P. 1
Rec Enzie

Rec Enzie

|Views: 3|Likes:
Published by Verdandi Skuld

More info:

Published by: Verdandi Skuld on May 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/21/2014

pdf

text

original

Manea Irina-Maria Master II

Susan Treggiari, Roman Social History, Routledge, Londra&New York, 2002, 170 pag.

-recenzie-

Cartea doamnei Susan Treggiari, profesor la Departamentul de Clasice al Universităţii din Stanford, nu este atât o lucrare de istorie cât una de metodologie istorică, extrem de utilă pentru cei ce doresc să studieze istoria socială a Romei. Este un ghid practic, accesibil şi scris într-un limbaj plăcut, care urmăreşte două chestiuni fundamentale: lămurirea conceptului de istorie socială şi instrumentele de lucru necesare aprofundării acesteia. Prezentând mai întâi un scurt istoric al disciplinei, al dezvoltării şi statutului său curent, autoarea urmăreşte apoi să prezinte sistematic sursele istoriei sociale, problematica şi modul de întrebuinţare a acestora. Se invocă şi două cazuri concrete pentru a exemplifica abordarea surselor şi cum putem ajunge la concluzii pertinente pornind de la acestea. Textele extrase sunt traduse din latină, ceea ce contribuie la realizarea unei introduceri cât de poate de adecvate în subiectul vizat.

care beneficiază din plin de baze de date din cele mai diverse. autoarea clasifică sursele. Cât despre studiul societăţii romane. Autoarea pomeneşte o gamă variată de studii pe diverse tematici şi perioade. cât şi mai generala posibilitate de extindere a cunoaşterii naturii umane prin studiul unei lumi diferite totuşi din multe puncte de vedere de a noastră. menită să înlesnească cercetările ulterioare. folosindu-se de un caz concret. pornind de la relatările de martori direcţi şi ajungând la cronici mai îndepărtate în timp. Şi istoria socială ca studiu al oamenilor în relaţie unii cu ceilalţi este greu de delimitat.Capitolul introductiv integrează istoria socială în peisajul mai larg al istoriei. În permanenţă ni se atrage atenţia asupra relativităţii şi inaccesibilităţii unei mari părţi din trecut. de ce au crezut că s-a petrecut şi . autoarea menţionează atât motivaţia tradiţională legată de moştenirea culturală romană. O ascensiune a istoriei sociale se constată din anii ’60. aducând în discuţie potenţiale definiţii ale disciplinei şi modul în care acestea au evoluat pnetru a se ajunge la înţelegerea de azi. atitudinea faţă de proprietate etc. a familiei. ca de pildă dinamia demografică. investigaţii. de la o serie de evenimente. tangenţele cu domeniul politic sau militar fiind inevitabile. tradiţiile. Autoarea aduce în discuţie dificultatea stabilirii unor limite în cadrul cărora istoricul se poate desfăşura şi superficialitatea trasării unor graniţe temporale sau spaţiale. odată cu interesul pentru demografie şi geografie istorică. acela al asasinării lui Caesar. la o viziune coerentă asupra proceselor din trecut. anchete. Compartimentarea istoriei ţine până la urmă de alegerea unor puncte de reper de către istoricul care îşi propune să cerceteze ceva anume. de ce s-a petrecut. de la texte la epigrafie sau arheologie. Este o lume cognoscibilă prin dezvoltarea foarte mare a studiului şi instrumentelor de lucru ale istoriei romane. istoria sclaviei. instituţiile umane. Capitolul al doilea aduce în vedere problema surselor şi a gradului de utilitate a acestora. Pentru a facilita studiul societăţii. Întrebările ridicate sunt valabile pentru orice eveniment cu implicaţii sociale: cine a văzut ce s-a petrecut.

ce. ca exponentă a feminităţii timpului şi ordinului său social. istoricul social trebuie mereu să ia în considerare cine. precum şi să aleagă teme noi de cercetare. prescriu. Tullia. unde. în vederea înţelegerii unor fenomene importante ca de exemplu extinderea cetăţeniie romane pe măsură ce statul a absorbit sau s-a aliat cu populaţiile din jur. egalităţii politice. câteva probleme şi mai acerbe. Chiar şi sursele juridice sunt relative. diferenţelor economice. raţiunilor ierarhizării. Autoarea punctează necesitatea examinării structurii corpului civic. de ce şi cui scrie. patronajului. nu descriu cum abordează oamenii legile. Capitolul al treilea rezumă foarte schematic evoluţia societăţii romane. Se accentuează dificultatea extragerii unor informaţii autentice despre lumea feminină din surse exclusiv masculine şi pornind de la acest caz pentru care sunt alese o serie de texte relevante se încearcă răspunsuri pertinente la probleme precum: cum sunt aranjate căsătoriile? Ce proprietate putea deţine femeia? Care erau datoriile . Prima dată încearcă reconstituirea vieţii private a unei femei aparţinând clasei senatoriale. relaţiilor interumane precum căsătoria. Următoarele două capitole abordează exemple concrete în care autoarea alege subiecte şi o cantitate manevrabilă de material pe care îl supune criticii şi din care extrage câteva potenţiale concluzii sau dimpotrivă. legăturilor familiale etc.care le-au fost reacţiile? De la mărturiile lui Cicero la reconstituirile lui Suetonius. fiica lui Cicero. ajungem la concluzia că un eveniment faimos precum acesta este foarte greu de reconstruit în detaliu. poziţiei femeii. prin urmare vom întâmpina dificultăţi şi mai mari când vom analiza vieţile unor indivizi mai puţin celebri sau instituţiile romane. prietenia. când. expansiunea imperium populi Romani de la începuturile umile cu sate adunate în Latium la controlul Mediternei. poziţiei sclavilor şi liberţilor. fides. ocupaţiilor cotidiene. Ideal este ca istoricul social să se elibereze de dogmele din cercetare şi să încerce pe cât posibil să aducă la lumină viaţa oamenilor din trecut folosindu-se critic de surse. pentru că de multe ori ilustrează situaţii ideale. Indiferent de sursă.

concluzia. cât de mult idealizau autorii situaţia. analiza de conţinut. protejarea şi organizarea spaţiului domestic.mamei faţă de copii? Care erau sentimentele ideale în familie şi căsnicie? Cum era receptată mortalitatea infantilă? Momentele cheie ale analizei cuprind: stabilirea surselor. tabuurile sociale. Autoarea nu uită să precizeze că datele acumulate nu numai că privesc în viaţa personală a cetăţenilor romani. ce aură religioasă o înconjoară. în ce contexte apare. identificarea problemei. Un al doilea studiu testează o teorie: sanctitatea căminului roman. Cunoaşterea trebuie extinsă astfel încât să avem în minte: cum arătau casele romane. pentru că dincolo de tehnicalităţi ne informează cu privire la normele după care se ghidau romanii când venea vorba de integritatea. cum ar fi cel juridic (Ulpian) sau literar (Cicero). Aura sacră se referă la un cumul de factori: sentimentul religios. ci şi cercetarea modernă pentru a găsi ipoteze constructive. elaborată de Saller. protecţia legală. uşa. cu menţiunea importantă că aceasta nu este nici definitivă. Concluziile arată că ogorul. ce culte şi tradiţii sunt asociate căminului. Sursele trebuie luate din mai multe domenii pentru a formula o idee. Spaţiul este sfânt ( sanctus) în sensul de inviolabil şi totodată sacru (sacer). în scopul clarificării conceptuale: ce înseamnă pentru romani domus. Materialul juridic se dovedeşte a fi cel mai de preţ. nici irevocabilă. cum se prezintă şi alte societăţi din punctul de vedere al funcţiilor şi semnificaţiilor. în sensul de protejat de zei ( Lares). indiferent de nivelul economic al ocupanţilor. ci ar putea servi drept sursă de interes şi pentru modernitate din perspectiva dreptului la . pragul sunt sub protecţie divină şi delimitează individualitatea de colectivitate. Se porneşte de la un set de întrebări: de ce se foloseşte conceptul de aură sacră? Care sunt efectele acestei aure? Cum este percepută sacralitatea în spaţiul privat şi în discursul public? Este valabilă sacralitatea pentru toate căminele? Are vreo importanţă statutul socio-economic al locuitorilor? Pentru a răspunde autoarea ne îndeamnă să folosim nu numai sursele de primă mână.

prin sugestii precum afilierea la societăţi ştiinţifice sau apelul la enciclopedii consacrate ca Realenzyklopädie der klassischen Altertumswissenschaft sau Dizionario epigrafico di antichita romana. . Se recomandă totodată verificarea periodică a bibliografiei în domeniu. Îndreptarul său metodologic se sfârşeşte cu câteva sfaturi de urmat pentru a avea o cercetare rodnică: familiaritatea permanentă cu sursele. prin Anne Philologique. dar nu infailibile. Pe acelaşi ton familiar autoarea conchide că instrumentele de lucru pe care le-a prezentat sunt de încredere. Istoria socială se vrea astfel un continuum. ca orice compartiment al istoriei. se supune limitărilor de cunoaştere în cadrul cărora putem însă elabora nişte scheme interpretative care să ne ajute să înţelegem oarecum viaţa oamenilor din trecut şi pe a noastră proprie. printr-o reevaluare constantă a concluziilor. Cercetarea progresează printr-o regândire continuă. Autoarea ne furnizează şi o serie bogată de periodice şi reviste ştiinţifice. conştiinţa imposibilităţii unor răspunsuri la anumite probleme. Un ultim capitol ne arată cum am putea aprofunda studiul societăţii romane şi nu numai. Gnomon sau Lustrum. o viziune integratoare a istoriei unde putem găsi constante refolosibile. prin depărtarea justificată de răspunsurile consacrate.intimitate şi a protecţiei indivizilor de opresiune. Istoria socială a Romei. interpretarea datelor în conformitate cu propria experienţă şi viziune ştiinţifică. depinzând de cine şi cum le întrebuinţează pentru a aduce o contribuţie ştiinţifică. dezvoltarea unui simţ critic prin urmărirea ipotezelor altor cercetători. dar şi de linkuri utile.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->