Sunteți pe pagina 1din 302

@

ANALIZ

A MATEMATIC

A
Not iuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Spat ii metrice. Continuitate 29
2.1 Not ini teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Spat ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teorema contract iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Spat ii normate si operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 Siruri de funct ii. Funct ii elementare 67
3.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 Siruri si serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, funct ii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Funct ii diferent iabile 107
4.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Derivate part iale si diferent iala . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3 Diferent iala funct iei compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.5 Funct ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.6 Extreme cu legaturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5 Integrale improprii si cu parametri 161
5.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
5.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 Masura si integrala 181
6.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2 Funct ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spat ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7 Integrale duble si triple 229
7.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii si de suprafat a 243
8.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale 267
9.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
9.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
10 Exemple de teste pentru examen 289
10.1 Analiza matematica I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiza matematica II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceasta lucrare este rezultatul cursurilor si seminariilor de analiza matem-
atica t inute de autor student ilor anilor ntai ai Facultat ilor de Automatica
si Electronica din Universitatea Politehnica Bucuresti. Cartea este struc-
turata n zece capitole, cont inand exercit ii rezolvate care acopera programa
cursului de analiza din primul si al doilea semestru.

In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiza matematica. Fiecare
capitol ncepe cu o sect iune teoretica ce cont ine principalele not iuni si rezul-
tate necesare rezolvarii exercit iilor. Desigur, pentru nt elegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesara o pregatire teoretica suplimentara.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaza student ilor din
nvatamantul superior tehnic; o lista cu acestea se gaseste n bibliograa de
la sfarsit, ndeosebi lucrarile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomanda con-
sultarea si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
1.1 Not iuni teoretice
Relat ii
Daca M este o mult ime arbitrara nevida, orice submult ime M M se
numeste relat ie pe M. Se noteaza xy daca (x, y) .
Relat ia se numeste:
reexiva daca xx, x M;
simetrica daca xy yx;
antisimetrica daca xy si yx x = y;
tranzitiva daca xy si yz xz.
O relat ie se numeste relat ie de ordine daca este reexiva, antisimetrica si
tranzitiva.
Relat ia de ordine (pe mult imea M) se numeste totala (sau se mai spune
ca mult imea M este total ordonata) daca pentru orice x, y M rezulta xy
sau yx.

In cele ce urmeaza (M, ) este o mult ime total ordonata, iar X este o
submult ime nevida a lui M. Un element a M se numeste majorant al
mult imii X daca x a, x X. Daca mult imea majorant ilor lui X este
nevida, atunci X se numeste majorata.
Un element b M se numeste minorant al lui X daca b x, x X.
Mult imea X se numeste minorata daca mult imea minorant ilor sai este nevida.
Mult imea X se numeste marginita daca este si majorata si minorata.
Daca X este o submult ime majorata a lui M, atunci un element M se
numeste marginea superioara a lui X daca:
i. x , x X; ( este majorant).
ii. daca x , x X, atunci ; ( este cel mai mic majorant).
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se deneste marginea inferioara a unei mult imi minorate.
Notat iile uzuale pentru marginea superioara si marginea inferioara ale lui
X (daca exista) sunt supX si, respectiv, inf X.
Mult imi de numere
Mult imea N = 0, 1, 2, ... a numerelor naturale se deneste axiomatic dupa
cum urmeaza (axiomele lui Peano):
i. exista s : N N funct ie injectiva (funct ia succesor);
ii. exista 0 N astfel ncat funct ia s : N N 0 este bijectiva;
iii. pentru orice submult ime A N cu proprietat ile
0 N si s(n) A, n N,
rezulta A = N (principiul induct iei matematice).
Mult imea numerelorntregi este Z = ..., 2, 1, 0, 1, 2, ..., iar mult imea
numerelor rat ionale este:
Q =
m
n
[ m, n Z, n ,= 0, cu convent ia
m
n
=
p
k
daca mk = np.
Prin denit ie, mult imea numerelor reale R satisface axiomele urmatoare:
i. structura algebrica: exista doua operat ii (adunarea si nmult irea, notate
+ si ) astfel ncat (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exista o relat ie de ordine totala pe R (notata ),
compatibila cu operat iile algebrice:
x y x +z y +z, x, y, z R
0 x y 0 xy, x, y R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submult ime nevida si majo-
rata a lui R are o margine superioara n R.
Modulul unui numar real x R este [x[ =
_
x daca x 0
x daca x < 0
Mult imea C a numerelor complexe este mult imea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operat iile
(a, b) + (c, d) = (a +b, c +d) si (a, b) (c, d) = (ac bd, ad +bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaza i = (0, 1) si identicand perechile
de forma (a, 0) cu numarul real a, orice numar complex z C se scrie
z = a +ib, a, b R; prin calcul direct se obt ine i
2
= 1.
Modulul numarului complex z = a + ib este, prin denit ie, [z[ =

a
2
+b
2
;
proprietat ile modulului sunt:
i. [z[ 0, z C
1.1. NOT IUNI TEORETICE 9
ii. [z[ = 0 z = 0
iii. [z +w[ [z[ +[w[, z, w C
iv. [zw[ = [z[ [w[, z, w C.
Fie z C, z ,= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin denit ie, unghiul
[0, 2) facut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometrica a lui z este z = [z[(cos + sin).
Siruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicat ie x : N R(respectiv C);
notat ia uzuala este x(n) = x
n
, n N.
Daca : N N este o funct ie strict crescatoare, atunci x
(n)
se numeste
subsir al sirului x
n
.
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un numar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
> 0, N() N astfel ncat n N(), [x
n
a[ < .

In acest caz, numarul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim


n
x
n
.
Daca exista, limita este unica.
Un sir este convergent daca si numai daca orice subsir al sau este convergent.
Sirul x
n
(de numere reale sau complexe) se numeste marginit daca exista
M > 0 astfel ncat [x
n
[ M, n N.
Sirul x
n
de numere reale se numeste monoton daca n N, x
n
x
n+1
(crescator), sau n N, x
n
x
n+1
(descrescator).
Orice sir convergent este marginit. Pentru siruri de numere reale are loc
si urmatorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice sir monoton si marginit este convergent; daca sirul este crescator,
atunci limita este marginea sa superioara (supx
n
), iar daca sirul este de-
screscator, atunci limita este marginea sa inferioara (inf x
n
).
Un sir x
n
se numeste sir Cauchy (sau fundamental) daca:
> 0, N() N astfel ncat n, m N(), [x
n
x
m
[ < .
Mult imea numerelor reale are urmatoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent a):
Un sir de numere reale este convergent (n R) daca si numai daca este sir
Cauchy.
Mult imea numerelor rat ionale nu are aceasta proprietate: de exemplu, sirul
(crescator si marginit de numere rat ionale) x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
este sir Cauchy,
dar nu are limita rat ionala.

In schimb, exista lim
n
x
n
R.
10 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Sirurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. z
n
= x
n
+ iy
n
este sir (de numere complexe) convergent daca si numai
daca sirurile (de numere reale) x
n
si y
n
sunt siruri convergente.

In acest caz,
lim
n
z
n
= lim
n
x
n
+i lim
n
y
n
.
ii. z
n
= x
n
+ iy
n
este sir Cauchy n C daca si numai daca x
n
si y
n
sunt
siruri Cauchy n R.
Mult imea numerelor complexe are (ca si mult imea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un sir de numere complexe este convergent
daca si numai daca este sir Cauchy.
Se spune ca un sir de numere reale x
n
are limita daca:
M > 0, N
M
N astfel ncat n N
M
, x
n
> M.
Sirul de numere reale x
n
are limita daca:
M < 0, N
M
N astfel ncat n N
M
, x
n
< M.
Un sir de numere complexe z
n
are limita daca:
M > 0, N
M
N astfel ncat n N
M
, [z
n
[ > M.
Serii de numere
Fie x
n
un sir de numere complexe si e s
n
=
n

k=1
x
k
sirul sumelor part iale
asociat. Seria

n
x
n
se numeste convergenta daca sirul s
n
este sir convergent;
n caz contrar seria se numeste divergenta. Daca seria este convergenta,
atunci limita sirului s
n
este suma seriei, notata

n
x
n
.
Seria

n
x
n
se numeste absolut convergenta daca seria

n
[x
n
[ este serie
convergenta. Orice serie absolut convergenta este convergenta, reciproca
ind falsa.
Daca x
n
= u
n
+ iv
n
, u
n
R, v
n
R, atunci seria

n
x
n
este convergenta
daca si numai daca seriile

n
u
n
si

n
v
n
sunt ambele convergente.
Dam n continuare doua exemple remarcabile de serii.
Seria geometrica
Fie z C (numit rat ie) si e seria geometrica

n0
z
n
. Atunci seria este
convergenta daca si numai daca [z[ < 1. In acest caz suma seriei este:

n0
z
n
=
1
1 z
.
1.1. NOT IUNI TEORETICE 11
Evident, daca z = 1 seria este divergenta; pentru orice z C, z ,= 1 sirul
sumelor part iale este:
s
n
=
n

k=0
z
k
=
1 z
n+1
1 z
, z ,= 1.
De aici rezulta ca s
n
este convergent daca si numai daca [z[ < 1.
Seria lui Riemann (seria armonica generalizata)
Fie R si e seria

n1
1
n

.
Seria data este convergenta daca si numai daca > 1; n particular, seria
armonica

n
1
n
este divergenta.
Fie 1. Vom demonstra ca sirul sumelor part iale s
n
este nemarginit, deci
divergent; pentru orice n N, avem inegalitat ile:
s
2
n = 1 +
1
2

+
1
3

+... +
1
2
n
1 +
1
2
+... +
1
2
n

1 +
1
2
+
_
1
3
+
1
4
__
+
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8
_
+...
... +
_
1
2
n1
+ 1
+
1
2
n1
+ 2
+... +
1
2
n
_

1 +
1
2
+ 2
1
4
+ 4
1
8
+... + 2
n1

1
2
n
= 1 +
n
2
.
Fie acum > 1; este sucient sa aratam ca sirul sumelor part iale este
marginit (ind crescator, rezulta convergent). Pentru orice n N avem
inegalitat ile:
s
2
n
1
= 1 +
_
1
2

+
1
3

_
+
_
1
4

+
1
5

+
1
6

+
1
7

_
+...+
+
_
1
2
(n1)
+
1
2
(n1)
+ 1
+... +
1
2
n
1
_

1 + 2
1
2

+ 4
1
4

+ 8
1
8

+... + 2
n1

1
2
(n1)
=
= 1 +
1
2
1
+
1
2
2(1)
+
1
2
3(1)
+... +
1
2
(n1)(1)

2
1
2
1
1
.
De aici rezulta ca sirul s
n
este marginit.
12 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Criterii de convergent a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
Fie z
n
C un sir de numere complexe; atunci seria

n
z
n
este convergenta
daca si numai daca > 0, N() N cu proprietatea
[z
n+1
+z
n+2
+... +z
n+p
[ < , n N(), p N.
2. Criteriul comparat iei
Fie u
n
v
n
0.
a. Daca seria

n
u
n
este convergenta, atunci si seria

n
v
n
este convergenta.
b. Daca seria

n
v
n
este divergenta, atunci si seria

n
u
n
este divergenta.
3. Criteriul de comparat ie la limita
Fie u
n
> 0 si v
n
> 0.
a. Daca lim
n
u
n
v
n
exista si este un numar real nenul, atunci cele doua serii
au aceeasi natura.
b.

In particular, daca v
n
=
1
n

, atunci obt inem criteriul de comparat ie la


limita cu seria lui Riemann:
Fie = lim
n
n

u
n
.
i. Daca > 1 si R, ( poate si 0), atunci seria

n
u
n
este convergenta.
ii. Daca 1 si > 0,( poate si ) atunci seria

n
u
n
este divergenta.
4. Criteriul raportului (al lui D

Alembert)
Fie u
n
> 0; presupunem ca exista lim
n
u
n+1
u
n
=
a. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
b. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:
Daca exista c (0, 1) si n
0
N astfel ncat
u
n+1
u
n
< c, n n
0
,
atunci seria

n
u
n
este convergenta.
5. Criteriul radacinii (al lui Cauchy)
Fie u
n
> 0; presupunem ca exista lim
n
n

u
n
= .
a. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
1.1. NOT IUNI TEORETICE 13
b. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:
Daca exista c (0, 1) si n
0
N astfel ncat
n

u
n
< c, n n
0
,
atunci seria

n
u
n
este convergenta.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie u
n
> 0; presupunem ca exista
lim
n
n
_
u
n
u
n+1
1
_
= .
a. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
b. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
7. Criteriul logaritmic
Fie u
n
> 0; presupunem ca exista lim
n
ln
1
un
lnn
= .
a. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
b. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
8. Criteriul condensarii
Fie u
n
u
n+1
0, n N. Atunci seriile

n
u
n
si

n
2
n
u
2
n
au aceeasi natura.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) [0, ) o funct ie descrescatoare si e sirul
a
n
=
_
n
1
f(t)dt.
Atunci seria

n
f(n) este convergenta daca si numai daca sirul a
n
este con-
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
Fie u
n
0 si e seria alternata

n
(1)
n
u
n
. Daca sirul u
n
este descrescator
si are limita zero, atunci seria este convergenta.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie a
n
un sir descrescator cu a
n
0 si e u
n
un sir de numere complexe
14 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
astfel ncat sirul sumelor part iale
n

k=1
u
k
este marginit. Atunci seria

n
a
n
u
n
este convergenta.
Convergent a condit ionata
O serie convergenta

n
u
n
se numeste necondit ionat convergenta daca pen-
tru orice permutare (funct ie bijectiva) : N N, seria

n
u
(n)
este de
asemenea convergenta; altfel, seria se numeste condit ionat convergenta.
Dam n continuare doua rezultate remarcabile cu privire la convergent a
condit ionata:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergenta este necondit ionat convergenta.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergenta, dar nu absolut convergenta si S R,
atunci exista o permutare a termenilor seriei init iale astfel ncat suma noii
serii sa e S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii sirului
sumelor part iale. Dam mai jos doua rezultate n acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie u
n
0 si e k 0 astfel ncat
u
n+1
u
n
< k < 1, n N. Daca S
este suma seriei convergente

nN
u
n
, iar s
n
=
n

k=0
u
n
este suma primilor
n + 1 termeni, atunci:
[S s
n
[ <
k
1 k
u
n
.
Aproximarea sumelor seriilor alternate
Fie

nN
(1)
n
u
n
o serie alternata convergenta, si e S suma sa.
Daca S
n
=
n

k=0
(1)
k
u
k
este suma primilor n + 1 termeni, atunci
[S S
n
[ u
n+1
.
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1.2 Serii cu termeni pozitivi
Sa se studieze natura urmatoarelor serii cu termeni pozitivi de-
nite de sirul x
n
(exercit iile 1-30):
1. x
n
=
_
3n
3n + 1
_
n
Solut ie
Seria diverge; se aplica criteriul necesar: lim
n
x
n
=
1
3

e
,= 0.
2. x
n
=
1
n!
Solut ie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparat iei:
x
n

1
2
n
, n 4.
3. x
n
=
1
n

n + 1
.
Solut ie
Aplicam criteriul de comparat ie la limita: lim
n
n
3
2
x
n
= 1, deci seria con-
verge.
4. x
n
=
3

n + 1
3

n
n
a
, a R
Solut ie
lim
n
n

x
n
= lim
n
n

1
n
a
(
3
_
(n + 1)
2
+
3
_
n(n + 1) +
3

n
2
)
.
Alegand = a +
2
3
, se obt ine limita
1
3
(nita si nenula) si deci, conform cri-
teriului de comparat ie la limita, seria este convergenta daca si numai daca
a >
1
3
.
5. x
n
=
n
a

n + 1

n
, a R
Solut ie
Se amplica cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
6. x
n
=

nln
_
1 +
1
n
_
Solut ie
Se compara la limita cu
1

n
; seria este divergenta.
16 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
7. x
n
=
1

n
ln
_
1 +
1

n
3
+ 1
_
Solut ie
Se compara la limita cu
1
n
2
.
8. x
n
=
1
n
a
ln
_
1 +
1
n
b
_
, a, b R
Solut ie
Se compara la limita cu
1
n
ba
.
9. x
n
=
ln(n + 2)

n
3
+ 1
Solut ie
Pentru orice (1,
3
2
) se obt ine lim
n
n

x
n
= 0 si deci seria este convergenta.
10. x
n
=
n!
n
2n
Solut ie
Aplicam criteriul lui D

Alembert:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
_
n
n + 1
_
2n
=
1
e
2
< 1,
deci seria converge.
11. x
n
= n!
_
a
n
_
n
, a R
Solut ie
Se aplica criteriul raportului:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
a
_
n
n + 1
_
n
=
a
e
Daca a < e, atunci seria este convergenta; daca a > e, atunci seria este
divergenta. Pentru a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= lim
n
n
__
n + 1
n
_
n
1
e
1
_
=
= n
__
1 +
1
n
_
n
1
e
1
_
=
1
e
lim
n
_
1 +
1
n
_
n
e
1
n
.
Ultima limita se calculeaza aplicand regula lui LHopital:
lim
x0
(1 +x)
1
x
e
x
= lim
x0
(1 +x)
1
x
1
[x (1 +x) ln(1 +x)]
x
2
=
e
2
;
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 17
rezulta ca seria este divergenta.
Observat ie: pentru a = e, divergent a seriei se poate demonstra si aplicand
criteriul necesar: sirul x
n
nu converge la zero.
12. x
n
=
(n!)
2
(2n)!
Solut ie
Seria este convergenta; se aplica criteriul raportului.
13. x
n
= (2n + 1)
_
a(a 1)...(a n + 1)
(a + 1)(a + 2)...(a +n + 1)
_
2
, a , Z.
Solut ie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
(2n + 3)(a n)
2
(2n + 1)(a +n + 2)
2
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
se obt ine: lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= 4a + 3. Daca a >
1
2
, atunci seria con-
verge; daca a <
1
2
, seria diverge; daca a =
1
2
, atunci x
n
=
2
2n+1
si deci
seria diverge.
14. x
n
=
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
, a > 1.
Solut ie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= lim
n
n
_
a +n + 1
n + 1
1
_
= a,
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obt ine seria armonica (divergenta).
15. x
n
=
1 3 5....(2n 1)
2 4 6...2n
.
Solut ie
Seria este divegenta (criteriul Raabe-Duhamel).
16. x
n
=
1 3 5....(2n 1)
2 4 6...2n

1
2n + 1
Solut ie
Se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergenta.
17. x
n
=
_
1
3 lnn
2n
_
n
18 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Solut ie
Criteriul radacinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obt ine:
lim
n
ln(1
3 ln n
2n
)
n
lnn
=
3
2
,
deci seria converge.
18. x
n
=
_
n + 1
3n + 1
_
n
Solut ie
Seria converge; se aplica criteriul radacinii.
19. x
n
=
_
an + 1
bn + 1
_
n
, a > 0, b > 0
Solut ie
Aplicand criteriul radacinii se obt ine:
lim
n
n

x
n
=
a
b
.
Daca a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
20. x
n
=
_
1
n
a
n
daca npar
na
n
daca nimpar
, a > 0
Solut ie
Aplicand criteriul radacinii, se obt ine lim
n
n
_
[x
n
[ = a, deci daca a < 1, seria
este convergenta, iar daca a > 1, seria este divergenta; pentru a = 1, seria
este divergenta (criteriul necesar). Sa mai observam ca pentru aceasta serie,
criteriul raportului nu decide.
21. x
n
=
_
1 cos

n
nln(n + 1)
Solut ie
x
n
=
_
2 sin
2
2n
nln(n + 1)
=

2 sin

2n
nln(n + 1)
<

2

2n
nln(n + 1)
<
1
n
2
, deci seria converge.
22. x
n
=
lnn ln(1 +
1
n
)
n
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 19
Solut ie
x
n
<
1
n
lnn
n
=
lnn
n
2
. Se aplica acum criteriul logaritmic:
lim
n
ln
_
n
2
ln n
_
lnn
= lim
n
_
2
ln(lnn)
lnn
_
= 2,
deci seria converge.
23. x
n
=
_
1
lnn
_
ln(ln n)
.
Solut ie
Se aplica criteriul logaritmic:
lim
n
ln(lnn)
ln(lnn)
lnn
= lim
n
(ln(lnn))
2
lnn
= 0,
deci seria diverge.
24. x
n
=
n

n 1.
Solut ie
Din inegalitatea n >
_
1 +
1
n
_
n
, n 3 rezulta
n

n 1 >
1
n
, deci seria este
divergenta.
25. x
n
=
1
nlnn
.
Solut ie
Se aplica criteriul integral:
lim
n
_
n
2
1
xlnx
dx = lim
n
ln(lnn) ln(ln2)) = ,
deci seria diverge.
26. x
n
=
1
nln
2
n
Solut ie
Seria converge (se aplica criteriul integral).
27. x
n
=
a
n
(n!)
2
(2n)!
, a > 0
Solut ie
Se aplica criteriul raportului:
x
n+1
x
n
=
a(n + 1)
2
(2n + 1)(2n + 2)

a
4
.
20 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Rezulta ca pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplica criteriul Raabe-Duhamel:
lim
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= lim
n
n
_
(2n + 1)(2n + 2)
4(n + 1)
2
1
_
=
1
2
,
deci seria diverge.
28. x
n
=
a(a + 1)...(a +n 1)
b(b + 1)...(b +n 1)
(c 2)
n
, a > 0, b > 0, c > 2
Solut ie
Se aplica criteriul raportului:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
a +n
b +n
(c 2) = c 2,
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
c = 3, se aplica criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
diverge, daca b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
divergenta (seria armonica).
29. x
n
=
1
n
p
ln
q
n
, p > 0, q > 0.
Solut ie
Daca p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparat iei):
x
n

1
n
p
.
Daca p = 1, se aplica criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
seria cu termenul general
1
n
q
2
n(p1)
ln
q
2
, care este divergenta pentru orice
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
30. x
n
=
1
n

sin

n
, R
Solut ie
Aplicand criteriul de comparat ie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
cu seria

n
1
n
+1
.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
1.3 Serii cu termeni oarecari
Sa se studieze convergent a si absolut convergent a seriilor denite
de sirul x
n
(exercit iile 31-50):
31. x
n
=
(1)
n
n
Solut ie
Seria nu este absolut convergenta (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergenta (cu criteriul lui Leibniz):
1
n
este descrescator la 0.
32. x
n
=
_

1
n
daca nimpar
1
2
n
daca npar
Solut ie
Sa observam mai ntai ca nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
a
n
=
_
1
n
daca nimpar
1
2
n
daca npar
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este di-
vergenta, deci condit ia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesara. Sirul sumelor part iale are un subsir divergent:
s
2n
=
_
1 +
1
3
+... +
1
2n 1
_
+
_
1
2
2
+
1
2
4
+... +
1
2
2n
_
,
deci seria este divergenta (conform criteriului necesar).
33. x
n
=
_

1
n
2
daca nimpar
1
n
3
daca npar
Solut ie
Seria este absolut convergenta.
Pe de alta parte, sirul a
n
=
_
1
n
2
daca nimpar
1
n
3
daca npar
nu este descrescator,
ceea ce arata ca criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergent a unei
serii alternate.
34. x
n
= (1)
n
Solut ie
Seria este divergenta: se aplica criteriul necesar.
22 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
35. x
n
= sin
_

_
n
2
+ 1
_
Solut ie
Seria este alternata:
x
n
= (1)
n
sin
_

_
n
2
+ 1 n
_
= (1)
n
sin
1
n +

n
2
+ 1
.
Seria este convergenta (cu criteriul lui Leibniz).
36. x
n
=
sinnx
n
, x R
Solut ie
Daca x = k, k Z, atunci x
n
= 0, n N; presupunem n continuare ca
x ,= k, k Z. Aratam mai ntai ca seria nu este absolut convergenta:
[x
n
[ =
[ sin(nx)[
n

sin
2
(nx)
n
=
1 cos(2nx)
2n
, n N

.
Deci, presupunand prin absurd ca seria data ar absolut convergenta,
ar rezulta (cu criteriul de comparat ie) ca si seria

n
1 cos(2nx)
2n
ar
convergenta. Seria

n
cos(2nx)
2n
este convergenta (aplicam criteriul Abel-
Dirichlet): e a
n
=
1
2n
si u
n
= cos(2nx). Atunci a
n
este descrescator la 0,
iar u
n
are sirul sumelor part iale marginit:

k=1
cos(2nx)

sin(nx) cos(n + 1)x


sinx

1
[ sinx[
.
Rezulta ca si seria

n
1
2n
ar trebui sa e convergenta, ind suma a doua
serii convergente: contradict ie.
Aratam acum ca seria este convergenta, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; e
a
n
=
1
n
si u
n
= sin(nx). Atunci a
n
este descrescator la 0, iar u
n
are sirul
sumelor part iale marginit:

k=1
sin(kx)

sin
nx
2
sin
(n+1)x
2
sin
x
2

1
[ sin
x
2
[
.
37. x
n
=
sinnx
n

, x R, R
Solut ie
Daca x = k, k Z, atunci x
n
= 0; presupunem x ,= k, k Z. Daca 0,
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 23
atunci x
n
nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem > 0. Daca
> 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul de comparat ie):
[x
n
[
1
n

.
Daca (0, 1], atunci seria nu este absolut convergenta (am demonstrat n
exercit iul anterior ca pentru = 1 seria nu este absolut convergenta), dar
este convergenta (cu criteriul Abel-Dirichlet).
38. x
n
= (1)
n n

nsin
1
n
Solut ie
Seria nu este absolut convergenta (se compara la limita cu seria armonica).
Seria este alternata; vom demonstra ca sirul a
n
=
n

nsin
1
n
este descrescator
la 0, deci seria converge.
Evident a
n
0; pentru a arata ca a
n
este descrescator (ncepand de la un
rang sucient de mare), e funct ia f(x) = x
1
x
sin
1
x
. Calculam
f

(x) = x
1
x
2
_
(1 lnx) sin
1
x
cos
1
x
_
.
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x mare), calculam:
lim
x
(1 lnx) sin
1
x
cos
1
x
= 1 + lim
x
sin
1
x
1
x

1 lnx
x
= 1,
deci f

(x) < 0 pentru x sucient de mare, deci sirul a


n
este descrescator.
39. x
n
=
n(2 +i)
n
3
n
Solut ie
Seria este absolut convergenta:
[x
n
[ =
[n(2 +i)
n
[
3
n
= n
_
5
3
_
n
,
ultima serie ind convergenta (criteriul raportului sau al radacinii).
40. x
n
=
1
n +i
Solut ie
Seria este divergenta;
x
n
=
1
n +i
=
n i
n
2
+ 1
=
n
n
2
+ 1
i
1
n
2
+ 1
.
24 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Seriile

n
n
n
2
+ 1
si

n
1
n
2
+ 1
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
41. x
n
=
1
(n +i)

n
Solut ie
Seria este absolut convergenta: [x
n
[ =
1
_
n(n
2
+ 1)
; se compara la limita cu
seria armonica.
42. x
n
=
z
n
n
, z C
Solut ie
Daca [z[ < 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul raportului).
Daca [z[ > 1, atunci seria este divergenta, deoarece x
n
nu converge la 0.
Studiem acum cazul [z[ = 1; e z = e
it
, t R. Atunci
x
n
=
e
int
n
=
cos(nt)
n
+i
sin(nt)
n
.
Seria nu este absolut convergenta deoarece [x
n
[ =
1
n
. Daca t = 2k, k Z,
atunci seria este divergenta: x
n
=
1
n
. Daca t ,= 2k, atunci seriile

n
cos(nt)
n
si

n
sin(nt)
n
sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca n
exercit iul 36).
43. x
n
=
z
n
n!
, z C
Solut ie
Seria este absolut convergenta.
44. x
n
=
z
n
n

, z C, R
Solut ie
Daca [z[ < 1, seria este absolut convergenta pentru orice R; daca [z[ > 1,
atunci seria este divergenta pentru orice R. Daca [z[ = 1, si > 1, seria
converge absolut, iar daca 0, seria diverge. In cazul [z[ = 1 si (0, 1]
se procedeaza ca n exercit iile 36,37 si 42.
45. x
n
= sin
1
n
2
+i(1)
n
ln
_
1 +
1
n
_
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 25
Solut ie
Seria este convergenta deoarece seriile:

n
sin
1
n
2
si

n
(1)
n
ln
_
1 +
1
n
_
sunt convergente (se aplica criteriul de comparat ie la limita cu
1
n
2
si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergenta (se aplica
criteriul de comparat ie la limita cu
1
n
pentru seria modulelor).
46. x
n
=
a + (1)
n

n
n
, a R
Solut ie
Daca a = 0 seria este convergenta dar nu este absolut convergenta. Daca
a ,= 0, atunci seria este divergenta.
47. x
n
=
a
3

n +b(1)
n

n
3
+ 1
Solut ie
Daca b = 0 seria este absolut convergenta pentru orice a R. Daca b ,= 0,
atunci seria este convergenta dar nu este absolut convergenta a R.
48. x
2n1
=
1

n + 1 1
si x
2n
=
1

n + 1 + 1
Solut ie
Seria este divergenta:

n1
(x
2n1
+x
2n
) =

n1
2
n
.
49. x
2n1
=
1
3
n1
si x
2n
=
1
5
n
Solut ie
Seria este absolut convergenta:

n1
[x
n
[ =

n1
1
3
n1
+

n1
1
5
n
.
50. x
2n1
=
1
5n 3
si x
2n
=
1
5n 3
Solut ie
Seria este convergenta dar nu absolut convergenta:

n1
(x
2n+1
+x
2n
) =

n1
_
1
5n 3

1
5n 1
_
=

n
2
(5n 3)(5n 1)
.
26 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
51.

In seria convergenta

n1
(1)
n+1
n
= 1
1
2
+
1
3

1
4
+... sa se permute
ordinea termenilor astfel ncat sa se obt ina o serie convergenta dar cu o alta
suma.
Solut ie
Seria

n1
(1)
n+1
n
este convergenta si suma sa este un numar nenul S > 0.
Ment ionam ca suma acestei serii este ln2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rat ionamentul urmator. Fie deci:
1
1
2
+
1
3

1
4
+... = S

Inmult ind egalitatea de mai sus cu


1
2
, rezulta:
1
2

1
4
+
1
6

1
8
+... =
1
2
S

Insumam acum cele doua egalitat i grupand termenii astfel:


1 +
_

1
2
+
1
2
_
+
1
3
+
_

1
4

1
4
_
+
1
5
+
_

1
6
+
1
6
_
+
1
7
+
+
_

1
8

1
8
_
+
1
9
+
_
1
10

1
10
_
+
1
11
+... =
3
2
S.
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1 +
1
3

1
2
+
1
5
+
1
7

1
4
+
1
9
+
1
11
.... =
3
2
S,
care este o permutare a seriei init iale.
Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat sumele seriilor
denite de sirul x
n
(exercit iile 52-56)
52. x
n
=
(1)
n
n!
, = 10
3
Solut ie

In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mica decat primul termen negli-
jat; deci cea mai mica solut ie a inecuat iei [x
n
[ < este rangul primului
termen neglijat. Obt inem:
1
n!
< 10
3
n = 7, deci
S
6

k=0
(1)
k
k!
= 0, 36805.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 27
53. x
n
=
(1)
n
n
3

n
, = 10
2
.
Solut ie
n
3

n > 100 n = 4, deci S


3

k=2
1
n
3

n
= 0, 06725.
54. x
n
=
1
n!
, = 10
3
Solut ie
Daca S este suma seriei si s
n
=

k0
1
k!
, atunci
S s
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+...
1
n!
1
n
< 10
3
n = 6,
deci S 2, 7166.
55. x
n
=
1
n!2
n
, = 10
4
Solut ie
Fie S suma seriei si s
n
suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sect iunea teoretica);
pentru aceasta, evaluam:
x
n+1
x
n
=
1
2n + 2
<
1
6
= k, n 2,
deci S s
n
x
n
k
1 k
=
1
n!2
n
1
5
< 10
4
n = 5.
Aproximarea ceruta este S s
5
=
5

k=1
1
k
2
k!
= 1, 146463..
56. x
n
=
1
n
4
(2n)!
, = 10
6
Solut ie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercit iul anterior:
x
n+1
x
n
=
_
n
n + 1
_
4
1
(2n + 1)(2n + 2)
<
1
56
= k, n 3.
Rezulta S s
n
x
n
k
1 k

1
56
x
n
; din condit ia:
x
n
k
1 k
=
1
56
x
n
< 10
6
,
rezulta n 4, deci S x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0, 5026212.
28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Capitolul 2
Spat ii metrice. Continuitate
2.1 Not ini teoretice
Spat ii metrice
Fie X o mult ime nevida; o aplicat ie d : X X R se numeste distant a
(metrica) pe X daca:
i. d(x, y) 0, x, y R
ii. d(x, y) = 0 x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) x, y X.
iv. d(x, z) d(x, y) +d(y, z).
Perechea (X, d) se numeste spat iu metric.
Daca Y X este o submult ime nevida, atunci (Y, d) se numeste subspat iu
metric indus.
Un sir x
n
X se numeste convergent daca exista a X astfel ncat
> 0, n

N cu proprietatea d(x
n
, a) < , n n

In acest caz a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim


n
x
n
sau x
n
a.
Un sir x
n
X se numeste sir Cauchy (fundamental) daca
> 0, n

N astfel ncat d(x


n
, x
m
) < , n, m n

.
Un spat iu metric se numeste complet daca orice sir Cauchy este convergent.
Fie d
1
si d
2
doua distant e pe o aceeasi mult ime X. Metricele d
1
si d
2
se
numesc echivalente daca exista > 0 si > 0 astfel ncat
d
1
(x, y) d
2
(x, y) d
1
(x, y), x, y X.
In acest caz, (daca d
1
si d
2
sunt echivalente), se demonstreaza ca un sir
x
n
X este convergent (respectiv Cauchy) n spat iul metric (X, d
1
) daca si
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
numai daca este convergent (respectiv Cauchy) n spat iul metric (X, d
2
).
Mult imi remarcabile n spat ii metrice
Fie a X si r > 0; bila deschisa de centru a si raza r este, prin denit ie,
mult imea
B(a, r) = x X [ d(a, x) < r.
Sfera de centru a si raza r este denita prin
S(a, r) = x X [ d(a, x) = r,
iar bila nchisa de centru a si raza r este
B(a, r) = B(a, r) S(a, r) = x X [ d(x, a) r.
O submult ime D X se numeste deschisa daca a D, r > 0 astfel
ncat B(a, r) D.
O submult ime F X se numeste nchisa daca X D (complementara)
este mult ime deschisa.
Se poate demonstra urmatoarea caracterizare cu siruri a mult imilornchise:
F este nchisa daca si numai daca pentru orice sir convergent x
n
F rezulta
lim
n
x
n
F.
O submult ime M X se numeste marginita daca exista a X si r > 0
astfel ncat M B(a, r).
O mult ime K X se numeste compacta daca pentru orice familie de
mult imi deschise (D
i
)
iJ
cu proprietatea
_
iJ
D
i
K, I J, I nita astfel
ncat
_
iI
D
i
K.
Spat iul metric X se numeste conex daca nu exista doua submult imi
simultan deschise (sau nchise) D
1
si D
2
cu proprietat ile:
D
1
,= , D
2
,= , X = D
1
D
2
si D
1
D
2
= .
O submult ime A X se numeste conexa daca spat iul metric (indus) (A, d)
este conex. Rezulta urmatoarea caracterizare a submult imilor conexe: o
submult ime A X este conexa daca si numai daca nu exista doua submult imi
deschise D
1
si D
2
astfel ncat D
1
D
2
= , D
1
A ,= , D
2
A ,= si
A D
1
D
2
.
Fie A X si e a X. Punctul a se numeste punct de acumulare al
mult imii A daca pentru orice r > 0, avem B(a, r) A a ,= . Caracteri-
zarea cu siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT INI TEORETICE 31
Punctul a X este punct de acumulare al mult imii A daca si numai
daca exista un sir x
n
A astfel ncat x
n
,= a n N si lim
n
x
n
= a.
Un punct al mult imii A se numeste punct izolat al lui A daca nu este
punct de acumulare al lui A. Mult imea A se numeste perfecta daca este
nchisa si nu cont ine puncte izolate.
Mult imile nite nu au puncte de acumulare.

In plus, se poate demonstra ca
orice mult ime perfecta este nenumarabila.
Funct ii continue
Fie (X, d) si (Y, d

) doua spat ii metrice.


O aplicat ie f : X Y se numeste continua n punctul a X daca
> 0,

> 0 astfel ncat x X cu proprietatea d(x, a) <

rezulta
d

(f(x), f(a)) < .


O formulare echivalenta (cu siruri) este:
f este continua n a daca si numai daca pentru orice sir x
n
X cu propri-
etatea lim
n
x
n
= a, rezulta lim
n
f(x
n
) = f(a).
Funct ia f se numeste continua (pe X) daca este continua n orice punct
a X.
Caracterizarea funct iilor continue
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
i. Aplicat ia f : X Y este continua.
ii. Aplicat ia f ntoarce mult imi deschise n mult imi deschise, i.e.:
pentru orice submult ime deschisa D Y rezulta ca f
1
(D) este submult ime
deschisa n X.
iii. Aplicat ia f ntoarce mult imi nchise n mult imi nchise, i.e. pentru orice
submult ime nchisa D Y rezulta ca f
1
(D) este submult ime nchisa n X.
Uniform continuitate
O aplicat ie f : X Y se numeste uniform continua (pe X) daca:
> 0,

> 0 astfel ncat d(x, y) <

(f(x), f(y)) < .


Proprietat i ale funct ii continue
Fie f : X Y o funct ie continua; atunci:
Daca A este mult ime compacta atunci f(A) este mult ime compacta.
Daca X este conex, atunci f(X) este conex (ca subspat iu al lui Y ).
Daca X este spat iu metric compact, atunci f este uniform continua pe X.
32 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
Principiul contract iei, metoda aproximat iilor succesive
Fie (X, d) un spat iu metric si e f : X X. Aplicat ia f se numeste
contract ie (pe X) daca exista k [0, 1) astfel ncat:
d(f(x), f(y)) k d(x, y), x, y X.
Numarul k se numeste factor de contract ie.
Teorema de punct x a lui Banach
Fie (X, d) un spat iu metric complet si e f : X X o contract ie de factor
k. Atunci exista un unic punct X astfel ncat f() = .
Punctul de mai sus se numeste punct x al aplicat iei f.
Construct ia lui se face astfel: e x
0
X, arbitrar xat si e sirul (nu-
mit sirul aproximat iilor succesive) denit prin recurent a x
n+1
= f(x
n
). Se
demonstreaza ca sirul x
n
este convergent si limita sa este punctul x cautat.

In plus, are loc formula (evaluarea erorii):


d(x
n
, )
k
n
1 k
d(x
0
, x
1
), n N.
Exemple uzuale de spat ii metrice
a. Mult imea numerelor reale, R, este spat iu metric cu distant a uzuala
d(x, y) = [x y[, x, y R.
Se poate demonstra ca singurele mult imi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe mult imea numerelor complexe, C, distant a uzuala este
d(z, w) = [z w[, z, w C.
c. Fie R
n
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
R. Distant a uzuala (euclidiana):
d
2
(x, y) =

_
n

k=1
(x
k
y
k
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).

In R
n
o mult ime este compacta daca si numai daca este nchisa si marginita.
d. Fie C
n
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
C. Distant a uzuala (euclidiana):
d
2
(x, y) =

_
n

k=1
[x
k
y
k
[
2
,
cu notat ii evidente.
2.1. NOT INI TEORETICE 33
e. Fie
2
(N) = x : N R [

n
[x(n)[
2
< . Generalizarea distant ei
euclidiene la cazul innit dimensional (pe
2
(N)) este
d(x, y) =

n
[x(n) y(n)[
2
.
f. Fie A ,= si e /(A) = f : A R [ f marginita. Distant a
supremum pe spat iul funct iilor marginite este
d

(f, g) = sup
xA
[f(x) g(x)[.
g. Fie a, b R si e ([a, b] = f : [a, b] R [ f continua. Distant a
uzuala pe spat iul funct iilor continue este
d

(f, g) = sup
x[a,b]
[f(x) g(x)[.
h. Mai general, daca X este un spat iu metric compact, atunci mult imea
funct iilor continue ((X) = f : X R [ f continua este spat iu metric cu
distant a d

(f, g) = sup
xX
[f(x) g(x)[.
i. Fie B = 0, 1 codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
B
n
= (x
1
, x
2
, ...x
n
) [ x
j
B, j = 1, 2, ..., n
denim distant a Hamming:
d((x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n

j=1
[x
j
y
j
[.
Distant a Hamming masoara de fapt numarul de necoincident e dintre ele-
mentele (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
j. Orice mult ime nevida A se poate organiza ca spat iu metric (discret)
cu distant a discreta (x, y) =
_
1 daca x ,= y
0 daca x = y
Spat ii normate
Fie X un spat iu vectorial complex (sau real).
O aplicat ie | |: X [0 , ) cu proprietat ile:
a. | x +y || x | + | y |
b. | x |= [[ | x |
c. | x |= 0 x = 0,
pentru orice x , y X si C, se numeste norma. O aplicat ie care verica
34 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
doar condit iile a si b se numeste seminorma.
Perechea (X , | |) se numeste spat iu normat. Orice spat iu normat este si
spat iu metric, distant a dintre x si y ind, prin denit ie,
d(x, y) =| x y |
Daca n plus orice sir Cauchy este convergent, atunci (X , | |) se numeste
spat iu Banach (sau spat iu normat complet). Se poate demonstra ca operat iile
algebrice sunt continue: daca lim
n
x
n
= x si lim
n
y
n
= y, atunci lim
n
(x
n
+
y
n
) = x +y si analog pentru nmult irea cu scalari.
Exemple de spat ii normate
i. Spat iile vectoriale R
n
si C
n
sunt spat ii Banach cu norma euclidiana:
| x |
2
=

_
n

j=1
[x
j
[
2
.
ii. Spat iile de siruri
p
(Z) si
p
(N)
Fie p R, p 1, xat si e

p
(Z) = x : Z C ;

nZ
[x(n)[
p
este convergenta.
Facem precizarea ca daca (a
n
)
nZ
este un sir de numere complexe indexat
dupa Z, atunci seria

nZ
a
n
este convergenta daca seriile
0

n=
a
n
si

n=1
a
n
sunt amandoua convergente.
Cu operat iile uzuale cu siruri,
p
(Z) este spat iu vectorial. Norma este
| x |
p
=
_

nZ
[x(n)[
p
_1
p
.
Se demonstreaza ca (
p
(Z), | |
p
) este spat iu Banach.
Analog se denesc spat iile
p
(N) = x : N C ;

n=0
[x(n)[
p
< .
iii. Spat iul sirurilor marginite
Fie

(Z) = x : Z C ; x sir marginit . Cu operat iile uzuale,

(Z) este
spat iu vectorial. Aplicat ia | x |

= sup
nZ
[x(n)[ este norma, iar (

(Z), | |

)
este spat iu Banach.
Analog se deneste spat iul

(N).
2.1. NOT INI TEORETICE 35
iv. Spat iul funct iilor continue
Fie T un spat iu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b R) si e
((T) = f : T C ; f continua.
Cu operat iile uzuale, ((T) este spat iu vectorial. Structura de spat iu Banach
este denita de norma supremum:
| f |

= sup
tD
[f(t)[.
v. Spat iul funct iilor marginite
Fie A ,= ; spat iul vectorial al funct iilor marginite
/(A) = f : A R [ f marginita
este spat iu Banach cu norma supremum: | f |

= sup
tA
[f(t)[.
Serii nt-un spat iu normat
Fie (X, | |) un spat iu normat si e (x
n
)
nN
un sir de elemente din X.
Spunem ca seria

nN
x
n
este convergenta la x X (numit n acest caz
suma seriei) daca sirul sumelor part iale, s
n
=
n

k=1
x
k
converge la x. Seria

nN
x
n
se numeste absolut convergenta daca seria (de numere reale si pozi-
tive)

nN
| x
n
| este convergenta. Cu o demonstrat ie asemanatoare celei de
la serii de numere reale se poate arata ca ntr-un spat iu Banach orice serie
absolut convergenta este convergenta, reciproca ind, n general, falsa.
Operatori liniari
Fie (X, | |) si (Y, | |) doua normate; o aplicat ie T : X Y se numeste
aplicat ie liniara (sau operator liniar) daca:
T(x +y) = T(x) +T(y), x, y X, , C.
Operatorul T se numeste liniar si continuu daca, n plus, aplicat ia T este si
continua.
Mult imea operatorilor liniari si continui de la X n Y se noteaza cu L(X, Y ).
Cu operat iile uzuale:
(T +S)(x) = T(x) +S(x), (T)(x) = T(x), C, x X,
mult imea L(X, Y ) este spat iu vectorial.
36 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
Pentru orice aplicat ie liniara T : X Y , se demonstreaza ca urmatoarele
armat ii sunt echivalente:
a. T este continua.
b. T este continua n 0 X.
c. exista M > 0 astfel ncat: x X, | T(x) | M | x | .
Spat iul vectorial L(X, Y ) se organizeaza ca spat iu normat cu norma:
| T |= infM > 0 [ | T(x) | M | x |.
Au loc urmatoarele egalitat i:
| T |= sup| Tx | [ | x | 1 = sup| Tx | [ | x |= 1.
Din denit ie rezulta:
| Tx || T | | x | T L(X), x X.
Se demonstreaza de asemenea inegalitatea:
| TS | | T | | S |, T, S L(X).
Daca Y este spat iu Banach, atunci (L(X, Y ), | |) este spat iu Banach.
Daca Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaza X

si se
numeste dualul spat iului X, iar elementele lui se numesc funct ionale liniare
si continue.

In cazul X = Y , notam L(X) = L(X, X).


Spectru, valori proprii, vectori proprii

In continuare presupunem ca X este spat iu Banach.


Pentru orice operatori T, S L(X) se deneste produsul (compunerea):
(TS)(x) = T(S(x)), x X.
Un operator T L(X) se numeste inversabil daca exista T
1
L(X) astfel
ncat TS = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, x X.
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) arma ca un operator T este
inversabil daca si numai daca este bijectiv.
Pentru orice T L(X), mult imea:
(T) = C [ operatorul I T nu este inversabil
se numeste spectrul operatorului T. Se demonstreaza ca spectrul este mult ime
nevida si compacta inclusa n C [ [[ | T |.
2.2. SPAT II METRICE 37
Numarul r(T) = sup[[ [ (T) se numeste raza spectrala a opera-
torului T; evident, r(T) | T | si, n plus, are loc formula razei spectrale:
r(T) = lim
n
| T
n
|
1
n
.
Submult imea:

p
(T) = (T) [ operatorul I T nu este injectiv
se numeste spectrul punctual (sau mult imea valorilor proprii).
Daca
p
(T), atunci exista x X, x ,= 0, astfel ncat Tx = x.

In
acest caz vectorul x se numeste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
. Daca X este un spat iu Banach nit dimensional, (C
n
sau R
n
) atunci
spectrul coincide cu mult imea valorilor proprii si

p
(T) = (T) = C [ P
T
() = 0,
unde, P
T
este polinomul caracteristic al operatorului T.
2.2 Spat ii metrice
1. Sa se demonstreze ca urmatoarele aplicat ii sunt metrici pe R
2
, echiva-
lente cu distant a euclidiana:
a. d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
x
2
[ +[y
1
y
2
[.
b. d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = max[x
1
x
2
[, [y
1
y
2
[.
Solut ie
Se verica direct denit ia distant ei. Fie d
2
distant a euclidiana pe R
2
si e
(x, y) R
2
; din inegalitat ile:
_
[x[
2
+[y[
2
[x[ +[y[
_
2 ([x[
2
+[y[
2
),
1
2
([x[ +[y[) max[x[, [y[ [x[ +[y[,
rezulta:
d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))

2 d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
si respectiv
1
2
d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)).
38 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
2. Sa se generalizeze exemplul de mai sus n cazurile R
n
si C
n
.
3. Sa se caracterizeze sirurile convergente si sirurile Cauchy ntr-un
spat iu metric discret. Sa se demonstreze ca orice spat iu metric discret este
complet.
Solut ie
Fie (X, d) un spat iu metric discret si e x
n
un sir n X; e 0 < < 1. Daca
x
n
a, atunci exista n

N astfel ncat d(x


n
, a) < < 1, n n

, deci
d(x
n
, a) = 0, n n

; rezulta ca sirul x
n
este constant (ncepand de la un
rang). Un rat ionament similar se aplica si n cazul sirurilor Cauchy.
4. Pe mult imea numerelor rat ionale, Q, consideram distant a uzuala (in-
dusa din R), d(x, y) = [x y[. Sa se demonstreze ca spat iul metric (Q, d)
nu este complet.
Solut ie
Fie sirul de numere rat ionale x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
. Se stie ca n R sirul x
n
este
convergent la e R Q. Rezulta ca x
n
este sir Cauchy n R, deci si n
Q; daca x
n
ar convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite, ceea ce
constituie o contradict ie.
5. Mult imea lui Cantor
Notam cu I
0
intervalul [0, 1]. Eliminam din I
0
intervalul din mijloc, (
1
3
,
2
3
)
si notam
I
1
=
_
0,
1
3
_

_
2
3
, 1
_
mult imea astfel obt inuta. Continuam procedeul: din ecare din intervalele
[0,
1
3
], [
2
3
, 1] eliminam intervalul din mijloc si notam cu I
2
mult imea rezul-
tata:
I
2
=
_
0,
1
9
_

_
2
9
,
3
9
_

_
6
9
,
7
9
_

_
8
9
, 1
_
.
Continuand procedeul, se obt ine un sir de mult imi I
0
, I
1
, I
2
, ... cu proprietat ile:
i. I
0
I
1
I
2
...
ii. I
n
este reuniunea a 2
n
intervale, ecare de lungime 3
n
.
Prin denit ie, mult imea lui Cantor este intersect ia: ( =

nN
I
n
.
Sa se demonstreze urmatoarele proprietat i:
a. ( este mult ime compacta.
b. Mult imea ( nu cont ine intervale.
c. Mult imea lui Cantor este perfecta (nu cont ine puncte izolate); n partic-
ular, rezulta ca ( nu este mult ime numarabila.
2.2. SPAT II METRICE 39
Solut ie
a. Mult imea ( este marginita (inclusa n [0, 1]) si nchisa (intersect ie de
mult imi nchise).
b. Din construct ie, rezulta:
(
_
3k + 1
3
m
,
3k + 2
3
m
_
= , k, m N.
Dar, orice interval (, ) cont ine un interval de forma
_
3k+1
3
m
,
3k+2
3
m
_
daca m
este ales cu condit ia 3
m
<

6
. Rezulta ca mult imea ( nu cont ine inter-
vale.
c. Fie a ( si e S un interval arbitrar care-l cont ine pe a; pentru orice
n N, e J
n
acel interval al lui I
n
care-l cont ine pe a. Alegem n
0
sucient
de mare astfel ncat J
n
0
S; daca notam cu x
n
acel capat al intervalului
J
n
diferit de a, rezulta x
n
( S, x
n
,= a, n n
0
.
6. Fie spat iul metric (R
n
, d
2
), e x
m
= (x
m
1
, x
m
2
, ..., x
m
n
) un sir de ele-
mente din R
n
si a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) R
n
. Atunci:
lim
m
x
m
= a (n R
n
) lim
m
x
m
k
= a
k
(n R), k 1, 2, ..., n.
Solut ie
Se aplica inegalitat ile:
[x
m
j
a
j
[ d
2
(x
m
, a)
n

k=1
[x
m
k
a
k
[, j 1, 2, ..., n.
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze ca
d
1
(f, g) =
_
b
a
[f(x) g(x)[dx
este distant a pe mult imea funct iilor continue ([a, b].
b. Sa se demonstreze ca orice sir f
n
(([a, b]) convergent n raport cu
distant a d

este convergent si n raport cu distant a d


1
, dar reciproca este
falsa.
Solut ie
a. Se verica direct denit ia (se folosesc proprietat ile modulului si ale inte-
gralei).
b. Fie f
n
, f (([a, b]) astfel ncat d

(f
n
, f) 0. Atunci:
d
1
(f
n
, f) =
_
b
a
[f
n
(x) f(x)[dx (b a) d

(f
n
, f) 0.
40 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
Pentru a arata ca reciproca este falsa, e sirul f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Atunci f
n
0 n raport cu distant a d
1
, dar nu converge n raport cu d

.
8. Fie (X, d) un spat iu metric complet si e A X; sa se demon-
streze ca spat iul metric indus (A, d) este complet daca si numai daca A este
submult ime nchisa n X.
Solut ie
Se foloseste caracterizarea cu siruri a mult imilor nchise. Presupunem mai
ntai ca A este nchisa. Daca x
n
A este un sir Cauchy (n X), atunci exista
(deoarece X este complet) x X astfel ncat x
n
x. Dar A este nchisa,
deci x A. Implicat ia inversa o lasam ca exercit iu.
9. a. Sa se demonstreze ca aplicat ia
d : R R [0, ), d(x, y) = [arctgx arctgy[, x, y R,
este distant a pe R.
b. Spat iul metric (R, d) nu este complet.
Solut ie
a. Funct ia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. Sirul x
n
= n este sir Cauchy n raport cu distant a d:
d(x
n
, x
m
) = [arctg n arctg m[ =

arctg
_
n m
1 +nm
_

0,
daca m, n .
Presupunand, prin absurd, ca sirul x
n
este convergent la a R, atunci
d(x
n
, a) 0; pe de alta parte:
d(x
n
, a) = [arctg n arctg a[ =
=

arctg
_
n a
1 +na
_

arctg
_
1
a
_

,= 0, a R,
contradict ie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: e X o mult ime
nevida arbitrara, e f : X R si e
d : X X [0, ), d(x, y) = [ f(x) f(y) [.
Atunci d este distant a pe X daca si numai daca funct ia f este injectiva.
2.2. SPAT II METRICE 41
11. In spat iul metric (R
2
, d
2
) consideram submult imile:
A = (x, y) R
2
[ 0 < x
2
+y
2
1,
B = (x, y) R
2
[ 1 x
2
+y
2
2,
D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
< 1, x > 0, y > 0,
E = (x, y) R
2
[ ax +by +c = 0, a, b, c R constante xate,
F =
__
1
n
, 1
_
R
2
[ n N
_
, G = F (0, 1).
Sa se precizeze daca mult imile sunt deschise, nchise, marginite, conexe
sau compacte.
Solut ie
A este mult ime marginita si conexa, dar nu este deschisa si nici nchisa.
B este compacta si conexa. D este deschisa, conexa si marginita. E este
nchisa, conexa si nemarginita. F este marginit a, dar nu este deschisa, nici
nchisa si nici conexa. G este mult ime compacta.
12. Sa se dea un exemplu de submult ime n R
2
care este conexa, dar nu
este conexa prin arce (o submult ime M a unui spat iu metric X se numeste
conexa prin arce daca pentru orice x, y M exista a, b R si o funct ie
continua : [a, b] M astfel ncat (a) = x si (b) = y).
Solut ie
Un exemplu este :
H =
__
x, sin
1
x
_
R
2
[ x (0, 1]
_
_
(0, y) R
2
[ y [1, 1].
13. Sa se arate cantr-un spat iu metric intersect ia unei familii innite de
mult imi deschise nu este neaparat deschisa si reuniunea unei familii innite
de mult imi nchise nu este neaparat nchisa.
Solut ie
Fie, de exemplu, n spat iul metric R mult imile deschise
D
n
=
_

1
n
,
1
n
_
, n N

.
Atunci

n1
D
n
= 0.

In acelasi spat iu metric, e mult imile nchise
F
n
=
_
1
n
, 1
1
n
_
, n N

.
Atunci
_
n1
F
n
= (0, 1).
42 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
2.3 Teorema contract iei
14. Sa se decida daca urmatoarele funct ii sunt contract ii pe mult imile
indicate:
a. f(x) = sinx, x R.
b. f(x) = lnx, x [e, ).
c. f(x) = arctg x, x R.
d. f(x) =
1 x
2
5(1 +x
2
)
, x R.
e. f(x) =
2x
1 +x
2
, x R.
Solut ii
a. Funct ia f(x) = sinx nu este contract ie pe R. Presupunand prin absurd
ca ar exista k (0, 1) astfel ncat [ sinx siny[ k [x y[, x, y R,
atunci, n particular pentru y = 0, se obt ine [ sinx[ k [x[, x R; rezulta
ca lim
x0
[ sinx[
[x[
k < 1, contradict ie. Funct ia sinus este totusi contract ie pe
orice interval nchis care nu cont ine numere de forma k, k Z (pentru
demonstrat ie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Funct ia f(x) = lnx este contract ie pe [e, ); din teorema lui Lagrange
rezulta:
[ lnx lny[
_
sup
ce
1
c
_
[x y[
1
e
[x y[, x, y R.
c. Funct ia f(x) = arctg x nu este contract ie pe R; e, prin absurd, k (0, 1)
astfel ncat [arctg x arctg y[ k [x y[, x, y R.

In particular pentru
y = 0 rezulta [arctg x[ k [x[, x R si deci lim
x0
[arctg x[
[x[
k < 1,
contradict ie. Funct ia f(x) = arctg x este contract ie pe orice interval I pen-
tru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup
xI
[f

(x)[ < 1.
d. Funct ia nu este contract ie pe R; rat ionament similar cu exemplele a si c
de mai sus.
e. Funct ia este contract ie pe R.
15. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a
ecuat iei x
3
+ 4x 1 = 0.
Solut ie
Ecuat ia are o singura solut ie reala, (0, 1). Vom aplica metoda
aproximat iilor succesive. Fie X = [0, 1] si f : X X, f(x) =
1
x
2
+4
. Ecuat ia
2.3. TEOREMA CONTRACT IEI 43
este echivalenta cu f(x) = x, iar spat iul metric X este complet (cu metrica
uzuala indusa din R); demonstram acum ca f este contract ie pe X. Derivata
este f

(x) =
2x
(x
2
+4)
2
, iar sup
xX
[f

(x)[ = f

(1) =
2
25
< 1, deci f este
contract ie cu factorul factorul de contract ie k =
2
25
. Sirul aproximat iilor
succesive este
x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
) =
1
x
2
n
+ 4
;
evaluarea erorii:
[x
n
[ <
k
n
1 k
[x
0
x
1
[ =
1
3

_
2
25
_
n
,
deci x
3
= f
_
16
65
_
= 0, 2355072.
Aceeasi ecuat ie se poate rezolva aproximativ si folosind contract ia
g(x) =
1
4
(1 x
3
), x [0, 1].

In acest caz factorul de contract ie este
k = sup
x(0,1)
[g

(x)[ =
3
4
. Metoda aproximat iilor succesive converge mult
mai ncet n acest caz, x
6
.
16. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a
ecuat iei x
3
+ 12x 1 = 0.
Solut ie
Ecuat ia are o singura solut ie reala (0, 1) si este echivalenta cu x = f(x),
unde f(x) =
_
x
2
+ 12
_
1
este contract ie pe [0, 1], cu factorul de contract ie
k =
2
169
.
17. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a
ecuat iei x
5
+x 15 = 0.
Solut ie
Ecuat ia are o singura solut ie reala (1, 2). Scriem ecuat ia sub forma
echivalenta x =
5

15 x; aplicat ia f(x) =
5

15 x este contract ie pe [1, 2]


cu factorul de contract ie k =
1
5
5

14
4
.
18. Fie a (0, 10
1
). Sa se construiasca un sir al aproximat iilor succe-
sive pentru solut ia din (0, 1) a ecuat iei xe
x
= a.
Solut ie
Scriem ecuat ia sub forma x = (x), cu (x) = ae
x
. Atunci : [0, 1] [0, 1]
este o contract ie (cu factorul a).
19. Ecuat ia lui Kepler Sa se construiasca un sir care converge la
(unica) solut ie a ecuat iei x = q sinx +m, q (1, 1), m R.
44 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
Solut ie
Funct ia f : R R, f(x) = q sinx +m este contract ie:
sup
xR
[f

(x)[ = q < 1,
deci ecuat ia x = f(x) are o solut ie unica R.
Pentru orice x
0
R, sirul
x
n+1
= f(x
n
) = q sinx
n
+m
converge la , eroarea la pasul n ind:
[x
n
[ <
q
n
1 q
[x
1
x
0
[.
20. Fie a, b, c R; n ce condit ii se poate aplica metoda aproximat iilor
succesive ecuat iei: x = a sinx +b cos x +c ?
Solut ie
Fie f : R R, f(x) = a sinx + b cos x + c. Funct ia f se poate scrie sub
forma:
f(x) =
_
a
2
+b
2
_
a

a
2
+b
2
sinx +
b

a
2
+b
2
cos x
_
+c =
=
_
a
2
+b
2
sin(x +) +c,
cu R bine ales. Rezulta ca aplicat ia f este contract ie daca si numai
daca

a
2
+b
2
< 1; daca aceasta ipoteza este adevarata, atunci un sir al
aproximat iilor succesive este (de exemplu) x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
). Eroarea
la pasul n este cel mult
_

a
2
+b
2
_
n
1

a
2
+b
2
[b +c[.
21. Sa se demonstreze ca pentru orice a (1, 1) si pentru orice funct ie
continua h : [0, 1] R exista o singura funct ie continua u : [0, 1] R astfel
ncat u(x) = h(x) +a sinu(x), x [0, 1].
Solut ie
Studiem ecuat ia n spat iul metric ((([0, 1]), d

)). Fie aplicat ia


F : (([0, 1]) (([0, 1]), (F(f))(x) = h(x) +a sinf(x), x [0, 1].
Este sucient sa demonstram ca F este contract ie (funct ia u din concluzie
este punctul x al contract iei). Fie f, g (([0, 1]); atunci:
d

(F(f), F(g)) = sup


x[0,1]
[a(sinf(x) sing(x))[ [a[ d

(f, g),
2.3. TEOREMA CONTRACT IEI 45
deci F este contract ie cu factorul [a[.
22. Sisteme liniare Fie A = (a
ij
) o matrice patratica de ordinul n N
cu elemente a
ij
R, i, j 1, 2, .., n si e b
i
R, i 1, 2, ..., n. Pentru
ce valori ale parametrului R se poate aplica metoda aproximat iilor
succesive sistemului liniar: x
i
=
n

k=1
a
ik
x
k
+b
i
, 1 i n ?
Solut ie
Fie d una din distant ele echivalente pe R
n
(a se vedea exercit iile 1 si 2) si
e
T : R
n
R
n
, T(x
1
, x
2
, .., x
n
) =
_
n

k=1
a
1k
x
k
+b
1
, ...,
n

k=1
a
nk
x
k
+b
n
_
.
Se impune condit ia ca T sa e contract ie si se obt in valorile cerute pentru .
Vom face n continuare calculul pentru distant a euclidiana, d = d
2
. Pentru
orice vectori x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) din R
n
, avem (aplicam
inegalitatea lui Schwarz):
d
2
(T(x), T(y)) = [[

_
n

i=1
_
n

k=1
a
ik
(x
k
y
k
)
_
2

[[

_
n

i=1
__
n

k=1
a
2
ik
__
n

k=1
(x
k
y
k
)
2
__
= [[

_
n

i=1
n

k=1
a
2
ik
d
2
(x, y).
Deci T este contract ie daca si numai daca [[
_
_

_
n

i=1
n

k=1
a
2
ik
_
_
1
.
23. Sa se rezolve exercit iul anterior n raport cu distant ele d
1
si d

.
24. Ecuat ii integrale de tip Fredholm Fie a, b R, a < b si e
K : [a, b][a, b] R o funct ie continua (numita nucleu). Pentru orice funct ie
continua f : [a, b] R si pentru orice R, e ecuat ia (cu necunoscuta
):
(x) =
_
b
a
K(x, y)(y)dy +f(x), x [a, b].
Sa se ae pentru ce valori ale lui R se poate aplica metoda aproximat iilor
succesive ecuat iei considerate.
46 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
Solut ie
Studiem ecuat ia n spat iul Banach ((([a, b]), d

). Fie aplicat ia
U : (([a, b]) (([a, b]), (U)(x) =
_
b
a
K(x, y)(y)dy +f(x).
Ecuat ia Fredholm se scrie U() = . Pentru orice , (([a, b]), calculam:
d

(U, U) = sup
x[a,b]
[(U)(x) (U)(x)[ =
= sup
x[a,b]
[
_
b
a
K(x, y)((y) (y))dy[
[[ sup
x[a,b]
_
b
a
[K(x, y)[ [(y) (y)[dy
[[ | K |

_
b
a
[(y) (y)[dy,
unde, am notat | K |

= sup
(x,y)[a,b]
2
[K(x, y)[. Rezulta deci
d

(U, U) [[ | K |

(b a)d

(, ), , (([a, b]).
Aplicat ia U este contract ie daca si numai daca [[ <
1
(b a) | K |

.

In
aceasta ipoteza, construim un sir al aproximat iilor succesive: e
0
(([a, b])
si
n+1
= U
n
. Calculam primii termeni ai sirului:

1
(x) = (U
0
)(x) =
_
b
a
K(x, y)
0
(y)dy +f(x), x [a, b].

2
(x) = (U
1
)(x) =
_
b
a
K(x, y)
_

_
b
a
K(y, t)
0
(t)dt +f(y)
_
dy +f(x) =
= f(x) +
_
b
a
K(x, y)f(y)dy +
2
_
b
a
_
b
a
K(x, y)K(y, t)
0
(t)dtdy =
= f(x) +
_
b
a
K(x, y)f(y)dy +
2
_
b
a
_

0
(t)
_
b
a
K(x, y)K(y, t)dy
_
dt.
Denim nucleele iterate:
K
1
(x, y) = K(x, y),
2.3. TEOREMA CONTRACT IEI 47
K
2
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
1
(t, y)dt,
K
3
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
2
(t, y)dt,
.........................................
K
n
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
n1
(t, y)dt.
Cu aceste notat ii, solut ia ecuat iei Fredholm este:
(x) = f(x) +

n1

n
_
b
a
K
n
(x, y)f(y)dy, x [a, b].
Fie R(x, y, ) =

n0

n
K
n+1
(x, y) rezolventa ecuat iei; atunci:
(x) = f(x) +
_
b
a
R(x, y, )f(y)dy.
25. Sa se determine R astfel ncat ecuat iei
(x) =
_
1
0
xy(y)dy +x
2
sa i se poata aplica metoda aproximat iilor succesive si, n acest caz, sa se
rezolve ecuat ia.
Solut ie
Cu notat iile din exercit iul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] R, K(x, y) = xy, f(x) = x
2
si | K |

= 1. Aplicat ia
U denita prin (U)(x) =
_
1
0
xy(y)dy +x
2
este contract ie daca si numai
daca [[ < 1.

In acest caz, nucleele iterate sunt:
K
1
(x, y) = K(x, y) = xy,
K
2
(x, y) =
_
1
0
K(x, t)K
1
(t, y)dt =
_
1
0
xt
2
ydt =
1
3
xy,
K
3
(x, y) =
_
1
0
1
3
xt
2
ydt =
1
3
2
xy.

In general, K
n
=
1
3
n1
xy. Rezulta:
R(x, y, ) =

n0
_

3
_
n
xy =
3xy
3
,
48 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
si deci solut ia (unica) a ecuat iei este
(x) = x
2
+
_
1
0
3xy
3
y
2
dy = x
2
+
3
4(3 )
x.
26. Metoda lui Newton
Fie a, b R si e f : [a, b] R o funct ie de doua ori derivabila astfel

incat f

(x) ,= 0, x [a, b]. Presupunem ca ecuat ia f(x) = 0 are o solut ie


[a, b]. Metoda lui Newton aproximeaza cu sirul aproximat iilor suc-
cesive generat de contract ia g(x) = x
f(x)
f

(x)
. Sa se gaseasca o condit ie
sucienta pentru a se putea aplica metoda aproximat iilor succesive si sa se
interpreteze geometric metoda.
Solut ie
Condit ia [g

(x)[ k < 1 (pentru ca g sa e contract ie) este echivalenta cu


[f(x)f

(x)[ < k(f

(x))
2
, x [a, b]. Daca aceasta condit ie este ndeplinita,
atunci sirul aproximat iilor succesive este x
n
= x
n1

f(x
n1
)
f

(x
n1
)
. Geometric,
x
n
este abscisa punctului de intersect ie al tangentei la gracul funct iei f
n punctul (x
n1
, f(x
n1
)) cu axa Ox.

Intr-adevar, ecuat ia tangentei este
y f(x
n1
) = f

(x
n1
)(x x
n1
) si pentru y = 0 se obt ine x
n
.
27. Fie a > 0 si p N. Sa se aplice metoda lui Newton pentru a
construi un sir al aproximat iilor succesive pentru
p

a.
Solut ie
Fie f(x) = x
p
a si g(x) = x
f(x)
f

(x)
=
1
p
_
(p 1)x +ax
1p
_
. Aplicat ia g
este contract ie pe un interval care cont ine
p

a:
[g

(x)[ =
p 1
p

1 ax
p

<
p 1
p
< 1 , x >
p
_
a
2
.
In concluzie, pentru a construi un sir al aproximat iilor succesive, trebuie ca
primul termen, x
0
, sa e ales astfel ncat x
0
>
p
_
a
2
.
2.4 Funct ii continue
28. Sa se studieze continuitatea in zero funct iei
f(x) =
_
x[
1
x
], x (0, 1]
1, x = 0
2.4. FUNCT II CONTINUE 49
unde, [a] este partea ntreaga a numarului a R.
Solut ie
Din dubla inegalitate:
x
_
1
x
1
_
< f(x) x
1
x
, x (0, 1],
rezulta ca funct ia f este continua n 0.
29. Fie
f : R R, f(x) =
_
xsin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
Sa se demonstreze ca f este uniform continua pe R.
Solut ie
Funct ia f este continua, deci pe orice interval compact [a, b] R este si
uniform continua. Fie x
n
si y
n
astfel ncat [x
n
y
n
[ 0. Atunci
[f(x
n
) f(y
n
)[ 0 (deoarece lim
n
f(x
n
) = lim
n
f(y
n
) = 1), deci f este
uniform continua pe R.
30. Fie f : (0, 1] R, f(x) = sin
1
x
. Sa se demonstreze ca f nu este
uniform continua.
Solut ie
Fie x
n
=
1
n
si y
n
=
1

2
+ 2n
. Atunci [x
n
y
n
[ 0, dar
[f(x
n
) f(y
n
)[ 1 ,= 0.
31. Fie f : (0, 1] R, f(x) = lnx si g : [1, ) R, g(x) = lnx. Sa se
studieze uniform continuitatea funct iilor f si g.
Solut ie
Funct ia f nu este uniform continua: e x
n
= e
n
si y
n
= e
2n
. Atunci
[x
n
y
n
[ 0, dar [f(x
n
) f(y
n
)[ . Funct ia g este uniform continua:
din inegalitatea sup
x1
[g

(x)[ 1, rezulta, (aplicand teorema lui Lagrange):


[g(x) g(y) [x y[, x, y [1, ).
32. Fie (X, d) un spat iu metric, e f : X R o aplicat ie continua si e
a R. Consideram mult imile:
A = x X [ f(x) < a
50 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
B = x X [f(x) a
D = x X [ f(x) = a.
Sa se demonstreze ca A este mult ime deschisa, iar B si D sunt mult imi
nchise.
Solut ie
A = f
1
((, a)), B = f
1
((, a]), D = f
1
(a); mult imea (, a)
este deschisa, iar mult imile (, a] si a sunt nchise.
33. Sa se construiasca o funct ie continua, bijectiva avand inversa dis-
continua.
Solut ie
Fie X = [0, 2) cu distant a uzuala indusa din R. Fie cercul unitate
Y = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
= 1,
cu distant a euclidiana indusa din R
2
(se poate lua si metrica lungimea
arcului, care este echivalenta cu distant a euclidiana). Fie funct ia:
f : X Y, f(t) = (cos t, sint).
Atunci f este continua (deoarece componentele sunt continue) si bijectiva.
Daca funct ia inversa f
1
: Y X ar continua, atunci imaginea oricarui
sir convergent din Y ar un sir convergent n X. Sirul
__
1
1
n
2
,
1
n
_
converge la (1, 0) n Y , dar imaginea sa prin funct ia f
1
:
f
1
__
_
1
1
n
2
,
1
n
__
= 2 arctg
_
_
1
n
_
1
1
n
2
_
_
nu este sir convergent n X; altfel ar trebui ca 2 X, contradict ie.
34. Exista funct ii continue si bijective de la [0, 1) n (0, 1) ?
Solut ie
Fie X = [0, 1) cu metrica indusa din R si Y = (0, 1) cu aceeasi met-
rica. Sa presupunem, prin absurd, ca ar exista o funct ie continua si bi-
jectiva f : X Y . Fie a = f(0) si e g restrict ia lui f la (0, 1); atunci
g((0, 1)) = (0, a) (a, 1). Dar (0, 1) este mult ime conexa n X, restrict ia
g este continua, deci ar trebui ca g((0, 1)) sa e mult ime conexa n Y ,
contradict ie.
2.4. FUNCT II CONTINUE 51
Sa se studieze continuitatea urmatoarelor funct ii n origine
(exercit iile 35-47):
35. f(x, y) =
_
x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
x
2
+y
2
= 0, deoarece [
x
2
y
x
2
+y
2
[ [x[. Rezulta ca
funct ia este continua.
36. f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Trecand la coordonate polare, x = cos , y = sin, obt inem:
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
xy
x
2
+y
2
= lim
0

2
sin cos

2
= sin cos ,
ceea ce arata ca limita n (0, 0) nu exista, deci funct ia nu este continua n
origine.
37. f(x, y) =
_
x
2
y
x
4
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
x
4
+y
2
nu exista: e (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
2
) (0, 0). Atunci
f(x
n
, y
n
)
1
2
. Daca (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) (0, 0), atunci f(x

n
, y

n
) 0.
Se observa ca desi lim
x0
f(x, mx) = 0, m R, totusi limita nu exista.
38. f(x, y) =
_
x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) nu exista.
39. f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
1
xy
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Din inegalitatea

(x
2
+y
2
) sin
1
xy

x
2
+y
2
rezulta
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0,
52 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
deci funct ia este continua.
40. f(x, y) =
_

_
ye

1
x
2
y
2
+e

2
x
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) nu exista; daca (x
n
, y
n
) = (
1

ln n
,
1
n
) (0, 0), atunci
f(x
n
, y
n
)
1
2
,
iar daca (x

n
, y

n
) = (
1

lnn
,
1
n
2
) (0, 0), atunci
f(x

n
, y

n
) 0.
41. f(x, y) =
_
1
xy
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
x
3
y
2
x
2
+y
2

x
3
y
2
x
2
+y
2
= 0, deoarece

x
3
y
2
x
2
+y
2

[x
3
[,
deci funct ia este continua.
42. f(x, y) =
_
_
_
x
2
+y
2

x
2
+y
2
+11
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x
2
+y
2

x
2
+y
2
+11
= 2, deci funct ia nu este continua.
43. f(x, y) =
_
_
_

x
2
y
2
+11
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)

x
2
y
2
+11
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)(
_
x
2
y
2
+ 1 + 1)
= 0,
2.4. FUNCT II CONTINUE 53
deci funct ia este continua.
44. f(x, y) =
_
_
_
e

1
x
2
+y
2
x
4
+y
4
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Folosind limita lim
t0
+
e

1
t
t
n
= 0, n N, rezulta lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0, deci
funct ia este continua.
45. f(x, y) =
_
(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
_
(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
y
2
_

x
2
y
2
x
2
+y
2
= 1,
deci funct ia nu este continua.
46. f(x, y, z) =
_
x
2
x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) ,= (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ie
Folosind coordonatele sferice:
x = sin cos , y = sin sin, z = cos ,
obt inem
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f(x, y, z) = lim
0

2
(sin
2
cos
2
)

2
= sin
2
cos
2
,
deci limita nu exista.
47. f(x, y, z) =
_
xz

x
2
+y
2
, (x, y, z) , Oz
0, x = y = 0
Solut ie
Fie (0, 0, z
o
) Oz; analizam mai ntai cazul z
o
,= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = cos , y = sin, z = z,
54 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
obt inem
lim
(x,y,z)(0,0,z
o
)
f(x, y, z) = lim
(,z)(0,z
o
)
cos z

= z
o
cos ,
deci limita nu exista.
Daca z
o
= 0, din inegalitatea
[f(x, y, z)[ [z[,
rezulta
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f(x, y, z) = 0,
deci funct ia este continua n origine.
2.5 Spat ii normate si operatori liniari
48. a. Fie x
0
[a, b]; pe spat iul funct iilor continue, (([a, b], | |

)
consideram aplicat ia (numita evaluarea n punctul x
0
):
F
x
0
: ([a, b] R, F
x
0
(f) = f(x
0
).
Sa se demonstreze ca F
x
0
este funct ionala liniara si continua si sa se calculeze
norma | F
x
0
| .
b. Mai general, sa se demonstreze ca pentru orice t
1
, t
2
, ..., t
n
[a, b] si orice
c
1
, c
2
, ..., c
n
R, aplicat ia:
F : ([a, b] R, F(f) =
n

k=1
c
k
f(t
k
)
este funct ionala liniara si continua.

In plus:
| F |=
n

k=1
[c
k
[.
Solut ie
a. Fie f, g ([a, b] si , R; atunci:
F
x
0
(f +g) = f(x
0
) +g(x
0
) = F
x
0
(f) +F
x
0
(g),
deci F
x
0
este funct ionala liniara.
Pentru orice f ([a, b], avem:
[F
x
0
(f)[ = [f(x
0
)[ | f |

,
2.5. SPAT II NORMATE SI OPERATORI LINIARI 55
deci F
x
0
este continua si | F
x
0
| 1.
Daca 1 este funct ia constanta 1, atunci [F
x
0
(1)[ = 1, deci | F
x
0
|= 1.
b. Evident, se poate presupune ca c
k
,= 0, k 1, 2, ..., n si ca punctele
t
1
, t
2
, ..., t
n
sunt alese crescator; liniaritatea:
F(f +g) =
n

k=1
c
k
f(t
k
) +
n

k=1
c
k
g(t
k
) =
= F(f) +F(g) f, g ([a, b], , R.
Din inegalitatea:
[F(f)[ =

k=1
c
k
f(t
k
)

k=1
[c
k
f(t
k
)[
_
n

k=1
[c
k
[
_
| f |

, f ([a, b],
rezulta continuitatea lui F si inegalitatea:
| F |
n

k=1
[c
k
[.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, consideram funct ia h : [a, b] R,
denita astfel: n punctele t
k
ia valorile sgn(c
k
), pe ecare interval (t
k
, t
k+1
)
funct ia este liniara, iar pe intervalele [a, t
1
) si (t
n
, b] funct ia h este constanta.
Notand u
k
=
c
k
|c
k
|
, funct ia h este:
h(x) =
_

_
u
k
, x = t
k
u
1
, x [a, t
1
)
u
n
, x (t
n
, b]
u
k+1
u
k
t
k+1
t
k
x +
u
k
t
k+1
u
k+1
t
k
t
k+1
t
k
, x (t
k
, t
k+1
)
Evident, din denit ie rezulta funct ia h este continua si | h |

= 1, deci:
| F | [F(h)[ =

k=1
c
k
h(t
k
)

k=1
c
k
c
k
[c
k
[

=
n

k=1
[c
k
[,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
49. a. Pe spat iul Banach (([a, b], | |

) al funct iilor continue (reale)


consideram aplicat ia
J : ([a, b] R, J(f) =
_
b
a
f(t)dt.
56 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
Sa se demonstreze ca J este funct ionala liniara si continua si apoi sa se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice funct ie continua : [a, b] R aplicat ia:
J

: ([a, b] R, J

(f) =
_
b
a
(t) f(t) dt
este o funct ionala liniara si continua si
| J

|=
_
b
a
[(t)[ dt.
Solut ie
a. Liniaritatea este o consecint a directa a proprietat ilor integralei Riemann.
Pentru orice f ([a, b], avem:
[J(f)[ =

_
b
a
f(t) dt

_
b
a
[f(t)[dt (b a) | f |

,
deci J este continua. Din inegalitatea de mai sus rezulta si | J | b a.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, e 1(t) = 1, t [0, 1]. Atunci
| 1 |

= 1 si deci:
| J | [J(1)[ = b a.
Rezulta | J |= b a.
b. Liniaritatea este evidenta; din inegalitatea:
[J

(f)[ =

_
b
a
(t)f(t) dt

_
b
a
[(t)f(t)[ dt | f |

_
b
a
[(t)[ dt
rezulta continuitatea si inegalitatea:
| J

|
_
b
a
[(t)[ dt.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa construim o funct ie g ([a, b] dupa
cum urmeaza; e > 0, arbitrar xat si e o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t
0
< t
1
< t
2
< ... < t
n
= b,
astfel ncat
n
max
k=1
[(t
k
) (t
k1
)[ < .
2.5. SPAT II NORMATE SI OPERATORI LINIARI 57
Aceasta alegere a diviziunii este posibila datorita continuitat ii funct iei .

Impart im intervalele diviziunii n doua grupe:


n prima grupa consideram intervalele (notate

1
,

2
, ...,

r
) pe care funct ia
nu se anuleaza (nu schimba semnul);
n grupa a doua, celelalte intervale (notate

1
,

2
, ...,

s
).
Denim funct ia g pe ecare interval al diviziunii urmand urmatoarele reguli:
i. g(t) = sgn((t)), t

i
, i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniara n restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercit iul anterior);
iii. daca a sau b este extremitate a unui interval din a doua grupa, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, funct ia g este continua si | g |

1, deci:
| J

| [J

(g)[ =
=

j=1
_

j
(t) g(t) dt +
s

k=1
_

k
(t) g(t) dt

j=1
_

j
[(t)[ dt
s

k=1
_

k
[(t)[ dt =
=
_
b
a
[(t)[ dt 2
s

k=1
_

k
[(t)[ dt >
>
_
b
a
[(t)[ dt 2 (b a).
Pentru 0, rezulta inegalitatea:
| J

|
_
b
a
[(t)[ dt,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
50. Fie (
1
[a, b] spat iul vectorial al funct iilor de clasa C
1
denite pe
intervalul compact [a, b].
a. Sa consideram pe (
1
[a, b] norma supremum: | f |

= sup
x[a,b]
[f(x)[.
Sa se demonstreze ca aplicat ia de derivare
D : (
1
[a, b] ([a, b], D(f) = f

,
58 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
este operator liniar dar nu este si continuu. Pe spat iul funct iilor continue,
([a, b], este considerata, ca de obicei, norma supremum.
b. Sa consideram acum pe spat iul (
1
[a, b] norma:
| f |=| f |

+ | f

.
Sa se demostreze ca aplicat ia de derivare D este n acest caz operator con-
tinuu.
Solut ie
a. Liniaritatea este evidenta. Fie sirul f
n
(x) =
1
n
sinnx; atunci | f
n
|

=
1
n
si deci f
n
0 n spat iul normat
_
(
1
[a, b], | |

_
, dar sirul D(f
n
) = f

n
nu
converge (la 0) n ([a, b].
b. Fie f (
1
[a, b]; din inegalitatea:
| D(f) |

= | f

| f |

+ | f

= | f |
rezulta ca D este operator continuu.
51. Sa se demonstreze ca orice operator liniar T : R
n
R
n
este continuu
(pe spat iul R
n
este considerata norma euclidiana, notatan continuare | |
2
).
Solut ie
Fie T ca n enunt , e e
1
, e
2
, ..., e
n
baza canonica n R
n
si e:
K = max| Te
1
|
2
, | Te
2
|
2
, ..., | Te
n
|
2
.
Pentru orice vector x =

n
j=1
x
j
e
j
R
n
, au loc inegalitat ile:
[x
i
[ | x |
2
, i = 1, 2, ..., n.
De aici si din inegalitatea triunghiului, rezulta:
| Tx |
2
=| T
_
_
n

j=1
x
j
e
j
_
_
|
2
=| x
j
Te
j
|
2

j=1
[x
j
[ | Te
j
|
2
nK | x |
2
, x R
n
,
deci operatorul T este continuu si | T | nK. Evident, demonstrat ia de
mai sus ramane adevarata si pe spat iul C
n
.
2.5. SPAT II NORMATE SI OPERATORI LINIARI 59
52. Operatorul de nmult ire cu variabila independenta
Pe spat iul Banach complex (([a, b], | |

) consideram operatorul (demult ire


cu variabila independenta):
(Mf)(x) = xf(x), f ([a, b], x [a, b].
a. Sa se demonstreze ca M este liniar si continuu si | M |= [b[.
b. Sa se demonstreze ca spectrul lui M este :
(M) = [a, b].
c. Sa se demonstreze ca mult imea valorilor proprii este vida:
p
(M) = .
Solut ie
a. Pentru orice f, g ([a, b] si , C, avem:
(M(f +g)) (x) = x(f +g)(x) =
= xf(x) +xg(x) = (Mf +Mg)(x), x [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
| Mf |

= sup
x[a,b]
[xf(x)[ [b[ | f |

, f ([a, b], x [a, b],


deci M este continuu si n plus | M | [b[.
Notand cu 1 funct ia constanta 1, atunci | 1 |

= 1 si deci:
| M || M1 |

= sup
x[a,b]
[x[ = [b[,
deci | M |= [b[.
b. Demonstram egalitatea (M) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin denit ie, (M) daca si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sect iunea teoretica a acestui capitol). Fie
0
[a, b]; din
egalitatea:
((
0
I M)(f))(x) = (
0
x)f(x), f ([a, b], x [a, b]
rezulta ca operatorul
0
I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(
0
I M) = f ([a, b] [ f(
0
) = 0 ,= ([a, b],
deci [a, b] (M).

In locul incluziunii inverse (M) [a, b] demonstram
incluziunea echivalenta: C[a, b] C(M). Fie
0
, [a, b]; atunci funct ia
: [a, b] C,
0
(x) =
1

0
x
60 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
este corect denita si continua, deci |
0
|

< . Consideram operatorul:


S : ([a, b] ([a, b], (Sf)(x) =
0
(x)f(x) =
1

0
x
f(x), x [a, b].
Se demonstreaza fara dicultate ca S este operator liniar. Continuitatea
rezulta din inegalitatea:
| Sf |

= sup
x[a,b]
[
0
(x)f(x)[ |
0
|

| f |

, f ([a, b].

In concluzie, operatorul S L(([a, b]); n plus, au loc egalitat ile:


(
0
I M)Sf = (S(
0
I M))f =
0
1

0
f = f, f ([a, b],
deci operatorul
0
I M este inversabil si (
0
I M)
1
= S, ceea ce demon-
streaza ca
0
, (M).
c. Pentru a demonstra ca M nu are valori proprii, vom arata ca pentru orice
[a, b], operatorul I M este injectiv. Fie
0
[a, b] si e f ([a, b]
astfel ncat (
0
I M)f = 0; rezulta:
(
0
x)f(x) = 0, x [a, b].
De aici rezulta
f(x) = 0, x [a, b]
0
.
Funct ia f ind continua, rezulta si f(
0
) = 0, deci f(x) = 0, x [a, b]; in
concluzie,
0
I M este injectiv.
53. Operatorul de nmult ire
Exemplul anterior se poate generaliza dupa cum urmeaza. Fie ([a, b] si
e operatorul (de nmult ire cu funct ia ):
M

: ([a, b] ([a, b], M

f = f.
a. Sa se arate ca M

este operator liniar si continuu si | M

|=| |

.
b. Spectrul lui M

coincide cu imaginea funct iei :


(M

) = (x) [ x [a, b].


c. Operatorul M

are valori proprii daca si numai daca exista intervale


(nedegenerate) J [a, b] astfel ncat (x) = c, x J.

In acest caz c este
valoare proprie a lui M

.
2.5. SPAT II NORMATE SI OPERATORI LINIARI 61
Solut ie
a. Liniaritatea este imediata; din inegalitatea:
| M

f |

= sup
x[a,b]
[(x)f(x)[ | |

| f |

,
rezulta continuitatea si | M

|| |

. Inegalitatea inversa rezulta ca n


exercit iul anterior.
b. Fie A = (x) [ x [a, b] imaginea lui . Demonstram egalitatea
(M

) = A prin dubla incluziune. Daca


0
A, atunci exista x
0
[a, b]
astfel ncat (x
0
) =
0
; de aici rezulta ca operatorul
0
I M

nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(
0
I M

) = f ([a, b] [ f(x
0
) = 0 ,= ([a, b].
Pentru a demonstra incluziunea inversa, e
0
, A; atunci funct ia

0
: [a, b] C,
0
(x) =
1

0
(x)
este corect denita si continua. Rezulta ca operatorul
0
I M

este in-
versabil, inversul sau ind operatorul de nmult ire cu funct ia
0
:
(
0
I M

)
1
f = M

0
f =
0
f, f ([a, b].
Continuitatea operatorului M

0
se poate arata direct, dar este si o consecint a
a teoremei lui Banach (a se vedea sect iunea teoretica).
c. Fie
0
(M

) = A astfel ncat exista f ([a, b] cu proprietatea


(
0
I M

)f = 0; daca funct ia nu este constanta pe nici un interval,


atunci, din egalitatea (
0
(x))f(x) = 0, x [a, b] si din continuitatea lui
f rezulta f(x) = 0, x [a, b], deci operatorul
0
IM

este injectiv, deci


0
nu este valoare proprie pentru M

. Sa presupunem acum ca exista J [a, b]


astfel ncat (x) = c, x J. Demonstram ca c este valoare proprie a lui
M

; pentru aceasta, consideram o funct ie neidentic nula f


0
([a, b] astfel
ncat f
0
(x) = 0, x [a, b] J. Atunci f
0
este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI M

)f
0
)(x) = 0, x [a, b].
Operatorul de nmult ire se poate deni si condit ii mai generale. De exemplu,
daca D R
n
este o mult ime compacta si daca : D C este o funct ie
continua, atunci, pe spat iul ((D) al funct iilor continue pe D se poate deni
operatorul (de nmult ire cu ): M

f = f. Se poate demonstra ca pro-


prietat ile demonstrate mai sus sunt adevarate si n acest caz.
62 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
54. Operatorul integral
Fie K : [a, b] [a, b] R o funct ie continua si e operatorul integral (asociat
nucleului K) denit prin:
T
K
: ([a, b] ([a, b], (T
K
(f))(s) =
_
b
a
K(s, t)f(t) dt.
Pe spat iul funct iilor continue este considerata norma supremum.
a. Sa se demonstreze ca T
K
este operator liniar si continuu.
b. Norma operatorului T
K
este:
| T
K
|= sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
Solut ie
a. Pentru orice f, g ([a, b] si , R avem:
(T
K
(f + g))(s) =
_
b
a
K(s, t)(f(t) + g(t)) dt =
=
_
b
a
K(s, t)f(t) dt +
_
b
a
K(s, t)g(t) dt = (T
K
f)(s) + (T
K
g)(s),
s [a, b], deci T
K
este liniar.
Continuitatea operatorului T
K
rezulta din inegalitatea:
| T
K
f |

= sup
s[a,b]

_
b
a
K(s, t)f(t) dt


| f |

sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt, f ([a, b].
b. Din inegalitatea de mai sus rezulta si inegalitatea
| T
K
| sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
Demonstram acum inegalitatea inversa. Aplicat ia
[a, b] s
_
b
a
[K(s, t)[ dt R
este continua (denita pe un compact) si deci exista s
0
[a, b] astfel ncat:
sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt =
_
b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
2.5. SPAT II NORMATE SI OPERATORI LINIARI 63
Notam (t) = K(s
0
, t); evident, ([a, b]. Pe spat iul Banach ([a, b] con-
sideram funct ionala (ca n exercit iul 49.b)
J

(f) =
_
b
a
(t)f(t) dt =
_
b
a
K(s
0
, t)f(t) dt.
Conform exercit iului 49, J

este funct ionala liniara si continua pe ([a, b] si


| J

|=
_
b
a
[(t)[ dt =
_
b
a
[K(s
0
, t)[ dt.

In demonstrat ia egalitat ii de mai sus s-a aratat (a se vedea solut ia exercit iului
49.b) ca pentru orice > 0, exista o funct ie g ([a, b] astfel ncat | g |

1
si
J

(g) | J

| .
Deoarece | g | 1 avem:
| T
K
| | T
K
g |

(T
K
g)(s
0
) =
_
b
a
K(s
0
, t)g(t) dt =
= J

(g) | J

| = sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ .
Deoarece > 0 a fost ales arbitrar, rezulta: | T
K
|= sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
55. Operatorul de convolut ie
Fie doua siruri x, y : Z C, cu proprietatea ca pentru orice n Z seria

kZ
x(n k)y(k) este convergenta.

In acest caz se poate deni sirul
x y : Z C, (x y)(n) =

kZ
x(n k)y(k),
numit convolut ia (sau produsul de convolut ie) sirurilor x si y.
a. Sa se demonstreze ca pentru orice x, y
1
(Z), exista convolut ia x y.
b. Sa se demonstreze ca pentru orice x, y
1
(Z), convolut ia xy
1
(Z),
si n plus | x y |
1
| x |
1
| y |
1
c. Produsul de convolut ie este comutativ si asociativ.
d. Pentru orice m Z, e sirul
m
(n) =
n
m
, unde,
n
m
este simbolul lui
Kronecker. Sa se demonstreze egalitatea:
(
m
x)(n) = x(n m), x
1
(Z), m, n Z.
64 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE

In particular,
0
este element neutru pentru convolut ie.
e. Fie
1
(Z) un sir xat si e operatorul (de convolut ie):
C

:
1
(Z)
1
(Z), C

x = x.
Sa se demonstreze ca operatorul C

este liniar si continuu.


Solut ie
a. Fie x, y
1
(Z) si e n Z; atunci:

kZ
[x(n k)y(k)[

kZ
_
_
[x(n k)[

kZ
[y(k)[
_
_
=| y |
1
| x |
1
.
b. Fie x, y
1
(Z); atunci:
| x y |
1
=

nZ
[(x y)(n)[ =

nZ

kZ
x(n k)y(k)

nZ

kZ
[x(n k)y(k)[ =

kZ
_
[y(k)[

nZ
[x(n k)[
_
=
=
_
_

kZ
[y(k)[
_
_
_

mZ
[x(m)[
_
=| x |
1
| y |
1
,
comutarea sumelor (n k si n) ind corecta datorita absolut convergent ei
ambelor serii.
c. Pentru orice x, y
1
(Z) si n Z, avem:
(x y)(n) =

kZ
x(n k)y(k) =

mZ
x(m)y(n m) = (y x)(n).
Analog se demonstreaza si asociativitatea.
d. Pentru orice x
1
(Z) si m, n Z, avem:
(
m
x)(n) = (x
m
)(n) =

kZ
x(n k)
m
(k) = x(n m).
e. Lasam liniaritatea ca exercit iu. Fie
1
(Z), xat; atunci, pentru orice
x
1
(Z), aplicand inegalitatea de la punctul b, avem:
| C

x |
1
=| x |
1
| |
1
| x |
1
,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
2.5. SPAT II NORMATE SI OPERATORI LINIARI 65
56. Fie (X, | |) un spat iu Banach si e T L(X) un operator astfel
ncat | T |< 1. Sa se demonstreze ca I T este operator inversabil si
(I T)
1
=

n0
T
n
.

In plus, are loc inegalitatea:


| (I T)
1
|
1
1 | T |
.
Solut ie
Spat iul L(X) este complet, deci orice serie (de operatori) absolut conver-
genta este si convergenta. Fie seria

n0
T
n
; seria converge absolut:

n0
| T
n
|

n0
| T |
n
=
1
1 | T |
,
deci converge n spat iul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si e
S
n
=
n

k=0
T
k
sirul sumelor part iale asociat; atunci:
(I T)S
n
= (I T)(I +T +t
2
+... +T
n
) = I T
n+1
.
Dar sirul T
n+1
converge la O n spat iul L(X):
| T
n+1
| | T |
n+1
0, cand n ,
deci (IT)S = I. Analog se arata si egalitatea S(IT) = I, deci ntr-adevar
S = (I T)
1
.

In plus, dintr-un calcul facut mai sus, rezulta:
| (I T)
1
|=|

n0
T
n
|
1
1 | T |
,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
66 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
Capitolul 3
Siruri si serii de funct ii
Funct ii elementare
3.1 Not iuni teoretice
Convergent a punctuala si convergent a uniforma
Fie (X, d) un spat iu metric, e f
n
: X R(C) un sir de funct ii si e
f : X R(C) o funct ie.
Sirul f
n
converge punctual (sau simplu) la f daca
lim
n
(x) = f(x), x X.
Se spune ca f este limita punctuala a sirului f
n
.
Sirul f
n
este uniform convergent la f daca
> 0, N() > 0 astfel ncat [f
n
(x) f(x)[ < , n N(), x X.

Intr-o formulare echivalenta, sirul f


n
converge uniform la f daca si numai
daca
lim
n
sup
xX
[f
n
(x) f(x)[ = 0.
Evident, convergent a uniforma implica convergent a punctuala, reciproca -
ind falsa.
Daca f
n
sunt funct ii marginite, atunci convergent a uniforma coincide cu
convergent a n spat iul metric al funct iilor marginite, (/, d

).
Daca funct iile f
n
sunt continue, iar sirul f
n
converge simplu la f, nu rezulta,
n general, continuitatea funct iei f. De exemplu, sirul de funct ii continue
f
n
: [0, 1] R, f
n
(x) = x
n
67
68 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
converge punctual la funct ia discontinua f(x) =
_
0 daca x [0, 1)
1 daca x = 1
Are loc urmatorul rezultat:
Transfer de continuitate
Daca f
n
sunt funct ii continue si sirul f
n
converge uniform la f, atunci funct ia
f este continua.
Integrare termen cu termen
Fie f
n
, f : [a, b] R funct ii continue.
Daca f
n
converge uniform la f , atunci
lim
n
_
b
a
f
n
(x)dx =
_
b
a
f(x)dx.
Sa consideram sirul f
n
(x) =
sin(nx)
n
, x R. Sirul f
n
converge uniform la
funct ia constanta 0:
lim
n
sup
xR
[f(x)[ lim
n
1
n
= 0.
Funct iile f
n
sunt derivabile, dar sirul derivatelor f

n
(x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urmator da condit ii suciente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem ca funct iile f
n
sunt derivabile, n N. Daca sirul f
n
converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] R astfel ncat f

n
converge uniform
la g, atunci f este derivabila si f

= g.
Serii de funct ii
Fie u
n
: X R(C) un sir de funct ii si e s
n
=
n

k=1
u
n
sirul sumelor part iale.
Se spune ca seria

n
u
n
este punctual (simplu) convergenta daca s
n
este
punctual convergent. Seria este uniform convergenta daca s
n
converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctuala sau uniforma) a sirului sumelor
part iale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent a uniforma
Daca exista un sir cu termeni pozitivi a
n
astfel ncat [u
n
(x)[ a
n
, x X
si seria

n
a
n
converge, atunci seria

n
u
n
converge uniform.
Transfer de continuitate
Daca u
n
sunt funct ii continue si seria

n
u
n
converge uniform la f, atunci
3.1. NOT IUNI TEORETICE 69
funct ia f este continua.
Integrare si derivare termen cu termen
Se spune ca o serie de funct ii

n
f
n
are proprietatea de integrare termen cu
termen pe intervalul [a, b] daca
_
b
a
_

n
f
n
(x)
_
dx =

n
_
b
a
f
n
(x)dx.
Se spune ca o serie de funct ii

n
f
n
are proprietatea de derivare termen
cu termen pe mult imea D daca
_

n
f
n
(x)
_

n
f

n
(x), x D.
Are loc urmatorul rezultat:
Fie u
n
: [a, b] R un sir de funct ii continue.
a. Daca seria

n
u
n
converge uniform la f , atunci f este integrabila si
_
b
a

n
u
n
(x)dx =

n
_
b
a
u
n
(x)dx.
b. Presupunem ca funct iile u
n
sunt derivabile. Daca seria

n
u
n
converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] R astfel ncat

n
u

n
converge uni-
form la g, atunci f este derivabila si f

= g.
Trebuie ment ionat ca ipotezele teoremei de mai sus sunt condit ii suciente
(nu si necesare) pentru ca o serie sa se poata integra (respectiv deriva) ter-
men cu termen.
Formula lui Taylor
Fie I R un interval deschis si e f : I R o funct ie de clasa (
m
pe
I. Pentru orice a I denim polinomul Taylor de gradul n m asociat
funct iei f n punctul a:
T
n,f,a
(x) =
n

k=0
f
(k)
(a)
k!
(x a)
k
.
Restul de ordin n este, prin denit ie,
R
n,f,a
(x) = f(x) T
n,f,a
(x).
Polinoamele Taylor de gradul ntai (respectiv de gradul al doilea) se numesc
aproximarea liniara (respectiv patratica) ale funct iei n jurul punctului a.
Teorema (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I R de clasa (
n+1
si a I. Atunci, pentru orice x I, exista
70 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
(a, x) (sau (x, a)) astfel ncat
f(x) = T
n,f,a
(x) +
(x a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
().
Observat ii
1. Restul de ordin n poate scris sub forma Peano :
: I R astfel nc at lim
xa
(x) = (a) = 0 si
R
n,f,a
(x) =
(x a)
n
n!
(x).
2. lim
xa
R
n,f,a
(x)
(x a)
n
= 0.
3. Restul de ordin n poate scris sub forma integrala:
R
n,f,a
(x) =
1
n!
_
x
a
f
(n+1)
(t)(x t)
n
dt.
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si e f : I R o funct ie de clasa (

pe I.
Pentru orice x
0
I denim seria Taylor asociata funct iei f n punctul x
0
:

n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
.
Observat ii
1. Seria Taylor asociata funct iei f n punctul x
0
este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x
0
= 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a funct iilor prin serii Taylor
Fie a < b si e f (

([a, b]) astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea ca


n N, x [a, b], [f
(n)
(x)[ M. Atunci pentru orice x
0
(a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x
0
este uniform convergenta pe [a, b] si suma ei
este funct ia f, adica f(x) =

n0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
, x [a, b].
Serii de puteri
Fie (a
n
)
nN
un sir de numere complexe si a C. Seria

n=0
a
n
(z a)
n
se
numeste seria de puteri centrata n a denita de sirul a
n
.
Formula razei de convergent a
Fie seria

n=0
a
n
(z a)
n
si e = limsup
n
n
_
[a
n
[.
3.1. NOT IUNI TEORETICE 71
Raza de convergent a a seriei date, (notata R), se deneste astfel:
R =
_

_
0 daca =
daca = 0
1

daca (0, )
Teorema lui Abel
Fie

n=0
a
n
(z a)
n
o serie de puteri si e R raza sa de convergent a.
1. Daca R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Daca R = , atunci seria converge absolut pentru orice z C.
3. Daca R (0, ), atunci seria este absolut convergenta pentru [za[ < R
si divergenta pentru [z a[ > R.
4. Seria este uniform convergenta pe orice discnchis [za[ r , r (0, R).
Derivare si integrare termen cu termen
Fie

n=0
a
n
(z a)
n
o serie de puteri si e S(z) suma sa.
1. Seria derivatelor

n=1
na
n
(z a)
n1
are aceeasi raza de convergent a cu
seria init iala si suma sa este S

(z).
2. Seria primitivelor

n=0
a
n
(z a)
n+1
n + 1
are aceeasi raza de convergent a cu
seria init iala si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare
1. e
z
=

n=0
1
n!
z
n
, z C.
2.
1
1 z
=

n=0
z
n
, [z[ < 1.
3.
1
1 +z
=

n=0
(1)
n
z
n
, [z[ < 1.
4. cos z =

n=0
(1)
n
(2n)!
z
2n
, z C.
5. sinz =

n=0
(1)
n
(2n + 1)!
z
2n+1
, z C.
6. (1 +z)

=

n0
( 1)( 2)...( n + 1)
n!
z
n
, [z[ < 1, R.
72 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
3.2 Siruri si serii de funct ii
Sa se studieze convergent a punctuala si uniforma a
urmatoarelor siruri de funct ii (exercit iile 1-9):
1. u
n
: (0, 1) R ; u
n
(x) =
1
nx + 1
, n 0.
Solut ie
Fie x > 0, xat. Atunci lim
n
u
n
(x) = lim
n
1
nx + 1
= 0, deci u
n
converge
punctual la f(x) = 0.
Evident, sup
x(0,1)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(0,1)

1
nx + 1

= 1 si deci u
n
nu converge
uniform la f.
2. u
n
: [0, 1] R ; u
n
(x) = nx(1 x)
n
, n 0.
Solut ie
Pentru orice x (0, 1), xat, avem:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
nx(1 x)
n
= 0,
si deci u
n
converge punctual f(x) = 0.
Studiem acum convergent a uniforma:
sup
x(0,1)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(0,1)
[nx(1 x)
n
[ = u
n
_
1
n + 1
_

1
e
,
deci u
n
nu este uniform convergent.
3. u
n
: [0, 1] R ; u
n
(x) = x
n
x
2n
,n 0.
Solut ie
Pentru orice x [0, 1] xat, rezulta:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
(x
n
x
2n
) = 0,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0.
Studiem convergent a uniforma:
sup
x(0,1)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(0,1)
[x
n
x
2n
[ = u
n
_
1
n

2
_
=
1
4
,
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 73
deci u
n
nu converge uniform.
4. u
n
: R R ; u
n
(x) =
_
x
2
+
1
n
2
, n > 0.
Solut ie
Fie x R, xat; atunci:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
_
x
2
+
1
n
2
=

x
2
= [x[,
deci u
n
converge punctual f(x) = [x[, x R.
Studiem convergent a uniforma:
sup
xR
[u
n
(x) f(x)[ = sup
xR

_
x
2
+
1
n
2

x
2

=
= sup
xR
1
n
2
__
x
2
+
1
n
2
+

x
2
_ =
1
n
0,
deci u
n
converge uniform la f. Se observa ca pentru orice n N, u
n
este
funct ie derivabila, dar f nu este derivabila.
5. u
n
: (, 0) R, u
n
(x) =
e
nx
1
e
nx
+ 1
, n 0.
Solut ie
Fie x < 0, xat; atunci:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
e
nx
1
e
nx
+ 1
= 1,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 1 , x (, 0).
Convergent a uniforma:
sup
x(,0)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(,0)

e
nx
1
e
nx
+ 1
+ 1

= 1,
deci u
n
nu converge uniform.
6. u
n
: R R, u
n
(x) = arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
, n > 0.
Solut ie
Fie x R, xat; atunci:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
= 0,
74 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0, x R. Convergent a uniforma:
sup
xR
[u
n
(x) f(x)[ = sup
xR

arctg
x
1 +n(n + 1)x
2

.
Funct iile u
n
sunt impare deci este sucient sa gasim supremumul pe inter-
valul (0, ).
u

n
(x) =
_
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
_

=
1 n(n + 1)x
2
x
2
+ (1 +n(n + 1)x
2
)
2
,
deci supremumul este atins n x =
1

n(n+1)
; n nal rezulta ca u
n
este uni-
form convergent.
7. u
n
: (1, ) R, u
n
(x) =
_
(n
2
+ 1) sin
2

n
+nx

nx, n > 0.
Solut ie
Folosim inegalitatea sinx x ,x [0,

2
] si obt inem :
0 u
n
(x)
(n
2
+ 1) sin
2
n
_
(n
2
+ 1) sin
2
n
+nx +

nx
<
<
(n
2
+ 1)

2
n
2
2

n
<

2

n
0,
deci sirul u
n
este uniform convergent la 0 .
8. u
n
(x) = x
n
e
nx
, x 0.
Solut ie
Fie x 0, xat. Atunci lim
n
u
n
(x) = 0, deci sirul converge punctual la
funct ia f(x) = 0, x 0. Studiind variat ia funct iei u
n
, rezulta:
lim
n
sup
x0
[u
n
(x)[ = lim
n
[u
n
(1)[ = lim
n
e
n
= 0,
deci sirul este uniform convergent.
9. u
n
(x) =
nx
1 +n +x
, x [0, 1].
Solut ie
Fie x [0, 1], xat. Atunci lim
n
u
n
(x) = x, deci sirul u
n
converge punctual
la f(x) = x, x [0, 1]. Pentru a studia convergent a uniforma, calculam:
lim
n
sup
x[0,1]
[u
n
(x) f(x)[ = lim
n
sup
x[0,1]
x +x
2
1 +n +x
= lim
n
2
2 +n
= 0,
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 75
deci sirul converge uniform; faptul ca supremumul de mai sus se atinge n
x = 1 rezulta din studiul variat iei funct iei x
x +x
2
1 +n +x
pe [0, 1] (funct ia
este crescatoare).
10. Fie sirul u
n
: R R, u
n
(x) =
sinnx

n
, n > 0.
Sa se studieze convergent a sirurilor u
n
si u

n
.
Solut ie
Din inegalitatea

sinnx

n
0,
rezulta ca sirul u
n
converge uniform la 0 .
Sirul derivatelor nu este punctual convergent:
(u
n
(x))

=

ncos nx.
11. Fie sirul u
n
: R R, u
n
(x) = x +
1
n
.
Sa se studieze convergent a sirurilor u
n
si u
2
n
.
Solut ie
Sirul u
n
converge uniform la f(x) = x:
lim
n
sup
xR
[u
n
(x) x[ = lim
n
1
n
= 0.
Sirul u
2
n
converge punctual la f
2
(x) = x
2
, dar nu converge uniform:
lim
n
sup
xR
[u
2
n
(x) x
2
[ = lim
n
[2
x
n
+
1
n
2
[ = .
12. Fie sirul u
n
: [0, ) R, u
n
(x) =
ne
x
+xe
n
x +n
, n N si e
A
n
=
_
1
0
u
n
(x)dx, n N

. Sa se studieze convergent a sirului u


n
si sa se
calculeze lim
n
A
n
.
Solut ie
Fie x 0, xat.
lim
n
u
n
(x) = lim
n
ne
x
+xe
n
x +n
= e
x
,
deci u
n
converge punctual la f(x) = e
x
, x 0.
Evaluam n continuare
g
n
(x) = [u
n
(x) f(x)[ =
_
1
n
n +x
_
[e
n
e
x
[, x > 0, n N

.
76 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
Daca x (n, ) atunci:
e
x
< e
n
[e
n
e
x
[ < e
n
g
n
(x) < e
n
0.
Daca x [0, n] atunci
e
x
e
n
[e
n
e
x
[ [e
n
[ +[e
x
[ =
= e
n
+e
x
2e
x
,
deci
g(x)
2xe
x
x +n
, x [0, n].
Studiem acum variat ia funct iei [0, 1] x
2xe
x
x +n
.
_
2xe
x
x +n
_

= 2
e
x
(x +n)
2
(x
2
nx +n),
deci functia
2xe
x
x +n
este crescatoare pe (0,

n
2
+4nn
2
) si descrescatoare pe
(

n
2
+4nn
2
, n),deci
g
n
(x)
8n
(

n
2
+ 4n +n)
2
e

2n

n
2
+4n+n
0.
Deci u
n
converge uniform la f .
Aplicand transferul de integrabilitate obt inem:
lim
n
A
n
=
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
e
x
dx =
e 1
e
.
13. Fie u
n
: (0, ) R, u
n
(x) = e
nx
. Sa se studieze convergent a
sirurilor u
n
si u

n
.
Solut ie
Sirurile u
n
si u

n
converg simplu la funct ia constanta zero, dar nu converg
uniform.
14. Fie sirul f
n
:
_
0,

2

R, denit prin relat ia de recurent a:


f
1
(x) = x, f
n+1
(x) = sin(f
n1
(x)) .
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 77
Sa se studieze convergent a punctuala si uniforma.
Solut ie
Fie x
_
0,

2

xat. Sirul f
n
(x) este descrescator:
f
n+1
(x) = sin(f
n
(x)) f
n
(x), n N
si marginit:
0 f
n
(x) x, n N.
Deci sirul f
n
este punctual convergent.
Fie f :
_
0,

2

R, f(x) = lim
n
f
n
(x). Trecand la limita n relat ia de
recurent a, se obt ine: f(x) = sin(f(x)) , x
_
0,

2

. Se demonstreaza
simplu ca singura solut ie a ecuat iei t = sint este t = 0, deci funct ia f
este constanta zero. Studiem acum convergent a uniforma; pentru aceasta,
trebuie calculat sup
x[0,

2
]
[f
n
(x)[. Demonstram n continuare ca funct ia f
n
este crescatoare pentru orice n N si deci supremumul de mai sus este
f
n
(

2
). Sirul f
n
(

2
) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus ca
lim
n
f
n
(x) = 0, x
_
0,

2

) si deci f
n
este uniform convergent.
Demonstrat ia faptului ca f
n
sunt funct ii crescatoare se face prin induct ie: f
1
este crescatoare; presupunem ca f
k
sunt crescatoare pentru orice 1 k n
si demonstram ca f
n+1
este crescatoare. Fie 0 x < y

2
; atunci:
f
n+1
(x) = sin(f
n
(x)) sin(f
n
(y)) = f
n+1
(y),
deci f
n+1
este funct ie crescatoare, ceea ce ncheie demonstrat ia.
15. Fie sirul f
n
: [0, ) R, f
n
(x) = x
1+
1
n
.
a. Sa se studieze convergent a punctuala.
b. Sa se studieze convergent a uniforma pe [0, 1].
c. Sa se studieze convergent a uniforma pe [1, ).
d. Sa se studieze convergent a punctuala a sirului derivatelor (acolo unde
exista).
e. Sa se studieze convergent a uniforma a sirului derivatelor pe [0, 1].
Solut ie
a. Fie x 0, xat; atunci
lim
n
f
n
(x) = lim
n
x
1+
1
n
= x,
deci f
n
converge punctual la f(x) = x.
b. Pentru a studia convergent a uniforma pe [0, 1], calculam:
sup
x[0,1]
[f
n
(x) f(x)[ = sup
x[0,1]
_
x x
1+
1
n
_
.
78 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
Studiind variat ia funct iei de mai sus, rezulta ca supremumul se atinge n
x =
_
n
n+1
_
n
; rezulta:
lim
n
sup
x[0,1]
[f
n
(x) f(x)[ = lim
n
_
n
n + 1
_
n
_
1
n
n + 1
_
= 0,
deci sirul f
n
converge uniform pe [0, 1] la funct ia f.
c. Sirul nu converge uniform la f pe [1, ). Procedand ca mai sus, obt inem:
sup
x1
[f
n
(x) f(x)[ = sup
x1
x
_
x
1
n
1
_
= .
d. Evident, f

n
(x) =
_
1 +
1
n
_
x
1
n
. Pentru orice x > 0, xat, avem:
lim
n
f

n
(x) = lim
n
n
n + 1
x
1
n
= 1 = f

(x).

