P. 1
Cainele Si Catelul

Cainele Si Catelul

|Views: 129|Likes:
Published by ennya74
bella
bella

More info:

Categories:Types, Comics
Published by: ennya74 on May 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/10/2014

pdf

text

original

CÂINELE ŞI CĂŢELUL Grigore Alexandrescu Din trecutul indepartat omul a inzestrat necuvantatoarele cu trasaturi umane, gândind ca vulpea e vicleana

, leul - puternic, mielul - nevinovat, furnica - harnica. Istorioarele, de obicei in versuri, ale caror personaje sunt diferite animale, prin intermediul carora autorul critica defecte omenesti, se numesc fabule. Fabula, ca specie literară, este o creatie epică in versuri sau in proză, in care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizează defecte sau moravuri omenesti cu scopul de a le indrepta. Fabula prezinta intâmplari din lumea oamenilor, animalele fiind doar niste masti. Subiectele fabulelor sunt adesea foarte vechi, le gasim si in operele unor scriitori antici. Este firesc, deoarece defectele omului au ramas aceleasi, el poate fi infumurat, prefacut, lacom, prost, ca si acum doua mii de ani. Noutatea unei fabule consta in modul de tratare al subiectului. Fabulistul povesteste intâmplarea in felul sau propriu si in functie de tara si timpul in care traieste. Dar scopul fabulei nu este numai sa critice. Ca orice opera literara, ea trebuie sa si placa cititorului, sa-l atraga. Bucuria lecturii consista in hazul pe care il stârneste. De unde provine acest haz, mijloc atit de bun pentru indreptarea raului? Samson se declara adept al principiului egalitatii, condamnând mândria celor de neam nobil, ca apoi, indata ce neinsemnatul Samurache il numeste „frate", sasi schimbe atitudinea si sa-i raspunda plin de dispret. Înseamna ca personajul stârneste râsul prin contrastul dintre adevaratele lui convingeri si acelea cu care se impauneaza. Opozitia intre ceea ce este si lumina favorabila in care vrea sa apara ne amuza, produce râsul. Daca ne limitam insa la aceasta sursa a comicului (intotdeauna valabila) nu surprindem specificul fabulei, pentru că ce diferenta ar mai exista intre acest fel de scriere si Vizita... sau D-l Goe. Fabulele au si un alt izvor al hazului: faptul ca animalele vorbesc si se comporta precum oamenii (ceea ce se obtine prin procedeul personificarii), ca tuturor aspectelor vietii omenesti li se gaseste un termen asemanator in lumea animalelor. Fabula "Cainele si catelul" este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje, individualizate prin formule definitorii: Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou oarecare", interlocutor ipotetic, ce nu rosteste nici o replica, si catelul Samurache, prezentat initial ca simplu privitor. Spatiul actiunii este o curte, identificabila in curtea domneasca a vremii, iar timpul indica, prin adverbul "deunazi", contemporaneitatea scriitorului. În această fabula “Câinele si caţelul”, Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să parvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Titlul fabulei sugerează, la prima vedere, o relaţie de colaborare între două personaje principale, implicate în miezul acţiunii. În realitate însă, spre surpriza cititorului, relaţia ascunde o prăpastie de netrecut între personajele care trăiesc şi vor rămâne să trăiască în lumi total diferite. Se subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întâlni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în rândurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Fabula, structurata in trei secvente, un monolog, o scurta naratiune si o sentinta, morala finala, incepe direct, cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, exprimându-si dezaprobarea fata de cei cu obârsie nobila: "- Cât imi sunt de urâte Junele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!". El consideră ca acest aspect este o întâmplare si apreciază cu falsa modestie: “Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decât el. Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, atât de actuala in epoca pasoptista, argumenteaza prin exemplul tarilor civilizate, unde "lumea se ciopleste" si "toate iau o Schimbare", iar el asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: “Numai pe noi mândria nu ne mai paraseste”. Vorbitorul se exclude de la inceput din rândul celor cu titluri nobiliare, lasând totusi o discreta sugestie in acest sens, dovedita reala in final: "- Cât pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Când toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Câine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra". 1

Asadar. transpunând întâmplarea într-o mica sceneta. zise. Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta. “În ţări civilizate / Este egalitate”). Lovit in punctul fragil al atitudinii sale. Descrierea este utilizata puţin. Adeseori oamenii isi doresc egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi decât ei. trecând la amenintari directe: "— Noi. în spatele măştilor acestor animale descoperind defecte omeneşti precum aroganţa. demagogia. dulău de curte. Afisand o falsă modestie. fraternitatea sociala. bazat pe argumente de ordin social-politic (”lumea se ciopleste”. fara identitate precizata. pentru a parveni./ Lichea nerusinata. p entru a face şi mai clar contrastul dintre esenţă şi aparenţă." . concludent. iar deznodământul surprinde arogantul./ Cunosti tu cine suntem. Termenul simbolic "fratii mei".»”. ceea ce se dovedeste a 2 . şi sinceritatea. Insistenta naiva a catelului (". el vrea sa-i convinga pe cei simpli. ce lătra foarte tare”. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. “dulău de curte”. ipocrit. Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari. care. Replicile vii dinamizeaza naratiunea. Morala fabulei incheie simplu. iar prin tonul sforăitor. coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase. isi dezvaluie adevarata conceptie asupra egalitatii: ". nemultumit de pozitia lui sociala si care. sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: “un bou oarecare”. schimbat cu totul. / Şi simtimentui vostru îl cinstesc. într-un elan de fraternitate. dupa cum sunt condamnate indirect si neutralitatea. El “S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gândirea voastră. Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea critica a autorului fata de vorbirea goala. care nu intervine în discursul celuilalt. apeleaza la falsa modestie si la minciuna. un animal puternic./ Ca voi egalitate. semnificatia intregii intâmplari: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el. Prin câteva cuvinte. aducând câteva precizari legate de timp si personaje: “Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson. cei de rang boieresc.. surprinzând plastic gesturi si atitudini: Samson. iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala. si ti se cade tie. procedeu specific fabulei.") naruie ultima expresie de credibilitate a dulaului. dar mai zgomotos. fabula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte." În acest moment tensiunea operei creşte în punctul culminant.Si ce-ti pasa?/ Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mândria si ca urasc pe lei. dar nu pentru catei. semnificând idealul politic al epocii. Folosind alegoria. ca o certificare a puterii sale “Aceasta intre noi adesea o vedem/ Si numai cu cei mari egalitate vrem.În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior. grosolanul dulău vrea egalitate “dar nu pentru căţei!”. Samurache “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei. care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. “lătra foarte tare”. paraseste pozitia lui de “simplu privitor”. Autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini intalnite in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mari şi puternici. plina de viaţă si umor. Samson. El susţine egalitatea între semeni. îmi pare minunată. fratii tai. Dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog. isi dezvaluie adevarata fata. graba cu care unii se reped sa aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor. întruchipate de Samson. tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în care gândesc si sentimentele lor. Dialogul ramâne modul de expresie dominant si principalul mijioc de caracterizare a personajelor. potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti. Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca. incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson. mai puţin puternic decat boul. poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni. dar tăcut. referindu-se la defectele lor. Samson este definit drept “dulău de curte”. Modul în care acestea vorbesc. desi s-au confruntat personaje din rândul animalelor. "plin de mânie". el caută să atragă mulţimea de partea sa. astfel sa ne vorbesti?". fratii mei. fara sa mai astepte faptele. declanseaza reversul atitudinii protagonistului demagog. sub impulsul unei nervozitati bruste.. transpusa în lumea animalelor. în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor. Scena este animata de interventia lui Samurache care. naivitatea întruchipate de căţelul Samurache. ipocrizia.Dar ziceati. fata de mândria nejustificata.

ipocrit peste masura. simbolizeaza micimea. contrasteaza cu formulele neaose din final. Cel de-al treilea personaj. intr-un limbaj pretios. dar nu prin nastere. 3 . / Ciine sadea imi zice. felul cum boul se identifică cu parvenitul. facându-l sa semene cu o sceneta.. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. sugereaza puterea. “lichea nerusinata”. dulau de curte ce lătra foarte tare». "potaie". Ele se caracterizeaza prin intermediul dialogului. Naiv si încrezator. Când Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson. “nobil”) subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici. El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi decât el. Personajele fabulei sunt semnificative pentru explicarea intelesului final si pentru revelarea resurselor comice ale fabulei. "lichea nerusinata". /[. dornic sa parvina. dar si simpaticul Samurache este caricatural. Faptul de a da unui „dulau de curte" acest nume glorios si legendar dezvolta de asemenea un contrast comic. care sa-i probeze cuvintele. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor. "nobili". plin de umor. ci un latrat puternic: „Samson. boierilor. moliciunea si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. Nu doar dulaul latrator. Replicile personajelor. el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului “care lătra foarte tare”. dar nu pentru caţei”. al carui nume sugereaza un om slab si naiv. fratii tai?”. Limba vorbită. iar nu Domnia voastra”. prin alternarea de limbaje si de atitudini si prin folosirea unor elemente specifice limbii vorbite. Samson. Prin puterea fizica pe care o are. contine inca de la inceput adevarata conceptie sociala si politica a personajului. nume pompos.face parte din categoria celor care au reusit „sa se ajunga". Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson. slabiciunea. depreciative.” Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu şi credul. Formulele de adresare. ce ziceam?”). Discursul lui sforaitor.. astfel. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este. pe care Samson îi dispreţuieste. El este un simplu martor al întâmplarii. cu rezonante biblice. dar în nici un caz cu cei mici. fara importanta) produce inca o scânteie comica. Antiteza dintre personaje. “Te-ntreb eu. caracterul satiric si efectul comic al fabulei. de partea lui Samson. dulau de curte ce latra foarte tare. nepotrivirea dintre esenta si aparenta. e asemenea atâtora care voiau egalitatea celor mijlocii cu cei mari. la care concura constructiile exclamative (”Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace. “se ciopleste”. "domnia voastra".„un bou oarecare" . “lichea nerusinata”) si plin de ameninţari (”O sa-ţi dam o bataie / Care s-o pomenesti”) care este adevaratul sens al cuvintelor sale: “Ca voi egalitate. In limbajul obisnuit bou desemneaza un animal ori o persoana peste masura de proasta. dintre intentie si realitate realizeaza umorul. pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere faţa de cei puternici. Samurache. fiind un parvenit recent. „lichea nerusinata" etc. în final. accentueaza umorul: “potaie”. o minciuna. Trasaturile personajelor sunt evidentiate prin felul de a vorbi al personajelor. care îi precizeaza pe un ton jignitor (”potaie”. Expresiile "tari civilizate". fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului. cu accente populare (”dobitoace”. în mod tacit. Limbajul lor e plin de aspecte ale limbii vorbite. cel figurant . Tipurile umane criticate se pot recunoaste in caricatura unui animal. „fara civilizatie". greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia. observa diferenta dintre cuvinte sau expresii ca „nobil". el este considerat de Samson ca facând parte din rândul celor puternici. care amuza pe cititor: „Cind toata lighioana macar si cea mai proasta. “fiestecine”) sau neologice (”civilizate”. intrun snobism declarat. care ocupa cea mai mare parte a textului. ursii si leii”. reprezentind pe individul doritor sa ocupe inalte pozitii sociale. Sa nu-l uitam pe figurant: „un bou oarecare". Se poate. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza.fi. “neam”. realizeaza un dialog viu. nemultumit de pozitia sa sociala. “capriţii”.] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva’”) sau interogative (”Noi." Un critic observă cu justete:”«Samson. care dezvaluie adevaratul fel de a gândi al personajului. ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic. Declaratiile lui pompoase nu sint vorbe. respectând echivalenta uman-animal. este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei “de neam mare”. o sa-ti dam o bataie". Intâlnirea dintre aceste intelesuri si termenul oarecare (indiferent care. dar mai ales omul influent. Caricaturale sunt si numele proprii. „domnia voastra" si cele de tipul „potaie". asa cum sunt vechii boieri: “lupii. “egalitate”. pline de naturalete.

