1.

FILOSOFIA

Ce este filosofia ? Cu ce se ocupa ? Filosofia in greaca inseamna dragoste de intelepciune dar, Wolfgang Schadewaldt (specialist in filosofie clasica) sustine ca aceasta definitie a filosofiei e una inexacta dpdv lingvistic, e ambigua. Ex. - ce se intelege prin intelepciune ? - de ce iubire fata de intelepciune si nu teoria intelepciunii ? - cum poate fi predate si invatata iubirea fata de ceva ? Filosofia e subiect de controversa, o spune insusi Karl Jaspers: Ce este filosofia si ce valoare are ea sunt subiecte controversate Termenul de filosofie are o larga aceeptie: orice conceptie despre lume poate fi calificata drept filosofie. In primul rand filosofia este un discurs rational care incearca sa raspunda prin argumente la o problema ridicata in mod explicit -> prin filosofie, omul trece in domeniul interogatiei, unde gandirea revine asupra-si cercetand principiile care o guverneaza si temeiurile a tot ce exista. Conform lui Heidegger, filosofia deschide (prin intrebare) o interogatie care problematizeaza atat esenta fiintei umane interogatoare cat si ceea ce e vizat prin intrebare. Gadamer, mergand pe urmele lui Heidegger, afirma ca menirea interogatiei e aceea de a deschide o lume -> filosofia interogandu-se deschide lumi. Asadar, generic vorbind, filosofia este gandire asupra esentelor, a principiilor ultime ale lumii si a omului (prin fiinta omului se deschide o lume ca lume) insa nefinalizata intr-un raspuns ultim. Filosofie si viata Exista doua modalitati de a trai: in nestiinta, aparenta, falsitate sau in lumina, prin filosofie. Se face distinctia intre filosofia ca stiinta si filosofia ca luminare, care aseaza in prim plan raportarea la sine a subiectului. Kant, in Ce este luminarea ? afirma ca aceasta este iesirea omului din minoratul a carui vina o poarta el insusi. Minoratul este neputinta omului de a se servi de inteligenta sa fara a fi condus de altul [] Pentru aceasta luminare nu se cere decat libertatea Astfel, este esentiala impletirea filosofiei ca stiinta cu filosofia ca luminare. Stiinta fara luminare e la fel de daunatoare ca si luminarea fara stiinta (ar fi subiectiva). PLATON Mitul Pesterii In gandirea greceasca filosofia se naste din uimirea si contemplatia realitatii, a ceea ce se destainuie privirii. Pentru Platon, prin actul de a filosofa, se produce o orientare a omului catre esenta sa -> filosofia era inteleasa ca paideia, ca educatie a firii umane, sufletul fiind eliberat inspre cunoastere ( a formelor, a Ideilor, a inteligibilului) -> parabola pesterii: imaginile din pestera sunt parte a sferei sensibilului (intemeiate prin credinte, opinii, presupuneri), in 1

timp ce dezlegarea din pestera simbolizeaza esenta sufletului, care se rupe de ceea-ceeste (care pentru Platon nu e realitatea, ci lumea umbrelor realitatea e doar aceea a Ideii). Rezulta de aici ca filosofia e un mijloc care conduce spre cunoasterea Ideilor (in speta Ideea Binelui numai prin ea cunoasterea devine utila). Prizonierul din pestera iese afara in cautarea adevarului (aletheia), Heidegger, reluand acest mit in Doctrina lui Platon despre adevar afirma ca a-letheia insemna stare-de-neascundere adica la origini, adevarul e ceea ce a fost smuls printr-o lupta, dintr-o stare-de-ascundere. Starea-de-neascundere este acelasi lucru cu corectitudinea provirii: lumina apare in mit ea e foc in pestera si soare in afara pesterii la lumina se raporteaza privirea, dar pentru a putea privi si descoperi starea-de-neascundere privirea trebuie formata (paideia) pentru a percepe ceea ce lumina dezvaluie. SPINOZA Amor Dei intellectualis (dragostea rationala de D-zeu) Daca D-zeu e o fiinta necesara si El e identic cu lumea, atunci lumea se supune necesitatii divine, caz in care nu ar mai putea fi vorba de libertate ci doar de necesitate Spinoza e partial de acord cu aceasta teorie, deoarece daca asa ar sta lucrurile atunci D-zeu ar anula in om un atribut esential pe care l-a oferit prin creatie si anume vointa, deci libertatea. Spinoza afirma ca cunoasterea (nu neaparat filosofica) asigura libertatea si fericirea omului deoarece converteste legea necesara in lege inteleasa. Dumnezeu e cauza existentei ( adica e singura substanta monoism), El e identic cu lumea (panteism), e o fiinta necesara si totul i se supune. Necesitatea e invinsa prin faptul ca suntem constienti de constrangeri, putandu-le controla, si astfel suntem liberi. Filosofia e cea prin care se poate ajunge la contemplarea lui Dumnezeu: filosofia e calea convertirii necesitatii in libertate. Etica e considerata a fi o filosofie a mantuirii sau a beatitudinii, in care Spinoza cauta Binele Suprem (care pp ati conduce viata conform cu regulile ratiunii), care asigura deplina beatitudine a fiintei. BLAGA despre constiinta filosofica Filosofia constituie un domeniu autonom fata de celelalte discipline, deoarece detine intuitii (orizonturi) asupra existentului. Aceste intuitii sunt dublate de o constiinta filosofica Blaga vrea sa arate ca acveasta constiinta nu apartine unui spatiu privat, elitist orice om e inzestrat cu aptitudini spirituale necesare si poate ajunge (prin studiu) la o constiinta filosofica. Blaga face dinstinctie intre filosofie si constiinta filosofica constiinta filosofica e doar in joc secund al filosofiei astfel, filosofia se intoarce, intr-un act reflexiv, asupra conditiilor sale. Cercetarea stiintelor nu denota nevoia unei constiinte filosofice, in cazul lor, reflexia nu e necesara. Filosoful isi articuleaza problematica in legatura cu tot ceea ce depaseste orice limita inerenta experientei. Filosoful poseda o putere de interpretare a existentei.

RUSSELL valoare filosofiei pentru viata Russell afirma ca multi se indoiesc de faptul ca filosofia ar avea o valoare practica, filosofia nu are un scop practic nemijlocit (asa cum are de ex. fizica), dar asta nu insemna ca studiul filosofiei e inutil. In filosofie nu conteaza atat raspunsul cat valoarea intrebarii. Daca stiinta e axata pe descrierea experientei, filosofia e axata pe examinarea limitelor cunoasterii, pe cunoasterea critica. Studiul filosofiei are ca efect cercetarea critica a principiilor presupuse de stiinta si de viata cotidiana, aceasta cunoastere nu conduce la solutii exacte, ci doar la incertitudini. Rezulta doua consecinte pentru determinarea valorii filosofiei: - prin actiunea critica se elimina prejudecatile care ne conduc viata (eliberare de atitudinea dogmatica, necritica) - incertitudinea determina un interes permanent pentru cunoastere, pentru cautarea certitudinii Tipuri de filosofie Interogatia filosofica vizeaza un anumit domeniu al cercetarii (D-zeu, omul si natura), in functie de acest domeniu pot fi abordate mai multe genuri de filosofie: 1. filosofia speculativa cunoasterea e obtinuta prin intuitie, contemplatie, meditatie. Continutul acesteia depaseste sfera empirica, obiectul ei e transcendent: D-zeu, Absolut, Fiinta -filosofia speculativa poate fi: a) rationalista daca opereaza cu concepte, notiuni b) mistica traduce in concepte rationale intuitiile despre divinitate 2. filosofia critica are ca obiect limitele cunoasterii umane, determinarea limitelor sensibilitatii, ratiunii sau ale intelectului (Kant) 3. filosofia hermeneutica nu stabileste faptele ci doar le interpreteaza, orice text trebuie citit mai intai critic, nu ca simplu mesaj transmis ci ca marturie a unui context si/sau a unui timp particular (vremea lui Platon, Hegel..etc.) 4. filosofia pozitivista reprezinta o gandire bazata pe observatie, pe studiul legilor fenomenelor (vezi cele 4 metode inductive din manualul de Logica) JASPERS mirarea ca origine a filosofiei La originea filosofiei aflam trei cauze: 1. uimirea, prin care se depaseste spatiul utilului si al nevoilor imediate 2. indoiala, examinarea critica ca o consecinta a acumularii de cunostinte 3