In x = 0, avem lim
n
f

n
(0) = 0. Deci sirul derivatelor converge punctual
pentru orice x [0, ).
e. Sirul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: sup
x[0,1]

n
n+1
x
1
n
1

1.
Un alt argument este faptul ca funct ia limita (a sirului derivatelor) nu este
continua.
Sa se studieze convergent a urmatoarelor serii de funct ii si sa
se decida daca se pot deriva termen cu termen (exercit iile 16-22):
16.

n
n
x
, x R.
Solut ie
Seria converge punctual daca si numai daca x (1, ) (se compara cu seria
lui Riemann).
Fie r > 1; pentru orice x r, avem
1
n
x

1
n
r
. Seria

n
1
n
r
este convergenta
si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ).
Seria derivatelor:

n1
_
n
x
_

n1
n
x
lnn converge uniform pe orice in-
terval [r, ); se aplica criteriul lui Weierstrass:

n1
n
x
lnn

n1
n
r
lnn, x r.
Ultima serie (numerica) este convergenta.
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 79
17.

n=1
sinnx
2
n
, x R.
Solut ie
[u
n
(x)[ =

sinnx
2
n

1
2
n
,x R .
Seria

n1
1
2
n
este convergenta si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria

n1
sinnx
2
n
este uniform convergenta pe R.
Seria derivatelor

n1
_
sinnx
2
n
_

=

n1
ncos nx
2
n
converge uniform pe R (cri-
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
18.

n1
1
n
2
+ ((x))
2
, unde : [a, b] R este o funct ie de clasa (
1
arbitrara.
Solut ie
Seria are termeni pozitivi si
1
n
2
+ ((x))
2

1
n
2
. Seria

n=1
1
n
2
este conver-
genta, deci

n=1
1
n
2
+ ((x))
2
este uniform convergenta pe [a, b].
Seria derivatelor

n1
2(x)

(x)
(n
2
+ ((x))
2
)
2
este uniform convergenta pe [a, b], deci
seria se poate deriva termen cu termen.
19.

n1
(x +n)
2
n
4
; x [a, b] , 0 < a < b.
Solut ie
Din inegalitat ile 0 < a < b si a x b rezulta (x +n)
2
(b +n)
2
si deci

n1
(x +n)
2
n
4

n1
(b +n)
2
n
4
.
Aplicand criteriul lui Weierstrass, rezulta ca seria este uniform convergenta
pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
80 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
20.

n1
ln(1 +nx)
nx
n
; x > 0.
Solut ie
Aplicand inegalitatea ln(1 +x) x obt inem

n1
ln(1 +nx)
nx
n

n1
1
x
n1
.
Ultima serie este convergenta daca
1
x
(1, 1) (deci x (1, )) si diver-
genta n rest . Deci seria init iala este simplu convergenta pentru x (1, ).
Seria converge uniform pe orice interval [, ), > 1.
Daca x (0, 1], atunci din inegalitatea:

n1
ln(1 +nx)
nx
n

n1
ln(1 +nx)
n
,
rezulta ca seria este divergenta, deoarece ultima serie este divergenta (cri-
teriul necesar).

In concluzie, seria data converge daca si numai daca x > 1.
Seria derivatelor este:

n1
_
1
(1 +nx)x
n

ln(1 +nx)
x
n+1
_
.
Fie r > 1; din inegalitat ile:

1
(1 +nx)x
n

1
(1 +nr)r
n
, x [r, ),

ln(1 +nx)
(1 +nx)x
n+1

n
x
n

n
r
n
, x [r, ),
rezulta ca seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ), r > 1.
21.

n0
x
n
(1 x), x 0.
Solut ie
Sirul sumelor part iale este
s
n
(x) = 1 x
n+1
.
Rezulta ca seria converge simplu pentru orice x [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] R, s(x) = 1, x [0, 1) si s(1) = 0.
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 81
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar continua), dar
converge uniform pe orice interval [0, ], < 1.
Seria derivatelor

n0
(nx
n1
(n + 1)x
n
) are sirul sumelor part iale
s

n
(x) = (n + 1)x
n
care converge uniform pe orice interval compact [0, r], r < 1.
22.

n0
e
nx
, x > 0.
Solut ie
Sirul sumelor part iale este s
n
(x) =
n

k=0
e
kx
=
1 e
(n+1)x
1 e
x
. Seria converge
punctual la funct ia f(x) =
1
1 e
x
pentru orice x > 0; seria nu converge
uniform pe (0, ):
sup
x>0

k=0
e
kx
f(x)

= sup
x>0

e
(n+1)x
1 e
x

= lim
x0
e
(n+1)x
1 e
x
= .
Seria derivatelor

n0
_
ne
nx
_
are sirul sumelor part iale
s

n
(x) =
_
1 e
(n+1)x
1 e
x
_

=
(n + 1)e
(n+1)x
ne
(n+2)x
e
x
(1 e
x
)
2
.
Pentru orice x > 0 xat avem
lim
n
s

n
(x) =
e
x
(1 e
x
)
2
,
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergent a nu
este uniforma pe (0, ), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ) r > 0 (se poate face un rat ionament asemanator cu
cel pentru seria init iala).
23. Sa se demonstreze ca funct ia f : R R, f(x) =

n1
sinnx
n(n + 1)
este
continua. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ie
Seria este uniform convergenta (se aplica criteriul lui Weierstrass):

n1
sinnx
n(n + 1)

n1
1
n(n + 1)
,
82 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
ultima serie ind convergenta. Seria derivatelor

n1
cos nx
n+1
nu converge punc-
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
24. Fie seria de funct ii

n1
(1)
n
x
2
+n
n
2
, x R.
a. Sa se studieze convergent a punctuala pentru orice x R si convergent a
uniforma pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergenta pe R?
b. Sa se studieze absolut convergent a pentru orice x R.
c. Sa se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exista).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ie
a. Fie x R; seriile numerice

n
(1)
n
x
2
n
2
si

n
(1)
n
1
n
sunt ambele con-
vergente, deci seria data este punctual convergenta pentru orice x R.
Studiem acum convergent a uniforma pe intervalul [a, b]. Seria

n
(1)
n
x
2
n
2
este uniform convergenta pe [a, b]; pentru aceasta, aplicam criteriul lui Weier-
strass de convergent a uniforma pentru serii:

(1)
n
x
2
n
2

b
2
n
2
, x [a, b],
iar seria numerica

n
1
n
2
este convergenta.
Seria nu este uniform convergenta pe R; pentru aceasta, e a suma seriei

n
(1)
n
n
2
si b suma seriei

n
(1)
n
n
. Evident, seria data converge punctual
la funct ia f(x) = ax
2
+b. Fie s
n
(x) =
n

k=1
(1)
k
x
2
+k
k
2
. Calculam:
lim
n
sup
xR
[f(x) s
n
(x)[ = lim
n
sup
xR
x
2

k=1
(1)
k
k
2
a

= ,
deci seria nu converge uniform pe R la f.
b. Seria nu converge absolut pentru nici un x R deoarece seria

n
x
2
+n
n
2
este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
c. Evident, funct ia f (suma seriei) este continua pe R (desi seria nu converge
uniform pe R).
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 83
d. Seria nu verica ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria data
trebuie sa convearga punctual, iar seria derivatelor sa convearga uniform;
prima condit ie a fost vericata. Seria derivatelor este

n1
(1)
n
2x
n
2
, serie
care nu este uniform convergenta pe R:
lim
n
sup
xR

2x
n

k=1
(1)
k
k
2
2ax

= .
Ment ionam totusi ca seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria data se poate deriva termen cu termen, egalitatea
_
_
x
2

n1
(1)
n
n
2
+

n1
(1)
n
n
_
_

= 2x

n1
(1)
n
n
2
, x R
ind evident adevarata.
25. Fie seria

n1
nx
n
+x
n
2
+ 1
.
a. Pentru ce valori ale lui x R seria converge ?
b. Sa se studieze convergent a uniforma.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ie
a. Fie x (1, 1), xat. Descompunem seria:

n1
nx
n
+x
n
2
+ 1
= x

n1
1
n
2
+ 1
+

n1
n
n
2
+ 1
x
n
.
Prima serie este convergenta pentru orice x R. A doua serie converge
absolut daca x (1, 1); pentru demonstrat ie se poate aplica criteriul ra-
portului:
lim
n

n+1
(n+1)
2
+1
n
n
2
+1

x
n+1
x
n

= [x[ < 1.
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
Daca [x[ > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge daca si numai daca x [1, 1).
84 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
b. Aplicand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut si uniform pe
orice compact [r, r] (1, 1):

n1

nx
n
+x
n
2
+ 1

n1
nr
n
+r
n
2
+ 1
, [x[ r,
iar ultima serie (numerica) este convergenta.
c. Seria derivatelor este:

n1
_
nx
n
+x
n
2
+ 1
_

=

n1
_
n
2
n
2
+ 1
x
n1
+
1
n
2
+ 1
_
=
=

n1
1
n
2
+ 1
+

n1
n
2
n
2
+ 1
x
n1
.
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. Sa se stabileasca natura seriei

n1
(f
n
f
n1
) daca :
a f
n
: [0, 1] R ; f
n
(x) = nx(1 x)
n
, n N.
b. f
n
: (0, 1] R, f
n
(x) =
e
nx
1 +e
nx
, n N.
Solut ie
a. Calculam sirul sumelor part iale
S
n
(x) =
n

k=1
(f
k
(x) f
k1
(x)) = f
n
(x) f
0
(x) = f
n
(x), x [0, 1].
Folosind exercit iul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu conver-
genta (la 0) dar nu este uniform convergenta.
b. Calculam sirul sumelor part iale:
S
n
(x) =
n

k=1
(f
k
(x) f
k1
(x)) = f
n
(x) f
0
(x) =
e
nx
1 +e
nx

1
2
.
Rezulta ca seria converge punctual la funct ia S(x) =
1
2
. Din evaluarea:
sup
x(0,1]

S
n
(x)
1
2

= sup
x(0,1]

e
nx
1 +e
nx
1

= sup
x(0,1]
1
1 +e
nx
=
1
2
,
rezulta ca seria nu este uniform convergenta .
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 85
27. Fie D
1
= z C [ [z[ = 1 cercul unitate si e ((D
1
) spat iul
Banach al funct iilor continue pe D
1
cu norma supremum. Fie, de asemenea,

1
(Z) spat iul Banach al sirurilor absolut sumabile cu norma | |
1
, (a se
vedea sect iunea teoretica a capitolului 2).
a. Sa se demonstreze ca pentru orice z D
1
si pentru orice sir x
1
(Z),
seria (de numere complexe)

nZ
x(n)z
n
este absolut convergenta.
b. Pentru orice x
1
(Z), notam cu Zx funct ia (corect denita, datorita
punctului a):
Zx : D
1
C, (Zx)(z) =

nZ
x(n)z
n
.
Funct ia Zx se numeste transformata Z (zet) a sirului x. Sa se demonstreze
ca Zx este funct ie continua.
c. Sa se demonstreze ca aplicat ia
Z :
1
(Z) ((D
1
), (Zx)(z) =

nZ
x(n)z
n
este liniara si continua.
d. Sa se demonstreze ca pentru orice siruri x, y
1
(Z) are loc egalitatea:
Z(x y) = (Zx) (Zy),
unde, x y este convolut ia sirurilor x si y, (cf. exercit iului 55, cap. 2).
e. Fie
1
(Z) un sir xat si e M
Z
operatorul de nmult ire cu funct ia
Z ( a se veda exercit iului 53 din capitolul 2):
M
Z
: ((D
1
) ((D
1
), M
Z
f = (Z)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolut ie cu (a se vedea exercit iul 55 din
capitolul 2):
C

:
1
(Z)
1
(Z), C

x = x.
Sa se demonstreze relat ia:
Z C

x = M
Z
Zx, x
1
(Z).
Solut ie
a. Fie z D
1
si e x
1
(Z); atunci:

nZ

x(n)z
n

nZ
[x(n)[ =| x |
1
< .
86 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
b. Fie x
1
(Z); pentru a demonstra ca funct ia Zx este continua pe D
1
este sucient sa demonstram ca seria

nZ
x(n)z
n
este uniform convergenta
pe D
1
. Pentru aceasta aplicam criteriul lui Weierstrass:

nZ

x(n)z
n

nZ
[x(n)[,
ultima serie ind o serie numerica absolut convergenta.
c. Liniaritatea o propunem ca exercit iu; pentru orice x
1
(Z), avem:
| Zx |

= sup
zD
1
[(Zx) (z)[ = sup
zD
1

nZ
x(n)z
n


sup
zD
1

nZ
[x(n)[ [z
n
[ =| x |
1
,
ceea ce arata ca Z este operator continuu.
d. Fie x, y
1
(Z) si z D
1
; atunci:
(Z(x y)) (z) =

nZ
(x y)(n) z
n
=

nZ
_
_

kZ
x(n k)y(k)
_
_
z
n
=
=

kZ
_
y(k)

nZ
x(n k) z
n
_
=

kZ
_
y(k)

mZ
x(m) z
km
_
=
=
_

mZ
x(m)z
m
_
_
_

kZ
y(k)z
k
_
_
= (Zx) (Zy) ,
comutarea seriilor (n n si k) ind permisa datorita faptului ca ambele sunt
absolut convergente.
e. Fie
1
(Z); atunci, pentru orice x
1
(Z), aplicand punctul d, rezulta:
ZC

x = Z( x) = (Z) (Zx) = M
Z
Zx,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor
Sa se dezvolte n serie Mc Laurin urmatoarele funct ii precizandu-
se domeniul de convergent a (exercit iile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 87
28. f(x) = e
x
Solut ie
Calculam derivatele funct iei si obt inem : (e
x
)
(n)
= e
x
, n N. Rezulta
e
x
=

n=0
1
n!
x
n
.
Pentru determinarea domeniului de convergent a folosim criteriul raportului
lim
n

x
n+1
(n + 1)!

n!
x
n

= lim
n

x
n + 1

= 0 < 1,
seria este convergenta pe R .
Restul de ordin n este : R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e

, (0, x) sau (x, 0).


29. f(x) = chx
Solut ie
Din relat iile: (chx)

= shx si (shx)

= chx rezulta
(ch)
(2n)
(0) = ch(0) = 1 si (ch)
(2n+1)
= sh(0) = 0.
Rezulta seria
chx =

n0
1
(2n)!
x
2n
, x R.
30. f(x) = shx
Solut ie
Procedand ca mai sus, obt inem:
shx =

n0
1
(2n + 1)!
x
2n+1
, x R.
31. f(x) = sinx
Solut ie
Calculam derivata de ordin n a funct iei sinus:
(sinx)
(n)
= sin
_
x +n

2
_
, n N,
88 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
si deci sin
(2n)
(0) = 0 si sin
(2n+1)
(0) = (1)
n
. Rezulta
sinx =

n=0
(1)
n
(2n + 1)!
x
2n+1
.
Pentru determinarea domeniului de convergent a folosim criteriul raportului
lim
n

x
2n+3
(2n + 3)!

(2n + 1)!
x
2n+1

= lim
n
x
2
(2n + 2)(2n + 3)
= 0 < 1,
deci seria este convergenta pe R .
32. f(x) = cos x
Solut ie
Derivata de ordin n a funct iei cosinus este:
(cos x)
(n)
= cos
_
x +n

2
_
,
si deci
cos x =

n=0
(1)
n
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergenta pe R.
33. f(x) = (1 +x)

, R
Solut ie
Fie R; derivata de ordinul n a funct iei x (1 +x)

este:
((1 +x)

)
(n)
= ( 1)( 2)...( (n 1))(1 +x)
n
, n N.
Rezulta ca derivata de ordin n n zero este ( 1)( 2)...( (n 1))
si deci (seria binomiala):
(1 +x)

=

n0
( 1)( 2)...( n + 1)
n!
x
n
.
Domeniul de convergent a al seriei este [x[ < 1.
34. f(x) =
1
1 +x
Solut ie
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 89
1
1 +x
=

n0
(1)
n
x
n
, x (1, 1).
35. f(x) =

1 +x.
Solut ie
Caz particular al seriei binomiale: =
1
2
; rezulta:

1 +x =

n0
(1)
n1
1 3 5...(2n 3)
2
n
x
n
, [x[ < 1.
36. f(x) = ln(1 +x) ; sa se calculeze apoi suma seriei

n1
(1)
n+1
n
.
Solut ie
Derivata de ordin n a funct iei x ln(1 +x) este:
(ln(1 +x))
(n)
=
_
1
1 +x
_
(n1)
=
(1)
n1
(n 1)!
(1 +x)
n
, n N.
Rezulta seria:
ln(1 +x) =

n=1
(1)
n1
n
x
n
,
care este convergenta pe (1, 1].

In particular, se obt ine:

n1
(1)
n+1
n
= ln2.
37. f(x) = arctgx; sa se calculeze apoi suma seriei

n0
(1)
n
2n + 1
.
Solut ie
Dezvoltam n serie derivata funct iei:
(arctgx)

=
1
1 +x
2
=

n0
(1)
n
x
2n
, [x[ < 1.
90 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
Integrand termen cu termen, rezulta (convergent a n punctele 1 rezulta
aplicand criteriul lui Leibniz):
arctgx =

n0
(1)
n
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1].

In particular, se obt ine (seria Leibniz-Gregory):

n0
(1)
n
2n + 1
=

4
.
38. f(x) =
_
x
0
sint
t
dt
Solut ie
Aplicand dezvoltarea funct iei sinus si integrand termen cu termen, rezulta:
_
x
0
sint
t
dt =

n=0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 1)!
x
2n+1
Seria este convergenta pe R .
39. f(x) = sin
2
x
Solut ie
Liniarizand si aplicand dezvoltarea funct iei cosinus, se obt ine:
sin
2
x =
1 cos 2x
2
=

n=1
(1)
n1
2
2n1
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergenta pe R.
40. f(x) =
3
(1 x)(1 + 2x)
Solut ie
Descompunem funct ia n fract ii simple :
f(x) =
3
(1 x)(1 + 2x)
=
1
1 x
+
2
1 + 2x
=

n=0
x
n
+

n=0
(2)
n
x
n
.
Prima serie este convergenta pe (1, 1) iar a doua pe
_

1
2
,
1
2
_
. Rezulta:
3
(1 x)(1 + 2x)
=

n=0
(1 + (1)
n
2
n+1
)x
n
, [x[ <
1
2
.
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 91
41. f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
Solut ie
Descompunem funct ia n fract ii simple :
f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
=
1
1 +x
+
1
1 +x
2

x
1 +x
2
=
=

n=0
(1)
n
x
n
+

n=0
(1)
n
x
2n

n=0
(1)
n
x
2n+1
=

n=0
c
n
x
n
, [x[ < 1,
unde c
n
= 1 daca n = 4k , c
n
= 1 daca n = 4k + 1 si c
n
= 0 n rest.
42. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui x 1 funct ia
f : R 0 R, f(x) =
1
x
.
Solut ie
Derivata de ordin n este:
f
(n)
(x) =
(1)
n
n!
x
n+1
, deci f
(n)
(1) = (1)
n
n!, n N.
Rezulta
1
x
=

n=0
(1)
n
(x 1)
n
, x (0, 2).
43. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui x + 4 funct ia
f : R 2, 1 R, f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
.
Solut ie
Se descompune funct ia n fract ii simple si apoi se procedeaza ca la exercit iul
anterior (se calculeaza derivata de ordin n n x = 4):
f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
=
1
x + 1

1
x + 2
=
=

n=0
_
1
2
n+1

1
3
n+1
_
(x + 4)
n
, x (6, 2).
92 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
O alta metoda este de a aplica direct dezvoltarea funct iei
1
1 +x
translatata
n x = 4:
f(x) =
1
x + 1

1
x + 2
=
1
3
_
1
x+4
3
_
1
2
_
1
x+4
2
_ =
=

n0
1
3
n+1
(x + 4)
n
+

n0
1
2
n+1
(x + 4)
n
, [x + 4[ < 2.
44. Sa se determine aproximarile liniare si patratice ale urmatoarelor
funct ii n jurul punctelor indicate:
a. f(x) = xlnx n jurul punctului a = 1.
b. f(x) =
3

x + 1 sinx n jurul punctului a = 0.


Solut ie
a. Aproximarile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 si respectiv 2.
Se calculeaza f(1) = 0, f

(1) = 1, f

(1) = 1. Rezulta:
T
1
(x) = f(1) +f

(1)(x 1) = x 1.
T
2
(x) = f(1) +f

(1)(x 1) +
1
2!
f

(1)(x 1)
2
= (x 1) +
1
2
(x 1)
2
.
b. Analog, se obt ine T
1
(x) = 1 +x si T
2
(x) = 1 +x +
1
2
x
2
.
45. Sa se demonstreze ca exista funct ii f (

(R) care nu se pot


dezvolta n serie Taylor.
Solut ie
Un exemplu uzual este funct ia
f : R R, f(x) =
_
e

1
x
2
daca x ,= 0
0 daca x = 0
Atunci f (

(R) si n plus funct ia f si toate derivatele ei n 0 sunt nule:


f
(n)
(0) = 0, n N. Daca funct ia s-ar putea dezvolta n serie Mc Laurin
ntr-o vecinatate 1 a originii, atunci
f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+.... = 0, x 1,
contradict ie: evident, funct ia f nu se anuleazan alte puncten afara originii.
46. Folosind dezvoltari limitate sa se calculeze urmatoarele limite:
a. lim
x0
1 cos x
2
x
2
sinx
2
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 93
b. lim
x0
ln(1 + 2x) sin2x + 2x
2
x
3
Solut ie
a. Consideram funct iile f(x) = 1 cos x
2
si g(x) = sinx
2
pe care le dez-
voltam in jurul lui 0. Obt inem:
f

(x) = 2xsinx
2
f

(0) = 0
f

(x) = 2 sinx
2
+ 4x
2
cos x
2
f

(0) = 0
f

(x) = 12xcos x
2
8x
3
sinx
2
f

(0) = 0
f
(4)
(x) = 12 cos x
2
48x
2
sinx
2
16x
4
cos x
2
f
(4)
(0) = 12
g

(x) = 2xcos x
2
g

(0) = 0
g

(x) = 2 cos x
2
4x
2
sinx
2
g

(0) = 2
Notam 0(x
k
) orice expresie care verica egalitatea lim
x0
0(x
k
)
x
k
= 0. Rezulta
lim
x0
1 cos x
2
x
2
sinx
2
= lim
x0
12x
4
4!
+ 0(x
4
)
2x
4
2!
+ 0(x
4
)
=
1
2
.
O alta metoda constan a aplica direct dezvoltarile funct iilor sinus si cosinus
(pana la gradul al treilea).
b. Consideram funct ia f(x) = ln(1 +2x) sin2x+2x
2
pe care o dezvoltam
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pana la ordinul al
treilea ale funct iei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvoltarile funct iilor
logaritm si sinus:
f(x) =

n1
(1)
n+1
2
n
n
x
n

n0
(1)
n
2
n
(2n + 1)!
x
2n+1
+ 2x
2
.
Rezulta:
lim
x0
ln(1 + 2x) sin2x + 2x
2
x
3
= lim
x0
16x
3
3!
+ 0(x
3
)
x
3
=
8
3
.
47. Sa se calculeze limita: lim
x0
_
2 +x
2x(e
x
1)

1
x
2
_
Solut ie
Scriem mai ntai limita sub forma:
lim
x0
_
2 +x
2x(e
x
1)

1
x
2
_
= lim
x0
x
2
+ 2x 2e
x
+ 2
2x
2
(e
x
1)
.
94 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
Consideram funct iile f(x) = x
2
+ 2x 2e
x
+ 2 si g(x) = e
x
1 pe care le
dezvoltam in jurul lui 0. Procedam ca n exercit iul precedent si obt inem :
lim
x0
_
2 +x
2x(e
x
1)

1
x
2
_
= lim
x0

x
3
3
+ 0(x
3
)
2x
3
+ 0(x
3
)
=
1
6
.
Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
3
integralele
(exercit iile 48-51):
48.
_ 1
2
0
sinx
x
dx.
Solut ie
Se dezvolta integrantul n serie de puteri n jurul lui 0, se integreaza termen
cu termen si se aproximeaza seria alternata rezultata:
_ 1
2
0
sinx
x
dx =

n0
(1)
n
(2n + 1)!(2n + 1)2
2n+1
.
49.
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx.
Solut ie
Se procedeaza analog; rezulta:
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =

n1
(1)
n1
n
2
2
n
.
50.
_ 1
3
0
arctg
x
dx.
Solut ie
Analog, se obt ine:
_ 1
3
0
arctg
x
dx =

n0
(1)
n
(2n + 1)
2
3
2n+1
.
51.
_
1
0
e
x
2
dx.
Solut ie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT II ELEMENTARE 95
Analog, rezulta:
_
1
0
e
x
2
dx =

n0
(1)
n
n!(2n + 1)
.
3.4 Serii de puteri, funct ii elementare
Sa se calculeze raza de convergent a si mult imea de convergent a n
R pentru urmatoarele serii de puteri (exercit iile 52-62):
52.

n=0
x
n
Solut ie
Fie R raza de convergent a: R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergenta pe (1, 1) si divergenta pe (, 1)

(1, ) . Evident,
seria este uniform convergenta pe orice interval nchis [x[ r < 1. Daca
x 1, 1 se obt ine o serie divergenta.
53.

n=1
n
n
x
n
Solut ie
Fie R raza de convergent a: R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergenta pe (1, 1) si divergenta pe (, 1)

(1, ) . Evident,
seria este uniform convergenta pe orice interval nchis [x[ r < 1. Daca
x 1, 1 se obt ine o serie divergenta.
54.

n=1
(1)
n+1
x
n
n
Solut ie
R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este absolut convergenta pe (1, 1), diver-
genta pe (, 1)

(1, ) si uniform convergenta pe [x[ r < 1. Daca


x = 1 se obt ine seria

n=1
1
n
care este divergenta, iar pentru x = 1 se
obt ine seria

n=1
(1)
n+1
n
care este o serie convergenta.
55.

n=1
n
n
x
n
n!
96 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
Solut ie
R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n
n
n
(n + 1)!
n!(n + 1)
n+1
= lim
n
_
n
n + 1
_
n
=
1
e
.
Seria este absolut convergenta pe
_

1
e
,
1
e
_
si divergenta pe
(,
1
e
)

(
1
e
, ) . Seria este uniform convergenta pe [x[ r < e . Daca
x
_

1
e
,
1
e
_
se obt ine o serie divergenta (criteriul raportului).
56.

n=1
x
n
n
p
, p R
Solut ie
R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1),
divergenta pentru x (, 1)

(1, ) si uniform convergenta pe [x[


r < 1. Daca x = 1 se obt ine seria

n=1
(1)
n
n
p
care este divergenta pentru
p 0 si convergenta pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obt ine seria

n=1
1
n
p
care este divergenta pentru p 1 si convergenta pentru p > 1. Prin urmare
mult imea de convergent a este:
[1, 1] daca p > 1,
[1, 1) daca p (0, 1] si
(1, 1) daca p 0 .
57.

n=1
_
cos
1
n
_n
2
+2
n+2
x
n
Solut ie
R = 1 . Seria este absolut convergent a pe (1, 1), divergenta pe (, 1)

(1, )
si uniform convergenta pe [x[ r < 1. Daca x 1, 1 se obt ine o serie
divergenta (se aplica criteriul necesar).
58.

n=1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
x
n
, a > 0
Solut ie
Raza de convergent a este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (1, 1),
divergenta pe (, 1)

(1, ) si uniform convergenta pe [x[ r < 1.


Daca x = 1 obt inem seria

n1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT II ELEMENTARE 97
Cu criteriul Raabe-Duhamel obt inem:
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= a.
Seria este divergenta pentru a < 1 si convergenta pentru a > 1; daca a = 1
seria este seria armonica (divergenta). Daca x = 1 se obt ine o serie con-
vergenta (cu criteriul lui Leibniz).
59.

n=1
(x 1)
2n
n 9
n
Solut ie
Raza de convergent a este R = 3. Seria este absolut convergenta pe (2, 4),
divergenta pe (, 2)

(4, ) si uniform convergenta pe [x 1[ r < 3.


Daca x 2, 4 se obt ine seria armonica.
60.

n=1
(x + 3)
n
n
2
Solut ie
Raza de convergent a este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (4, 2),
divergenta pe (, 4)

(2, ) si uniform convergenta pe [x+3[ r < 1.


Daca x 4, 2 se obt in seriile

n1
(1)
n
n
2
care sunt absolut convergente.
61.

n=1
(1)
n1
n
(x 2)
2n
Solut ie
R = 1. Seria este absolut convergenta pentru (x 2)
2
< 1, adica x (1, 3);
seria este divergenta pentru x (, 1)

(3, ) si uniform convergenta pe


(x 2)
2
r < 1. Daca x 1, 3 se obt ine seria

n1
(1)
n1
n
care este
convergenta.
62.

n=1
(1)
n+1
(2n 1)
2n
(3n 2)
2n
(x 1)
n
Solut ie
R =
9
4
. Seria este absolut convergenta pentru [x 1[ <
9
4
, adica x
_

5
4
,
13
4
_
; seria este divergenta pentru x
_
,
5
4
_

_
13
4
,
_
; seria este
uniform convergenta pe [x 1[ r <
9
4
. Daca x =
5
4
se obt ine se-
ria

n1
_
9
4
_
n
(2n 1)
2n
(3n 2)
2n
care este divergenta (criteriul necesar), iar daca
98 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
x =
13
4
se obt ine seria

n1
(1)
n+1
_
9
4
_
n
(2n 1)
2n
(3n 2)
2n
care este divergenta.

In exercit iile 63-68, sa se studieze convergent a urmatoarelor


serii de funct ii
63.

n=0
ln
n
x, x > 0
Solut ie
Cu schimbarea de variabila t = lnx se obt ine o serie de puteri cu raza de
convergent a R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria de puteri este absolut convergenta
pentru t (1, 1) si divergenta pentru t (, 1)

(1, ). Rezulta ca
seria init iala este convergenta daca si numai daca x
_
1
e
, e
_
. Evident, seria
este uniform convergenta pe [e
r
, e
r
], r < 1.
64.

n=1
_
1 +
1
n
_
n
2
e
nx
Solut ie
Cu schimbarea de variabila t = e
x
> 0 se obt ine o serie de puteri avand raza
de convergent a R = lim
n
n

_
1 +
1
n
_
n
2
= e. Seria este absolut convergenta
pentru t (0, e), deci pentru x > 1 si divergenta pentru t (e, ), adica
x < 1 . Evident seria este uniform convergenta pe x r ,r > 1. Daca
x = 1 se obt ine o serie divergenta (se poate aplica criteriul necesar):
_
1 +
1
n
_
n
2
e
n
=
_
_
1 +
1
n
_
n
e
_
n
1.
65.

n1
1
n!x
n
Solut ie
Fie y = x
1
; seria de puteri

n1
1
n!
y
n
are raza de convergent a R = , deci
seria init iala converge pentru orice x ,= 0.
66.

n0
(1)
n+1
e
nsinx
Solut ie
Fie y = e
sinx
; seria de puteri

n0
(1)
n+1
y
n
are raza de convergent a R = 1
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT II ELEMENTARE 99
si converge daca si numai daca y (1, 1). Rezulta ca seria init iala converge
daca si numai daca sinx > 0, adica
x
_
kZ
(2k, (2k + 1)).
67.

n1
(1)
n
n
sin
n
x
Solut ie
Fie y = sinx; seria

n1
(1)
n
n
y
n
converge daca si numai daca y (1, 1],
deci seria init iala converge daca si numai daca x ,= (4k 1)

2
, k Z.
68.

n0
_
x
lnx
_
n
, x > 0
Solut ie
Fie y =
x
lnx
; seria converge daca si numai daca [y[ < 1, sau echivalent,
x < [ lnx[. Fie (0, 1) solut ia unica a ecuat iei x = lnx. Seria converge
daca si numai daca x (0, ).
Sa se gaseasca raza de convergent a si mult imea de convergent a
n C pentru urmatoarele serii de puteri (exercit iile 69-73):
69.

n1
z
n
n
p
, z C
Solut ie
Raza de convergent a este 1. Seria este absolut convergenta pentru orice
[z[ < 1 si divergenta pentru [z[ > 1. Cazurile z = 1 au fost studiate n
exercit iul 11. Fie z = e
it
, t ,= k, k Z. Daca p 0, seria este diver-
genta (criteriul necesar); daca p > 1, seria este absolut convergenta. Daca
p (0, 1], seria este convergenta (part ile reala si imaginara sunt convergente
- se aplica criteriul Abel-Dirichlet).
70.

n=0
i
n
z
n
, z C
Solut ie
R = 1, deci discul de absolut convergent a al seriei este [z[ < 1. Daca [z[ = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergenta .
71.

n=0
(1 +ni)z
n
,z C
100 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
Solut ie
R = 1, deci discul de absolut convergent a al seriei este [z[ < 1 . Daca [z[ = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergenta.
72.

n=0
(z 2i)
n
n 3
n
, z C
Solut ie
R = 3, deci discul de absolut convergent a este [z2i[ < 3 . Daca [z2i[ = 3,
deci z 2i = 3e
i
se obt ine seria

n1
e
in
n
care a fost studiata n capitolul 1,
exercit iul 42.
73.

n=0
(1)
n
z
n+1
n + 1
, z C
Solut ie
R = 1, deci discul de absolut convergent a al seriei este [z[ < 1. Daca
[z[ = 1, z = e
i
se obt ine seria

n1
(1)
n+1
e
in
n
. Daca z = 1, seria este
divergenta ( seria armonica); pentru z ,= 1 seria este convergenta (criteriul
Abel-Dirichlet).
Sa se calculeze sumele seriilor de funct ii (exercit iile 74-80) :
74.

n0
x
2n
Solut ie

n0
x
2n
=

n0
(x
2
)
n
=
1
1 x
2
, [x[ < 1..
75.

n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
Solut ie
Raza de convergent a este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raza de convergent a cu seria init iala si suma ei este egala cu derivata
sumei. Calculam:
S

(x) =

n0
(1)
n
(x
2
)
n
=
1
1 +x
2
, [x[ < 1.
Rezulta S(x) = arctgx +C. Din S(0) = 0, rezulta C = 0.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT II ELEMENTARE 101
76.

n=0
(n + 1)x
n
Solut ie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergent a cu
seria init iala (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integrand seria termen cu termen se obt ine:
_
x
0
S(x)dx =

n0
x
n+1
=
x
1 x
, [x[ < 1.
Rezulta S(x) =
1
(1 x)
2
.
77.

n=0
n
n + 1
_
x
2
_
n
Solut ie
Seria converge pentru x (2, 2) si e S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; e x (2, 2) 0;
S(x) =

n0
_
x
2
_
n

n0
1
n + 1
_
x
2
_
n
=
2
2 x

2
x

n0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
.
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T(x)) se calculeaza prin derivare
T

(x) =
_
_

n0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
_
_

=
1
2

n0
_
x
2
_
n
=
1
2(1
x
2
)
=
1
2 x
.
Rezulta:
T(x) =

n0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
= C ln(2 x).
Din T(0) = 0 rezulta C = ln2.

In concluzie rezulta:
S(x) =
2
2 x

2
x
ln
2
2 x
, x (2, 2), x ,= 0 si S(0) = 0.
78.

n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n1
Solut ie
102 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1). Daca x = 0 suma este
8
3
;
e x (1, 1) 0. Coecientul
(n + 1)
3
n(n + 2)
se descompune n fract ii simple:
(n + 1)
3
n(n + 2)
= n + 1 +
1
2n
+
1
2(n + 2)
.
Rezulta (pentru x (1, 1) 0):

n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n1
=

n1
x
n1
+

n1
nx
n1
+

n1
1
2n
x
n1
+

n1
1
2(n + 2)
x
n1
=
=
1
1 x
+

n1
(x
n
)

+
1
2x

n1
_
x
0
x
n1
dx +
1
2x
3

n1
_
x
0
x
n+1
dx =
=
1
1 x
+
_
_

n1
x
n
_
_

+
1
2x
_
x
0
_
_

n1
x
n1
_
_
dx +
1
2x
3
_
x
0
_
_

n1
x
n+1
_
_
dx =
=
1
1 x
+
_
x
1 x
_

+
1
2x
_
x
0
_
1
1 x
_
dx +
1
2x
3
_
x
0
_
x
2
1 x
_
dx =
=
1
1 x
+
1
(1 x)
2
+
1
2x
ln
1
1 x
+
1
2x
3
_
x
x
2
2
+ ln
1
1 x
_
.
79.

n1
nx
n
Solut ie
Se face substitut ia y = x
1
, x ,= 0. Suma seriei (de puteri)

n1
ny
n
se
calculeaza prin derivarea seriei

n1
y
n
si apoi nmult ire cu y; rezulta:

n1
ny
n
=
y
(1 y)
2
, y (1, 1).
Rezulta:

n0
nx
n
=
x
(x 1)
2
, x (, 1) (1, ).
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT II ELEMENTARE 103
80.

n1
(4n 3)x
(4n3)
Solut ie
Se procedeaza analog cu exercit iul precedent.
81. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero
funct ia f(x) = arcsinx si apoi sa se demonstreze
1 +

n1
1 3 5... (2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
=

2
.
Solut ie
Dezvoltam n serie derivata funct iei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul =
1
2
):
(arcsinx)

=
1

1 x
2
= 1 +

n1
1 3 5... (2n 1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, [x[ < 1.
Integrand termen cu termen (de la 0 la x), obt inem:
arcsinx = x +

n1
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1].
Convergent a n punctele 1 se stabileste cu criteriul lui Leibniz.
Suma seriei numerice din enunt este arcsin(1) =

2
.
82. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero funct ia
f(x) = ln
_
x +
_
1 +x
2
_
si apoi sa se demonstreze:
1 +

n1
(1)
n
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
= ln(1 +

2).
Solut ie
Procedam analog cu exercit iul anterior:
_
ln(x +
_
1 +x
2
_

=
1

1 +x
2
=
= 1 +

n1
(1)
n
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, [x[ < 1.
Rezulta dezvoltarea:
ln(x +
_
1 +x
2
) =
104 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
= x +

n1
(1)
n
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1].

In particular pentru x = 1 obt inem suma seriei date: ln(1 +

2).
Folosind serii de puteri sa se calculeze sumele urmatoarelor
serii de numere (exercit iile 83-90):
83.

n1
(1)
n+1
n
Solut ie
Suma este ln2.
84.

n0
(1)
n
2n + 1
Solut ie
Suma este arctg1 =

4
.
85.

n0
(1)
n
2
2n
n!
Solut ie
Suma este e

1
4
.
86.

n0
(1)
n
(2n + 1)3
n
Solut ie
Suma este

3 arctg(
1

3
) =

3
6
.
87.

n=0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
Solut ie
Fie dezvoltarea:
arctg x =

n=0
(1)
n
2n + 1
x
2n+1
x (1, 1).
Primitiva care se anuleaza n 0 este:
_
x
0
arctgx =

n0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT II ELEMENTARE 105
Calculand (prin part i) integrala, rezulta:
xarctgx
1
2
ln(x
2
+ 1) =

n0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
,
deci suma ceruta este

4

1
2
ln2.
88.

n=0
n + 1
4
n
Solut ie
Raza de convergent a a seriei

n=0
(n + 1)x
n
este 1 si

n=0
(n + 1)x
n
=

n=0
(x
n+1
)

=
_

n=0
x
n+1
_

=
=
_
x
1 x
_

=
1
(1 x)
2
, x (1, 1).

In particular, pentru x =
1
4
rezulta

n=0
n + 1
4
n
=
16
9
.
89.

n1
(1)
n
(2n + 1)
2
Solut ie
Din dezvoltarea funct iei arctg:
arctgx =

n0
(1)
n
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1],
rezulta
_
1
0
arctgx
x
dx =

n0
(1)
n
(2n + 1)
2
.
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.
90.

n0
(1)
n
3n + 1
Solut ie
Seria de puteri

n0
(1)
n
3n + 1
x
3n+1
converge pentru orice x (1, 1]; integrand
106 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
termen cu termen, se obt ine:

n0
(1)
n
3n + 1
= lim
x1

n0
(1)
n
3n + 1
x
3n+1
=
= lim
x1
_
x
0

n0
(1)
n
x
3n
dx = lim
x1
_
x
0
dx
1 +x
3
=
= lim
x1
_
1
6
ln
(x + 1)
2
x
2
x + 1
+
1

3
arctg
2x 1

3
+

3
18
_
=
1
3
ln2 +

3
9
.
Capitolul 4
Funct ii diferent iabile
4.1 Not iuni teoretice
Derivate part iale, diferent iala
Fie D o submult ime deschisa n R
n
si e f : D R. Fie a D si s R
n
un versor arbitrar. Se spune ca f este derivabila n punctul a dupa direct ia
s daca exista n R limita:
lim
t0
f(a +ts) f(a)
t
.
Daca exista, aceasta limita se noteaza
df
ds
(a) si se numeste derivata lui f
dupa s n punctul a. Se spune ca f are derivata part iala n punctul a
n raport cu variabila x
k
daca exista
df
de
k
(a), care n acest caz se noteaza
f
x
k
(a). Funct ia f se zice derivabila part ial pe D daca pentru orice a D
si pentru orice k 1, 2, .., n exista
f
x
k
(a). Funct iile
f
x
k
: D R
se numesc derivatele part iale ale lui f. Funct ia f se zice de clasa C
1
pe D
(se noteaza f C
1
(D)) daca toate derivatele part iale
f
x
k
exista si sunt
funct ii continue pe D.
Presupunem ca f C
1
(D); pentru orice a D, vectorul
grad
a
f =
_
f
x
1
(a),
f
x
2
(a), ...,
f
x
n
(a)
_
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
se numeste gradientul lui f n punctul a. Are loc formula:
df
ds
(a) = s grad
a
f, s R
n
.
Fie F : D R
m
, F = (f
1
, f
2
, .., f
m
). Presupunand ca exista toate
derivatele part iale
f
i
x
j
(a), se poate deni matricea jacobiana a aplicat iei F
n punctul a prin:
J
F
(a) =
_
f
i
x
j
(a)
_
1im,1jn
.
Daca m = n, atunci matricea este patratica si determinantul ei se numeste
jacobianul funct iilor f
1
, f
2
, .., f
n
n punctul a si se noteaza
det (J
F
(a)) =
D(f
1
, f
2
, .., f
n
)
D(x
1
, x
2
, .., x
n
)
.
Funct ia F se numeste de clasa C
1
pe mult imea D daca toate componen-
tele sale, f
1
, .., f
m
sunt de clasa C
1
.
Diferent iala
Aplicat ia F : D R
m
se numeste diferent iabila n punctul a D daca
exista o aplicat ie liniara DF(a) : R
n
R
m
astfel ncat
lim
xa
F(x) F(a) DF(a)(x a)
| x a |
= 0.
Daca exista, aplicat ia DF(a) se numeste diferent iala lui F n punctul a.
Legatura dintre derivate part iale si diferent iala
i. Daca F este diferent iabila n punctul a atunci F este derivabila part ial n
a.

In acest caz, matricea (n baza canonica) a aplicat iei liniare DF(a) este
matricea jacobiana a lui F n a, deci
DF(a)x = J
F
(a)x
T
, x R
n
.
Daca f : D R este diferent iabila n a D, atunci
Df(a) : R
n
R,
Df(a)(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
f
x
1
(a)x
1
+
f
x
2
(a)x
2
+... +
f
x
n
(a)x
n
,
sau, notand cu dx
j
proiect ia pe componenta j, diferent iala se scrie sub forma:
Df(a) =
f
x
1
(a)dx
1
+
f
x
2
(a)dx
2
+... +
f
x
n
(a)dx
n
.
4.1. NOT IUNI TEORETICE 109
ii. Daca F C
1
(D) atunci F este diferent iabila n orice a D.
Diferent iala funct iei compuse
Fie A R
n
si B R
m
doua mult imi deschise si e F : A B,
G : B R
k
. Daca F este diferent iabila n a A si G este diferent iabila n
b = F(a) B atunci compunerea G F este diferent iabila n a si
D(G F)(a) = DG(b) DF(a).
Relat ia dintre matricele jacobiene asociate este
J
GF
(a) = J
G
(b)J
F
(a).
Derivate part iale de ordin superior
Funct ia f : D R se numeste de clasa C
2
pe D daca f C
1
(D) si
f
x
k
C
1
(D), k 1, 2, .., n. Funct iile

x
j
_
f
x
k
_
se numesc derivatele
part iale de ordinul al doilea si se noteaza

2
f
x
j
x
k
.

In cazul particular j = k,
se foloseste notat ia

2
f
x
2
k
.
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Daca f C
2
(D), atunci

2
f
x
j
x
k
(a) =

2
f
x
k
x
j
(a), j, k 1, 2, .., n, a D.
Diferent iala a doua
Fie f C
2
(D) si a D. Matricea hessiana a lui f n a este matricea
(simetrica)
H
f
(a) =
_

2
f
x
i
x
j
_
1i,jn
.
Diferent iala a doua a funct iei f n punctul a este forma patratica
D
2
f(a) : R
n
R, D
2
f(a)(h
1
, h
2
, .., h
n
) =
n

i=1
n

j=1

2
f
x
i
x
j
(a)h
i
h
j
.
Polinomul Taylor
Fie D o submult ime deschisa din R
n
, e f : D R o funct ie de clasa (
m
si
e a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) D. Notam
f(a) = Df(a)(x a) =
n

k=0
f
x
k
(a)(x
k
a
k
).
110 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Puterea simbolica [f(a)]
(k)
se deneste ca ind puterea k a polinomului
f(a) cu convent iile
_
f
x
1
(a)
_
p
1
_
f
x
2
(a)
_
p
2
...
_
f
x
n
(a)
_
pn
=

k
f
x
p
1
1
x
p
2
2
...x
pn
n
(a),
p
1
, p
2
, ...p
n
0, 1, ..., k astfel ncat p
1
+p
2
+...p
n
= k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat funct iei f n punctul a este, prin
denit ie:
T
m
(f, a)(x) = f(a) +
1
1!
f(a) +
1
2!
[f(a)]
(2)
+... +
1
m!
[f(a)]
(m)
, x D,
iar restul de ordin m este R
m
(f, a)(x) = f(x) T
m
(f, a)(x).
De exemplu, daca n = 2, (a
1
, a
2
) = (a, b), atunci:
T
1
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x a)
f
x
(a, b) + (y b)
f
y
(a, b),
T
2
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x a)
f
x
(a, b) + (y b)
f
y
(a, b)+
+
1
2!
_
(x a)
2

2
f
x
2
(a, b) + 2(x a)(y b)

2
f
xy
(a, b) + (y b)
2

2
f
y
2
(a, b)
_
.

In general, pentru m N:
T
m
(f, (a, b))(x, y) =
m

k=0
1
k!
[f(a, b)]
(k)
,
unde
[f(a, b)]
(k)
=
k

i=0
C
i
k
(x a)
ki
(y b)
i

k
f
x
ki
y
i
(a, b).
Polinoamele T
1
(f, a) si T
2
(f, a) se numesc aproximarea liniara si, respectiv,
aproximarea patratica a funct iei f n jurul punctului a.
Formula lui Taylor

In condit iile de mai sus, e r > 0 astfel ncat B(a, r) D. Atunci, pentru
orice x B(a, r), exista [a, x] astfel ncat
f(x) = T
m
(f, a) +
1
m!
[f()]
(m)
.

In particular, rezulta ca
lim
xa
R
m
(f, a)(x)
| x a |
m
= 0.
4.1. NOT IUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submult ime deschisa n R
n
si f : D R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru funct ia f daca exista o vecinatate
V D a punctului a astfel ncat f(x) f(a) 0, x V (maxim local) sau
f(x) f(a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f daca f este diferent iabila
n a si Df(a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notat iile de mai sus, daca a D este punct de extrem local pentru f si
funct ia f este diferent iabila n a, atunci a este punct critic al lui f.
Condit ii suciente de extrem local
Fie f C
2
(D) si e a D un punct critic pentru f. Daca forma patratica
D
2
f(a) este pozitiv denita (respectiv negativ denita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f. Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorsme
Fie A, B doi deschisi din R
n
. O aplicat ie f : A B se numeste difeomor-
sm daca este bijectiva, de clasa C
1
si cu inversa de clasa C
1
.
Teorema funct iei inverse
Daca intr-un punct a A diferent iala Df(a) este izomorsm liniar (sau,
echivalent, det (J
f
(a)) ,= 0), atunci f este difeomorsm local n jurul lui
a, adica exista V vecinatate a lui a si W vecinatate a lui f(a) astfel ncat
restrict ia f : V W sa e difeomorsm.
Teorema funct iilor implicite
Fie A R
n
si B R
m
doua mult imi deschise.
Notam x = (x
1
, x
2
, .., x
n
) A, y = (y
1
, y
2
, .., y
m
) B si (x, y) AB.
Fie F : A B R
m
, F(x, y) = (f
1
(x, y), f
2
(x, y), .., f
m
(x, y)) o funct ie de
clasa C
1
. Fie (a, b) AB astfel ncat
F(a, b) = 0 si
D(f
1
, f
2
, .., f
m
)
D(y
1
, y
2
, .., y
m
)
,= 0.
Atunci exista V A vecinatate deschisa a lui a si W B vecinatate deschisa
a lui b si o unica funct ie : V W cu proprietat ile:
C
1
(V ), (a) = b si F(x, (x)) = 0, x V.
112 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Extreme cu legaturi
Fie M R
p
o submult ime nevida si a M. Fie f o funct ie denita pe o
vecinatate a lui a. Se spune ca punctul a este punct de extrem pentru f
cu legatura M (sau extrem condit ionat) daca a este punct de extrem local
pentru restrict ia lui f la M, sau, echivalent, daca exista V o vecinatate a
lui a astfel ncat
f(x) f(a) sau f(x) f(a), x V M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submult ime deschisa din R
n+m
si e f : D R o funct ie de clasa
C
1
(D). Notam D (x, y) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) variabilele din D.
Fie g
k
: D R, k 1, 2, ..., m funct ii de clasa C
1
(D) si e
M = (x, y) D [ g
k
(x, y) = 0, 1 k m.
Daca (a, b) M este punct de extrem local pentru f cu legatura M astfel
ncat
D(g
1
, g
2
, ..., g
m
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
m
)
(a, b) ,= 0,
atunci exista = (
1
,
2
, ...,
m
) R
m
astfel ncat (a, b) sa e punct critic
al funct iei
F(x, y, ) = f(x, y) +
1
g
1
(x, y) +
2
g
2
(x, y) +... +
m
g
m
(x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solut ie a sistemului de n + 2m ecuat ii cu n + 2m
necunoscute:
F
x
j
= 0,
F
y
k
= 0, g
k
= 0, j 1, 2, ..., n, k 1, 2, ..., m.
4.2 Derivate part iale si diferent iala
1. Fie f : R
2
R, f(x, y) = 2x
3
y e
x
2
. Sa se calculeze, cu denit ia,
derivatele part iale de ordinul ntai ale lui f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solut ie
Observam ca f este continuan cele doua puncte. Aplicand denit ia, obt inem:
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
e
x
2
+ 1
x
= 0.
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= 0.
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 113
f
x
(1, 1) = lim
x1
f(x, 1) f(1, 1)
x + 1
= lim
x1
2x
3
e
x
2
+ 2 +e
x + 1
= 6 + 2e.
f
y
(1, 1) = lim
y1
f(1, y) f(1, 1)
y 1
= 2.
2. a. Sa se studieze existent a derivatelor part iale n origine pentru
funct ia
f(x, y, z) =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
b. Este funct ia g : R
2
R, g(x, y) = x
_
x
2
+y
2
de clasa (
1
(R
2
) ?
Solut ie
a. Aplicand denit ia, se obt ine:
lim
x0
f(x, 0, 0) f(0, 0, 0)
x
= lim
x0
[x[
x
.
Limita de mai sus nu exista, deci funct ia f nu are derivate part iale n origine.
b. Pentru orice (x, y) ,= (0, 0), avem:
g
x
(x, y) =
2x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
,
g
y
(x, y) =
xy
_
x
2
+y
2
.

In origine derivatele part iale exista si sunt nule:


g
x
(0, 0) = lim
x0
x[x[
x
= 0,
g
y
(0, 0) = 0.
Vericam daca derivatele part iale sunt continue (n origine):
lim
(x,y)(0,0)
g
x
(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
2x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece

2x
2
+y
2

x
2
+y
2

2
_
x
2
+y
2
;
lim
(x,y)(0,0)
g
y
(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
xy
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece

xy

x
2
+y
2

_
x
2
+y
2
. Rezulta ca f (
1
(R
2
).
3. Folosind denit ia, sa se calculeze derivatele part iale de ordinul al
doilea ale funct iilor urmatoare, n punctele indicate:
114 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
a. f : R
2
R, f(x, y) =
_
x
2
+y
2
n (1, 0) si (1, 1).
b. g : R
3
r, g(x, y, z) = xe
yz
n (0, 0, 0) si (1, 1, 1).
Solut ie
a. Se calculeaza mai ntai derivatele part iale de ordinul ntai ntr-un punct
arbitrar (x, y) ,= (0, 0):
f
x
(x, y) =
x
_
x
2
+y
2
,
f
y
(x, y) =
y
_
x
2
+y
2
.
Calculam acum derivatele part iale de ordinul al doilea (cu denit ia):

2
f
x
2
(1, 0) = lim
x1
f
x
(x, 0)
f
x
(1, 0)
x 1
= lim
x1
x

x
2
1
x 1
= 0.

2
f
y
2
(1, 0) = lim
y0
f
y
(1, y)
f
y
(1, 0)
y
= lim
y0
y
y
_
1 +y
2
= 1.

2
f
xy
(1, 0) = lim
x1
f
y
(x, 0)
f
y
(1, 0)
x 1
= 0.

2
f
yx
(1, 0) = lim
y0
f
x
(1, y)
f
x
(1, 0)
y
= lim
y0
1

1+y
2
1
y
= 0.
Analog se calculeaza si n punctul (1, 1).
b. Derivatele part iale de ordinul ntai ntr-un punct arbitrar sunt:
g
x
(x, y, z) = e
yz
,
g
y
(x, y, z) = xze
yz
,
g
z
(x, y, z) = xye
yz
.

In (0, 0, 0) toate derivatele part iale de ordinul al doilea sunt nule.



In punctul
(1, 1, 1), avem:

2
g
x
2
(1, 1, 1) = 0,

2
g
yx
(1, 1, 1) = e =

2
g
zx
(1, 1, 1),
celelalte calculandu-se analog.
4. Fie f : R
3
R
2
, f(x, y, z) = (x
2
yz, y
2
z
2
). Sa se calculeze,
folosind denit ia, derivata dupa direct ia h = (
1
3
,
2
3
,
2
3
) a funct iei f n punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solut ie
Aplicand denit ia, obt inem:
df
dh
(1, 1, 2) = lim
t0
f
_
(1, 1, 2) +t(
1
3
,
2
3
,
2
3
)
_
f(1, 1, 2)
t
=
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 115
= lim
t0
_
1
4
3
t
1
3
t
2
, 3
4
3
t
_
(1, 3)
t
=
_

4
3
,
4
3
_
.
5. Fie f : R
3
R
2
, f(x, y, z) = (x
3
y
3
, x
3
+y
3
+z
3
). Sa se calculeze
derivata dupa direct ia h =
1

6
(1, 1, 2) a lui f n punctul (1, 1, 1).
Solut ie
Se aplica denit ia (ca n exercit iul precedent).
6. Sa se calculeze laplacianul urmatoarelor funct ii:
a. f : R
2
(0, 0) R, f(x, y) = ln(x
2
+y
2
).
b. g : R
3
(0, 0, 0) R, g(x, y, z) = ln(x
2
+y
2
+z
2
).
c. h : R
2
(0, 0) R, h(x, y) =
1
_
x
2
+y
2
.
d. k : R
3
(0, 0, 0) R, k(x, y, z) =
1
_
x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ie
Laplacianul unei funct ii f de n variabile, este, prin denit ie:
f =

2
f
x
2
1
+

2
f
x
2
2
+... +

2
f
x
2
n
.
O funct ie al carei laplacian este nul se numeste funct ie armonica.
a. Calculam derivatele part iale:
f
x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
f
y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2

2
f
x
2
(x, y) =
2y
2
2x
2
(x
2
+y
2
)
2
,

2
f
y
2
(x, y) =
2x
2
2y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
si deci f = 0.
b. Derivatele part iale:
g
x
(x, y, z) =
2x
x
2
+y
2
+z
2
,
116 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE

2
g
x
2
(x, y, z) =
2y
2
+ 2z
2
2x
2
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
,
si deci g =
2
x
2
+y
2
+z
2
.
c. Derivatele part iale:
h
x
(x, y) =
x
_
(x
2
+y
2
)
3
,

2
h
x
2
(x, y) =
2x
2
y
2
_
(x
2
+y
2
)
5
,
si deci h =
1
_
(x
2
+y
2
)
3
.
d. Derivatele part iale:
k
x
(x, y, z) =
x
_
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
,

2
k
x
2
(x, y, z) =
2x
2
y
2
z
2
_
(x
2
+y
2
+z
2
)
5
,
si deci k = 0.
7. Sa se calculeze laplacianul funct iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)
1
.
b. g(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
1
.
Solut ie
a.

2
f
x
2
(x, y) =
6x
2
2y
2
(x
2
+y
2
)
3
, deci f = 4(x
2
+y
2
)
2
.
b.

2
g
x
2
(x, y, z) =
6x
2
2(y
2
+z
2
)
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
, deci g = 2(x
2
+y
2
+z
2
)
2
.
8. Fie funct ia f(x, y) =
_
xy

x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se demonstreze ca f este continu a, are derivate part iale de ordinul ntai
n orice punct si nu este diferent iabila n origine.
Solut ie
Din inegalitatea: [f(x, y)[ [x[ rezulta lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0, deci funct ia
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 117
este continua. Este evident ca n orice punct (x, y) ,= (0, 0) funct ia are
derivate part iale de ordinul ntai; studiind existent a lorn origine (cu denit ia),
obt inem:
f
x
(0, 0) =
f
y
(0, 0) = 0.
Demonstram acum ca f nu este diferent iabila n origine; daca ar , atunci
diferent iala sa ar aplicat ia identic nula deoarece:
df(0, 0)(x, y) =
f
x
(0, 0)x +
f
y
(0, 0)y = 0.
Din denit ia diferent iabilitat ii ar trebui ca:
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) f(0, 0) df(0, 0)(x, y)
_
x
2
+y
2
= lim
(x,y)(0,)
xy
x
2
+y
2
= 0,
contradict ie cu faptul ca aceasta limita nu exista. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. Sa se studieze continuitatea si existent a derivatelor part iale n origine
pentru funct iile:
a. f(x, y) =
_
_
_
x
3
y

x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
x
3
y
2

x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
.
Solut ie
a. lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x
3
y
_
x
2
+y
2
=
= lim
0
(
2
cos
3
sin)

= sin,
deci funct ia nu este continua n origine.
Studiem acum existent a derivatelor part iale:
lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
x
3
x[x[
= 0,
lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= lim
y0
y
y [y[
= ,
deci f nu este derivabila part ial n raport cu y n origine.
b. Din inegalitatea: [f(x, y)[
_
x
2
+y
2
, rezulta ca funct ia g este continua
118 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
n origine.
Studiem acum existent a derivatelor part iale:
lim
x0
g(x, 0) g(0, 0)
x
= lim
x0
x
2
[x[
= 0,
lim
y0
g(0, y) g(0, 0)
y
= lim
y0
y
[y[
.
Ultima limita nu exista, deci g nu este derivabila part ial n raport cu y n
origine.
10. Sa se demonstreze ca urmatoarele funct ii sunt diferent iabile n orig-
ine dar nu sunt de clasa (
1
:
a. f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
xy
2

x
2
+y
4
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
c. h(x, y, z) =
_
_
_
xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2
daca (x, y, z) ,= (0, 0, 0)
0 daca (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ie
a. Calculand derivatele part iale de ordinul ntai, se obt ine:
f
x
(x, y) =
_
2xsin
1
x
2
+y
2

2x
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
y
(x, y) =
_
2y sin
1
x
2
+y
2

2y
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele part iale sunt continue n orice punct (x, y) ,= (0, 0), dar n orig-
ine nu sunt continue deoarece lim
(x,y)(0,0)
f
x
(x, y) nu exista (se pot folosi
coordonatele polare). Am demonstrat deci ca f nu este de clasa (
1
pe R
2
.
Studiem diferent iabilitatea n origine (n rest, derivatele part iale ind con-
tinue, funct ia este diferent iabila):
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) f(0, 0) df(0, 0)(x, y)
_
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
_
x
2
+y
2
sin
1
x
2
+y
2
= 0,
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 119
deci f este diferent iabila n origine.
b.

In puncte (x, y) ,= (0, 0) derivatele part iale sunt:
g
x
(x, y) =
y
6
(x
2
+y
4
)
_
x
2
+y
4
.,
g
y
(x, y) =
2xy
5
(x
2
+y
4
)
_
x
2
+y
4
.
Evident, (cu denit ia), n origine derivatele part iale sunt nule.
Derivatele part iale nu sunt continue n origine; demonstram pentru
g
x
:
lim
x0
g
x
(x, 0) = 0,
lim
y0
g
x
(y
2
, y) =
1
2
,
deci lim
(x,y)(0,0)
g
x
nu exista.
Demonstram ca g este diferent iabila n origine:
lim
(x,y)(0,0)
g(x, y) g(0, 0)
_
x
2
+y
2
= lim
(x,y)(0,0)
xy
2
_
x
2
+y
4
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece:

x
_
x
2
+y
4

1 si
lim
(x,y)(0,0)
y
2
_
x
2
+y
2
= 0.
c. Lasam ca exercit iu faptul ca h nu este de clasa (
1
; demonstram ca h este
diferent iabila n origine. Derivatele part iale n origine sunt toate nule (se
aplica denit ia); diferent iabilitatea:
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f(x, y, z) f(0, 0, 0)
_
x
2
+y
2
+z
2
=
= lim
(x,y,z)(0,0,0)
xy
2
z
_
x
2
+y
4
+z
2
_
x
2
+y
2
+z
2
= 0,
deoarece:

xz
_
x
2
+y
4
+z
2

1 si
120 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
lim
(x,y,z)(0,0,0)
y
2
_
x
2
+y
2
+z
2
= 0.
11. Sa se demonstreze ca urmatoarele funct ii nu sunt continue n orig-
ine, totusi au derivate partiale n acest punct.
a. f(x, y) =
_
xy
2
x
2
+y
4
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
e

_
x
2
y
2
+
y
2
x
2
_
daca xy ,= 0
0 daca xy = 0
Solut ie
a. Pentru a demonstra ca funct ia nu este continua n origine, se pot con-
sidera sirurile: (x
n
, y
n
) = (
1
n
2
,
1
n
) (0, 0) si (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) (0, 0);
atunci:
lim
n
f(x
n
, y
n
) =
1
2
,
lim
n
f(x

n
, y

n
) = 0.
Derivatele part iale:
f
x
(0, 0) =
f
y
(0, 0) = 0.
b. Pentru a demonstra ca funct ia nu este continua n origine, calculam:
lim
x0
g(x, mx) = lim
x0
e

_
x
2
(mx)
2
+
(mx)
2
x
2
_
= e

_
1
m
2
+m
2
_
,
deci limita nu exista (depinde de m).
Derivatele part iale n origine sunt ambele nule (rezulta direct din denit ia
funct iei).
12. Fie funct ia f(x, y) =
_
xy sin
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Sa se arate f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n orice
punct si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este funct ia f de clasa (
2
pe R
2
?
Solut ie
a. Derivatele part iale de ordinul nt ai sunt:
f
x
(x, y) =
_
y sin
x
2
y
2
x
2
+y
2
+
4x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 121
f
y
(x, y) =
_
xsin
x
2
y
2
x
2
+y
2

4y
2
x
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaza ca
f
x
si
f
y
sunt continue, deci f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Evident, funct ia are derivate part iale de ordinul al doilea n orice punct
(x, y) ,= (0, 0); studiem existent a derivatelor mixte n origine (cu denit ia):

2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
xsin1
x
= sin1;

2
f
yx
(0, 0) = lim
y0
y sin(1)
y
= sin1.
Funct ia nu este de clasa (
2
pe R
2
; daca ar fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul al doilea ar
trebuit sa e egale.
13. Fie funct ia: f(x, y) =
_
xy
3
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Sa se arate f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n orice
punct si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este funct ia f de clasa (
2
pe R
2
?
Solut ie
Derivatele part iale de ordinul ntai sunt:
f
x
(x, y) =
_
y
5
x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
x
(x, y) =
_
3x
3
y
2
+xy
4
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele part iale de ordinul al doilea n origine:

2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
f
y
(x, 0)
x
= 0,

2
f
yx
(0, 0) = lim
y0
f
x
(0, y)
y
= 1,
deci funct ia nu este de clasa C
2
(R
2
).
14. Sa se studieze existent a derivatelor part iale si a diferent ialei n orig-
ine pentru funct ia: f(x, y) =
_
xy
2
yx
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
122 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Solut ie
Funct ia are derivate part iale n orice punct, dar nu este diferent iabila n
origine.
15. Fie f : R
3
R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se
determine versorul s stiind ca
df
ds
(a) este maxim.
Solut ie
df
ds
(a) = s grad
a
f =| s | | grad
a
f | cos

(s, grad
a
f) =
=| grad
a
f | cos

(s, grad
a
f).
Deci maximul se obt ine atunci cand s are aceeasi direct ie si acelasi sens cu
grad
a
f. Rezulta: grad
a
f = (1, 1, 1) s =
1

3
(1, 1, 1).
16. Fie f : R
3
R ; f(x, y, z) = xy
2
2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
determine versorul s stiind ca
df
ds
(a) este minim.
Solut ie
Repetand rationamentul din exercit iul anterior, rezulta ca minimul se obt ine
atunci cand s are aceeasi direct ie si sens opus cu grad
a
f.
Rezulta: grad
a
f = (1, 0, 4) s =
1

17
(1, 0, 4).
17. Sa se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilin-
drice si sferice.
Solut ie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y) = ( cos , sin), (, ) (0, ) (0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar (, ) este:
D(x, y)
D(, )
= det
_
cos sin
sin cos
_
=
Transformarea n coordonate cilindrice este
(x, y, z) = ( cos , sin, z), (, , z) (0, ) (0, 2) R.
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 123
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(, , z)
= det
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_ = .
Transformarea n coordonate sferice este
(x, y, z) = ( sin cos , sin sin, cos ), (, , ) (0, )(0, )(0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(, , )
= det
_
_
_
sin cos cos cos sin sin
sin sin cos sin sin cos
cos sin 0
_
_
_ =
2
sin.
18. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) = e
x+y
. Sa se scrie polinomul Taylor
de gradul n asociat funct iei f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solut ie
Fie m, k N, k m n. Se calculeaza

m
f
x
k
y
mk
(x, y) = e
x+y
si deci

m
f
x
k
y
mk
(0, 0) = 1,

m
f
x
k
y
mk
(1, 1) = 1.
Rezulta
T
n
(f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1!
(x +y) +
1
2!
(x +y)
2
+... +
1
n!
(x +y)
n
.
T
n
(f, (1, 1))(x, y) = 1 +
1
1!
((x 1) + (y + 1))+
+
1
2!
((x 1)
2
+ 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)
2
) +.. +
1
n!
((x 1) + (y + 1))
n
=
= T
n
(f, (0, 0)).
19. Sa se calculeze aproximarea liniara n jurul originii a funct iei
f(x, y, z) =

x + 1
(y + 1)(z + 1)
124 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Solut ie
Se calculeaza
f
x
(0, 0, 0) =
1
2
,
f
y
(0, 0, 0) =
f
z
(0, 0, 0) =
1
2
.
Aproximarea ceruta este polinomul Taylor de gradul ntai:
T
1
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 +
1
2
(x y z).
20. Sa se calculeze aproximativ

1, 01
3

0, 97 , folosind polinomul Taylor


de gradul 2 asociat funct iei f(x, y) =

x
3

y n punctul (1, 1).


Solut ie
Se calculeaza
f
x
(1, 1) =
1
2
,
f
y
(1, 1) =
1
3
,

2
f
x
2
(1, 1) =
1
4
,

2
f
xy
(1, 1) =
1
6
,

2
f
y
2
(1, 1) =
2
9
.
Aproximarea de ordinul 2 a funct iei f n jurul punctului (1, 1) este
f(1 +h, 1 +k) f(1, 1) +
1
1!
_
f
x
(1, 1)h +
f
y
(1, 1)k
_
+
+
1
2!
_

2
f
x
2
(1, 1)h
2
+ 2

2
f
xy
(1, 1)hk +

2
f
y
2
(1, 1)k
2
_
.

In particular pentru h = 0, 1 si k = 0, 3, obt inem valoarea aproximativa


ceruta.
21. Sa se determine aproximarea liniara a funct iei f(x, y) = x
2
e
x
2
+y
2
n
jurul punctului (1, 1).
Solut ie
Se calculeaza polinomul Taylor de gradul ntai.
22. Sa se calculeze aproximativ e
0,2 4

1, 02.
Solut ie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat funct iei
f(x, y) = e
x
4

y.
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 125
23. Sa se determine polinomul Taylor de gradul n al funct iei
f(x, y) = e
2x+y
n origine.
Solut ie
Derivatele part iale de ordinul k sunt:

k
f
x
kj
y
j
(x, y) = 2
kj
e
2x+y
, j 0, 1, ..., k.
Rezulta:
1
k!
k

j=0
C
j
k

k
f
x
kj
y
j
(0, 0)x
kj
y
j
=
1
k!
k

j=0
C
j
k
2
kj
x
kj
y
j
,
deci polinomul Taylor de gradul n n origine este:
T
n
(f, (0, 0))(x, y) =
n

k=0
1
k!
k

j=0
C
j
k
2
kj
x
kj
y
j
.
24. Sa se determine polinomul Taylor de gradul n al funct iei
f(x, y, z) = e
x+y+z
n origine.
Solut ie
Analog cu exercit iul anterior:

m
f
x
i
y
j
z
k
(x, y, z) = e
x+y+z
, m = i +j +k.
Rezulta:
T
n
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n

k=0
1
k!
(x +y +z)
k
.
25. Sa se calculeze diferent ialele funct iilor:
a. f : R
2
(x, y) [ x = 0, f(x, y) = arctg
y
x
.
b. g : R
2
(x, y) [ y = 0, g(x, y) = arctg
x
y
.
Solut ie

Intr-un punct (x, y) R


2
(x, y) [ xy ,= 0, din domeniul comun al funct iilor
f si g diferent ialele sunt egale:
df(x, y) = dg(x, y) =
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
126 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
4.3 Diferent iala funct iei compuse
26. Fie f (
2
(R
2
) si e g : R
2
R, g(x, y) = f(x
2
+ y
2
, x
2
y
2
). Sa se
calculeze derivatele part iale de ordinul ntai si al doilea ale funct iei g.
Solut ie
Fie u = x
2
+y
2
si v = x
2
y
2
; derivatele part iale ale funct iilor u si v sunt:
u
x
= 2x,
u
y
= 2y,
v
x
= 2x,
v
y
= 2y. Rezulta:
g
x
=
f
u
u
x
+
f
v
v
x
= 2x
_
f
u
+
f
v
_
g
y
=
f
u
u
y
+
f
v
v
y
= 2y
_
f
u

f
v
_
.
Derivatele part iale de ordinul al doilea:

2
g
x
2
=

x
_
g
x
_
=

x
_
2x
_
f
u
+
f
v
__
=
= 2
_
f
u
+
f
v
_
+ 2x
_

2
f
u
2
u
x
+

2
f
vu
v
x
+

2
f
uv
u
x
+

2
f
v
2
v
x
_
=
= 2
_
f
u
+
f
v
_
+ 4x
2
_

2
f
u
2
+ 2

2
f
uv
+

2
f
v
2
_
.

2
g
xy
=

2
g
yx
=

y
_
g
x
_
=

y
_
2x
_
f
u
+
f
v
__
=
= 2x
_

2
f
u
2
u
y
+

2
f
vu
v
y
+

2
f
uv
u
y
+

2
f
v
2
v
y
_
= 4xy
_

2
f
u
2


2
f
v
2
_
.

2
g
y
2
=

y
_
g
y
_
=

y
_
2y
_
f
u

f
v
__
=
= 2
_
f
u

f
v
_
+ 2y
_

2
f
u
2
u
y
+

2
f
vu
v
y


2
f
uv
u
y


2
f
v
2
v
y
_
=
= 2
_
f
u

f
v
_
+ 4y
2
_

2
f
u
2
2

2
f
uv
+

2
f
v
2
_
.
27. Fie r =
_
x
2
+y
2
+z
2
si e f (
1
(R). Sa se calculeze laplacianul
funct iilor g(x, y, z) = f
_
1
r
_
si h(x, y, z) = f(r).
4.3. DIFERENT IALA FUNCT IEI COMPUSE 127
Solut ie
Calculam mai ntai:

x
_
1
r
_
=
x
r
3
,

x
(r) =
x
r
Derivatele part iale ale funct iei g:
g
x
= f

_
1
r
__

x
r
3
_
,

2
g
x
2
= f

_
1
r
__

x
r
3
_
2
f

_
1
r
_
_
3x
2
r
2
r
5
_
Rezulta g =
1
r
4
f

_
1
r
_
. Derivatele part iale ale funct iei h:
h
x
= f

(r)
x
r
,

2
h
x
2
= f

(r)
x
2
r
2
+f

(r)
r
2
x
2
r
3
,
deci h = f

(r) +
2
r
f

(r).
28. Daca f (
2
(R
3
) si u(x, y) = f(x
2
+y
2
, x
2
y
2
, 2xy) sa se calculeze
derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei u.
Solut ie
Fie p = x
2
+y
2
, q = x
2
y
2
si r = 2xy.
u
x
=
f
p
p
x
+
f
q
q
x
+
f
r
r
x
= 2x
f
p
+ 2x
f
q
+ 2y
f
r
u
y
=
f
p
p
y
+
f
q
q
y
+
f
r
r
y
= 2y
f
p
2y
f
q
+ 2x
f
r

2
u
x
2
= 2
f
p
+ 2x
_

2
f
p
2
p
x
+

2
f
pq
q
x
+

2
f
pr
r
x
_
+ 2
f
q
+
+2x
_

2
f
qp
p
x
+

2
f
q
2
q
x
_
+
+2x
_

2
f
qr
r
x
_
+ 2y
_

2
f
rp
p
x
+

2
f
rq
q
x
+

2
f
r
2
r
x
_
=
= 4x
2
_

2
f
p
2
+

2
f
q
2
+ 2

2
f
pq
_
+4xy
_

2
f
pr
+

2
f
qr
_
+4y
2

2
f
r
2
+2
f
p
+2
f
q

2
u
xy
= 4xy
_

2
f
p
2


2
f
q
2
+

2
f
r
2
_
+ 4(x
2
+y
2
)

2
f
pr
+
128 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
+4(x
2
y
2
)

2
f
qr
+ 2
f
r

2
u
y
2
= 4y
2
_

2
f
p
2
+

2
f
q
2
2

2
f
pq
_
+ 4xy
_

2
f
pr


2
f
qr
_
+
+4x
2

2
f
r
2
+ 2
f
p
2
f
q
.
29. Fie a R si e g si h doua funct ii de clasa (
2
pe R. Sa se demon-
streze ca f(x, y) = g(x ay) +h(x +ay) verica ecuat ia coardei vibrante:

2
f
y
2
a
2

2
f
x
2
= 0.
Solut ie Calcul direct.
30. Sa se ae f (
2
(R) stiind ca funct ia u(x, y) = f(x
2
y
2
) este
armonica pe R
2
.
Solut ie
O funct ie este armonica daca satisface relat ia

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0.
u
x
= 2xf

(x
2
y
2
) ;

2
u
x
2
= 2f

(x
2
y
2
) + 4x
2
f

(x
2
y
2
).
u
y
= 2yf

(x
2
y
2
) ;

2
u
y
2
= 2f

(x
2
y
2
) + 4y
2
f

(x
2
y
2
)

Inlocuind n

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0, rezulta 4(x
2
+ y
2
)f

(x
2
y
2
) = 0; n nal se
obt ine f(t) = at +b, cu a, b R arbitrar xate.
31. Sa se ae f (
2
(R) stiind ca funct ia v(x, y) = f(
y
x
) este armonica.
Solut ie
v
x
=
y
x
2
f

(
y
x
) ;

2
v
x
2
=
2y
x
3
f

(
y
x
) +
y
2
x
4
f

(
y
x
)
v
y
=
1
x
f

(
y
x
) ;

2
v
y
2
=
1
x
2
f

(
y
x
).

Inlocuind n ecuat ia data, rezulta:


x
2
+y
2
x
4
f

(
y
x
) +
2y
x
3
f

(
y
x
) = 0.
4.3. DIFERENT IALA FUNCT IEI COMPUSE 129
Notand t =
y
x
se obt ine (dupa calcule):
f

(t)
f

(t)
=
2t
t
2
+ 1
,
si deci
f(t) = a arctg(t) +b
cu a, b R arbitrar xate.
32. Sa se demonstreze ca laplacianul n coordonate polare este:
f =

2
f

2
+
1

2
f

2
+
1

.
Solut ie
Fie f C
2
(R
2
), x = cos , y = sin.
x

= cos ,
x

= sin,
y

= sin,
y

= cos .
f

=
f
x
x

+
f
y
y

=
f
x
cos +
f
y
sin
f

=
f
x
x

+
f
y
y

=
f
x
( sin) +
f
y
cos .
Rezolvand sistemul, (n necunoscutele
f
x
si
f
y
), rezulta:
f
x
=
f

cos
f

sin

,
f
y
=
f

sin +
f

cos

2
f
x
2
=

x
_
f
x
_
= cos

_
f
x
_

sin

_
f
x
_
=
=

2
f

2
cos
2
2

2
f

sincos

+

2
f

2
sin
2

2
+
f

sin
2

+
+2
f

sincos

2
.

2
f
y
2
=

2
f

2
sin
2
+ 2

2
f

sincos

+

2
f

2
cos
2

2
+
f

cos
2


2
f

sincos

2
.
130 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE

In concluzie:
f =

2
f

2
+
1

2
f

2
+
1

.
33. Fie ecuat ia diferent iala x
2
d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ia
daca se face schimbarea de variabile (x, y) (t, y), unde x = e
t
?
Solut ie
Calculam
dy
dx
si
d
2
y
dx
2
n funct ie de
dy
dt
si
d
2
y
dt
2
. Din x = e
t
, rezulta t = lnx si
deci
dt
dx
=
1
x
= e
t
; rezulta:
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
e
t
,
d
2
y
dx
2
=
d
dx
_
dy
dt
e
t
_
=
d
dt
_
dy
dt
e
t
_
dt
dx
= e
2t
_
d
2
y
dt
2

dy
dt
_
.
Ecuat ia devine:
d
2
y
dt
2
+ 2y = 0.
34. Sa se demonstreze ca funct ia z(x, y) = xy +xe
y
x
verica ecuat ia
x
z
x
+
z
y
= xy +z.
Solut ie
Se calculeaza derivatele part iale de ordinul ntai ale lui z.
35. Ce devine ecuat ia x
2
y

+ 2xy

+
1
x
2
y = 0 daca se face schimbarea
de variabile (x, y) (t, y), unde t =
1
x
.
Solut ie
Se calculeaza
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
1
x
2
dy
dt
= t
2
dy
dt
, etc.
36. Ce devine ecuat ia x
2

2
z
x
2
y
2

2
z
y
2
= 0 prin schimbarea de variabile
(x, y) (u, v), unde u = xy, v =
x
y
.
Solut ie
Se calculeaza:
z
x
=
z
u
u
x
+
z
v
v
x
= y
z
u
+
1
y
z
v
, etc.
4.3. DIFERENT IALA FUNCT IEI COMPUSE 131
37. Sa se determine funct iile z = z(x, y) care verica ecuat ia
x
2
z
x
+y
2
z
y
= z
2
,
folosind schimbarea de variabile:
(x, y, z) (u, v, w), unde, u = x, v =
1
y

1
x
, w =
1
z

1
x
.
Solut ie
O metoda consta n a calcula mai ntai x, y si z n funct ie de u, v si w; se
obt ine:
x = u, y =
u
uv + 1
, z =
u
uw + 1
.
Se calculeaza acum derivatele part iale ale lui u si v n raport cu x si y:
u
x
= 1,
u
y
= 0,
v
x
=
1
x
2
=
1
u
2
,
v
y
=
1
y
2
=
_
uv + 1
u
_
2
.
z
x
=

x
_
u
uw + 1
_
=

u
_
u
uw + 1
_
u
x
+

v
_
u
uw + 1
_
v
x
=
=
1 u
2 w
u

w
v
(uw + 1)
2
.
z
y
=

y
_
u
uw + 1
_
=

u
_
u
uw + 1
_
u
y
+

v
_
u
uw + 1
_
v
y
=
=
_
uv + 1
uw + 1
_
2
w
v
.

Inlocuind n ecuat ia init iala, se obt ine:


w
u
= 0. Rezulta deci ca w este o
funct ie constanta n raport cu variabila u, deci w = f(v), unde f este o
funct ie arbitrara de clasa (
1
pe R. Rezulta
1
z

1
x
= f
_
1
y

1
x
_
,
deci
z(x, y) =
x
1 +xf
_
1
y

1
x
_.
O alta metoda consta n a calcula:
w
x
=
1
z
2
z
x
+
1
x
2
,
w
y
=
1
z
2
z
y
132 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
si deci
z
x
= z
2
w
x
+
z
2
x
2
,
z
y
= z
2
w
y
.
Se calculeaza apoi
w
x
=
w
u
u
x
+
w
v
v
x
, etc.
38. Fie f C
1
(R) si n N. Sa se demonstreze ca funct ia
z(x, y) = x
n
f
_
y
x
2
_
verica ecuat ia:
x
z
x
+ 2y
z
y
= nz.
Solut ie
z
x
= nx
n1
f
_
y
x
2
_
2yx
n3
f

_
y
x
2
_
,
z
y
= x
n2
f

_
y
x
2
_
.
39. O funct ie f : D R se numeste omogena de grad r pe D daca
f(t(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = t
r
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), t R

, (x
1
, x
2
, ..., x
n
) D.
Sa se arate ca orice funct ie omogena de grad r pe R
3
satisface relat iile:
a. x
f
x
+y
f
y
+z
f
z
= rf.
b.
_
x

x
+y

y
+z

z
_
2
f = r(r 1)f.
Solut ie
a. Derivand n raport cu t relat ia
f(tx, ty, tz) = t
r
f(x, y, z),
rezulta:
x
f
x
(tx, ty, tz) +y
f
y
(tx, ty, tz) +z
f
z
(tx, ty, tz) = rt
r1
f(x, y, z) ()

In particular pentru t = 1, se obt ine relat ia de la punctul a.


b. Se deriveaza n continuare relat ia () n raport cu t.
40. Operatori diferent iali
Fie V = Pi +Qj +Rk un camp de vectori de clasa (
2
pe un deschis U R
3
4.3. DIFERENT IALA FUNCT IEI COMPUSE 133
si f (
2
(U) (camp scalar). Operatorii diferent iali de ordinul ntai sunt
gradientul, divergent a si rotorul, denit i pentru orice a U astfel:
(gradf)(a) = (f)(a) =
f
x
(a)i +
f
y
(a)j +
f
z
(a)k.
(divV )(a) = (V )(a) =
P
x
(a) +
Q
y
(a) +
R
z
(a).
(rotV )(a) = (V )(a) =
=
_
R
y
(a)
Q
z
(a)
_
i +
_
P
z
(a)
R
x
(a)
_
j +
_
Q
x
(a)
P
y
(a)
_
k.

In cele ce urmeaza vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozit ie si cu


r =
_
x
2
+y
2
+z
2
norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un camp scalar.
Pentru orice campuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g de
clasa C
2
, au loc relat iile:
a. grad(fg) = fgradg +ggradf.
b. div(fV ) = fdivV +V gradf.
c. div(V W) = WrotV V rotW.
d. rot(fV ) = frotV V gradf.
e. grad(V W) = W rotV +V rotW +
dV
dW
+
W
dV
,
unde,
dV
dW
este derivata dupa direct ia W a lui V .
f. rot(V W) = V divW WdivV +
dV
dW

dW
dV
.
g.
df
da
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
h. gradr

= r
2
r, R.
i. rot(gradf) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
k. div(gradf) = f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
+

2
f
z
2
.
Solut ie
Calcul direct.
41. Sa se calculeze divergent a campului vectorial
V = r +
k r
r
4
r,
134 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).
Solut ie
divV = div
_
r +
k r
r
4
r
_
= 3 +
_
k r
r
4
_
divr +rgrad
_
k r
r
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
k
r
4
4
(k r)
r
6
r
_
= 3.
42. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V =
1
r
(k r).
Solut ie
rotV = rot
_
1
r
_
k r
_
_
=
1
r
rot(k r) (k r) grad
1
r
=
=
1
r
_
k divr r divk +
dk
dr

dr
dk
_
+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
43. Sa se verice ca urmatoarele transformari sunt difeomorsme si sa
se calculeze jacobianul transformarii inverse:
a. F : (0, ) (0, 2) R
2
(0, 0), F(, ) = ( cos , sin).
b. G : R
2
(0, 0) R
2
(0, 0), G(x, y) =
_
x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2
_
.
Solut ie
a. Fie x = cos , y = sin; atunci
D(x, y)
D(, )
= ,= 0, iar iacobianul
transformarii inverse este
D(, )
D(x, y)
=
_
D(x, y)
D(, )
_
1
=
1

.
b. Fie u =
x
x
2
+y
2
, v =
y
x
2
+y
2
. Atunci
D(u, v)
D(x, y)
=
1
(x
2
+y
2
)
2
si
D(x, y)
D(u, v)
= (x
2
+y
2
)
2
.
4.4. EXTREME LOCALE 135
44. Fie aplicat ia
F : (x, y) R
2
[ x > 0, y > 0 (x, y) R
2
[ y > 0, F(x, y) = (xy, 3y).
Sa se demonstreze ca F este un difeomorsm.
Solut ie
Se demonstreaza ca F este bijectiva. Evident, F este de clasa (
1
. Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y ,= 0, deci F este difeomorsm. Se poate cal-
cula si transformarea inversa: F
1
(x, y) =
_
3x
y
,
y
2
_
.
45. Sa se demonstreze ca aplicat ia
f : (0, ) (0, ) (x, y) R
2
[ x > 0, f(x, y) =
_
xy,
1
2
_
y
2
x
2
_
_
este un difeomorsm si sa se calculeze inversa.
Solut ie
Faptul ca f este difeomorsm local rezulta din faptul ca iacobianul este
nenul n orice punct: det (J
f
(x, y)) = x
2
+y
2
,= 0.
Se arata ca f este o biject ie si
f
1
(x, y) =
_
_
_
_
x
2
+y
2
y,
x
_
_
x
2
+y
2
y
_
_
.
4.4 Extreme locale
46. Sa se calculeze extremele locale ale funct iilor:
a. f : R
2
R, f(x, y) = x
3
+y
3
6xy.
b. g : R
2
R, g(x, y) = x
3
+ 8y
3
2xy.
c. h : R
2
R, h(x, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Solut ie
a. Punctele critice ale funct iei f sunt solut iile sistemului:
_
f
x
= 0
f
y
= 0
, adica
_
3x
2
6y = 0
3y
2
6x = 0
Rezulta doua puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
136 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
sunt puncte de extrem, se calculeaza matricea hessiana (mai ntai ntr-un
punct arbitrar):
H
f
(x, y) =
_
_

2
f
x
2

2
f
xy

2
f
yx

2
f
y
2
_
_
=
_
6x 6
6 6y
_

In punctele critice se obt ine:


H
f
(0, 0) =
_
0 6
6 0
_
si H
f
(2, 2) =
_
12 6
6 12
_
Valorile proprii ale matricei H
f
(0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei H
f
(2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) si (
1
3
,
1
6
). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Mult imea punctelor critice este: (0, y) [ y R (1,
1
3
). Punctul
(1,
1
3
) este punct de minim (matricea hessiana are valorile proprii pozi-
tive).

In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessiana nu decide (exista o
valoare proprie nula). Se evalueaza semnul diferent ei
f(x, y) f(0, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raza sucient de mica, de exemplu
y
2
), pe care diferent a f(x, y)f(0, y) este
pozitiva, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferent a
f(x, y) f(0, 0) nu pastreaza semn constant pe nici o vecinatate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. Sa se determine extremele locale ale funct iilor:
a. f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 6y 6z, (x, y, z) R
3
.
b. g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
xy +x 2z, (x, y, z) R
3
.
c. h(x, y, z) =
1
x
+
x
y
+
y
z
+z, x ,= 0, y ,= 0, z ,= 0.
Solut ie
a. Funct ia f are un singur punct critic, (1, 3, 3). Matricea hessiana
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (1, 3, 3) este minim
local.
b. Funct ia g are punctul critic (
2
3
,
1
3
, 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
4.4. EXTREME LOCALE 137
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) si (1, 1, 1). Matricea hessiana ntr-un
punct arbitrar este
H
h
(x, y, z) =
_
_
_
2
x
3

1
y
2
0

1
y
2
2x
y
3

1
z
2
0
1
z
2
2y
z
3
_
_
_
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
48. Sa se determine punctele de extrem local ale funct iilor
f : R
2
R, f(x, y) = xy si g : R
3
R, g(x, y, z) = xyz.
Solut ie
Singurul punct critic al funct iei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferent a f(x, y) f(0, 0) nu pastreaza semn constant pe nici o
vecinatate a originii. Punctele critice ale funct iei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), x, y, z R.
Funct ia nu are puncte de extrem.
49. Sa se determine extremele locale ale funct iilor:
a. f : (0, 2) (0, 2) R, f(x, y) = sinxsiny sin(x +y).
b. g : (0, )
3
R, g(x, y, z) = sinx + siny + sinz sin(x +y +z).
Solut ie
a. Punctele critice sunt solut iile sistemului:
_
f
x
= cos xsiny sin(x +y) + sinxsiny cos(x +y) = siny sin(2x +y) = 0
f
y
= sinxcos y sin(x +y) + sinxsiny cos(x +y) = sinxsin(x + 2y) = 0
Rezulta punctele critice: (x
1
, y
1
) = (, ) si (x
2
, y
2
) =
_

3
,

3
_
.
Derivatele part iale de ordinul al doilea:

2
f
x
2
= 2 siny cos(2x +y),

2
f
y
2
= 2 sinxcos(x + 2y),

2
f
xy
= sin(2x + 2y).
Punctul (x
2
, y
2
) este maxim local:
rt s
2
=
138 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
=

2
f
x
2
_

3
,

3
_

2
f
y
2
_

3
,

3
_

_

2
f
xy
_

3
,

3
_
_
2
=
9
4
> 0, r =

3 < 0.

In punctul (x
1
, y
1
) = (, ), derivatele part iale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferent ei f(x, y)f(, ) = sinxsiny sin(x+y)
n jurul punctului (, ). Se poate face acest lucru e folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, e direct, observand ca pentru x < , y < diferent a
este negativa, iar pentru puncte x > , y > diferent a este pozitiva.
Rezulta ca (x
1
, y
1
) nu este extrem local.

In particular, rezulta inegalitatea


sinxsiny sin(x +y)
_
3
2
_
3
, x, y (0, )
b. Se calculeaza punctele critice ale funct iei g:
_

_
g
x
= cos x cos(x +y +z) = 0
g
y
= cos y cos(x +y +z) = 0
g
z
= cos z cos(x +y +z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x +y +z).
Deoarece funct ia cos este injectiva pe (0, ), rezulta x = y = z. Se obt ine
cos x = cos 3x, adica 2 sinxsin2x = 0, cu singura solut ie x =

2
. Rezulta
punctul critic (x, y, z) =
_

2
,

2
,

2
_
. Derivatele part iale de ordinul al doilea
sunt:

2
g
x
2
= sinx + sin(x +y +z),

2
g
y
2
= siny + sin(x +y +z),

2
g
z
2
= sinz + sin(x +y +z),

2
g
xy
=

2
g
yz
=

2
g
xz
= sin(x +y +z).

In punctul critic matricea hessiana este


_
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_. Polinomul car-
acteristic P() =
3
+6
2
+9 +4 are toate radacinile strict negative, deci
_

2
,

2
,

2
_
este punct de maxim. Se observa ca este un maxim global.
4.4. EXTREME LOCALE 139
50. Sa se determine punctele de extrem local ale funct iilor:
a. f(x, y) = 3xy
2
x
3
15x 36x + 9, (x, y) R
2
.
b. f(x, y) = y
4
8y
3
+ 18y
2
8y +x
3
3x
2
3x, (x, y) R
2
.
c. f(x, y) = 4xy x
4
y
4
, (x, y) R
2
.
Solut ie
a. Punctele critice sunt (x
1
, y
1
) = (2, 3), (x
2
, y
2
) = (2, 3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
(x
1
, y
1
) = (1+

2, 2), (x
2
, y
2
) = (1+

2, 2+

3), (x
3
, y
3
) = (1+

2, 2

3),
(x
4
, y
4
) = (1

2, 2), (x
5
, y
5
) = (1

2, 2+

3), (x
6
, y
6
) = (1

2, 2

3).
Punctele de extrem sunt (x
2
, y
2
), (x
3
, y
3
) (minime) si (x
4
, y
4
) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (1, 1); primul nu este punct de ex-
trem, celelalte sunt puncte de maxim.
51. Sa se determine extremele locale ale funct iilor:
a. f : (0, ) (0, ) R , f(x, y) = 4x
2
+
2
xy
2
+y
2
b. f : R
2
(0, 0) R , f(x, y) =
x+y

x
2
+y
2
.
Solut ie
a. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
) =
_
1
2
,

2
_
.

In punctul critic matricea hessiana este


_
24 4

2
4

2 8
_
.
1
= 24 > 0 si

2
= 24832 > 0 deci
_
1
2
,

2
_
este punct de minim local si f
_
1
2
,

2
_
= 4.
b. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie punctele critice
(x, x), x R

Matricea hessiana intr-un punct critic este


H
f
(x, x) =
_
_
x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
_
_
Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim si f
min
=

2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si f
max
=

2.
52. Sa se determine extremele locale ale funct iilor:
a. f : R
2
R, f(x, y) = x
4
+y
4
2x
2
+ 4xy 2y
2
b. f : R
3
R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 3z
2
xy +yz + 2xz
140 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Solut ie
a. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie punctele critice
(x
1
, y
1
) = (0, 0); (x
2
, y
2
) = (

2,

2); (x
3
, y
3
) = (

2,

2)

Intr-un punct oarecare matricea hessiana este


_
12x
2
4 4
4 12y
2
4
_
Punctele (

2,

2); (

2,

2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-


trem.
b. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0).
Matricea hessiana n punctul critic este
_
_
_
2 1 2
1 2 1
2 1 6
_
_
_.

1
= 2 > 0,
2
= 3 > 0 si
3
= 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict si f
min
= 0.
53. Sa se determine extremele locale ale funct iei:
F : R
2
R, f(x, y) = x
3
+ 3xy 15x 12y.
Solut ie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (2, 1); folosind matricea hessiana, se
decide natura acestor puncte.
54. Sa se determine extremele globale ale funct iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
x
2
y
2
,
b. g(x, y) =
2x+y

x
2
+y
2
.
Solut ie
Se trece la coordonate polare si se reduce problema la a determina extremele
unor funct ii de o singura variabila reala.
55. Sa se determine extremele locale ale funct iei:
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, denita pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ie
Se determina punctele critice si apoi, folosind matricea hessiana, se decide
natura lor.
56. Sa se determine extremele funct iilor:
a. f(x, y) = xy
_
1 x
2
y
2
, denita pentru x
2
+y
2
< 1.
4.5. FUNCT II IMPLICITE 141
b. g(x, y) = (1 +e
y
) cos x ye
y
, (x, y) R
2
.
Solut ie
a. Punctele critice sunt (0, 0), (

3
3
,

3
3
), (

3
3
,

3
3
).
b. Punctele critice sunt (2n, 0) si ((2n + 1), 2), n Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. Sa se determine extremele urmatoarelor funct ii:
a. f(x, y, z) = xy ln(x
2
+y
2
).
b. g(x, y, z) = 2x
2
+ 2xy 5y
2
+ 6x + 6y.
Solut ie
a. Puncte de maxim: (
1

2e
,
1

2e
), (
1

2e
,
1

2e
);
puncte de minim: (
1

2e
,
1

2e
), (
1

2e
,
1

2e
).
b. Funct ia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5 Funct ii implicite
58. Funct ia z = z(x, y) este denita implicit de ecuat ia
(y +z) sinz y(x +z) = 0.
Sa se calculeze expresia:
E = (z sinz)
z
x
y
2
z
y
.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = (y + z) sinz y(x + z). Funct ia z = z(x, y) exista n
vecinatatea punctelor cu proprietatea
F
z
,= 0, adica
sinz + (y +z) cos z y ,= 0.

In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele part iale ale funct iei z, derivand
relat ia F(x, y, z) = 0 n raport cu x si respectiv y, (z este funct ie de x si y):
z
x
sinz + (y +z) cos z
z
x
y
_
1 +
z
x
_
= 0,
deci:
z
x
=
y
sinz + (y +z) cos z y
.
142 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
_
1 +
z
y
_
sinz + (y +z) cos z
z
y
(x +z) y
z
y
= 0,
deci
z
y
=
x +z sinz
sinz + (y +z) cos z y
.

Inlocuind
z
x
si
z
y
cu valorile obt inute mai sus n expresia E, se obt ine
E =
yF(x, y, z)
sinz + (y +z) cos z y
= 0.
59. Fie g (
1
(R
2
) si e funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
g(y
2
x
2
, z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y
z
x
+x
z
y
.
Solut ie
Fie funct ia F(x, y, z) = g(y
2
x
2
, z xy). Notam u = y
2
x
2
si v = z xy.
Condit ia de existent a a funct iei z = z(x, y) este
F
z
,= 0, adica
g
v
,= 0.

In
aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele part iale ale funct iei z:
g
u
(2x) +
g
v
_
z
x
y
_
= 0
z
x
=
2x
g
u
+y
g
v
g
v
.
2y
g
u
+
g
v
_
z
y
x
_
= 0
z
y
=
x
g
v
2y
g
u
g
v
.

Inlocuind, se obt ine: E = x


2
+y
2
.
60. Fie a R si e funct ia z = z(x, y) denita de ecuat ia
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
Sa se calculeze diferent iala ntai si diferent iala a doua ale funct iei z.
Solut ie
Fie funct ia F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
a
2
. Funct ia z = z(x, y) exista n
vecinatatea punctelor cu proprietatea
F
z
,= 0, adica z ,= 0. Exista deci
doua submult imi ale sferei de centru O si raza a pe care exista cate o funct ie
z: semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z > 0 si semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z < 0.
Vom calcula diferent ialele funct iei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
z
x
= 0
z
x
=
x
z
=
x
_
a
2
x
2
y
2
.
4.5. FUNCT II IMPLICITE 143
Analog,
z
y
=
y
z
=
y
_
a
2
x
2
y
2
si deci
dz =
x
z
dx
y
z
dy =
x
_
a
2
x
2
y
2
dx
y
_
a
2
x
2
y
2
dy.
Diferent iala a doua:
2 + 2
_
z
x
_
2
+ 2z

2
z
x
2
= 0,
deci:

2
z
x
2
=
x
2
+z
2
z
3
=
y
2
a
2
z
3
=
y
2
a
2
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
.
2
z
y
z
x
+ 2z

2
z
xy
= 0,
deci

2
z
xy
=
z
x
z
y
z
=
xy
z
3
=
xy
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
.

In concluzie:
d
2
z =
y
2
a
2
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
dx
2

2xy
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
dxdy+
x
2
a
2
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
dy
2
61. Funct iile u = u(x, y) si v = v(x, y) sunt denite implicit de sistemul
de ecuat ii u +v = x +y, ux +vy = 1. Sa se calculeze derivatele part iale de
ordinul ntai si al doilea ale funct iilor u si v.
Solut ie
Fie F : R
4
R
2
, F(x, y, u, v) = (u + v x y, ux + vy 1). Notand
f(x, y, u, v) = u + v x y si g(x, y, u, v) = ux + vy 1, condit ia de
existent a a funct iilor u si v este
D(f,g)
D(u,v)
,= 0, adica y x ,= 0.

In aceasta
ipoteza, derivand n raport cu x si respectiv y relat iile f = 0, g = 0, se
obt ine:
u
x
+
v
x
= 1 si u +x
u
x
+y
v
x
= 0,
u
y
+
v
y
= 1 si x
u
y
+v +y
v
y
= 0,
144 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
de unde rezulta:
u
x
=
u +y
y x
,
v
x
=
u +x
x y
,
u
y
=
v +y
y x
,
v
y
=
v +x
x y
.
Pentru a calcula derivatele part iale de ordinul al doilea, se deriveaza n
continuare n raport cu x si respectiv y:

2
u
x
2
+

2
v
x
2
= 0, si 2
u
x
+x

2
u
x
2
+y

2
v
x
2
= 0,
de unde rezulta

2
u
x
2
=
2
u
x
y x
=
2(u +y)
(y x)
2
.
Analog se calculeaza si celelalte derivate part iale de ordinul al doilea.
62. Fie F C
2
(R
2
). Funct ia y = y(x) este denita implicit de ecuat ia
F(sinx +y, cos y +x) = 0.
Sa se determine y

n punctele critice ale lui y.


Solut ie
Fie u = sinx + y, v = cos y + x. Condit ia de existent a a funct iei y este
F
u

F
v
siny ,= 0. Derivand ecuat ia F(u, v) = 0 n raport cu x, rezulta:
() (y

+ cos x)
F
u
+ (1 y

siny)
F
v
= 0.
Se obt ine:
y

=
F
u
cos x +
F
v
F
v

F
u
.
Derivand relat ia () n raport cu x si nlocuind y

= 0, rezulta ( n punctele
critice):
y

2
F
u
2
cos
2
x 2

2
F
uv
cos x

2
F
v
2
+
F
u
sinx
F
u

F
v
siny
.
63. Funct iile y = y(x) si z = z(x) sunt denite implicit de sistemul
_
sinx + siny + sinz = a
x
2
+y
2
+z
2
= b
, a, b R.
4.5. FUNCT II IMPLICITE 145
Sa se calculeze y

si z

.
Solut ie
Fie f(x, y, z) = sinx + siny + sinz a, g(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
b si
F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)). Condit ia de existent a pentru funct iile y
si z este
D(f,g)
D(y,z)
,= 0 2z cos y 2y cos z ,= 0. Derivand ecuat iile f = 0,
g = 0 n funct ie de x , rezulta:
()
_
cos x +y

cos y +z

cos z = 0
2x + 2yy

+ 2zz

= 0
Solut ia sistemului este
y

=
xcos z z cos x
z cos y y cos z
, z

=
y cos x xcos y
z cos y y cos z
.
Derivand relat iile ()n funct ie de x, rezulta:
_
y

cos y (y

)
2
siny +z

cos z (z

)
2
sinz = sinx
2(y

)
2
+ 2yy

+ 2(z

)
2
+ 2zz

= 2
Rezolvand sistemul, rezulta y

si z

.
64. Funct iile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt denite implicit
de sistemul de ecuat ii
_

_
u + lnv = x
v lnu = y
z = 2u +v
Sa se calculeze
z
x
,

2
u
xy
,

2
v
y
2
.
Solut ie
Fie funct iile:
f(x, y, u, v, z) = u + lnv x,
g(x, y, u, v, z) = v lnu y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si e F = (f, g, h). Condit ia de existent a a funct iilor u, v, z este
D(f, g, h)
D(u, v, z)
,= 0 1 +
1
uv
,= 0.
Derivand relat iile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u
x
=
uv
1 +uv
,
v
x
=
v
1 +uv
,
z
x
=
2uv +v
1 +uv
.
146 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Derivand relat iile f = 0, g = 0 n raport cu y, rezulta:
()
_
u
y
+
1
v
v
y
= 0

1
u
u
y
+
v
y
= 1
.
Solut ia sistemului este:
u
y
=
u
1 +uv
,
v
y
=
uv
1 +uv
.
Derivand relat iile () n raport cu x, rezulta
_

2
u
xy

1
v
2
v
x
v
y
+
1
v

2
v
xy
= 0

2
v
xy
+
1
u
2
u
x
u
y

1
u

2
u
xy
= 0
Rezolvand sistemul, rezulta

2
u
xy
=
uv(u 1)
(1 +uv)
3
.
Analog se calculeaza si

2
v
y
2
.
65. Fie g C
1
(R) si e funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
xyz = e
g(z)
. Sa se demonstreze ca z nu are puncte critice.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = xyz e
g(z)
; condit ia de existent a a funct iei z este
f
z
,= 0 xy g

(z)e
g(z)
,= 0.
Derivand ecuat ia F = 0 n raport cu x se obt ine:
yz +xy
z
x
e
g(z)
g

(z)
z
x
= 0.
Rezulta
z
x
=
yz
xy g

(z)e
g(z)
si analog,
z
y
=
xz
xy g

(z)e
g(z)
.
Sistemul
_

_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0
4.5. FUNCT II IMPLICITE 147
nu are solut ii, deci z nu are puncte critice.
66. Sa se determine extremele funct iei y = y(x) denite implicit de
ecuat ia x
3
+y
3
2xy = 0.
Solut ie
Fie F(x, y) = x
3
+ y
3
2xy. Funct ia y = y(x) este denita n vecinatatea
punctelor pentru care
F
y
,= 0, adica 3y
2
2x ,= 0.

In aceasta ipoteza, se
determina punctele critice ale funct iei y:
3x
2
+ 3y
2
y

2y 2xy

= 0 y

(x) =
2y 3x
2
3y
2
2x
.
Punctele critice sunt solut iile sistemului:
_

_
y

= 0
F = 0
F
y
,= 0

_
2y 3x
2
= 0
x
3
+y
3
2xy = 0
3y
2
2x ,= 0

_
y =
3x
2
2
x
3
_
27x
3
16
_
= 0
F
y
,= 0
.
Unica solut ie este (x, y) =
_
2
3

2
3
,
2
3

4
3
_
. Pentru a decide daca x =
2
3

2
3
este
punct de extrem local pentru y, vom calcula y

_
2
3

2
3
_
:
6x + 6y
_
y

_
2
+ 3y
2
y

2y

2y

2xy

= 0, y

(
2
3

2
3
) = 3 < 0,
deci x =
2
3

2
3
este maxim local pentru y si y(
2
3

2
3
) =
2
3

4
3
.
67. Sa se determine extremele funct iei z = z(x, y), denite implicit de
ecuat ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) 8(xy +x +y) = 0.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = z
3
+z +20(x
2
+y
2
) 8(xy +x+y); condit ia de existent a a
funct iei z este
F
z
,= 0, adica 3z
2
+1 ,= 0. Evident, condit ia este ndeplinita
pentru orice x, y, z R. Derivatele part iale de ordinul ntai ale lui z:
3z
2
z
x
+
z
x
+ 40x 8(y + 1) = 0
z
x
=
8(y + 1) 40x
3z
2
+ 1
.
3z
2
z
y
+
z
y
+ 40y 8(x + 1) = 0
z
y
=
8(x + 1) 40y
3z
2
+ 1
.
Punctele critice ale funct iei z sunt solut iile sistemului:
_

_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0

_
8(y+1)40x
3z
2
+1
= 0
8(x+1)40y
3z
2
+1
= 0
z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) 8(xy +x +y) = 0
148 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Unica solut ie a sistemului este (x, y, z) = (
1
4
,
1
4
, 1). Pentru a decide daca el
este punct de extrem local, se calculeaza derivatele part iale ale funct iei z.
6z
_
z
x
_
2
+ 3z
2

2
z
x
2
+

2
z
x
2
+ 40 = 0

2
z
x
2
=
40
3z
2
+ 1
.
6z
_
z
y
_
2
+ 3z
2

2
z
y
2
+

2
z
y
2
+ 40 = 0

2
z
y
2
=
40
3z
2
+ 1
.
6z
z
y
z
x
+ 3z
2

2
z
xy
+

2
z
xy
8 = 0

2
z
xy
=
8
3z
2
+ 1
.
Rezulta

2
z
x
2
(
1
4
,
1
4
) = 10,

2
z
y
2
(
1
4
,
1
4
) = 10,

2
z
xy
(
1
4
,
1
4
) = 2,
deci n punctul (
1
4
,
1
4
), funct ia z are un maxim local.
68. Fie a R, a ,= 0; sa se determine extremele locale ale funct iei
z = z(x, y) denite implicit de ecuat ia (x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
x
2
z
2
.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
a
2
+x
2
+z
2
; Condit ia de existent a a funct iei z
este
F
z
,= 0, adica z ,= 0.

In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele part iale
ale funct iei z:
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2x + 2z
z
x
_
+ 2x + 2z
z
x
= 0
z
x
=
x
z
.
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2y + 2z
z
y
_
+ 2z
z
y
= 0,
de unde rezulta
z
y
=
2y(x
2
+y
2
+z
2
)
z(2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
+ 1)
.
Sistemul
_

_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0
are solut iile
(x
1
, y
1
, z
1
) =
_
_
0, 0,

1 +

1 + 4a
2
2
_
_
si
(x
2
, y
2
, z
2
) =
_
_
0, 0,

1 +

1 + 4a
2
2
_
_
.
4.5. FUNCT II IMPLICITE 149
Se observa ca este vericata condit ia z ,= 0. Derivatele part iale de ordinul
al doilea:
_
2x + 2z
z
x
_
2
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2
z
x
+ 2z

2
z
x
2
_
+2+2
z
x
+2z

2
x
2
= 0,
de unde rezulta

2
z
x
2
=
3z
2
+y
2
+z
2
+ 1
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
4y
2
+ (x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2z

2
z
y
2
_
+ 2z

2
z
y
2
= 0,
de unde rezulta

2
z
y
2
=
x
2
+ 3y
2
+z
2
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
_
2x + 2z
z
x
__
2y + 2z
z
x
_
+
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2
z
x
z
y
+ 2z

2
z
x
y
_
+ 2
z
x
z
y
+ 2z

2
z
xy
= 0,
de unde rezulta

2
z
xy
=
2xy
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
Calculand derivatele part iale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezulta:
r =

2
z
x
2
(0, 0) =
1
z
, s =

2
z
xy
(0, 0) = 0, t =

2
z
y
2
(0, 0) =
z
z
2
+ 1
.
Deoarece rt s
2
=
1
z
2
+1
> 0, (si pentru z
1
si pentru z
2
), rezulta ca atat z
1
cat si z
2
au extreme locale n (0, 0). Funct ia z
1
satisface condit ia r < 0, deci
are un maxim local n (0, 0), iar valoarea ei n acest punct este
z
1
(0, 0) =

1 +

1 + 4a
2
2
.
Funct ia z
2
satisface condit ia r > 0, deci are un minim local n (0, 0), iar
valoarea ei n acest punct este
z
2
(0, 0) =

1 +

1 + 4a
2
2
.
69. Sa se determine extremele locale ale funct iei y = y(x) denite im-
plicit de ecuat ia x
3
+y
3
3x
2
y 3 = 0.
150 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Solut ie
Fie F(x, y) = x
3
+y
3
3x
2
y3. Condit ia de existent a pentru y este
F
y
,= 0,
adica 3y
2
3x
2
,= 0.

In aceasta ipoteza, se calculeaza y

:
3x
2
+ 3y
2
y

6xy 3x
2
y

= 0 y

(x) =
2xy x
2
y
2
x
2
,
deci punctele critice ale funct iei y sunt
x
1
= 0, y
1
(0) =
3

3, x
2
= 2, y
2
(2) = 1.
6x + 6y(y

)
2
+ 3y
2
y

6y 12xy

3x
2
y

= 0
y

(x) =
2x + 2y 2y(y

)
2
+ 4xy

y
2
x
2
.
Rezulta y

(0) =
2
3

3
> 0, deci x
1
= 0 este minim local si y

(2) =
2
3
, deci
x
2
= 2 este maxim local.
70. Sa se determine punctele de extrem ale funct iei y = y(x) denite
implicit de ecuat ia x
2
+y
2
e
2arctg
x
y
, y ,= 0.
Solut ie
Condit ia de existent a a funct iei y este
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
,= 0.
Se obt ine
y

=
2ye
arctg
x
y
x(x
2
+y
2
)
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
;
punctele critice sunt:
x
1
=

2
2
, x
2
=

2
2
.

In aceste puncte y(x


1
) = x
1
si y(x
2
) = x
2
. Se calculeaza y

(x
1,2
), etc.
71. Sa se calculeze y

(1), y ind denita implicit de x


3
y cos y = 0.
Solut ie
Condit ia de existent a este siny 1 ,= 0; derivand relat ia data, rezulta
y

(x) =
3x
2
1sin y
.
4.5. FUNCT II IMPLICITE 151
72. Sa se calculeze y

(0) si y

(0), unde y este denita implicit de ecuat ia


e
x
2
y
2
= sin(x + 2y) + 1.
Solut ie
Se deriveaza ecuat ia data n raport cu x.
73. Sa se calculeze derivatele part iale de ordinul ntai n punctul (1, 1)
ale funct iei z denite implicit de
2z =
_
x
2
+y
2
tg
z
_
x
2
+y
2
.
Solut ie
Se deriveaza relat ia data n raport cu x si y.
74. Fie G (

(R
3
) si e z = z(x, y) denita implicit de relat ia
z +G(x, y, z) = 0.
Sa se calculeze derivatele part iale de ordinul ntai ale lui z.
Solut ie
Derivand n raport cu x, se obt ine:
z
x
+
G
x
+
G
y
+
G
z
z
x
= 0.
75. Sa se calculeze x

(0) si y

(0), funct iile x si y ind denite implicit


de sistemul de ecuat ii:
_
xy + 2y
2
+yz +x +y = 1
arctg
x
y
+ ln(x
2
+ 2y
2
+z
2
) = ln2
.
Solut ie
Se deriveaza relat iile date n funct ie de z.
76. Sa se determine extremele urmatoarelor funct ii denite implicit:
a. y = y(x), denita de 2yx
2
+y
2
4x 3 = 0.
b. y = y(x) denita de
_
x
2
+y
2
_
2
= x
2
y
2
.
c. z = z(x, y), denita de x
2
+y
2
+z
2
xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Solut ie
Aceeasi metoda ca n exercit iul 70.
152 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
4.6 Extreme cu legaturi
77. Sa se determine extremele locale ale funct iei f(x, y, z) = xyz cu
legatura x +y +z = 1.
Solut ie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie funct iile
g(x, y, z) = x +y +z 1 si F(x, y, z) = f +g = xyz +(x +y +z 1).
Extremele cerute verica sistemul:
_

_
F
x
= 0
F
y
= 0
F
z
= 0
g = 0

_
yz + = 0
xz + = 0
xy + = 0
x +y +z 1 = 0
Solut iile sistemului sunt:
pentru
1
=
1
9
(x
1
, y
1
, z
1
) =
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
pentru
2
= 0
_

_
(x
2
, y
2
, z
2
) = (1, 0, 0),
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0, 1, 0),
(x
4
, y
4
, z
4
) = (0, 0, 1)
.
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaza diferent iala
a doua a funct iei F:
d
2
F =

2
F
x
2
dx
2
+

2
F
y
2
dy
2
+

2
F
z
2
dz
2
+

2
F
xy
dxdy+

2
F
xz
dxdz+

2
F
yz
dydz =
= 2 (zdxdy +ydxdz +xdydz) .
Pe legatura, avem dg = 0, adica dx+dy +dz = 0. Rezulta deci ca restrict ia
lui d
2
F la legatura g = 0 este:
d
2
F = 2((1 x y)dxdy +ydx(dx dy) +xdy(dx dy)) =
= 2
_
ydx
2
xdy
2
+ (1 2x 2y)dxdy
_
.

In punctul (x
1
, y
1
, z
1
) =
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
se obt ine:
d
2
F
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
=
2
3
_
dx
2
+dxdy +dy
2
_
,
care este o forma patratica negativ denita si deci (x
1
, y
1
, z
1
) =
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
este maxim local al funct iei f cu legatura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, n (1, 0, 0), rezulta
4.6. EXTREME CU LEG

ATURI 153
d
2
F(1, 0, 0) = 2dy
2
2dxdy, care are valorile proprii 1

2, etc. Se
poate studia si semnul diferent ei f(x, y, z) f(1, 0, 0) ntr-o vecinatate a
punctului (1, 0, 0), restrict ionata la planul x +y +z = 1.
78. Sa se calculeze valorile extreme ale funct iei f(x, y, z) = x + y + z
restrict ionate la = (x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x + 2y +z = 1.
Solut ie
Intersect ia dintre sfera si plan este un cerc deci o mult ime compacta. Funct ia
f ind continua, rezulta ca este marginita (pe ) si si atinge marginile. Ex-
ista deci si n astfel ncat f() = inf

f si f() = sup

f. Pentru a
determina aceste valori, se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
1, h(x, y, z) = 2x + 2y +z 1
si e F(x, y, z) = x +y +z +(x
2
+y
2
+z
2
1) +(2x + 2y +z 1).
Se determina punctele critice ale funct iei F cu legaturile date:
_

_
F
x
= 1 + 2x + 2 = 0
F
y
= 1 + 2y + 2 = 0
F
z
= 1 + 2z + = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
1 = 0
h = 2x + 2y +z 1 = 0

_

1
=
1
4

1
=
1
2
(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 1)

2
=
1
4

2
=
11
18
(x
2
, y
2
, z
2
) =
_
4
9
,
4
9
,
7
9
_
.
Avand numai doua puncte critice, ntr-unul dintre ele funct ia va lua val-
oarea maxima, iar n celalalt, valoarea minima. Se calculeaza f(0, 0, 1) = 1
(maxim) si f(
4
9
,
4
9
,
7
9
) =
1
9
(minim).
79. Sa se determine extremele globale ale funct iei
f(x, y, z) = 2x
2
+ 2y
2
xy +z
4
2z
2
pe mult imea compacta = (x, y, z)[x
2
+y
2
+ 2z
2
8.
Solut ie
Se determina mai ntai extremele locale ale lui f pe interiorul lui (care
este o mult ime deschisa), apoi se determina extremele lui f cu legatura
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8.
Punctele critice ale lui f din mult imea (x, y, z)[x
2
+ y
2
+ 2z
2
< 8 sunt
154 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
solut iile sistemului:
_

_
f
x
= 4x y = 0
f
y
= 4y x = 0
f
z
= 4z
3
4z = 0

_
(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0)
(x
2
, y
2
, z
2
) = (0, 0, 1)
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0.0 1)
Matricea hessiana ntr-un punct arbitrar este
_
_
_
4 1 0
1 4 0
0 0 12z
2
4
_
_
_.

In
punctul (0, 0, 0) matricea hessiana are si valori proprii pozitive si negative,
deci originea nu este extrem local.

In (0, 0, 1) si (0, 0, 1) matricea hessiana
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amandoua minime locale.
Valoarea funct iei n aceste puncte este f(0, 0, 1) = f(0, 0, 1) = 1.
Se determina acum extremele locale ale lui f cu legatura
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 2z
2
8 = 0.
Fie F(x, y, z) = 2x
2
+2y
2
xy +z
4
2z
2
+(x
2
+y
2
+2z
2
8). Se rezolva
sistemul:
_

_
F
x
= 4x y + 2x = 0
F
y
= 4y x + 2y = 0
F
z
= 4z
3
4z + 4z = 0
g = x
2
+y
2
+ 2z
2
8 = 0
Din primele doua ecuat ii rezulta x = y sau =
5
2
. Cazul x = y conduce
la solut iile:

1
= 3, (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 2),

2,3
=
3
2
, (x
2
, y
2
, z
2
) =
__
3
2
,
_
3
2
,
_
5
2
_
, (x
3
, y
3
, z
3
) =
_

_
3
2
,
_
3
2
,
_
5
2
_
.

In aceste puncte funct ia f ia valorile:


f(0, 0, 2) = 8, f
__
3
2
,
_
3
2
,
_
5
2
_
= f
_

_
3
2
,
_
3
2
,
_
5
2
_
=
23
4
.
Cazul =
5
2
conduce la sistemul
_

_
x +y = 0
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8
z(2z
2
7) = 0
cu solut iile:
(x
4
, y
4
, z
4
) = (2, 2, 0), (x
5
, y
5
, z
5
) = (2, 2, 0)
(x
6
, y
6
, z
6
) =
_
2
2
,

2
2
,
_
7
2
_
(x
7
, y
7
, z
7
) =
_

2
2
,

2
2
,
_
7
2
_
.

In aceste puncte funct ia f ia valorile:


f(2, 2, 0) = f(2, 2, 0) = 20,
f
_
2
2
,

2
2
,
_
7
2
_
= f
_

2
2
,

2
2
,
_
7
2
_
=
33
4
.
Comparand valorile funct iei f, rezulta ca valoarea minima a funct iei (pe
4.6. EXTREME CU LEG

ATURI 155
mult imea ) este f(0, 0, 1) = f(0, 0, 1) = 1, iar valoarea maxima este
f(2, 2, 0) = f(2, 2, 0) = 20.
80. Sa se determine maximul si minimul funct iei
f(x, y) = x
2
+y
2
3x 2y + 1
pe mult imea K = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
1.
Solut ie
Funct ia si atinge marginile pe mult imea K. Determinam mai ntai ex-
tremele funct iei pe mult imea deschisa (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
< 1. Sistemul
_
f
x
= 2x 3 = 0
f
y
= 2y 2 = 0
nu are solut ii n interiorul cercului unitate. Rezulta ca valorile extreme se
vor atinge pe cerc. Pentru a le determina, aam extremele funct iei f cu
legatura g(x, y) = x
2
+y
2
1 = 0. Funct ia lui Lagrange este
F(x, y) = x
2
+y
2
3x 2y + 1 +(x
2
+y
2
1),
si deci rezulta sistemul
_

_
F
x
= 2x 3 + 2x = 0
F
y
= 2y 2 + 2y = 0
g(x, y) = x
2
+y
2
1 = 0
Solut iile sunt:

1
= 1

13
2
, x
1
=
3

13
13
, y
1
=
2

13
13

2
= 1 +

13
2
, x
2
=
3

13
13
, y
2
=
2

13
13
.
Calculand valorile funct iei f n aceste puncte se obt in valorile extreme
cerute.
81. Fie D = (x, y)[x + y = 1. Sa se determine extremele locale ale
funct iei f : D R, f(x, y) = x
2
+y
2
x y.
Solut ie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie legatura g(x, y) = x +y 1 si e
F(x, y) = f(x, y) +g(x, y) = x
2
+y
2
x y +(x +y 1).
156 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
Sistemul
_

_
F
x
= 2x 1 + = 0
F
y
= 2y 1 + = 0
g = x +y 1 = 0
are solut iile = 0, (x, y) =
_
1
2
,
1
2
_
Matricea hessiana a funct iei F (ntr-un punct arbitrar, deci si pe D) este
_
2 0
0 2
_
, deci punctul
_
1
2
,
1
2
_
este minim local.
82. Sa se determine punctele cele mai departate de origine care se gasesc
pe suprafat a de ecuat ie 4x
2
+y
2
+z
2
8x 4y + 4 = 0.
Solut ie
Problema este echivalenta cu a gasi extremele funct iei
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
cu legatura g(x, y, z) = 4x
2
+y
2
+z
2
8x 4y + 4 = 0.
83. Sa se determine valorile extreme ale funct iei
f : R
3
R, f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult imea (x, y, z) R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1.
Solut ie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange; e
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
1 si F(x, y, z) = f(x, y, z) +g(x, y, z).
Sistemul
_

_
F
x
= 2(2 +)x = 0
F
y
= 2(1 +)y = 0
F
z
= 2(3 +)z = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
1 = 0
are solut iile

1
= 1, (x, y, z) (0, 1, 0); (0, 1, 0),

2
= 2, (x, y, z) (1, 0, 0); (1, 0, 0),

3
= 3, (x, y, z) (0, 0, 1); (0, 0, 1).
Sfera unitate este mult ime compacta, deci funct ia f isi atinge marginile;
rezulta f
min
= f(0, 1, 0) = 1 si f
max
= f(0, 0, 1) = 3.
84. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ie x
2
+ 2y
2
= 1.
Solut ie
4.6. EXTREME CU LEG

ATURI 157
Problema este echivalenta cu a gasi valorile extreme ale funct iei f(x, y) = xy
cu legatura g(x, y) = x
2
+ 2y
2
1.
Consideram funct ia F(x, y) = xy +(x
2
+ 2y
2
1). Din sistemul:
_

_
F
x
= y + 2x = 0
F
y
= x + 4y = 0
g = x
2
+ 2y
2
1 = 0
rezulta =

2
4
.
Pentru =

2
4
, rezulta:
(x
1
, y
1
) =
_
2
2
,
1
2
_
si (x
2
, y
2
) =
_

2
2
,
1
2
_
.
Pentru =

2
4
, rezulta:
(x
3
, y
3
) =
_
2
2
,
1
2
_
si (x
4
, y
4
) =
_

2
2
,
1
2
_
.
Valorile extreme ale funct iei continue f pe elipsa (care este mult ime com-
pacta) sunt: f(x
1
, y
1
) =

2
4
( minim) si f(x
3
, y
3
) =

2
4
( maxim).
85. Fie a, b, c R, a
2
+b
2
+c
2
,= 0; sa se determine valorile extreme ale
funct iei
f : R
3
R, f(x, y, z) = ax +by +cz,
pe mult imea D = (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
.
Solut ie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
r
2
si F(x, y, z) = f(x, y, z) g(x, y, z)
Mult imea D este compacta. Deoarece f este continua, rezulta ca f este si
atinge marginile pe D.

In concluzie, f are cel put in un punct de minim
global condit onat de g si un punct de maxim global condit onat de g.
Sistemul
_

_
F
x
= a 2x = 0
F
y
= b 2y = 0
F
z
= c 2z = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
r
2
= 0
are solut iile =

a
2
+b
2
+c
2
2r
, (x, y, z) =
_
a
2
,
b
2
,
c
2
_
.
Deoarece f are cel put in doua puncte de extrem globale pe D, deducem ca
valoarile extreme ale lui f sunt r

a
2
+b
2
+c
2
.
86. Sa se determine extremele funct iei
f : R
3
R, f(x, y, z) = xyz
158 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
pe mult imea (x, y, z) R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0
Solut ie
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
1 , h(x, y, z) = x +y +z si
F(x, y, z) = f(x, y, z) +g(x, y, z) +h(x, y, z)
Sistemul
_

_
F
x
= yz + 2x + = 0
F
y
= xz + 2y + = 0
F
z
= xy + 2z + = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
1 = 0
h = x +y +z = 0
are solut iile
_
1

6
,
1

6
,
2

6
_
;
_
1

6
,
1

6
,
2

6
_
;
_
1

6
,
2

6
,
1

6
_
;
_
1

6
,
2

6
,
1

6
_
;
_
2

6
,
1

6
,
1

6
_
;
_
2

6
,
1

6
,
1

6
_
.
Se obt in trei puncte de minim n care f are valoarea
1
3

6
si trei puncte de
maxim n care f are valoarea
1
3

6
.
87. Funct ia z = z(x, y) este denita implicit de ecuat ia
x
2
+y
2
+z
2
2x + 2y 4z 10 = 0.
Sa se determine extremele locale ale lui z cu legatura x = 0.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = z(x, y) +x. Se obt ine sistemul:
_

_
z
x
+ =
1x
z2
+
z
y
=
1+y
z2
x = 0
x
2
+y
2
+z
2
2x + 2y 4z 10 = 0
Solut iile sunt (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 1, 2+

15) si (x
2
, y
2
, z
2
) = (0, 1, 2

15).
Calculandu-se diferent iala a doua a funct iei F (pe legatura) se obt ine
D
2
F =

2
z
y
2
dy
2
.
Rezulta ca funct ia z
1
are un maxim n (0, 1) iar funct ia z
2
are un minim
n (0, 1).
88. Sa se determine extremele funct iei f(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
3
pe
mult imea (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 1.
Solut ie
Funct ia f este continua, iar mult imea data este compacta, deci exista cel
put in doua puncte de extrem (n care f si atinge valorile extreme). Fie
4.6. EXTREME CU LEG

ATURI 159
F(x, y, z) = x
3
+y
3
+z
3
+(x
2
+y
2
+z
2
1); rezulta sistemul sistemul
_

_
F
x
= 3x
2
+ 2x = 0
F
y
= 3y
2
+ 2y = 0
F
z
= 3z
2
+ 2z = 0
x
2
+y
2
+z
2
1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuat ii are solut iile x = y = z = 0 si
x = y = z =
2
3
. Prima solut ie nu verica ultima ecuat ie; cea de a doua,
nlocuita n ultima ecuat ie da
1
=

3
2
si
2
=

3
2
. Se obt in solut iile
x
1
= y
1
= z
1
=

3
3
si x
2
= y
2
= z
2
=

3
3
. Calculand valorile funct iei f n
aceste puncte, rezulta valorile extreme ale lui f.
89. Sa se calculeze extremele urmatoarelor funct ii pe mult imile indicate:
a. f(x, y) = e
xy
, (x, y) R
2
, x +y = 3.
b. f(x, y, z) = x +y +z, (x, y, z) R
3
, x
2
+y
2
+z
2
= 4, x y +z = 0.
Solut ie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
90. Sa se determine valorile extreme ale funct iei f(x, y) = ln(x
2
+y
2
)xy
pe mult imea (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
16, y 2.
Solut ie
Se determina mai ntai extremele (libere) pe mult imea deschisa
(x, y) R
2
[ x
2
+y
2
< 16, y > 2.
Apoi se rezolva doua probleme de extrem cu legaturi, legaturile ind
x
2
+y
2
= 16 si respectiv y = 2.
91. Fie matricea (simetrica de ordinul n),
A = (a
ij
)
ij
, a
ij
= a
ji
, i, j 1, 2, ..., n.
Sa se determine valorile extreme ale funct iei (formei patratice)
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
160 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
pe sfera x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1.
Solut ie
Construim funct ia lui Lagrange
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) (x
2
1
+x
2
2
+...x
2
n
1).
Rezulta sistemul:
_

_
F
x
1
=
f
x
1
2x
1
= 0
F
x
2
=
f
x
2
2x
2
= 0
.....
F
x
n
=
f
x
n
2x
n
= 0
F

= 1 (x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
Sistemul se scrie sub forma echivalenta:
_

_
(a
11
)x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
)x
2
+... +a
2n
x
n
= 0
...................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+... + (a
nn
)x
n
= 0
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuat ii) are solut ii nenule daca
si numai daca este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetrica).

In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale funct iei f, se mult este prima ecuat ie de mai sus cu x
1
, a doua
cu x
2
, s.a.m.d., a n-a ecuat ie cu x
n
si se aduna membru cu membru cele n
relat ii obt inute; rezulta:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) (x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0

In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f(x


1
, x
2
, ..., x
n
) = . Rezulta
ca valorile minima si maxima ale funct iei f sunt cea mai mica si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii si cu
parametri
5.1 Not iuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b R si e f : [a, b) R o funct ie local integrabila (integrabila pe
orice interval compact [u, v] [a, b)). Integrala improprie (n b)
_
b
a
f(x)dx
se numeste convergenta daca limita
lim
tb
_
t
a
f(x)dx
exista si este nita; altfel, integrala se numeste divergenta.
Daca f : [a, ) R este local integrabila, atunci integrala improprie
(la )
_

a
f(x)dx se numeste convergenta daca limita
lim
t
_
t
a
f(x)dx
exista si este nita.
Integrala improprie
_
b
a
f(x)dx (b poate si ) se numeste absolut conver-
genta daca integrala
_
b
a
[f(x)[ dx este convergenta.
Exemple
a. Fie a (0, ) si R. Atunci integrala

_
a
dx
x

este convergenta daca si


161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
numai daca > 1.
b. Fie a, b R, a < b si R. Atunci integrala
b
_
a
dx
(b x)

este conver-
genta daca si numai daca < 1.
Demonstrat ie
a. Fie ,= 1; atunci:
lim
t
_
t
a
1
x

dx = lim
t
_
t
1
1

a
1
1
_
< daca si numai daca > 1.
Daca = 1, atunci:
lim
t
_
t
a
1
x
dx = lim
t
(lnt lna) = .
b. Analog.
Criterii de convergent a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) R, local integrabila; atunci integrala
_
b
a
f(t)dt este conver-
genta daca si numai daca > 0, b

[a, b) astfel ncat x, y (b

, b) sa
rezulte

_
y
x
f(t)dt

< .
Criteriul de comparat ie
Fie f, g : [a, b) R, (b poate si ) astfel ncat 0 f g;
i. daca integrala
_
b
a
g(x)dx este convergenta, atunci si integrala
_
b
a
f(x)dx
este convergenta.
ii. daca integrala
_
b
a
f(x)dx este divergenta, atunci si integrala
_
b
a
g(x)dx
este divergenta.
Criteriul de comparat ie la limita
Fie f, g : [a, b) [0, ) astfel ncat exista limita:
= lim
xb
f(x)
g(x)
.
i. Daca [0, ) si
_
b
a
g(x)dx este convergenta, atunci si
_
b
a
f(x)dx este
convergenta.
ii. Daca (0, ) sau = si
_
b
a
g(x)dx este divergenta, atunci si
5.1. NOT IUNI TEORETICE 163
_
b
a
f(x)dx este divergenta.
Criteriul de comparat ie cu
1
x

Fie a R si f : [a, ) [0, ), local integrabila astfel ncat exista


= lim
x
x

f(x).
i. Daca > 1 si 0 < , atunci

_
a
f(x)dx este convergenta.
ii. Daca 1 si 0 < , atunci

_
a
f(x)dx este divergenta.
Criteriul de comparat ie cu
1
(b x)

Fie a < b si f : [a, b) [0, ), local integrabila astfel ncat exista


= lim
xb
(b x)

f(x).
i. Daca < 1 si 0 < , atunci
b
_
a
f(x)dx este convergenta.
ii. Daca 1 si 0 < , atunci
b
_
a
f(x)dx este convergenta.
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ) R cu proprietat ile:
f este de clasa (
1
, lim
x
f(x) = 0,
_

a
f

(x)dx absolut convergenta,


g este continua, iar funct ia G(x) =
_
x
a
f(t)dt este marginita pe [a, ).
Atunci integrala
_

a
f(x)g(x)dx este convergenta.
Integrale cu parametri
Fie A ,= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A R o
funct ie (de doua variabile reale) astfel ncat pentru orice y A aplicat ia
[a, b] x f(x, y) R este integrabila Riemann. Funct ia denita prin:
F : A R, F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx,
164 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
se numeste integrala cu parametru.
Continuitatea integralei cu parametru
Daca f : [a, b] A R este continua, atunci integrala cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este funct ie continua.
Formula lui Leibniz de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) R o funct ie continua astfel ncat derivata part iala
f
y
exista si este continua pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este derivabila si
F

(y) =
_
b
a
f
y
(x, y)dx, y (c, d).
Formula generala de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) R o funct ie continua astfel ncat derivata part iala
f
y
exista si este continua pe [a, b] (c, d) si e , : (c, d) [a, b) doua funct ii
de clasa (
1
. Atunci funct ia G(y) =
_
(y)
(y)
f(x, y)dx este derivabila si:
G

(y) =
_
(y)
(y)
f
y
(x, y)dx +f((y), y)

(y) f((y), y)

(y), y (c, d).


Schimbarea ordinei de integrare
Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie continua; atunci:
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx =
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy.
Integrale improprii cu parametri
Fie f : [a, b) A R o funct ie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicat ia [a, b) x f(x, y) R este local integrabila si integrala (impro-
prie)
_
b
a
f(x, y)dx converge. Se poate deni n acest caz funct ia
F(x, y) =
_
b
a
f(x, y)dx,
5.1. NOT IUNI TEORETICE 165
numita integrala improprie cu parametru.
Integrala
_
b
a
f(x, y)dx se numeste uniform convergenta (n raport cu y) pe
mult imea A daca
> 0, b

(a, b) astfel ncat

_
b
t
f(x, y)dx

< , t (b

, b), y A.
Continuitatea integralei improprii cu parametru
Daca f : [a, b) A R este continua si daca integrala
_
b
a
f(x, y)dx este
uniform convergenta pe A, atunci funct ia F : A R, F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx
este continua.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) R o funct ie continua astfel ncat derivata part iala
f
y
exista si este continua pe [a, b) (c, d) si pentru orice y (c, d) xat
integrala
_
b
a
f(x, y)dx este convergenta. Daca integrala
_
b
a
f
y
(x, y)dx este
uniform convergenta pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este derivabila si
F

(y) =
_
b
a
f
y
(x, y)dx, y (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare n integrala improprie
Daca f : [a, b) [c, d] R este continua si daca integrala
_
b
a
f(x, y)dx este
uniform convergenta pe (c, d), atunci :
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx.
Criterii de uniform convergent a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) A R o funct ie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicat ia [a, b) x f(x, y) R este local integrabila. Atunci urmatoarele
armat ii sunt echivalente:
i. integrala improprie
_
b
a
f(x, y)dx este uniform convergenta pe A.
166 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
ii. > 0, b

(a, b) astfel ncat pentru orice u, v (b

, b) rezulta

_
v
u
f(x, y)dx

< , y A.
Criteriul de comparat ie
Fie f : [a, b) A R o funct ie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicat ia [a, b) x f(x, y) R este local integrabila si e g : [a, b) R
astfel ncat [f(x, y)[ g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
_
b
a
g(x)dx
este convergenta, atunci integrala
_
b
a
f(x, y)dx este uniform convergenta.
Funct iile lui Euler
Fie si B funct iile (integralele) lui Euler:
() =
_

0
x
1
e
x
dx, > 0,
B(p, q) =
_
1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx, p > 0, q > 0.
Proprietat ile uzuale ale funct iilor si B
a. (1) = 1.
b. ( + 1) = ().
c. B(p, q) = B(q, p).
d. ()(1 ) =

sin()
, (0, 1).
e. B(p, q) =
(p)(q)
(p +q)
.
f. B(p, q) =

_
0
y
p1
(1 +y)
p+q
dy.
g. (n) = (n 1)!, n N.
h. (
1
2
) =

.
i. (n +
1
2
) = 1 3 5....(2n 1) 2
n

.
5.2 Integrale improprii
Aplicand criteriile de comparat ie cu
1
x

si
1
(b x)

, sa se studieze
natura integralelor urmatoare (exercit iile 1-10):
5.2. INTEGRALE IMPROPRII 167
1.

_
1
dx

x
2
+ 1
.
Solut ie
lim
x
x
1
2
1

x
2
+1
= 1, deci integrala este divergenta.
2.
1
_
0
x
2

1 x
2
dx.
Solut ie
lim
x1
(1 x)
1
2
x
2

1x
2
=
1

2
, deci integrala este convergenta.
3.
1
_
0
sinx
1 x
2
dx.
Solut ie
lim
x1
(1 x)
sinx
1x
2
=
sin 1
2
, deci integrala este divergenta.
Urmatoarele integrale sunt improprii n ambele capete.
4.

_
1
x

x
3
1
dx.
Solut ie
lim
x
x
1
2
x

x
3
1
= 1, deci integrala este divergenta, (desi n x = 1 integrala
este convergenta).
5.

_
1
lnx

x
3
1
dx.
Solut ie
Integrala este convergenta: lim
x1
ln x

x
3
1
= 0, lim
x
x
1,1 ln x

x
3
1
= 0.
6.

_
1
dx
x

x 1
.
Solut ie
lim
x
x
3
2
1
x

x1
= 1, deci integrala este convergenta la innit, dar este diver-
genta n x = 1: lim
x1
(x 1)
1
x

x1
=
3
2
,
deci integrala este divergenta.
168 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
7.

_
1
x
2n
e
x

1 +x
dx, n N.
Solut ie
Integrala este convergenta pentru orice n N:
lim
x1
(1 +x)
1
2
x
2n
e
x

1 +x
= e,
lim
x
x
2
x
2n
e
x

1 +x
= 0.
8.

_
1
dx
x(lnx)

, > 0.
Solut ie
Cu schimbarea de variabila lnx = u, obt inem integrala

_
0
du
u

, care este di-


vergenta pentru orice > 0.
9.
1
_
0
x
m
1
lnx
dx, m N 0.
Solut ie
Integrala este convergenta:
lim
x0
x
1
2
x
m
1
lnx
= 0,
lim
x1
(x 1)
1
2
x
m
1
lnx
= 0.
10.

_
0
arctg(ax)
x
m
dx, a > 0, m N 0.
Solut ie
Daca m = 1, integrala este divergenta; daca m > 1, integrala este conver-
genta.
11. Sa se arate ca integrala

_
0
sinx
x
dx este convergenta, dar nu este
absolut convergenta.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solut ie
Convergent a ( la ) rezulta aplicand criteriul lui Abel: f(x) =
1
x
si
g(x) = sinx.

In 0 integrala este convergenta deoarece funct ia
sin x
x
se poate
prelungi prin continuitate.
Presupunem acum prin absurd ca integrala

_
0
sinx
x
dx ar absolut conver-
genta. Atunci, din inegalitatea:
1 cos 2x
2
= sin
2
x [ sinx[,
ar rezulta (aplicand criteriul de comparat ie) ca integrala

_
0
1 cos 2x
2x
dx
este convergenta; de aici, ar rezulta (ntrucat integrala

_
0
cos 2x
2x
dx este
convergenta, conform criteriului lui Abel), ca si integrala

_
0
1
2x
dx ar con-
vergenta, ceea ce constituie o contradit ie.
5.3 Integrale cu parametri
12. Sa se studieze continuitatea funct iei
F(y) =
_

0
sinxy
1 +x
2
dx, y R.
Solut ie
Fie f(x, y) =
sin xy
1+x
2
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este funct ie continua.
Demonstram acum ca integrala (improprie) cu parametru
_

0
f(x, y)dx
este uniform convergenta n raport cu y pe R si deci funct ia F este continua.
Evident, are loc inegalitatea:
[f(x, y)[
1
1 +x
2
, (x, y) [0, ) R.
170 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Integrala improprie

_
0
1
1 +x
2
dx este convergenta si deci, conform criteriu-
lui de comparat ie, integrala data este uniform convergenta.
13. Fie f : [0, 1] (0, ) R, f(x, y) =
x
y
2
e

_
x
y
_
2
si e integrala
parametru F(y) =
_
1
0
f(x, y) dx. Sa se calculeze:
i. lim
y0
_
1
0
f(x, y),
ii.
_
1
0
lim
y0
f(x, y) dx.
Solut ie
i. Pentru orice y > 0, avem:
F(y) =
_
1
0
f(x, y)dx =
1
2
e

_
x
y
_
2

1
0
=
1
2

1
2
e

1
y
2
.

In consecint a, rezulta: lim


y0
_
1
0
f(x, y)=
1
2
.
ii. Pe de alta parte:
_
1
0
lim
y0
f(x, y) dx =
_
1
0
0 dx = 0.
14. Fie f(x, y) =
_
ln
_
x
2
+y
2
daca (x, y) [0, 1] (0, )
lnx daca (x, y) (0, 1] 0
si e F(y) =
_
_
_
_
1
0
f(x, y)dx daca y > 0
1 daca y = 0
i. Sa se demonstreze ca funct ia F este continua.
ii. Sa se calculeze F

(0).
iii. Sa se calculeze
1
_
0
f
y
(x, 0) dx.
Solut ie
i. Pentru orice y > 0, integrand prin part i, obt inem:
F(y) =
_
1
0
f(x, y)dx = xln
_
x
2
+y
2

1
0

_
1
0
x
2
x
2
+y
2
dx =
= ln
_
1 +y
2
1 +y arctg
1
y
.
Pentru y = 0, obt inem F(0) =
_
1
0
f(x, 0)dx =
_
1
0
(1)dx = 1.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 171
Funct ia F este continua n 0:
lim
y0
+
F(y) = lim
y0
+
ln
_
1 +y
2
1 +y arctg
1
y
= 1.
ii. Derivata F

(0) se calculeaza cu denit ia:


F

(0) = lim
y0
+
F(y) F(0)
y
= lim
y0
+
_
1
y
ln
_
1 +y
2
+ arctg
1
y
_
=

2
.
iii. Pentru orice x (0, 1], avem:
f
y
(x, 0) = lim
y0
+
ln
_
x
2
+y
2
lnx
y
= lim
y0
+
ln
_
1 +
_
y
x
_
2
_
y
x
_
2

y
x
2
= 0.
Rezulta
_
1
0
f
y
(x, 0)dx = 0.
15. Fie f : [0, ) [0, 1] R, f(x, y) = ye
xy
si e integrala cu
parametru F(y) =
_

0
f(x, y)dx, y [0, 1]. Sa se studieze continuitatea
funct iei F.
Solut ie
Evident, F(0) = 0; pentru orice y (0, 1], avem:
F(y) =
_

0
ye
xy
dx = e
xy

0
= 1,
deci F nu este continua n 0.
16. Fie > 0. Sa se calculeze

_
0
sinx
x
dx.
Solut ie
Consideram integrala (cu parametrul y > 0):
F(y) =

_
0
e
yx
sinx
x
dx.
Sunt vericate ipotezele teoremei de derivare sub integrala si obt inem:
F

(y) =
_

0
e
yx
sinxdx =
1
y
2
+ 1
.
172 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Rezulta deci F(y) = arctgy +

2
; n concluzie:
_

0
sinx
x
dx = lim
y0
F(y) =

2
.
Se arata simplu (printr-o schimbare de variabila) ca:
_

0
sin(x)
x
dx =

2
, > 0.
Analog, daca < 0, atunci
_

0
sinx
x
dx =

2
.
17. Fie , R; sa se calculeze
_

0
sinx cos x
x
dx.
Solut ie
Se transforma produsul sinx cos x n suma si apoi se aplica rezultatul
din exercit iul anterior.
18. Sa se calculeze integrala J =
1
_
0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, folosind integrala cu
parametru F() =

_
0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, > 0.
Solut ie
Prin derivare n raport cu , obt inem:
F

() =
ln(1 +
2
)
2(1 +
2
)
+

1 +
2
arctg.
Primitivele acestei funct ii sunt:
1
2
arctg ln(1+
2
)+k, k R. Dar F(0) = 0
si deci k = 0. Rezulta J = F(1) =

8
ln2.
19. Sa se calculeze integrala:
F(y) =
_
2
0
ln(cos
2
x +y
2
sin
2
x)dx, y > 0.
Solut ie
Daca y = 1, atunci, evident, F(1) = 0.
Fie y > 0, y ,= 1; atunci:
F

(y) =
_
2
0
2y sin
2
x
cos
2
x +y
2
sin
2
x
dx = 2y
_
2
0
tg
2
x
1 +y
2
tg
2
x
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 173
= 2y
_

0
u
2
(1 +y
2
u
2
)(1 +u
2
)
du =
=
2y
1 y
2
_

0
_
1
1 +y
2
u
2

1
1 +u
2
_
=

1 +y
.
Rezulta F(y) = ln(1 +y) +k, unde k este o constanta ce se determina din
condit ia F(1) = 0; se obt ine k = ln2, si deci F(y) = ln
1+y
2
.
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J =
1
_
0
x
b
x
a
lnx
cos(lnx)dx.
Solut ie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
J =
1
_
0
x
b
x
a
lnx
cos(lnx)dx =
_
1
0
cos(lnx)
_
_
b
a
x
y
dy
_
dx =
=
_
b
a
__
1
0
x
y
cos(lnx)dx
_
dy.
Vom calcula mai ntai integrala: J
1
=
1
_
0
x
y
cos(lnx)dx , folosind schimbarea
de variabila: t = lnx ;obt inem: J
1
=
y+1
1+(y+1)
2
, si deci J =
1
2
ln
1+(b+1)
2
1+(a+1)
2
.
21. Sa se calculeze integralele:
J() =

2
_
0
arctg(tgx)
tgx
dx, > 0, ,= 1 si I =

2
_
0
x
tgx
dx.
Solut ie
J

() =

2
_
0
dx
1 +
2
tg
2
x
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
de variabila t = tgx ; n nal obt inem J() =

2
ln(1 +) si I =

2
ln2.
22. Sa se calculeze integralele:
a. F(a) =

2
_
0
ln
_
1 +a cos x
1 a cos x
_
dx
cos x
, [a[ < 1.
b. G(a) =

_
0
arctg(ax)
x(1 +x
2
)
dx, a R, [a[ ,= 1.
174 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Solut ie
a. F

(a) =

2
_
0
2
1 a
2
cos
2
x
dx; cu schimbarea de variabila t = tgx , obt inem:
F

(a) =
_

0
2
t
2
+ (

1 a
2
)
2
dt =
2

1 a
2
arctg
t

1 a
2

0
=

1 a
2
,
si deci F(a) = arcsina.
b. G

(a) =

_
0
dx
(1 +x
2
)(1 +a
2
x
2
)
=

2(1 +a)
si deci G(a) =

2
ln(1 +a).
23. Sa se calculeze integralele:
a. J(a, b) =

_
0
ln(a
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx, a > 0, b > 0, a ,= b.
b. F(a) =
1
_
0
ln
_
1 a
2
x
2
_
x
2

1 x
2
dx, [a[ < 1.
Solut ie
a. Derivand n raport cu a, obt inem:
J

=
_

0
2a
(a
2
+x
2
)(b
2
+x
2
)
dx =
=
_

0
2a
b
2
a
2
(
1
a
2
+x
2

1
b
2
+x
2
)dx =

b(a +b)
.
Rezulta deci J =

b
ln(a +b) +K(b). Pentru a calcula K(b), calculam
J(b, b) =
_

0
ln(b
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx =
_
2
0
ln(b
2
+b
2
tg
2
t)
b
2
+b
2
tg
2
t
b(1 + tg
2
t)dt =
=
1
b
_
2
0
ln
b
2
cos
2
t
dt =

b
lnb
2
b
_
2
0
lncos tdt.
Ultima integrala se poate calcula cu schimbarea de variabila t =

2
y si se
obt ine
_
2
0
lncos tdt =

2
ln2.
Rezulta J(b, b) =

b
ln(2b) si deci K(b) = 0.
b. Derivand n raport cu a, obt inem:
F

(a) =
_
1
0
2a
(1 a
2
x
2
)

1 x
2
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 175
=
_
2
0
2a
1 a
2
sin
2
t
dt =
2a
1 a
2
_

0
du
u
2
+ (
1

1a
2
)
2
=
a

1 a
2
,
deci F(a) =

1 a
2
+k ; dar F(0) = 0, deci F(a) = (

1 a
2
1).
24. Sa se calculeze integrala:
J(a) =
_
1
0
arctg (ax)
x

1 x
2
dx, a R.
Solut ie
Derivata funct iei J este:
J

(a) =
_
1
0
dx
(1 +a
2
x
2
)

1 x
2
=
_
2
0
cos t
(1 +a
2
sin
2
t) cos t
dt =
=
_

0
du
1 + (1 +a
2
) u
2
=

2

1 +a
2
.
Rezulta:
J(a) =

2
ln
_
a +
_
1 +a
2
_
+C,
constanta C calculandu-se din J(0) = 0.

In nal se obt ine:
J(a) = ln
_
a +
_
1 +a
2
_
.
25.Formula lui Froullani
Fie 0 < a < b si e f : [0, ) R o funct ie continua si marginita astfel
ncat integrala

_
1
f(t)
t
dt este convergenta. Sa se demonstreze egalitatea:
_

0
f(bx) f(ax)
x
dx = f(0) ln
a
b
.
Solut ie
Vom demonstra mai ntai egalitatea:
_

u
f(bx) f(ax)
x
dx =
_
au
bu
f(t)
t
dt , u > 0. ()
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabila bx = t, obt inem:
_

u
f(bx)
x
dx =
_

bu
f(t)
t
dt.
176 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Analog, se demonstreaza si egalitatea:
_

u
f(ax)
x
dx =
_

au
f(t)
t
dt.
Prin scaderea membru cu membru a celor doua egalitat i rezulta egalitatea
(). Demonstram acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (), avem:
_

0
f(bx) f(ax)
x
dx = lim
u0
_

u
f(bx) f(ax)
x
dx = lim
u0
_
au
bu
f(t)
t
dt.
Pentru a calcula ultima integrala consideram funct ia
h(u) = sup
t[au,bu]
[f(t) f(0)[.
Din continuitatea funct iei f, rezulta lim
u0
h(u) = 0. Evident, avem:
_
au
bu
f(t)
t
dt =
_
au
bu
f(t) f(0)
t
dt +
_
au
bu
f(0)
t
dt.
Prima integrala tinde la 0 pentru u 0:

_
au
bu
f(t) f(0)
t
dt

_
au
bu
[f(t) f(0)[
t
dt

_
au
bu
h(u)
t
dt = h(u) ln
a
b
0 atunci cand u 0.

In concluzie:
_

0
f(bx) f(ax)
x
dx = lim
u0
_
au
bu
f(t)
t
dt = lim
u0
_
au
bu
f(0)
t
dt = f(0) ln
a
b
.
26. Fie 0 < a < b; sa se calculeze integralele:
a.
_

0
e
ax
e
bx
x
dx.
b.
_

0
cos ax cos bx
x
dx.
Solut ie
Se aplica formula lui Froullani.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 177
27. Sa se calculeze, folosind funct iile si B, integralele:
a.

_
0
e
x
p
dx, p > 0.
b.

_
0
x
1
4
(x + 1)
2
dx.
c.

_
0
dx
x
3
+ 1
dx.
Solut ie
a. Cu schimbarea de variabila x
p
= y,obt inem:
_

0
e
x
p
dx =
_

0
1
p
y
1p
p
e
y
dy =
1
p

_
1
p
_
=
_
1
p
+ 1
_
.

In cazul particular p = 2, obt inem:


_

0
e
x
2
dx =
_
3
2
_
=

2
.
b. Folosind proprietat ile funct iilor lui Euler, obt inem:
_

0
x
1
4
(x + 1)
2
dx = B
_
5
4
,
3
4
_
=

_
5
4
_

_
3
4
_
(2)
=
1
4

_
1
4
_

_
3
4
_
=

2
4
.
c. Cu schimbarea de variabila x
3
= y,obt inem:
_

0
dx
x
3
+ 1
=
1
3
_

0
y

2
3
1 +y
dy =
1
3
B
_
1
3
,
2
3
_
=
2

3
9
.
28. Sa se calculeze integralele:
a.

2
_
0
sin
p
xcos
q
xdx, p > 1, q > 1.
b.
1
_
0
x
p+1
(1 x
m
)
q1
dx, p > 0, q > 0, m > 0.
c.

_
0
x
p
e
x
q
dx, p > 1, q > 0.
178 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
d.
1
_
0
ln
p
_
1
x
_
dx, p > 1.
e.
1
_
0
dx
(1 x
n
)
1
n
, n N.
Solut ie
a. Cu schimbarea de variabila sin
2
x = y, obt inem:
_
2
0
sin
p
xcos
q
xdx =
1
2
_
1
0
y
p1
2
(1 y)
q1
2
dy =
1
2
B
_
p + 1
2
,
q + 1
2
_
.
b. Cu schimbarea de variabila x
m
= y, obt inem:
_
1
0
x
p+1
(1 x
m
)
q1
dx =
1
m
B
_
p + 2
m
, q
_
.
c. Cu schimbarea de variabila x
q
= y, obt inem:
_

0
x
p
e
x
q
dx =
1
q
_

0
y
p+1
q
1
e
y
dy =
1
q

_
p + 1
q
_
.
d. Cu schimbarea de variabila ln(
1
x
) = y, obt inem:
_
1
0
ln
p
_
1
x
_
dx =
_

0
y
p
e
y
dy = (p + 1).
e. Cu schimbarea de variabia x
n
= y, obt inem:
_
1
0
dx
(1 x
n
)
1
n
=
1
n
_
1
0
y
1
n
1
(1 y)

1
n
dy =
1
n
B
_
1
n
, 1
1
n
_
=

nsin

n
.
29. Sa se calculeze integrala

_
0
e
x
2
cos xdx.
Solut ie
Folosind dezvoltarean serie de puteri (n jurul lui 0) a funct iei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obt inem:
_

0
e
x
2
cos xdx =

n0
(1)
n
(2n)!
_

0
e
x
2
x
2n
dx =
=

n0
(1)
n
(2n)!
_

0
1
2
y
n
1
2
e
y
dy =

n0
(1)
n
(2n)!
1
2

_
n +
1
2
_
=
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 179
=

n0
(1)
n
(2n)!
1 3 5...(2n 1)
2
n+1

n0
1
n!
_

1
4
_
n
=

2
e

1
4
.
30. Sa se calculeze n funct ie de B integralele:
I =
_
1
0
dx

1 x
3
si J =
_

1
dx

x
3
1
.
Solut ie
Pentru I se face schimbarea de variabila x = t
1
3
; rezulta:
I =
1
3
_
1
0
t

2
3
(1 t)

1
2
dt =
1
3
B
_
1
3
,
1
2
_
.
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabila x
.
= t

1
3
; rezulta:
J =
1
3
_
1
0
t

5
6
(1 t)

1
2
dt =
1
3
B
_
1
6
,
1
2
_
.
31. Sa se calculeze integralele lui Fresnel:
I =
_

0
cos x
2
dx si J =
_

0
sinx
2
dx.
Solut ie
Convergent a celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schim-
barea de variabila x
2
= y. Calculam acum:
J iI =
_

0
e
ix
2
dx.
Cu schimbarea de variabila x
2
= it
2
si folosind relat ia (1) = 1, obt inem
I = J =
1
2
_

2
.
180 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Capitolul 6
Masura si integrala
6.1 Not iuni teoretice
Spat ii masurabile
Fie X o mult ime nevida si e T(X) mult imea part ilor lui X. O submult ime
/ T(X) se numeste algebra pe X daca verica urmatoarele pro-
prietat i:
i. X /.
ii. daca A / atunci X A /.
iii. daca A
n
/, n N atunci
nN
A
n
/.

In acest caz (X, /) se numeste spat iu masurabil iar elementele -algebrei /


se numesc mult imi masurabile.
Daca / este o -algebra pe X, atunci:
i. /.
ii. daca A, B / atunci A

B /, A B /, A B /.
iii. daca A
n
/, n N atunci

nN
A
n
/.
iv. daca (/)
iJ
sunt -algebre pe X atunci intersect ia
_
iJ
/
i
este -algebra
pe X.
Daca ( T(X) atunci -algebra generata de ( se noteaza /
C
si este
denita prin
/
C
=

B [ B este algebra pe X, si B (.
Daca (Y, d) este un spat iu metric, atunci -algebra mult imilor Boreliene
pe Y este -algebra generata de familia mult imilor deschise din Y .

In cazul particular Y = R, -algebra mult imilor Boreliene (pe R) coincide


181
182 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
cu -algebra generata de oricare din urmatoarele tipuri de intervale:
(
1
= (, b) [ b R
(
2
= (a, ) [ a R
(
3
= (a, b) [ a, b R,
deoarece orice mult ime deschisa din R este reuniune cel mult numarabila de
intervale deschise.
Funct ii masurabile
Fie (X, /) un spat iu cu masura si (Y, d) un spat iu metric; o aplicat ie
f : X Y se numeste masurabila daca f
1
(B) /, B mult ime Bore-
liana din Y .
Daca A X, atunci funct ia caracteristica
A
: X R este masurabila
daca si numai daca A /.
O aplicat ie s : X R se numeste simpla (sau etajata) daca mult imea s(X)
este nita, sau, echivalent, daca exista A
1
, A
2
, ..., A
n
T(X) si
1
,
2
, ...,
n

R astfel ncat s =
n

i=1

A
i
. Evident, s este masurabila daca si numai daca
mult imile A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt masurabile.
Are loc urmatorul rezultat de aproximare:
Orice funct ie masurabila si pozitiva este limita punctuala a unui sir
crescator de funct ii simple masurabile si pozitive.
Spat ii cu masura
Fie (X, /) un spat iu masurabil; o aplicat ie
: / [0, ]
se numeste masura (pe X) daca:
i. () = 0
ii. pentru orice (A
n
)
nN
/ astfel ncat A
n
A
m
= , n ,= m rezulta

_
_
nN
A
n
_
=

nN
(A
n
) .
(X, /, ) se numeste spat iu cu masura. Proprietatea ii de mai sus se numeste
numarabil-aditivitate.
Daca (X, /, ) este un spat iu cu masura, atunci:
i. A, B /, A B (A) (B). (monotonie).
ii. pentru orice (A
n
)
nN
/ rezulta

_
_
nN
A
n
_

nN
(A
n
) (numarabil-subaditivitate).
6.1. NOT IUNI TEORETICE 183
Egalitate aproape peste tot
O mult ime masurabila A / se numeste de masura nula daca (A) = 0.
Doua funct ii masurabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaza
f = g (a.p.t.)) daca mult imea x X [ f(x) ,= g(x) este de masura nula.
Relat ia de egalitate aproape peste tot este relat ie de echivalent a pe mult imea
funct iilor masurabile.
Funct ii integrabile
Fie (X, /, ) un spat iu cu masura si s : X [0, ], s =
n

i=1

A
i
o funct ie
simpla, pozitiva, masurabila. Integrala lui s n raport cu masura este,
prin denit ie:
_
X
sd =
n

i=1

i
(A
i
).
Daca f : X [0, ] este o funct ie masurabila pozitiva atunci integrala lui
f n raport cu masura este:
_
X
fd = sup
_
X
sd [ s funct ie simpla masurabila, 0 s f.
Daca f : X [0, ] este o funct ie masurabila pozitiva si daca A /,
atunci integrala lui f pe mult imea An raport cu masura este:
_
A
fd =
_
X
f
A
d.
Fie (X, /, ) un spat iu cu masura; o funct ie masurabila f : X C se
numeste integrabila daca
_
X
[f[d < .
Mult imea funct iilor integrabile este spat iu vectorial cu operat iile uzuale de
adunare si inmult ire cu scalari.
Fie f : X C o funct ie integrabila; atunci f = u +iv, unde u si v sunt
funct ii masurabile reale; descompunand u = u
+
u

, v = v
+
v

(aici
u
+
, v
+
si u

, v

sunt part ile pozitive si respectiv negative ale lui u si v),


atunci integrala lul f n raport cu masura este
_
X
fd =
_
X
u
+
d
_
X
u

d +i
__
X
v
+

_
X
v

d
_
.
Integrala astfel denita are proprietat ile:
i.
_
X
(f +g) d =
_
X
fd +
_
X
gd, f, g integrabile si , C.
184 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
ii.

_
X
fd

_
X
[f[d, f integrabila.
Teorema de convergent a monotona a lui Lebesgue
Fie (X, /, ) un spat iu cu masura si e f
n
: X [0, ] un sir crescator
de funct ii masurabile: f
n
f
n+1
, n N. Daca f este limita punctuala a
sirului f
n
, atunci
lim
n
_
X
f
n
d =
_
X
fd.

In particular, daca f
n
: X [0, ], atunci:
_
X

nN
f
n
d =

nN
_
X
f
n
d.
Teorema de convergent a dominata a lui Lebesgue
Fie (X, /, ) un spat iu cu masura si e f
n
: X C un sir de funct ii
masurabile cu proprietat ile:
i. f
n
converge punctual la funct ia f.
ii. exista g o funct ie integrabila astfel ncat [f
n
[ g.
Atunci f este funct ie integrabila si lim
n
_
X
f
n
d =
_
X
fd.
Spat ii de funct ii p-integrabile
Fie (X, /, ) un spat iu cu masura si e 1 p < . Consideram mult imea:
L
p
(X, ) = f : X C [ f masurabila si
_
X
[f[
p
d < .
Evident, pentru p = 1 se obt ine mult imea funct iilor integrabile.
L
p
(X, ) este spat iu vectorial, iar aplicat ia
| f |
p
=
__
X
[f[
p
d
_1
p
este o seminorma pe L
p
(X, ). Din relat ia | f |
p
= 0 rezulta f = 0 (a.p.t.);
e L
p
(X, ) mult imea claselor de echivalent a n raport cu relat ia de egal-
itate a.p.t. Atunci (L
p
(X, ), | |
p
) este spat iu normat (spat iul funct iilor
p-integrabile).

In plus, se demonstreaza ca (L
p
(X, ), | |
p
) este spat iu Ba-
nach.
Exemple de spat ii de funct ii integrabile
i. Daca pe mult imea numerelor naturale, N, se considera masura de numarare
(a se vedea exercit iul 1 din acest capitol), atunci, n acest caz, spat iul
funct iilor p-integrabile este spat iul sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
si exemplele de spat ii normate din capitolul 2):

p
(N) = x : N C [

nN
[x(n)[
p
< .
6.1. NOT IUNI TEORETICE 185
Analog se deneste spat iul
p
(Z) al sirurilor bilaterale p-absolut sumabile;
evident, norma n aceste cazuri este:
| x |
p
=
_

nN
[x(n)[
p
_1
p
, x
p
(N).
ii. Daca pe mult imea numerelor reale, R, se considera masura Lebesgue
(construct ia acestei masuri se gaseste n capitolul urmator), atunci notam:
L
p
(R) = f : R C [ f masurabila si
_

[f(x)[ dx < .
Norma n acest caz este
| f |
p
=
__

[f(x)[ dx
_1
p
, f L
p
(R).
Analog, se pot considera intervale (a, b) R si se obt in spat iile L
p
(a, b)
corespunzatoare.
iii. Un caz particular remarcabil este spat iul funct iilor periodice (de pe-
rioada 2 denite pe R) de patrat integrabil, denit dupa cum urmeaza;
daca T este mult imea funct iilor periodice f : R C , f de perioada 2,
f(x) = f(x + 2), x R, atunci:
L
2
[0, 2] = f T [ f masurabila si
_
2
0
[f(t)[dt < ,
integrala inds n raport cu masura Lebesgue. Evident, n locul intervalului
[0, 2] se poate lua orice interval de lungime 2; o alta alegere uzuala este
intervalul [, ]. Norma pe spat iul L
2
[0, 2] este:
| f |
2
=

1
2
_
2
0
[f(t)[
2
dt, f L
2
[0, 2].
Analog se deneste spat iul funct iilor periodice (de perioada 2) integrabile:
L
1
[0, 2] = f T [ f masurabila si
_
2
0
[f(t)[ dt < .
Norma pe spat iul L
1
[0, 2] este:
| f |
1
=
1
2
_
2
0
[f(t)[ dt, f L
1
[0, 2].
186 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Spat iul funct iilor esent ial marginite
Fie (X, /, ) un spat iu cu masura si e f : X [0, ] o funct ie masurabila;
consideram mult imea
M = t R [
_
f
1
(t, ]
_
= 0.
Prin denit ie, supremumul esent ial al lui f este:
esssupf = daca M = si esssupf = inf M daca M ,= .
Notam | f |

= esssup[f[; funct ia f se numeste esent ial marginita daca


| f |

< . Mult imea funct iilor esent ial marginite se noteaza L

(X, ) si
este spat iu Banach cu norma | |

.
Si n acest caz putem particulariza spat iul cu masura (X, /, ), obt inandu-
se (ca mai sus) spat iile (

(N), | |

), (L

(R), | |

), (L

[0, 2], | |

).
Spat ii Hilbert si serii Fourier
Fie H un spat iu vectorial (complex sau real); o aplicat ie
<, >: H H C (respectiv R)
se numeste produs scalar daca pentru orice x, y, z H si orice , C sunt
adevarate relat iile:
i. < x + y, z >= < x, z > + < y, z >;
ii. < x, y >= < y, x >;
iii. < x, x > 0;
iv. < x, x >= 0 x = 0.
Perechea (H, <, >) se numeste spat iu cu produs scalar.
Aplicat ia | | : H H, | x |=

< x, x > este norma pe H si verica
inegalitatea lui Schwarz:
[ < x, y > [ | x | | y |, x, y H.
Reciproc, un spat iu normat (H, | |) este spat iu cu produs scalar daca si
numai daca este vericata legea paralelogramului:
| x +y |
2
+ | x y |
2
= 2
_
| x |
2
+ | y |
2
_
, x, y H.
Spat iul (H, <, >) se numeste spat iu Hilbert daca orice sir Cauchy este con-
vergent (spat iul normat (H, | | ) este complet).

In cele ce urmeaza (H, <, >) este un spat iu Hilbert.


6.1. NOT IUNI TEORETICE 187
Exemple de spat ii Hilbert
i. Spat iul Banach C
n
(cu norma euclidiana) este spat iu Hilbert cu produsul
scalar:
< x, y >=
n

j=1
x
j
y
j
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) vectori din C
n
. Analog
si pentru R
n
.
ii. Spat iul Banach al sirurilor de patrat sumabil,

2
(N) = x : N C [

nN
[x(n)[
2
<
este spat iu Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=

nN
x(n)y(n),
pentru orice siruri x, y
2
(N). Analog si pentru spat iul sirurilor bilaterale
(denite pe Z),
2
(Z).
iii. Dintre toate spat iile de funct ii p-integrabile, L
p
(X, /, ), numai spat iul
funct iilor de patrat integrabil, L
2
(X, /, ) este spat iu Hilbert, produsul
scalar ind:
< f, g >=
_
X
f g d, f, g L
2
(X, /, ).
Ortogonalitate
Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; notam x y)
daca < x, y >= 0. Ortogonalul unei mult imi nevide M H este, prin
denit ie, mult imea (subspat iul nchis) M

= x H [ x y, y M.
Urmatorul rezultat este esent ial n studiul spat iilor Hilbert:
Teorema proiect iei
Fie H un spat iu Hilbert si e M H o mult ime nevida, nhisa si convexa.
Atunci exista un unic vector x
M
M astfel ncat
| x
M
|= inf| x | [ x M.
O consecinta importanta este generalizarea descompunerii dupa direct ii per-
pendiculare din geometria euclidiana:
Descompunerea ortogonala
Fie K un subspat iu nchis si e K

ortogonalul sau. Atunci, pentru vec-


tor x H exista (si sunt unici) y K si z K

astfel ncat x = y +z.


188 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Baze ortonormale, serii Fourier
Fie H un spat iu Hilbert; o submult ime B =
i

iJ
se numeste baza ortonor-
mala n H daca:
i. <
i
,
j
>=
ij
(simbolul lui Kronecker), i, j J;
ii. subspat iul vectorial generat de B este dens n H.
Spat iul Hilbert H se numeste separabil daca admite baze ortonormale cel
mult numarabile.

In continuare vom considera numai spat ii Hilbert separa-
bile.
Fie H un spat iu Hilbert (separabil), e B =
n

nN
o baza ortonormala
(xata) si e x H un vector xat; coecient ii Fourier ai lui x (n baza B)
sunt x
n
=< x,
n
>, n N, iar seria

nN
x
n

n
se numeste seria Fourier
asociata lui x. Aplicat ia
H x ( x
n
)
n

2
(N)
se numeste transformarea Fourier (pe spat iul H).
Proprietat ile seriei Fourier
i. Pentru orice x H, seria Fourier asociata,

nN
x
n

n
, converge la x;
ii. | x |
2
=

nN
[ x
n
[
2
(identitatea lui Parseval);
iii. transformarea Fourier este un izomorsm (izometric) de spat ii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometrica. Con-
sideram spat iul Hilbert al funct iilor periodice (de perioada 2) de patrat
integrabil (a se vedea exemplele de spat ii p-integrabile):
L
2
[0, 2] = f : [0, 2] C [ f masurabila si
_
2
0
[f(t)[
2
dt < .
Produsul scalar este
< f, g >=
1
2
_
2
0
f(t)g(t)dt,
iar norma | f |
2
=

1
2
_
2
0
[f(t)[
2
dt.
Pentru orice n Z, e
n
(t) = e
int
. Un rezultat clasic de analiza arma ca
mult imea (sistemul trigonometric) B =
n
[ n Z este baza ortonormala
n L
2
[0, 2]. Pentru orice funct ie f L
2
[0, 2] , coecient ii Fourier (n
6.1. NOT IUNI TEORETICE 189
raport cu baza xata mai sus), sunt

f
n
=< f,
n
>=
1
2
_
2
0
f(t)e
int
dt, n Z,
iar seria Fourier (sau seria trigonometrica) asociata funct iei f este

nZ

f
n

n
;
sumele part iale ale seriei, P
n
=
n

k=n

f
k

k
, se numesc polinoame trigonomet-
rice si lim
n
P
n
= f n spat iul L
2
[0, 2], sau, echivalent:
lim
n
| P
n
f |
2
= 0.
Identitatea lui Parseval devine n acest caz:
1
2
_
2
0
[f(t)[
2
dt =| f |
2
2
=

nZ
[

f
n
[
2
.
Folosind egalitatea e
int
= cos nt + i sinnt, t R, seria Fourier asociata
funct iei f se poate scrie sub forma:
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sinnt),
unde coecient ii trigonometrici (clasici) a
n
si b
n
sunt:
a
n
=
1

_
2
0
f(t) cos ntdt, n 0,
b
n
=
1

_
2
0
f(t) sinntdt, n 1.
Legatura dintre coecient ii

f
n
, a
n
si b
n
este:

f
0
=
a
0
2
,

f
n
=
a
n
ib
n
2
,

f
n
=
a
n
+ib
n
2
, n = 1, 2, ...
Lema lui Riemann arma ca daca funct ia f este integrabila, atunci:
lim
n
a
n
= lim
n
b
n
= 0.

In legatura cu convergent a punctuala a seriei Fourier, are loc urmatorul


rezultat clasic:
190 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Teorema lui Dirichlet
Daca f : R R este o funct ie periodica de perioada 2, masurabila,
marginita, avand cel mult un numar nit de discontinuitat i de spet a intai si
avand derivate laterale n orice punct, atunci seria Fourier asociata funct iei
f converge n ecare punct x R la
1
2
(f(x + 0) +f(x 0)).

In particular, daca funct ia f este continua (si verica celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:
f(t) =
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sinnt).
Convergent a uniforma a seriei Fourier
Condit ii suciente pentru convergent a uniforma a seriei Fourier sunt date n
teorema urmatoare:
Daca f : R C este o funct ie continua, de clasa (
1
pe port iuni si
periodica de perioada 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform
convergenta, iar suma este f.
Numarul
a
0
2
=
1
2
_
2
0
f(x)dx este media semnalului f, primul termen
a
1
cos x +b
1
sinx
este oscilat ia principala (n jurul valorii medii), iar termenul
a
n
cos nt +b
n
sinnt, n 2
este armonica de ordinul n a funct iei f. Perioada armonicei de ordinul n
este
2
n
, iar amplitudinea A
n
=
_
[a
n
[
2
+[b
n
[
2
; conform lemei lui Riemann
rezulta lim
n
A
n
= 0.

In cazul n care funct ia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate


rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile core-
spunzatoare; baza ortonormala este

n
[ n Z, cu
n
(x) = e
i
nx

,
iar coecient ii Fourier sunt:

f
n
=
1
2
_
2
0
f(x)e
i
nx

dx, n Z,
6.1. NOT IUNI TEORETICE 191
a
n
=
1

_
2
0
f(x) cos
nx

dx, n = 0, 1, 2, ...,
b
n
=
1

_
2
0
f(x) sin
nx

, n = 1, 2, ...
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1
2
(f(x + 0) +f(x 0)) =
a
0
2
+

n=1
_
a
n
cos
nx

+b
n
sin
nx

_
=
=

n=

f
n
e
i
nx

, x R.
Identitatea lui Parseval devine acest caz:
[a
0
[
2
2
+

n1
_
[a
n
[
2
+[b
n
[
2
_
=
1

_
2
0
[f(t)[
2
dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus raman adevarate daca nlocuim inter-
valul [0, 2] cu orice alt interval de lungime 2, de exemplu, [, ].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, ] R, o funct ie integrabila si e

f : R R, periodica de
perioada 2, denita prin:

f(x) =
_
f(x) , x [0, ]
f(x) , x (, 0)
Daca funct ia

f satisface condit iile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltand

f n serie Fourier, rezulta:


1
2
(f(x + 0) +f(x 0)) =
a
0
2
+

n=1
a
n
cos
nx

, x (0, ),
f(0 + 0) =
a
0
2
+

n=1
a
n
, f( 0) =
a
0
2
+

n=1
(1)
n
a
n
,
coecient ii a
n
ind coecient ii Fourier reali asociat i funct iei

f.
Formula de mai sus se numeste dezvoltarea n serie de cosinusuri a lui f.
Analog, daca funct ia (impara):

f(x) =
_
f(x) , x [0, ]
f(x) , x (, 0)
192 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
satisface condit iile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de si-
nusuri a funct iei f este:
1
2
(f(x + 0) +f(x 0)) =

n=1
b
n
sin
nx

, x (0, ),
coecient ii b
n
ind coecient ii Fourier reali asociat i funct iei

f.
Operatori pe spat ii Hilbert
Acesta sect iune continua paragraful din capitolul 2 referitor la operatori
liniari si continui pe spat ii normate.

In continuare (H, <, >) este un spat iu Hilbert, iar L(H) este spat iul Banach
al operatorilor liniari si continui pe H.

In legatura cu dualul unui spat iu
Hilbert, are loc urmatorul rezultat:
Teorema lui Riesz
i. Pentru orice y H, aplicat ia
f
y
: H C, f
y
(x) =< x, y >
este funct ionala liniara si continua.
ii. Reciproc, daca f este o funct ionala liniara si continua pe H, atunci exista
y H astfel ncat f = f
y
.
Adjunctul unui operator
Pentru orice T L(H), se demonstreaza ca exista un unic operator
T

L(H) astfel ncat:


< Tx, y >=< x, T

y >, x, y H.
Proprietat ile lui T

(numit adjunctul lui T) sunt:


i. (T + S)

= T

+ S

, , C, T, S L(H).
ii. (T

= T, T L(H).
iii. (TS)

= S

, T, S L(H).
iv. | T

T |=| T |
2
, T L(H).
v. Daca T L(H) este inversabil, atunci (T
1
)

= (T

)
1
.
Fie T L(H) un operator xat. T se numeste autoadjunct daca T = T

;
operatorul T se numeste unitar daca este inversabil si T
1
= T

; operatorul
T se numeste normal daca TT

= T

T.
6.2 Funct ii integrabile
1. Sa se demonstreze ca urmatoarele aplicat ii sunt masuri:
a. Fie X ,= , e T(X) mult imea part ilor lui X si e a X, un element
6.2. FUNCT II INTEGRABILE 193
arbitrar xat. Masura Dirac concentrata n punctul a este, prin denit ie:

a
: T(X) [0, ),
a
(A) =
_
1 daca a A
0 daca a , A
b. Masura de numarare pe X este, prin denit ie:

c
: T(X) [0, ],
c
(A) =
_
cardA daca A este nita
daca A este innita
c. Presupunem n plus ca mult imea X este nita. Masura de probabilitate
pe X este, prin denit ie:
P : T(X) [0, 1], P(A) =
card(A)
card(X)
.
d. Un exemplu remarcabil de masura este masura Lebesgue (pe spat iul R
n
);
construct ia ei este data n capitolul urmator.
Solut ie
Se verica direct axiomele masurii.
2.a. Fie
a
masura Dirac (cf. exercit iului 1) si e f : X R. Sa se
demonstreze ca:
_
X
fd
a
= f(a).
b. Fie
c
masura de numarare (cf. exercit iului 1) pe N si e
f : N R. Sa se demonstreze ca
_
N
fd
c
=

nN
f(n),
n ipoteza ca seria din membrul drept are o suma (eventual ).
c. Fie P masura de probabilitate (cf exercit iului 1) si e f : X R. Sa se
demonstreze ca
_
X
fdP =

xX
f(x)
card(X)
.
Solut ie
Se aplica denit ia integralei, (mai ntai pentru funct ii simple).
3. Fie (X, /, ) un spat iu cu masura si e f : X [0, ) o funct ie
masurabila. Sa se demonstreze ca daca
_
X
fd = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
194 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Solut ie
Pentru orice n N , e
A
n
= x X ; f(x) >
1
n
.
Mult imile A
n
sunt masurabile pentru ca A
n
= f
1
_
(
1
n
, )
_
. Mai mult,
avem:
_
nN
A
n
= x X ; f(x) ,= 0 .
Vom demonstra ca (A
n
) = 0, n N. Integrand pe A
n
inegalitatea:
1
n
< f(x), x A
n
,
obt inem (folosim si f(x) 0):
1
n
(A
n
)
_
An
fd
_
X
fd = 0,
deci (A
n
) = 0, n N. Avem deci:
(x X ; f(x) ,= 0) = (
_
nN
A
n
)

nN
(A
n
) = 0.
4. Fie (a
ij
)
i,jN
un sir dublu indexat astfel ncat a
ij
0, i, j N. Sa
se demonstreze ca:

iN

jN
a
ij
=

jN

iN
a
ij
.
Facem ment iunea ca membrii egalitat ii pot si .
Solut ie
Vom aplica teorema de convergent a monotona. Consideram spat iul cu masura
(N,
c
) si sirul de funct ii
f
i
: N [0, ), f
i
(j) = a
ij
.
Atunci, conform teoremei de convergent a monotona, avem:
_
N

iN
f
i
d
c
=

iN
_
N
f
i
d
c
,
6.2. FUNCT II INTEGRABILE 195
adica (aplicand exercit iul 2(b)):

jN

iN
a
ij
=

iN

jN
a
ij
.
5. Funct ii convexe, inegalitatea lui Jensen
O funct ie : (a, b) R se numeste convexa daca:
((1 )x +y) (1 )(x) +(y), x, y (a, b), [0, 1],
sau, echivalent:
(t) (s)
t s

(u) (t)
u t
, a < s < t < u < b.
Se demonstreaza fara dicultate ca o funct ie convexa pe un interval deschis
este continua. Un exemplu remarcabil de funct ie convexa pe R este funct ia
exponent iala, (x) = e
x
.
Inegalitatea lui Jensen Fie (X, /, ) un spat iu cu masura astfel ncat
(X) = 1 si e a, b R, a < b. Atunci, pentru orice funct ie integrabila
f : X (a, b) si pentru orice funct ie convexa : (a, b) R, are loc
inegalitatea:

__
X
fd
_

_
X
( f)d.
Solut ie
Fie t =
_
X
fd R si e = sup
s[a,t]
(t) (s)
t s
. Propunem ca exercit iu
inegalitatea:
(s) (t) +(s t), s (a, b).

In particular, pentru s = f(x), obt inem:


(f(x)) (t) +(f(x) t), x X.
Integrand ultima inegalitate pe X n raport cu masura , obt inem:
_
X
( f)d
_
X
(t)d +
__
X
fd t
_
,
adica:
_
X
( f)d
__
X
fd)
_
.
196 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
6. Fie (X, /, ) ca n exercit iul 5 si e f : X R, g : X [0, ),
doua funct ii integrabile; sa se demonstreze inegalitat ile:
a. e
_
X
f d

_
X
e
f
d.
b. e
_
X
ln g d

_
X
g d.
Solut ie
Se aplica inegalitatea lui Jensen funct iei convexe (t) = e
t
.
7. Inegalitatea mediilor
Fie n N. Sa se demonstreze ca pentru orice numere reale nenegative
x
1
, x
2
, ..., x
n
, are loc inegalitatea mediilor:
(x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
Solut ie
Evident, putem presupune ca x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt strict pozitive.
Fie X = p
1
, p
2
, ..., p
n
o mult ime cu n elemente si e
P : T(X) [0, ), masura de probabilitate, deci
P(p
j
) =
1
n
, j = 1, 2, ..., n.
Fie f : X R, f(p
j
) = lnx
j
si e (x) = e
x
. Aplicand inegalitatea lui
Jensen (sau exercit iul 6a), obt inem:
e
1
n

n
j=1
f(p
j
)

1
n
n

j=1
e
f(p
j
)
,
adica (x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
8. Inegalitatea lui Holder
Fie p > 0 si q > 0 astfel ncat
1
p
+
1
q
= 1; p si q se numesc n acest caz
conjugate.
a. Fie (X, /, ) un spat iu cu masura. Atunci, pentru orice funct ii masurabile
f, g : X [0, ), are loc inegalitatea lui Holder:
_
X
fg d
__
X
f
p
d
_1
p
__
X
g
q
d
_1
q
.
6.2. FUNCT II INTEGRABILE 197
b. Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
si b
1
, b
2
, ..., b
n
numere reale pozitive; atunci:
a
1
b
1
+a
2
b
2
+... +a
n
b
n
(a
p
1
+a
p
2
+... +a
p
n
)
1
p
(b
q
1
+b
q
2
+... +b
q
n
)
1
q
.
Solut ie
a. Fie A =
__
X
f
p
d
_1
p
si B =
__
X
g
q
d
_1
q
. Daca A = sau B = ,
atunci inegalitatea este evidenta. Daca A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercit iului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) si deci fg = 0 (a.p.t.) si
inegalitatea este iarasi evidenta. Presupunem acum A, B (0, ); e F =
f
A
si G =
g
B
. Fie x X; deoarece F(x) > 0 si G(x) > 0, exista s, t R astfel
ncat F(x) = e
s
p
si G(x) = e
t
q
. Folosind convexitatea funct iei exponent iale,
avem:
F(x)G(x) = e
1
p
s +
1
q
t

1
p
e
s
+
1
q
e
t
=
1
p
F
p
(x) +
1
q
G
q
(x).
Integrand ultima inegalitate, obt inem:
_
X
FG d
1
p
_
X
F
p
d +
1
q
_
X
G
q
d =
1
p
+
1
q
= 1,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
b. Se aplica inegalitatea lui Holder pentru un spat iu de probabilitate (a se
vedea demonstrat ia de la inegalitatea mediilor).
9. Inegalitatea lui Minkovski
Fie p > 1 si e (X, /, ) un spat iu cu masura; pentru orice funct ii masurabile
f, g : X [0, ), are loc inegalitatea:
__
X
(f +g)
p
d
_1
p

__
X
f
p
d
_1
p
+
__
X
g
p
d
_1
p
.
Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz.
Solut ie
Integrand egalitatea:
(f +g)
p
= f(f +g)
p1
+g(f +g)
p1
,
obt inem:
_
X
(f +g)
p
=
_
X
f(f +g)
p1
d +
_
X
g(f +g)
p1
d.
198 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Aplicand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalitat ii de mai sus, obt inem (alegem q conjugat cu p):
_
X
f(f +g)
p1
d
__
X
f
p
d
_1
p
__
X
(f +g)
(p1)q
d
_1
q
, si
_
X
g(f +g)
p1
d
__
X
g
p
d
_1
p
__
X
(f +g)
(p1)q
d
_1
q
.

Insumand cele doua inegalitat i si folosind egalitatea (p 1)q = p, obt inem


inegalitatea:
_
X
(f +g)
p
d
__
X
(f +g)
p
d
_1
q
_
__
X
f
p
d
_1
p
+
__
X
g
p
d
_1
p
_
().
Folosind convexitatea funct iei putere cu exponent supraunitar, (t) = t
p
,
obt inem:
_
f +g
2
_
p

1
2
(f
p
+g
p
),
ceea ce arata ca daca membrul stang al inegalitat ii () este , atunci si
membrul drept este . Putem deci presupune ca
_
X
(f + g)
p
d < .
Demonstrat ia se ncheie mpart ind inegalitatea () cu
__
X
(f +g)
p
d
_1
q
.
10. Sa se studieze convergent a punctuala, uniforma si n norma | |
1
a
sirului de funct ii
f
n
: [0, 1] R, f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Solut ie
Fie f(x) = 0, x (0, 1] si f(0) = 1. Atunci f
n
converge punctual la f , dar
nu converge uniform; n norma | |
1
, sirul f
n
converge la funct ia nula:
| f
n
|
1
=
_
1
0
[f
n
(x)[dx =
1
n
ln(1 +n) 0.
11. Sa se demonstreze incluziunile:

1
(Z)
2
(Z) si L
2
[0, 2] L
1
[0, 2].
Solut ie
Incluziunile rezulta din urmatoarele doua inegalitat i:
| x |
2
| x |
1
, x
2
(Z) si
6.2. FUNCT II INTEGRABILE 199
| f |
1
| f |
2
, f L
1
[0, 2].
Prima inegalitate este evidenta:
| x |
2
2
=

nZ
[x(n)[
2

nZ
[x(n)[
_
2
=| x |
2
1
.
Pentru cea de-a doua inegalitate sa obsevam mai ntai ca funct ia constanta
1(t) = 1 este si n L
1
[0, 2] si n L
2
[0, 2]:
| 1 |
1
=| 1 |
2
= 1.
Fie acum f : [0, 2] C o funct ie masurabila (si periodica). Aplicam
inegalitatea lui Holder (exercit iul 8) funct iilor [f[ si 1; obt inem:
| f |
1
=
1
2
_
2
0
[f(t)[ 1(t) dt

1
2
__
2
0
[f(t)[
2
dt
_
1
2
__
2
0
[1(t)[
2
dt
_
1
2
= | f |
2
.
12. Fie L
1
(R) spat iul Banach al funct iilor integrabile pe Rn raport cu
masura Lebesgue si e f L
1
(R).
a. Sa se demonstreze ca pentru orice t R, funct ia h(x) = e
itx
f(x) este
n spat iul L
1
(R).
Putem deni deci:

f : R C,

f(t) =
_
R
e
ixt
f(x) dx.
Funct ia

f se numeste transformata Fourier a funct iei f; sa se demonstreze
urmatoarele proprietat i:
b. Daca (x) = f(x)e
isx
, atunci

(t) =

f(t s), s, t R.
c. Daca (x) = f(x s), atunci

(t) =

f(t)e
ist
, s, t R.
d. Daca (x) = f(x), atunci (t) =

f(t), t R.
Solut ie
a. Cu notat iile din enunt :
| h |
1
=
_
R
[e
ixt
f(x)[ dt =| f |
1
< ,
deci h L
1
(R).
b. Fie s, t R; atunci:

(t) =
_
R
e
ixt
f(x)e
ixs
dx =
_
R
e
ix(ts)
f(x) dx =

f(t s).
200 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
c. Pentru orice t, s R avem:

(t) =
_
R
e
ixt
f(x s) dx =
_
R
e
i(s+u)t
f(u) du =
= e
ist
_
R
e
iut
f(u) du = e
ist

f(t),
unde, n prima integrala s-a facut schimbarea de variabila x s = u.
d. Pentru orice t R avem:
g(t) =
_
R
e
ixt
f(x) dx =
=
_
R
e
ixt
f(x) dx =
_
R
e
ixt
f(x) dx =

f(t).
13. Fie f L
1
(R) si e g(x) = ixf(x). Daca g L
1
(R), atunci
funct ia

f este diferent iabila si
_

f
_

= g.
Solut ie
Pentru orice t R, avem:
lim
u0

f(t +u)

f(t)
u
= lim
u0
_
R
e
ixt
f(x)
e
ixu
1
u
dx.
Propunem ca exercit iu inegalitatea:

e
ixt
f(x)
e
ixu
1
u

[ xf(x)[ , u ,= 0.
Din ipoteza, funct ia R x xf(x) R este integrabila si deci putem
aplica teorema de convergent a dominata a lui Lebesgue:
lim
u0

f(t +u)

f(t)
u
=
_
R
e
ixt
f(x)
_
lim
u0
e
ixu
1
u
_
dx =
=
_
R
e
ixt
f(x) (ix) dx = g(t),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
14. Fie f L
1
(R) o funct ie de clasa (
1
(R) astfel ncat lim
|x|
f(x) = 0.
Atunci f

L
1
(R) si

f

(t) = it

f(t), t R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solut ie
Pentru orice t R, aplicand formula de integrare prin part i, avem:

(t) =
_

e
ixt
f

(x) dx =
= e
ixt
f(x)

+it
_

e
ixt
f(x) dx = it

f(t).
6.3 Serii Fourier
15. Sa se demonstreze egalitat ile:
1 + cos x + cos 2x +... + cos nx =
sin
(n+1)x
2
cos
nx
2
sin
x
2
,
sinx + sin2x +... + sinnx =
sin
(n+1)x
2
sin
nx
2
sin
x
2
,
n N

, x R, x ,= 2k, k Z.
Solut ie
Senmult este membrul drept cu 2 sin
x
2
si se transforma produselen diferent e.
Alta metoda: notam cu S prima suma si a doua cu T si calculam S + iT;
notand z = cos x +i sinx, se obt ine o progresie geometrica.
16. Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia
f(x) = [x[, x [, ],
prelungita prin periodicitate la ntregul R.
Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+...
Solut ie
Funct ia este continua; calculam coecient ii Fourier reali:
a
0
=
1

[x[ dx =
2

_

0
xdx = .
a
n
=
1

[x[ cos nxdx =


2

_

0
xcos nxdx =
202 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
=
2

_
1
n
xsinnx

1
n
_

0
sinnxdx
_
=
=
2
n
2
cos nx

0
=
2
n
2
((1)
n
1) , n 1.
b
n
=
1

[x[ sinnxdx = 0, n 1.
Rezulta seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
[x[ =

2
+

n1
2 ((1)
n
1)
n
2
cos nx, x [, ],
sau, echivalent:
[x[ =

2
+

m0
4
(2m+ 1)
2
cos(2m+ 1)x, x [, ].

In particular, pentru x = 0, se obt ine:


1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+... =

2
8
.
17. Sa se determine seria Fourier asociata funct iei
f(x) = x, x (, ],
prelungita prin periodicitate la R. Notand cu S suma acestei serii, sa se
determine S(x).
Solut ie
Din periodicitate, rezulta ca f() = f() = , deci funct ia nu este con-
tinua n punctele k, k Z si:
1
2
(f( + 0) +f( 0)) = 0.
Calculam acum coecient ii Fourier:
a
n
=
1

xcos nxdx = 0, n 0.
b
n
=
_

xsinnxdx =
2

_

0
xsinnxdx =
6.3. SERII FOURIER 203
=
2

x
n
cos nx

0
+
1
n
_

0
cos nxdx
_
=
2
n
(1)
n+1
, n 1.
Rezulta seria Fourier:
S(x) =

n=1
2(1)
n+1
n
sinnx.
Conform teoremei lui Dirichlet rezulta :
S(x) = f(x), x (, ),
iar n punctele rezulta:
S() = S() =
1
2
(f( + 0) +f( 0)) = 0.

In particular, pentru x =

2
, se obt ine seria lui Leibniz:

k0
(1)
k
2k + 1
=

4
.
18. Sa se determine seria Fourier asociata funct iei
f(x) = x
2
, x (, ],
prelungita prin periodicitate la R.
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de numere:

n0
1
n
2
,

n1
(1)
n1
n
2
,

n1
1
n
4
.
Solut ie
Evident, funct ia este continua; calculam coecient ii Fourier:
a
0
=
1

x
2
dx =
2
3

2
.
a
n
=
1

x
2
cos nx =
2
n
x
2
sinnx

4
n
_

0
xsinnxdx =
=
4
n
2

xcos nx

4
n
2

_

0
sinnxdx = 4
(1)
n
n
2
.
Evident, b
n
= 0, n 1. Rezulta dezvoltarea:
x
2
=

2
3
+

n1
4
(1)
n
n
2
cos nx, x [0, ].
204 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Pentru a calcula suma primei serii, particularizamn identitatea de mai sus
x = ; rezulta:

n1
1
n
2
=

2
6
.
Pentru suma celei de-a doua serii, luam x = 0; se obt ine:

n1
(1)
n
n
2
=

2
12
.
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ntai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometrica de mai sus; rezulta:
1

x
4
dx =| f |
2
2
=
a
2
0
2
+

n1
a
2
n
.
Se obt ine:

n1
1
n
4
=
1
16
_

2
4
9
+
2

_

0
x
4
dx
_
=

4
90
.
19. Fie a R

.
a. Sa se determine seria Fourier asociata funct iei f(x) = e
ax
, x (, ].
b. Sa se deduca sumele seriilor de numere:

n1
1
n
2
+a
2
si

n1
(1)
n
n
2
+a
2
c. Sa se deduca dezvoltarile n serie Fourier ale funct iilor ch(ax) si sh(ax),
pe intervalul (, ).
Solut ie
a. Calculam coecient ii Fourier:
a
0
=
1

e
ax
dx =
e
a
e
a
a
= 2
sh(a)
a
a
n
=
1

e
ax
cos nxdx =
e
ax
(a cos nx +nsinnx)
(a
2
+n
2
)

=
= (1)
n
2a sh(a)
(a
2
+n
2
)
, n 1.
b
n
=
1

e
ax
sinnxdx =
e
ax
(a sinnx ncos nx)
(a
2
+n
2
)

=
6.3. SERII FOURIER 205
= (1)
n1
2nsh(a)
(a
2
+n
2
)
, n 1.
Rezulta formula:
e
ax
=
2 sh(a)

_
_
1
2a
+

n1
(1)
n
a
2
+n
2
(a cos nx b sinnx)
_
_
, x (, ).
b.

In punctele funct ia (prelungita prin periodicitate) nu este continua;
n aceste puncte suma seriei trigonometrice este:
f(+) +f()
2
=
e
a
+e
a
2
=
2 sh(a)

_
_
1
2a
+

n1
a
a
2
+n
2
_
_
.
Din egalitatea de mai sus rezulta suma primei serii cerute:

n1
1
a
2
+n
2
=
(e
a
+e
a
)
2a(e
a
e
a
)

1
2a
2
.
Pentru a calcula suma celei de-a doua serii, se ia x = 0n dezvoltarea funct iei
f; se obt ine:

n1
(1)
n
a
2
+n
2
=

2a sh(a)

1
2a
2
.
c. Din denit ie si din dezvoltarea obt inuta la punctul a, rezulta:
ch(ax) =
e
ax
+e
ax
2
=
=
sh(a)
a
+

n1
(1)
n
2a sh(a)
a
2
+n
2
cos nx, x (, ).
Formula de mai sus este adevarata si n , deorece funct ia ch (prelungita
prin periodicitate) este continua.
Analog, se obt ine:
sh(ax) =
e
ax
e
ax
2
=
=

n1
(1)
n1
2nsh(a)
a
2
+n
2
sinnx, x (, ).
206 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
20. Sa se demonstreze formula:
x
2
=

n1
sinnx
n
, x (0, 2).
Solut ie
Fie f(x) =
x
2
, x [0, 2), prelungita prin periodicitate la R; calculam
coecient ii Fourier:
a
0
=
1

_
2
0
x
2
dx =
1
2
_
x
x
2
2
_

2
0
= 0.
a
n
=
1

_
2
0
x
2
cos nxdx =
=
( x) sinnx
2n

2
0

1
2n
_
2
0
sinnxdx = 0, n 1.
b
n
=
1

_
2
0
x
2
sinnxdx =
=
( x) cos nx
2n

2
0

1
2n
_
2n
0
cos nxdx =
1
n
, n 1.
Aplicand teorema lui Dirichlet, rezulta:
x
2
=

n1
sinnx
n
, x (0, 2).

In punctele x = 0 si x = 2 funct ia f nu este continua; n aceste puncte


seria trigonometrica asociata ei are suma 0.
21. Sa se demonstreze egalitatea:

n1
sin2nx
2n
=

4

x
2
, x (0, ).
Solut ie
Din formula:
x
2
=

n1
sinnx
n
, x (0, 2),
demonstrata n exercit iul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identi-
tatea:
2x
2
=

n1
sin2nx
n
, x (0, ).
6.3. SERII FOURIER 207

Impart ind acum cu 2, rezulta egalitatea ceruta.


22. Sa se demonstreze identitat ile:

n1
sin(2n 1)x
2n 1
=

4
, x (0, )

n1
sin(2n 1)x
2n 1
=

4
, x (, 0).
Sa se calculeze apoi suma seriei:
1
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
...
Solut ie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele doua egalitat i
demonstrate n exercit iile 20 si 21; a doua identitate rezulta din prima si din
imparitatea funct iei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x =

3
n prima egalitate si obt inem:

4
=

n1
sin
(2n1)
3
2n 1
,
de unde rezulta: 1
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
... =

3
6
.
23. Fenomenul Gibbs

In jurul unui punct de discontinuitate al unei funct ii date, seria Fourier aso-
ciata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent a (aparent paradox) al sirului sumelor part iale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n contin-
uare un exemplu n acest sens.
Consideram restrict ia funct iei signum la intervalul (, ),
sgn : (, ) R, sgn(x) =
_

_
1 , x (, 0)
0 , x = 0
1 , x (0, )

In exercit iul anterior s-a demonstrat egalitatea:


sgn(x) =
4

n1
sin(2n 1)x
2n 1
, x (, ).
208 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Notam cu S
n
sirul sumelor part iale:
S
n
(x) =
4

k=1
sin(2k 1)x
2k 1
, x (, ).

In punctul x = 0 funct ia sgn nu este continua; seria sa Fourier converge


(conform teoremei lui Dirichlet) la
1
2
(1 + 1) = 0 = sgn(0); convergent a
lim
n
S
n
(x) = sgn(x), x (, ) este punctuala, nu si uniforma.
a. Sa se demonstreze egalitatea:
S
n
(x) =
2

_
x
0
sin2nt
sint
dt, x (, ).
b. Sa se arate ca funct ia S
n
are un maxim n punctul x =

2n
si:
lim
n
S
n
_

2n
_
=
2

_

0
sint
t
dt 1, 1789.
c. Sa se calculeze
lim
n

S
n
_

2n
_
sgn(0+)

.
Solut ie
a. Calculam mai ntai suma
A = cos x + cos 3x +... + cos(2n 1)x, x ,= k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sinx +sin3x +... +sin(2n1)x si
calculam:
A+iB =
= (cos x+i sinx) +(cos 3x+i sin3x) +... +(cos(2n1)x+i sin(2n1)x) =
= z
2
z
2n
1
z
2
1
,
unde am notat z = cos x +i sinx. Dupa calcule, rezulta:
A+iB =
sinnx
sinx
(cos nx +i sinnx),
si deci:
cos x + cos 3x +... + cos(2n 1)x =
sin2nx
2 sinx
, x ,= k, k Z.
6.3. SERII FOURIER 209
Integrand de la 0 la x, rezulta:
n

k=1
sin(2k 1)x
2k 1
=
_
x
0
sin2nt
2 sint
dt,
sau, nmult ind cu
4

:
S
n
(x) =
2

_
x
0
sin2nt
sint
dt, x (, ).
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca
S

n
(x) =
2 sin2nx
sinx
si deci

2n
este punct critic al lui S
n
; ntr-o vecinatate a lui

2n
avem:
S

n
(x) =
2 sin2nx
sinx
> 0, x <

2n
,
S

n
(x) =
2 sin2nx
sinx
< 0, x >

2n
.
Rezulta ca x =

2n
este punct de maxim al funct iei S
n
.
Calculam acum:
S
n
_

2n
_
=
2

_
2n
0
sin2nt
sint
dt =
2

_

0
sinu
sin
_
u
2n
_
du
2n
=
1
n
_

0
sinu
sin
_
u
2n
_ du.
Rezulta:
lim
n
S
n
_

2n
_
=
2

_

0
sinu
u
du.
Ultima integrala se aproximeaza dezvoltand funct ia sinus n serie de puteri:
_

0
sinu
u
du =
_

0
_
_

n1
(1)
n
(2n 1)!
x
2n2
_
_
du =
=

n1
(1)
n
(2n 1)!(2n 1)
x
2n1

0
=

n1
(1)
n

2n1
(2n 1)!(2n 1)
.
Seria ind alternata, eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mica decat 10
3
, se obt ine
lim
n
S
n
_

2n
_
1, 1789.
210 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
c. Rezulta: lim
n

S
n
_

2n
_
sgn(0+)

0, 1789.
24. Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia:
f(x) =
_
0 , x (2, 0]
x
2
, x (0, 2]
,
prelungita prin periodicitate (perioada 4) la R.
Solut ie
Cu notat iile uzuale, = 2 si deci coecient ii Fourier sunt:
a
0
=
1
2
_
2
2
f(x) dx =
1
2
_
2
0
x
2
dx =
1
2
.
a
n
=
1
2
_
2
0
x
2
cos
nx
2
dx =
_
0 daca n par, n 2

2
n
2
daca n impar, n 1
b
n
=
1
2
_
2
0
x
2
sin
nx
2
dx =
(1)
n1
n
, n 1.
Rezulta dezvoltarea:
a
0
2
+

n1
_
a
n
cos
nx
2
+b
n
sin
nx
2
_
= f(x), x (2, 2),
deci:
1
4
+

n1
_

2
(2n 1)
2
cos
(2n 1)x
2
+
(1)
n1
n
sin
nx
2
_
=
=
_
0 , x (2, 0]
x
2
, x (0, 2)

In particular, pentru x = 1 rezulta identitatea (obt inuta si n exercit iul 17):

n1
(1)
n1
2n 1
=

4
.

In x = 2 funct ia nu este continua, deci seria Fourier nu converge n acest


punct la f(2) = 1, ci, conform teoremei lui Dirichlet, la
f(2) +f(2+)
2
=
1
2
;
rezulta identitatea (obt inuta si n exercit iul 16):

n1
1
(2n 1)
2
=

2
8
.
6.3. SERII FOURIER 211
25. Fie funct ia f : [0, ] R, f(x) = x.
a. Sa se dezvolte f n serie de cosinusuri.
b. Sa se dezvolte f n serie de sinusuri.
Solut ie
a. Calculam coecient ii dezvoltarii n serie de cosinusuri (coecient ii Fourier
ai prelungirii pare a funct iei f la intervalul (, )):
a
0
=
2

_

0
xdx = ,
a
n
=
2

_

0
xcos nxdx =
2x sinnx
n

2
n
_

0
sinnxdx =
=
2((1)
n
1)
n
2

, n 1.
Rezulta dezvoltarea n serie de cosinusuri:
x =

2

n1
4
(2n 1)
2
cos(2n 1)x, x [0, ],
egalitatea ind adevarata n punctele x = 0 si x = deoarece prelungirea
para este continua.
b. Calculam coecient ii dezvoltarii n serie de sinusuri (coincid cu coecient ii
Fourier ai prelungirii impare a funct iei f):
b
n
=
2

_

0
xsinnxdx =
2

1
n
xcos nx

0
+
1
n
_

0
cos nxdx
_
=
=
2(1)
n1
n
, n 1.
Rezulta dezvoltarea n serie de sinusuri:
x =

n1
2(1)
n1
n
sinnx, x [0, ).
26. Fie a R

; sa se dezvolte funct ia f : [0, ) R, f(x) = e


ax
:
a. n serie de cosinusuri;
b. n serie de sinusuri.
Solut ie
Se calculeaza coecient ii (a se vedea si exercit iul 19) si rezulta dezvoltarile:
e
ax
=
e
a
1
a
+

n1
2a((1)
n
e
a
1)
(a
2
+n
2
)
cos nx x [0, ).
212 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
e
ax
=

n1
2n(1 (1)
n
e
a
)
(a
2
+n
2
)
sinnx, x (0, ).
27. Sa se determine coecient ii Fourier complecsi (spectrul n frecvent a)
ai funct iei de perioada 2,
f(t) = e
|t|
, t [, ].
Solut ie
Pentru orice n Z, coecient ii Fourier sunt:

f
n
=
1
2
_

f(t)e
int
dt =
=
1
2
_

e
|t|
e
int
dt =
1
2
_
0

e
t(1+in)
dt +
1
2
_

0
e
t(1in)
dt =
=
1
2(1 +in)
e
t(1+in)

+
1
2(1 in)
e
t(1+in)

0
=
=
(1)
n
(n
2
+ 1)
_
insh() + ch() + (1)
n+1
_
.
28. Sa se determine coecient ii Fourier complecsi si seria Fourier pentru
funct ia periodica
f(x) =
_
1 , x (, 0)
1 , x [0, ]
Solut ie
Calculam coecient ii Fourier; evident,

f
0
= 0. Pentru n Z

, avem:

f
n
=
1
2
_

_
0

e
int
dt +
_

0
e
int
dt
_
=
=
1
2in
_
e
int

e
int

0
_
=
i
n
((1)
n
1) .
Din teorema lui Dirichlet, rezulta:

nZ

f
2n+1
e
i(2n+1)t
=

nZ
2i
(2n + 1)
e
i(2n+1)
, t (, 0) (0, ).
29. Sa se determine seria Fourier complexa a funct iei de perioada 2:
f(x) =
x
2

x
2
4
, x (0, 2].
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 213
Sa se demonstreze ca seria converge uniform pe R.
Solut ie
Calculam mai ntai coecient ii Fourier; pentru orice n Z

f
n
=
1
2
_
2
0
_
x
2

x
2
4
_
e
inx
dx =
=
1
2in
_
2
0
_
1
2

x
2
_
e
inx
dx =
1
2n
2
_
1
2

x
2
_
e
inx

2
0
=
1
2n
2
.
Prin calcul direct,

f
0
=

6
.
Funct ia f este continua, periodica si de clasa (
1
pe port iuni (funct ia nu este
de clasa (
1
n punctele 2k, k Z), deci seria Fourier asociata converge
uniform la f pe R:

6
+

nZ

1
2n
2
e
inx
=
x
2

x
2
4
, x R.
6.4 Operatori pe spat ii Hilbert
30. Fie T L(C
n
) cu matricea asociata (n baza canonica) M
T
= (a
ij
)
i,j
.
a. Sa se demonstreze ca matricea adjunctului T

este M
T
= (b
ij
)
ij
, unde,
b
ij
= a
ji
, i, j 1, 2, ..., n.
b. Sa se demonstreze ca operatorul T este autoadjunct daca si numai daca
a
ij
= a
ji
, i, j 1, 2, ..., n.
c. Sa se demonstreze ca operatorul T este unitar daca si numai daca M
T
este matrice ortogonala.
Solut ie
a. Fie e
1
, e
2
, ..., e
n
baza canonica din R
n
; atunci, din denit ie,
a
ij
=< Te
j
, e
i
>, i, j 1, 2, ..., n.
Pentru orice i, j 1, 2, ..., n, avem:
b
ij
=< T

e
j
, e
i
>=< e
j
, (T

e
i
>=< e
j
, Te
i
>= < Te
i
, e
j
> = a
ji
.
Celelalte armat ii sunt consecint e directe ale denit iilor si ale punctului a.
31. Fie (H, <, >) un spat iu Hilbert si e T L(H).
Notam Ker(T) si Im(T) nucleul si, respectiv, imaginea operatorului T:
Ker(T) = x H [ Tx = 0, Im(T) = Tx [ x H.
214 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Sa se demonstreze egalitat ile:
a. Ker(T) = (Im(T

))

.
b. Im(T) = (Ker(T

))

.
Solut ie
a. Fie x Ker(T) si e y H; atunci:
< T

y, x >=< y, Tx >= 0
si deci x Im(T

). Pentru incluziunea inversa, e x (Im(T

))

; atunci,
pentru orice y H, avem:
< Tx, y >=< x, T

y >= 0
si deci Tx = 0, adica x Ker(T).
b. Este o consecint a a egalitat ii (T

= T si a egalitat ii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal
a. Sa se demonstreze ca pentru orice

(Z) si pentru orice x


2
(Z),
sirul produs x : Z C, (x)(n) = (n)x(n) este n spat iul
2
(Z).
b. Fie

(Z); sa se demonstreze ca operatorul:


D

:
2
(Z)
2
(Z), D

x = x
este liniar si continuu si | D

|=| |

. Operatorul D

se numeste opera-
tor diagonal.
c. Sa se calculeze adjunctul operatorului D

si sa se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjunct i si cei unitari.
d. Sa se demonstreze ca D

este inversabil daca si numai daca:


(n) ,= 0, n Z si 0 nu este punct limita al sirului ,
sau, ntr-o formulare echivalenta, 0 , (n) [ n Z, unde, baranseamna,
n acest caz, nchiderea (n C) a mult imii respective.
e. Sa se determine spectrul operatorului diagonal.
Solut ie
a. Pentru orice

(Z) si x
2
(X), avem:
| x |
2
=

nZ
[(n)x(n)[
2
| |

| x |
2
,
deci x
2
(Z).
b. Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea:
| D

x |
2
=

nZ
[(n)x(n)[
2
| |

| x |
2
,
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 215
rezulta ca D

este continuu si n plus | D

|| |

.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, e, pentru orice m Z, sirul
: Z C,
m
(n) =
n
m
,
unde,
n
m
este simbolul lui Kronecker.
Evident, |
m
|
2
= 1 si D

m
= (m)
m
; rezulta:
[(m)[ =| (m)
m
|
2
=| D

m
|
2
| D

| |
m
|
2
=| D

| .
Din inegalitatea obt inuta, luand supremumul (dupa m Z), rezulta:
sup
mZ
[(m)[ | D

|,
si deci | |

| D

| .
c. Sa notam sirul denit prin (n) = (n), n Z. Pentru orice siruri
x, y
2
(Z), avem:
< D

x, y >=

n=
(n)x(n)y(n) =
=

n=
x(n)
_
(n)y(n)
_
=< x, y >=< x, D

y >,
ceea ce arata ca D

= D

. De aici rezulta urmatorele caracterizari:


D

este autoadjunct (n) R, n Z.


D

este unitar [(n)[ = 1, n Z.


d. Sa presupunem mai ntai ca sirul

(Z) are proprietat ile din enunt ,


adica:
(n) ,= 0 si 0 nu este punct limita al lui .
Rezulta ca sirul denit prin:
: Z C, (n) =
1
(n)
este marginit, deci putem considera operatorul D

x = x. Rezulta imediat
ca D

este inversul lui D

, deci D

este n acest caz inversabil si D


1

= D

.
Reciproc, sa presupunem acum ca operatorul D

este inversabil si e D
1

inversul sau; atunci:

n
= D
1

(D

n
) = D
1

((n)
n
) = (n)D
1


n
,
216 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
deci
D
1


n
=
1
(n)

n
, n Z.
Considerand normele ambilor membri n egalitatea de mai sus, obt inem:
|
1
(n)

n
|
2
=| D
1


n
|
2
| D
1

| |
n
|
2
=| D
1

| .
Rezulta deci ca sirul
1

este marginit:

1
(n)

| D
1

|,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
e. Fie C si e 1 sirul constant 1; aplicand rezultatul de la punctul
anterior operatorului D

I = D
1
, rezulta:
(D

) n Z cu = (n) sau este punct limita al lui .

In concluzie, (D

) = (n) [ n Z, bara desemnand nchiderea.


33. Fie H un spat iu Hilbert si e T L(H). Sa se demonstreze
implicat ia:

p
(T

) (T).
Solut ie
Daca
p
(T

) , atunci , prin denit ie, exista x H , x ,= 0 astfel ncat


T

x = x; avem deci (aplicam exercit iul 31):


0 ,= Ker(I T

) = (Im((I T

))

= (Im(I T))

,
ceea ce arata ca Im(I T) ,= H , deci operatorul I T nu este surjectiv;
rezulta (T).
34. Operatorul de translat ie unilateral
Pe spat iul Hilbert
2
(N) consideram operatorul:
V :
2
(N)
2
(N) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1.
Este evident ca denit ia este corecta (V x
2
(N)). Operatorul V se
numeste operatorul de translat ie unilateral. Sa se demonstreze urmatoarele
proprietat i:
a. V este liniar si continuu.
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 217
b. V este o izometrie: | V x |
2
=| x |
2
, x
2
(N) .
De aici rezulta, in particular, ca | V |= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V

x)(n) = x(n + 1) , x
2
(N) , n N si | V

|= 1.
e. V

V = I dar V V

,= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii:
p
(V ) = .
g.
p
(V

) = C ; [[ < 1 si (V ) = (V

) = C ; [[ 1.

In legatura cu armat iile de la punctele b si c sa observam ca pe spat ii


nit dimensionale nu exista endomorsme injective care sa nu e surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decat injectiv, este o izometrie);
dimpotriva,n cazul nit dimensional orice operator injectiv este si surjectiv
( n plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de ret inut
faptul ca V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator denit
pe un spat iu nit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solut ie
Prin denit ie, V act ioneaza astfel:

2
(N) x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x
2
(N).
a,b,c. Liniaritatea o lasam ca exercit iu. Este evident (din schema de mai
sus) ca | V x |
2
=| x |
2
, si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = x
2
(N) ; x(0) = 0 ,=
2
(N) de exemplu,
nu exista x
2
(N) astfel ncat V x =
o
.
d. Pentru orice x, y
2
(N) , avem:
< V x, y >=

n=0
(V x)(n)y(n) =

n=1
x(n 1)y(n) =

n=0
x(n)y(n + 1),
ceea ce arata ca adjunctul lui V este:

2
(N) y = (y(0), y(1), y(2), ..) V

y = (y(1), y(2), y(3), ..)


2
(N).
Este evident ca pentru orice x
2
(N) avem | V

x |
2
| x |
2
,deci
| V

| 1 . Dar | V

1
|
2
=|
o
|
2
= 1 , deci | V

|= 1.
e. Este clar ca V

V = I ; dar, pentru orice x


2
(N) cu proprietatea ca
x(0) ,= 0 , avem V V

x ,= x.
f. Aratam acum ca V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , C
astfel ncat exista x
2
(N) , x ,= 0 , cu proprietatea V x = x , adica:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...).
De aici rezulta x(n) = 0 , n N , contradict ie cu x ,= 0.
Am demonstrat deci ca
p
(V ) = .
218 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
g. Deoarece | V |=| V

|= 1 , rezulta ca spectrele operatorilor V si V

sunt incluse n discul unitate nchis. Vom arata mai ntai ca

p
(V

) = C ; [[ < 1.
Din egalitatea V

x = x , rezulta:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...),
si deci x(n + 1) =
n
x(0) , n N . Daca x(0) = 0 , atunci x = 0 .
Rezulta deci ca vectorii proprii x asociat i valorii proprii sunt de forma:
x = (x(0), x(0),
2
x(0),
3
x(0), ...) , cu condit ia x(0) ,= 0.
Exista nsa restrict ia x
2
(N) , ceea ce este echivalent cu [[ < 1 . Am
demonstrat deci ca:

p
(V

) = C ; [[ < 1.
Din exercit iul anterior, rezulta ca (V )
p
(V

) .

In concluzie, spectrele
operatorilor V si V

cont in discul unitate deschis si sunt cont inute n dis-


cul unitate nchis. Cum spectrul este mult ime nchisa, rezulta ca spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate nchis.
35. Fie H un spat iu Hilbert si e T L(H). Mult imea

pa
(T) = C [ x
n
H cu | x
n
|= 1, n N si lim
n
(I T)x
n
= 0
se numeste spectrul punctual aproximativ al lui T. Sa se demonstreze in-
cluziunile:

p
(T)
pa
(T) (T).
Solut ie
Pentru prima incluziune, e
p
(T) si e x H un vector propriu
de norma 1 asociat lui . Atunci sirul constant x
n
= x, n N satis-
face condit iile: | x
n
|= 1 si (I T)x
n
= 0, n N, deci
pa
(T).
Incluziunea
pa
(T) (T) se demonstreaza prin reducere la absurd: pre-
supunem ca
pa
(T) si , (T). Atunci exista un sir x
n
cu proprietat ile
| x
n
|= 1, n N si lim
n
(I T)x
n
= 0; de asemenea, exista operatorul
(I T)
1
. Aplicand acest operator egalitat ii lim
n
(I T)x
n
= 0, rezulta
lim
n
x
n
= 0, contradict ie cu | x
n
|= 1, n N.
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 219
36. Fie H un spat iu Hilbert si e T L(H).
a. Daca T este inversabil, atunci (T
1
) =
1
[ (T).
b. Daca T este unitar, atunci (T) C [ [[ = 1.
Solut ie
a. Egalitatea ceruta este echivalenta cu dubla implicat ie:
C (T)
1
C (T
1
).
Fie C (T), ,= 0; atunci exista (I T)
1
si, n plus, el comuta cu
T, deci:
I = (I T)(I T)
1
= (T
1

1
I) T (I T)
1
=
= (T
1

1
I) (I T)
1
T,
ceea ce arata ca operatorul
1
I T
1
este inversabil, deci:

1
C (T
1
).
Implicat ia inversa rezulta datorita simetriei ntre T si T
1
. Demonstrat ia
se ncheie observand ca 0 (C (T)) (C (T
1
)).
b. Presupunem ca T este operator unitar, deci T

= T
1
. Demonstram
mai ntai ca | T |= 1:
| T |
2
=| TT

|=| I |= 1.
Evident, din egalitatea (adevarata n general, nu numai pentru operatori
unitari), (T

)
1
= (T
1
)

, rezulta ca si T
1
este operator unitar, deci
| T |=| T
1
|= 1.
Fie acum (T); conform punctului precedent, rezulta ca
1
(T
1
).
Dar [[ | T |= 1 si [
1
[ | T
1
|= 1, deci [[ = 1.
37. Operatorul de translat ie bilateral
Pe spat iul Hilbert
2
(Z) consideram aplicat ia:
W :
2
(Z)
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n 1) , n Z.
W se numeste operatorul de translat ie bilateral. Sa se demonstreze urmatoarele
proprietat i:
a. W este liniar si continuu.
b. Adjunctul lui W este (W

x)(n) = x(n + 1) , n Z.
220 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
c. W este operator unitar: WW

= W

W = I ;
n particular, | W |=| W

|= 1.
d. Operatorii W si W

nu au valori proprii.
e. (W) =
pa
(W) = (W

) =
pa
(W

) = C ; [[ = 1.
Reamintim ca
pa
este spectrul punctual aproximativ (cf. exercit iul 35).
Solut ie
a. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din relat ia evidenta:
| Wx |
2
=| x |
2
.
b. Pentru orice x, y
2
(Z) , avem:
< Wx, y >=

nZ
x(n 1)y(n) =

nZ
x(n)y(n + 1),
si deci ntr-adevar (W

x)(n) = x(n + 1) , n Z.
c. Egalitat ile WW

= W

W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra ca W nu are valori proprii (analog se arata si pentru
W

). Presupunem prin absurd ca exista C si x


2
(Z) , x ,= 0 astfel
ncat Wx = x, adica
x(n 1) = x(n) , n Z.
Rezulta deci ca x(n) =
n
x(0) , n Z. Dar x
2
(Z) si deci seriile
geometrice:
0

n=
[x(0)[
2
[[
2n
si

n=0
[x(0)[
2
[[
2n
trebuie sa e simultan convergente; acest lucru este posibil numai daca
x(0) = 0 , adica x = 0 , contradict ie.
e. Spectrele operatorilor W si W

sunt incluse n cercul unitate pentru ca


sunt operatori unitari (exercit iul 36).
Demonstram ca spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie = e
it
si e x
n

2
(Z) , sirul denit prin:
x
n
(k) = (2n + 1)

1
2
e
ikt
pentru [k[ n si x
n
(k) = 0 n rest.
Propunem cititorului sa arate ca | x
n
|
2
= 1 si:
lim
n
| (I W)x
n
|
2
= 0.
Analog se calculeaza si
pa
(W

). Cum (W) si (W

) sunt incluse n
cercul unitate, demonstrat ia este ncheiata.
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 221
38. Operatorul integral
Fie spat iul Hilbert (L
2
[0, 1] , | |
2
) al funct iilor de patrat integrabil pe in-
tervalul [0, 1] n raport cu masura Lebesgue. Fie K : [0, 1] [0, 1] C o
funct ie de patrat integrabil pe [0, 1] [0, 1] si e:
| K |
2
=

_
1
0
_
1
0
[K(x, y)[
2
dxdy.
a. Sa se demonstreze ca pentru orice funct ie f L
2
[0, 1] , funct ia g denita
prin egalitatea:
g(x) =
_
1
0
K(x, y)f(y)dy
este n L
2
[0, 1].
Rezulta deci ca putem deni aplicat ia:
T
K
: L
2
(0, 1) L
2
(0, 1) , (T
K
f)(x) =
_
1
0
K(x, y)f(y)dy.
Operatorul T
K
se numeste operatorul integral denit de nucleul K .
b. Sa se demonstreze ca T
K
este liniar si continuu si | T
K
|| K |
2
.
c. Fie T
K
si T
H
doi operatori integrali cu nucleele K si respectiv H .
Sa se demonstreze ca operatorul T
K
T
H
este operator integral si are nucleul
denit prin G(x, y) =
_
1
0
K(x, z)H(z, y)dz , deci:
(T
K
T
H
f)(x) =
_
1
0
__
1
0
K(x, z)H(z, y)dz
_
f(y)dy.

In cazul particular K = H , obt inem:


(T
2
K
f)(x) =
_
1
0
__
1
0
K(x, z)K(z, y)dz
_
dx.
d. Daca sirul de nuclee K
n
converge n spat iul Hilbert L
2
([0, 1] [0, 1])
la funct ia K , atunci sirul de operatori integrali T
K
n
converge n spat iul
(L
_
L
2
[0, 1]
_
, | | ) la operatorul integral T
K
.
e. Adjunctul operatorului T
K
este operatorul integral T

K
, cu nucleul

K(x, y) = K(y, x)

In particular, T
K
este autoadjunct daca si numai daca nucleul K are pro-
prietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se numeste simetric).
222 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Solut ie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
| g |
2
2
=
_
1
0

_
1
0
K(x, y)f(y) dy

2
dx

_
1
0
__
1
0
[K(x, y)[
2
dy
___
1
0
[f(y)[
2
dy
_
dx =| f |
2
2
| K |
2
2
.
b. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din punctul precedent
si n plus | T
K
|| K |
2
.
c. Pentru orice f L
2
[0, 1] , avem:
(T
K
T
H
f)(x) =
_
1
0
K(x, y) (T
H
f) (y)dy =
=
_
1
0
_
1
0
K(x, y)H(y, z)f(z)dzdy =
_
1
0
__
1
0
K(x, y)H(y, z)dy
_
f(z)dz =
=
_
1
0
G(x, z)f(z)dz = (T
G
f)(x).
d. Demonstrat ia este o consecint a imediata a inegalitat ii dintre normele
operatorului integral si a nucleului sau:
| T
K
n
T
K
|| K
n
K |
2
0.
e. Pentru orice f, g L
2
[0, 1] , avem:
< T
K
f, g >=
_
1
0
(T
K
f)(x)g(x)dx =
=
_
1
0
_
f(y)
_
1
0
K(x, y)g(x)dx
_
dy =
=
_
1
0
f(y)
__
1
0

K(y, x)g(x)dx
_
dy =< f, T

K
g > .
39. Operatorul Volterra
Un operator integral T
K
(a se vedea exercit iul precedent) se numeste oper-
ator de tip Volterra daca nucleul K are proprietatea: K(x, y) = 0 , x < y .
Rezulta ca un operator Volterra este denit prin:
(T
K
f)(x) =
_
x
0
K(x, y)f(y)dy , f L
2
[0, 1].
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 223
Analogia cu teoria matricelor este evidenta: operatorii de tip Volterra sunt
analogul operatorilor asociat i matricelor inferior triunghiulare. Se stie ca
daca o matrice A este strict inferior triunghiulara, atunci ea este nilpo-
tenta, adica exista m N astfel ncat A
m
= O. Scopul acestui exercit iu
este de a demonstra o proprietate asemanatoare si pentru operatorii Volterra
denit i de nuclee marginite; o consecint a va calculul spectrului unui astfel
de operator.
Fie K L
2
([0, 1] [0, 1]) un nucleu Volterra marginit, deci | K |

< ;
atunci, operatorul Volterra asociat, T
K
, are proprietat ile:
a. lim
n
(| T
n
K
|)
1
n
= 0.
b. (T
K
) = 0 ; un operator cu aceasta proprietate se numeste cvasinilpo-
tent.
Solut ie
a. Vom demonstra mai ntai ca produsul a doi operatori de tip Volterra T
K
si T
H
este un operator de acelasi tip. T inand cont de cele demonstrate n
exercit iul precedent (punctul c), este sucient sa aratam implicat ia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , x < y G(x, y) = 0 , x < y,
unde, conform exercit iului precedent (punctul c):
G(x, y) =
1
_
0
K(x, z)H(z, y)dz.

Intr-adevar, daca x < y , atunci orice z [0, 1] trebuie sa verice cel put in
una din inegalitat ile: x < z sau z < y ; n primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar n al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Daca x y , atunci:
G(x, y) =
_
x
y
K(x, z)H(z, y).
Sa presupunem acum ca H = K si sa notam n acest caz
K
[2]
(x, y) = G(x, y) =
_
1
0
K(x, z)K(z, y)dz,
si n general pentru n N:
K
[n]
(x, y) =
_
1
0
K(x, z)K
[n1]
(z, y)dz.
Pentru orice 0 y x 1 , avem:
[K
[2]
(x, y)[ =

_
x
y
K(x, z)K(z, y)dz

| K |
2

(x y).
224 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Prin induct ie rezulta ca pentru orice n N si y x, avem:
[K
[n]
(x, y)[
| K |
n

(n 1)!
(x y)
n1

| K |
n

(n 1)!
.
Rezulta deci ca:
(| T
n
K
|)
1
n

_
| K
[n]
|

_1
n

| K |

(n 1)!
1
n
0,
pentru n , ceea ce ncheie demonstrat ia.
b. Reamintim ca raza spectrala a unui operator T este:
r(T) = sup[[ ; (T) = lim
n
| T
n
|
1
n
.
Din denit ia razei spectrale rezulta n mod evident ca daca r(T) = 0 ,
atunci (T) = 0 . Din cele demonstrate la punctul precedent, rezulta
ca r(T
K
) = 0 , deci (T
K
) = 0 .
40. Fie L

[0, 2] spat iul Banach al funct iilor esent ial marginite cu


norma | |

.
a. Sa se arate ca pentru orice L

[0, 2] si f L
2
[0, 2], funct ia produs
f este n L
2
[0, 2].
b. Pentru orice L

[0, 2], xata denim operatorul:


M

: L
2
[0, 2] L
2
[0, 2], M

(f) = f.
Sa se demonstreze ca M

este operator liniar si continuu.


Operatorul M

se numeste operatorul de nmult ire cu funct ia .


c. Sa se demonstreze ca | M

|=| |

.
d. Sa se demonstreze ca M

= M

, unde, (t) = (t), t [0, 2]. Sa se


caracterizeze apoi operatorii de nmult ire autoadjunct i si cei unitari.
Solut ie
a. Pentru orice L

[0, 2] si f L
2
[0, 2], avem:
| f |
2
=

_
2
0
[(t)f(t)[
2
dt | |

| f |
2
< .
b. Liniaritatea aplicat iei M

este evidenta; continuitatea este echivalenta


cu existent a unei constante k > 0 cu proprietatea
| M

f |
2
k | f |
2
, f L
2
[0, 2].
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 225
Din calculul facut la punctul a, rezulta ca putem lua k =| |

, ceea ce
ncheie demonstrat ia.
c. Prin denit ie, norma | M

| este:
| M

|= infk > 0 ; | M

f |
2
k | f |
2
, f L
2
[0, 2].
Inegalitatea | M

|| |

a fost demonstrata la punctul b; demonstram


acum inegalitatea inversa. Pentru orice n N consideram mult imea:
A
n
= t [0, 2] ; [(t)[ | |


1
n
.
Din denit ia normei | |

rezulta ca masura Lebesgue a mult imii A


n
este
nenula (si nita, deoarece masura ntregului cerc este nita). Fie
n
funct ia
caracteristica a mult imii A
n
; evident
n
L
2
[0, 2] si:
| M

n
|
2
=

_
2
0
[(t)(t)[
2
dt

_
2
0
_
| |


1
n
_
2
[
n
(t)[
2
dt
_
| |


1
n
_
|
n
|
2
, n N.
Rezulta inegalitatea:
| M

|| |


1
n
, n N,
deci | M

|| |

.
d. Daca f, g L
2
[0, 2] , atunci:
< M

f, g >=
1
2
_
2
0
((t)f(t)) g(t) dt =
=
1
2
_
2
0
f(t) ((t) g(t)) dt =< f, M

g >,
si deci (M

= M

. Rezulta imediat urmatoarele caracterizari:


M

este autoadjunct daca si numai daca (t) R, t [0, 2].


M

este unitar daca si numai daca [(t)[ = 1, t [0, 2].


41.

In spat iul Hilbert L
2
[0, 2] consideram submult imea:
H
2
[0, 2] = f L
2
[0, 2] [

f
k
= 0, k Z, k 1.
226 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
a. Sa se demonstreze ca H
2
[0, 2] este subspat iu vectorial n L
2
[0, 2].
b. Sa se demonstreze ca H
2
[0, 2] este subspat iu nchis n L
2
[0, 2].
c. Fie funct ia
1
(t) = e
it
, t [0, 2] si e M

1
operatorul de nmult ire
cu funct ia
1
: M

1
f =
1
f, f L
2
[0, 2] (cf. exercit iului precedent). Sa
se demonstreze ca H
2
[0, 2] este subspat iu invariant pentru operatorul M

,
adica M

1
h H
2
[0, 2], h H
2
[0, 2].
Solut ie

In acest exercit iu (si n urmatorul) vom nota coecient ii Fourier ai unei


funct ii f cu

f(n).
a. Pentru orice f, g H
2
[0, 2] si , C, avem:

(f +g)(k) =

f(k) + g(k) = 0, k Z, k 1,
deci H
2
[0, 2] este subspat iu n L
2
[0.2].
b. Fie f
n
H
2
[0, 2] un sir de funct ii si e f L
2
[0, 2]. Trebuie sa
demonstram ca daca f
n
converge n norma | |
2
la f , atunci f H
2
[0, 2].
Pentru aceasta, e k Z, k 1; calculam:

f(k) =
1
2
_
2
0
f(t)e
ikt
dt =
=
1
2
_
2
0
e
ikt
(f(t) f
n
(t))dt +
1
2
_
2
0
f
n
(t)e
ikt
dt =
=
1
2
_
2
0
e
ikt
(f(t) f
n
(t)) dt.
Ultima integrala tinde la 0 cand n :

_
2
0
e
ikt
(f
n
f(t)) dt


_
2
0

e
ikt
(f
n
(t) f(t))

dt =
= 2 | f
n
f |
1
2 | f
n
f |
2
0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrata n exercit iul 11.
Rezulta

f(k) = 0, k Z, k 1, si deci f H
2
[0, 2].
c. Fie k Z, k 1 si h H
2
[0, 2]; atunci:

(M

1
h)(k) =
1
2
_
2
0
h(t) e
it
e
ikt
dt =
=
1
2
_
2
0
h(t) e
i(k1)t
dt =

h(k 1) = 0,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
6.4. OPERATORI PE SPAT II HILBERT 227
42. Fie W :
2
(Z)
2
(Z), (Wx)(n) = x(n1), operatorul de translat ie
bilateral (a se vedea exercit iul 37) si e, pentru orice k Z, operatorul:
(W
k
x)(n) = x(n k), x
2
(Z).
Fie, pentru orice k Z funct ia
k
(t) = e
ikt
, t [0, 2] si e M

k
operatorul
de nmult ire asociat, adica (cf. exercit iului 40):
(M

k
f)(t) =
k
(t)f(t) = e
ikt
f(t), f L
2
[0, 2].
Sa se demonstreze egalitatea:

(M

k
f)(n) = (W
k

f )(n), f L
2
[0, 2], k Z, n Z.
Solut ie
Cu notat iile din enunt , avem:

(M

k
f)(n) =
1
2
_
2
0

k
(t)f(t) e
int
dt =
=
1
2
_
2
0
f(t) e
i(nk)t
dt =

f(n k) = (W
k

f )(n),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
228 CAPITOLUL 6. M

ASUR

A SI INTEGRAL

A
Capitolul 7
Integrale duble si triple
7.1 Not iuni teoretice
Masura Lebesgue
Fie R
k
spat iul euclidian k-dimensional si e a
i
b
i
,
i = 1, 2..., k. Un paralelipiped n R
k
este orice mult ime de forma:
P = (x
1
, x
2
, ..., x
k
) [ a
i
x
i
b
i
, i = 1, 2, ..., k.
Inegalitat ile nestricte pot nlocuite si de inegalitat i stricte. Prin denit ie,
mult imea vida si R
k
sunt paralelipipede.
Masura (Lebesgue) a unui paralelipiped este denita prin:
(P) =
n
i=1
(b
i
a
i
).

In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obt in not iunile uzuale de lungime, arie,


volum.
O submult ime E R
k
se numeste elementara daca exista P
1
, P
2
, ..., P
n
paralelipipede astfel ncat E =
n
_
i=1
P
i
.
Notam cu c familia mult imilor elementare din R
k
.
Orice mult ime elementara se poate scrie ca reuniune de paralelipipede dis-
juncte doua cate doua. Daca E =
n
_
i=1
P
i
este o astfel de descompunere,
atunci masura Lebesgue a lui E este: (E) =
n

i=1
(P
i
). Se poate arata ca
(E) nu depinde de descompunerea considerata.
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Proprietat ile aplicat iei pe familia mult imilor elementare sunt:
i. daca A, B c atunci A B, A B, A B sunt mult imi elementare.
ii. daca A, B c astfel ncat A B = atunci (A B) = (A) +(B).
iii. pentru orice A c si > 0 exista F, G c, F nchisa si G deschisa
astfel ncat:
F A G
(G) < (A) < (F) +.
Aplicat ia se prelungeste la toate part ile lui R
k
; e A R
k
si e

(A) = inf

nN
(A
n
) [ A
_
nN
A
n
, A
n
c, A
n
deschisa n N.
Aplicat ia

se numeste masura exterioara; principalele proprietat i sunt:


i.

(A) 0, A R
k
.
ii. daca A
1
A
2
atunci

(A
1
)

(A
2
).
iii. daca E c atunci

(E) = (E).
iv.

_
_
nN
A
n
_

nN

(A
n
), A
n
R
k
.
Se demonstreaza ca exista o -algebra de part i ale lui R
k
, notata / astfel
ncat restrict ia

: / [0, ] este masura. Masura astfel obt inuta (notata


) se numeste masura Lebesgue (n R
k
), iar elementele lui / se numesc
mult imi masurabile Lebesgue.
Principalele proprietat i ale spat iului cu masura
_
R
k
, /,
_
sunt:
i. / cont ine mult imile Boreliene.
ii. daca A / atunci (A) = inf(D) [ D deschisa si D A.
iii. daca A / atunci (A) = sup(K) [ K compacta si K A.
iv orice mult ime compacta are masura Lebesgue nita.
v. daca A /, (A) = 0 si B A atunci B / si (B) = 0.
vi. daca A / atunci pentru orice x R
k
mult imea (translatata)
A+x = a +x [ a A este masurabila Lebesgue si (A+x) = (A).
Integrala Lebesgue
Daca f este o funct ie integrabila n raport cu masura Lebesgue (n R
k
),
atunci integrala corespunzatoare (pe o mult ime A) se noteaza
_
A
f(x
1
, x
2
, ..., x
k
)dx
1
dx
2
...dx
k
.

In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notat iile:


_
A
f(x)dx,
_ _
A
f(x, y)dxdy,
_ _ _
A
f(x, y, z)dxdydz.
7.1. NOT IUNI TEORETICE 231
Legatura cu integrabilitatea n sens Riemann
i. Daca f : [a, b] R este o funct ie integrabila Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este si integrabila n raport cu masura Lebesgue si
cele doua integrale sunt egale.
ii. Daca f : [a, b] R este o funct ie marginit a atunci ea este integrabila
Riemann daca si numai daca mult imea punctelor sale de discontinuitate are
masura Lebesgue nula (se spune ca f este continua a.p.t.).
iii. Exista funct ii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, funct ia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este in-
tegrabila Riemann dar este integrabila Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
ca funct ia este nula a.p.t.).
iv. Daca
_
b
a
f(x)dx este o integrala Riemann improprie absolut convergenta
atunci f este integrabila Lebesgue si integralele sunt egale.
Exista nsa integrale Riemann improprii convergente
_
b
a
f(x)dx (dar nu ab-
solut convergente) pentru care funct ia f nu este integrabila Lebesgue; de
exemplu f(x) =
sin x
x
pe intervalul (0, ).
Teorema lui Fubini

In continuare notam (x, y) R


k+p
, masura Lebesgue n R
k
cu dx, masura
Lebesgue n R
p
cu dy si masura Lebesgue n R
k+p
cu dxdy.
Fie f : R
k+p
R o funct ie integrabila Lebesgue; atunci:
_
R
k
__
R
p
f(x, y)dy
_
=
_
R
k+p
f(x, y)dxdy =
_
R
p
__
R
k
f(x, y)dx
_
dy.
Urmatoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate n aplicat ii.
i. Fie , : [a, b] R doua funct ii continue astfel ncat si e
mult imea
K = (x, y) R
2
[ x [a, b], (x) y (x).
Daca f : K R este o funct ie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe K si:
_ _
K
f(x, y)dxdy =
_
b
a
_
_
(x)
(x)
f(x, y)dy
_
dx.

In particular, aria mult imii K este:


(K) =
_ _
K
dxdy =
_
b
a
((x) (x)) dx.
232 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
ii. Fie D R
2
o mult ime compacta, e , : D R doua funct ii continue
astfel ncat si e
= (x, y, z) R
3
[ (x, y) D, (x, y) z (x, y).
Daca f : R este o funct ie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe si:
_ _ _

f(x, y, z)dxdydz =
_ _
D
_
_
(x,y)
(x,y)
f(x, y, z)dz
_
dxdy.

In particular, volumul lui este:


() =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
((x, y) (x, y)) dxdy.
Formula schimbarii de variabile
Fie A R
n
o mult ime deschisa si e : A (A) R
n
un difeomorsm.
Pentru orice funct ie continua f : (A) R, avem:
_
(A)
f(x)dx =
_
A
(f )(y)[J

(y)[dy,
unde J

este iacobianul difeomorsmului .


7.2 Integrale duble
1. Sa se calculeze urmatoarele integrale duble:
a.
_ _
D
xy
2
dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
b.
_ _
D
xydxdy, unde D = (x, y) R
2
; y [0, 1] , y
2
x y.
c.
_ _
D
ydxdy , unde D = (x, y) R
2
; (x 2)
2
+y
2
1.
Solut ie
a.
_ _
D
xy
2
dxdy =
_
1
0
dx
_
3
2
xy
2
dy =
_
1
0
19
3
xdx =
19
6
.
b.
_ _
D
xydxdy =
_
1
0
_
y
y
2
xydx =
1
2
_
1
0
_
y
3
y
5
_
dy =
1
24
.
c.
_ _
D
ydxdy =
_
3
1
dx
_

1(x2)
2

1(x2)
2
ydy = 0.
7.2. INTEGRALE DUBLE 233
2. Sa se calculeze integralele duble:
a.
_ _
D
(x+3y)dxdy, D ind mult imea plana marginita de curbele de ecuat ii
y = x
2
+ 1, y = x
2
, x = 1, x = 3.
b.
_ _
D
e
|x+y|
dxdy, D ind mult imea plana maginita de curbele de ecuat ii
x +y = 3, x +y = 3, y = 0, y = 3.
c.
_ _
D
xdxdy, D ind mult imea plana marginita de curba de ecuat ie
x
2
+y
2
= 9, x 0.
Solut ii
a.
_ _
D
(x + 3y)dxdy =
_
3
1
dx
_
x
2
+1
x
2
(x + 3y)dy.
b. Fie D
1
= (x, y) D; x +y 0 si D
2
= D D
1
.
Atunci D = D
1
D
2
si:
_ _
D
e
|x+y|
dxdy =
_ _
D
1
e
xy
dxdy +
_ _
D
2
e
x+y
dxdy =
=
_
3
0
dy
_
y
3y
e
xy
dx +
_
3
0
dy
_
3y
y
e
x+y
dx.
c.
_ _
D
xdxdy =
_
3
3
dy
_

9y
2
0
xdx.
3. Folosind coordonatele polare, sa se calculeze integralele:
a.
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
1.
b.
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy, D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
y 0, x 0.
c.
_ _
D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy, D ind marginit de curbele de ecuat ii
x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x 0.
Solut ie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin, iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
234 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul
(, ) [0, 2) [0, 1], si deci:
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy =
_
2
0
d
_
1
0
e

2
d =
1
2
_
2
0
e

1
0
d = (e 1).
b.

Inlocuind pe x si y n condit iile ce denesc domeniul D, obt inem
sin, cos 0
si deci
[0,

2
), [0, sin].
Rezulta:
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy =
_
2
0
d
_
sin
0
(1 +)d =

8
+
2
9
.
c. Domeniul de integrare n coordonate polare este dreptunghiul
(, ) [0, e] [

6
,

3
], deci:
_ _
D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy =
_
e
0
d
_
3

6
ln(1 +
2
)d =
=
(1 +e
2
)
12
_
ln(1 +e
2
) 1
_
+

12
.
4. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
2
integralele:
a.
_ _
A
dxdy
1 +xy
, A = [0,
1
2
] [0, 1].
b.
_ _
B
ln(x
2
+y
2
)
_
(x
2
+y
2
1)(x
2
+y
2
)
, dxdy, unde:
B = (x, y) ; 1 x
2
+y
2
(e 1)
2
.
Solut ii
a.
_ _
A
dxdy
1 +xy
=
_ 1
2
0
dx
_
1
0
dy
1 +xy
=
_ 1
2
0
ln(1 +xy)
x

1
0
dx =
=
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
_ 1
2
0

n0
(1)
n
n + 1
x
n
dx =

n0
(1)
n
(n + 1)
2
2
n+1

=
65
144
.
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
b. Folosim coordonatele polare:
_ _
B
ln(x
2
+y
2
)
_
(x
2
+y
2
1)(x
2
+y
2
)
= 4
_
e1
1
ln
1
d =
= 4
_
e2
0
ln(1 +u)
u
du = 4
_
e2
0

n0
(1)
n
n + 1

n
d =
= 4

n0
(1)
n
(e 2)
n+1
(n + 1)
2
.

In continuare se aproximeaza suma seriei alternate obt inute.


5. Fie D R
2
si e f : D [0, ) o funct ie continua.
Sa se calculeze volumul mult imii
= (x, y, z) R
3
; (x, y) D, 0 z f(x, y),
n urmatoarele cazuri:
a. D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
2y, f(x, y) = x
2
+y
2
.
b. D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
x, y > 0, f(x, y) = xy.
c. D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
2x + 2y 1, f(x, y) = y.
Solut ie
Volumul mult imii este dat de formula
vol() =
_ _
D
f(x, y)dxdy
a. Trecand la coordonate polare, se obt ine:
vol() =
_ _
D
(x
2
+y
2
)dxdy =
_

0
d
_
2 sin
0

3
d =
3
2
.
b. Cu aceeasi metoda, se obt ine:
vol() =
_ _
D
xydxdy =
_
2
0
d
_
cos
0

3
cos sind =
1
24
.
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 + cos , y = 1 + sin, (, ) [0, 1] [0.2),
rezulta:
vol() =
_ _
D
ydxdy =
_
2
0
d
_
1
0
(1 + sin)d = .
236 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
6. Sa se calculeze ariile mult imilor plane D marginite de curbele de
ecuat ii:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a si b ind doua constante pozitive.
b.
_
x
2
+y
2
_
2
= a
2
(x
2
y
2
), x > 0, a ind o constanta pozitiva.
c.
_
x
2
+y
2
_
2
= 2a
2
xy, a ind o constanta pozitiva.
Solut ii
a. Ecuat ia elipsei n coordonate polare generalizate,
x = a cos , y = b sin, este = 1 si deci obt inem:
aria(D) =
_ _
D
dxdy =
_
2
0
d
_
1
0
abd = ab.
b. Ecuat ia curbei n coordonate polare este
2
= a
2
(cos
2
sin
2
), sau
= a

cos 2, si deci domeniul de integrare n coordonate polare este



_

4
,

4
_
, (0, a
_
cos 2).
Rezulta:
aria(D) =
_ _
D
dxdy =
_
4

4
d
_
a

cos 2
0
d =
a
2
2
.
c. Ecuat ia lemniscatei n coordonate polare este
2
= 2a
2
cos sin. Dome-
niul de integrare este (0,

2
) (,
3
2
), (0, a

sin2); obt inem:


aria(D) =
_ _
D
dxdy = 2
_
2
0
d
_
a

sin2
0
d = a
2
.
7. Fie R si e D discul unitate nchis. Sa se calculeze integralele:
a. I =
_ _
D
dxdy
(x
2
+y
2
)

b. J =
_ _
R
2
\D
dxdy
(x
2
+y
2
)

.
Solut ie
I =
_
2
0
d
_
1
0
d

21
=
_

1
daca < 1
daca 1
J =
_
2
0
d
_

1
d

21
=
_

1
daca > 1
daca 1
7.3. INTEGRALE TRIPLE 237
7.3 Integrale triple
8. Fie mult imea:
= (x, y, z) R
3
; x
2
+
y
2
4
1, x
2
+y
2
1, x 0, y 0, 0 z 5
Sa se calculeze integrala
_ _ _

yz
_
x
2
+y
2
dxdydz prin doua metode:
a. proiectand pe planul xoy si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solut ie
a. Proiect ia mult imii pe planul xoy este
D = (x, y) R
2
; x [0, 1],
_
1 x
2
y 2
_
1 x
2

Obt inem:
_ _ _

yz
_
x
2
+y
2
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
5
0
yz
_
x
2
+y
2
dz =
=
25
2
_ _
D
y
_
x
2
+y
2
dxdy,
integrala care se calculeaza folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin, z = z, domeniul
maxim ind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
z [0, 5], [0,

2
], [1,
2

3 cos
2
+1
] si deci:
_ _ _

yz
_
x
2
+y
2
dxdydz =
_
5
0
dz
_
2
0
d
_ 2

3 cos
2
+1
1
z sin

d =
=
25
2
_
2
0
3(1 cos
2
)
3 cos
2
+ 1
sin d =
25
18
(4

3 9).
9. Sa se calculeze integralele:
a.
_ _ _

(y x) dxdydz,
= (x, y, z) R
3
; x
2
+y
2
+z
2
1, y > 0
b.
_ _ _

_
1 x
2

y
2
9

z
2
4
_3
2
dxdydz,
= (x, y, z) R
3
; y 0, z 0, x
2
+
y
2
9
+
z
2
4
1.
238 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
c.
_ _ _

z dxdydz,
= (x, y, z) R
3
; x
2
+y
2
+ (z 1)
2
1.
Solut ie
Coordonatele sferice sunt
x = sin cos , y = sin sin, z = cos ,
domeniul maxim ind:
(, , ) [0, ) [0, ] [0, 2),
iar iacobianul J =
2
sin.
a. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 1], [0, ], [0, ]
si avem:
_ _ _

(y x)dxdydz =
=
_
1
0
d
_

0
d
_

0

3
sin
2
(sin cos )d =

4
.
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
x = a sin cos , y = b sin sin, z = c cos ,
avand acelasi domeniu maxim ca mai sus si iacobianul J = abc
2
sin.
Pentru domeniul vom lua a = 1, b = 3, c = 2, si ont inem:
_ _ _

_
1 x
2

y
2
9

z
2
4
_3
2
dxdydz =
=
_
1
0
d
_
2
0
d
_

0
6
2
_
1
2
_3
2
sind = 6
_
1
0

2
(1
2
)
3
2
d =
= 6
_
2
0
sin
2
t cos
4
t dt = 6
_

0
u
2
(1 +u
2
)
4
du =
= 3
_

u
3(1 +u
2
)
3

0
+
_

0
du
3(1 +u
2
)
3
_
=
_

0
du
(1 +u
2
)
3
=
=
_
_

0
du
(1 +u
2
)
2

_

0
u
2
(1 +u
2
)
3
du
_
=
3
4

_

0
du
(1 +u
2
)
2
=
3
16
.
7.3. INTEGRALE TRIPLE 239
c. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 2), [0,

2
], [0, 2 cos )
si deci:
_ _ _

zdxdydz =
_
2
0
d
_
2
0
d
_
2 cos
0

3
sin cos d =
8
_
2
0
cos
5
sin d =
4
3
.
10. Fie 0 < k < R; sa se calculeze volumul mult imii:
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
R
2
, z k.
Solut ie
Mult imea este interiorul calotei sferice situate deasupra planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie
0
[0,

2
] astfel
ncat Rcos
0
= k, deci cos
0
=
k
R
; rezulta domeniul (pentru coordonatele
sferice):
[0, 2), [0,
0
], [
k
cos
, R].
Se obt ine:
_ _ _

dxdydz =
_
2
0
d
_

0
0
d
_
R
k
cos

2
sin d =
2
3
_

0
0
_
R
3

k
3
cos
3

_
d =
2
3
_
R
3
cos
k
3
2 cos
2

0
0
=
=
2
3
_
R
3

3
2
r
2
k +
k
3
2
_
.
11. Sa se calculeze volumele mult imilor marginite de suprafet ele de
ecuat ii:
a. 2x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x
2
+y
2
z
2
= 0, z 0.
b. z = x
2
+y
2
1, z = 2 x
2
y
2
.
c. z = 4 x
2
y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
d. x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z 0.
e. x
2
+y
2
= 4a
2
, x
2
+y
2
2ay = 0, x +y +z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x 0.
240 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Solut ie
a. Curba de intersect ie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuat ii
4x
2
+ 2y
2
= 1, z =
1

2
.
Proiect ia pe planul xoy a lui este
D = (x, y) ; 4x
2
+ 2y
2
1.
Rezulta:
vol() =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_

12x
2
y
2

2x
2
+y
2
dz =
=
_ _
D
_
_
1 2x
2
y
2

_
2x
2
+y
2
_
dxdy =
=
_
1
0
d
_
2
0
_
_
1
1
2

_
1
2

2
_
1
2

2
d =

3
(

2 1).
b. Curba de intersect ie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuat ii
x
2
+y
2
=
3
2
, z =
1
2
.
Proiect ia pe planul xOy a lui este
D = (x, y) ; x
2
+y
2

3
2
,
si deci obt inem:
vol() =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
2x
2
y
2
x
2
+y
2
1
dz =
=
_
_
3
2
0
d
_
2
0
(3
2
) d.
c. Curba de intersect ie dintre cei doi paraboloizi este cercul x
2
+ y
2
= 1
situat n planul z = 3. Notand cu D = (x, y) R
2
[ x
2
+ y
2
1,
rezulta:
vol() =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
4x
2
y
2
1
2
(1+x
2
+y
2
)
dz =
7.3. INTEGRALE TRIPLE 241
=
_ _
D
3
2
(1 x
2
y
2
) dxdy =
3
2
_
1
0
d
_
2
0
(1
2
) d =
3
4
.
d. Curba de intersect ie dintre cilindru si con este cercul x
2
+y
2
= 1 situat
n planul z = 1. Notand cu D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
1, rezulta:
vol() =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
1

x
2
+y
2
dz =
=
_ _
D
_
1
_
x
2
+y
2
_
dxdy =
_
1
0
d
_
2
0
(1 ) d =

3
.
e. Proiect ia lui pe planul xOy este
D = (x, y) ; x
2
+y
2
4a
2
, x
2
+ (y a)
2
a
2
, x > 0,
si deci obt inem:
vol() =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
3xy
0
dz =
=
_

0
d
_
2a
2a sin
(3 cos sin) d.
f. Curba de intersect ie dintre sfera si con este cercul y
2
+ z
2
=
1
2
, situat n
planul x =

2
2
. Proiect ia mult imii pe planul yOz este discul D = (y, z)
R
2
[ y
2
+z
2

1
2
; rezulta:
vol =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dydz
_

2
2

y
2
+z
2
dx =
=
_ _
D
_
2
2

_
y
2
+z
2
_
dydz =

2
4

_

2
2
0
d
_
2
0

2
d =

2
12
.
12. Sa se calculeze volumele mult imilor marginite de suprafet ele de
ecuat ii:
a.
_
x
2
+y
2
+z
2
_
3
= x.
b.
_
x
2
+y
2
_
3
= z
2
, z = 0, z = 8.
c.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
Solut ie
a. Folosim coordonatele sferice. Obt inem domeniul:
[0, ], [

2
,

2
], [0,
5

sin cos ] si deci:


vol() =
_ _ _

dxdydz =
_

0
d
_
2

2
d
_ 5

sin cos
0

2
sin d =
242 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
=
1
3
_

0
d
_
2

2
sin sin
3
5
cos
3
5
d =
1
3
__

0
sin
8
5
d
_
_
_
2

2
cos
3
5
d
_
.
Calculam prima integrala; mai ntai, observam ca:
_

0
sin
8
5
d =
_
2
0
sin
8
5
d +
_

2
sin
8
5
d = 2
_
2
0
sin
8
5
d,
cu schimarea de variabila t = n a doua integrala. Vom calcula acum
integrala
_
2
0
sin
8
5
d folosind funct ia B a lui Euler (a se vedea si exercit iul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabila sin
2
= y, rezulta:
_
2
0
sin
8
5
d =
_
1
0
y
4
5
2

1 y
dy =
=
1
2
_
1
0
y
3
10
(1 y)

1
2
dy =
1
2
B
_
13
10
,
1
2
_
.
Calculam acum integrala
_
2

2
cos
3
5
d cu aceeasi metoda: e sin
2
= y;
rezulta:
_
2

2
cos
3
5
d = 2
_
2
0
cos
3
5
d = 2
_
1
0
(1 y)
3
10
2

1 y
dy =
=
_
1
0
(1 y)

1
5
y

1
2
dy = B
_
4
5
,
1
2
_
.

In concluzie, volumul cerut este:


vol() = B
_
13
10
,
1
2
_
+B
_
4
5
,
1
2
_
.
b. Folosim coordonatele cilindrice; obt inem:
vol() =
_ _ _

dxdydz =
_
8
0
dz
_
2
0
d
_ 3

z
0
d = 32.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:
x = a cos , y = b sin, z = z
si obt inem:
vol() =
_ _ _

dxdydz =
_
c
0
dz
_
2
0
d
_ z
c
0
ab d =

3
abc.
Capitolul 8
Integrale curbilinii si de
suprafat a
8.1 Not iuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se numeste drum parametrizat pe J cu valori n R
n
orice aplicat ie continua : J R
n
.
Daca notam (t) = (
1
(t),
2
(t), ...,
n
(t)), atunci relat iile
x
1
=
1
(t), x
2
=
2
(t), ..., x
n
=
n
(t)
se numesc ecuat iile parametrice ale drumului .
Daca J = [a, b], atunci (a) si (b) se numesc capetele (extremitat ile) dru-
mului. Drumul se numeste nchis daca (a) = (b).
Opusul drumului : [a, b] R
n
este, prin denit ie,

: [a, b] R
n
,

(t) = (a +b t).
Evident, si

au aceeasi imagine.
Daca
1
: [a, b] R
n
si
2
: [b, c] R
n
sunt doua drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat
1

2
: [a, c] R
n
este denit prin

1

2
(t) =
_

1
(t), t [a, b]

2
(t), t [b, c]
Imaginea lui
1

2
este reuniunea imaginilor drumurilor
1
si
2
.
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
Un drum : J R
n
se numeste neted daca aplicat ia este de clasa (
1
si

(t) ,= 0, t J.
Un drum se numeste neted pe port iuni daca este concatenarea unui numar
nit de drumuri netede.
Doua drumuri
1
: I R
n
si
2
: J R
n
se numesc echivalente
cu aceeasi orientare (notam
1

2
) daca exista un difeomorsm strict
crescator : I J astfel ncat
1
=
2
. Daca difeomorsmul de mai sus
este strict descrescator, atunci cele doua drumuri se numesc echivalente cu
orientari opuse.

In cazurile particulare n = 2 (plan) si n = 3 (spat iu) notat iile uzuale


sunt (t) = (x(t), y(t)) si respectiv (t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted : [a, b] R
3
este:
L() =
_
b
a
_
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Integrala curbilinie de prima spet a
Fie : [a, b] R
3
un drum neted si e f : D R o funct ie continua
astfel ncat D ([a, b]). Integrala curbilinie de prima spet a a funct iei f pe
drumul este, prin denit ie:
_

f(x, y, z)ds =
_
b
a
f(x(t), y(t), z(t))
_
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Daca
1
si
2
sunt doua drumuri parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci
_

1
fds =
_

2
fds.
Aplicat ii
i. Daca f este funct ia constanta 1, atunci se obt ine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un r material avand densitatea f, atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
M =
_

fds,
x
G
=
1
M
_

xfds, y
G
=
1
M
_

yfds, z
G
=
1
M
_

zfds.
8.1. NOT IUNI TEORETICE 245
Integrala curbilinie de spet a a doua
Fie = Pdx+Qdy+Rdz o 1-forma diferent iala cu funct iile P, Q, R continue
pe un deschis D R
3
si e
: [a, b] R
3
, (t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclusa n D. Integrala curbilinie
a formei diferent iale de-a lungul drumului este, prin denit ie:
_

=
_
b
a
_
P((t))x

(t) +Q((t))y

(t) +R((t))z

(t)
_
dt.
Denit ia se generalizeaza evident la n variabile. De exemplu, n doua vari-
abile:
_

Pdx +Qdy =
_
b
a
_
P((t))x

(t) +Q((t))y

(t)
_
dt.
Daca
1
si
2
sunt doua drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi
orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale:
_

1
=
_

2
.
Daca cele doua drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orientari
opuse, atunci integralele corespunzatoare difera prin semn.
Notat ii vectoriale
Unei 1-forme diferent iale = Pdx + Qdy + Rdz i se asociaza (n mod
canonic) campul de vectori V : D R
3
, V = (P, Q, R). Daca este un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclusa n D) atunci integrala
_

se
mai noteaza si
_

V dr, numindu-se circulat ia campului V de-a lungul dru-


mului .

In particular, daca V = F este un camp de fort e, atunci circulat ia
_

Fdr este lucrul mecanic efectuat de fort a F pe drumul .


Forme diferent iale exacte
O 1-forma diferent iala = Pdx+Qdy+Rdz se numeste exacta pe mult imea
D daca exista f o funct ie (numita potent ial scalar sau primitiva) de clasa
(
1
(D) astfel ncat Df = , sau, echivalent:
f
x
= P,
f
y
= Q,
f
z
= R,
n orice punct din D. Campul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferent iale se numeste n acest caz camp de gradient i.
246 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
O 1-forma diferent iala = Pdx +Qdy +Rdz se numeste nchisa pe D daca
sunt vericate (n orice punct din D) egalitat ile:
P
y
=
Q
x
,
Q
z
=
R
y
,
R
x
=
P
z
.
Denit iile de mai sus se generalizeaza n mod evident la n variabile.
Important a formelor diferent iale exacte este data de urmatorul rezultat:
Independent a de drum a integralei curbilinii
Fie = Df o 1-forma diferent iala exacta pe D si e un drum parametrizat
neted cu imaginea inclusa n D avand extremitat ile p, q D; atunci:
i.
_

Df = f(q) f(p).
ii. daca n plus drumul este nchis, atunci
_

Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezulta ca orice forma diferent iala
exacta (cu potent ialul scalar de clasa (
2
) esten mod necesar si nchisa; recip-
roca acestei armat ii este, n general, falsa. De exemplu, forma diferent iala
=
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy
este nchisa pe R
2
(0, 0) dar nu este exacta pe aceasta mult ime.
Are loc totusi urmatorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie o 1-forma diferent iala de clasa (
1
inchisa pe deschisul D R
n
. Atunci
pentru orice x D exista o vecinatate deschisa a sa U D si o funct ie
f (
1
astfel ncat Df = pe U.

Intr-o formulare succinta teorema arma ca orice 1-forma diferent ialanchisa


este local exacta.
Exista mult imi pe care teorema de mai sus este adevarata global. De
exemplu, daca mult imea D este stelata (adica exista un punct x
0
D
cu proprietatea ca segmentul [x
0
, x] D, x D) atunci orice 1-forma
diferent iala nchisa pe D este exacta pe D.
Panze parametrizate
Fie D R
2
o mult ime deschisa si conexa; o panza parametrizata pe D este
orice aplicat ie de clasa (
1
, : D R
3
.
Panza parametrizata se numeste simpla daca aplicat ia este injectiva.
Doua panze parametrizate
1
: D
1
R
3
si
2
: D
2
R
3
se numesc
echivalente daca exista un difeomorsm : D
1
D
2
astfel ncat
1
=
2
.
8.1. NOT IUNI TEORETICE 247
Se spune ca difeomorsmul pastreaza orientarea daca iacobianul sau este
pozitiv; n acest caz se spune
1
si
2
au aceeasi orientare; n caz contrar
se spune ca panzele parametrizate au orientari opuse. Evident, doua panze
parametrizate echivalente au aceeasi imagine (n R
3
), numita simplu panza
(sau port iune de suprafat a).
Fie : D R
3
, (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o panza
parametrizata; panza se numeste regulata daca vectorii

u
si

v
sunt
liniari independent i n orice punct din D.

In acest caz planul generat de ei
se numeste planul tangent la panza (n punctul respectiv); vectorul normal
la panza n punctul (u, v) indus de parametrizarea este:
N

(u, v) =

u


v
.
Daca
1
si
2
sunt doua panze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceeasi orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
n

1
(u, v) =
1
| N

1
(u, v) |
N

1
(u, v) =
1
| N

2
(u, v) |
N

2
(u, v) = n

2
(u, v).
Integrala de suprafat a de prima spet a
Fie : D R
3
o panza parametrizata, e = (D) imaginea ei si e
F : U R o funct ie continua pe imaginea panzei. Integrala de suprafat a
de prima spet a a lui F pe este, prin denit ie:
_

F(x, y, z)d =
_ _
D
F((u, v)) |

u


v
| dudv.
Daca panza este parametrizata cartezian, z = f(x, y), (x, y) D R
2
,
atunci formula de mai sus devine:
_

F(x, y, z)d =
_ _
D
F(x, y, f(x, y))

_
f
x
_
2
+
_
f
y
_
2
dxdy.
Daca
1
si
2
sunt doua parametrizari echivalente (nu neaparat cu aceeasi
orientare) atunci integralele corespunzatoare sunt egale.
Aplicat ii
i.

In cazul particular F = 1 se obt ine aria suprafet ei :
aria () =
_

d.
248 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
ii. Daca F 0 reprezinta densitatea unei placi , atunci masa ei este:
M =
_

Fd,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
x
G
=
1
M
_

xFd, y
G
=
1
M
_

yFd, z
G
=
1
M
_

zFd.
iii. Fie V un camp vectorial si e n versorul normalei indus de panza
parametrizata xata; uxul campului V prin suprafat a n raport cu ori-
entarea aleasa (data de versorul n) este, prin denit ie:
T

(V ) =
_

V nd.
Integrala de suprafat a de spet a a doua
Prin denit ie, daca
= Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy
este o 2-forma diferent iala si
: D R
3
, (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o panza parametrizata, atunci integrala pe suprafat a (orientata) a
formei diferent iale este:
_

=
_ _
D
_
(P )
D(Y, Z)
D(u, v)
+ (Q )
D(Z, X)
D(u, v)
+ (R )
D(X, Y )
D(u, v)
_
dudv,
unde,
D(Y, Z)
D(u, v)
,
D(Z, X)
D(u, v)
,
D(X, Y )
D(u, v)
sunt iacobienii funct iilor X, Y, Z n ra-
port cu variabilele u si v.
Daca
1
si
2
sunt doua panze parametrizate echivalente cu aceeasi ori-
entare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale; daca parametrizarile
au orientari opuse, atunci integralele difera prin semn.
Notat ii vectoriale
Unei 2-forme diferent iale = Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy i se asociaza
(n mod canonic) campul de vectori V = (P, Q, R); daca : D R
3
este
o panza parametrizata cu imaginea (orientata cu versorul normalei n),
atunci:
_

=
_

V n d.
8.2. INTEGRALE CURBILINII 249
8.2 Integrale curbilinii
1. Fie a R si e P, Q : R
2
R, P(x, y) = x
2
+ 6y, Q(x, y) = 3ax 4y.
Sa se ae a astfel ncat = Pdx +Qdy sa e o 1-forma diferent iala exacta
pe R
2
si apoi sa se determine f (
1
(R
2
) cu proprietatea df = .
Solut ie
Spat iul R
2
este mult ime stelata, deci este sucient ca sa e 1-forma
diferent iala nchisa , adica
P
y
=
Q
x
; rezulta a = 2. O primitiva (potent ial
scalar) a lui se calculeaza e integrand sistemul
f
x
= P,
f
y
= Q, e
direct cu formula
f(x, y) =
_
x
x
o
P(x, y
o
)dx +
_
y
y
o
Q(x, y)dy, unde x
o
si y
o
sunt arbitrari xat i;
obt inem f(x, y) =
x
3
3
+ 6xy 2y
2
+k, k R.
2. Fie P, Q : R
2
R, denite prin:
P(x, y) =
_
_
x
2
+y
2
x, Q(x, y) =
_
_
x
2
+y
2
+x
si e = Pdx + Qdy. Sa se gaseasca un domeniu maximal pe care forma
diferent iala sa e exacta.
Solut ie
Funct iile P si Q sunt de clasa (
1
pe R
2
(0, 0) si:
Q
x
=
_
x +
_
x
2
+y
2
2
_
x
2
+y
2
,
P
y
=
y
[y[
Q
x
.
Mult imea D = (x, y) R
2
; y > 0 este stelata si
Q
x
=
P
y
pe D; evident,
D este maximala cu aceste proprietat i.
3. Folosind denit ia, sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii (ori-
entarea curbei nu este precizata):
a.
_

(x +y)dx + (x y)dy, = (x, y) [ x


2
+y
2
= 4, y 0.
b.
_

y
x + 1
dx +dy, este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
c.
_

xdy ydx, = (x, y) [


x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
Solut ie
250 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sint, t [0, ] obt inem:
_

(x +y)dx + (x y)dy =
_

0
(4 cos 2t 4 sin2t) = 0.
b. = [AC] [CB] [BA]; parametrizam ecare segment:
[AC] : x(t) = 2 t, y(t) = t, t [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 t, t [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t [0, 2];
obt inem:
_

y
x + 1
dx +dy =
_
2
0
_
t
t 3
+ 1
_
dt
_
2
0
dt = 2 3 ln3.
c. Parametrizarea canonica a elipsei de semiaxe a si b este
x(t) = a cos t, y(t) = b sint, t [0, 2);
obt inem:
_

xdy ydx =
_
2
0
abdt = 2ab.
4. Fie P(x, y) = e
x
2
+y
2
cos(2xy), Q(x, y) = e
x
2
+y
2
sin(2xy) si e
= Pdx +Qdy.
a. Sa se arate ca
_

= 0 pentru orice curba nchisa .


b. Fie R. Sa se calculeze integrala
_

0
e
t
2
cos(2t)dt,
aplicand rezultatul de la punctul a dreptunghiului = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, ), D(0, ).
Solut ie
a. Deoarece
P
y
=
Q
x
, rezulta ca este 1-forma diferent iala nchisa pe R
2
8.2. INTEGRALE CURBILINII 251
si deci si exacta; n consecint a,
_

= 0, pentru orice curba nchisa .


b. Parametrizand = [AB] [BC] [CD] [DA], obt inem:
0 =
_

=
_
a
0
e
t
2
dt +
_

0
e
a
2
+t
2
sin(2at)dt
_
a
0
e
t
2
+
2
cos(2t)dt.
Pentru a , obt inem:
_

0
e
t
2
cos(2t)dt =

2
e

2
,
deoarece
_

0
e
t
2
dt =

2
si lim
a
_

0
e
a
2
+t
2
sin(2t)dt = 0.
5. Sa se calculeze
_

n urmatoarele cazuri:
a. = x
2
yzdx +xy
2
zdy +xyz
2
dz, iar este intersect ia suprafet elor
x = 1, y
2
+z
2
= 1.
b. = z(z y)dx +xzdy xydz, =
1

3
, unde
1
,
2
si
3
sunt
intersect iile conului x
2
+y
2
= (z 1)
2
cu planele x = 0, y = 0, si, respectiv,
z = 0, cu restrict iile x 0, y 0, z 0.
c. = (y 2z)dx + (x z)dy + (2x y)dz, ind intersect ia suprafet elor
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, x y +z = 0.
d. = ydx + (x +z)dy +x
2
dz, ind intersect ia suprafet elor
x
2
+y
2
2x = 0, x +z = 4.
Solut ie
Integralele se calculeaza cu denit ia.
a. este un cerc situat n planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sint, t [0, 2).
Rezulta:
_

=
_
2
0
_
cos
2
t sin
2
t + cos
2
t sin
2
t
_
dt = 0.
b.

In planul x = 0 obt inem dreapta de ecuat ie y + z = 1, n planul y = 0
obt inem dreapta x +z = 1, iar n planul z = 0 obt inem sfertul de cerc
252 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
x
2
+y
2
= 1, x > 0, y > 0. Rezulta parametrizarile:

1
: x(t) = 0, y(t) = 1 t, z(t) = t, t [0, 1].

2
: x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 t, t [0, 1].

3
: x(t) = cos t, y(t) = sint, z(t) = 0, t [0,

2
).

In continuare se aplica denit ia.


c. Curba este o elipsa situata n planul xy +z = 0; nlocuind z = y x n
ecuat ia sferei obt inem: x
2
+y
2
+(yx)
2
= r
2
. Pentru a aduce ecuat ia acestei
conice la forma canonica, facem schimbarea de variabile: xy = u, x+y = v;
obt inem ecuat ia:
u
2
__
2
3
r
_
2
+
v
2
_

2r
_
2
= 1.
Rezulta parametrizarea:
u(t) = x(t) y(t) =
_
2
3
r cos t,
v(t) = x(t) +y(t) =

2 r sint,
z(t) = y(t) x(t) =
_
2
3
r cos t, t [0, 2).
Se obt ine:
x(t) =
1
2
r
_
_
2
3
cos t +

2 sint
_
,
y(t) =
1
2
r
_

2 sint
_
2
3
cos t
_
,
z(t) =
_
2
3
r cos t, t [0, 2).

In continuare se aplica denit ia.


d. Ecuat ia canonica a cilindrului este (x 1)
2
+y
2
= 1 si deci
x(t) 1 = cos t, y(t) = sint, z(t) = 3 cos t, t [0, 2).

In continuare se aplica denit ia.


6. Sa se calculeze
_

ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).


Solut ie
Forma diferent iala = ydx + xdy este nchisa pe R
2
si deci este exacta.
Rezulta ca integrala este independenta de drumul particular care uneste
8.2. INTEGRALE CURBILINII 253
punctele A si B. Integrala se calculeaza pe un drum particular, de exemplu
pe segmentul [AB], a carui parametrizare este:
x(t) =
5 t
2
, y(t) = t, t [1, 3].
O alta metoda consta n a determina un potent ial scalar f pentru 1-forma
diferent iala :
f(x, y) =
_
x
x
0
y
0
dx +
_
y
y
0
xdy = xy +k,
k ind o constanta arbitrara. Integrala ceruta n enunt este:
_

= f(B) f(A) = 1,
ind un drum arbitrar avand capetele A si B.
7. Fie P, Q, R : = (x, y, z) ; y > 0, z 0 R,
P(x, y, z) = x
2
yz +
y
x
2
+y
2
,
Q(x, y, z) = y
2
zx
x
x
2
+y
2
,
R(x, y, z) = z
2
xy.
Notand cu = Pdx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
_

, unde este un
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si
B(1, 1, 0).
Solut ie
Observam ca este o 1-forma diferent iala nchisa:
P
y
=
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
2
z =
Q
x
,
R
x
= y =
P
z
,
Q
z
= x =
R
y
.
Domeniul este stelat, asadar este exacta pe . Rezulta ca
_

nu
depinde de drumul parametrizat , ci doar de extremitat ile A si B si de
254 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
orientare (de la A catre B).
Fie parametrizarea x(t) = t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1]; obt inem:
_

=
_
1
1
_
t
2
+
1
t
2
+ 1
_
dt =
2
3


2
.
Sa mai facem observat ia ca rat ionamentul de mai sus nu mai este corect
daca drumul nu ar inclus n , deoarece, pe un astfel de domeniu nu ar
mai exacta si deci integrala nu ar mai independenta de drum.
De exemplu, sa consideram punctele C(1, 1, 0), D(1, 1, 0) si drumul

1
format prin concatenarea segmentelor (orientate) [AC] [CD] [DB].
Atunci
_

1
,=
_

.

Intr-adevar, cu parametrizarea:
[AC] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1],
[CD] : x(t) t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1],
[DB] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1].
se obt ine:
_

1
=

2

2
3
+

2

2
3
+

2
+
2
3
=
2
3
+ 3

2
.
8. Fie P, Q : R
2
(x, y) [ xy = 1 R,
P(x, y) =
y
1 +xy
, Q(x, y) =
x
1 +xy
si e = Pdx + Qdy. Sa se calculeze integrala
_

, unde este un drum


arbitrar avand capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaza hiperbola
xy = 1.
Solut ie
Forma diferent iala este nchisa:
P
y
=
1
(1 +xy)
2
=
Q
x
, (x, y) R
2
, xy ,= 1.
Mult imea = (x, y) R
2
[ xy > 1 este stelata, deci pe este exacta.
Rezulta ca integrala este independenta de drumul particular (inclus n )
care uneste punctele A si B. Un potent ial scalar pentru pe mult imea
este:
f(x, y) =
_
x
x
0
y
0
1 +xy
0
dx +
_
y
y
0
x
1 +xy
dy = ln(1 +xy) +k, xy > 1,
8.2. INTEGRALE CURBILINII 255
si deci integrala este:
_

= f(B) f(A) = ln5.


9. Sa se calculeze circulat ia campului de vectori V de-a lungul curbei
n urmatoarele cazuri:
a. V = (x
2
+y
2
)i (x
2
y
2
)j,
= (x, y) R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0(x, y) R
2
; x
2
+y
2
2x = 0, y 0.
b. V = xi +xyj +xyzk,
= (x, y, z) R
3
; x
2
+y
2
= 1 (x, y, z) R
3
; x +z = 3.
Solut ie
Campului de vectori V = Pi +Qj +Rk i se asociaza, prin denit ie, 1-forma
diferent iala = Pdx + Qdy + Rdz; circulat ia lui V de-a lungul lui este,
prin denit ie integrala curbilinie:
_

V dr =
_

.
a. Notam:

1
= (x, y) R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0,

2
= (x, y) R
2
; x
2
+y
2
2x = 0, y 0.
O parametrizare (n sens trigonometric pozitiv) pentru se obt ine astfel:

1
: x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sint, t [, 2),

2
: x(t) = 1 + cos t, y(t) = sint, t [0, ].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sint, z(t) = 3cos t, t [0, 2).
10. Sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii de prima spet a:
a.
_

yds, : x(t) = ln(sint) sin


2
t, y(t) =
1
2
sin2t, t [

6
,

4
].
b.
_

xyds, : x(t) = [t[, y(t) =


_
1 t
2
, t [1, 1].
c.
_

[x y[, : x(t) = [ cos t[, y(t) = sint, t [0, ].


Solut ie
a. Cu denit ia, obt inem:
_

yds =
_
4

6
1
2
sin2t
_
(ctgt sin2t)
2
+ cos
2
2t dt =
=
_
4

6
(2 cos
2
t 1) sintdt =

2
3

5
12
.
256 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
b. Integrala se descompune ntr-o suma de doua integrale:
_

xyds =
_
0
1
tdt +
_
1
0
tdt = 1.
c. Aplicand denit ia, obt inem:
_

[x y[ ds =
_

0
[ [ cos t[ sint [ dt = 4(

2 1).
11. Sa se calculeze lungimea L a arcului de parabola
x =
p
2

y
2
2p
, y [p, p].
Solut ie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
p
2

t
2
2p
, t [p, p ],
avem:
L =
_

ds =
_
p
p

1 +
t
2
p
2
dt =
2
p
_
p
0
_
t
2
+p
2
dt =
=
2
p
_
p
0
t
2
+p
2
_
t
2
+p
2
dt = 2p
_
p
0
dt
_
t
2
+p
2
+
2
p
_
p
0
t
2
_
t
2
+p
2
dt =
= 4p ln
_
1 +

2
_
+
2
p
_
p
0
t
t
_
t
2
+p
2
dt =
= 4p ln
_
1 +

2
_
+
2
p
_
t
_
t
2
+p
2
[
p
0

_
p
0
_
t
2
+p
2
dt
_
.
Rezulta:
L = p
_

2 + 2 ln(1 +

2)
_
.
12. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raza R si de masura (0, ), presupus omogen.
Solut ie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane omogene sunt:
x
G
=
1
L
_

xds, y
G
=
1
L
_

ds,
unde L este lungimea rului. Consideram originea axelor de coordonate n
centrul cercului si e A si B doua puncte simetrice fat a de axa Ox cu masura
8.2. INTEGRALE CURBILINII 257
arcului AB egala cu .
Cu parametrizarea x(t) = Rcos t, y(t) = Rsint, t (

2
,

2
), obt inem:
x
G
=
1

_
2

2
Rcos tdt =
2R

sin

2
, y
G
= 0.
13. Sa se calculeze masa rului material de ecuat ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t [0, 1],
si avand densitatea F(x, y, z) =

2y.
Solut ie
Conform formulei masei:
M =
_

F(x, y, z)ds =
_

_
2y ds =
_
1
0
_
t
2
(1 +t
2
+t
4
) dt =
=
_
1
0
t
_
1 +t
2
+t
4
dt =
_
1
0
t

_
t
2
+
1
2
_
2
+
3
4
dt =
=
1
2
_ 3
2
1
2
_
u
2
+
3
4
du =
=
1
2
_ 3
2
1
2
u
2
+
3
4
_
u
2
+
3
4
du =
3
8
_ 3
2
1
2
du
_
u
2
+
3
4
+
1
2
_ 3
2
1
2
u
2
_
u
2
+
3
4
du =
=
3
8
ln
_
u +
_
u
2
+
3
4
_

3
2
1
2
+
1
2
u
_
u
2
+
3
4

3
2
1
2

1
2
_ 3
2
1
2
_
u
2
+
3
4
du.
Ultima integrala este M, deci (dupa calcule) se obt ine:
M =
3
8
ln
3 + 2

3
3
+
1
4
_
3

3 1
_
.
14. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale rului
material cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t [0, 1]
258 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
si densitatea f(x, y) = y.
Solut ie
Masa rului este:
M =
_

yds =
_
1
0
cht
_
1 + sh
2
t dt =
_
1
0
ch
2
tdt =
=
1
2
_
1
0
(1 + ch2t) dt =
1
2
_
t +
1
2
sh2t
_

1
0
=
1
4
(2 + sh2) .
Coordonatele centrului de greutate:
x
G
=
1
M
_
1
0
t ch
2
tdt =
1
2M
_
1
0
(t +t ch2t) dt =
=
1
2M
_
t
2
2

1
0
+
1
2
t sh2t

1
0

1
2
_
1
0
sh2tdt
_
_
=
1
8M
(3 + 2 sh2 ch2) .
y
G
=
1
M
_
0
ch
3
tdt =
1
M
_
1
0
_
1 + sh
2
t
_
shtdt =
=
1
M
_
sht +
1
3
sh
3
t
_

1
0
=
1
M
_
sh1 +
1
3
sh
3
1
_
.
8.3 Integrale de suprafat a
15.

In ecare din exemplele urmatoare se da o panza parametrizata
D (u, v) (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) R
3
.
Sa se calculeze vectorii tangent i la suprafat a si versorul normalei la suprafat a.
Sa se gaseasca n ecare caz si ecuat ia n coordonate carteziene.
a. Sfera; e R > 0; : [0, ] [0, 2) R
3
,
(, ) = (Rsin cos , Rsin sin, Rcos ).
b. Paraboloidul; e a > 0, h > 0; : [0, h] [0, 2) R
3
,
(u, v) = (aucos v, ausinv, u
2
).
c. Elipsoidul; e a > 0, b > 0, c > 0; : [0, ] [0, 2) R
3
,
(, ) = (a sin cos , b sin sin, c cos ).
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT

A 259
d. Conul; e h > 0; : [0, 2) [0, h] R
3
,
(u, v) = (v cos u, v sinu, v).
e. Cilindrul; e a > 0, 0 h
1
h
2
; : [0, 2) [h
1
, h
2
] R
3
,
(, z) = (a cos , a sin, z).
f. Parametrizare carteziana; e D R
2
si e f : D R, f (
1
(D).
: D R
3
, (x, y) = (x, y, f(x, y)).
g. Suprafat a de rotat ie n jurul axei Oz:
Fie 0 < r
1
< r
2
si e f : [r
1
, r
2
] R, f (
1
(D).
: [r
1
, r
2
] [0, 2) R
3
, (r, ) = (r cos , r sin, f(r)).
h. Torul; e 0 < a < b; : [0, 2) [0, 2) R
3
,
(u, v) = ((a +b cos u) cos v, (a +b cos u) sinv, b sinu) .
Solut ie
Vectorii tangent i la suprafat a sunt

u
si

v
, iar versorul normalei este
1
|

u


v
|

u


v
.
16.

In continuare, = Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy este o 2-forma
diferent iala iar este imaginea unei panze parametrizate; sa se calculeze
integrala de suprafat a
_

.
a. = ydy dz +zdz dx +xdx dy,
: X(u, v) = ucos v, Y (u, v) = usinv, Z(u, v) = cv,
(u, v) [a, b] [0, 2).
b. = xdy dz +ydz dx +zdx dy,
: x
2
+y
2
+z
2
= R
2
.
c. = yzdy dz +zxdz dx +xydx dy,
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
d. = xdy dz +ydz dx,
: x
2
+y
2
= z
2
, z [1, 2].
e. = (y +z)dy dz + (x +y)dx dy,
: x
2
+y
2
= a
2
, z [0, 1].
260 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
Solut ie
Aplicam denit ia integralei de suprafat a de spet a a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= c sinv,
D(Z, X)
D(u, v)
= c cos v,
D(X, Y )
D(u, v)
= u,
si deci:
_

=
_
b
a
du
_
2
0
_
cusin
2
v c
2
v cos v +u
2
cos v
_
dv =
1
2
c
_
b
2
a
2
_
b. Parametrizam sfera de centru O si raza R:
X(, ) = Rsin cos , Y (, ) = Rsin sin, Z(, ) = Rcos ,
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
D(Y, Z)
D(, )
= R
2
sin
2
cos ,
D(Z, X)
D(, )
= R
2
sin
2
sin,
D(X, Y )
D(, )
= R
2
sin cos
Rezulta
_

= 4R
3
.
c. Parametrizarea canonica a elipsoidului este:
X(, ) = aRsin cos , Y (, ) = bRsin sin, Z(, ) = cRcos ,
[0, ], [0, 2).

In continuare calculul este asemanator cu cel de la punctul anterior.


d. Parametrizarea canonica a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sinu, Z(u, v) = v,
(u, v) D = [0, 2) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= v cos u,
D(Z, X)
D(u, v)
= v sinu,
D(X, Y )
D(u, v)
= v.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT

A 261
Rezulta integrala:
_

=
_ _
D
_
v
2
cos
2
u +v
2
sin
2
u
_
dudv =
14
3
.
e. Parametrizarea canonica a cilindrului este: (, z) D = [0, 2) [0, 1],
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin, Z(, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(, z)
= a cos ,
D(Z, X)
D(, z)
= a sin,
D(X, Y )
D(, z)
= 0.
Rezulta integrala:
_

=
_ _
D
(a sin +z) a cos ddz = 0.
17. Sa se calculeze integralele de suprafat a:
a.
_

xzdy dz +yzdz dx + (x +y)dx dy,


= (x, y, z) ; x
2
+y
2
= a
2
, x > 0, y > 0, 0 < z < h.
b.
_

xdy dz +ydz dx +zdx dy,


= (x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ie
a. Parametrizarea lui (o submult ime a unui cilindru) este:
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin, Z(, z) = z,
domeniul parametrizarii ind (, z) D =
_
0,

2
_
(0, h). Rezulta:
_

xzdy dz +yzdz dx + (x +y)dx dy =


_ _
D
a
2
zddz =
a
2
h
2
4
.
b. Port iunea de sfera are parametrizarea:
X(, ) = Rsin cos , Y (, ) = Rsin sin, Z(, ) = Rcos ,
domeniul parametrizarii (, ) D = [0,

2
] [0,

2
).

In continuare calculul este similar cu cel din exercit iul anterior (punctul b).
262 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
18. Sa se calculeze integrala de suprafat a de prima spet a
_

F(x, y, z)d
n urmatoarele cazuri:
a. F(x, y, z) = [xyz[, : z
2
= x
2
+y
2
, z [0, 1].
b. F(x, y, z) = y

z, : x
2
+y
2
= 6z, z [0, 2].
c. F(x, y, z) = z
2
, = (x, y, z) ; z =
_
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
6y 0..
Solut ie
Se aplica denit ia integralei de suprafat a de prima spet a.
a. Parametrizarea carteziana a conului este:
z = f(x, y) =
_
x
2
+y
2
, D = (x, y) ; x
2
+y
2
1.
Rezulta:
_

[xyz[d =
_ _
D
[xy[
_
x
2
+y
2

1 +
x
2
x
2
+y
2
+
y
2
x
2
+y
2
dxdy =
=

2
_ _
D
[xy[
_
x
2
+y
2
dxdy =
4

2
5
.
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
z = f(x, y) =
1
6
(x
2
+y
2
), D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
12.
Rezulta:
_

zd =
_ _
D
y
_
1
6
(x
2
+y
2
)
_
1 +
1
9
(x
2
+y
2
) dxdy =
=
1

6
_
2
0
d
_

12
0

1 +

2
9
sin = 0.
c. Cu parametrizarea carteziana
z =
_
x
2
+y
2
, (x, y) D = (x, y) [ x
2
+y
2
6y.
rezulta:
_

z
2
d =
_ _
D
(x
2
+y
2
)dxdy =
=
_

0
d
_
6 sin
0

3
d =
243
2
.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT

A 263
19. Sa se calculeze ariile suprafet elor:
a. sfera de raza R.
b. conul z
2
= x
2
+y
2
, z [0, h].
c. paraboloidul z = x
2
+y
2
, z [0, h].
Solut ii
a. Parametrizarea canonica a sferei este:
X(, ) = Rsin cos , Y (, ) = Rsin sin, Z(, ) = Rcos ,
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
Notand (, ) = (X(, ), Y (, ), Z(, )), rezulta:

=
= (Rcos cos , Rcos sin, Rsin) (Rsin sin, Rsin cos , 0) =
=
_
R
2
sin
2
cos , R
2
sin
2
sin, R
2
sin cos
_
.
Elementul de suprafat a este:
|

|= R
2
sin.
Rezulta aria sferei S
R
_
S
R
d =
_ _
D
r
2
sin dd = 4R
2
.
b. Parametrizarea carteziana a conului este:
z =
_
x
2
+y
2
, (x, y) D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
h
2
.
Rezulta aria conului C
h
:
_
C
h
d =
_ _
D

2dxdy =

2h
2
.
c. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
z = x
2
+y
2
, (x, y) D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
h.
Rezulta aria paraboloidului P
h
:
_
P
h
d =
_ _
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
264 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
=
_
2
0
d
_

h
0

_
1 + 4
2
d =

6
_
_
(1 + 4h)
3
1
_
.
20. Sa se calculeze aria / a suprafet ei n urmatoarele cazuri:
a. : 2z = 4 x
2
y
2
, z [0, 1].
b. este submult imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, situata n interiorul
conului x
2
+y
2
= z
2
.
c. este submult imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, situata n interiorul
cilindrului x
2
+y
2
Ry = 0.
d. este submult imea de pe paraboloidul z = x
2
+y
2
situata n interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
e. este torul.
Solut ie
Aria suprafet ei este / =
_

d.
a. / =
_ _
D
_
1 +x
2
+y
2
dxdy, D = (x, y) ; 2 x
2
+y
2
4.
b. / = 2
_ _
D
1
_
1 x
2
y
2
dxdy, D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2

1
2
.
c. / = 2
_ _
D
R
_
R
2
x
2
y
2
dxdy, D = (x, y) ; x
2
+y
2
Ry.
d. / =
_ _
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy, D = (x, y) ; x
2
+y
2
2y.
e. / =
_ _
D
(a +b cos u)dudv, D = [0, 2] [0, 2].
21. Sa se calculeze uxul campului de vectori V prin suprafat a n
urmatoarele cazuri:
a. V = xi +yj +zk, : z
2
= x
2
+y
2
, z [0, 1].
b. V = yi xj +z
2
k, : z = x
2
+y
2
, z [0, 1].
c. V =
1
_
x
2
+y
2
_
yi xj +k
_
, : z = 4 x
2
y
2
, z [0, 1].
Solut ie
Fluxul campului de vectori V prin suprafat a n raport cu normala n este,
prin denit ie, T

(V ) =
_

V nd, n ind versorul normalei la suprafat a .


Daca : D R
3
este o parametrizare a lui , atunci uxul este:
T

(V ) =
_

V nd =
_ _
D
(V )
_

u


v
_
dudv =
=
_ _
D
_
V ,

u
,

v
_
dudv,
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT

A 265
ultima paranteza ind produsul mixt al vectorilor V ,

u
si

v
.
a. Considerand parametrizarea carteziana z =
_
x
2
+y
2
, obt inem
n =
1
_
2(x
2
+y
2
)
_
xi yj +
_
x
2
+y
2
k
_
si deci uxul este 0 deoarece vectorii V si n sunt ortogonali.
b. Considerand parametrizarea carteziana
z = x
2
+y
2
, D = (x, y) ; x
2
+y
2
1,
obt inem:
T

(V ) =
_ _
D
(x
2
+y
2
)
2
dxdy =
_
1
0
d
_
2
0

5
d =

3
.
c. Cu parametrizarea carteziana
z = 4 x
2
y
2
, D = (x, y) ; 3 x
2
+y
2
4,
obt inem:
T

(V ) =
_ _
D
1
_
x
2
+y
2
dxdy =
_
2

3
d
_
2
0
d = 2(2

3).
22. Fie a < b doua numere reale si f, g : [a, b] R doua funct ii continue
astfel ncat f(t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f(t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si e suprafat a de rotat ie obt inuta prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafet ei .
Solut ie
Parametrizarea suprafet ei este
(u, v) = (f(u) cos v, f(u) sinv, g(u)), (u, v) [a, b] [0, 2]
si deci aria este:
/() =
_

d =
_
2
0
dv
_
b
a
[f(u)[
_
(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du =
= 2
_
b
a
f(u)
_
(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du.
266 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) este
x
G
=
_

xds
_

ds
=
1
L
_
b
a
f(u)
_
(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du,
unde, L este lungimea lui . Rezulta deci /() = 2Lx
G
.
23. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere o de raza R si avand densitatea constanta c.
Solut ie
Masa este data de formula M =
_
S
cd, iar coordonatele centrului de greu-
tate sunt:
x
G
=
1
M
_
S
cxd, y
G
=
1
M
_
S
cyd, z
G
=
1
M
_
S
czd.
Considerand semisfera cu centrul n origine si situata n semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(, ) = Rsin cos ,
Y (, ) = Rsin cos ,
Z(, ) = Rcos , (, ) [0,

2
] [0, 2].
Rezulta:
M =
_
S
c d =
_
2
0
d
_
2
0
cR
2
sin d = 2R
2
c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezulta x
G
= y
G
= 0.
z
G
=
1
M
_
S
cz d =
1
M
_
2
0
d
_
2
0
cR
3
sin cos d =
R
2
.
Capitolul 9
Formule integrale
9.1 Not iuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, K) un compact cu bord orientat inclus n R
2
(orientarea pe K
este sensul trigonometric pozitiv) si e
= Pdx +Qdy
o 1-forma diferent iala de clasa (
1
pe o vecinatate a lui K; atunci:
_
K
Pdx +Qdy =
_ _
K
_
Q
x

P
y
_
dxdy.
Daca V = Pi+Qj este campul vectorial asociat (n mod canonic) formei
diferent iale , atunci formula se scrie sub forma:
_
K
V dr =
_ _
K
_
Q
x

P
y
_
dxdy.
O consecint a este urmatoarea formula pentru arie (notat iile si orientarea
pe bordul K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2
_
K
xdy ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R
3
un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioara). Atunci, pentru orice 2-forma diferent iala
= Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
de clasa (
1
pe o vecinatate a lui K, are loc egalitatea:
_
K
Pdy dz +Qdz dx+Rdxdy =
_ _ _
K
_
P
x
+
Q
y
+
R
z
_
dxdydz.
Daca notam cu V = Pi + Qj + Rk campul vectorial asociat (n mod
canonic) 2-formei diferent iale , atunci formula de mai sus se scrie:
_
K
V nd =
_ _ _
K
div(V )dxdydz,
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) =
P
x
+
Q
y
+
R
z
este
divergent a lui V . Observam ca membrul stang este uxul campului V prin
suprafat a K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si for-
mula ux-divergent a.
Formula lui Stokes
Fie (, ) o suprafat a bordata orientata (orientarea pe este compatibila
cu orientarea pe bordul ) si e = Pdx+Qdy+Rdz o 1-forma diferent iala
de clasa (
1
pe o vecinatate a lui ; atunci:
_

Pdx +Qdy +Rdz =


=
_

_
R
y

Q
z
_
dy dz +
_
P
z

R
x
_
dz dx +
_
Q
x

P
y
_
dx dy.
Daca V = Pi +Qj +Rk este campul vectorial asociat (n mod canonic)
formei diferent iale , atunci formula lui Stokes se scrie:
_

V dr =
_

(rotV ) nd,
orientarile pe curba (nchisa) si pe suprafat a ind compatibile.

In exercit iile care urmeaza, se subnt elege, atunci cand este cazul, ca
orientarile pe curbe si suprafet e sunt compatibile, adica sunt ndeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 269
9.2 Formula Green-Riemann
1. Sa se calculeze direct si aplicand formula Green-Riemann integrala cur-
bilinie
_

n urmatoarele cazuri:
a. = y
2
dx +xdy,
este patratul cu varfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. = ydx +x
2
dy, este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c. = ydx xdy, este elipsa de semiaxe a si b si de centru O.
Solut ie
Calculul direct al integralelor l lasam ca exercit iu. Calculam integralele
aplicand formula Green-Riemann; notam cu K compactul marginit de .
a. Compactul K este interiorul patratului:
_
y
2
dx +xdy =
_ _
K
(1 2y)dxdy =
_
2
0
dx
_
2
0
(1 2y)dy = 4.
b. Compactul K este discul de centru O si raza 2; pentru calculul integralei
duble folosim coordonatele polare (, ):
_

ydx +x
2
dy =
_ _
K
(2x 1)dxdy =
_
2
0
d
_
2
0
(2 cos 1)d = 4.
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble
folosim coordonatele polare generalizate:
_

ydx xdy =
_ _
K
2dxdy =
_
1
0
d
_
2
0
2abd = 2ab.
2. Fie =
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. Sa se calculeze integrala curbilinie
_
C(O,R)
, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O si raza R > 0.
b. Sa se calculeze
_

, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat


O , .
Solut ie
a. Sa observam, mai ntai ca (
1
(R
2
O), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim denit ia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = Rcos t, y(t) = Rsint, t [0, 2)
270 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
si obt inem:
_
C(O,R)
=
_
2
0
dt = 2.
b. Notam cu K compactul marginit de curba . Distingem doua cazuri:
daca O , K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau daca O K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ntai ca O , K; atunci:
_

=
_ _
K
_

x
_
x
x
2
+y
2
_


y
_

y
x
2
+y
2
__
dxdy = 0.
Presupunem acum ca O K; e R > 0 astfel ncat ((O, R) este inclus n
interiorul lui K. Notam cu D(O, R) discul deschis de centru O si raza R.
Fie A compactul A = K D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
A = ((O, R), sensul pe cerc ind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O , A, avem:
_
A
=
_ _
A
0dxdy = 0.
Rezulta:
_

=
_
C(O,R)
= 2.
3. Fie =
x y
x
2
+y
2
dx +
x +y
x
2
+y
2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
_

, unde este o curba arbitrara nchisa cu O , .


Solut ie
Observam ca este o 1-forma diferent iala nchisa.

In continuare aplicam
rat ionamentul de la exercit iul precedent.
4. Sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii direct si aplicand for-
mula Green-Riemann:
a.
_

e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(ydx +xdy), = (x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
b.
_

xydx +
x
2
2
dy,
= (x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x 0 y (x, y) [ x +y = 1, x 0, y 0.
Solut ie
Pentru calculul direct se parametrizeaza cele doua curbe si se aplica denit ia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa este nchisa iar 1-forma diferent iala este de clasa (
1
pe R
2
,
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 271
deci putem aplica formula Green-Riemann (notam K mult imea compacta
marginita de ):
_

e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(ydx +xdy) =
_ _
K
2e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
1 +
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
dxdy,
integrala dubla calculandu-se cu coordonate polare generalizate.
b. Curba nu este nchisa, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si e [AB] segmentul orientat (de la A
catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci este o
curba nchisa si deci, aplicand formula Green-Riemann, obt inem (notam cu
K compactul marginit de ):
_

xydx +
x
2
2
dy =
_ _
K
0dxdy = 0.
Rezulta deci:
_

xydx +
x
2
2
dy =
_
[AB]
xydx +
x
2
2
dy = 0,
ultima integrala curbilinie calculandu-se imediat cu denit ia.
5. Sa se calculeze aria mult imii marginite de curba n urmatoarele
cazuri:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0).
b. x
2
3
+y
2
3
= 1.
Solut ie
Aria mult imii marginite de curba este / =
1
2
_

xdy ydx.
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sint, t [0, 2), obt inem:
/ =
1
2
_

ab
_
cos
2
t + sin
2
t
_
dt = ab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos
3
t, y(t) = sin
3
t, t [0, 2), obt inem:
/ =
1
2
_

xdy ydx =
3
2
_
2
0
sin
2
t cos
2
tdt =
3
8
.
272 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
6. a. Fie = (t), t [a, b] ecuat ia n coordonate polare a unei curbe
nchise . Sa se demonstreze ca aria interiorului lui este / =
1
2
_
b
a

2
(t)dt.
Fie a > 0, b > 0; sa se calculeze ariile mult imilor marginite de curbele de
ecuat ii (n coordonate polare):
b. (t) =
ab
_
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
, t [0, 2].
c. (t) = a(1 + cos t), t [0, ].
Solut ie
a. Cu parametrizarea x(t) = (t) cos t, y(t) = (t) sint, t [a, b], obt inem:
/ =
1
2
_

xdy ydx =
1
2
_
b
a

2
(t)dt.
b. / =
1
2
_
2
0
a
2
b
2
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
dt = 2a
2
b
2
_

0
du
a
2
u
2
+b
2
= ab.
c. Analog.
7. Sa se calculeze circulat ia campului de vectori V pe curba n cazurile:
a. V = y
2
i +xyj,
= (x, y); x
2
+y
2
= 1, y > 0 (x, y); y = x
2
1, y 0.
b. V = e
x
cos yi e
x
sinyj.
este o curba arbitrara cont inutan semiplanul superior care uneste punctele
A(1, 0) si B(1, 0), sensul ind de la A catre B.
Solut ie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notand cu K interiorul curbei ,
obt inem:
_

V dr =
_ _
K
ydxdy =
_
1
1
dx
_

1x
2
x
2
1
ydy.
b. Curba nu este nchisa; e [BA] segmentul orientat (de la B catre A) si
e curba nchisa = [BA]. Calculam circulat ia lui V pe curba cu
ajutorul formulei Green-Riemann (notam cu K compactul marginit de ):
_

V dr =
_ _
K
0dxdy = 0,
deci circulat ia pe curba este egala cu circulat ia pe segmentul orientat
[AB]:
_

V dr =
_
[AB]
V dr =
_
1
0
e
t
dt = 1 e.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 273
8. Fie a < b, e : [a, b] R
2
, (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat
nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si e K com-
pactul marginit de imaginea lui .

Intr-un punct arbitrar (t) = (x(t), y(t)),
consideram vectorul normal la , n(t) = (y

(t), x

(t)). Sa se demonstreze
ca pentru orice camp de vectori V de clasa (
1
pe o vecinatate a lui K, avem:
_
b
a
V ((t))n(t)dt =
_ _
K
div(V )dxdy.
Solut ie
Din denit ia integralei curbilinii, rezulta:
_
b
a
V ((t))n(t)dt =
_

Pdy Qdx.
Aplicand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obt inem:
_
b
a
V ((t))n(t)dt =
_

Pdy Qdx =
=
_ _
K
_
P
x
+
Q
y
_
dxdy =
_ _
K
div(V )dxdy.
9. Formula de medie pentru funct ii armonice
O funct ie f : U R
2
R se numeste armonica pe U daca
f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
= 0 pe U.
Fie f o funct ie armonica pe discul unitate. Atunci:
f((0, 0)) =
1
2
_
2
0
f( cos t, sint)dt, (0, 1),
egalitate numita formula de medie pentru funct ii armonice.
Solut ie
Fie (0, 1) si e
g() =
1
2
_
2
0
f( cos t, sint)dt.
Vom demonstra ca funct ia g este constanta.
Pentru aceasta, calculam derivata sa:
g

() =
1
2
_
2
0
_
f
x
( cos t, sint) cos t +
f
y
( cos t, sint) sint
_
dt =
274 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
=
1
2
_
2
0
_
f
x
( cos t, sint),
f
y
( cos t, sint)
_
( cos t, sint) dt.
Vom aplica acum rezultatul exercit iului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sint) este vectorul normal (exterior) la cercul de
centru O si raza , iar campul vectorial V =
f
x
i +
f
y
j. Obt inem (notam
cu K discul de centru O si raza ):
g

() =
1
2
_ _
K
fdxdy = 0.
Rezulta deci ca funct ia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecint a,
avem:
1
2
_
2
0
f( cos t, sint)dt = g() = lim
0
g() =
=
1
2
_
2
0
f((0, 0)) = f((0, 0)).
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski
10. Sa se calculeze integrala de suprafat a
_

n urmatoarele cazuri:
a. = x
2
dy dz 2xydz dx +z
3
dx dy.
= (x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9.
b. = yzdy dz (x +z)dz dx + (x
2
+y
2
+ 3z)dx dy.
= (x, y, z); x
2
+y
2
= 4 2z, z 1 (x, y, z); x
2
+y
2
4 2z, z = 1.
c. = x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z
2
)dx dy.
= (x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
= 1, z 0.
Solut ie
a. Fie K = (x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
9;
aplicand formula Gauss-Ostrogradski (sunt vericate ipotezele), obt inem:
_

x
2
dy dz 2xydz dx +z
3
dx dy =
_ _ _
K
3z
2
dxdydz,
integrala tripla calculandu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul marginit de suprafat a (nchisa) si e
D = (x, y); x
2
+ y
2
2 proiect ia lui K pe planul xOy; aplicand formula
Gauss-Ostrogradski, obt inem:
_

=
_ _ _
K
3dxdydz = 3
_ _
D
dxdy
_
2
1
2
(x
2
+y
2
)
1
dz.
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 275
c. Suprafat a nu este nchisa, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate
aplica.
Fie D = (x, y, z) ; x
2
+ y
2
1, z = 0 si e S = D, orientata cu
normala exterioara (pe D normala este k). Fie K compactul al carui bord
(orientat) este suprafat a (nchisa) S. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obt inem:
_
S
x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z
2
)dx dy =
_ _ _
K
2dxdydz =
4
3
.
Rezulta deci:
_

x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z


2
)dx dy =
=
4
3

_
D
x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z
2
)dx dy.
Calculand ultima integrala de suprafat a cu denit ia, obt inem:
_
D
x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z
2
)dx dy =
_ _
D
0dxdy = 0,
si deci
_

=
4
3
3
.
11. Sa se calculeze integrala de suprafat a
_

direct si folosind formula


Gauss-Ostrogradski n urmatoarele cazuri:
a. = x(y z)dy dz +y(z x)dz dx +z(x y)dx dy.
= (x, y, z) ; z = 1 x
2
y
2
, z > 0 (x, y, z) x
2
+y
2
1, z = 0.
b. = x
2
(y z)dy dz +y
2
(z x)dz dx +z
2
(x y)dx dy.
= (x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z 1.
Solut ie
Analog cu exercit iul anterior; n cazul b trebuie sa reunim la discul
D = (x, y, z); x
2
+ y
2
1, z = 1, orientat dupa normala k. Obt inem
_

=
_
1
0
d
_
2
0

2
(cos sin)d = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. Sa se calculeze uxul campului
vectorial:
V = x(xy +az)i y(xy az)j +z
3
k
prin suprafat a de ecuat ie:
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
2
+
z
2
c
2
= 1.
276 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Solut ie
Ecuat ia suprafet ei se poate scrie sub forma echivalenta:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=

1
z
2
c
2
,
deci z [c, c]. Intersect iile suprafet ei cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuat ii:
x
2
_
a
4
_
1
z
2
c
2
_
2
+
y
2
_
b
4
_
1
z
2
c
2
_
2
= 1.
Semiaxele acestor elipse sunt
a
4

1
z
2
c
2
si b
4

1
z
2
c
2
.
Fie D(z) mult imea (din planul orizontal z = constant) marginita de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
/(z) = ab

1
z
2
c
2
.
Pentru calculul uxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; e n
normala exterioara la si e compactul marginit de ; atunci:
_

V nd =
_ _ _

div(V ) dxdydz =
_
c
c
dz
_ _
D(z)
(2az + 3z
2
) dxdy =
= ab
_
c
c
(2az + 3z
2
)

1
z
2
c
2
dz = 3ab
_
c
c
z
2

1
z
2
c
2
dz =
= 6ab
_
c
0
z
2

1
z
2
c
2
dz = 6ab
_
2
0
(c sint)
2
_
1 sin
2
t c cos t dt =
=
3
2
abc
3
_
2
0
sin
2
2t dt =
3
8

2
abc
3
.
13. Legea lui Gauss
Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
f(x, y, z) =
q
4
_
x
2
+y
2
+z
2
=
q
4r
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 277
si e campul de gradient i:
E = gradf.
Campul scalar f reprezinta potent ialul electric (sau potent ial Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul electric generat
(sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal, adica:
divE = 0.
b. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafat a nchisa ce
nu cont ine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafat a nchisa ce
cont ine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solut ie
a. Putem calcula E direct cu denit ia, sau aplicand proprietat ile gradien-
tului; obt inem:
E = gradf =
q
4
r
r
3
.
Aratam acum ca E este solenoidal:
divE = grad(divf) = f =
q
4r
6
_
3r
3
3r(x
2
+y
2
+z
2
)
_
= 0.
b. Fie o suprafat a nchisa ce nu cont ine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa (
1
pe R
3
O, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit de
si cu n versorul normalei exterioare la ), obt inem:
T

(E) =
_

E nd =
_ _ _
K
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum o suprafat a nchisa ce cont ine originea n interior. Deoarece
E nu este de clasa (
1
pe compactul K marginit de , (E neind de clasa (
1
n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
uxul lui E prin . Fie R > 0 astfel ncat sfera de centru O si raza R
(notata n continuare cu S), sa e inclusa n interiorul lui . Fie suprafat a
(nchisa)
1
= S, orientata dupa normala exterioara (deci pe S este
normala interioara la sfera). Fie K
1
mult imea compacta marginita de
1
.
Deoarece O , K
1
, uxul lui E prin
1
este nul (conform (b)). Rezulta ca
uxul lui E prin este egal cu uxul lui E prin S (orientata dupa normala
exterioara n =
r
R
la sfera):
T

(E) =
_
S
E nd =
q
4
_
2
0
d
_

0
sin d = q.
278 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
14. Fie n N si e q

> 0, 1, 2, .., n. Fie A

, 1, 2, .., n, n
puncte n R
3
de coordonate (x

, y

, z

). Notam cu r

vectorul de pozit ie al
punctului A

. Potent ialul electric generat de sarcinile electrice q

plasate n
punctele A

este
f(x, y, z) =
1
4
n

=1
q

| r r

|
,
unde, | | este norma euclidiana n R
3
. Fie E = gradf campul electric
asociat potent ialului f. Sa se demonstreze ca uxul campului electric E
printr-o suprafat a arbitrara nchisa ce cont ine toate punctele A

n interi-
orul ei este egal cu
n

=1
q

.
Solut ie
Se aplica rat ionamentul din exercit iul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consideram un recipient (cont inut n semispat iul z < 0) n care s-a turnat
un lichid avand densitatea constanta c.
Scufundamn lichid un corp pe carel asimilam cu un compact cu bord orien-
tat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid asupra corpului
scufundat creste proport ional cu adancimea, obt inem pentru campul presiu-
nilor formula V = czk. Fort a ascensionala pe care lichidul o exercita asupra
corpului scufundat este, prin denit ie, egala cu uxul campului presiunilor
prin suprafat a (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand
formula Gauss-Ostrogradski, obt inem:
T
K
(V ) =
_
K
V nd =
=
_ _ _
K
divV dxdydz =
_ _ _
K
cdxdydz = c vol(K),
adica fort a ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie o suprafat a nchisa si e K compactul marginit de . Sa se
demonstreze ca:
1
3
_

r nd = vol (K) ,
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 279
unde, n este normala exterioara la .
Solut ie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski:
1
3
_

r nd =
1
3
_ _ _
K
div(r) dxdydz =
_ _ _
K
dxdydz = vol(K).
17. Fie campul vectorial V = r +
k r
r
4
r si e suprafat a
= (x, y, z); z = 3 x
2
y
2
, 1 z (x, y, z); x
2
+y
2
2, z = 1.
Sa se calculeze uxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).
Solut ie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam
divV = div
_
r +
k r
r
4
r
_
= 3 +
_
k r
r
4
_
divr +rgrad
_
k r
r
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
k
r
4
4
(k r)
r
6
r
_
= 3.
Notand cu K compactul marginit de suprafat a , rezulta:
T

(V ) =
_

V nd =
_ _ _
K
3dxdydz = 3vol(K).
18. Sa se calculeze uxul campului vectorial V =
1
r
(r k) prin:
a. O suprafat a nchisa arbitrara ce nu cont ine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solut ie
a.

In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; uxul este nul
deoarece divV = 0.
b.

In cazul al doilea, uxul se calculeaza cu denit ia integralei de suprafat a
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
uxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt or-
togonali.
280 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
19. Formulele lui Green
Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R
3
. Fie n normala exterioara
la K si e f, g doua funct ii de clasa (
2
pe o vecinatate a lui K. Sa se
demonstreze formulele lui Green:
a.
_
K
f (gradg) nd =
_ _ _
K
_
f g + (gradf)(gradg)
_
dxdydz.
b.
_
K
_
f (gradg) g (gradf)
_
nd =
_ _ _
K
_
f g g f
_
dxdydz.
Solut ie
a. Pentru prima formula se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului de
vectori V = f gradg:
_
K
f (gradg) nd =
_ _ _
K
div(f gradg) dxdydz =
=
_ _ _
K
_
f div(gradg) + (gradg) (gradf)
_
dxdydz =
=
_ _ _
K
_
fg + (gradg) (gradf)
_
dxdydz.
b. A doua formula rezulta direct din prima.
20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R
3
si e n versorul nor-
malei exterioare la suprafat a K. Fie h o funct ie armonica pe o vecinatate a
lui K si e
dh
dn
derivata dupa direct ia n a lui h. Sa se demonstreze egalitat ile:
a.
_
K
dh
dn
d = 0.
b.
_
K
h
dh
dn
d =
_ _ _
K
| gradh |
2
dxdydz.
Solut ie
a. Se aplica prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
_
K
dh
dn
d =
_
K
(gradh) n d =
=
_ _ _
K
div(gradh) dxdydz =
_ _ _
K
h = 0.
b. Se aplica a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda
consta n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = hgradh:
_
K
h
dh
dn
d =
_ _ _
K
hgradh n d =
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
=
_ _ _
K
div(hgradh) dxdydz =
=
_ _ _
K
_
hdiv(gradh) + (gradh) (gradh)
_
dxdydz =
=
_ _ _
K
_
hg + | gradh |
2
_
dxdydz =
_ _ _
K
| gradh |
2
dxdydz.
9.4 Formula lui Stokes
21. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie
_

n
urmatoarele cazuri:
a. = (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x
2
+y
2
, z = 1.
b. = ydx +zdy +xdz,
: x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0.
Solut ie
a. Fie suprafat a = (x, y, z); z = x
2
+y
2
+z
2
, z 1; atunci este bordul
lui si aplicand formula lui Stokes obt inem (lasam ca exercit iu vericarea
compatibilitat ii orientarilor):
_

(y z)dx +(z x)dy +(x y)dz =


_

2(dy dz +dz dx +dx dy) =


= 2
_ _
D
(2x 2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.
b. Fie unghiul facut de planul x +y +z = 0 cu planul xOy; atunci:
cos =
1

3
(i +j +k) k =

3
3
.
Intersect ia dintre sfera si plan este un cerc mare al sferei, notat . Con-
sideram drept suprafat a port iunea din planul x + y + z = 0 situata n
interiorul sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1. Evident, aria lui este . Fie D proiect ia
lui pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
aria(D) = aria() cos =

3
3
.
Rezulta:
_

ydx +zdy +xdz =


_

(dy dz +dz dx +dx dy) =


282 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
=
_ _
D
3dxdy = 3 aria(D) =

3.
22. Sa se calculeze circulat ia campului vectorial
V = (y
2
+z
2
)i + (x
2
+z
2
)j + (x
2
+y
2
)k
pe curba : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, ax +by +cz = 0.
Solut ie
Curba este un cerc mare al sferei (intersect ia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafat a oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_

V dr =
_

(rotV ) nd =
=
_

(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)


1
R
(xi +yj +zk) d = 0,
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n =
1
R
r si rotV sunt per-
pendiculari.
23. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a.
_

y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz , : z


2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
b.
_

2zdx xdy +xdz , : z = y + 1, x


2
+y
2
= 1.
Solut ie
a. Integrala este 0.
b. Considerand port iunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 1, si aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_

2zdx xdy +xdz =


_

dz dx dx dy =
_ _
D
2dxdy = 2,
unde, D este discul unitate (proiect ia suprafet ei pe planul xOy).
24. Sa se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie
_

(y
2
z
2
)dx + (z
2
x
2
)dy + (x
2
y
2
)dz,
unde este poligonul de intersect ie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
x +y +z =
3
2
.
9.4. FORMULA LUI STOKES 283
Solut ie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu denit ia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
x(t) = t, y(t) =
3
2
t, t
_
1
2
, 1
_
.
Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie port iunea din
planul x + y + z =
3
2
situata n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
Proiect ia lui pe planul xOy este mult imea
D = (x, y);
1
2
x +y
3
2
, 0 x 1, 0 y 1,
a carei arie este
3
4
. O parametrizare (carteziana) a suprafet ei este
z =
3
2
x y, (x, y) D.
Aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_

(y
2
z
2
)dx + (z
2
x
2
)dy + (x
2
y
2
)dz =
= 2
_

(x +y)dx dy + (y +z)dy dz + (z +x)dz dx =


= 2
_ _
D
3dxdy = 6 aria(D) =
9
2
.
25. Sa se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
_

xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz,


pe curba de ecuat ii:
x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
Solut ie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = Rcos t, y(t) = Rsint, z(t) = R(cos t + sint), t [0, 2).
284 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Pentru a aplica formula lui Stokes, consideram suprafat a port iunea din
planul z = x+y situata n interiorul cilindrului x
2
+y
2
= R
2
. Proiect ia lui
pe planul xOy este discul de centru O si raza R, notat D. O parametrizare
carteziana pentru este z = x+y, (x, y) D. Aplicand formula lui Stokes,
obt inem:
_

xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz =


_

dx dy +dy dz dz dx =
=
_ _
D
dxdy = R
2
.
26. Sa se calculeze circulat ia campului de vectori V =
1
r
(kr) pe curba
=
1

2

3
, unde:

1
= (x, y, z); x
2
+y
2
= 1, z = 0, x > 0, y > 0

2
= (x, y, z); y
2
+z
2
= 1, x = 0, y > 0, z > 0

3
= (x, y, z); z
2
+x
2
= 1, y = 0, z > 0, x > 0.
Solut ie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai rotorul
campului V :
rotV =
1
r
rot(k r) (k r)grad
1
r
=
=
1
r
_
k divr r divk +
dk
dr

dr
dk
_
+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
Fie suprafat a = (x, y, z); x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, x > 0, y > 0, z > 0; evident,
bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_

V dr =
_

rotV nd,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula integrala
de suprafat a, putem folosi atat parametrizarea carteziana cat si coordonatele
sferice; se obt ine
_

V dr =

2
.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si e punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie reuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
Sa se calculeze
_

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.


Solut ie
9.4. FORMULA LUI STOKES 285
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercit iu calculul
direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obt inem:
_

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz =


_

2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.


Proiect ia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar
parametrizarea carteziana este
z = c
_
1
x
a

y
b
_
.
Rezulta:
_

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2


_ _
OAB
_
c
a
+
c
b
+ 1
_
dxdy =
= ab +bc +ca.
28. Fie V = (x
2
+y 4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k si e semisfera
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z 0.
Sa se calculeze uxul campului rot (V ) prin , orientata cu normala exte-
rioara (la sfera).
Solut ie
Fluxul cerut este:
T

(rot(V )) =
_

rot(V ) nd,
unde, n este normala exterioara la . Integrala de suprafat a se poate calcula
atat direct (cu denit ia) cat si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, e
cercul de intersect ie dintre si planul xOy. Ecuat iile lui sunt:
x
2
+y
2
= 16, z = 0.
Orientarea pe este orientarea pozitiva a cercului n planul xOy. Aplicand
formula lui Stokes, rezulta:
_

rot(V ) nd =
_

V dr =
=
_
2
0
_
(16 cos
2
t + 4 sint 4)(4 sint) + (48 sint cos
2
t)
_
dt = 16.
286 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
29. Fie a > 0, b > 0 si e intersect ia cilindrului x
2
+ y
2
= a
2
cu
planul
x
a
+
z
b
= 1. Sa se calculeze, (aplicand formula lui Stokes), circulat ia
campului vectorial V = xi + (y x) j + (z x y) k de-a lungul curbei
(orientarea pe nu este precizata).
Solut ie
Fie port iunea din planul
x
a
+
z
b
= 1 din interiorul cilindrului x
2
+y
2
= a
2
:
= (x, y, z) R
3
[
x
a
+
z
b
= 1, x
2
+y
2
a
2
.
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezulta:
_

V dr =
_

rot(V ) nd,
orientarile pe si ind compatibile. Parametrizam cartezian :
z = b
_
1
x
a
_
, (x, y) D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
a
2
.
Rezulta vectorii tangent i la :
_
1, 0,
b
a
_
si (0, 1, 0),
si deci versorul normalei la indus de parametrizarea aleasa este n =
b
a
i+k.
Rotorul campului V este rotV = i + j k. Rezulta circulat ia:
_

V r =
_

rot(V ) nd = a
2
_
1 +
b
a
_
.
30. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e n versorul normalei
la si e c un vector constant. Sa se demonstreze ca circulat ia campului
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu
_

c (r n) d.
Solut ie
Aplicam formula lui Stokes:
_

(c r) r dr =
_

rot
_
(c r) r
_
nd =
9.4. FORMULA LUI STOKES 287
=
_

_
(c r) rotr r grad(c r)
_
nd =
_

(c r) nd =
_

c(r n)d.
31. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e n versorul normalei
la si e f si g doua funct ii de clasa (
2
pe o vecinatate a lui . Sa se
demonstreze relat iile:
_

f gradg dr =
_

_
(gradf) (gradg)
_
nd.
_

_
f
g
x
+g
f
x
_
dx +
_
f
g
y
+g
f
y
_
dy +
_
f
g
z
+g
f
z
_
dz = 0.
Solut ie
Se aplica formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
_

f gradg dr =
_

rot(f (gradg)) nd =
=
_

_
f rot(gradg) gradg gradf
_
nd =
=
_

_
(gradf) (gradg)
_
nd.
Pentru a doua egalitate, calculam rotorul:
rot
__
f
g
x
+g
f
x
_
i +
_
f
g
y
+g
f
y
_
j +
_
f
g
z
+g
f
z
_
k
_
= 0,
deci circulat ia este nula (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat si e n versorul normalei
la suprafat a .
a. Daca f este o funct ie de clasa (
1
pe (0, ), sa se calculeze circulat ia
campului vectorial V = f(r)r pe curba .
b. Daca g este o funct ie de clasa (
1
pe o vecinatate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulat ia campului de vectori
W(x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este
_

c (n gradg)d.
Solut ie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f(r) rotr r gradf(r) = r
f

(r)
r
r = 0,
288 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
deci circulat ia este nula.
b. Aplicam formula lui Stokes; calculand rotorul campului W, obt inem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e f (
1
(R), a R
3
si
e V = (a gradf(r)) r, unde, r este vectorul de pozit ie. Sa se demonstreze:
_

V dr =
_

a r
r
f

(r) n d,
unde, n este versorul normalei la .
Solut ie
Se aplica formula lui Stokes:
_

V dr =
_

a r
r
f

(r)n d =
_

rot ((a gradf(r)) r) n d.


Calculam acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:
gradf(r) = f

(r) gradr = f

(r)
r
r
.
Obt inem:
rot (( a gradf(r) ) r) = rot
_
( a r )
r
f

(r) r
_
=
=
(a r)
r
f

(r) rotr r grad


_
( a r )
r
f

(r)
_
= r
_
f

(r) grad
_
( a r )
r
_
+
( a r )
r
gradf

(r)
_
=
= r
_
f

(r)
r a ( a r )
r
r
r
2
+
( a r )
r
f

(r)
r
r
_
=
=
f

(r)
r
(a r),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Capitolul 10
Exemple de teste pentru
examen
10.1 Analiza matematica I
Testul 1.
I. Este spat iul (R
2
, | |
2
) complet ? Justicare.
II. Sa se studieze convergent a seriilor:

n1
3

n
3
+n
2
n
n
2
,

n1
n!
_
a
n
_
n
, a R
III. Sa se construiasca un sir al aproximat iilor succesive care sa convearga
la solut ia reala a ecuat iei x
3
+ 12x 1 = 0.
IV. Sa se studieze convergent a punctuala si uniforma a sirului de funct ii
f
n
: [0, 1] R, f
n
(x) = x
n
x
n+1
.
V. Sa se studieze existent a derivatelor part iale si a diferent ialei (n origine)
pentru funct ia: f(x, y) =
_
x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
VI. Sa se determine maximul si minimul funct iei f(x, y) = x
2
+y
2
3x2y+1
pe mult imea K = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
1.
Testul 2.
I. Sunt urmatoarele armat ii adevarate? Justicare.
a. Orice funct ie de clasa (
1
(R
2
) este diferent iabila.
b. Daca f : R
2
R are derivate part iale n origine, atunci ea este
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
diferent iabila n origine.
II. Sa se studieze convergent a uniforma a seriei:

n1
sin nx
n
2
, x R. Se poate
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. Sa se ae extremele locale ale funct iei f(x, y) = x
2
ye
2x+3y
, pe R
2
.
IV. Sa se calculeze aproximarea liniara a funct iei f(x, y, z) =
_
x+1
(y+1)(z+1)
n vecinatatea originii.
V. Fie r vectorul de pozit ie si e f (
1
(R). Sa se calculeze laplacianul
funct iilor g(x, y, z) = f
_
1
r
_
si h(x, y, z) = f(r).
VI. Pe spat iul Banach (([a, b], | |

) al funct iilor continue (reale) con-


sideram aplicat ia J : ([a, b] R, J(f) =
_
b
a
f(t)dt. Este J funct ionala
liniara? Dar continua?
Testul 3.
I. Teorema contract iei.
II. Sa se studieze convergent a si convergent a absoluta seriilor:

n1
n(2+i)
n
3
n
,

n2
(1)
n
lnn
.
III.

In spat iul metric R, mult imea (1)
n n1
n+1
[ n N 1, 1 este
nchisa sau deschisa? Justicare.
IV. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero funct iile f(x) = sin2x
si g(x) = ln(1 + 2x). Sa se calculeze apoi suma seriei

n1
(1)
n+1
n
.
V. Fie funct ia f(x, y) =
_
xy sin
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Sa se arate ca f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n orice
punct si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este f de clasa (
2
pe R
2
?
VI. Sa se ae extremele funct iei y = y(x) denite implicit de ecuat ia
x
3
+y
3
2xy = 0.
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adevarat ca orice funct ie f (

(R) se poate
dezvolta n serie Taylor n vecinatatea oricarui punct?
II. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V =
1
r
(k r).
10.1. ANALIZ

A MATEMATIC

A I 291
III. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a ecuat iei
x
3
+ 4x 1 = 0.
IV. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ie x
2
+ 2y
2
= 1.
V. Sa se studieze convergent a punctuala si uniforma a sirului u
n
: R R,
u
n
(x) =
_
x
2
+
1
n
2
, n > 0.
VI. Sa se studieze convergent a seriei

n0
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
, a > 1.
Testul 5.
I. Spat iul metric al funct iilor continue (([a, b], | |

) este complet ? Justi-


care.
II. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
2
integrala
_
1
0
sinx
x
dx.
III. Fie funct ia f(x, y) =
_
xy

x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se studieze continuitatea, existent a derivatelor part iale de ordinul ntai
si diferent iabilitatea n origine.
IV. Sa se determine extremele locale ale funct iei:
f : (0, 2) (0, 2) R, f(x, y) = sinxsiny sin(x +y).
V. Fie g (
1
(R
2
) si e funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
g(y
2
x
2
, z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y
z
x
+x
z
y
.
VI. Se poate deriva termen cu termen seria

n=1
sin nx
2
n
, x R?
Testul 6.
I. Consideram pe Q si C metrica uzuala: d(x, y) = [xy[. Sa se stabileasca
daca urmatoarele armat ii sunt adevarate sau false. Justicare.
a. Spat iul metric (Q, d) este complet.
b. Spat iul metric (C, d) este complet.
II. Sa se studieze convergent a seriei

n1
_
an+1
bn+1
_
n
, a > 0, b > 0.
III. Sa se determine mult imea de convergent a (n R) a seriei de puteri:

n=1
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
x
n
, a > 0.
IV. Sa se calculeze divergent a campului vectorial V = r +
k r
r
4
r, unde k este
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozit ie.
292 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
V. Sa se determine valorile extreme ale funct iei f : R
3
R,
f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult imea (x, y, z) R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1.
VI. Fie f : (0, 1] R, f(x) = sin
1
x
. Sa se studieze daca f este uniform
continua.
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. Sa se dezvolte n serie n jurul originii funct ia f(x) = arctgx si sa se
calculeze cu o eroare mai mica decat 10
2
integrala
_ 1
2
0
arctgx
x
dx.
III. Fie f : R
3
R ; f(x, y, z) = x
2
+yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se deter-
mine versorul s stiind ca
df
ds
(a) este maxim.
IV. Sa se determine extremele funct iei z = z(x, y), denite implicit de
ecuat ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) 8(xy +x +y) = 0.
V. Sa se caracterizeze sirurile Cauchy si cele convergente ntr-un spat iu met-
ric discret.
VI. Sa se ae f (
2
(R) stiind ca funct ia u(x, y) = f(x
2
y
2
) este armonica
pe R
2
.
Testul 8.
I. Sa se enunt e si sa se demonstreze trei criterii de convergent a pentru serii
cu termeni pozitivi.
II. Fie a, b R, a < b. Sa se demonstreze ca d
1
(f, g) =
_
b
a
[f(x) g(x)[dx
este distant a pe mult imea funct iilor continue ([a, b].
III. Sa se calculeze suma seriei numerice

n0
(1)
n
3n+1
, folosind seria de puteri

n0
(1)
n
3n+1
x
3n+1
.
IV. Sa se studieze continuitatea si existent a derivatelor part iale n origine
ale funct iei f(x, y) =
_
_
_
e

_
x
2
y
2
+
y
2
x
2
_
daca xy ,= 0
0 daca xy = 0
V. Fie F C
2
(R
2
). Funct ia y = y(x) este denita implicit de ecuat ia
F(sinx +y, cos y +x) = 0.
Sa se determine y

n punctele critice ale lui y.


VI. Fie ecuat ia diferent iala x
2 d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ia daca
10.1. ANALIZ

A MATEMATIC

A I 293
se face schimbarea de variabile (x, y) (t, y), unde x = e
t
?
Testul 9.
I.

In R (cu distant a uzuala) orice sir Cauchy este convergent? Justicare.
II. Sa se studieze convergent a si convergent a absoluta a seriei

n1
(1)
n
ln n
.
III. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero funct ia
f(x) = arcsinx si apoi sa se calculeze suma seriei 1+

n1
135...(2n1)
246...(2n)

1
2n+1
.
IV. Folosind dezvoltari limitate sa se calculeze limita: lim
x0
1cos x
2
x
2
sinx
2
.
V. Fie funct ia: f(x, y) =
_
xy
3
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Sa se arate f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n origine
si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este funct ia f de clasa (
2
pe R
2
?
VI. Fie a, b, c R, a
2
+ b
2
+ c
2
,= 0; sa se determine valorile extreme ale
funct iei f : R
3
R, f(x, y, z) = ax +by +cz, pe mult imea
D = (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
.
Testul 10.
I. Derivarea si integrarea termen cu termen a sirurilor de funct ii.
II. Sa se studieze convergent a absoluta pentru seria

n2
(1)
n
nln
2
n
.
III. Pe spat iul Banach complex (([a, b], | |

) consideram operatorul:
(Mf)(x) = xf(x), f ([a, b], x [a, b].
a. Sa se demonstreze ca M este liniar si continuu si | M |= [b[.
b. Sa se demonstreze ca spectrul lui M este : (M) = [a, b].
c. Sa se determine mult imea valorilor proprii.
IV. Sa se calculeze mult imea de convergent a (n C) a seriei

n1
z
n
n
, z C.
V. Este funct ia g : R
2
R, g(x, y) = x
_
x
2
+y
2
de clasa (
1
(R
2
) ?
VI. Sa se determine punctele de extrem local ale funct iei:
f(x, y) = 3xy
2
x
3
15x 36x + 9, (x, y) R
2
.
294 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
10.2 Analiza matematica II
Testul 1.
I. Sa se enunt e si sa se demonstreze doua criterii de convergent a absoluta
pentru integrala Riemann improprie.
II. Sa se calculeze

_
0
x
1
4
(x+1)
2
dx.
III. Sa se calculeze integrala:
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy, D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
y 0, x 0.
IV. Fie 0 < k < R; sa se calculeze volumul mult imii:
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
R
2
, z k.
V. Fie campul vectorial V = r +
k r
r
4
r si e suprafat a:
= (x, y, z); z = 3 x
2
y
2
, 1 z (x, y, z); x
2
+y
2
2, z = 1.
Sa se calculeze uxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).
VI. Ce relat ii de incluziune sunt ntre mult imile:
i.
1
(Z) si
2
(Z) ,
ii. L
1
[0, 2] si L
2
[0, 2]? Justicare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
II. Sa se studieze continuitatea funct iei F(y) =
_

0
sinxy
1+x
2
dx, y R.
III. Pe spat iul Hilbert
2
(N) consideram operatorul:
V :
2
(N)
2
(N) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1. Sa se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. Sa se calculeze aria mult imii plane D marginite de curba de ecuat ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a si b ind doua constante pozitive.
V. Sa se calculeze aria submult imii de pe sfera x
2
+y
2
+z
2
= 1, situate n
interiorul conului x
2
+y
2
= z
2
.
VI. Sa se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
_

xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz , : x


2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
10.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
II. Sa se calculeze integrala: J() =

2
_
0
arctg(tgx)
tgx
dx, > 0, ,= 1.
III. Sa se calculeze integrala dubla:
_ _
D
(x + 3y)dxdy, D ind mult imea plana marginita de curbele de ecuat ii
y = x
2
+ 1, y = x
2
, x = 1, x = 3.
IV. Sa se calculeze aria paraboloidul z = x
2
+y
2
, z [0, h].
V. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raza R si de masura (0, ), presupus omogen.
VI. Sa se calculeze uxul campului vectorial V =
1
r
(rk) printr-o suprafat a
nchisa arbitrara ce nu cont ine originea n interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
II. Sa se studieze convergent a integralei

_
1
ln x

x
3
1
dx
III. Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia f(x) = [x[, x [, ], prelun-
gita prin periodicitate lantregul R. Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+....
IV. Fie =
xy
x
2
+y
2
dx +
x+y
x
2
+y
2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
_

,
unde este o curba arbitrara nchisa cu O , .
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si e punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa se cal-
culeze
_

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz direct si aplicand formula lui


Stokes.
VI. Sa se calculeze uxul campului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafat a de ecuat ie z
2
= x
2
+y
2
, z [0, 1].
296 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
II. Sa se calculeze integrala
1
_
0
dx
(1x
n
)
1
n
, n N.
III. Sa se determine seria Fourier asociata funct iei f(x) = e
ax
, x (, ]
si apoi sa se calculeze suma seriei de numere:

n1
1
n
2
+a
2
, a ,= 0.
IV. Sa se calculeze volumul mult imii marginite de suprafet ele de ecuat ii
z = 4 x
2
y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
V. Sa se calculeze uxul campului de vectori V = yixj+z
2
k, prin suprafat a
de ecuat ie z = x
2
+y
2
, z [0, 1].
VI. Sa se calculeze masa rului material de ecuat ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t [0, 1], cu densitatea F(x, y, z) =

2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale n spat ii Hilbert si serii Fourier.
II. Sa se calculeze integrala
1
_
0
ln
p
_
1
x
_
dx, p > 1.
III. Sa se calculeze aria mult imii plane marginite de curba de ecuat ie
_
x
2
+y
2
_
2
= 2a
2
xy, a ind o constanta pozitiva.
IV. Fie =
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. Sa se calculeze integrala curbilinie
_
C(O,R)
, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O si raza R > 0.
b. Sa se calculeze
_

, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat


O , .
V. Sa se calculeze volumul mult imii marginite de suprafet ele de ecuat ii
x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x 0.
VI. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
_

y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz ,


ind curba de ecuat ii : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
10.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
II. Fie > 0. Sa se calculeze

_
0
sinx
x
dx.
III. Sa se calculeze integrala dubla
_ _
D
ln(1+x
2
+y
2
)dxdy, D ind marginit
de curbele de ecuat ii x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x 0.
IV. Fie 1-forma diferent iala = ydx +xdy, (x, y) R
2
.
i. Este nchisa? Dar exacta?
ii. Sa se calculeze
_

pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).


V. Sa se calculeze spectrul si norma operatorului diagonal:
D

:
2
(N)
2
(N), (D

x)(n) = (n)x(n), unde (n) =


1
n
2
+1
.
Este operatorul D

inversabil ?
VI. Sa se calculeze integrala de suprafat a
_

x
2
dydz2xydzdx+z
3
dxdy,
unde, = (x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
II. Sa se calculeze integrala: F(y) =
_
2
0
ln
_
cos
2
x +y
2
sin
2
x
_
dx, y > 0.
III. Sa se calculeze volumul mult imii:
= (x, y, z) R
3
; (x, y) D, 0 z f(x, y),
daca D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
2y, si f(x, y) = x
2
+y
2
.
IV. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere o de raza R si avand densitatea constanta c.
V. Fie V = (x
2
+y 4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k si e semisfera
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z 0.
Sa se calculeze uxul campului rot (V ) prin , orientata cu normala exte-
rioara (la sfera).
VI. Sa se determine seria Fourier asociata funct iei f(x) = x
2
, x (, ],
prelungita prin periodicitate la R. Sa se calculeze apoi sumele seriilor de
numere:

n0
1
n
2
,

n1
(1)
n1
n
2
,

n1
1
n
4
.
298 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 9.
I. Masura si integrala Lebesgue.
II. Sa se calculeze integrala: F(a) =

2
_
0
ln
_
1+a cos x
1a cos x
_
dx
cos x
, [a[ < 1.
III. Sa se calculeze:
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
1.
IV. Sa se calculeze norma si valorile proprii ale operatorului
W :
2
(Z)
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n 1) , n Z.
V. Fie P, Q, R : = (x, y, z) ; y > 0, z 0 R,
P = x
2
yz +
y
x
2
+y
2
, Q = y
2
zx
x
x
2
+y
2
, R = z
2
xy.
Notand cu = Pdx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
_

, unde este un
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si
B(1, 1, 0).
VI. Fie o suprafat a nchisa si e K compactul marginit de . Sa se
demonstreze ca:
1
3
_

r n d = vol (K) , n ind normala exterioara la .


Testul 10.
I. Funct iile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ) R, f(x, y) =
x
y
2
e

_
x
y
_
2
si e integrala parametru
F(y) =
_
1
0
f(x, y) dx. Sa se calculeze: lim
y0
_
1
0
f(x, y) si
_
1
0
lim
y0
f(x, y) dx.
III. Sa se calculeze volumul mult imii marginite de suprafet ele de ecuat ii
x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z 0.
IV. Sa se calculeze aria submult imii de pe paraboloidul z = x
2
+ y
2
situat
n interiorul cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
V. Sa se calculeze, aplicand formula Green-Riemann,
_

xydx +
x
2
2
dy,
= (x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x 0 y (x, y) [ x +y = 1, x 0, y 0.
VI. Sa se calculeze integrala de suprafat a:
_

x
2
(y z)dy dz +y
2
(z x)dz dx +z
2
(x y)dx dy,
unde = (x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z 1.
Bibliograe
Lucrari teoretice
1. I. Colojoara
Analiza matematica, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Dierential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferent ial si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnica, 1965.
4. P. Flondor, O. Stanasila
Lect ii de analiza matematica, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiza funct ionala, Ed. Stiint ica si enciclopedica, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiza funct ionala, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Romane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. Stanasila
Analiza liniara si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. Stanasila
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferent ial - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebra si analiza matematica, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit a, Tatiana Stanasila
1000 de probleme rezolvate si exercit ii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN