CÂINELE ŞI CĂŢELUL Grigore Alexandrescu Din trecutul indepartat omul a inzestrat necuvantatoarele cu trasaturi umane, gândind ca vulpea e vicleana

, leul - puternic, mielul - nevinovat, furnica - harnica. Istorioarele, de obicei in versuri, ale caror personaje sunt diferite animale, prin intermediul carora autorul critica defecte omenesti, se numesc fabule. Fabula, ca specie literară, este o creatie epică in versuri sau in proză, in care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizează defecte sau moravuri omenesti cu scopul de a le indrepta. Fabula prezinta intâmplari din lumea oamenilor, animalele fiind doar niste masti. Subiectele fabulelor sunt adesea foarte vechi, le gasim si in operele unor scriitori antici. Este firesc, deoarece defectele omului au ramas aceleasi, el poate fi infumurat, prefacut, lacom, prost, ca si acum doua mii de ani. Noutatea unei fabule consta in modul de tratare al subiectului. Fabulistul povesteste intâmplarea in felul sau propriu si in functie de tara si timpul in care traieste. Dar scopul fabulei nu este numai sa critice. Ca orice opera literara, ea trebuie sa si placa cititorului, sa-l atraga. Bucuria lecturii consista in hazul pe care il stârneste. De unde provine acest haz, mijloc atit de bun pentru indreptarea raului? Samson se declara adept al principiului egalitatii, condamnând mândria celor de neam nobil, ca apoi, indata ce neinsemnatul Samurache il numeste „frate", sasi schimbe atitudinea si sa-i raspunda plin de dispret. Înseamna ca personajul stârneste râsul prin contrastul dintre adevaratele lui convingeri si acelea cu care se impauneaza. Opozitia intre ceea ce este si lumina favorabila in care vrea sa apara ne amuza, produce râsul. Daca ne limitam insa la aceasta sursa a comicului (intotdeauna valabila) nu surprindem specificul fabulei, pentru că ce diferenta ar mai exista intre acest fel de scriere si Vizita... sau D-l Goe. Fabulele au si un alt izvor al hazului: faptul ca animalele vorbesc si se comporta precum oamenii (ceea ce se obtine prin procedeul personificarii), ca tuturor aspectelor vietii omenesti li se gaseste un termen asemanator in lumea animalelor. Fabula "Cainele si catelul" este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje, individualizate prin formule definitorii: Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou oarecare", interlocutor ipotetic, ce nu rosteste nici o replica, si catelul Samurache, prezentat initial ca simplu privitor. Spatiul actiunii este o curte, identificabila in curtea domneasca a vremii, iar timpul indica, prin adverbul "deunazi", contemporaneitatea scriitorului. În această fabula “Câinele si caţelul”, Grigore Alexandrescu satirizează dorinţa celor care vor să parvină prin orice mijioace, să ajunga puternici prin ipocrizie, aroganţa şi amenintari. Autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Titlul fabulei sugerează, la prima vedere, o relaţie de colaborare între două personaje principale, implicate în miezul acţiunii. În realitate însă, spre surpriza cititorului, relaţia ascunde o prăpastie de netrecut între personajele care trăiesc şi vor rămâne să trăiască în lumi total diferite. Se subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si caţelul. Ele se afla în antiteza si reprezintă niste tipuri umane generale, pe care le putem întâlni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui ţel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvină, sa ajungă în rândurile celor puternici. Caţelul întruchipeaza pe omul naiv, care dă crezare cu usurinţa cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Fabula, structurata in trei secvente, un monolog, o scurta naratiune si o sentinta, morala finala, incepe direct, cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, exprimându-si dezaprobarea fata de cei cu obârsie nobila: "- Cât imi sunt de urâte Junele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!". El consideră ca acest aspect este o întâmplare si apreciază cu falsa modestie: “Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decât el. Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, atât de actuala in epoca pasoptista, argumenteaza prin exemplul tarilor civilizate, unde "lumea se ciopleste" si "toate iau o Schimbare", iar el asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganţa din partea celor puternici: “Numai pe noi mândria nu ne mai paraseste”. Vorbitorul se exclude de la inceput din rândul celor cu titluri nobiliare, lasând totusi o discreta sugestie in acest sens, dovedita reala in final: "- Cât pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Când toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Câine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra". 1

Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea critica a autorului fata de vorbirea goala. Termenul simbolic "fratii mei". paraseste pozitia lui de “simplu privitor”. Lovit in punctul fragil al atitudinii sale. plina de viaţă si umor. declanseaza reversul atitudinii protagonistului demagog. ipocrit. El “S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gândirea voastră. Adeseori oamenii isi doresc egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi decât ei. în spatele măştilor acestor animale descoperind defecte omeneşti precum aroganţa. “dulău de curte”. schimbat cu totul.»”. dar mai zgomotos. iar în fata celor slabi dorea sa menţina diferenţa de pozitie sociala.Si ce-ti pasa?/ Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mândria si ca urasc pe lei.Dar ziceati. Naraţiunea este realizata prin succesiunea de secvenţe care ţin de întamplarea petrecuta.") naruie ultima expresie de credibilitate a dulaului. fabula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte. Afisand o falsă modestie. dar tăcut. Samson. tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în care gândesc si sentimentele lor. referindu-se la defectele lor.În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior. isi dezvaluie adevarata conceptie asupra egalitatii: ". Replicile vii dinamizeaza naratiunea. El vrea să atragă atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. Dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog. ca o certificare a puterii sale “Aceasta intre noi adesea o vedem/ Si numai cu cei mari egalitate vrem. şi sinceritatea. Folosind alegoria. dulău de curte. incurajat de cuvintele promiţătoare ale lui Samson./ Cunosti tu cine suntem. restabileste diferenţa de rang si putere dintre ei. ceea ce se dovedeste a 2 . demagogia. astfel sa ne vorbesti?". graba cu care unii se reped sa aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor. transpusa în lumea animalelor. "plin de mânie". ce lătra foarte tare”. Samurache “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca. pentru a parveni. semnificatia intregii intâmplari: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el. Prin câteva cuvinte. potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti." În acest moment tensiunea operei creşte în punctul culminant. Samson simbolizeaza dorinţa de parvenire vadită în discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. mai puţin puternic decat boul. poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni. Morala fabulei incheie simplu. Modul în care acestea vorbesc. transpunând întâmplarea într-o mica sceneta. coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase. grosolanul dulău vrea egalitate “dar nu pentru căţei!”. / Şi simtimentui vostru îl cinstesc. Minciuna îl ajuta sa-si susţina ideile si poziţia pe care o doreste egala cu a celor mari. ipocrizia. care nu intervine în discursul celuilalt. fratii tai. fraternitatea sociala.. cei de rang boieresc. fara sa mai astepte faptele. Scena este animata de interventia lui Samurache care. nemultumit de pozitia lui sociala si care. si ti se cade tie.. sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: “un bou oarecare”. îmi pare minunată. în cateva notaţii legate de caracterizarea personajelor./ Ca voi egalitate. aducând câteva precizari legate de timp si personaje: “Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson. zise. “În ţări civilizate / Este egalitate”). procedeu specific fabulei. trecând la amenintari directe: "— Noi. el caută să atragă mulţimea de partea sa. Insistenta naiva a catelului (". Samson este definit drept “dulău de curte”. Descrierea este utilizata puţin. isi dezvaluie adevarata fata. iar deznodământul surprinde arogantul. desi s-au confruntat personaje din rândul animalelor. dar nu pentru catei. fata de mândria nejustificata. semnificând idealul politic al epocii. Dialogul ramâne modul de expresie dominant si principalul mijioc de caracterizare a personajelor. dupa cum sunt condamnate indirect si neutralitatea. Autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini intalnite in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mari şi puternici./ Lichea nerusinata. care. Asadar. într-un elan de fraternitate. naivitatea întruchipate de căţelul Samurache. apeleaza la falsa modestie si la minciuna. fratii mei. “lătra foarte tare”. un animal puternic. El susţine egalitatea între semeni. fara identitate precizata. întruchipate de Samson. surprinzând plastic gesturi si atitudini: Samson. concludent. care nu cunosc bine situaţia si pot fi usor manevraţi si păcăliţi de falsii politicieni. el vrea sa-i convinga pe cei simpli. p entru a face şi mai clar contrastul dintre esenţă şi aparenţă. sub impulsul unei nervozitati bruste. bazat pe argumente de ordin social-politic (”lumea se ciopleste”. iar prin tonul sforăitor." .

“lichea nerusinata”. Personajele fabulei sunt semnificative pentru explicarea intelesului final si pentru revelarea resurselor comice ale fabulei. Tipurile umane criticate se pot recunoaste in caricatura unui animal.fi. Credulitatea sa va fi sancţionata cu asprime chiar de Samson. reprezentind pe individul doritor sa ocupe inalte pozitii sociale. Faptul de a da unui „dulau de curte" acest nume glorios si legendar dezvolta de asemenea un contrast comic. „fara civilizatie". “nobil”) subliniaza alternanţa de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici. în final. fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului.] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva’”) sau interogative (”Noi. care dezvaluie adevaratul fel de a gândi al personajului. Samson. Replicile personajelor. iar nu Domnia voastra”. "potaie". este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei “de neam mare”. care îi precizeaza pe un ton jignitor (”potaie”. prin alternarea de limbaje si de atitudini si prin folosirea unor elemente specifice limbii vorbite. felul cum boul se identifică cu parvenitul. intrun snobism declarat. El îi arata astfel ca îi dispretuieşte pe cei mai slabi decât el. pe care vrea sa-i menţina în starea lor de supunere faţa de cei puternici. sugereaza puterea. cu rezonante biblice. contrasteaza cu formulele neaose din final. In limbajul obisnuit bou desemneaza un animal ori o persoana peste masura de proasta. dar si simpaticul Samurache este caricatural. ce ziceam?”). greseste numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia. nemultumit de pozitia sa sociala. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza. dar nu pentru caţei”. el este atras de cuvintele promiţatoare ale dulaului “care lătra foarte tare”..” Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu şi credul. simbolizeaza micimea. boierilor. accentueaza umorul: “potaie”. "domnia voastra". dulau de curte ce latra foarte tare. “egalitate”. contine inca de la inceput adevarata conceptie sociala si politica a personajului. “se ciopleste”. dornic sa parvina. în mod tacit. respectând echivalenta uman-animal. care ocupa cea mai mare parte a textului. plin de umor. Antiteza dintre personaje. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este. fiind un parvenit recent. astfel. dintre intentie si realitate realizeaza umorul. Prin puterea fizica pe care o are. Ele se caracterizeaza prin intermediul dialogului. 3 . asa cum sunt vechii boieri: “lupii. Se poate. slabiciunea. “fiestecine”) sau neologice (”civilizate”. Când Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson. /[.. Intâlnirea dintre aceste intelesuri si termenul oarecare (indiferent care. Samurache. dar mai ales omul influent. cel figurant . Discursul lui sforaitor. o minciuna. El este un simplu martor al întâmplarii. pline de naturalete. / Ciine sadea imi zice. dar în nici un caz cu cei mici.„un bou oarecare" . Naiv si încrezator. ci un latrat puternic: „Samson. Limbajul lor e plin de aspecte ale limbii vorbite. cu accente populare (”dobitoace”. facându-l sa semene cu o sceneta. dar nu prin nastere." Un critic observă cu justete:”«Samson. ursii si leii”. “capriţii”. Sa nu-l uitam pe figurant: „un bou oarecare". „domnia voastra" si cele de tipul „potaie". care amuza pe cititor: „Cind toata lighioana macar si cea mai proasta. observa diferenta dintre cuvinte sau expresii ca „nobil". intr-un limbaj pretios. Expresiile "tari civilizate". nepotrivirea dintre esenta si aparenta. fratii tai?”. fara importanta) produce inca o scânteie comica. caracterul satiric si efectul comic al fabulei. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor. de partea lui Samson. Limba vorbită. Nu doar dulaul latrator. e asemenea atâtora care voiau egalitatea celor mijlocii cu cei mari. al carui nume sugereaza un om slab si naiv. realizeaza un dialog viu. Caricaturale sunt si numele proprii. „lichea nerusinata" etc. “neam”. “lichea nerusinata”) si plin de ameninţari (”O sa-ţi dam o bataie / Care s-o pomenesti”) care este adevaratul sens al cuvintelor sale: “Ca voi egalitate. “Te-ntreb eu. el este considerat de Samson ca facând parte din rândul celor puternici. moliciunea si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. Formulele de adresare. Trasaturile personajelor sunt evidentiate prin felul de a vorbi al personajelor. "nobili". ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic. Declaratiile lui pompoase nu sint vorbe. depreciative.face parte din categoria celor care au reusit „sa se ajunga". ipocrit peste masura. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. o sa-ti dam o bataie". pe care Samson îi dispreţuieste. care sa-i probeze cuvintele. "lichea nerusinata". Cel de-al treilea personaj. nume pompos. dulau de curte ce lătra foarte tare». la care concura constructiile exclamative (”Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace.

