CÂINELE ŞI CĂŢELUL Grigore Alexandrescu Din trecutul indepartat omul a inzestrat necuvantatoarele cu trasaturi umane, gândind ca vulpea e vicleana

, leul - puternic, mielul - nevinovat, furnica - harnica. Istorioarele, de obicei in versuri, ale caror personaje sunt diferite animale, prin intermediul carora autorul critica defecte omenesti, se numesc fabule. Fabula, ca specie literară, este o creatie epică in versuri sau in proză, in care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizează defecte sau moravuri omenesti cu scopul de a le indrepta. Fabula prezinta intâmplari din lumea oamenilor, animalele fiind doar niste masti. Subiectele fabulelor sunt adesea foarte vechi, le gasim si in operele unor scriitori antici. Este firesc, deoarece defectele omului au ramas aceleasi, el poate fi infumurat, prefacut, lacom, prost, ca si acum doua mii de ani. Noutatea unei fabule consta in modul de tratare al subiectului. Fabulistul povesteste intâmplarea in felul sau propriu si in functie de tara si timpul in care traieste. Dar scopul fabulei nu este numai sa critice. Ca orice opera literara, ea trebuie sa si placa cititorului, sa-l atraga. Bucuria lecturii consista in hazul pe care il stârneste. De unde provine acest haz, mijloc atit de bun pentru indreptarea raului? Samson se declara adept al principiului egalitatii, condamnând mândria celor de neam nobil, ca apoi, indata ce neinsemnatul Samurache il numeste „frate", sasi schimbe atitudinea si sa-i raspunda plin de dispret. Înseamna ca personajul stârneste râsul prin contrastul dintre adevaratele lui convingeri si acelea cu care se impauneaza. Opozitia intre ceea ce este si lumina favorabila in care vrea sa apara ne amuza, produce râsul. Daca ne limitam insa la aceasta sursa a comicului (intotdeauna valabila) nu surprindem specificul fabulei, pentru că ce diferenta ar mai exista intre acest fel de scriere si Vizita... sau D-l Goe. Fabulele au si un alt izvor al hazului: faptul ca animalele vorbesc si se comporta precum oamenii (ceea ce se obtine prin procedeul personificarii), ca tuturor aspectelor vietii omenesti li se gaseste un termen asemanator in lumea animalelor. Fabula "Cainele si catelul" este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje, individualizate prin formule definitorii: Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou oarecare", interlocutor ipotetic, ce nu rosteste nici o replica, si catelul Samurache, prezentat initial ca simplu privitor. Spatiul actiunii este o curte, identificabila in curtea domneasca a vremii, iar timpul indica, prin adverbul "deunazi", contemporaneitatea scriitorului. În această fabula “Câinele si caţelul”, Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să parvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Titlul fabulei sugerează, la prima vedere, o relaţie de colaborare între două personaje principale, implicate în miezul acţiunii. În realitate însă, spre surpriza cititorului, relaţia ascunde o prăpastie de netrecut între personajele care trăiesc şi vor rămâne să trăiască în lumi total diferite. Se subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întâlni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în rândurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Fabula, structurata in trei secvente, un monolog, o scurta naratiune si o sentinta, morala finala, incepe direct, cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, exprimându-si dezaprobarea fata de cei cu obârsie nobila: "- Cât imi sunt de urâte Junele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!". El consideră ca acest aspect este o întâmplare si apreciază cu falsa modestie: “Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decât el. Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, atât de actuala in epoca pasoptista, argumenteaza prin exemplul tarilor civilizate, unde "lumea se ciopleste" si "toate iau o Schimbare", iar el asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: “Numai pe noi mândria nu ne mai paraseste”. Vorbitorul se exclude de la inceput din rândul celor cu titluri nobiliare, lasând totusi o discreta sugestie in acest sens, dovedita reala in final: "- Cât pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Când toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Câine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra". 1

/ Cunosti tu cine suntem. fabula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte. iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala. semnificând idealul politic al epocii. într-un elan de fraternitate. schimbat cu totul. şi sinceritatea.»”./ Ca voi egalitate. nemultumit de pozitia lui sociala si care. trecând la amenintari directe: "— Noi. Scena este animata de interventia lui Samurache care. Folosind alegoria. transpusa în lumea animalelor. apeleaza la falsa modestie si la minciuna. care. “În ţări civilizate / Este egalitate”). Autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini intalnite in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mari şi puternici. fata de mândria nejustificata. iar deznodământul surprinde arogantul. desi s-au confruntat personaje din rândul animalelor. bazat pe argumente de ordin social-politic (”lumea se ciopleste”. dulău de curte. paraseste pozitia lui de “simplu privitor”. ce lătra foarte tare”. Termenul simbolic "fratii mei"." În acest moment tensiunea operei creşte în punctul culminant. Modul în care acestea vorbesc. fara identitate precizata.Si ce-ti pasa?/ Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mândria si ca urasc pe lei. El susţine egalitatea între semeni.. transpunând întâmplarea într-o mica sceneta. ca o certificare a puterii sale “Aceasta intre noi adesea o vedem/ Si numai cu cei mari egalitate vrem. isi dezvaluie adevarata fata. întruchipate de Samson.Dar ziceati. astfel sa ne vorbesti?". iar prin tonul sforăitor. Afisand o falsă modestie. fraternitatea sociala.. Descrierea este utilizata puţin. Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea critica a autorului fata de vorbirea goala. potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti. Insistenta naiva a catelului (". Dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog. Dialogul ramâne modul de expresie dominant si principalul mijioc de caracterizare a personajelor. plina de viaţă si umor. el caută să atragă mulţimea de partea sa. el vrea sa-i convinga pe cei simpli. coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase. zise./ Lichea nerusinata. un animal puternic. Samson este definit drept “dulău de curte”. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari. mai puţin puternic decat boul. fara sa mai astepte faptele. Asadar. “dulău de curte”. restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei. dupa cum sunt condamnate indirect si neutralitatea. isi dezvaluie adevarata conceptie asupra egalitatii: ". dar tăcut. / Şi simtimentui vostru îl cinstesc. El “S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gândirea voastră. graba cu care unii se reped sa aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor. aducând câteva precizari legate de timp si personaje: “Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson. referindu-se la defectele lor. semnificatia intregii intâmplari: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el.În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior. cei de rang boieresc. poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni. sub impulsul unei nervozitati bruste. procedeu specific fabulei. incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson. "plin de mânie". grosolanul dulău vrea egalitate “dar nu pentru căţei!”. pentru a parveni. care nu intervine în discursul celuilalt. Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta. îmi pare minunată." . ceea ce se dovedeste a 2 . Prin câteva cuvinte. demagogia. Lovit in punctul fragil al atitudinii sale. surprinzând plastic gesturi si atitudini: Samson. dar nu pentru catei. tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în care gândesc si sentimentele lor.") naruie ultima expresie de credibilitate a dulaului. Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca. Replicile vii dinamizeaza naratiunea. care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. fratii mei. p entru a face şi mai clar contrastul dintre esenţă şi aparenţă. sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: “un bou oarecare”. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. declanseaza reversul atitudinii protagonistului demagog. Samurache “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. fratii tai. naivitatea întruchipate de căţelul Samurache. dar mai zgomotos. în spatele măştilor acestor animale descoperind defecte omeneşti precum aroganţa. ipocrizia. ipocrit. Adeseori oamenii isi doresc egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi decât ei. Samson. “lătra foarte tare”. în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor. si ti se cade tie. Morala fabulei incheie simplu. concludent.

fiind un parvenit recent. "lichea nerusinata". plin de umor. Tipurile umane criticate se pot recunoaste in caricatura unui animal. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza. care ocupa cea mai mare parte a textului. nume pompos. care amuza pe cititor: „Cind toata lighioana macar si cea mai proasta. Personajele fabulei sunt semnificative pentru explicarea intelesului final si pentru revelarea resurselor comice ale fabulei. Cel de-al treilea personaj. iar nu Domnia voastra”. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. simbolizeaza micimea. care sa-i probeze cuvintele. moliciunea si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. care îi precizeaza pe un ton jignitor (”potaie”. Sa nu-l uitam pe figurant: „un bou oarecare". dintre intentie si realitate realizeaza umorul. intrun snobism declarat. “Te-ntreb eu. slabiciunea. Expresiile "tari civilizate". /[. care dezvaluie adevaratul fel de a gândi al personajului. el este considerat de Samson ca facând parte din rândul celor puternici. ce ziceam?”). respectând echivalenta uman-animal.face parte din categoria celor care au reusit „sa se ajunga". “se ciopleste”. Limbajul lor e plin de aspecte ale limbii vorbite. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este. “capriţii”. fara importanta) produce inca o scânteie comica. pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere faţa de cei puternici. este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei “de neam mare”. caracterul satiric si efectul comic al fabulei. Intâlnirea dintre aceste intelesuri si termenul oarecare (indiferent care. felul cum boul se identifică cu parvenitul. la care concura constructiile exclamative (”Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace. dornic sa parvina. Prin puterea fizica pe care o are. fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului. intr-un limbaj pretios. e asemenea atâtora care voiau egalitatea celor mijlocii cu cei mari. asa cum sunt vechii boieri: “lupii. Când Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson. „domnia voastra" si cele de tipul „potaie". El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi decât el. dar si simpaticul Samurache este caricatural. Faptul de a da unui „dulau de curte" acest nume glorios si legendar dezvolta de asemenea un contrast comic. accentueaza umorul: “potaie”. o sa-ti dam o bataie". în mod tacit. cu rezonante biblice. realizeaza un dialog viu. ipocrit peste masura. “neam”. sugereaza puterea. ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic. Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson. greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia. reprezentind pe individul doritor sa ocupe inalte pozitii sociale. astfel.” Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu şi credul.] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva’”) sau interogative (”Noi. dar mai ales omul influent. Samurache. cu accente populare (”dobitoace”. dar nu pentru caţei”.. contine inca de la inceput adevarata conceptie sociala si politica a personajului. Se poate. dulau de curte ce lătra foarte tare». Samson. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor. Antiteza dintre personaje. "domnia voastra". “egalitate”. al carui nume sugereaza un om slab si naiv. prin alternarea de limbaje si de atitudini si prin folosirea unor elemente specifice limbii vorbite. dar nu prin nastere. cel figurant . în final. Trasaturile personajelor sunt evidentiate prin felul de a vorbi al personajelor. “nobil”) subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici. facându-l sa semene cu o sceneta. nemultumit de pozitia sa sociala. Discursul lui sforaitor. Caricaturale sunt si numele proprii. “lichea nerusinata”. Replicile personajelor. / Ciine sadea imi zice. In limbajul obisnuit bou desemneaza un animal ori o persoana peste masura de proasta. Nu doar dulaul latrator. ci un latrat puternic: „Samson. „lichea nerusinata" etc. "nobili".. Naiv si încrezator. contrasteaza cu formulele neaose din final. Declaratiile lui pompoase nu sint vorbe. 3 . depreciative. boierilor. dulau de curte ce latra foarte tare. Formulele de adresare." Un critic observă cu justete:”«Samson. el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului “care lătra foarte tare”. „fara civilizatie". dar în nici un caz cu cei mici. El este un simplu martor al întâmplarii. o minciuna. Ele se caracterizeaza prin intermediul dialogului. fratii tai?”. “fiestecine”) sau neologice (”civilizate”. pline de naturalete. Limba vorbită.„un bou oarecare" . “lichea nerusinata”) si plin de ameninţari (”O sa-ţi dam o bataie / Care s-o pomenesti”) care este adevaratul sens al cuvintelor sale: “Ca voi egalitate.fi. ursii si leii”. nepotrivirea dintre esenta si aparenta. "potaie". observa diferenta dintre cuvinte sau expresii ca „nobil". de partea lui Samson. pe care Samson îi dispreţuieste.

ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica. nu numai intensificând dialogul. Lupul Moralist. “Noi. In aceste adevărate comedii satirice in miniaturä. Boul si vitelul. Aceasta poezie reprezinta o fabula. Alegoria reprezinta procedeul prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea. “Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”. Personificarea ramâne figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor. se deseneaza tipul. El luptă cu mijloacele puse la indemână de satiră si mai ales de fabulă cu scopul de a indrepta relele sociale fiind considerat unul dintre marii fabulisti români. Rima este în general împerecheata. în opinia criticilor: “dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson. Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: “unele dobitoace / Cum lupii. izbutind totodată să fie original in multe fabule : Câinele si cătelul. iar boul ar fi martorul nepasator. cu scopul de a le îndrepta. confera fabulei caracteristicile unei scenete. Comparaţia accentueaza postura unor personaje: “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. inclinatia spre teatru a lui Grigore Alexandrescu este evidentă . exprimând tonalitatea diferita a dialogului. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este.. Structura atesta existenţa fabulei. bazata pe dialog. Parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. pentru a fi cât mai natural. are caracterul unei mici scenete. “lichea nerusinata”. Dialogul nu este segmentat prin strofe. Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: “Gândirea [. Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete.] îmi pare minunata”. Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea. “raspunse Samson plin de mânie”. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. A apelat la modele clasice precum : La Fontaine. a sentimentelor protagonistilor. naturaleţea dialogului prin care animalele dobândesc însusiri umane. Voltaire si Krilov. o creatie epică povestind o întâmplare prin intermediul unor personaje animaliere. poezia având doua parti: întâmplarea si morala sau învaţatura existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. poetul nerespectând-o totusi în jocul firesc al replicilor.. leii şi alte câteva”. 4 . fraţii mei”. vorbele goale fara acoperire în fapte. cu toate defectele care exista aici si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta. minciuna. printre care si defecte pe care autorul le critica.” Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului. “Noi. Samson este echivalentul omului ipocrit. fraţii tai?“. de izgonire a tiraniei si de instaurare a dreptătii. naivitatea etc.. Din atitudinile deosebite – amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel – din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul. Samurache reprezinta omul naiv.. “câine sadea” etc. transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample. Personificarea este figura de stil dominanta. Grigore Alexandrescu isi exercită spiritul combativ in poezia si proza de călătorie. întreaga versificaţie devine un mijloc care se adauga în nuantarea dialogului.Figurile de stil ce subliniaza oralitatea stilului. dornic de schimbări sociale. Poet al timpului său. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul.] Dupa exemplul lui La Fontaine. în realizarea unei libertati de expresie. potaie!”. Aceasta creatie. “dulău de curte ce lătra foarte tare”. “capriţii deşarte”. Ritmul fabulei este neregulat. [. fraternitatea: “gândirea voastra… / Şi simtimentul vostru îl cinstesc. fraţii tai. urşii. sforaitoare si accesul de mânie si uimirea redate prin versuri scurte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful