ARGUMENT

Am ales aceasta tema deoarece consider ca firmele sunt tot mai mult obligate s-i restructureze radical obiectivele i strategiile de pia. De unde anterior ele operau n condiiile unei concurene i clientele stabile, cunoscute, n prezent firmele activeaz n condiiile unui adevrat rzboi, n care au loc schimbri rapide ale concurenei, progrese tehnologice, apariii de noi legi i politici comerciale i o scdere continu a fidelitii clientelei. n zilele de glorie ale afacerilor normale, firmele puteau rezista concurenei prin aplicarea unei politici agresive de vnzri i reclam a produselor. Este ceea ce s-a numit marketing. Aceast viziune a omului obinuit asupra conceptului de marketing rmne valabil i astzi. Din nefericire, exist ns i destui directori de firme care cred c marketing nseamn s-i prelucreze agenii de vnzri i apoi s le fac vnt n strad ca s vnd produse; aceasta este cea mai bun reet pentru dezastru. Trebuie avut n vedere faptul c, astzi, cumprtorii sunt pui n faa unei game uriae de produse de tot felul. Nu trebuie, de asemenea, uitat c ei au reacii i cerine diferite fa de preul unui produs sau de raportul produs/servicii oferite. Nu n ultimul rnd, cerinele lor n ceea ce privete calitatea sunt n continu cretere. Avnd posibiliti nelimitate de a alege, ei se vor orienta ctre acele oferte care corespund cel mai bine ateptrilor i nevoilor lor; decizia de a cumpra se va baza pe capacitatea de percepie a valorii.

Aadar nu este de mirare c firmele cele mai prospere sunt cele care reuesc s ofere clienilor satisfacia scontat, nelegnd marketingul nu ca pe o funcie separat, ci ca pe o filosofie de nsuiri la nivelul ntregii organizaii. Ceea ce se cere compartimentului de marketing este identificarea categoriilor de consumatori i a nevoilor pe care le satisface n mod profitabil, precum i a modalitilor prin care acest obiectiv poate fi atins cu o eficien sporit n comparaie cu ali concureni. Acest tip de firme i canalizeaz eforturile n direcia satisfacerii la maximum a cerinelor pieei-int. Intenia lor nu este de a ocupa poziia a treia sau a patra pe pia; dac nu reuesc s aduc ceva special pe piaa-int, ele nu vor rezista prea mult. Acestea sunt genul de firme orientate n principal ctre pia i client i nu ctre produs sau costuri. Ele acord o atenie deosebit calitii i serviciilor, nfrunt concurena i tiu cum s coopereze cu partenerii strategici din cadrul reelelor de aprovizionare i distribuie. elul lor este eficiena activitii, dar fr a aciona n detrimentul flexibilitii.

CAPITOLUL I

Conceptul de eficienta economica

3

Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic,a capacitatii lui de supravietuire,a directiei de dezvoltare finala,presupune definirea si masurarea exacta a eficientei economice. De aceea un rol important revine conceptului de eficienta economica,aceasta realizand legatura dintre resursele alocate pentru desfasurarea unei actiuni si rezultatele obtinute de pe urma acesteia,concept care orienteaza dozarea resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigura folosirea cu eficienta maxima a acestora in conditiile unei dezvoltari rationale,armonioase a economiei nationale. Eficienta economica este o conceptie moderna de evaluare a activitaii si serveste la fundamentarea deciziilor,astfel incat resursele disponibile sa fie consumate in modul cel mai favorabil pentru societate. Eficienta este sinonima cu eficacitatea;in anii din urma insa termenul de eficienta a capatat o larga utilizare. Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii efectelor unei actiuni,cu eforturile necesare producerii ei. O alta definitie, formulta de V.V.Novojilov este urmatoarea: eficienta economica, in general, este diferenta dintre efectele utile si celelalte cheltuieli facute pentru obtinerea lor. In DEX eficienta economica este definita drept calitatea de o obtine efecte economice utile,iar in dictionarul de economie politica eficienta este
4

definita ca o expresie a raportului dintre efectele sau rezultatele obtinute si efortul sau cheltuiala facuta pentru obtinerea lui. Se formuleaza si o alta definitie, astfel: categoria economica de eficienta exprima relatia de cauzalitate intre efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si efortul ocazionat de acesta. Se apreciaza ca cea mai cuprinzatoare definitie a eficientei este data de economistul Petre Jica. Acesta atribuie notiunii de eficienta patru sensuri,si anume: 1. un sens foarte larg in care eficienta este definita ca si calitatea unei activitati, actiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprima prin compararea efectelor cu eforturile; 2. un sens larg in cadrul caruia se include efectele directe si cele conexe, respectiv efortul direct si conex. Avem de a face deci cu eficienta absoluta, care nu presupune comparatia cu alte alternative ale actiunii respective; 3. un sens restrans care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect sa fie acceptabil in comparatie cu alte raporturi ale activitatii sau cu alte variante sau cu un regim normat de eficienta 4. un sens forte restrans care reprezinta abordarea cea mai sintetica si mai completa a notiunii de eficienta, abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate ca natura si timp cu efectele obisnuite,de asemenea echivalate ca natura si timp. Prin prisma definitiilor de mai sus se poate concluziona ca eficienta economica exprima un ansamblu complex de relatii de cauzalitate intre
5

efectele economice (pozitive si negative)cu care o actiune se soldeaza, obtinute atat de intreprinzatorul actiunii cat si la alte niveluri, efecte aflate intr-o anumita corespondenta cu nevoia sociala si cheltuielile totale presupuse de desfasurarea acestora, efectele si cheltuielile fiind comparabile, relatie ce duce la devansarea cheltuielilor de catre diferenta dintre efectele economice pozitive si cele negative. Se poate spune ca eficienta economica este strans legata de procesul de folosire a resurselor in economie, iar trasatura sa esentiala este raportul de cauzalitate efort/efecte. In sistemul concurential al pietei libere activitatea agentilor economici asigura performanta in masura in care are o eficienta inalta. Orice activitate umana este, in acelasi timp, consumatoare de resurse si producatoare de efecte. Dezvoltarea economicosociala s-a bazat mult timp pe conceptia ca omenirea dispune de un adevarat corn al abundenteidin punct de vedere al resurselor naturale. Socurile produse de crizele de energie si de materii prime, precum si degradarea tot mai evidenta a mediului natural datorita exploatarii sale nerationale au condus la conturarea unei conceptii tot mai realiste cu privire la disponibilitatile de resurse la nivel mondial, cat si la nivelul fiecarei tari in parte. Protejarea rezervelor de resurse naturale, utilizarea lor cat mai rationala, au devenit coordonate fundamentale ale activitatii in

perioada actuala, criterii de eficienta in adoptarea deciziilor economice. Eficienta se poate delimita in doua forme: eficienta activitatii si eficienta economica a activitatii. Ceea ce deosebeste cele doua forme este sfera de cuprindere a efortului, respectiv a efectelor. In cazul eficientei activitatii se realizeaza comparatia intre efectele economice si extraeconomice, respectiv efortul economic si extraeconomic, iar in cel de al doilea caz sfera se restrange la efectul, respectiv efortul economic. Eficienta economica e activitatii se imparte in eficienta economica a formelor activitatii si eficienta economica a tipurilor de resurse dintr-o activitate. In cadrul primei categorii se pot delimita eficienta economica a productiei, a repartitiei, a circulatiei sau a schimbului, a consumului. In cea de a doua categorie avem de a face cu eficienta economica a utilizarii resurselor naturale (minerale,vegetale,silvice), eficienta economica a resurselor avansate (investitii,cercetaredezvoltare,invatamant), eficienta economica a resurselor ocupate (utilizarea fortei de munca,utilizarea mijloacelor fixe) si eficienta economica a resurselor consummate (costurile de productie). In general, cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau alocate, criteriul de eficienta este de economisire a lor. Pentru resursele consumate insa se pune problema gradului lor de

valorificare, adica obtinerea unor efecte economice cat mai mari pe unitatea de resursa consumata. Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficientei economice, reprezinta insa numai o formula de principiu. Conceptul de eficienta economica asociaza si alte elemente de judecata, fara de care eficienta ar fi definita incomplet, iar uneori chiar eronat: - structura resurselor consumate si structura rezultatelor obtinute pot da indicii de o importanta esentiala in adoptarea deciziilor cu caracter economic. O actiune considerata ca fiind excelenta prin prisma raportului dintre efecte si eforturi devine inoportuna daca reclama consumul unor resurse neindicate, cum sunt materialele din import, sau daca conduce la rezultate nedorite de societate, cum sunt produsele de care piata este suprasaturata. - timpul actioneaza asupra eficientei ca un factor care pune in valoare o varianta cercetata. Este normal ca un procedeu tehnologic sa fie preferat altuia daca procesul de productie se petrece intr-un interval mai scurt, ceea ce inseamna ca societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile. - cea mai semnificativa fateta a eficientei economice o constituie calitatea efectelor. O activitate eficienta se caracterizeaza prin rezultate dintre cele mai bune, produsele obtinute trebuind sa fie de performante ridicate,
8