în opinia criticilor: “dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson. poetul nerespectând-o totusi în jocul firesc al replicilor. inclinatia spre teatru a lui Grigore Alexandrescu este evidentă . fraţii tai?“. Rima este în general împerecheata. nu numai intensificând dialogul. Samson este echivalentul omului ipocrit. urşii.] îmi pare minunata”. “câine sadea” etc.Figurile de stil ce subliniaza oralitatea stilului. Parcă pentru a fi în discordanţă cu spusele lui Samson. Aceasta poezie reprezinta o fabula. Repetiţiile scot în evidenţa idei si sentimente cum ar fi egalitatea. Poet al timpului său. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este.. Personificarea este figura de stil dominanta. iar boul ar fi martorul nepasator. vorbele goale fara acoperire în fapte. a sentimentelor protagonistilor. potaie!”. sforaitoare si accesul de mânie si uimirea redate prin versuri scurte. [. confera fabulei caracteristicile unei scenete. poezia având doua parti: întâmplarea si morala sau învaţatura existenta la sfârşit si separata de prima parte printr-un spaţiu. are caracterul unei mici scenete. “raspunse Samson plin de mânie”. Structura atesta existenţa fabulei. In aceste adevărate comedii satirice in miniaturä. naturaleţea dialogului prin care animalele dobândesc însusiri umane. “lichea nerusinata”. Epitetele evidenţiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale acţiunilor: “Gândirea [. de izgonire a tiraniei si de instaurare a dreptătii. întreaga versificaţie devine un mijloc care se adauga în nuantarea dialogului. cu toate defectele care exista aici si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta. izbutind totodată să fie original in multe fabule : Câinele si cătelul. dornic de schimbări sociale. bazata pe dialog. Grigore Alexandrescu isi exercită spiritul combativ in poezia si proza de călătorie.. Din atitudinile deosebite – amical deferentă faţa de bou si aspră faţă de caţel – din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinţa cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caţelul. Dialogul nu este segmentat prin strofe. se deseneaza tipul. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul. ci urmarind pas cu pas acţiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica.. transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample. “capriţii deşarte”. fraţii mei”. o creatie epică povestind o întâmplare prin intermediul unor personaje animaliere. Personificarea ramâne figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor. A apelat la modele clasice precum : La Fontaine. naivitatea etc. “Noi. Ritmul fabulei este neregulat. Voltaire si Krilov. printre care si defecte pe care autorul le critica. Alegoria reprezinta procedeul prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea. Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete. Samurache reprezinta omul naiv. cu scopul de a le îndrepta. Aceasta creatie. pentru a fi cât mai natural. în realizarea unei libertati de expresie.. “Noi. El luptă cu mijloacele puse la indemână de satiră si mai ales de fabulă cu scopul de a indrepta relele sociale fiind considerat unul dintre marii fabulisti români. fraternitatea: “gândirea voastra… / Şi simtimentul vostru îl cinstesc.] Dupa exemplul lui La Fontaine. leii şi alte câteva”. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. “dulău de curte ce lătra foarte tare”. Lupul Moralist. “Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste”. Enumeraţiile accentueaza ipocrizia discursului: “unele dobitoace / Cum lupii. fraţii tai. Comparaţia accentueaza postura unor personaje: “şedea la o parte / Ca simplu privitor”. exprimând tonalitatea diferita a dialogului.” Versurile cu o masură inegală poartă amprenta dialogului. Boul si vitelul. 4 . minciuna.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful