CÂINELE ŞI CĂŢELUL Grigore Alexandrescu Din trecutul indepartat omul a inzestrat necuvantatoarele cu trasaturi umane, gândind ca vulpea e vicleana

, leul - puternic, mielul - nevinovat, furnica - harnica. Istorioarele, de obicei in versuri, ale caror personaje sunt diferite animale, prin intermediul carora autorul critica defecte omenesti, se numesc fabule. Fabula, ca specie literară, este o creatie epică in versuri sau in proză, in care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizează defecte sau moravuri omenesti cu scopul de a le indrepta. Fabula prezinta intâmplari din lumea oamenilor, animalele fiind doar niste masti. Subiectele fabulelor sunt adesea foarte vechi, le gasim si in operele unor scriitori antici. Este firesc, deoarece defectele omului au ramas aceleasi, el poate fi infumurat, prefacut, lacom, prost, ca si acum doua mii de ani. Noutatea unei fabule consta in modul de tratare al subiectului. Fabulistul povesteste intâmplarea in felul sau propriu si in functie de tara si timpul in care traieste. Dar scopul fabulei nu este numai sa critice. Ca orice opera literara, ea trebuie sa si placa cititorului, sa-l atraga. Bucuria lecturii consista in hazul pe care il stârneste. De unde provine acest haz, mijloc atit de bun pentru indreptarea raului? Samson se declara adept al principiului egalitatii, condamnând mândria celor de neam nobil, ca apoi, indata ce neinsemnatul Samurache il numeste „frate", sasi schimbe atitudinea si sa-i raspunda plin de dispret. Înseamna ca personajul stârneste râsul prin contrastul dintre adevaratele lui convingeri si acelea cu care se impauneaza. Opozitia intre ceea ce este si lumina favorabila in care vrea sa apara ne amuza, produce râsul. Daca ne limitam insa la aceasta sursa a comicului (intotdeauna valabila) nu surprindem specificul fabulei, pentru că ce diferenta ar mai exista intre acest fel de scriere si Vizita... sau D-l Goe. Fabulele au si un alt izvor al hazului: faptul ca animalele vorbesc si se comporta precum oamenii (ceea ce se obtine prin procedeul personificarii), ca tuturor aspectelor vietii omenesti li se gaseste un termen asemanator in lumea animalelor. Fabula "Cainele si catelul" este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje, individualizate prin formule definitorii: Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou oarecare", interlocutor ipotetic, ce nu rosteste nici o replica, si catelul Samurache, prezentat initial ca simplu privitor. Spatiul actiunii este o curte, identificabila in curtea domneasca a vremii, iar timpul indica, prin adverbul "deunazi", contemporaneitatea scriitorului. În această fabula “Câinele si caţelul”, Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să parvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Titlul fabulei sugerează, la prima vedere, o relaţie de colaborare între două personaje principale, implicate în miezul acţiunii. În realitate însă, spre surpriza cititorului, relaţia ascunde o prăpastie de netrecut între personajele care trăiesc şi vor rămâne să trăiască în lumi total diferite. Se subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întâlni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în rândurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Fabula, structurata in trei secvente, un monolog, o scurta naratiune si o sentinta, morala finala, incepe direct, cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, exprimându-si dezaprobarea fata de cei cu obârsie nobila: "- Cât imi sunt de urâte Junele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!". El consideră ca acest aspect este o întâmplare si apreciază cu falsa modestie: “Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decât el. Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, atât de actuala in epoca pasoptista, argumenteaza prin exemplul tarilor civilizate, unde "lumea se ciopleste" si "toate iau o Schimbare", iar el asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: “Numai pe noi mândria nu ne mai paraseste”. Vorbitorul se exclude de la inceput din rândul celor cu titluri nobiliare, lasând totusi o discreta sugestie in acest sens, dovedita reala in final: "- Cât pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Când toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Câine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra". 1

Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca. Afisand o falsă modestie. isi dezvaluie adevarata fata. Descrierea este utilizata puţin. schimbat cu totul. trecând la amenintari directe: "— Noi. potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti. Scena este animata de interventia lui Samurache care. dulău de curte. paraseste pozitia lui de “simplu privitor”. nemultumit de pozitia lui sociala si care. Termenul simbolic "fratii mei". tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în care gândesc si sentimentele lor. El susţine egalitatea între semeni. dar tăcut. p entru a face şi mai clar contrastul dintre esenţă şi aparenţă. şi sinceritatea. bazat pe argumente de ordin social-politic (”lumea se ciopleste”. în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor. Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta. în spatele măştilor acestor animale descoperind defecte omeneşti precum aroganţa. Autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini intalnite in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mari şi puternici. cei de rang boieresc. el vrea sa-i convinga pe cei simpli. sub impulsul unei nervozitati bruste. Morala fabulei incheie simplu. dupa cum sunt condamnate indirect si neutralitatea. concludent./ Cunosti tu cine suntem. Samson este definit drept “dulău de curte”. surprinzând plastic gesturi si atitudini: Samson. astfel sa ne vorbesti?". pentru a parveni. ipocrizia. “dulău de curte”. Lovit in punctul fragil al atitudinii sale. ceea ce se dovedeste a 2 . ca o certificare a puterii sale “Aceasta intre noi adesea o vedem/ Si numai cu cei mari egalitate vrem. / Şi simtimentui vostru îl cinstesc. referindu-se la defectele lor. întruchipate de Samson. fabula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte. care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. ipocrit. Prin câteva cuvinte. fratii mei. care nu intervine în discursul celuilalt. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. zise. desi s-au confruntat personaje din rândul animalelor.. grosolanul dulău vrea egalitate “dar nu pentru căţei!”. plina de viaţă si umor. mai puţin puternic decat boul. iar deznodământul surprinde arogantul./ Lichea nerusinata.Si ce-ti pasa?/ Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mândria si ca urasc pe lei. Replicile vii dinamizeaza naratiunea. fata de mândria nejustificata. declanseaza reversul atitudinii protagonistului demagog. fratii tai. fara sa mai astepte faptele.. care.În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior. fraternitatea sociala. dar mai zgomotos. Asadar. apeleaza la falsa modestie si la minciuna. iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala. El “S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gândirea voastră. aducând câteva precizari legate de timp si personaje: “Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson. transpusa în lumea animalelor. graba cu care unii se reped sa aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor. semnificatia intregii intâmplari: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el. fara identitate precizata. poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni. Dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog. el caută să atragă mulţimea de partea sa. “lătra foarte tare”. Adeseori oamenii isi doresc egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi decât ei.") naruie ultima expresie de credibilitate a dulaului. isi dezvaluie adevarata conceptie asupra egalitatii: ". "plin de mânie"." În acest moment tensiunea operei creşte în punctul culminant. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari. Folosind alegoria. restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei. Modul în care acestea vorbesc./ Ca voi egalitate.»”. ce lătra foarte tare”. Dialogul ramâne modul de expresie dominant si principalul mijioc de caracterizare a personajelor. Insistenta naiva a catelului (". Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. într-un elan de fraternitate. procedeu specific fabulei. Samson. semnificând idealul politic al epocii. dar nu pentru catei.Dar ziceati. naivitatea întruchipate de căţelul Samurache. îmi pare minunată. transpunând întâmplarea într-o mica sceneta. si ti se cade tie. incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson. iar prin tonul sforăitor. “În ţări civilizate / Este egalitate”). demagogia. sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: “un bou oarecare”." . Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea critica a autorului fata de vorbirea goala. coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase. un animal puternic. Samurache “şedea la o parte / Ca simplu privitor”.

Discursul lui sforaitor. contine inca de la inceput adevarata conceptie sociala si politica a personajului. o sa-ti dam o bataie". Samson. Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson. care amuza pe cititor: „Cind toata lighioana macar si cea mai proasta. "lichea nerusinata". Caricaturale sunt si numele proprii. care ocupa cea mai mare parte a textului. dar nu pentru caţei”.” Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu şi credul.fi. prin alternarea de limbaje si de atitudini si prin folosirea unor elemente specifice limbii vorbite. al carui nume sugereaza un om slab si naiv. care sa-i probeze cuvintele.. Se poate. iar nu Domnia voastra”. "potaie". Când Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson. “egalitate”. în final. dar si simpaticul Samurache este caricatural. fara importanta) produce inca o scânteie comica. reprezentind pe individul doritor sa ocupe inalte pozitii sociale. boierilor. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Declaratiile lui pompoase nu sint vorbe. dulau de curte ce lătra foarte tare». "domnia voastra". dar mai ales omul influent. plin de umor. care dezvaluie adevaratul fel de a gândi al personajului. / Ciine sadea imi zice. Samurache. asa cum sunt vechii boieri: “lupii. El este un simplu martor al întâmplarii. Prin puterea fizica pe care o are. Cel de-al treilea personaj. Sa nu-l uitam pe figurant: „un bou oarecare". care îi precizeaza pe un ton jignitor (”potaie”. dulau de curte ce latra foarte tare. „lichea nerusinata" etc. Naiv si încrezator. „domnia voastra" si cele de tipul „potaie". pe care Samson îi dispreţuieste. ipocrit peste masura. nume pompos. 3 . depreciative.face parte din categoria celor care au reusit „sa se ajunga". în mod tacit. “capriţii”. accentueaza umorul: “potaie”. simbolizeaza micimea. realizeaza un dialog viu. ce ziceam?”). el este considerat de Samson ca facând parte din rândul celor puternici. "nobili". dintre intentie si realitate realizeaza umorul. astfel.„un bou oarecare" . intrun snobism declarat. Nu doar dulaul latrator. nepotrivirea dintre esenta si aparenta. dar nu prin nastere. /[. contrasteaza cu formulele neaose din final. pline de naturalete. “se ciopleste”. Intâlnirea dintre aceste intelesuri si termenul oarecare (indiferent care. “fiestecine”) sau neologice (”civilizate”. e asemenea atâtora care voiau egalitatea celor mijlocii cu cei mari. sugereaza puterea. fiind un parvenit recent. Personajele fabulei sunt semnificative pentru explicarea intelesului final si pentru revelarea resurselor comice ale fabulei. El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi decât el. dornic sa parvina. nemultumit de pozitia sa sociala. Replicile personajelor. “Te-ntreb eu. “neam”. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este. fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului. respectând echivalenta uman-animal. “nobil”) subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici. felul cum boul se identifică cu parvenitul. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor. cu accente populare (”dobitoace”. „fara civilizatie". el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului “care lătra foarte tare”. observa diferenta dintre cuvinte sau expresii ca „nobil". ci un latrat puternic: „Samson. Expresiile "tari civilizate". Limbajul lor e plin de aspecte ale limbii vorbite. moliciunea si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere faţa de cei puternici. caracterul satiric si efectul comic al fabulei. dar în nici un caz cu cei mici. ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic. fratii tai?”. “lichea nerusinata”. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza. Faptul de a da unui „dulau de curte" acest nume glorios si legendar dezvolta de asemenea un contrast comic. de partea lui Samson.] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva’”) sau interogative (”Noi. Tipurile umane criticate se pot recunoaste in caricatura unui animal. ursii si leii”. Trasaturile personajelor sunt evidentiate prin felul de a vorbi al personajelor. greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia. slabiciunea. Formulele de adresare. cel figurant .. facându-l sa semene cu o sceneta. “lichea nerusinata”) si plin de ameninţari (”O sa-ţi dam o bataie / Care s-o pomenesti”) care este adevaratul sens al cuvintelor sale: “Ca voi egalitate. In limbajul obisnuit bou desemneaza un animal ori o persoana peste masura de proasta. la care concura constructiile exclamative (”Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace. o minciuna." Un critic observă cu justete:”«Samson. cu rezonante biblice. Antiteza dintre personaje. intr-un limbaj pretios. Ele se caracterizeaza prin intermediul dialogului. Limba vorbită. este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei “de neam mare”.

iar boul ar fi martorul nepasator. sforaitoare si accesul de mânie si uimirea redate prin versuri scurte.] îmi pare minunata”. Voltaire si Krilov. 4 . A apelat la modele clasice precum : La Fontaine. Comparaţia accentueaza postura unor personaje: “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. “Noi. Alegoria reprezinta procedeul prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea. inclinatia spre teatru a lui Grigore Alexandrescu este evidentă . bazata pe dialog. urşii. “Noi.. naturaleţea dialogului prin care animalele dobândesc însusiri umane. Aceasta creatie. Lupul Moralist. leii şi alte câteva”. poetul nerespectând-o totusi în jocul firesc al replicilor. Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea.] Dupa exemplul lui La Fontaine. Dialogul nu este segmentat prin strofe. cu toate defectele care exista aici si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta. El luptă cu mijloacele puse la indemână de satiră si mai ales de fabulă cu scopul de a indrepta relele sociale fiind considerat unul dintre marii fabulisti români. vorbele goale fara acoperire în fapte. printre care si defecte pe care autorul le critica. Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: “unele dobitoace / Cum lupii. Samson este echivalentul omului ipocrit. potaie!”. naivitatea etc. nu numai intensificând dialogul. Poet al timpului său. “capriţii deşarte”. Boul si vitelul. Samurache reprezinta omul naiv. Structura atesta existenţa fabulei. în opinia criticilor: “dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson. pentru a fi cât mai natural. Personificarea ramâne figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor. exprimând tonalitatea diferita a dialogului. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este. în realizarea unei libertati de expresie. de izgonire a tiraniei si de instaurare a dreptătii. Din atitudinile deosebite – amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel – din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul. fraţii tai?“.. întreaga versificaţie devine un mijloc care se adauga în nuantarea dialogului. izbutind totodată să fie original in multe fabule : Câinele si cătelul. a sentimentelor protagonistilor. Aceasta poezie reprezinta o fabula. ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul. o creatie epică povestind o întâmplare prin intermediul unor personaje animaliere. minciuna.. poezia având doua parti: întâmplarea si morala sau învaţatura existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. [. Ritmul fabulei este neregulat.” Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului. fraternitatea: “gândirea voastra… / Şi simtimentul vostru îl cinstesc. transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample. Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: “Gândirea [. “raspunse Samson plin de mânie”. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. cu scopul de a le îndrepta. dornic de schimbări sociale. “câine sadea” etc. fraţii tai.. Parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. are caracterul unei mici scenete. Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete. In aceste adevărate comedii satirice in miniaturä. Personificarea este figura de stil dominanta. confera fabulei caracteristicile unei scenete.Figurile de stil ce subliniaza oralitatea stilului. fraţii mei”. Grigore Alexandrescu isi exercită spiritul combativ in poezia si proza de călătorie. “dulău de curte ce lătra foarte tare”. se deseneaza tipul. “lichea nerusinata”. Rima este în general împerecheata. “Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful