Sunteți pe pagina 1din 17

1. Pregtirea ctre reconstituirea faptei.

Regulile principale ale reconstituirii n cursul cercetarii unor cauze apare necesitatea reconstituirii savirsirii intregii fapte sau a uneia din imprejurarile acesteia. Aceasta activitate de tactica criminalistica permite verificarea probatoriului administrat i chiar obinerea unor probe noi. Decizia de a proceda la reconstituire va fi precedata de o analiza a avantajejelor i utilitatii acestei activitati, asigurarea tehnico-materialanecesara, eventualele probleme de ordin social i personal pe care le-ar putea crea, ct i progresul pe care il poate aduce cauzei. Reconstituirea se va face sub conducerea anchetatorului, asigurand i prezenta celor ale caror declaratii se verifica, persoanele implicate n activitatea verificata ( autorul victima, experti ). Victima va fi inlocuita cu o alta persona de aceeasi costitutie fizica dac exista temerea ca participarea ar putea sa-i produca emotii puternice generate de retrairea evenimentelor. dup ajungerea la locul reconstituirii, se verifica starea generala, asigurarea pazei, limitarea accesului strainilor, prezenta martorilor asistenti. Persoanele vor fi aezate conform relatrilor. Atunci cind exista mai multe variante prezumtive privind pozitiile i distantele, se vor reconstitui toate aceste variante separat. Infractorul aflat n stare de arest nu va fi inut pe timpul reconstituirii inctuat nici de organele de escorta i paza, de oarece i n acest caz ar putea ulterior obiecta ca nu a putut actiona diferit i nestnjenit, existnd i posibilitatea de a ascunde unele micri sau aciuni svrite la comiterea faptei. Rezultatele reconstituirii se consemneaza n procesul verbal, fiind fixate i prin fotografiere. 2. Asistena tehnico-criminalistic a descoperirii infraciunilor Criminalistica tinde s utilizeze mijloace tot mai variate de lucru, pe msura complexitii problemelor pe care trebuie s le rezolve. Acestea trebuie sa ofere precizie, profunzime, asigurnd n acelai timp capacitate de deplasare n spaiu. Au fost create i se utilizeaza truse criminalistice-care pot fi de utilitate generala pentru cercetarea la locul faptei, dar i truse specializate: pentru investigarea unor accidente, pentru examinri balistico-judiciare, pentru examinarea actelor, pentru capacane chimice, s. a. m. d. O parte insemnat a examinrilor criminalistice se face prin tehnica vizual. Aceasta presupune mijloace optice cu putere de mrire, permind observarea unor detalii caracteristice, a unor elemente deosebite, etc. . Aa cum arat cercetrile tiinifice, acuitatea vizual omeneasc se situeaz la limita zecimilor de milimetru, sub aceasta limit devenind foarte redus. Vederea binocular nu mai permite perceperea spaial pentru obiectele de dimensiuni microscopice sau pentru detaliile individuale aflate sub aceast limit dimensional. La fel ca la orikare persoana participanta la procesul penal, ascultarea banuitului sau inculpatului parcurge niste faze obligatorii, care sint: identificarea si discutiile prealabile, relatarea libera si intrebarile de control. Intrebarile de control privesc aspectele pe care organul judiciar lea notat in timpul relatarii libere, privind omisiuni sau detalii ocolite intentionat din expunere, precum si aspectele noi, rezultate din relatarea libera. 3. Fazele interogarii La fel ca la orikare persoana participanta la procesul penal, ascultarea banuitului sau inculpatului parcurge niste faze obligatorii, care sint: identificarea si discutiile prealabile, relatarea libera si intrebarile de control. Identificarea si discutiile prealabile identificarea dupa actul de identitate, iar in lipsa acestuia dupa oricare act care poate furniza date cu privire la identitatea persoanei :permis de conducere, livret militar,etc. Apoi are loc crearea unui climat de apropiere dintre anchetator si invinuit, care poate fi asigurata atit prin purtarea unor discutii fara legatura cu fapta cercetata, locul de munca, preocuparile extraprofesionale, starea sanatatii,cit si printro atitudine demna, calma si plina de seriozitate. Relatarea libera aici organul judiciar i aduce la cunostinta invinuitului sau inculpatului fapta care formeaza obiectul cauzei si i pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la aceasta si la invinuirea care i se aduce, tot fiind semnat intr-un proces verbal de ascultare, intr-unn formular tipizat. Intrebarile de control privesc aspectele pe care organul judiciar lea notat in timpul relatarii libere, privind omisiuni sau detalii ocolite intentionat din expunere, precum si aspectele noi, rezultate din relatarea libera. 4. Caracteristica criminalistic a escrocheriei, obiectul atentrii i modurile principale de operare ale infractorilor In sens larg, escrocheria const n ncredinarea de fonduri, de obiecte sau chitane, succesiv, fie lund un nume fals sau o
fals calitate, fie folosid o manevr frauduloas. Dintre principalele modaliti de savrire a escrocheriilor, cele mai frecvente sunt: Folosirea unui nume fals. Aceasta constituie cea mai banal escrocherie. De pild, escrocul i deschide un cont cu ajutorul unor acte de identitate false, comind ulterior, sub acest nume fals i cu cecurile obinute, importante escrocherii, apoi va profita linitit de rezultate, sub identitatea lui real.

Insuirea unei caliti false. Calitatea, funcia sau starea civil, una din nsuirile persoanei fizice, stau la baza
multor escrocherii. Astfel, escrocii se pot prezenta ca fiind delegai ai turei firme nsrcinate cu strngerea de fonduri publice de la comerciani; n acest fel, falii reprezentani fac ncasrile n interes propriu. Prezentarea unui nscris victimei. Prezentarea unui nscris victimei, constituie una din cele mai frecvente

Escrocherii prin nscenare: - Intervenia unui ter este o escrocherie tipic pentru asigurri.

Diverse modaliti frauduloase, cum ar fi: escrocheria la vedere, tentatia chilipirului, revinzarea unor marfuri inainte de a le achita, escrocheriile hoteliere. 5. Aciunile de urmrire penal: noiunea, clasificarea i participanii Aciunile de urmrire prevzute de legislaia procesual n vigoare - prezint o parte component a activitii de urmrire penal, care sunt orientate la descoperea, fixarea, acumularea, verificarea si aprecierea probelor n scopul constatrii circumstanelor svririi infraciunii. Cercetarea (examinarea)- legislaia penal n vigoare prevede urmtoarele tipuri de cercetri examinri:- cercetarea la faa locului art. 118;- examinarea obiectelor al. 3 art. 118;- examinarea documentelor al. 4 art. 118;- examinarea cadavrului art. 120; - examinarea corporal art. 119; Interogarea sau declaraiile - este cea mai rspndit aciune de urmrire, care n acelai timp e i destul de complicat. Declaraiile, sunt informaiile orale sau nscrise, date n cadrul procesului penal de ctre persoan, care au importan pentru justa soluionare a cauzei. Confruntarea - art. 113 CPP - prezint interogarea simultan a 2 persoane anterior interogate n depoziiile crora sunt prezente contradicii eseniale. Prezentarea spre recunoatere art. 116 - 117 CPP, potrivit legislaiei n vigoare pot fi evideniate urmtoarele tipuri de prezentri spre recunoatere:- a persoanei vii; - a persoanei dup fotografie; - a obiectelor; - a cadavrului; Ridicarea de obiecte i documente se petrece conform - art. 126, 127, 128 CPP organul de urmrire penal este n drept s ridice obiectele sau documentele care au importan pentru cauza penal dac probele acumulate sau materialele de investigaie operative indic exact locul i persoana la care se afl acestea. Percheziia este o aciune de urmrire penal, care const n cercetarea forat a ncperilor, a mijloacelor de transport, loturilor de pmnt, a unor persoane, mbrcmintea acestora i lucrurilor personale n scopul depistrii i ridicrii izvoarelor de probare i a informaiilor de orientare care au o importan pentru justa soluionare a cauzei penale. V ER IF IC AR EA DE CL AR A II LO R L A L OC UL IN FR AC I UN II Reconstituirea faptei - art. 122 CPP Organul de urmrire penal din oficiu sau la cererea participanilor, precum i n instana de judecat, considernd c este necesar pentru verificarea i precizarea unor date, pot proceda la reconstituirea integral sau parial a faptei la faa locului. SECHESTRUL AVERII Expertiza art. 142-153 CPP art. 143 CPP enumera cazurile de petrecere obligatorie a expertizei, pentru petrecerea expertizei organul de urmrire penal ntocmete o ordonan despre numirea expertizei, ea poate fi numit din oficiu ori la cererea prilor. Fiecare dintre pri are dreptul s recomande un expert pentru a participa la efectuarea expertizei. Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativ Organul de urmrire penal este n drept s colecteze mostre care reflect particularitile omului viu, cadavrului, animalelor, substanei, obiectului dac investigaia lor are importan pentru cauza penal. Reinerea - art. 165-174 CPP, constituie reinere privarea persoanei de libertate, pe o perioad scurt de timp, dar nu mai mult de 72 de ore n locurile i condiiile stabilite de lege.

6.

Efectuarea expertizelor criminalistice la cercetarea omorului

In majoritatea CAZURILOR in care ancheta penal are ca obiect omorul, pe lng constatarea i expertiza medieo-legal se dispune frecvent efectuarea de expertize criminalistice sau de constatri tehnico-tiinifice care, alturi dc celelalte expertize judiciare, s serveasc la stabilirea adevrului. Insa nu intotdeauna toate aceste probleme i gsesc rezolvarea numai pe baza expertizei criminalistice, mai ales n privina examinrii urmelor biologice, a identificrii victimei i a agentului vulnerant, cnd e nevoie practic, de o expertiza judiciara complexa, criminalistica i medico-

legala.Genuri de expertize criminalistice in cazul omorului sunt o multimea, insa cele mai importante sunt:

1.

E XPERTIZA URMELOR LSATE DE CORPUL UMAN , CARE ESTE DE MAI MULTE TIPURI : E XPERTIZA DACTILOSCOPICA servete n primul rnd la identificarea autorului omorului dup urmele
digitale lsate la locul faptei, inclusiv pe corpul victimei E XPERTIZA URMELOR DE PICIOARE per mite identificarea creatorului urmei, pe baza detaliilor prezentate fie de crestele papilare ale plantei piciorului, fie ale ciorapului sau nclmintei, dup cum urma a fost format de piciorul gol ori nclat. E XPERTIZA URMELOR DE DINI i DE BUZE . Urma de dini, format n condiii bune, permite identificarea persoanei prin compararea modelelor obinute experimental, iar, n lipsa acestera, servete la stabilirea sexului i vrstei aproximative, a tipului antropologic, a mecanismului de formare .a.

2.

E XPERTIZELE TRASEOLOGICE : E XPERTIZA URMELOR LSATE DE INSTRUMENTELE VULNERANTE , efectuat mpreun cu medicul
legist i expertul criminalist, are drept scop stabilirea obiectului folosit de infractor n suprimarea vieii victimei.

E XPERTIZA BALISTICA vizeaz dou direcii principale: - Identificarea sau stabilirea categoriei armei eu care s-a tras dup urmele lsate de TUB I pe glon; - Studierea urmelor principale i secundare existente pe mbrcmintea victimei, n scopul stabilirii direciei i distanei de la care s-a tras. 3. A LTE CATEGORII DE EXPERTIZE : E XPERTIZA URMELOR DE SNGE permite stabilirea unor elemente de ordin calitativ, CUM sunt, de exemplu, grupele sanguine, tipul de hemoglobina, regiunea anatomic din care provine, sexul persoanei. E XPERTIZA URMELOR de sperm I A FIRULUI de PR ofer date de ordin calitativ absolut necesare identificrii fptuitorului sau a victimei, precum i indicii privind unele dintre circumstanele comiterii infraciunii. E XPERTIZA GRAFOSCOPIC se dispune n situaii le n care, la locul faptei sau la locuina victimei,
sunt descoperite nscrisuri din al cror coninut se pot desprinde date referitoare la fapt sau chiar la persoana autorului, exemplu tipic fiind cel al scrisorilor de amenintare.