de o deosebita utilitate pentru societate la momentul considerat. Acceptiunea notiunii de eficienta se intalneste in practica, precum si in studiile de specialitate, in doua sensuri: - performante, rezultate dintre cele mai mari - efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate. Performantele ridicate in productie echivaleaza cu eficienta atunci cand sunt obtinute in conditiile unei utilizari rationale, intr-un regim economic, a utilajelor si echipamentelor. Astfel, sporirea productiei este insotita de costuri reduse si profituri mari, in crestere. Daca, dimpotriva, performantele ridicate sunt obtinute prin suprasolicitarea utilajelor si echipamentelor, avand consecinte negative (uzura accelerata si ivirea unor dereglari in functionare) nu avem de-a face cu eficienta. Castigul obtinut sub forma sporului de produse este anihilat prin pierderile uzurii accentuate premature. Mai exact costurile urca vertiginos si profiturile scad. Ultimul sens este cel mai concludent deoarece arata efectul util pe care unitatea de resursa alocata E/R sau invers ,efortul depus pentru obtinerea unei unitati de efect R/E. Privita prin prisma laturii sale concret aplicative, eficienta se poate defini ca un raport obiectiv, cantitativ, intre efectele si eforturile depuse in vederea obtinerii lor. e=E/R max; maximizarea efectelor obtinute pe unitatea de resursa alocata, consumata;

e=R/E min; minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obtinut; Natura si caracterul eforturilor si efectelor se reflecta asupra caracterului eficientei. Exprimarea eficientei ca si calitate a unui sistem de a produce efecte economice utile duce la o imagine statica a notiunii de eficienta. In dinamica eficienta trebuie sa apara sub forma unei tendinte de crestere spre eficienta optima. Din acest punct de vedere deosebim doua tipuri de sisteme: - sisteme eonomice in dezvoltare, la care exista un ecart intre efectele obtinute si cererea de bunuri si servicii de pe piata si la care cresterea eficientei economice presupune obtinerea unui volum maxim de efecte cu un consum dat de resurse; - sisteme economice care au ajuns la o dezvoltare cantitativa maxima la care exista o identitate intre efectele obtinute si cererea de bunuri si servicii si la care cresterea eficientei economice presupune obtinerea unui volum dat de efecte cu un consum minim de resurse; In urma efortului de investitii se obtin diverse efecte eonomice reflectate si pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, in raport cu efortul investitional, da masura eficientei investitiei. Efectele economice obtinute, in functie de caracterul investitiei pot fi : reducerea costului de functionare a utilajelor (cheltuieli de intretinere si reparatii) pe seama investitiei de inlocuire a masinilor si utilajelor;
10

- diminuarea cheltuielilor cu forta de munca, obtinute mai ales pe seama investitiilor de modernizare si de aplicare a inovatiilor; - sporirea rentabilitatii activitatii firmei, prin investitii de expansiune, care conduc la cresterea capacitatii de productie sau/si la adaugarea unui nou produs gamei existente; pe baza unor astfel de investitii se asteapta castiguri suplimentare mult mai mari decat cele din micsorarea costurilor; - obtinerea unor efecte indirecte la investitii de interes general. Ex: cheltuieli facute pentru sistemul antipoluant dintr-o uzina, care au efecte economice si sociale pe un plan mai larg. Eficienta economica prin continutul sau exprima o relatie de dubla relativitate: pe de o parte presupune obtinerea unor efecte economice maxime cu un consum dat de resurse, iar pe de alta parte presupune obtinerea unui anumit volum de efecte cu un consum minim de resurse. Caracterul de relativitate apare si din comparatia intre mai multe variante in timp si cu un anumit prag de eficienta. Eficienta investitiilor trebuie apreciata si in corelatie cu interesele de ansamblu ale economiei nationale, adica sa se tina seama de multiplele efecte create in avalul si amontele domeniului respectiv al productiei materiale. Sensul eficientei activitatii productive a utilizarii resurselor, difera dupa nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmaresc, locul unde se desfasoara actiunea. Astfel, pe ansamblul economiei eficienta se exprima prin sporul de produs national
11

net pe unitatea de efort, iar la scara unei societati comerciale eficienta se exprima prin nivelul productivitatii muncii, al costurilor unitare de productie, al rentabilitatii.

CAPITOLUL II

Analiza macro-mediului ntreprinderii

Studiul macro-mediului ntreprinderii permite depirea orizontului mediului concurenial deoarece analizeaz o serie de factori externi care afecteaz n
12

mod uniform un mare numr de sisteme de afaceri (nu numai firmele din sector). Aceti factori, care la prima vedere par foarte ndeprtai i fr repercursiuni asupra viitorului ntreprinderii, au n realitate o influen indirect asupra acesteia, n timp ce influena invers este limitat. a) Categoriile de factori ai macro-mediului Varietatea i multiplicitatea factorilor ce intervin n macro-mediul ntreprinderii impune gruparea i analiza lor n cel puin patru categorii clasice distincte: politico-legali (P), economici (E), socio-culturali (S) i tehnologici (T). P. Factorii politico-legali sunt cei care formeaz mediul politic -juridic -administrativ extern al organizaiei. Ei provin din ntreg sistemul de relaii stabilit ntre puterea politic, administraia local / regional / naional i lumea afacerilor, n special n domeniul legislaiei i reglementrilor legale. Stabilitatea politico-legal scutete lumea afacerilor de ocuri importante, iar un climat politic care asigur garania i reduce riscul este un factor dinamizator pentru orice iniiativ de afaceri. Civa factori politico-legali a cror influen trebuie analizat: - rolul puterii publice n viaa afacerilor (reglementri i dereglementri guvernamentale); - gradul de stabilitate politic (echilibrul puterilor n stat, pactul social);

13

- evoluia i consecinele riscului politic (evaluarea riscului politic se poate face n baza unor criterii politice ce au n vedere structura social, instituiile - constituie, birocraie, sindicate, liderii i personalitile, corupia, conflictele interne i externe, tensiunile etnice sau religioase); - politica monetar, valutar, bugetar sau fiscal a statului; - modificri n curs sau de perspectiv a unor texte legale sau juridice; - activitatea hobby-urilor; - oportunitile i pericolele integrrii euroatlantice. E. Factorii economici sunt cei care formeaz mediul economic n care opereaz organizaia. Analiza mediului economic a unei ri presupune, de exemplu, studierea principalelor variabile macroeconomice: rata creterii economice, soldul contului curent, datoria extern, dependena de exporturi, inflaia, rata dobnzii, raporturile dintre economii i investiii, raportul dintre serviciul datoriei externe i PIB. Ageniile de risc utilizeaz aceste criterii economice, alturi de cele politice, n calcularea indicelui de risc de ar, indicator sintetic al oportunitilor i ameninrilor acestui sistem. Principalii factori economici ce pot fi analizai sunt deci: rata inflaiei i a dobnzii, cursurile de schimb valutar, PIB i deficitul bugetar, rata omajului, productivitatea muncii la nivel macro i

14

mezoeconomic, tendinele bursiere, fluctuaia preurilor, rata srciei i consumul populaiei. S. Factorii socio-culturali sunt cei care formeaz acel mediu specific (mediul demo-psiho-lingvistic, mediul socio-cultural) constituit din modele de comportament individuale i de grup care reflect atitudini, valori i obiceiuri. Sistemul de valori al societii, ca i comportamentele ce motiveaz acest sistem, vor constitui un element specific de direcionare pentru sistemul de afaceri. Atitudinea populaiei fa de munc, stilul de via, securitatea social, atitudinea etnic, religioas i ecologic, nivelul educaional, mobilitatea populaiei i structura pe vrste, reglementrile de natur etic, atitudinea fa de calitatea produselor i cea de economisire - sunt civa din factorii socio-culturali care pot influena situaia unor sectoare economice i a afacerilor aferente. T. Factorii tehnologici sunt cei care stau la originea formrii mediului tehnologic. Tehnologia, n sensul larg al noiunii, constituie acea competen a macro-mediului reprezentat de un set de procese prin care o combinaie oarecare de resurse sunt transformate n produse ale acestuia. Am vzut deja c evoluiile tehnologice au efect asupra creterii i maturitii sectorului, c influeneaz frontierele dintre segmentele strategice prin modificarea factorilor lor cheie de succes, c stau uneori la originea unor afaceri noi
15

(nu se produce ceea ce cere piaa, ci se produce ceea ce rezult din exercitarea presiunii tehnologice, urmnd ca ulterior s se genereze piaa) sau la dispariia unora din cele existente (pericolul substituirii poate duce la dispariia cererii) i c n dese rnduri fac diferenierea ntre competitori (reprezentnd o surs a avantajului competitiv). Aceasta impune ca descoperirea i valorificarea oportuniti1or tehnologice existente n mediul tehnologic al ntreprinderii s devin o activitate permanent a managerului superior i a celor care particip la fundamentarea strategiei organizaiei. Cele mai importante semnale tehnologice care trebuie inventariate sunt rata inovaiei tehnologice i gradul relativ de risc. Ele sunt determinate n principal de urmtorii factori tehnologici: cheltuielile guvernamentale pentru cercetare, viteza de transfer a tehnologiilor, atracia tehnologic a sectorului i alura arborelui lui tehnologic, rata de nnoire a produselor, ritmul de apariie a inveniilor, calitatea sistemului de telecomunicatii. b) Etapele analizei macro-mediului ntr-o prim etap trebuie ales cadrul analizei, astfel nct printr-o delimitare geografic adecvat s putem defini nivelul maxim de analiz al efectelor. Astfel, fiecare organizaie poate grupa i analiza factori de influen a1 contextului general, funcie de

16

specificul propriu, pe unul din urmtoarele niveluri: local, naional, regional i mondial. Odat ales acest cadru, la fiecare nivel de analiz trebuie apoi determinai i listai factorii de influen reprezentativi. Cum numrul acestora poate fi extrem de ridicat, pentru a nu complica sinteza final, se selecteaz un numr reprezentativ de factori (5-10) din fiecare categorie. ntr-o etap ulterioar, variabilele strategice selecionate vor fi analizate sub aspectul influenei lor asupra parametrilor strategici ai organizaiei. Aceste estimri stau la baza determinrii indicelui de influen (Ii), indice care se calculeaz prin scderea ponderii modificrilor de sens negativ din cele de sens pozitiv. Cum acest indice reflect doar global sensul modificrilor (el este favorabil cnd diferena este pozitiv, respectiv nefavorabil cnd ea este negativ), este important pentru analist s trag concluzii n termeni de oportuniti i ameninri la nivelul fiecrei variabile strategice selecionate, pentru a obine un tablou complet al influenei mediului general al firmei. Analiza posibilelor aciuni corective ale factorilor reprezint ultima etap n cadrul acestui demers, ea avnd ca principal scop determinarea posibilelor aciuni de influen invers, chiar dac n cele mai dese cazuri acestea au o relevan nesemnificativ. Acestea reprezint opiuni strategice pentru firm, completnd astfel lista de opiuni deschis de analist n etapele anterioare.

17

CAPITOLUL III

Rezumatul analizei mediului extern al ntreprinderii

18

Ansamblul analizelor realizate n cadrul acestui modul (cel mai adesea utiliznd i corelnd i date ale mediului intern), pot scoate n eviden urmtoarele aspecte care sunt eseniale n cadrul unui diagnostic strategic al mediului extern: - caracteristicile generale ale sectorului (tip, grad de concentrare, indice de cretere) i elementele globale ce determin atractivitatea lui (oportunitile i ameninrile, tendinele creterii i rentabilitii); - presiunea forelor concureniale din sector: mrimea, caracteristicile, sensul i posibilitile de influen a acestor fore; - grupurile strategice existente n cadrul sectorului, precum i intensitatea luptei concureniale dintre grupuri i n cadrul grupurilor, n condiiile expansiunii corporaiilor transnaionale; - strategiile i poziiile principalilor clieni i mai ales ai principalilor concureni ai ntreprinderii; - profilurile strategice comparative ale ntreprinderii i principalilor si concureni; - factorii cheie de succes ai sectorului analizat i gradul de satisfacere ai acestora de ctre ntreprinderea analizat; - oportunitile de marketing (mediul socioeconomic) pe o perioad de minim 3 ani; - oportunitile macro-mediului n desfurarea procesului de globalizare: orientarea corporaiilor transnaionale spre rile i sectoarele cu avantaj comparativ pe termen mediu i lung (manopera