3. cutremurarea, care survine in momentul confruntarii omului cu situatii-limita: moartea, suferinta, razboiul, in care individului i se reveleaza ceea ce este adevarat. - omul se pierde pe sine si in acest stadiu omul se interogheaza pe sine Platon spune ca originea filosofiei e uimirea, acest spectacol ne impinge spre intrebari. Aristotel numeste mirare acel impuls interior care il determina pe om sa filosofeze, deoarece numai prin mirare/uimire devin constient de ceea ce nu cunosc filosofia si filosofare ne trezesc din starea de dependenta fata de nevoile vietii. Uimirea ne conduce la cunostinte, dar sunt ele certe ? Indoiala e sursa examinarii critice a oricarei cunoasteri. In cutremurare constiinta se pierde pe sine si e nesigura de tot ceea ce fiinteaza. Constiinta nu se poate transforma decat ajungand la adevar prin comunicare: trebuie existe o comunicare autentica intre oameni, un dialog realizat prin intermediul intrebarilor esentiale. Aceasta comunicare produce o transformare a constiintei. KANT critica si limitele ratiunii Spre deosebire de filosofii de dinaintea sa, care se axau pe cercetarea realitatii sau a principiilor ultime ale lumii, Kant orienteaza cercetarea filosofica catre analiza limitelor cunoasterii umane. Care sunt limitele ratiunii ? La aceasta intrebare trebuind sa raspunda Critica ratiunii pure. Kant incearca o examinare critica a naturii ratiunii insesi, si astfel trebuie determinate care sunt limitele cunoasterii umane, iar aceasta sarcina apartine critii ratiunii pure, care stabileste conditiile si structurile cunoasterii prin ratiune. NIETZSCHE reevaluarea tuturor valorilor El analizeaza dpdv psihologic mecanismele gandirii filosofice care afirma ca omul are nevoi spirituale: nevoia de adevar, identitate, absolut, si implinirile acestora prin filosofie. Rezultatul obtinut este acela ca anumite exigente ale gandirii filosofice, precum rationalitatea exclusiva, anihilarea simturilor, nu au legatura cu filosofia, ci sunt de fapt, manifestari deghizate ale valorilor morale( si la Kant avem morala dar ea e intemeiata rational, in timp ce la Nietzsche ea e determinata de instincte), valori, pe care Nietzsche incearca sa le rastoarne, sa le reevalueze. In Ecce Homo, mesajul sau e clar a rasturna idolii face parte din mestesugul meu acesti idoli fiind intruchipati de sistemele de valori metafizice traditionale, care sunt false valori, sunt non-valori. Aceste non-valori in acceptiunea lui Nietzsche sunt crestinismul si filosofia traditionala. Crestinismul se autoanuleaza prin iubire si mila, e contrar vointei de putere ca esenta a vietii, astfel filosofia se reorienteaza depasind vechea morala, deoarece nu exista o ordine ideala, pentru Nietzsche totul in aceasta lume e omenesc, prea omenesc (e parmenidian omul e masura tuturor lucrurilor). Morala veche il priveaza pe om de propriul sau sine si este antinomica vietii. Omul concret se pierde, fiindca i-au fost rapite trupul si simturile, discursurile idealiste ucid omul ca om: ideal este omul care (asa cum il descrie Platon) dezamagit de ochii sai, instrainat de urechi, deposedat de intregul trup tinde catre cunoasterea pura. Filosofia autentica este aceea care depaseste acest idealism si care determina o reevaluare a 4

tuturor valorilor. Astfel, pentru Nietzsche filosofia este o apologie a aparentei, care considera realitatea un joc infinit al interpretarilor (perspectivismul) totul este evaluare si orice evaluare este strict personala. COMTE cele trei stadii Gandirea umana s-a dezvoltat parcurgand de-a lungul istoriei trei etape: 1. teologica spiritul uman cauta sa afle cauzele prime si ultime ale fenomenelor, nu le afla deci le consider ca fiind insufletite de naturi divine a) fetisismul se credea obiectele sunt insufletite, personificate b) politeismul obiectele nu mai sunt insufletite, ci sunt lasate in voia zeilor c) monoteismul nu mai exista zei, ci un singur Zeu 2. metafizica fenomenele sunt explicate ca entitati abstracte, prin concepte ideatice: esenta, cauza prima, fiinta spiritul uman cauta in continuare sa afle natura ascunsa a lucrurilor 3. pozitiva acesta este varsta stiintifica a gandirii, varsta maturitatii sale. Gandirea pozitivista apeleaza la rationamente bazate pe observatie si pe cercetarea sociologica. Comte doreste ca pe langa sociologie, ca stiinta pozitiva, sa instituie si filosofia pozitivista, care sa construiasca conceptia generala despre lume pornind de la fizica sociala care este obiectul de studiu al stiintei pozitive, sociologia. - filosofia pozitiva cerceteaza legile si nu cauzele fenomenelor, nu conteaza ca sunt multe fenomene de acelasi fel, conteaza doar ca toate pot fi reduse la o sigura lege. Obs. Pentru Comte, termenul pozitiv nu se opune celui de negativ, ci celui de speculativ, adica o teorie e pozitiva numai daca e intemeiata stiintific pe fapte, si nu admite nimic altceva in afara acestora. Obiectivul lui Comte e acela de a elimina metafizicii si transformarea speculativului intr-o filosofie pozitiva: Cum ? prin restrangerea cercetarilor in sfera fenomenelor fie si cu pretul renuntarii la cautarea esentelor, care sunt nesigure

Stiluri de filosofare A. Speculatie si analiza Exista doua stiluri de a filosofa: Filosofia continentala numeste metafizica, fenomenologia si existentialismul si are ca model stiinta apriori care se bazeaza pe deducerea teoremelor din axiome. Are ca temei adevaruri despre transcendenta (metafizica), structurile constiintei (fenomenologia) sau sensul existentei (existentialismul), dar aceste adevaruri nu pot fi verificate in practica, fiind demersuri speculative. Filosofia analitica are ca model stiintele exacte care se bazeaza pe verificarea teoriilor prin observatie, problemele filosofice sunt reduse doar la acelea care pot fi verificate prin experienta. Exista aici 2 etape: a) etapa logica a filosofiei analitice directia abordata de Comte 5

b) etapa lingvistica a filosofiei analitice problemele filosofiei nu se mai reduc la confruntarea lor cu experienta, ci prin clarificarea conceptelor prin limbaj

HEGEL are istoria filosofiei sens ? Punctul central al conceptiei hegeliene despre filosofie este analiza istoriei filosofiei. Are istoria filosofiei un sens ? Istoria filosofiei este un intreg coerent, care cunoaste o dezvoltare rationala. Ratiunea, este atat obiectul istoriei cat si al filosofiei. Filosofia intelege istoria, pentru ca istoria realizeaza filosofia. Istoria filosofiei aduna sub ceva comun solutii diferite, astfel aceasta istorie a filosofiei cunoaste o dezvoltare progresiva antrenata intr-un proces dialectic de tipul teza-antitezasinteza. Dialectica hegeliana cunoaste 3 stadii: a) teza teza pe care o propune Hegel este fiinta, careia i se opune prin antiteza nefiinta b) antiteza opusul fiintei e nefiinta, daca ramanem in acest plan nimic nu s-ar intampla, dar teza se combina cu antiteza si rezulta sinteza c) sinteza ea combina pe a fi (fiinta) cu a nu fi (nefiinta) si aceasta combinatie se numeste devenire. Orice fiinta se naste (teza) si moare (antiteza). Teza si antiteza se petrec in aceleasi obiecte, adica sunt inerente obiecteleor. Intre a te naste si a muri apare sinteza, adica devenirea Triada aceasta da sens istoriei filosofiei, caci atunci cand un filosof contesta doctrina altul filosof el avanseaza o antiteza fata de o teza. Apoi filosoful din antiteza ajunge la sinteza, la o noua teorie, care mai apoi devine la randul ei teza. La nivel general toate filosofiile sunt expresii ale unui singur Spirit sau Idei. In fond, singura istorie este aceea a Spiritului lumii a carui esenta e libertatea. Filosofiile de-a ungul istoriei lor au cunoscut o dezvoltare progresiva, pentru ca au fost antrenate intr-un proces dialectic (teza-antiteza-sinteza). Filosofia e o sinteza ultima a gandirilor despre Spirit. Toate marile culturi ale lumii sunt expresii ale Spiritului in miscare. HUSSERL filosofia ca stiinta riguroasa Filosofia s-a preocupat de cercetarea realitatii, aceasta directie fiind gresita deoarece exista ceva care precede realitatea exterioara: constiinta. Ea e prealabila cunoasterii realitatii si o face posibila: avem pe de o parte realitatea iar pe de alta parte constiinta. Filosofia traditionala a spus ca realitatea si cercetarea ei conteaza, din contra Husserl afirma ca un fenomen (o realitate) nu conteaza decat daca este un dat la constiintei, daca nu exsita constiinta nu exista nici fenomene, acesta e conditionat de exsitenta unei constiinte care sa se aplece asupra lui. Ce inseamna ca un obiect e dat constiintei ? Constiinta e intotdeauna constiinta-a-ceva. Chiar daca aplicam reductia fenomenologica, constiinta este totusi constiinta-a-ceva, si anume este constiinta-de-sine. Constiinta e mereu orientata catre ceva, proiectand sens si valoare asupra sinelui sau a obiectelor -> constiinta este intentionala. Intentionala fiind, constiinta este mereu in stare de proiect (lat. proiectus = care iese inainte, pornit) 6

Proiectul lui Husserl este acela de-a intemeia o filosofie ca stiinta riguroasa, intr-un context de criza a fundamentelor matematicii si a filosofiei. La inc. sec XX dominau psihologismul si pozitivismul si se considera ca adevarurile trebuiesc cautate doar in domeniile stiintelor. Husserl va incerca reabilitarea concretului, a traitului, fara a renunta la rigoarea rationala -> incearca o reintoarcere la lucruri. Filosofia e o stiinta riguroasa intrucat e fenomenologie, deci trebuie sa ne orientam studiul dinspre cunoasterea lucrurilor catre cunoasterea stiintifica a esentei constiintei. B. Clarificare si analiza logica CARNAP filosofia ca activitate de clarificare a limbajului prin analiza logica - filosofia trebuie inteleasa ca activitate de clarificare a limbajului prin analiza logica a limbajului - analiza logica a limbajului consta in cercetatea logica a fundamentelor limbajului adica a construi o sinteza logica in care sunt admise doar tautologiile (de ex. Nici un celibatar nu este casatorit) si propozitiile de experienta (de ex. Marul este rosu) - semnificatie au doar termenii care alcatuiesc propozitii de experienta si numai acestea au sens pentru ca adevarul sau falsitatea lor poate fi verificata prin confruntarea cu experienta - rezulta ca propozitiile filosofiei speculative (cele care vorbesc despre D-zeu, libertate, suflet) nu au sens si nici semnificatie deoarece nu pot fi verificate observational -filosofia speculativa (metafizica) e intemeiata pe 2 tipuri de erori: 1. fososeste cuvinte lipsite de semnificatie 2. enunturile sunt lipsite de sens - afirmatiile metafizice sunt pseudo-propozitii, sunt fara sens. WITTGENSTEIN despre ceea ce se poate spune clar si cu sens in filosofie Pentru filosofia continentala importanta e mentinerea in interogatie, pentru filosofia analitica, filosofia trebuie sa ofere un raspuns la intrebarea: Ce se poate spune clar si cu sens ? Filosofia trebuie sa clarifice raportul dintre limbaj si lume (filosofia trebuie sa clarifice limbajul enuntat despre obiecte si fapte filosofia se reduce la clarificare propozitiilor stiintelor naturii, pentru ca doar acestea au un sens). Pentru asta trebuie sa determine limitele limbajului si a operatiilor logice. La fel ca si Carnap, el considera ca deoarece nu pot fi formalizate intr-un limbaj logic, problemele metafizicii, eticii, esteticii, religiei, ele se afla in afara obiectelor (obiecte=nume=termen=semnificatie) si a faptelor (fapte=propozitii-enunturi=sens), deci, sunt fara sens si constituie doar pseudo-problemele filosofiei. Wittgenstein vrea o filosofie care: - sa determine limitele limbajului -sa determine functiile limbajului - sa determine operatiile logice prin care o intrebare filosofica este pusa 7