CÂINELE ŞI CĂŢELUL Grigore Alexandrescu Din trecutul indepartat omul a inzestrat necuvantatoarele cu trasaturi umane, gândind ca vulpea e vicleana

, leul - puternic, mielul - nevinovat, furnica - harnica. Istorioarele, de obicei in versuri, ale caror personaje sunt diferite animale, prin intermediul carora autorul critica defecte omenesti, se numesc fabule. Fabula, ca specie literară, este o creatie epică in versuri sau in proză, in care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizează defecte sau moravuri omenesti cu scopul de a le indrepta. Fabula prezinta intâmplari din lumea oamenilor, animalele fiind doar niste masti. Subiectele fabulelor sunt adesea foarte vechi, le gasim si in operele unor scriitori antici. Este firesc, deoarece defectele omului au ramas aceleasi, el poate fi infumurat, prefacut, lacom, prost, ca si acum doua mii de ani. Noutatea unei fabule consta in modul de tratare al subiectului. Fabulistul povesteste intâmplarea in felul sau propriu si in functie de tara si timpul in care traieste. Dar scopul fabulei nu este numai sa critice. Ca orice opera literara, ea trebuie sa si placa cititorului, sa-l atraga. Bucuria lecturii consista in hazul pe care il stârneste. De unde provine acest haz, mijloc atit de bun pentru indreptarea raului? Samson se declara adept al principiului egalitatii, condamnând mândria celor de neam nobil, ca apoi, indata ce neinsemnatul Samurache il numeste „frate", sasi schimbe atitudinea si sa-i raspunda plin de dispret. Înseamna ca personajul stârneste râsul prin contrastul dintre adevaratele lui convingeri si acelea cu care se impauneaza. Opozitia intre ceea ce este si lumina favorabila in care vrea sa apara ne amuza, produce râsul. Daca ne limitam insa la aceasta sursa a comicului (intotdeauna valabila) nu surprindem specificul fabulei, pentru că ce diferenta ar mai exista intre acest fel de scriere si Vizita... sau D-l Goe. Fabulele au si un alt izvor al hazului: faptul ca animalele vorbesc si se comporta precum oamenii (ceea ce se obtine prin procedeul personificarii), ca tuturor aspectelor vietii omenesti li se gaseste un termen asemanator in lumea animalelor. Fabula "Cainele si catelul" este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje, individualizate prin formule definitorii: Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou oarecare", interlocutor ipotetic, ce nu rosteste nici o replica, si catelul Samurache, prezentat initial ca simplu privitor. Spatiul actiunii este o curte, identificabila in curtea domneasca a vremii, iar timpul indica, prin adverbul "deunazi", contemporaneitatea scriitorului. În această fabula “Câinele si caţelul”, Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să parvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Titlul fabulei sugerează, la prima vedere, o relaţie de colaborare între două personaje principale, implicate în miezul acţiunii. În realitate însă, spre surpriza cititorului, relaţia ascunde o prăpastie de netrecut între personajele care trăiesc şi vor rămâne să trăiască în lumi total diferite. Se subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întâlni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în rândurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Fabula, structurata in trei secvente, un monolog, o scurta naratiune si o sentinta, morala finala, incepe direct, cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, exprimându-si dezaprobarea fata de cei cu obârsie nobila: "- Cât imi sunt de urâte Junele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!". El consideră ca acest aspect este o întâmplare si apreciază cu falsa modestie: “Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decât el. Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, atât de actuala in epoca pasoptista, argumenteaza prin exemplul tarilor civilizate, unde "lumea se ciopleste" si "toate iau o Schimbare", iar el asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: “Numai pe noi mândria nu ne mai paraseste”. Vorbitorul se exclude de la inceput din rândul celor cu titluri nobiliare, lasând totusi o discreta sugestie in acest sens, dovedita reala in final: "- Cât pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Când toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Câine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra". 1

transpusa în lumea animalelor. iar deznodământul surprinde arogantul. sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: “un bou oarecare”. apeleaza la falsa modestie si la minciuna. aducând câteva precizari legate de timp si personaje: “Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson. şi sinceritatea. Dialogul ramâne modul de expresie dominant si principalul mijioc de caracterizare a personajelor. graba cu care unii se reped sa aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor. incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson. Afisand o falsă modestie. declanseaza reversul atitudinii protagonistului demagog. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari.. fratii mei. în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor. mai puţin puternic decat boul. Folosind alegoria. Lovit in punctul fragil al atitudinii sale. tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în care gândesc si sentimentele lor. “lătra foarte tare”. potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti. naivitatea întruchipate de căţelul Samurache. Descrierea este utilizata puţin. ca o certificare a puterii sale “Aceasta intre noi adesea o vedem/ Si numai cu cei mari egalitate vrem. Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. paraseste pozitia lui de “simplu privitor”. ce lătra foarte tare”. plina de viaţă si umor. Samson. întruchipate de Samson. Termenul simbolic "fratii mei". grosolanul dulău vrea egalitate “dar nu pentru căţei!”. nemultumit de pozitia lui sociala si care. referindu-se la defectele lor.") naruie ultima expresie de credibilitate a dulaului. un animal puternic. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine.În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior. ipocrit. într-un elan de fraternitate. în spatele măştilor acestor animale descoperind defecte omeneşti precum aroganţa. dupa cum sunt condamnate indirect si neutralitatea. bazat pe argumente de ordin social-politic (”lumea se ciopleste”. Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta. semnificatia intregii intâmplari: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el. iar prin tonul sforăitor. fara identitate precizata. desi s-au confruntat personaje din rândul animalelor. concludent.." În acest moment tensiunea operei creşte în punctul culminant. care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. transpunând întâmplarea într-o mica sceneta. procedeu specific fabulei. Samurache “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. Scena este animata de interventia lui Samurache care. schimbat cu totul. el caută să atragă mulţimea de partea sa. Samson este definit drept “dulău de curte”. isi dezvaluie adevarata fata. El susţine egalitatea între semeni.Dar ziceati. “În ţări civilizate / Este egalitate”). El “S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gândirea voastră. trecând la amenintari directe: "— Noi. fabula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte. p entru a face şi mai clar contrastul dintre esenţă şi aparenţă. dar nu pentru catei.»”. demagogia. “dulău de curte”. fata de mândria nejustificata. Replicile vii dinamizeaza naratiunea. el vrea sa-i convinga pe cei simpli. "plin de mânie". Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea critica a autorului fata de vorbirea goala./ Lichea nerusinata. dar mai zgomotos. dulău de curte. isi dezvaluie adevarata conceptie asupra egalitatii: ". Prin câteva cuvinte. fraternitatea sociala. ceea ce se dovedeste a 2 . care. care nu intervine în discursul celuilalt. astfel sa ne vorbesti?". Modul în care acestea vorbesc. Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca. sub impulsul unei nervozitati bruste. Morala fabulei incheie simplu. poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni./ Cunosti tu cine suntem. semnificând idealul politic al epocii. coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase. pentru a parveni. Adeseori oamenii isi doresc egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi decât ei. ipocrizia. / Şi simtimentui vostru îl cinstesc. Insistenta naiva a catelului (". Dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog. Autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini intalnite in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mari şi puternici. iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala. surprinzând plastic gesturi si atitudini: Samson. îmi pare minunată. restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei." . si ti se cade tie. cei de rang boieresc. fratii tai. zise.Si ce-ti pasa?/ Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mândria si ca urasc pe lei. fara sa mai astepte faptele. dar tăcut. Asadar./ Ca voi egalitate.

fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului. Expresiile "tari civilizate". în final.face parte din categoria celor care au reusit „sa se ajunga". "potaie". fara importanta) produce inca o scânteie comica. „lichea nerusinata" etc. intr-un limbaj pretios. depreciative. o sa-ti dam o bataie". Samson. asa cum sunt vechii boieri: “lupii. In limbajul obisnuit bou desemneaza un animal ori o persoana peste masura de proasta. Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson. accentueaza umorul: “potaie”. “nobil”) subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici..fi. Nu doar dulaul latrator. facându-l sa semene cu o sceneta. dulau de curte ce latra foarte tare. care sa-i probeze cuvintele. “lichea nerusinata”) si plin de ameninţari (”O sa-ţi dam o bataie / Care s-o pomenesti”) care este adevaratul sens al cuvintelor sale: “Ca voi egalitate. Declaratiile lui pompoase nu sint vorbe. care dezvaluie adevaratul fel de a gândi al personajului. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si încrezator. “fiestecine”) sau neologice (”civilizate”. “capriţii”. care amuza pe cititor: „Cind toata lighioana macar si cea mai proasta. Se poate. Limbajul lor e plin de aspecte ale limbii vorbite. dornic sa parvina.„un bou oarecare" . prin alternarea de limbaje si de atitudini si prin folosirea unor elemente specifice limbii vorbite.” Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu şi credul. dulau de curte ce lătra foarte tare». intrun snobism declarat. felul cum boul se identifică cu parvenitul. nemultumit de pozitia sa sociala. care îi precizeaza pe un ton jignitor (”potaie”. contrasteaza cu formulele neaose din final. nume pompos. el este considerat de Samson ca facând parte din rândul celor puternici. Caricaturale sunt si numele proprii. "domnia voastra". greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia. Când Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson. plin de umor. dintre intentie si realitate realizeaza umorul. “neam”. o minciuna. "nobili". Limba vorbită. caracterul satiric si efectul comic al fabulei. ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic. 3 . fiind un parvenit recent. care ocupa cea mai mare parte a textului. realizeaza un dialog viu. dar nu pentru caţei”. Replicile personajelor. Tipurile umane criticate se pot recunoaste in caricatura unui animal. astfel. Faptul de a da unui „dulau de curte" acest nume glorios si legendar dezvolta de asemenea un contrast comic. slabiciunea. pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere faţa de cei puternici. nepotrivirea dintre esenta si aparenta. Prin puterea fizica pe care o are.. Intâlnirea dintre aceste intelesuri si termenul oarecare (indiferent care. sugereaza puterea. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este. pe care Samson îi dispreţuieste. Samurache. ci un latrat puternic: „Samson. ipocrit peste masura. / Ciine sadea imi zice. observa diferenta dintre cuvinte sau expresii ca „nobil". ursii si leii”. respectând echivalenta uman-animal. "lichea nerusinata". El este un simplu martor al întâmplarii. e asemenea atâtora care voiau egalitatea celor mijlocii cu cei mari. el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului “care lătra foarte tare”. fratii tai?”. cu accente populare (”dobitoace”. Discursul lui sforaitor. este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei “de neam mare”. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor." Un critic observă cu justete:”«Samson. dar în nici un caz cu cei mici. dar nu prin nastere. Antiteza dintre personaje. Ele se caracterizeaza prin intermediul dialogului. la care concura constructiile exclamative (”Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace. cu rezonante biblice. reprezentind pe individul doritor sa ocupe inalte pozitii sociale. Formulele de adresare. simbolizeaza micimea. boierilor. în mod tacit. moliciunea si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. Personajele fabulei sunt semnificative pentru explicarea intelesului final si pentru revelarea resurselor comice ale fabulei. dar si simpaticul Samurache este caricatural. Trasaturile personajelor sunt evidentiate prin felul de a vorbi al personajelor. Cel de-al treilea personaj. “Te-ntreb eu. iar nu Domnia voastra”. contine inca de la inceput adevarata conceptie sociala si politica a personajului. “se ciopleste”. de partea lui Samson. pline de naturalete. /[. “lichea nerusinata”. Sa nu-l uitam pe figurant: „un bou oarecare". Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza. „fara civilizatie". dar mai ales omul influent.] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva’”) sau interogative (”Noi. cel figurant . „domnia voastra" si cele de tipul „potaie". El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi decât el. al carui nume sugereaza un om slab si naiv. ce ziceam?”). “egalitate”.

bazata pe dialog. Boul si vitelul. Samson este echivalentul omului ipocrit. a sentimentelor protagonistilor. Samurache reprezinta omul naiv. Alegoria reprezinta procedeul prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea. nu numai intensificând dialogul.. vorbele goale fara acoperire în fapte. printre care si defecte pe care autorul le critica. poetul nerespectând-o totusi în jocul firesc al replicilor. Din atitudinile deosebite – amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel – din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul. exprimând tonalitatea diferita a dialogului.] îmi pare minunata”. In aceste adevărate comedii satirice in miniaturä.. Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: “unele dobitoace / Cum lupii. “capriţii deşarte”. Personificarea ramâne figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor. transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample. ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica. o creatie epică povestind o întâmplare prin intermediul unor personaje animaliere. Aceasta poezie reprezinta o fabula. cu scopul de a le îndrepta.] Dupa exemplul lui La Fontaine. fraternitatea: “gândirea voastra… / Şi simtimentul vostru îl cinstesc. “Noi. “lichea nerusinata”. minciuna. naivitatea etc.. confera fabulei caracteristicile unei scenete. Personificarea este figura de stil dominanta. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este. [. întreaga versificaţie devine un mijloc care se adauga în nuantarea dialogului.. “Noi. fraţii tai?“. 4 . El luptă cu mijloacele puse la indemână de satiră si mai ales de fabulă cu scopul de a indrepta relele sociale fiind considerat unul dintre marii fabulisti români. poezia având doua parti: întâmplarea si morala sau învaţatura existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. naturaleţea dialogului prin care animalele dobândesc însusiri umane. Lupul Moralist. în opinia criticilor: “dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson. izbutind totodată să fie original in multe fabule : Câinele si cătelul. urşii. Structura atesta existenţa fabulei. Dialogul nu este segmentat prin strofe. Rima este în general împerecheata. Parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. iar boul ar fi martorul nepasator. Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea. Aceasta creatie. A apelat la modele clasice precum : La Fontaine. “Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”. Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: “Gândirea [. se deseneaza tipul. fraţii tai. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. fraţii mei”. “dulău de curte ce lătra foarte tare”. “câine sadea” etc. Grigore Alexandrescu isi exercită spiritul combativ in poezia si proza de călătorie. are caracterul unei mici scenete. Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete. potaie!”. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul.Figurile de stil ce subliniaza oralitatea stilului. leii şi alte câteva”. de izgonire a tiraniei si de instaurare a dreptătii. Poet al timpului său. “raspunse Samson plin de mânie”. pentru a fi cât mai natural. cu toate defectele care exista aici si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta.” Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului. Comparaţia accentueaza postura unor personaje: “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. Voltaire si Krilov. dornic de schimbări sociale. inclinatia spre teatru a lui Grigore Alexandrescu este evidentă . sforaitoare si accesul de mânie si uimirea redate prin versuri scurte. Ritmul fabulei este neregulat. în realizarea unei libertati de expresie.