Voltaire si Krilov. Personificarea este figura de stil dominanta.” Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului. printre care si defecte pe care autorul le critica. Din atitudinile deosebite – amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel – din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul. poezia având doua parti: întâmplarea si morala sau învaţatura existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. Samson este echivalentul omului ipocrit. leii şi alte câteva”. pentru a fi cât mai natural. cu toate defectele care exista aici si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta. bazata pe dialog. nu numai intensificând dialogul.Figurile de stil ce subliniaza oralitatea stilului. Rima este în general împerecheata. Structura atesta existenţa fabulei. Aceasta poezie reprezinta o fabula. “lichea nerusinata”. In aceste adevărate comedii satirice in miniaturä. naivitatea etc.. inclinatia spre teatru a lui Grigore Alexandrescu este evidentă . Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul.. “Noi. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este. minciuna. Grigore Alexandrescu isi exercită spiritul combativ in poezia si proza de călătorie. Boul si vitelul. dornic de schimbări sociale. Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: “unele dobitoace / Cum lupii. de izgonire a tiraniei si de instaurare a dreptătii. se deseneaza tipul. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata.. Parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. a sentimentelor protagonistilor. sforaitoare si accesul de mânie si uimirea redate prin versuri scurte. 4 . cu scopul de a le îndrepta. iar boul ar fi martorul nepasator. în realizarea unei libertati de expresie. are caracterul unei mici scenete.] îmi pare minunata”. întreaga versificaţie devine un mijloc care se adauga în nuantarea dialogului. Ritmul fabulei este neregulat. fraţii mei”. urşii. în opinia criticilor: “dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson. “raspunse Samson plin de mânie”. confera fabulei caracteristicile unei scenete.] Dupa exemplul lui La Fontaine. fraternitatea: “gândirea voastra… / Şi simtimentul vostru îl cinstesc. ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica. izbutind totodată să fie original in multe fabule : Câinele si cătelul. Samurache reprezinta omul naiv. exprimând tonalitatea diferita a dialogului. El luptă cu mijloacele puse la indemână de satiră si mai ales de fabulă cu scopul de a indrepta relele sociale fiind considerat unul dintre marii fabulisti români. Lupul Moralist. fraţii tai. Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: “Gândirea [. potaie!”. “Noi. Dialogul nu este segmentat prin strofe. “capriţii deşarte”. Aceasta creatie. A apelat la modele clasice precum : La Fontaine. “câine sadea” etc. “dulău de curte ce lătra foarte tare”. o creatie epică povestind o întâmplare prin intermediul unor personaje animaliere. Personificarea ramâne figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor.. Comparaţia accentueaza postura unor personaje: “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample. Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea. “Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”. poetul nerespectând-o totusi în jocul firesc al replicilor. Poet al timpului său. naturaleţea dialogului prin care animalele dobândesc însusiri umane. Alegoria reprezinta procedeul prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea. [. fraţii tai?“. Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete. vorbele goale fara acoperire în fapte.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->