Sunteți pe pagina 1din 2

Iluminismul

Caracterizat prin profunde schimbari in structura societatii, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirma in numele unei noi conceptii despre lume, natura si societate, ca si prin efervescenta de idei produsa de cercetarile din domeniul matematicii si fizicii, secolul al XVIII-lea pune in cele mai multe tari europene nazuinta puternica de innoire, existenta pe toate planurile culturii. In multe tari europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci in care s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare si raspandirea cunostiintelor culturale, pe ideea "luminarii maselor". Iluminismul sau luminismul este un curent de gandire, cu multiple consecinte pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din pozitia rigida in care il fixase filozofia traditionala, pentru a-l face obiectul propriei sale activitati: prin munca si cultura, omul este perfectibil ca si societatea pe care el o construieste. Inlocuind conceptia statica despre om cu una dinamica, iluminismul e sustinut de ideologii claselor dinamice ale societatii, de burghezie in primul rand. De aceea a aparut in tarile in care burghezia a aparut mai repede (Anglia si Franta) si s-a configurat mai tarziu acolo unde fortele feudale erau mai puternice, iar cele burgheze inca foarte reduse (de ex. in S-E-ul Europei). De asemenea a existat si in America de N si S. Lupta de emancipare a acestei clase revolutionare s-a sprijinit pe un numar de idei orientate in intregime pe o directie antifeudala. Inca din 1688, in cadrul Revolutiei burgheze din Anglia, cand parlamentul a votat "Declaratia Drepturilor", proclamand suveranitatea poporului, incepe sa fie pus sub semnul intrebarii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat se cristalizeaza o ideologie iluminista care va pregati Marea Revolutie Franceza din 1789. Ilumimismul a avut cateva trasaturi specifice: - Are un caracter antifeudal si antidespotic. Toate institutiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absoluta bazata pe ideea dreptului divin, biserica, justitia, scoala.Ganditorii iluministi cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului si acordarea de libertati sociale si politice intregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicari se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural si a contractului social, conform carora oamenii se nasc cu aceste drepturi si traiesc pe baza unei intelegeri cu monarhul, pe care pot sa nu-l mai accepte daca nu este un om "luminat". - Spiritul sau rationalist materialist si laic. In secolul XVIII s-a afirmat ratiunea, fenomenele vietii au cunoscut o interpretare materialista iar problemele culturii si ale stiintei au inceput sa se separe de cele ale religiei, combatand fanatismul si misticismul. Declinul autoritatii ecleziastice asupra vietii publice nu a atras si revalorificarea mentalitatii magice. De asta data, practicile oculte nu au mai fost satanizate (si condamnate juridic), ci au inceput sa fie depreciate rational (si luate in deradere). Magul nu mai este vazut ca un pactant cu diavolul, ci ca un sarlatan abuzind de credulitatea publicului. Visul si magia au suferit o radicala psihologizare, fiind

deconspirate ca modalitati de iluzionare si autoiluzionare. - Militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura. - Incurajeaza tratarea problemelor sociale in literatura. - Genereaza o literatura cu caracter moralist.