Clasa III AMG Mihai Cristina

Bolile psihice si tratarea lor

O categorie speciala de boli o reprezinta bolile psihice. Sunt mai speciale pentru ca sunt mai greu de studiat de catre medicina. Daca pentru bolile provocate de microbi si virusi, medicina a gasit cauzele lor, mijloace de diagnosticare clare si un tratament corespunzator, pentru bolile psihice nu se poate afirma acest lucru. Aceste boli sunt mai speciale pentru ca sunt greu de studiat de stiinta in general. Stiinta nu a strins suficient de multe date si nu are aparatura suficient de evoluata pentru a avea concluzii clare referitoare la aceste boli. Tocmai de aceea de ele se ocupa nu numai medicina si stiinta, ci si unele religii, unele scoli spirituale si in general orice grupare spirituala. Mai mult de atat, orice om obisnuit are un simt anume care-l face sa clasifice pe unii din semenii lui in categoria generica de nebuni. Ce este adevarat si ce este fals in toate acestea? Cum apar bolile psihice si din ce motive? Oare se pot trata aceste boli? Cum se pot trata? Ce sunt bolile psihice conform viziunii actuale a medicinii. Chiar din denumirea lor rezulta clar ca inca din antichitate bolile psihice erau considerate boli ale sufletului. Pentru a ne orienta in acest domeniu am selectat cele mai importante definitii din acest domeniu. Trebuie de la inceput sa mentionam ca exista doua mari categorii de definitii, unele bazate pe sufixul "psiho" si altele bazate pe sufixul "neuro". In limbajul lucrarii de fata, care se doreste a fi un limbaj universal (comun tuturor domeniilor cunoasterii), prima categorie de termeni are afinitati in special cu sufletul, iar cele bazate pe sufixul neuro au afinitati in special cu corpul fizic, care de multe ori este afectat de bolile psihice. Enumeram termenii cu explicatiile lor conform dictionarelor uzuale. Psiho (gr. psikhe = suflet). Aristotel in lucrarea "Despre suflet" pune bazele psihologiei, stiinta care se ocupa cu studiul proceselor psihice. Psihanaliza = conceptia psihologica a lui Sigmund Freud si a adeptilor sai, care aplica o metoda de analiza psihologica si psihoterapeutica corespunzatoare si se bazeaza pe raportul intre constient, inconstient si preconstient (subconstient). Psihologie (psikhe = suflet + logos = studiu) = stiinta care studiaza psihicul, legitatea proceselor psihice (cognitive, afective, volitionale) si insusirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.) Psihiatrie (psikhe = suflet + iatreia = vindecare) = disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor psihice (psihoze, demente, psihopatii si nevroze) si cu tratamentul lor. Neuro (gr. Neuron) = nerv Neurochirurgie = ramura a chirurgiei care are ca obiect bolile sistemului nervos care necesita o interventie chirurgicala (actioneaza asupra corpului fizic). Neurologie = disciplina care se ocupa cu studiul sistemului nervos. Cuprinde anatomia, fiziologia, chimia si patologia sistemului nervos. Medicina nu admite inca existenta sufletului, pentru ca inca nu l-a masurat nimeni, nu l-a fotografiat nimeni si n-a fost studiat in nici un laborator. De aceea, incearca sa gaseasca orice alte explicatii pentru aceste boli psihice in afara de cele legate de existenta unui suflet. Religiile si toate miscarile spirituale admit existenta sufletului. Orice om este convins ca el nu este numai corpul fizic, ci si altceva, ceva greu de definit si de simtit, dar care ne tine in viata. Tot boli psihice sunt si gelozia, isteria, somnambulismul, fanatismul, enurezisul, alcoolismul, homosexualitatea, lesbianismul etc. care de multe ori nu sunt considerate boli. Ce simptome au bolnavii psihic Pentru analiza simptomelor bolilor psihice vom pleca tot de la definitia unor boli psihice,

recunoscute ca atare de medicina. Enumeram simptomele unor boli mai cunoscute. Psihoze = boli psihice manifestate prin grave tulburari ale afectivitatii, gindirii sau comportamentului, de care bolnavul nu este constient si care necesita izolarea acestuia de mediul social normal. Dementa = dezintegrare a activitatii psihice anterior normale, determinind pierderea capacitatii de adaptare sociala a individului. Dementa precoce = varietate de schizofrenie. Dementa senila = dementa care progreseaza o data cu virsta. Psihopatii = 1. Boala psihica, 2. Maladie a personalitatii manifestata prin tulburari de afectivitate, comportament sau caracter. Nevroza (nevropatie) = boala manifestata prin varietate si indelungate tulburari psihice (de care bolnavul e constient) si prin suferinte somatice care nu se datoresc unor leziuni organice, ci tulburarii dinamicii normale a proceselor nervoase; este provocata de solicitari psihice excesive. Principalele forme clinice de nevroze sint neurastenia, isteria si psihastenia. Neurastenie = forma clinica de nevroza, manifestata prin oboseala, dureri de cap, insomnie, la care se adauga uneori neliniste, depresiune psihica. Isterie (g. hystera) = varietate de nevroza sau psihopatie, caracterizata prin aparitia, sub influenta socurilor emotive, a sugestiei sau autosugestiei, a unor variate simptome neurologice fara substrat organic. Psihastenie (psikhe = suflet + astheneia = slabiciune) = forma de nevroza caracterizata printro stare de nehotarire, nesiguranta de sine, obsesii si fobii. Neuroplegie = stare patologica manifestata prin scaderea sau disparitia tonusului sistemului nervos; poate fi obtinuta si artificial cu ajutorul unor medicamente (clorpromazina, lergactil). Nevralgie = durere localizata de-a lungul unui nerv. Dupa nervul interesat poate fi sciatica, intercostala, trigeminala etc. Schizofrenie (gr. skhizo = a imparti si phren = spirit) = boala mintala cronica caracterizata prin destramarea progresiva a functiilor psihice (afectivitate, intelect, vointa), care duce la pierderea contactului cu realitatea. Apare de obicei la tineri in epoca adolescentei si evolueaza continuu sau cu intreruperi. Epilepsie = crize de pierdere a constiintei insotite de spasme musculare. Depresiune = tristete intensa Paralizii, semipareze = paralizarea unor parti ale corpului fizic. Conform definitiilor de mai sus aceste simptome pot fi urmatoarele: tulburari ale afectivitatii, gindirii, comportamentului sau caracterului, pierderea capacitatii de adaptare sociala a individului, prin oboseala, dureri de cap, insomnie, la care se adauga uneori neliniste, depresiune psihica, stare de nehotarire, nesiguranta de sine, obsesii si fobii, scaderea sau disparitia tonusului sistemului nervos, dureri localizate de-a lungul unui nerv, destramarea progresiva a functiilor psihice (afectivitate, intelect, vointa), care duce la pierderea contactului cu realitatea. Adaugam: dureri de cap insotite de greturi, varsaturi, tulburari de vedere si de auz. Tulburari ale mirosului si pipaitului, senzatia de umflare a corpului fizic, senzatia de decorporalizare, pierderea cunostintei, spasme musculare, emotivitate, migrena. Remarcam cu aceasta ocazie ca desi medicina nu recunoaste inca existenta corpurilor subtile, ea admite totusi ca motivele unor boli psihice pot fi la nivel afectiv, mental sau volutional. Acestea corespund de fapt lumilor paralele: astral, mental si cauzal. Cum apar bolile psihice Aceste boli apar de obicei cu simptome foarte diferite care se manifesta uneori treptat, evolutiv, dar cel mai adesea brusc, in urma unui soc psihic, a unei intimplari deosebite care ne afecteaza profund, deseori pe fondul unui stres.

Diagnosticul acestor boli este foarte dificil de stabilit si tocmai de aceea, in regimurile sociale totalitare, medicii care se ocupau de aceste boli includeau si includ in aceste categorii de bolnavi pe toti cei care ridicau probleme regimului respectiv, pentru ca unele sunt boli ideologice, sint greu de diagnosticat, extrem de greu de tratat si permit debarasarea fara probleme de adversarii incomozi. Bineinteles ca unii dintre acestia nu sunt bolnavi psihic, ci doar oameni care doresc progresul social. Tratamentul aplicat in prezent bolnavilor psihic Daca studiem cu atentie tratamentele aplicate de diferite scoli de medicina, constatam ca ele, tratamentele, sunt foarte variate, unele chiar ciudate, incepind cu plimbarile in aer curat si terminand cu electrosocurile. Constatam de asemenea ca fiecare medic recomanda cu predilectie anumite tratamente si de multe ori acestea nu sint recomandate sau chiar contraindicate de alti medici. Remarcam folosirea cu precadere a tratamentelor externe, dar uneori, ca adjuvante, se folosesc pentru uz intern sedativele, calmantele. Enumeram citeva din terapiile folosite in prezent, de diferiti medici: electroterapiile (galvanizarile, curentii aplicati cu sau fara impulsuri), magnetodiafluxul, ionizarile, ultravioletele, cromoterapia, ultrasunetele, presopunctura, acupunctura, plimbarile, compresele, cataplasmele, baile de sezut, baile de aer, gimnastica, socurile electrice, odihna.