CONSTITUIREA, GESTIONAREA SI DEZVOLTAREA PATRIMONIULUI CULTURAL Curs optional

Anul III, semestrul II

Tema 1 Legislatia nationala si internationala privind patrimoniul cultural

a. Legislatia nationala Legislatia national privind patrimonial cultural naional cuprinde mai multe legi privind patrimoniul istoric, arheologic i imaterial. Menionm aici Legea 422 din 2001 privind protejarea monumentelor istorice, respectiv Legea 378 din 2001 privind protejarea siturilor arheologice. Legea 422 reglementeaz regimul juridic al monumentelor istorice. n articolul 1 se arat c monumentele istorice sunt bunuri immobile, construcii i terenuri de pe teritoriul rii noastre care sunt semnificative pentru istoria i cultura naional i universal. Aceste monumente sunt clasate i incluse pe Lista Monumentelor din Romnia, ultima editie fiind aprut n anul 2010. Ea este ntocmit de Institutul Naional al Patrimoniului. Protejarea monumentelor istorice se face prin msuri cu character tiinific, juridic, administrative, fianaciar, fiscal i ethnic, care asigur identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidena, conservarea, asigurarea securitii, consolidarea, restaurarea i valorificarea socio-economic a acestora.1 Monumentele istorice pot fi bunuri imobile aflate n suprateran, subteran sau subacvatic. n cadrul legislaiei sunt distinse monumente simple, ansambluri de monumente i situri. Monumentele istorice pot fi n proprietate public sau privat. n acest ultim caz ele pot aparine unor personae fizice sau persoane juridice. Monumentele din domeniul privat pot fi vndute doar cu condiia respectrii dreptului de preemiune ale statului prin Ministerul Culturii sau direciile judeene de cultur. Monumentele istorice sun clasate n dou categorii: categoria A de valoare naional i universal, respective categoria B de valoare local. Clasarea lor se face prin ordinal Ministrului Culturii, n baza propunerii Comisie Naionale a Monumentelor Istorice. Pn la institutirea zonei de protecie a monumentului n vederea clasrii se consider zon de protecie delimitat n jurul limitelor monumentului istoric este de 100 m n intravilan n
1

Legea 422 din 2001, art. 2 (3).

mediul urban i 200 de m n mediul rural, respectiv 500 de m n afara localitilor urbane i rurale.2 Declasarea unui monument istoric se poate face n trei cazuri: descrcarea de sarcin arheologic, dispariia monumentului istoric i constatarea pierderii calitii de monument istoric al imobilului. n unele situaii se impun clasarea de urgen sau schimbar ea grupei de ncadrare a monumentului istoric. Interveniile asupra monumentelor istorice3 se fac numai pe baza i cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii sau serviciilor sale deconcertate. Aceste intervenii pot fi: lucrri de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajri peisagistice ce modific substana sau aspectului monumentelor, mulaje de pe componente ale unor monumente istorice, mprejmuiri, construcii de protecie, panouri publicitare, schimbri de funciuni sau destinaii, strmutarea monumentelor istorice, amenajri de ci de acces etc. Autorizaia de construcie, de desfiinare sau de intervenie la un monument istoric se elibereaz confom avizului emis de Ministerul Culturii sau serviciilor deconcerctate, dup caz. Comisia Naional a Monumentelor istorice propune strategiile i avizarea metodologiilor, nromativelor i msurilor tehnico-tiinifice n domeniul protejrii monumentelor istorice. Ea are un numr de 21 de membri. Membrii Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice sunt numiti de ministrul culturii la propunerea Academiei Romne - 2 membri, Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului - un membru; Ministerului Educariei Nationale - 2 membri; organizatiilor neguvernamentale cu activitate n domeniul protej,rii monumentelor istorice - un membru; Ministerului Culturii si Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propusi de comisiile regionale ale monumentelor istorice. Legea prevede si o serie de amenzi contravenonale. Astfel, de 5000 la 1000 lei se sanctioneaza executarea de lucrri la un imobil in curs de clasare fara avizul Ministerului Culturii, neprecizarea in certificatul de urbanism a necesitatii avizului de la Ministerul Culturii si eliberearea autorizatiilor de constructie sau desfiintare fara avizul Ministerului Culturii si serviciilor deconcertate.

O alta lege importanta este Legea nr 378 din 2001, privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice de interes national. Siturile arheologice se inscriu in Registrul Arheologic National si Lista Monumentelor Istorice din Romania.

2 3

Legea 422 din 2001, art. 9 si 59. Legea 422 din 2001, Cap. 3, art. 23

In functie de obiectivele lor cercetarile arheologice pot fi de diagnostic, preventive si sistematice. Prin cercetare arheologica se intelege o serie de activitati cu caracter ethnic si styiintific care asigura prospectarea, identificarea, decopertarea, recoltarea, inregistrarea si valorificarea patrimoniului arheologic. Cercetarile arheologice sistematice se efectueaza in situri relevante pentru cunoasterea difgeritelor perioade istorice, pe baza unui plan multianual de cercetare, parte a planului National de Cercetare Arheologica din Romania. Cercetarile arheologice preventive se efectueaza in zone cu patrimoniu arheologic cunoscut unde urmeaza sa fie efectuate lucrari de construire a unor obiective economice si civile.

b. Conventii si charte internationale Dintre conventiile internationale ratificate de statul roman amintim : Conventiei europene pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992 Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969 Conventia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial adoptata la Paris la 17 octombrie 2006

Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992 a fost ratificata de Romania prin Legea nr. 150 din 1997. Scopul acestei conventii este de a proteja patrimoniul arheologic la nivel european. Conventia stabileste ca fiecare stat semnatar sa stabileasca mausri de protectie juridica a patrimoniului arheologic, sa faciliteze sudiul acestuia, schimbul pe plan national si international de elemente de patrimoniu arheologic pentru scopuri stiintifice, sa sensibiliyeye publicul prin actiuni educative.

Tema 2 Tipuri de patrimoniu cultural

a. Patrimoniu cultural imobil Patrimoniul cultural imobil repreyinta bunurile culturale care se pastreaya si se expuns in situ, la locul in care exista. Acestea sunt cladiri cu valoare istorica si arhitecturala (civile si religioase), respectiv situri arheologice. Toate aceste bunuri de patrimoniu cultural imobil sunt inregistrate in lista Monumentelor Istorice din Romania, care este actualiyata periodic si publicata in Monitorul oficial. Ultima editie a acestei liste cuprinde peste 26000 de monumente istorice. Acestea sunt inregistrate pe judete si unitati administrative mai mici (municipii, orase, comune, sate).

b. Patrimoniu cultural mobil Legea 182-2000, protejeaya patrimoniul cultural national de pe teritoriul Romaniei. Patrimoniul cultral national mobil cuprinde bunuri cu valoare istorica, arheologica, documetnara, etnografica, artisitca, stiintifica si tehnica, literara, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, catografica si epigrafica. Bunurile care alcatuiesc patrimoniul cultural mobil sunt arheologice si istoric-documentare. In cadrul tezaurului patrimoniului cultral sunt incluse bunuri cultural cu valoare exceptionala pentru umanitate., iar fondul cultural national cuprinde bunuri cu valoare deosebita pentru Romania. Activitatile din domeniul patrimoniului cultural national mobil sunt gestionate in Romania de Ministerul Culturii, respectiv Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor. Bunurile culturale sunt incluse in categoriile fond si tezaur prin clasare. Aceasta procedura se face din oficiu sau la solicitarea unor persoane fizice ori juridice de drept privat. Clasarea se face pe baza unui raport de expertiza intocmit de specialisti atestati de Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor. Declasarea bunurilor de patrimoniu cultural se face pebntru invalidarea expertiyei, distrugere deteriorare grava. Proprietarii bunurilor culturale sunt obligati prin lege sa asigure cele mai bune conditii de pastrare, conservare si depoyitare, sa nu deterioreze si sa asigure securtiatea acestora, sa permita accesul specialistilor in scopul verificarii starii de conservare. Lucrarile de conservare si restaurare se fac doar de conservatori si restauratori acreditati de Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor. Restaurarea bunruilor din categoria tezaur se fac doar cu acordul prealabil al acestei comisii.

Bunurile cultural aflate in proprietatea institutiilor statului sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, in timp ce bunurile culturale din proprietate privata pot fi vandute cu respectarea prevederilor legale. Cele aflate in categoria tezaur se pot vinde doar dupa exercitarea dreptului de preemtiune al statului. Bunurile arheologice, numismatice epigrafice descoperite intamplator intra in proprietatea statului. Din momentul descoperirii lor intra in procedura de clasare din oficiu. Persoanele fiyice sau juridice care au descoprit intamplator bunrui arheologice sunt obligate ca in termen de 72 de ore sa anunte primarul localitatii respective. Autorii acestor descoperiri intamplatoare au dreptul la o recompensa de 30% din valoarea bunruilor descoperite.

c. Patrimoniu cultural imaterial Patrimoniul imaterial este protejat pe teritoriul Romaniei de Legea 410 din 2005, care ratifica Conventia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial adoptata la Paris la 17 octombrie 2006. Patrimoniul cultural imateriale cuprinde, potrivit acestei conventii, practici, repreyentari, expresii, cunostinte, abilitati, pe care comunitatile, grupurile si indiviyii le considera ca facand parte din patrimonial lor cultural. Principalele domenii de manifestarea patrimoniului imaterial sunt traditiile si expresiile orale, artele spectacolului, practici sociale, cunostinte si practici legate de natura si univers, tehnici legate de mestesuguri traditionale.