19

specific EUR / or, calificarea i flexibilitatea forei de munc, poziia geostrategic), inovarea tehnologic adaptabil la nivelul sectorului i ntreprinderii analizate, noile aliane politice internaionale capabile s dezvolte parteneriate i finanri nerambursabile, transfer de noi tehnologii i de management performant; - ameninrile macro-mediului n desfurarea procesului de globalizare: eliminarea din pieele regionale / continentale semnificative, srcirea grav a populaiei, involuia demografic i cultural, insecuritatea politic i militar, distrugerea n continuare a mediului natural i catastrofele ecologice, transferul de fenomene degradante moral (proliferarea drogurilor, traficul de fiine umane). n acelai timp, etapele parcurse pn n prezent permit analistului identificarea unor prime direcii de aciune strategic sau chiar a unor opiuni strategice. Pot rezulta astfel de opiuni strategice n urma definirii corecte a cadrului de referin, o dat cu cunoaterea caracteristicilor sectorului i a schimbrilor constatate n mediul concurenial al firmei, din topografia oferit de harta grupurilor strategice, din interpretarea profilurilor strategice ale sectorului, prin punerea n eviden a punctelor tari i slabe ale ntreprinderii n raport cu cele ale concurenei, din cunoaterea strategiei concurenilor i a principalelor categorii de factori ai macro-mediului.

20

Oricum ns, fie c reprezint un produs al analizei interne sau al celei externe, fie c este un rezultat al ambelor module (cel mai probabil al coerenei lor), lista acestor opiuni strategice trebuie ntregit i validat printr-un demers adecvat de prospectare strategic.

CONCLUZIE

21

ntreprinderea este o organizaie uman n care se combin factori de producie n vederea obinerii de bunuri i servicii. Ea reprezint un agent economic, persoan juridic, n care elementele de natur material, financiar i uman se combin n scopul realizrii unor obiective. Trsturile ntreprinderii sunt: - este un organism social deoarece cuprinde activiti umane cu finalitate bine determinat. Indiferent de baza tehnico-material de care dispune, orice ntreprindere funcioneaz prin implicarea resursei umane, care devine cea mai important n alegerea i practicarea metodelor de management; - este un organism tehnico-productiv deoarece folosete mijloace materiale, tehnici i tehnologii de producie potrivit profilului activitii; - este un organism economic deoarece urmrete gestionarea resurselor n cele mai bune condiii n vederea satisfacerii obiectivelor urmrite, adic administrarea eficient a patrimoniului; - este un organism stabil, care utilizeaz elemente materiale, financiare i umane n vederea funcionrii continue i permanente potrivit profilului i perspectivelor de dezvoltare, direcii de aciune consecvente, metode de conducere cunoscute de factorul uman, instrumente de lucru adecvate; - este un organism dinamic, care dincolo de tehnicile i direciile constante de aciune utilizeaz instrumente noi, strategii de rezerv, metode de lucru adecvate schimbrilor de mediu; - este un organism complex, care formeaz un sistem bine definit, construit din mai multe subsisteme, adic direcii i compartimente ntre care exist legturi funcionale i ierarhice;
22

- este un organism cu reglare proprie, care se bazeaz pe aplicarea principiilor de autoconducere, autogestionare i autofinanare n derularea funciilor managementului.

BIBLIOGRAFIE

23

1. Capot, V. i colectiv - Marketingul afacerii manual pentru clasa a XI-a ruta direct i clasa a XII-a ruta progresiv, Editura Akademos Art, Bucureti, 2006; 2. Ilie, S. i colectiv - Marketingul afacerii manual pentru clasa a XI-a ruta direct i clasa a XII-a ruta progresiv, Editura Oscar Print, Bucureti, 2006; 3. Ilie, S. i colectiv Planificarea operaional manual pentru clasa a XI-a ruta direct i clasa a XII-a ruta progresiv, Editura Oscar Print, Bucureti, 2006; 4. Paraschiv, D. Planificarea operaional manual pentru clasa a XI-a ruta direct i clasa a XII-a ruta progresiv, Editura Akedemos Art, Bucureti, 2007. 5. Menegatos, V. i colectiv Finanarea afacerii manual pentru clasa a XII-a ruta direct i clasa a XIII-a ruta progresiv, Editura Akademos Art, Bucureti, 2007; 6. Ptracu, D. - Finanarea afacerii, manual pentru clasa a XII-a, filiera tehnologica, profil servicii, Editura Oscar Print, Bucureti, 2007;

24