CÂINELE ŞI CĂŢELUL Grigore Alexandrescu Din trecutul indepartat omul a inzestrat necuvantatoarele cu trasaturi umane, gândind ca vulpea e vicleana

, leul - puternic, mielul - nevinovat, furnica - harnica. Istorioarele, de obicei in versuri, ale caror personaje sunt diferite animale, prin intermediul carora autorul critica defecte omenesti, se numesc fabule. Fabula, ca specie literară, este o creatie epică in versuri sau in proză, in care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizează defecte sau moravuri omenesti cu scopul de a le indrepta. Fabula prezinta intâmplari din lumea oamenilor, animalele fiind doar niste masti. Subiectele fabulelor sunt adesea foarte vechi, le gasim si in operele unor scriitori antici. Este firesc, deoarece defectele omului au ramas aceleasi, el poate fi infumurat, prefacut, lacom, prost, ca si acum doua mii de ani. Noutatea unei fabule consta in modul de tratare al subiectului. Fabulistul povesteste intâmplarea in felul sau propriu si in functie de tara si timpul in care traieste. Dar scopul fabulei nu este numai sa critice. Ca orice opera literara, ea trebuie sa si placa cititorului, sa-l atraga. Bucuria lecturii consista in hazul pe care il stârneste. De unde provine acest haz, mijloc atit de bun pentru indreptarea raului? Samson se declara adept al principiului egalitatii, condamnând mândria celor de neam nobil, ca apoi, indata ce neinsemnatul Samurache il numeste „frate", sasi schimbe atitudinea si sa-i raspunda plin de dispret. Înseamna ca personajul stârneste râsul prin contrastul dintre adevaratele lui convingeri si acelea cu care se impauneaza. Opozitia intre ceea ce este si lumina favorabila in care vrea sa apara ne amuza, produce râsul. Daca ne limitam insa la aceasta sursa a comicului (intotdeauna valabila) nu surprindem specificul fabulei, pentru că ce diferenta ar mai exista intre acest fel de scriere si Vizita... sau D-l Goe. Fabulele au si un alt izvor al hazului: faptul ca animalele vorbesc si se comporta precum oamenii (ceea ce se obtine prin procedeul personificarii), ca tuturor aspectelor vietii omenesti li se gaseste un termen asemanator in lumea animalelor. Fabula "Cainele si catelul" este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje, individualizate prin formule definitorii: Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou oarecare", interlocutor ipotetic, ce nu rosteste nici o replica, si catelul Samurache, prezentat initial ca simplu privitor. Spatiul actiunii este o curte, identificabila in curtea domneasca a vremii, iar timpul indica, prin adverbul "deunazi", contemporaneitatea scriitorului. În această fabula “Câinele si caţelul”, Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să parvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Titlul fabulei sugerează, la prima vedere, o relaţie de colaborare între două personaje principale, implicate în miezul acţiunii. În realitate însă, spre surpriza cititorului, relaţia ascunde o prăpastie de netrecut între personajele care trăiesc şi vor rămâne să trăiască în lumi total diferite. Se subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întâlni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în rândurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Fabula, structurata in trei secvente, un monolog, o scurta naratiune si o sentinta, morala finala, incepe direct, cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, exprimându-si dezaprobarea fata de cei cu obârsie nobila: "- Cât imi sunt de urâte Junele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!". El consideră ca acest aspect este o întâmplare si apreciază cu falsa modestie: “Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decât el. Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, atât de actuala in epoca pasoptista, argumenteaza prin exemplul tarilor civilizate, unde "lumea se ciopleste" si "toate iau o Schimbare", iar el asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: “Numai pe noi mândria nu ne mai paraseste”. Vorbitorul se exclude de la inceput din rândul celor cu titluri nobiliare, lasând totusi o discreta sugestie in acest sens, dovedita reala in final: "- Cât pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Când toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Câine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra". 1

schimbat cu totul. "plin de mânie". “lătra foarte tare”. Dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog. în spatele măştilor acestor animale descoperind defecte omeneşti precum aroganţa. iar prin tonul sforăitor. procedeu specific fabulei. “În ţări civilizate / Este egalitate”). naivitatea întruchipate de căţelul Samurache. concludent. Modul în care acestea vorbesc. Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. ipocrit. care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. Folosind alegoria. dar tăcut. Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca. bazat pe argumente de ordin social-politic (”lumea se ciopleste”. dar nu pentru catei." În acest moment tensiunea operei creşte în punctul culminant. el caută să atragă mulţimea de partea sa.Dar ziceati./ Lichea nerusinata. El “S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gândirea voastră. fata de mândria nejustificata. fara sa mai astepte faptele. plina de viaţă si umor./ Cunosti tu cine suntem. restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei. întruchipate de Samson. şi sinceritatea. într-un elan de fraternitate. Insistenta naiva a catelului (". fratii mei. mai puţin puternic decat boul. Samurache “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. apeleaza la falsa modestie si la minciuna. Samson. grosolanul dulău vrea egalitate “dar nu pentru căţei!”. Adeseori oamenii isi doresc egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi decât ei. nemultumit de pozitia lui sociala si care. iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala. Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta. sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: “un bou oarecare”. El susţine egalitatea între semeni. incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson.. potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti. Autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini intalnite in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mari şi puternici. iar deznodământul surprinde arogantul. cei de rang boieresc. zise. Scena este animata de interventia lui Samurache care. Replicile vii dinamizeaza naratiunea. semnificând idealul politic al epocii. ce lătra foarte tare”.") naruie ultima expresie de credibilitate a dulaului. fraternitatea sociala. trecând la amenintari directe: "— Noi. fara identitate precizata. “dulău de curte”. astfel sa ne vorbesti?". Dialogul ramâne modul de expresie dominant si principalul mijioc de caracterizare a personajelor. aducând câteva precizari legate de timp si personaje: “Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson.În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior. ca o certificare a puterii sale “Aceasta intre noi adesea o vedem/ Si numai cu cei mari egalitate vrem. surprinzând plastic gesturi si atitudini: Samson. în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor. / Şi simtimentui vostru îl cinstesc. fratii tai. care nu intervine în discursul celuilalt.. Descrierea este utilizata puţin. fabula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte. Afisand o falsă modestie. Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea critica a autorului fata de vorbirea goala. poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni. Samson este definit drept “dulău de curte”. un animal puternic. declanseaza reversul atitudinii protagonistului demagog. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari. isi dezvaluie adevarata conceptie asupra egalitatii: ". paraseste pozitia lui de “simplu privitor”. Termenul simbolic "fratii mei".Si ce-ti pasa?/ Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mândria si ca urasc pe lei. semnificatia intregii intâmplari: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el. dulău de curte. demagogia. îmi pare minunată./ Ca voi egalitate. referindu-se la defectele lor. sub impulsul unei nervozitati bruste. ceea ce se dovedeste a 2 . coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase. Morala fabulei incheie simplu. transpusa în lumea animalelor. el vrea sa-i convinga pe cei simpli. Asadar. transpunând întâmplarea într-o mica sceneta. dupa cum sunt condamnate indirect si neutralitatea. p entru a face şi mai clar contrastul dintre esenţă şi aparenţă. Prin câteva cuvinte. isi dezvaluie adevarata fata.»”. Lovit in punctul fragil al atitudinii sale. si ti se cade tie. graba cu care unii se reped sa aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor. dar mai zgomotos. ipocrizia. tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în care gândesc si sentimentele lor. care. pentru a parveni. desi s-au confruntat personaje din rândul animalelor." .

nemultumit de pozitia sa sociala. fara importanta) produce inca o scânteie comica. „fara civilizatie". pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere faţa de cei puternici. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. "lichea nerusinata". Discursul lui sforaitor. Intâlnirea dintre aceste intelesuri si termenul oarecare (indiferent care. El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi decât el. în mod tacit. Cel de-al treilea personaj. Nu doar dulaul latrator. cu accente populare (”dobitoace”. Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson. al carui nume sugereaza un om slab si naiv. realizeaza un dialog viu. o minciuna. accentueaza umorul: “potaie”. sugereaza puterea. Prin puterea fizica pe care o are." Un critic observă cu justete:”«Samson. dar mai ales omul influent. Antiteza dintre personaje. Samurache. nepotrivirea dintre esenta si aparenta. “lichea nerusinata”. care ocupa cea mai mare parte a textului. dar si simpaticul Samurache este caricatural. ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic. plin de umor. Sa nu-l uitam pe figurant: „un bou oarecare". caracterul satiric si efectul comic al fabulei. dornic sa parvina. în final. contrasteaza cu formulele neaose din final. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza. reprezentind pe individul doritor sa ocupe inalte pozitii sociale. astfel. care amuza pe cititor: „Cind toata lighioana macar si cea mai proasta. slabiciunea. Replicile personajelor. cel figurant . asa cum sunt vechii boieri: “lupii. greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia. "potaie". prin alternarea de limbaje si de atitudini si prin folosirea unor elemente specifice limbii vorbite.„un bou oarecare" . care îi precizeaza pe un ton jignitor (”potaie”. Ele se caracterizeaza prin intermediul dialogului. "domnia voastra". dar nu prin nastere. respectând echivalenta uman-animal. Se poate. “capriţii”. fratii tai?”. “lichea nerusinata”) si plin de ameninţari (”O sa-ţi dam o bataie / Care s-o pomenesti”) care este adevaratul sens al cuvintelor sale: “Ca voi egalitate. "nobili". pline de naturalete.. „lichea nerusinata" etc. Tipurile umane criticate se pot recunoaste in caricatura unui animal. depreciative. nume pompos. dar în nici un caz cu cei mici. “fiestecine”) sau neologice (”civilizate”. este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei “de neam mare”. pe care Samson îi dispreţuieste. el este considerat de Samson ca facând parte din rândul celor puternici. intrun snobism declarat.. “egalitate”. Caricaturale sunt si numele proprii. fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului. ce ziceam?”). „domnia voastra" si cele de tipul „potaie". fiind un parvenit recent. Samson. In limbajul obisnuit bou desemneaza un animal ori o persoana peste masura de proasta. observa diferenta dintre cuvinte sau expresii ca „nobil". facându-l sa semene cu o sceneta. Faptul de a da unui „dulau de curte" acest nume glorios si legendar dezvolta de asemenea un contrast comic. “se ciopleste”. ipocrit peste masura. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este. care dezvaluie adevaratul fel de a gândi al personajului. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor. /[. simbolizeaza micimea. moliciunea si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. ci un latrat puternic: „Samson. Când Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson. o sa-ti dam o bataie". felul cum boul se identifică cu parvenitul. e asemenea atâtora care voiau egalitatea celor mijlocii cu cei mari. El este un simplu martor al întâmplarii. de partea lui Samson. iar nu Domnia voastra”. Limba vorbită. Declaratiile lui pompoase nu sint vorbe. Personajele fabulei sunt semnificative pentru explicarea intelesului final si pentru revelarea resurselor comice ale fabulei. boierilor.] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva’”) sau interogative (”Noi. Trasaturile personajelor sunt evidentiate prin felul de a vorbi al personajelor. ursii si leii”.face parte din categoria celor care au reusit „sa se ajunga". “neam”. contine inca de la inceput adevarata conceptie sociala si politica a personajului. cu rezonante biblice.” Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu şi credul. Naiv si încrezator. 3 . “Te-ntreb eu.fi. intr-un limbaj pretios. Formulele de adresare. dulau de curte ce lătra foarte tare». dintre intentie si realitate realizeaza umorul. / Ciine sadea imi zice. Expresiile "tari civilizate". care sa-i probeze cuvintele. dulau de curte ce latra foarte tare. el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului “care lătra foarte tare”. Limbajul lor e plin de aspecte ale limbii vorbite. “nobil”) subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici. dar nu pentru caţei”. la care concura constructiile exclamative (”Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace.

Alegoria reprezinta procedeul prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea. o creatie epică povestind o întâmplare prin intermediul unor personaje animaliere. Samson este echivalentul omului ipocrit.Figurile de stil ce subliniaza oralitatea stilului.] îmi pare minunata”. Parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. leii şi alte câteva”. Aceasta poezie reprezinta o fabula. Din atitudinile deosebite – amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel – din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul. Personificarea este figura de stil dominanta. Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: “Gândirea [. Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea. bazata pe dialog. El luptă cu mijloacele puse la indemână de satiră si mai ales de fabulă cu scopul de a indrepta relele sociale fiind considerat unul dintre marii fabulisti români. fraţii tai. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este. ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica. In aceste adevărate comedii satirice in miniaturä. Voltaire si Krilov. poezia având doua parti: întâmplarea si morala sau învaţatura existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. fraţii tai?“. poetul nerespectând-o totusi în jocul firesc al replicilor. potaie!”. [. “Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”. transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample.. “lichea nerusinata”. inclinatia spre teatru a lui Grigore Alexandrescu este evidentă . întreaga versificaţie devine un mijloc care se adauga în nuantarea dialogului. Aceasta creatie. “Noi. Dialogul nu este segmentat prin strofe. de izgonire a tiraniei si de instaurare a dreptătii. izbutind totodată să fie original in multe fabule : Câinele si cătelul. Structura atesta existenţa fabulei.” Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului. Samurache reprezinta omul naiv. a sentimentelor protagonistilor. “dulău de curte ce lătra foarte tare”.. Grigore Alexandrescu isi exercită spiritul combativ in poezia si proza de călătorie.. “capriţii deşarte”. Personificarea ramâne figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor. Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: “unele dobitoace / Cum lupii. Rima este în general împerecheata. are caracterul unei mici scenete. Lupul Moralist. naivitatea etc. fraternitatea: “gândirea voastra… / Şi simtimentul vostru îl cinstesc. naturaleţea dialogului prin care animalele dobândesc însusiri umane.. Poet al timpului său. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul. în opinia criticilor: “dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson. iar boul ar fi martorul nepasator. minciuna. cu toate defectele care exista aici si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta. “Noi. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. pentru a fi cât mai natural. în realizarea unei libertati de expresie. urşii. 4 . vorbele goale fara acoperire în fapte. A apelat la modele clasice precum : La Fontaine. cu scopul de a le îndrepta. sforaitoare si accesul de mânie si uimirea redate prin versuri scurte. exprimând tonalitatea diferita a dialogului. Ritmul fabulei este neregulat. Boul si vitelul. nu numai intensificând dialogul. printre care si defecte pe care autorul le critica. fraţii mei”. confera fabulei caracteristicile unei scenete. Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete. “câine sadea” etc. se deseneaza tipul.] Dupa exemplul lui La Fontaine. dornic de schimbări sociale. “raspunse Samson plin de mânie”. Comparaţia accentueaza postura unor personaje: “şedea la o parte / Ca simplu privitor”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful