METODA ITERATIVA JACOBI

Determinarea solutiei exacte a sistemului A * x = b cu ajutorul unor metode de tip iterativ este posibila numai dupa efectuarea unui numar nelimitat - teoretic infinit - de iteratii sau pasi. Deoarece nici o metoda practica nu poate cicla la infinit, rezulta ca metodele iterative determina doar o solutie aproximativa, aproximare prin trunchiere, care se abate mai mult sau mai putin fata de solutia exacta x*, in functie de precizia de calcul dorita. Mai concret, metodele iterative apeleaza la construirea unui sir de aproximatii succesive x_0, x_1, ... , x_k care, in anumite conditii, tinde catre solutia exacta x*. In cazul in care pentru sirul aproximatiilor succesive nu este posibila definirea unei limite, se spune ca metoda respectiva diverge. In cazul in care sirul aproximatiilor succesive are o limita, se spune ca metoda este convergenta. In acest caz se poate defini o relatie de recurenta intre doua aproximatii succesive x_k si x_(k+1). Definirea relatiei de recurenta intre aproximatiile succesive se face pornind de la desfacerea matricei A in alte doua matrice: A=N-P Folosind aceasta desfacere in expresia sistemului de ecuatii se obtine relatia: N*x=P*x+b care permite ca, pornind de la o aproximatie initiala x_0, sa se construiasca un sir de aproximatii succesive pe baza relatiei de recurenta: N * x_(k+1) = P * x_k + b In practica, alegerea desfacerii A = N - P se face astfel incat un sistem de forma N * y = C, unde y si C sunt vectori ai necunoscutelor si termenilor liberi, sa se rezolve cat mai usor. Aceasta este totuna cu o forma cat mai simpla a matricei N, diagonala sau triunghiulara. In general, toate metodele iterative de rezolvare a sistemelor de ecuatii liniare, definesc matricele N si P din desfacerea A = N - P pornind de la desfacerea standard a matricei A: A=L+D+R unde: L este matricea strict inferior triunghiulara ale carei elemente subdiagonale sunt elementele matricei A; R este matricea strict superior triunghiulara ale carei elemente supradiagonale sunt elementele matricei A; D este matricea diagonala ale carei elemente nenule sunt tocmai elementele diagonale din matricea A.

Ca si in cazul metodelor directe, toate metodele iterative folosesc impartirea la un element diagonal, numit pivot. Din acest motiv, desfacerea standard astfel definita trebuie sa se caracterizeze prin elemente nenule pe diagonala matricei D sau, ceea ce este totuna, pe diagonala matricei A. Daca exista cel putin un asemenea element nul este necesara permutarea unor linii ale matricei A (pivotarea partiala).

Metoda iterativa Jacobi

Metoda iterativa Jacobi, numita si metoda iteratiilor simultane, foloseste o desfacere A = N - P, in care matricele N si P se aleg conform relatiei: N=D P=-L-R unde D, L si R sunt matricele din desfacerea standard, iar toate elementele diagonale a_ii sunt nenule. Folosind aceasta desfacere in relatia generala de recurenta, se obtine forma matriceala a relatiei de recurenta pentru metoda Jacobi: D * x_(k+1) = - ( L + R ) * x_k + b Pentru un element x_i al vectorului necunoscutelor, la iteratia k+1, relatia de recurenta capata forma:

care reprezinta formula de iterare a metodei Jacobi. Inspectia sumara a acestei formule sugereaza imediat motivul pentru care toate elementele diagonale a_ii trebuie sa fie nenule. Metoda iterativa Jacobi este convergenta daca, pentru fiecare linie din matricea A, suma valorilor absolute ale termenilor din afara diagonalei principale nu depaseste valoarea absoluta a termenului diagonal. Matricele care satisfac aceasta proprietate se numesc diagonal dominante. O particularitate a metodei Jacobi se refera la modul cum este folosita aproximatia anterioara x_k pentru calculul noii aproximatii x_(k+1). Astfel, se constata ca noile aproximatii ale fiecarei necunoscute functie de aproximatiile anterioare ale tuturor celorlalte se determina n

necunoscute ( j <> i ). Din acest motiv, noua aproximatie nu o poate inlocui pe cea anterioara n vectorul x si, in consecinta, aplicarea metodei Jacobi necesita folosirea a cel putin doi vectori : un vector x, care memoreaza aproximatia anterioara si un vector y, care memoreaza aproximatia nou calculata. La sfarsitul fiecarei iteratii vectorul x este actualizat, prin copierea in el a elementelor vectorului y.

Algoritmul 1 - Sisteme de ecuatii liniare - Metoda iterativa Jacobi 1. Definirea sistemului de ecuatii: rangul n, matricea coeficientilor A, vectorul termenilor liberi b; 2. Definirea parametrilor de iterare: abaterea relativa maxima admisa Emax si numarul maxim de iteratii Nmax; 3. Calcul iterativ: i. Stabilirea aproximatiei initiale, identica cu termenii liberi:

ii. iii. iv.

v. vi.

Initializarea procesului iterativ: It <-- 0. Initializarea abaterii relative maxime in iteratia curenta cu o valoare superioara lui Emax : Dx <-- Emax + 1. Daca s-a atins numarul maxim de iteratii (It=Nmax) sau abaterea Dx a trecut sub valoarea admisa ( Dx <= Emax ), se incheie procesul iterativ si se trece la pasul 4; Trecerea la o noua iteratie: It <-- It + 1. Calculul noii aproximatii in vectorul y:

vii.

Calculul abaterii relative maxime in iteratia curenta:

viii.

Actualizarea vectorului aproximatiilor din ultima iteratie:

ix. Se revine la pasul 3.iv. 4. Stabilirea conditiilor de iesire din bucla iterativa: o daca Dx <= Emax (metoda converge), se afiseaza solutia
o

aproximativa si numarul de iteratii efectuate It; daca Dx>Emax, dar It=Nmax (metoda nu converge), se afiseaza mesajul "Depasire numar maxim iteratii";