7. Noiunea i obiectul criminalisticii Criminalistica este tiina investigrii infraciunilor n scopul descoperirii i preveniri lor. Sarcina ei primordial const n aceea ca prin analiza realizrilor de ultim or a progresului tehnico-tiinific i generalizrii experienei pozitive a activitii organelor de anchet, a practicii judiciare i de expertiz s elaboreze metode, mijloace i procedee eficiente de descoperire i cercetare a faptelor penale. Ca tiin, criminalistica are un dublu obiect de studiu: legitile realitii obiective ce se manifest cu ocazia comiterii infraciunilor, precum i cele ce determin descoperirea, cercetarea si prevenirea lor. Apariia urmelor i altor surse de informaie cu semnificaie criminalistic poart un caracter universal, constant, repetabil i indispensabil, supunndu-se legitilor obiective comune oricrui proces de reflectare a diverselor activiti, inclusiv i celor ilicite. Pentru ca aceste urme, depistate n cursul cercetrilor s devin probe judiciare, ele trebuie strnse, examinate, evaluate i administrate conform cerinelor legii procesual penale. Aceste operaiuni se supun la fel unor legiti studiate de criminalistic. Deci, criminalistica poate fi definit ca o tiin ce studiaz legitile activitii infracionale, a mecanismului de reflectare a faptelor penale n sursele de informaie precum i cele ce determin activitatea de investigaie a acestor fapte, cunoaterea crora servete drept baz de elaborare a metodelor i mijloacelor de descoperire, cercetare i prevenire a infraciunilor. Aceasta i constituie funcia principal a criminalisticii, utilitatea ei practic. 8. Fixarea i ridicarea armelor de foc. Msurile de securitate in cadrul manipulrii armelor de foc. Pachetarea in vederea trimiterii la expertiz Arma de foc adeseori ramane la fata locului, alteori infractorii dupa savarsirea infractiunii arunca arma in zona campului infractional (rapa, groapa si alte locuri). Iata de ce anchetatorul trebuie sa examineze minutios aceste locuri utilizand la necesitate si diverse dispozitive cu magneti, precum si detectoare de metale. Locul descoperirii armei se studiaza atent pentru a detecta urme de incaltaminte, de picioare, de transport,

mucuri de tigara s.a. Pe arma, in special pe cocos, pe partile metalice ale monsonului si altor mecanisme, pot fi depistate urme digitale. In procesul-verbal al cercetarii locului faptei se fixeaza minutios locul descoperirii armei, pozitia ei raportata la obiectele masive din imediata apropiere, se descrie detaliat aspectul exterior si pozitia mecanismului de dare a focului (daca este inchis, daca cocosul este lasat in jos). Dupa aceasta urmeaza ca arma sa fie descarcata. In aceste scopuri se scoate incarcatorul, mai apoi se trage monsonul, verificandu-se daca in camera de detonare n-a ramas vreun cartus. Cercetarea exterioara a armei cuprinde fixarea tuturor particularitatilor de constructie, deteriorarile, precum si impuritatile ce sunt descoperite. La fel trebuie de stabilit tipul si marca armei, calibrul, numarul de serie si alte insemne de fabricatie. Se stabileste starea peretilor canalului tevii: daca acestea sunt fumezate si intensitatea afumarii, prezenta ruginei si a altor murdarii. In mod obligatoriu trebuie sa se fixeze prezenta sau lipsa mirosului de praf ars, ceea ce este important pentru a determina vechimea impuscaturii. Expertiza balistico-judiciara constituie una din cele mai raspandite expertize criminalistice, obiectele careia sunt: arme de foc, munitii, obiecte-tinta cu urme de impuscatura. Intrebarile care se pot pune expertului criminalist-balistician se pot referi la: modelul, seria si calibrul armei; starea sa tehnica; posibilitatea de autodeclansare a focului; tipul de munitie folosita; existenta urmelor suplimentare ale tragerii; distanta si directia de tragere; daca tuburile si proiectilele gasite la locul faptei sau in corpul victimei au fost trase cu arma suspectata etc. 9. Caracteristica criminalistic a infraciunlor de jaf. Situaiile tipice de urmrire penal, versiunile. Jaful este sustragerea in mod deschis a bunurilor straine. Paractica criminalistica marturiseste ca descoperirea infractiunilor de acest gen depinde de eficacitatea activitatilor echipelor de cercetare in prima etapa de investigatie, de adoptare corecta a pistei de cautare a autorilor, locurilor de pastrare a bunurilor a canalelor de comercializare. La cercetarea jafului se stabilesc cum sa manifestat concret violenta si gradul de pericol pentru viata si sanatatea victimei; caracterul violentei psihice; daca autorul a fost inarmat, unde a dobindit arma, cine stia despre atacul comis sau pregatit. Sunt raspindite comiterea jafurilor pe strazi, in parcuri si alte locuri ferite unde faptuitorii prin amenintare sau violenta directa se fac stapini ai bunurilor victimilor sale. In toate cazurile de comitere a genurilor de infractiune ramin urme materiale. In cazul patrunderii in apartament prin balcon, ferastra ramin urme de miini, de picioare, de miros, a instrumentelor de efractie, de manusi. 10. Sistemul, sarcinile i structura criminalisticii Criminalistica ca tiin este alctuit tradiional din patru compartimente: teoria general a criminalisticii, tehnica criminalistic, tactica criminalistic, metodica criminalistic, toate, n unitatea lor, constituind suportul tiinific n lupta contra criminalitii. Criminalistica cuprinde 4 compartimente: Teoria general este baza metodologic a tiinei n totalitate. Ea cuprinde cunotine privind obiectul criminalisticii, scopurile i sarcinile concrete, stabilete locul i legtura ei cu alte tiine. Deci, teoria general a criminalisticii constituie un sistem de principii conceptuale, noiuni i categorii, definiii i conexiuni ce privesc tiina n ansamblu. Prile constituente ale tiinei n cauz se fondeaz la rndul lor, pe principii i metode concrete de cercetare a fenomenului delicvent. Tehnica criminalistic cuprinde un ansamblu de teze tiinifice i tehnici (n cea mai larg accepie a cuvntului), procedee i metode destinate colectrii, examinrii i utilizrii probelor. Fundamentul acestui compartiment l formeaz datele unui rnd de tiine att tehnice, ct i naturale, de aceea termenul folosit pentru ntitularea acestui compartiment tehnica criminalistic are un caracter oarecum convenional, ns este unanim acceptat de savanii i practicienii de profil. Tactica criminalistic constituie, de asemenea, un sistem de teze tiinifice n baza crora se elaboreaz diferite reguli de organizare i planificare a urmririi penale, precum i procedee de realizare cu maximum de eficien a diferitelor aciuni de anchet (cercetarea la faa locului, interogarea, percheziia etc.). Metodica criminalistic (metodica cercetrii anumitor categorii i grupuri de infraciuni) include un ansamblu de recomandri i indicaii metodice, validate tiinific i aprobate n practic, ce privesc cercetarea crimelor de omor, a violurilor, furturilor, tlhriilor, accidentelor de circulaie .a.m.d. Deci,

sistemul de metodici particulare scoate n eviden trsturile specifice de cercetare ale anumitor categorii i grupuri de infraciuni determinate de natura faptelor, modul concret n care acestea se svresc i alte mprejurri de fapt. Sarcina general este, fr ndoial, asistena tiinific i sprijinul organelor de drept n activitatea profesional de combatere a criminalitii. Coninutul ei poate fi precizat prin formularea sarcinilor speciale: analiza legitilor obiective ce fac temelia obiectului criminalisticii, dezvoltarea de mai departe a teoriei generale i a celor particulare ca condiie necesar pentru lrgirea bazelor teoretice i sporirea eficacitii practice a recomandaiilor ei; elaborarea noilor metode i mijloace de colectare, examinare, evaluare i utilizare a probelor i perfecionarea celor existente; elaborarea i desvrirea bazelor organizatorice, tactice i metodice ale anchetei preliminare i a dezbaterilor judiciare; studierea criminalisticii rilor dezvoltate, implementarea experienei pozitive a acestora n practica de descoperire i prevenire a infraciunilor comise n ara noastr. 11. Noiunea i clasificarea versiunilor de urmrire penal Versiunea criminalistic este o presupunere privind esena i unele mprejurri ale infraciunii bazat pe datele faptice, adoptat de ctre anchetator sau alt persoan ce administreaz ancheta n cadrul cercetrii i descoperirii infraciunilor. Sub aspect logic versiunea este o varietate a ipotezei ce

prezint o form de gndire cu ajutorul creia se efectueaz trecerea de la cunotine verosimile, prezumtive spre cunotine veridice.
n dependen de volumul lor versiunile se mpart n generale i particulare; dup subiectul elaborrii sunt versiuni de anchet, operative de investigaie, de expertiz i judiciare; dup gradul de concretizare versiuni tipice i concrete. Versiunea general este o lmurire verosimil a evenimentului ce conine elementele componente ale infraciunii, adic o presupunere despre faptul care s-a produs, spre exemplu - omor, sinucidere sau

accident. Versiunea particular este o lmurire prezumtiv a unor elemente ale evenimentului care a avut loc, adic privind motivul, modul de comitere, timpul, locul, personalitatea infractorului etc. Versiunile de anchet sunt elaborate i verificate de ctre anchetator n scopul lmuririi esenei evenimentului i a tuturor mprejurrilor, adic acestea pot fi att generale, ct i particulare. Versiunile operative de investigaie sunt elaborate de ctre lucrtorul operativ care efectueaz din nsrcinarea anchetatorului o verificare a unora sau altor mprejurri pe cauza cercetat. Versiunile operative de investigaie pot fi numai particulare. Versiunea de expertiz este o presupunere a expertului adoptat spre verificare n cadrul investigaiilor de expertiz. Versiunea judiciar este o presupunere a instanei de judecat, elaborat i verificat n cadrul judecrii unei cauze. Instana de judecat primete dosarul n care este formulat doar o singur versiune aceea care a i rmas n rezultatul cercetrilor preliminare, dup care toate celelalte versiuni au deczut.
12. Sursele i principiile de baz ale metodicii criminalistice 13. Activitatea infracional: noiunea i structura In larga acceptie a cuvantului, activitatea poate fi interpretata ca un mod de existenta al omului, o capacitate a acestuia de a modifica realitatea. Deci, este un act de influenta exercitat asupra mediului material, un

sistem de interferente dinamice consecutive dintre om si lucrurile ce-l inconjoara, in care unul dintre obiecte influenteaza, iar celalalt receptioneaza aceasta influenta. Structura activitatii infractionale este similara oricarei preocupari sociale si contine cateva elemente principale: subiectul infractiunii; mijloacele activitatii infractionale; obiectul atentarii (victima); urmele activitatii infractionale. 1. Subiectii activitatii infractionale sunt personajii principali ai infractiunii (organizatorii, executorii, instigatorii etc.) capabili de a exercita activitati ce se pot reflecta in mediul inconjurator. Acestia poseda anumite calitati: biologice, sociale, psihice, psihologice, care la fel se pot oglindi in amprentele materiale ramase la fata locului, dar si in memoria oamenilor. 2. Mijloacele activitatii infractionale. Aceasta notiune include cele mai diverse lucruri si obiectele ce se utilizeaza pentru a se atinge scopul ilicit. Deci, ele trebuie intelese cat mai larg: o arma de foc, un mijloc de transport, o substanta otravitoare sau exploziva, curent electric de inalta tensiune etc. In cursul comiterii actului criminal aceste obiecte creaza urme materiale operante pentru a reconstitui fapta, imprejurarile cauzei si a identifica autorul. unui canal, surparea rocii in mina, tratarea pe ascuns cu radiatii de inalta frecventa etc.) 3. Obiectul atentatului (victima) sub aspect criminalistic este omul si lucrurile materiale ce-i apartin sau i-l inconjoara: de la simpla incuietoare a usii pana la sistemele complexe bancare. Deci, obiectul activitatii infractionale este orice corp material aflat in stare solida, lichida sau gazoasa supus unei actiuni nemijlocite si susceptibil sa o reflecte . 4. Urmele activitatii infractionale in larga acceptie sunt diversele modificari a starilor de fapt si a obiectelor din lumea materiala, dar si din sfera relatiilor sociale aparute ca urmare a comiterii unei infractiuni. In sens restrans, urma este orice manifestare remanenta ivita in faza finala a procesului de reflectare a unui obiect pe suprafata sau in masa altuia. 14. Organizarea cercetrii infraciunilor. Elementele i principiile planificrii Organizarea cercetrii este selectarea raional, distribuirea i antrenarea eforturilor, uneltelor i mijloacelor de care dispune anchetatorul, crearea i utilizarea condiiilor optime pentru asigurarea i atingerea scopurilor procedurii judiciare. Elementele de organizare a urmririi penale se manifest n practic att independent, ct i n mbinare ori ntr-un anumit ansamblu. Este evident c fundamentarea, succesiunea, volumul i coninutul aciunilor procesuale i msurilor de investigaie operativ n orice proces penal se determin pornind de la esena i exhaustivitatea informaiei analizate de ofierul de urmrire penal cu privire la evenimentul ilicit i la persoanele suspectate sau implicate ntr-o anumit aciune prejudiciabil. O condiie a succesului n descoperirea i cercetarea oricrei infraciuni este analiza i controlul activitii de urmrire penal i a materialelor dosarului. Organizarea urmririi penale are drept scop rezolvarea urmtoarelor sarcini: contracararea imediat a infraciunii i localizarea consecinelor posibile; clarificarea situaiei reale i adoptarea la timp a hotrrilor calificate cu privire la urmrirea penal a persoanelor concrete; determinarea corect a complexului de aciuni procesuale necesare i a msurilor de investigaie operativ n situaia creat; asigurarea rezolvrii sarcinilor procedurii penale, meninerea ordinii de drept i aprarea securitii interne a statului; ndeplinirea msurilor necesare de profilaxie i preventive n legtur cu depistarea infraciunii. Aspectele menionate nu diminueaz rolul i importana sarcinilor altor instituii i organe de stat i, totodat, nu asimileaz funciile lor, ci au dreptul la existen de sine stttoare. 15. Caracteristica criminalistic a infraciunilor de tlhrie. Particulariti de pornire a procesului penal. Situaiile tipice de urmrire penal Tilharia este atacul pe scop de sustragere a bunurilor straine, comise cu aplicarea violentei, periculoase pentru viata sau sanatatea sau cu amenintarea aplicarii acestor violente. Paractica criminalistica marturiseste ca descoperirea infractiunilor de acest gen depinde de eficacitatea activitatilor echipelor de cercetare in prima etapa de investigatie, de adoptare corecta a pistei de cautare a autorilor, locurilor de pastrare a bunurilor a canalelor de comercializare. La cercetarea tilhariei se stabilesc cum sa manifestat concret violenta si gradul de pericol pentru viata si sanatatea victimei; caracterul violentei psihice; daca autorul a fost inarmat, unde a dobindit arma, cine stia

despre atacul comis sau pregatit. Sunt raspindite comiterea tilhariilor pe strazi, in parcuri si alte locuri ferite unde faptuitorii prin amenintare sau violenta directa se fac stapini ai bunurilor victimilor sale. In toate cazurile de comitere a genurilor de infractiune ramin urme materiale. In cazul patrunderii in apartament prin balcon, ferastra ramin urme de miini, de picioare, de miros, a instrumentelor de efractie, de manusi. 16. Regulile de baz ale verificrii versiunilor Verificarea versiunii const n aprecierea datelor faptice ce confirm sau infirm versiunea, informaiile necesare se obin pe care procesual, adic n rezultatul efecturii aciunilor de anchet. Versiunile se

verific la tel i prin efectuarea activitilor operative de investigaie, ns aceast verificare poart caracter preliminar, rezultatele ei necesitnd confirmare prin probele adunate. In procesul de cercetare se elaboreaz i se verific toate versiunile posibile. Nu trebuie de lsat tar revizuire nici o versiune, chiar i slab posibil. Toate versiunile, n msura posibilitilor se verific simultan, paralel cu toate c n practic, o astfel de posibilitate nu totdeauna exist i unele versiuni sunt lsate pentru verificarea lor ulterioar. In aceste cazuri este firesc c sunt adoptate spre verificare cele mai posibile, A asigura controlul tuturor versiunilor, plenitudinea, obiectivitatea i caracterul lor multilateral este posibil doar dac anchetatorul i va planifica munca de urmrire - element care l vom discuta n paragraful urmtor.
17. Aciunile de urmrire penal efectuate la etapa iniial de cercetare privind cazurile de escrocherie Infractiunea de escrocherie este reglamentata de CPP al RM in art 190 in care se mentioneaza ca escrocheria prezinta insusirea bunurilor unei alte persoane prin inselaciune sau abuz de incredere. La etapa initiala de cercetare un rol important il acupa audierea victimei.marturia ei poate contine informatie utila referitoare la identitatea infractorului,timpul,locul si circumstantele infractiunii si despre caracterisitcile averii instrainate.Mai apoi are loc cercetarea obiectelor si documentelor primite de catre victima din partea infractorului: bijuterii false,scrisori,chitante,pasaport,legitimatie,scrisori de garantie etc.In cazul furtului averii unor interprinderi se cerceteaza si documentele inspectoratului fiscal de stat,institutiilor bancare,organelor vamale, a judecatoriilor, a altor interprinderi care au suferit pe urma acestui infractor. Locul faptei poate fi divers: intr-un loc escrocul face cunostinta cu victima si se intelege de o afacere,iar in alt loc primeste lucrurile valoroase si se ascunde.Cel mai des se cerceteaza anume a doua situatie , unde se pot afla umre mai evidente.Retinerea escrocului se face dupa regulile generale, imediat duap retinere se face perchezitia banuitului(care se protocoleaza).Dupa aceasta are loc audierea banuitului , prin care se concretizeaza problemele : daca se conoaste el cu victima si in ce relatii se afla;in ce circumstante a actionat si ce masuri a luat ,de ce unelte,mijloace si procedee s-a folosit;ce masuri de pregatire a infractiunii; care este valoarea bunurilor care le-a dobindit;care sunt coparticipantii si ce roluri au avut;daca are antecedente penale sau nu;datele personale si biografice ale infractorului.O alta etapa a cercetarii este perchezitionarea domiciliului si locul de munca al suspectului prin care se pot obtine probe materiale importante. 18. Etapa de pregtire a cercetrii la faa locului Pregtirea cercetrii la faa locului se face n dou etape - la sediul organului judiciar i la locul faptei, fiecare constnd din anumite msuri proprii, necesare pentru atingerea scopului urmrit. a. Prima msur const din activitile pentru obinerea datelor necesare despre fapt, locul i timpul n care a fost comis. b. A doua msur privete transmiterea unor sarcini urgente pe care organele de poliie urmeaz s le ndeplineasc la faa locului pn la sosirea echipei de cercetare. Ele se refer la salvarea victimelor aflate nc n via, conservarea locului faptei, prin mpiedicarea ptrunderii n perimetrul su a curioilor sau a persoanelor interesate i de ocrotire a urmelor mpotriva intemperiilor, evidena modificrilor intervenite la locul faptei, identificarea martorilor i investigarea lor sumar, n vederea identificrii i reinerii infractorului.

c. n funcie de natura faptei, locul n care a fost comis i urmrile sale, se constituie echipa de cercetare, din care fac parte: procurorul, care conduce activitatea tuturor membrilor ei; ofieri din compartimentul judiciar i de cercetri penale; ofierul criminalist; experi de specialitate n domeniul tehnic sau de alt natur, cnd particularitile faptei impun prezena acestora; ofieri ori subofieri din cadrul organului de poliie n al crui sector de activitate s-a comis infraciunea; medicul legist i subofierul care conduce cinele de urmrire, dac este cazul. d. Asigurarea participrii la cercetarea locului faptei a persoanelor legal interesate. n asemenea calitate, li se deschide posibilitatea participrii la cercetarea locului faptei prilor civile, civilmente responsabile, victimelor i fptuitorilor. e. Alegerea mijloacelor tehnico-tiinifice necesare constituie o alt msur de asigurare a unei bune cercetri la faa locului. Ea const din verificarea trusei criminalistice universale, a mijloacelor pentru efectuarea fotografiei judiciare operative (aparatele de fotografiat, filmele necesare n alb-negru i color, mijloacele de iluminat artificial), aparatul de filmat cu accesoriile sale, substanele necesare pentru ridicarea mulajelor, magnetofonul cu accesoriile corespunztoare, detectoarele de metale i de cadavre, miniaspiratorul pentru ridicarea microurmelor, ambalajele necesare pentru ambalarea i transportul urmelor descoperite. 19. Caracteristica criminalistic a infraciunilor contra proprietii. Situaiile tipice de urmrire penal 20. Apariia i dezvoltarea tiinei criminalsitice Sub aspect evolutiv criminalistica a aparut ca o stiinta despre metodele si mijloacele practice de investigare a faptelor antisociale intemeiate pe realizarile stiintelor tehnice si naturale. De la forme empirice de lupta contra criminalitatii concepute in prima jumatate a sec.XIX de intiiul sef al politiei pariziene E.F.Vidoq, treptat aveau sa-si faca aparitia unele generalizari si sistematizari ale acestor experiente menite sa slujeasca aflarii adevarului in justitia penala. Procesul de consolidare a cunostintelor criminalistice a fost infaptuit mai cu seama de catre functionarii politienesti in ultimul sfert al secolului trecut. Generalizind continutul acestor activitati si a publicatiilor din acea perioada, socotite ca pietre de hotar a acestui domeniu de cunoastere putem trage citeva concluzii: - Majoritatea lucrarilor exprima o idee comuna privind formarea unei disciplini de sinestatatoare criminalistica, denumita si politie tehnica, politie stiintifica uneori tehnica penala. - Dupa cuprins aceasta disciplina poarta caracter eclectic si include doua mari dispartituri: expunerea modurilor de comitere a crimelor, a jargoanelor criminale, obisnuintelor si altor particularitati ale activitatilor infractionale; formularea recomandatiilor privind organizarea descoperirii si cercetarii cauzelor penale. Deci, se expun doua genuri de activitate opuse si reciproc subordonate activitatea criminala si activitatea criminalistica de combatere a faptelor criminale; in practica de cercetare a infractiunilor se aplica cunostinte nu numai din domeniul tehnicii si a stiintelor naturale, dar, ceea ce este important si din psihologie idee, la care criminalistica sovietica avea sa revina mult mai tirziu. In concluzie, subliniem ca Criminalistica ca oricare alta stiinta in aparitia si dezvoltarea sa a parcurs anumite etape: 1) de cristalizare a elementelor embriogeneze in adincurile procedurii penale si primele incercari de aplicare ale acestora in practica de urmarire penala; 2) de acumulare si generalizare a materialelor empirice si formularea anumitor teorii particulare; 3) de creare a conceptiei generale a criminalisticii si desavirsire a celor particulare. 21. Tactica ascultrii: noiunea, sarcinile, genurile, cerinele procesuale i tactice Asccultarea persoanei in cadrul urmaririi penale si judiciare este o activitate procesuala care consta in obtinerea si fixarea comform legii a declaratiilor martorilor, partii vatamate, banuitului, invinuitului, si inculpatului despre faptele ce pot ajuta la justa rezolvare a cauzei. Activitatea data se intilneste foarte des, si cere o inalta cultura profesionala si generala, o cunoastere profunda a psihologiei omului, dar si posedarea cunostintelor pentru procedeele tactice de audiere. Este o actiune complexa, pentru ca uneori persoanele audiate nu doresc sa faca declaratii, iar alteori, declaratiile unei persoane sincere se dovedesc a fi eronate. Despre ordinea si procedura de efectuare a ascultarii persoanei, cit si drepturile si obligatiile persoanei ce efectueaza audierea si acelora audiate le putem gasi in CPP in art.102-115. Regulile generale la ascultarea persoanei sint:

persoanele care au fost invitate pe aceeasi cauza vor fi audiate separat;ele nu pot fi fortate sa marturiseasca impotriva lor sau a rudelor sale, sau sa-si recunoasca vinovatia;audierea se va desfasura la locul urmaririi penale, in cazuri exceptionale se efectueaza la locul unde se afla persoana. Audierea se divizeaza in mai multe genuri dupa urmatoarele criterii: 1. in functie de statutul procesual:audierea martorului,audierea banuitului, audierea invinuitului,etc. 2. In functie de virsta persoanei audiate:Audierea adultului,Minorului,Copilului. 3. In functie de competenta participantilor:Cu participarea aparatorului,Cu participarea expertului Cu participarea specialistului,Interpretului,Etc. 4. In functie de caracterul situatiilor:Conflictuala, Nonconflictuala. Un alt gen specific de audiere este confruntarea, care se efectueaza numai atunci cind sint divergente intre declaratiile persoanei audiate, si are ca scop sa inlature aceste divergente. 22. Balistica judiciar: sarcinile i structura ei. Armele de foc: noiunea i clasificarea Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice, care elaboreaza metodele i mijloacele tehnico stiintifice de studiere a armelor de foc portative, a munitiilor acestora i a urmelor impuscaturii, n vederea identificarii armei cu care s-a tras i ulterior a autorului infractiunii. Balistica generala are doua ramuri:balistica interioara i balistica exterioara. Balistica interioara studiaza toate fenomenele i procesele care au loc pe timpul tragerii. In prezent balistica interioara i balistica exterioara sunt doua stiinte tehnice de sine statatoare i bine definite. Ele studiaza fenomene de naturii diferite i dispun de legi i mijloace propriide investigare teoretica i experimentala. S-au realizat i studii de balistica a tintei, care abordeaza din punct de vedere militar fenomenele care se produc n momentul atingerii acesteia de ctre proiectil. Armele de foc sunt dispozitive formate dintr-un ansamblu de mecanisme, piese i accesorii. Clasificarea ermelor de foc: Dup destinatie Conform legii armele de foc sunt: a) Armele militare, confectionate pentru dotarea fortelor armate, folosite n actiuni de neutralizare sau nimicire a personalului si tehnicii de lupt ale inamicului. Precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, rni, a ucide ori a distruge, dac prezint caracteristicile unei arme militare. b) Armele de tir, cu glont sau cu alice, special fabricate sau confectionate pentru practicarea tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de Federatia Romn de Tir. c) Armele de vntoare, cu glont, cu alice sau mixte destinate practicrii vntorii. d) Armele confectionate special pentru a mprtia gaze nocive, iritante sau de neutralizare. e) Arme ascunse astfel fabricate sau confectionate nct existenta lor s nu fie vizibil sau bsnuit. f) Armele de panoplie g) Armele de recuzits Dupa constructia canalului tevii Raportat la acest criteriu de clasificare armele sunt: -arme cu teavs liss, care au peretii interiori ai tevii netezi, cum sunt: arme de vnstoare cu alice, arme de tir redus, pitoalele lansatoare de rachete, arme militare de asalt cu teavs liss; -arme cu teavs ghintuits sunt att armele destinate vnstorii care au teavs ghintuits, dar in special arme militare:pustile, pustile mitraliers, pistoalele mitraliers, pistoalele, revolverele, etc.; -arme cu tevi combinate, avnd una sau dous tevi lise si una ghintuits. .Dupa lungimea tevii Conform acestui criteriu armele se clasifics in: - arme cu teavs lungs 50-80 cm (pustile, carabinele, pustile mitraliers, armele de vnstoare, armele de tir cu glont); - arme cu teavs mijlocie 20-50 cm (pistoalele mitraliers); - arme cu teavs scurts 3-20 cm (pistoale, revolvere). Dupa modul de functionare al armelor Regimul de functionare al armelor de foc difers de la un model de arms la altul. Unele tipuri de arms functioneazs n regim automat, altele semiautomat, nss exists si arme care functioneazs n regim foc, loviturs cu loviturs. - arme simple -arme de vnstoare cu tevi lise sau combinate, arme de tir cu un singur cartus, anumite tipuri

de revolvere; 23. Sistemul i rolul tacticii criminalsitice in cercetarea infraciunilor ,,Tactica criminalistic reprezint un ansamblu de teze tiinifice, metode i procedee specifice destinate organizrii i guvernrii anchetei panale, pregatirii i desfsurarii n condiii optime a activitilor de urmrire penal n vederea constatrii la timp i cu certitudine a faptelor ce constituie infraciuni, identificrii fptuitorilor i determinrii mprejurrilor n care s-a activat. Obiectul tacticii criminalistice, ca i al oricrui alt domeniu al cunoaterii tiinifice, l constituie, pe de o parte, relevarea legitilor logice i psihologice, proprii cercetrii infraciunilor, iar pe de alt parte, innd cont de legitile relevate, elaborarea tezelor i procedeelor argumentate tiinific, comune pentru diferite categorii de procese penale, menite s asigure eficiena optim a activitii organelor de urmrire penal i de investigaie operativ n timpul realizrii sarcinilor trasate. Tactica criminalistic pune la dispoziia organelor de urmrire penal un ansamblu de procedee criminalistice eficiente ntru stabilirea adevrului. Aceast disciplin mai cuprinde recomandrile efecturii diferitelor aciuni de anchet. Ea se constituie din decizii, recomandri tactice, procedee tactice, operaiuni tactice i combinaii tactice. Decizia tactic poate fi determinat drept o concluzie a ofierului de urmrire penal cu privire la utilitatea, oportunitatea unor procedee, combinaii i operaii tactice. Recomandarea tactic este o prevedere argumentat tiinific, care poate fi aplicat n funcie de situaia de urmrire penal i de modul de comportare a persoanelor implicate n proces. Procedeul tactic este o recomandare argumentat tiinific cu privire la ordinea i modul de aciune a organelor de urmrire penal la soluionarea anumitor probleme, realizarea unor aciuni concrete de urmrire n scopul asigurrii eficacitii lor cuvenite, lund n consideraie particularitile cazului penal i ale situaiei de urmrire penal. Operaiunea tactic reprezint un sistem (complex) de procedee tactice, care se efectueaz n baza unui caz concret de cercetare n scopul soluionrii problemelor organelor de urmrire penal. Combinaia tactic este o mbinare a procedeelor i operaiilor tactice n cadrul unei activiti de urmrire penal, n scopul de a realiza obiectivele concrete ale cercetrii cauzei. 24. Noiunea i coninutul metodicii cercetrii anumitor categorii i grupuri de infraciuni Metodica criminalistica ultimul compartiment al cr ce sintetizeaza cunostintele tehnicii si tacticii criminalistice prin prisma imprejurarilor unor categorii de infractiuni concrete .In cadrul acestei despartituri se elaboreaza strategia tutror activitatilor crminalistice de cercetare a infractiunilor.Aici se analizeaza legitatile organizarii si efectuarii actelor de investigatie a cauzelor penale in scopul elaborarii unui ansamblu de recomandatii si indicatii metodice,argumentate stiintific si sprijinite pe experienta pozitiva a practicii,vizind optimizarea cercetarii a cazurilor de omor,viol,furt,tilharie,accidentelor de circulatie etc. 25. Noiunea de arm alb i trsturile ei generale. Clasificarea armelor albe Cercetarea criminalistica a armelor albe si urmelor folosirii acestora este o subramura a armologiei judiciare in care se studiaza arma alba, obiectele ce se aseamana sau le substituie, precum si legitatile formarii urmelor aplicarii acestora, se elaboreaza mijloace si procedee de colectare si examinare a acestor obiecte in calitate de probe judiciare la descoperirea, cercetarea si prevenirea infractiunilor. 1. Obiectul considerat arma alba trebuie sa aiba constructie sau sa fie adaptat constructiv pentru a produce leziuni grave omului sau animalului. In acest caz confectionarea sau ajustarea speciala a obiectului pentru producerea unor astfel de leziuni delimiteaza net arma alba de obiectele de uz casnic. 2. Obiectul diagnosticat drept arma alba trebuie sa corespunda constructiei si modului de actiune a modelelor-standard sau tipurilor istorice cunoscute de arma alba. 3. Baza energetica de actiune a armei albe o constituie forta musculara a omului. Pentru a pune in actiune arma, se includ nu numai muschii palmei, mainii si ai antibratului (cand este vorba de nunceac, bici de lupta, box), dar si muschii intregului corp (lovitura de baioneta). 4. Arma alba se utilizeaza in lupta corp la corp prin contact direct cu adversarul sau de la distanta prin aruncarea acesteia (sulite, arcuri, cutite, arbalete, bumeranguri etc.). Deci, arma alba poate fi considerat orice obiect confectionat special pentru a cauza prin mijlocirea fortei musculare a omului leziuni corporale grave si care corespund unor modele-standard sau anumitor tipuri istorice de arme albe. Arma alba se clasifica in functie de mai multe temeiuri. 1. Dupa principiul de actiune, toate armele albe sunt divizate in arme pentru lupta corp la corp si arme de

lansare. Daca drept sursa de energie in cazul utilizarii armelor pentru lupta corp la corp serveste nemijlocit forta musculara a omului, baza energetica de actiune a armelor de aruncare poate fi atat forta musculara directa a omului (bumerang, sulita), cat si cea indirecta, prin mijlocirea coardei intinse a arcului comprimat etc.(arcuri, arme cu arc s.a.); 2. Dupa destinatie, armele albe se impart in arme de lupta (militare, politienesti, speciale); arme civile (sportive, de vanatoare); arme criminale; 3. Dupa metoda de confectionare, armele in cauza pot fi industriale, artizanale si de fabricatie proprie; 4. Dupa constructie, armele albe se clasifica in arme cu lama; fara lama; combinate si mascate. 26. Particularitile ascultrii minorilor. Participarea specialistului la ascultare Ascultarea inculpailor minori n faa instanei de judecat constituie o activitate relativ diferit de ascultare a inculpailor n general, un caz particular de ascultare, care justific acordarea unei atenii speciale, o pregtire n amnunt a acestei ascultri, cu alegerea unei tactici de ascultare bazate pe o bun pregtire juridic i pe ample cunotine de psihologie judiciar a celui care va realiza ascultarea. Ascultarea inculpatului minor este o activitate complex, care presupune, printre altele, un contact direct, nemijlocit, n cadrul unui raport juridic procesual penal, ntre minor, aprtorul acestuia, prinii minorului ca pri responsabile civilmente, procuror, pri vtmate sau civile, reprezentantul autoritii tutelare i instana de judecat. nc de la nceput, trebuie reinut c n cadrul categoriei largi de minori sistemul nostru juridic face o difereniere n ce privete rspunderea lor penal: astfel, minorii pn la vrsta de 14 ani nu rspund penal, chiar dac ei svresc o fapt prevzut de legea penal; minorii care au vrsta ntre 14 i 16 ani rspund penal numai dac se stabilete c au svrit fapta cu discernmnt (acesta se stabilete prin expertiza medico-legal psihiatric - art. 99 C.pag.); minorii care au vrsta cuprins ntre 16 i 18 ani rspund penal ntruct se presupune c au discernmntul faptelor lor. Studiul conduitei delincvente a minorilor a dus la evidenierea unui profil psihologic al acestuia diferit de cel al unui infractor major, caracterizat prin urmtoarele: - nclinaia ctre agresivitate, fie latent, fie manifest, ce se bazeaz pe un fond de ostilitate, de negare a valorilor socialmente acceptate ; - instabilitate emoional, generat de carene educaionale i, n ultim instan, de fragilitatea eului; 27. Pregtirea ctre audiere a bnuiilor i invinuiilor Procedeele tactice de interogare: - interegarea detaliata pe evenimentul cercetat - int repetata (de cite ori este nevoie) - utilizarea probelor existente - utilizarea datelor operative de investigatii, fara descifrarea sursei - efectuarea confruntarilor cu alti participanti. Studierea materialelor sau datelor existente in cauza. Pe plan tactic criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cunoasterea datelor referitoare la modul si imprejurarile Tn care s-a savarsit fapta, la probele existente Tn acel moment la dosar, la participant!, la persoana vatamata, la martori s.a., date care urmeaza sa fie completate, confinnate sau verificate i prin declaratiile Tnvinuitului sau ale inculpatului. Organizarea modului de desfasurare a ascultarii. Modul de interogare se circumscrie planului general de urmarire penala elaborat intr-o anumita cauza penala si care contine versiunile, problemele de clarificat, metodele tactice folosite, ordinea de efectuare a diverselor activitati procedurale, dupa cum s-a precizat mai sus. Tactic, organizarea ascultarii presupune: a. Stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaza a fi clarificate cu ocazia ascultarii, precum si a datelor ce trebuie verificate cu acest prilej. b. Pregatirea materialuluiprobator ce urmeaza sa fie folosit Tn timpul ascultarii (mijloace materiale de proba, fotografii, diverse Inregistrari)2. c. Determinarea ordinii in care se vaface ascultarea. Daca Tn cauza exista mai multi Tnvinuiti sau inculpati, la Tnceput vor fi ascultati cei care detin mai multe date, sau cei care fac deelaratii sincere si complete. Pentru obtinerea cat mai multor date, deseori se impune ascultarea mai Tntai a martorilor, prioritate avand martorii oculari. Date mai pot fi obtinute din informatii extraprocesuale, efectuarea de expertize judiciare. d. Stabilirea modalitatii de citare, a datei, orei si locului in care acestia urmeaza

sa fie prezend Tn vederea ascultarii. Ordinea si modalitatea de citare trebuie astfel concepute, Incat sa se evite, eel putin Tn faza primelor aseultari, contactui Tntre diversele persoane interesate Tn cauza, Tndeosebi In ipoteza existentei mai multor Planificarea ascultarii. Finalizarea pregatirii ascultarii Invinuitului sau inculpatului se va materializa Tntrun plan de ascultare, Tntocmit pentru fiecare Invinuit sau inculpat Tn parte. Acesta va contine problemele de clarificat si succesi-unea de abordare a lor, Tntrebarile de fond sau de amanunt, la care va trebui sa raspunda eel audiat, materialele care Ti vor fi prezentate s.a. Pentru elaborarea planului se va tine seama de orice situatie care se poate ivi Tn timpul ascultarii, chiar neprevazuta, astfel Incat organul judiciar sa nu fie luat prin surprindere sau derutat de atitudini, de reactii neasteptate. De aici rezulta si nece-sitatea ca planul sa aiba un caracter flexibil. Aceasta va conduce si la posibilitatea adaptarii, modificarii sau formularii de noi Intrebari referitoare la fapta cercetata si la persoana autorului. 28. Reglementarea juridic a aplicrii metodelor i mijloacelor tehnico-criminalistice Printre mijloacele si metodele tehnico-criminalistice o important deosebita au cele de colectare a urmelor infractiunii in conditii de teren, si cele de expertizare a urmelor infractiunii. Metode si mijloace tehnico-criminalistice de expertizare sunt bazate pe metode fizice, chimice, biologice etc.Mai frecvent se folosesc urmtoarele metode: microscopia optic, n lumina incident ct si-n lumina penetrant ; microcoape biologice steroscopice ; microscoape de comparatie ; microscopia electronic.Metoda cromatografica s-a impus datorita avantajelor pe care le prezinta in efectuarea analizelor de mare sensibilitate si specificitate, cum este cazul urmelor aflate in cantitati foarte mici sau avand o complexitate chimica ridicata, frecvent fiind utilizate in investigatiile bio-criminalistice ale produselor alimentare, toxicelor sau stupefiantelor, materialelor de scriere, dar si in cazul unor urme de sol.Aici distingem :cromatografia pe hrtie, cromatografia n strat subtire, cromatografia n stare gazoas. 29. Tactica efecturii aciunilor iniiale de urmrire penal in cazul infraciunilor de jaf 30. Tehnica criminalistic: structura i sarcinile ei Tehnica criminalistic - reunete totalitatea metodelor de descoperire, evideniere, fixare, ridicare i examinare a macro i microurmelor ce privesc fapta , respectiv - autorul sau autorii. 1.Procesul de constituire i dezvoltare al tiinei criminalistice a fost determinat de aplicarea n urmrirea penal a realizrilor chimiei, fizicii, biologiei, antropologiei i altor tiin e, care au format temelia unei ramuri a criminalisticii tehnica criminalistic. Astzi aceast noiune trebuie privit n dublu, sens ca compartiment al tiin ei, ca totalitate de mijloace tehnice propriu zise. Ca compartiment al tiinei tehnica crim.reprezint un sistem de teze teoretice. Sarcinile TC deriv din sarcina general i cele speciale ale crim.: Principalele sunt: elaborare noilor i perfecionarea actelor celor procedee, metode i mijloace de descoperire fiecare, ridicare i examinare a meterialelor de prob. Elaborarea i perfecionarea bazelor teoretice, tactice i metodica ale expertizei criminalistice Elaborarea mijloacelor de prevenire a infrac iunilor Mijloacele TC pot fi clasificate dup diferite temeiuri, mai nsemnat fiind ns divizarea: dup origine i destinaia acestora. Dup prainien se mpart n mari grupe: elaborate i aplicate doar n practica criminalistic (pensula magnetic, capturatorul de gloan e, fotorobotul etc.) preluate i adaptate constructiv la necesit ile criminalisticii (detectarea de metale, microscopul, lupe, etc) preluate din tehnica general i folosite fr nici o modificare (calculatoare, fotoaparat, camere video, etc.) 31. Examinarea preliminar a urmelor infraciunii la faa locului ca sarcin a diagnosticii criminalistice In procesul de descoperire si cercetare a infractiunilor un mare sprijin in stabilirea adevarului il prezinta asa numitele examinari diagnosticatoare. Acestea se realizeaza pentru a obtine date necesare desfasurarii unor activitati operative de investigatie, expertize si altor actiuni procesuale. Insa, spre deosebire de cercetarile de identificare, scopul carora este stabilirea identitatii, examinarile diagnosticatoare ajuta la determinarea unor insusiri si stari ale obiectelor, aflarea cauzelor unor fenomene, interpretarea dinamicii evenimentelor. Examinarile diagnosticatoare pot fi divizate in trei grupe,in cadrul carora pot fi solutionate urmatoarele sarcini: Prima determinarea calitatilor si starii obiectelor prin cercetarea lor nemijlocita (de ex.daca arma de

foc este sau nu in stare buna de functionare, daca plomba este sau nu violata s.a.). A doua stabilirea insusirilor si starii obiectelor dupa urmele lasate de acestea (de ex.particularitatile mersului unei persoane dupa cararea de pasi). A treia grupa constatarea legaturilor cauzale intre unele actiuni si consecintele acestora prin analiza integrala a urmelor si starilor de fapt din scena infractiunii (spre ex. dupa forma, dimensiunile si numarul petelor de singe se determina locul unde victimei i s-au cauzat leziuni mortale, unde si cum a fost mutat cadavrul, daca a fost schimbata pozitia lui etc.). Examinarile diagnosticatore pot fi corelate cu cele identificatoare. Spre ex. inainte de a stabili o persoana dupa amprenta digitala ridicata de la locul faptei, trebuie sa se clarifice daca aceasta este utila pentru identificare, adica daca desenul papilar imprimat in urma contine suficiente detalii de constructie. In concluzie, mentionam ca identificarea si diagnosticarea criminalistica se aplica foarte larg in descoperirea si cercetarea infractiunilor, ca metode efective de stabilire a adevarului in cauzele instrumentate. 32. Tactica valorificrii cunotinelor de specialitate in cadrul urmririi penale Notiunea si esenta cunostintelor de specialitate a fost intotdeauna o problema esentiala in sistemul asistentei tehnico-criminalistice. In literaturade specialitate gasim unele incercari de a determina si concretiza continutul cunostintelor de specialitate. O mare parte din savant sint de parere ca aceste cunostinte sint din stiinta, tehnica, experienta profesionala, arta, dar si deprinderi si priceperi de a aplica metode si mijloace tehnico-stiintifice de depistare, fixare, ridicare si examinare a corpurilor delicate. Deci, cunostintele de specialitate sint cunostinte profesionale care ajuta la depistarea, fixarea si depistarea probelor. Volumul si continutul lor, si al experientei profesionale difera de la subiect la subiect in cadrul procesului de descoperire a infractiunilor. Ofiterii de urmarire penala, lucratorii operative, persoanele antrenate in urmarirea penala poseda cunostinte universal care pot fi si mai putin specializate. Insa specialistii criminalisti au nevoie de o specializare mai profunda in compartimentul de tehnica criminalistica. Specialistul criminalist stapinind astfel de cunostinte inseamna ca detine cunostintele date in ramura criminalisticii la un nivel sufficient pentru a asigura actiunile procesuale. 33. Efectuarea expertizelor tehnice in cazul accidentelor de trafic rutier Expertiza tehnic se va limita la examinare strii mecanice a autovehiculului, a sistemului de frnare, de direcie, de semnalizare, stabilind, de pild, dac acesta a prezentat defeciuni anterior producerii accidentului i dac ele puteau fi cauza accidentului. Poate oferi date referitoare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului sau drumului. Expertiza criminalistic are un raport deosebit n clarificarea unor mprejurri privind producerea accidentului i n identificarea autovehiculului, a persoanei vinovate, ndeosebi n ipostaza prsirii locului accidentului. Expertiza medico-legal va viza stabilirea morii, mecanismul de formare a leziunilor, eventualele afeciuni preexistente care au concurat la decesul persoanei s.a. O problem important rezolvat prin expertiza medico-legal este aceea a determinrii alcoolemiei ori a strii conductorului auto sau a victimei, unei boli psihice, cardiovasculare, de nutriie, stnd i ele la originea accidentelor de circulaie. 34. Caracteristica particularitilor aspectului exterior, clasificarea lor. Semnalmentele statice, dinamice, generale i particulare, trsturile frapante. Caracteristicile auxiliare Prin semnalmente,se inteleg - trasaturi exterioare, generale si particulare ale unei persoane in baza carora aceasta poate fi identificata. Descrierea semnalmentelor unei persoane in vederea recunoasterii si identificarii este necesar sa fie facuta in mod clar si sistematicfolosinduse o terminologie special elaborat unitara si precisa. Aceasta se realizeaza cu ajutorul metodei portretului vorbit, semnalmentele se clasifica in urmatoarele categorii: Semnalmente anatomice (statice);Semnalmente functionale (dinamice);Semnalmente particulare; Semnalmente ale imbracaminte si obiectelor personale (portabile) La aprecierea semnalmentelor unei persoane trebuie sa se tina seama de urmatorii factori- locul si distanta de la care a fost privita sau observata, durata si timpul observarii, factorii ce o pot influenta, capacitatea de pecepere si apreciere a subiectilor care efectuiaza observarea. Semnalmentele anatomice vizeaza elemente precum sexul, virsta , forma capului, a figurii (fetei), constitutia fizica, inaltimea, masa musculara, ochii, nasul, culoarea pielii. Semnalmente functionale sun acele caracteristicii care apar cu prilejul unor activitati, unor miscari. Cele mai importante sunt: exepresia fizionomiei, aptitudinea gesticulatia, mersul, vovea si vorbirea, anuite

obisnuinte diverse activitati. Semnalmente particulare, diverse defecte anatomice, sau functionale: cicatrice, (traumatica, chirurgica, unde se afla, forma culoarea lor), neci, alunite. Pentru recunoasterea si identificarea unor persaone se descrie vestimentatia, si obiectele portabile ale ersoanei care ajuta la identificare (ceas cercei palton...). 35. Regulile de baz a elaborrii versiunilor Tactica elaborarii versiunilor impune ca acestea sa fie formulate numai dup ce s-au obtinut date suficiente cu privire la fapta. Elaborarea versiunilor de urmarire penala este guvernata de trei conditii esentiale: 1. Detinerea de date i informatii corespunzatoare cantitativ i calitativ. Asa cum am mai precizat, acestea sunt conditionate de calitatea actelor de natura procedurala din care provin. 2. Pregatirea profesionala multilaterala i experienta n ancheta a celui cre efectueaza urmarirea penala. In functie de complexitatea cauzei, de gravitatea faptei(omor, talharie, accident de munca, etc. ) Anchetatorul va avea nevoie de cunostiinte din cele mai diferite domenii, fundamentate ns pe temeinice cunostiinte de drept penal, procedura penala, criminalistica, medicina legala. 3. Folosirea unor forme logice de rationament deductiv, inductiv, analitic, i ntetic. Rationamentele de tip analogic pot ns conduce la situatia putin recomandata de a face comparatii superficiale i a trasa i militudini cu alte cauze solutionate anterior. Aceasta conduce la incalcarea(ignorarea ) principiului individualitatii urmaririi penale. Elaborarea versiunilor se supune urmatoarelor principii: 1. Versiunile se elaboreaza numai pentru ceea ce poate avea mai multe explicatii. 2. Versiunile se elaboreaza numai pe baza unor date concrete. Versiunile se elaboreaza pe baza datelor de natura procesuala, putand fi completate i cu date de natura extrajudiciara. 3. Versiunile trebuie sa fie elaborate n legatura cu toate explicatiile posibile. 4. Versiunile sa fie clare, precise, elaborate n baza unei temeinice fundamentari logice. Pentru cauzele n care se elaboreza mai multe versiuni pentru aceeasi fapta, se vor verifica n paralel toate versiunile elaborate. Aceasta se face prin analiza comparativ a probatoriului, cu continuarea concomitenta a cercetarii cauzei, de oarece trecerea timpului poate duce la disparitia unor probe, la deformarea perceptiilor unora dinte martori sub influenta zvonurilor, etc. 36. Metodica cercetrii accidentelor rutiere. Caracteristica criminalistic a accidentelor. Situaiile tipice de urmrire penal Cauzele accidentelor de circulaie: - accidente datorate factorului uman nerespectarea regulilor de circulaie (nesemnalizarea depirii, a schimbrii direcii de mers, viteza excesiv, neacordarea de prioritate, nerespectarea semnificaiei semnelor de circulaie .a.,) circulaia imprudent, circulaia n stare de ebrietate sau fr permis de conducere - accidente datorate factorului tehnic strii necorespunztoare din punct de vedere tehnic a autovehiculelor; - accidente datorate strii infrastructurii rutiere: semnalizarea precar sau necorespunztoare, starea carosabilului, prezena unor obstacole pe partea carosabil .a. Cercetarea la faa locului n cazul accidentelor de trafic rutier se realizeaz, de regul, de o echip complex din care fac parte ofieri i subofieri din cadrul poliiei rutiere, specializai n cercetarea accidentelor rutiere, tehnicieni i experi criminaliti, mecanici auto, medici legiti, eventual procurorul. n faza static a cercetrii la faa locului o atenie deosebit va fi acordat: - identificrii victimelor, acordrii primului ajutor i transportrii la unitile sanitare - ndeprtarea surselor de pericol (incendiu, explozie) n general prin deconectarea sistemului de alimentare electric a autovehiculelor - delimitarea perimetrului de cercetat i ndeprtarea curioilor, oprirea sau devierea traficului rutier pentru a nu compromite urmele accidentului - identificarea martorilor i a persoanelor implicate n evenimentul rutier - stabilirea modificrilor intervenite n cmpul infraciunii de la comiterea faptei pn la sosirea echipei de cercetare la faa locului (mutarea victimelor sau transportarea lor la spital, mutarea autovehiculelor pentru degajarea prii carosabile .a.) n faza dinamic a cercetrii la faa locului ofierul specializat sau tehnicianul criminalist va proceda la ridicarea urmelor gsite la faa locului, la studierea amnunit a obiectelor din cmpul infraciunii

descriindu-se aceste aspecte n procesul verbal i efectundu-se fotografii judiciare operative. Medicul legist poate analiza cadavrul sub aspectul urmelor prezente pe mbrcminte i pe corpul acestuia, n mod excepional autopsia putndu-se efectua la faa locului dac urgena o impune iar medicul dispune de ustensilele necesare. Analiza tehnic a autoturismelor implicate n evenimentele rutiere se face, de regul, la o dat ulterioar, de ctre un tehnician auto sau expert criminalist. Desfurarea altor acte de urmrire penal n activitatea de investigare a accidentelor de trafic rutier principalele activiti desfurate sunt cele privind audierea persoanelor i efectuarea lucrrilor de specialitate constatri i expertize medico-legale, constatri i expertize criminalistice. Audierea persoanelor are n vedere audierea participanilor la trafic implicai n accident nvinuit i victim, audierea martorilor. 37. Trusele criminalistice, laboratoarele criminalsitice mobile A. Trusa criminalistica universal -dispune de un ansamblu de materiale i instrumentar necesare principalelor operatiuni de cercetare a locului faptei. Trusa universal cuprinde mai multe compartimente orientate spre: 1. Probleme de traseologie - destinat descoperirii, fixrii i ridicrii urmelor de mini, picioare, dini, urmelor de instrumente, etc. -prin folosirea de substane pulverulente pentru evidenierea urmelor latente, pulverizatoare, pensule, folii adezive pentru fixare / transfer de urme evidentiate, surse de lumina -UV, IR +spectrul vizibil - vase de amestec pentru mulaje; - benzi metalice pentru izolarea mulajelor, etc. 2. Msurtori i marcaje plcue cu numere, band metric (dm, cm) -, creta special. 3. Desene i schie - busola, hrtie mm, calc, coli albe, abloane pt. hart, s. a. m. d. 4. Alte instrumente auxiliare - cleti i magnet pentru extragere de corpi metalici, urubelnie, , dli utilizate dupde cerinele locului - plicuri, pungi -> pt. Ambalare i transport. - cutii, eprubete pentru recoltare de obiecte mici i microurme ( schije, resturi, ) B. Trusa foto-video-audio - cuprinde aparatur foto cu obiective suplimentare, superangular, teleobiective, exponometru. C. Trusele specializate 1. Truse pentru testarea stupefiantelor (la dispozitia poliiei i a organelor vamale) permit identificare substanelor opiacee, halucinogene, etc. , se bazeaz pe reacii de tip colorimetric. 2. Truse pentru cercetarea accidentelor - de circulaie, explozii, incendii. 3. Truse pentru examinarea i ridicarea actelor suspecte. 4. Truse pentru examinri balistice - permit stabilirea direciei, unghiului, distanei de tragere, extragerea i ridicarea gloanelor, descoperirea i ridicarea particulelor metalice. D. Laboratoarele complexe mobile - cuprind mai multe mijloace auxiliare i principale utile n cercetarea locului faptei. Aceste laboratoare mobile ofer posibilitatea de deplasare i examinrilor de un anumit grad chiar la locul faptei pentru cauze complexe - accidente aeriene, explozii de proporii, omoruri n serie cu ingropara victimelor, etc. 38. Noiunea de tactic criminalistic, insemntatea i obiectul ei Tactica criminalistic formuleaz reguli de organizare i desfurare a activitilor de anchet , procurare i examinare a probatoriului cum sunt: cercetarea locului faptei, reconstituirea, identificarea autorului i a victimei, ascultarea, percheziia, prelevarea de obiecte, nscrisuri, acte, etc. Tactica criminalistic constituie, de asemenea, un sistem de teze tiinifice n baza crora se elaboreaz diferite reguli de organizare i planificare a urmririi penale, precum i procedee de realizare cu maximum de eficien a diferitelor aciuni de anchet (cercetarea la faa locului, interogarea, percheziia etc.). Tactica se bazeaz pe experiena pozitiv a practicii judiciare, avnd menirea s adapteze la necesitile actului concret de investigaie preconizrile psihologiei judiciare, logicii, eticii profesionale, tiinei despre organizarea muncii ,a. O atare tactic asigur aplicarea cu maximum de randament a metodelor i mijloacelor tehnice n cadrul cercetrilor, marcnd astfel legtura strns ntre tehnica i tactica criminalistic. 39. Aciunile de urmrire penal efectuate in etapa iniial de cercetare a infraciunilor de viol Infractiunea de viol este reglamentata in CPP al RM in art.171 si presupune raportul sexual savirsit prin

constringere fizica sau psihica a persoanei sau profitind de imposibilitatea acesteia de a se apara ori de a-si exprima vointa. In etapa initiala a urmarii penale se contruiesc urmatoarele versiuni tipice : 1. violul a avut loc in circumstantele mentionate de victima; 2.nu a avut loc un viol ci un act sexuala cu prezenta consimtamintului, pe care pirita vrea sa-l dea drept viol ; 3. violul nu a avut loc, pirita in mod vadit vrea sa invinuiasca o persoana nevinovata. Audierea victimei.Acesta insarcinare este indeplinita de o femeie sau de un collaborator care este substantial mai in virsta decit victima. Cercetarea locului faptei.In timpul cercetarii locului faptei se analizeaza urmele prezentei victimei shi a agresorului,urmele unei lupte intre ei, si urmele nemijlocite ale violului (parti de haine,urem de singe si sperma etc) Expertiza medico-legala rezolva problemele : daca a avut loc deflorarea himenului;putea avea loc sau nu deflorarea fara act sexual;daca a avut victima un contact sexual recent;daca nu sunt in vaginul sau pe corpul vicitmei urme de sperma;prezenta leziunilor corporale;daca nu este bonava victima de o boala venerica;daca nu sunt semnalmente de graviditate. Audierea suspectului de obicei se face imediat dupa retinerea lui.Se clarifica dac invinuitul o cunoaste pe victima,de cit timp,daca a avut loc intre ei vre-un contact sexual,iar apoi se dau intrebari concrete in legatura cu infractiunea de care este invinuit. Audierea martorilor . Martori oculari in acest gen de infractiune se intilnesc destul de rar.se interogheza persoanele care locuiesc in apropierea locului faptei.Exista situatii cind martorii ajuta la retinerea invinuitului.Astfel ei pot descrie comportamentul banuitului in timpul si dupa retinere. 40. Fotografia criminalsitic: noiunea, insemntatea i sistemul ei Fotografia a aparut mai mult de un secol si jumatate in urma, gratie descoperirilor francezilor J.Nieps si L.Dagher (a.1839). In scurt timp dupa descoperirea fotografiei in Franta, mai pe urma in Belgia si Suedia sau facut incercari de a utiliza fotografia in scopul inregistrarii infractorilor si in descoperirea infractiunilor. La ora actuala tehnicile de realizare a imaginilor fotografice au evoluat extrem de mult in directia cresterii calitatii si operativitatii obtinerii lor. Dintre acestea se pot enumara: 1. fotografia clasica, in care aparatul fotografic foloseste film negativ cu emulsia sensibila, copiat ulterior pe hirtie fotografica; 2. fotografia obtinuta prin tehnica Polaroid, in care aparatul fotografic foloseste un material fotosensibil special pe care apare direct imaginea pozitiva; 3. fotografia obtinuta prin tehnica video, in care aparatul pentru obtinerea imaginii foloseste banda magnetica speciala; 4. fotografia digitala, in care imaginea este obtinuta pe disc lazer, - reprodusa ulterior la imprimanta ordinatorului. Organele judiciare ale Republicii Moldova mai frecvent folosesc fotografia clasica, avind in dotare aparatura si materiale respective. Obiectele fotografiei judiciare sunt orice corpuri materiale aflate in campul infractional: urme infractionale, probe materiale, stari de fapt si elemente componente ale ambiantei inconjuratoare din scena infractiunii etc. Mijloacele fotografice sunt complete de aparate si instalatii folosite in procesul de fotografiere, realizarii de fotografii, fotoaccesorii, precum si fotomaterialele folosite in aceste procese. Metoda fotografica criminalistica prezinta un ansamblu de reguli si recomandari orientate spre alegerea mijloacelor fotografice, a conditiilor de fotografiere si prelucrare a materialelor imaginate in scopul obtinerii fotografiilor ce raspund nevoilor muncii de fixare si cercetare a probelor judiciare. Fotografia de examinare se aplica pe larg la efectuarea expertizelor si examinarilor speciale a probelor judiciare, in cazurile cand este necesar a releva si a fixa caracteristicile slabvizibile sau invizibile ale obiectelor, spre exemplu, fotografierea in radiatii ultraviolete si infrarosii etc. 41. Noiunea i sarcinile cercetrii la faa locului Cercetarea la faa locului reprezint o activitate procedural i de tactic criminalistic, al crei obiect l constituie perceperea nemijlocit a locului unde s-a svrit infraciunea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea i examinarea urmelor i a mijloacelor materiale de prob, precizarea poziiei i a strii acestora, avnd ca scop stabilirea naturii i mprejurrilor comiterii faptei, precum i a datelor necesare identificrii fptuitorului

Cercetarea la faa locului este una dintre activitile procedurale i de tactic criminalistic ale organului de urmrire penal, ce se realizeaz, de obicei, la nceputul urmririi penale, n scopul cunoaterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixrii, i ridicrii urmelor create cu ocazia svririi infraciunii, precum i pentru ascultarea martorilor, a victimelor sau chiar a fptuitorilor. Deci, prin cercetarea la faa locului, organul de urmrire penal stabilete mprejurrile n care a fost comis fapta, identific pe fptuitor sau delimiteaz sfera persoanelor bnuite, adun, conserv, i examineaz, probele materiale descoperite. Cercetarea la faa locului constituie un procedeu probator, avnd drept obiect obinerea de date privind mprejurrile n care a fost svrit fapta penal, descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor infraciunii, precum i stabilirea strii i poziiei mijloacelor materiale de prob. Consider c cercetarea la faa locului este o activitate cu o natur complex, procesual i de tactic criminalistic care poate fi dispus i efectuat, att de ctre de organele de anchet ct i de ctre instana de judecat ce const n descoperirea, fixarea procesual, ridicarea i interpretarea naturii, strii i poziiei urmelor i a mijloacelor materiale de prob, a legturilor dintre acestea, precum, i obinerea de date privind numrul i identitatea fptuitorilor, natura i mprejurrile n care a fost svrit fapta cercetat. 42. Metodica cercetrii infraciunilor contra patrimoniului Infractiunile contra patrimoniului sunt reglamentate in CPP al RM in capitolul VI,art 186-199. exemple: furtul,jaful,tilharia,santajul,escrocheria,delapidarea averii straine,pungasia,rapirea mijlocului de transport,tulburarea de posesie,distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor etc. Mai intii de toate este necesar de stabilit si demonstrat, in temeiul componentelor de infractiune si caracteristica lor , urmatoarele reglementari: a).despre subiectul infractiunii : cine a savirsit infractiunea contra patrimoniului,identitatea lui,virsta, daca are sau nu antecedente penale,date despre coparticipanti; b).despre latura subiectiva : prezenta unei intelegeri preliminare,care sunt circumstantele intelegerii; c).despre subiect: ce fel de bunuri au fost furate, valoarea bunurilor date,cine detine bunurile furate; d).despre latura obiectiva : in ce mod s-a ajuns la locul faptei,cine si ce a facut pentru aceasta,actiunile vinovatilor la locul faptei,si dupa savirsirea infractiunii. Obiectele infraciunilr date pot fi : bani,bijuterii,aparate tehnice,mijloace de transport,haine,vesela scumpa,piese de colectie,hirtii de valoare etc Situati tipice : 1.deposedarea de avere a avut loc;2.infractiunea nu a avut loc,dar piritul are convingeri eronate;3.inscenarea. Temei pentru inceperea urmaririi penale poate fi : plingerea stapinului bunurilor;prinderea infractorului in flagrant;din oficiu. 43. Sarcinile i structura traseolgiei judiciare. Noiunea i clasificarea urmelor infracionale Activitea infracional presupune prezena fptuitorului la locul faptei i svr irea de ctre acesta a unor modificri n ambiana existent. Aceste modificri rezultate din activitatea ilicit a autorului sunt cunoscute ca urme ale infraciunii. Cu studiul lor se ocup traseologia ramur a tehnicii criminalisticii care studiaz mecanismul i legitile apariiei diferitor modificri materiale ca urmare a svr irii unor infraciuni n scopul descoperii acestora. Sarcinile traseologiei constituie cutare, descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor precum i examinarea preliminar a acestora. n literatura autorii apreciaz ca termenul urm are 2 accepiuni, n sens larg i restrns. Obiectul investigaiilor traseologice l constituie urmele-reflectare(form), aceela care reprezint structura exterioar a unui obiect pe suprafaa sau n masa altui obiect. Urmele reflectare i fac apariia n urma contactului a 2 obiecte, cel creator i primitor. n funcie de obiectul creator distingem: urme create de om(homeoscopice); urme ale instrumentelor,uneltelor,mecanismelor(mecanoscopice);urme ale transportului(traseologia transportului); Dup mecanismul de firmare distingem:urme statice i dinamice;urme de adncime i suprafa (urme de statificare(depunere) i destratificare);urme locale i periferice Toate urmele de la faa locului pot fi vizibile,slab vizibile i latente. Cele latente pentru a le scoate n eviden se aplic n diferite metode(prafuirea cu prafuri magnetice i simple, afumarea cu vapori de iod, folosirea razelor ultraviolete, a detectoarelor lazer etc.) Urmele vor fi consemnate n procesul-verbal. Urmele se fotografiaz, se video-nregistreaz dup ce se ridic fie mpreun cu obiectul purttor fie cu o parte a cestuia.

Toate urmele se ambaleaz separat, se sigileaza, se eticheteaz.. 44. Aplicarea filmrii i a inregistrrii video in cursul efecturii actelor de urmrire penal. Procedeele ce pot fi utilizate Evolutia mijloacelor si metodelor de videoinregistrare au determinat aplicarea lor larga in criminalistica in scopul descoperirii si cercetarii infractiunilor. La fel ca si fotografia, videoinregistrarea se foloseste ca un mijloc suplimentar de fixare a procesului si rezultatellor actelor de urmarire. Videofonogramele pot fi probe materiale (spre exemplu, o imprimare intamplatoare a comiterii unei crime sau a circumstantelor acesteia executata de catre cineva, videoinregistrarea activitatilor infractionale fixata de sistemele de paza electronice etc.). Pentru ca aceste materiale sa devina probe in dosarele concrete ele trebuie anexate printr-o ordonanta speciala a anchetatorului. Videoinregistrarea ca un mijloc suplimentar de fixare a mersului si a rezultatelor actiunilor de ancheta poate fi utilizata la decizia anchetatorului, procurorului, instantei de judecata, precum si la cererea invinuitului, banuitului, martorului sau a partii vatamate daca aplicarea ei in cazurile concrete nu contravine intereselor anchetei. Videofonograma obtinuta in cadrul actiunii de ancheta, la fel ca si procesul-verbal trebuie sa contina trei parti: introductiva, partea esentiala si de incheiere. In partea introductiva si cea de incheiere se fixeaza informatii care certifica si precizeaza videofonograma, iar partea ei de baza oglindeste mersul si rezultatele actiunii de ancheta. Dupa vizionarea filmului, videoinregistrarea se reia, fixandu-se participantii in momentul in care anchetatorul ii chestioneaza despre corespunderea mersului si rezultatelor actiunii de ancheta, continutului videofilmului vizionat, precum si a procesului verbal redactat la fata locului. Videofilmul se incheie cu fixarea raspunsurilor la intrebarea pusa de anchetator si declaratia anchetatorului despre sfarsitul actiunii de ancheta. 45. Particularitile ascultrii bnuitului i invinuitului. Care sunt procedeele folosite de ofierul de urmrire penal in situaiile de conflict nvinuitul este persoana central n procesul penal n jurul creia se desfoar ntreaga activitate de administrare a probelor pn la stabilirea adevrului. Invinuitul este persoana stabilita deseori dintr-un cere de suspecti, fata de care se efectueaza urmarirea penala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa (art.229 Cpr.pen.). O data pusa in miscare actiunea penala, invinuitul capata calitatea de inculpat, fiind o persoana care a savarsit o fapta incriminata de lege, in legatura cu care organele de urmarire penala sau instanta de judecata au obligatia sa stabileasca imprejurarile comiterii infractiunii, gradul de vinovatie a faptuitorului si pedeapsa care i se cuvine. Procedeele tactice de ascultare a Tnvinuitului sau a inculpatului, raportate la Tmprejurarile mentionate anterior, pot fi urmatoarele: a. Tactica ascidtarii repetate, utilizata frecvent in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si mincinoase, in care Intrebarile de detaliu au o mare importanta. b. Tactica ascultarii incrucisate, avand drept scop destramarea sistemului de aparare al invinuitului sau inculpatului, privita Tnsa, cu anumite rezerve, deoarece poate avea ca efect dezorientarea, Tncurcarea celui ascultat. Interogarea invinuitului de doua sau mai multe persoane, in acelasj timp, poate deruta, zapaci, o persoana sincera, mai ales daca are o structure psihica mai slaba. Un alt neajuns, este acela ca nu toti cei care anclieteaza au aprofundat datele din dosar si uneori se pot Tncurca reciproc. e. Tactica mtdlnirilor surprizd, folosita in momentele psihice de o anumita ten-siune, create special pentru obtinerea unor declaratii sincere. De exemplu, adresarea Tntrebarii "cine v-a ajutat sa transportati obiectele sustrase?", dupa ce Tnvinuitul a vazut ca unul dintre complici a fost introdus Tntr-o Tncapere alaturata (procedeu denumit si "tactica intalnirilor neateptate"). d. Tactica "complexidui de vinovatie ", care consta Tn alternarea unor Tntrebari neutre cu Tntrebari ce contin cuvinte "afectogene", referitoare la fapta, la rezultatele ei, la persoanele implicate (numele victimei, denumirea bunurilor furate etc.), care da rezultate bune la persoanele mai sensibile. Utilizarea acestor modalitati de audiere sau de adresare a Tntrebarilor, reprezentand prin ele insele procedee distincte, trebuie conjugate cu celelalte reguli tactice aplicate m activitiitile desfasurate in directia obtinerii de declaratii sincere si complete . 46. Aciunile de urmrire penal la etapa iniial de cercetare a jafului i a tlhriei

Actiunile de urmarire penala la etapa initiala de cercetare a jafului si tilhariei sunt:Cercetarea locului faptei este necesar i obligatorie in toate cazurile de furt i talhrie, chiar cand infraciunea este reclamat dup 23 sptmani, atat pentru stabilirea cercului de suspeci, cat i pentru identificarea martorilor oculari. La locul faptei vor fi descoperite urme de maini i de picioare; urme ale instrumentelor de spargere folosite; urme biologice (pete de sange, fire de pr) care pot conduce la identificarea fptuitorilor; urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul cainelui de urmrire; urme sub form de resturi de obiecte (pilitur, rumegu, pelicul de vopsea etc.), urme care indic anumite deprinderi sau specializri ale infractorului; microurme pe imbrcmintea i corpul infractorului etc. Practica judiciar demonstreaz c identificarea i audierea martorilor oculari chiar cu ocazia cercetrii locului faptei sunt activiti deosebit de importante pentru investigarea jafului sau talhriei, deoarece depoziiile lor nu au suferit alterri ca urmare a trecerii timpului sau a unor influene de natur subiectiv. Ascultarea invinuitului sau inculpatului se face cu asigurarea dreptului la aprare i cu aplicarea metodelor de tactic adecvate. Cand nu exist suficiente dovezi pentru dovedirea vinoviei, cercetrile vor incepe cu audierea martorilor i numai dup aceea va fi ascultat invinuitul sau inculpatul 47. Noiunea i sarcinile confruntrii. Procedee tactice de interogare la confruntare Compararea (confruntarea)-este aplicat n numeroase cazuri, fiind i extrem de accesibil. Ea este un mijloc de lucru att tehnic ct i un procedeu tactic frecvent Este o solutie la care se poate recurge n si1tuatiile n care intre declaratiile diferitelor persoane exista contradictii , cerindu-se clarificarea i completarea anumitor probe sau depozitii. Confruntarea poate fi considerata , dat fiind specificul sau ca o solutie de exceptie, ea trebuind sa fie bine pregatita, mai ales sub aspectul stapinirii perfecte a datelor ce urmeaza a fi clarificate prin intermediul su . Prin compararea declaratiior contradictorii cu alte declaratii asupra acelorasi elemente de la dosarul cauzei , se va putea aprecia care dintre persoanele care declara diferit se apropie mai mult de adevar, asa cum rezulta el din restul probatoriului. Se vor lua n considerare starea fizica i emotionala la momentul faptei, atitudinea sau relatia cu infractorul(relatii de prietenie, conflicte anterioare, mila pentru autor, etc. ). Confruntarea va avea loc cu prezenta ambelor parti confruntate supraveghindu-se reactiile acestora. Fiecare intrebare i rapsuns vor fi consemnate, dar nu se recomanda a se citi declaratiile anterioare care au determinat recurgerea la confruntare. Ele vor putea fi reproduse n esen, n sens. Partilor confruntate li se vor pune aceleasi intrebari, acestea trebuind sa fie clare, concise, de natura a nu sugera ca organul de ancheta ar imprti sustinerile uneia i ar suspecta cealalta parte de nesinceritate. Intrebarile vor fi puse alternativ fiecarei parti, raspunsul uneia fiind urmat de adresarea aceleiasi intrebari celeilalte parti i dup semnarea a ceea ce s-a consemnat cu privire la aceste raspunsuri va fi adresata urmatoarea intrebare, continuind pina la epuizarea problemelor ce au determinat confruntarea. 48. Efectuarea expertizelor in cauzele de omor. Expertiza medico-legal. Ce probleme pot fi rezolvate prin examinarea ADN-ului (esena metodei dactiloscopiei genetice) Infractiunea de omor este una dintre cele mai grave infractiuni contra vietii si snttii, prevzut de art.145-150 CP.Potrivit art.139 CPP al RM, n cazul n care exist pericol de disparitie a unor mijloace de prob sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesar explicarea urgent a unor fapte sau circumstante ale cauzei, organul de urmrire penal sau instanta de judecat poate folosi cunostintele unui specialist dispunnd, la cererea prtilor, iar organul de urmrire penal si din oficiu, efectuarea constatrii juridice tehnico-stiintifice sau medico-legale. Obiectul expertizei medico-legale este cadavrul,bnuitul.Cu ajutorul acestei expertize se rezolv urmtoarele intrebri:a)ce tin de victim.b)ce tin de mprejurrile omorului.c)ce tin de fptuitor. Expertiza medico-legal a morii ne ajuta la constatarea tipului mortii: a. Moarte natural, care se produce dup uzura fiziologic a organismului i care nu necesit investigarea criminalistic ori autopsia medico-legal, cu excepia cazurilor in care cauza morii a fost atribuit in mod eronat antecedentelor patologice. b. Moarte patologic, care se produce dintr-o cauz intern, patologic, fr o intervenie determinant a factorului extern. c. Moartea violent, care se datoreaz unui factor extern: mecanic, fizic ori chimic. Moartea se produce rapid (minute, ore) ori lent, prin complicaii. Din categoria morilor violente fac parte: omorul, sinuciderea i accidentul. Modul in care a fost comis omorul este stabilit prin interpretarea datelor obinute de criminaliti i medicul

legist, prezentand o importan deosebit pentru o incadrare corect a faptei. Un alt obiectiv important al expertizei medico legale este identificarea autorului faptei i probarea vinoviei acestuia. Exprtiza ADN este un procedeu de examinare si cercetare a urmelor biologice de natura umana (par, singe, saliva, etc.), efectuata de catre o persoana speciala numita expert, cu scopul de a stabili cit mai multa informatie despre o anumita crima pentru eventuala ei desoperire. 49. Trsturile exterioare ale omului. Identificarea dup metoda protretului vorbit i mijloacele tehnice folosite in aceste scopuri Caracteristicile exterioare ale omului se impart in doua mari grupe. Una din ele consta din semnalementele ce caracterizeaza particularitatile anatomice ale omului (inaltimea, constitutia, trasaturi faciale etc.). Portretul vorbit presupune descrierea caracteristicilor anatomice cu indicatia formei, dimensiunilor, pozitiei, uneori si culorii. In portretul vorbit o atentie principala se atrage semnalmentelor figurii umane, intrucat acestea contin particularitatile cele mai valoroase si sunt cele mai accesibile pentru observare. Trasaturile fetei se descriu din doua pozitii: de dinainte (an fas) si de la o parte (profil). Inaltimea se determina, de regula, dupa o gradare de 7 elemente: foarte inalt , inalt, mediu-pronuntat , mediu ,mediu-slab pronuntat , statura joasa si de statura foarte joasa Sexul si varsta. In lipsa datelor autentice privind varsta se indica cu aproximatie (la vedere 40-45 ani). Capul. Se indica dimensiunile relative ale capului, forma lui, forma si profilul cefii. Parul. Fata (figura). Forma generala a fetei umane privita din fata poate fi rotunda, ovala, dreptunghiulara, patrata, rombica, triunghiulara cu baza in jos, triunghiulara cu baza in sus. In profil se indica conturul general al fetei (proeminent, rectiliniu, concav). Fruntea. In profil se caracterizeaza sub aspectul dimensiunilor verticale (frunte joasa, medie, inalta), dupa inclinare (retrasa, verticala si proeminenta), dupa contur (rectiliniu, serpuit, convexe). Sprancenele. Ochii Genele Pleoapele Obrajii Nasul Gura Buzele Dintii Barbia Ceafa, Umerii se caracterizeaza dupa pozitie, latime, proeminenta. Pieptul Mainile Mersul: lungimea pasului, unghiul de mers (pozitiv-negativ), latimea pasului, rapiditatea, atitudinea corpului (drept, aplecat), pozitia capului, oscilatiilor corpului, odulatii ale bazinului, miscarii ale bratelor. Vocea si vorbirea: vorbire scurta si corecta, cu diferite erori, folosirea unor dialecte. 50. Desenele papilare: tipurile, varietile i insuirile lor. Metode de descoperire, fixare i ridicare a urmelor de mini Desenele papilare ca obiecte ale cercetarilor traseologice se caracterizeaza prin 3 calitati: individualitate, stabilitate relativa si refacere. Crestele papilare se formeaza in procesul dezvoltarii intrauterine al fatului si dispar dupa moartea individului. Stabilitatea desenului papilar este extrem de importanta sub aspect criminalistic. Refacerea desenului papilar este capacitatea pielii de a se restabili dupa distrugerea ei. Desenul se restabileste in cazul cand nu este distrus stratul de papile a dermei. Individualitatea desenului papilar consta in irepetabilitatea totalitatii de detalii care il caracterizeaza. Caracteristicile desenului papialr se impart in generale, la care se refera tipul desenului (arc, lat, vertijil). Identificarea persoanei poate fi realizata chiar si dupa un fragment mic de urma lasata de palma, insa mai frecvent in aceste scopuri se folosesc urmele lasate de falangeta. Desenele papilare ale falangetelor sunt destul de suficient studiate si clasificate. Clasificarea acestora se foloseste pentru inregistrarea persoanelor cu antecedente penale si in cazurile de efectuare a expertizelor dactiloscopice. Desenele papilare de tip arc se intilnesc in 5-7 % de cazuri, cele vertigile - in 30 %, iar laturile in 63-65 %. Din varietatile desenelor de tip lat mai raspindite sunt desenele in forma de lat simplu (95 %), mai rar desenele de tip lat-racheta, lat-semnul intrebarii (2,6-3,8 %), foarte rar se intilnesc laturile curbe. Prezenta unei creste papilare in latul central al desenului papilar se observa in 50 % cazuri (in 21 % de cazuri se numara cite doua, in 7 % - cite trei, in 1.5 % - cite patru). Deci, in procesul de examinare preliminara ale urmelor papilare la inceput se constata utilitatea lor pentru identificare, apoi se stabileste mecanismul de formare a acestora, localizarea lor, amprentele se confrunta intre ele si, in sfirsit, se compara cu impresiunile dactiloscopice ale persoanelor de verificat.

51. Etapele cercetrii la faa locului. Redactarea procesual a rezultatelor. Structura procesuluiverbal. Schia locului faptei Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului consta in efectuarea de catre organul de urmarire penala a anumitor lucrari in vederea inregistrarii si reprezentarii fidele si integrale a starii de lucruri, a pozitiei, starii si a raportului de legatura ale obiectelor ce constituie ambianta acestuia, conservarii si retragerii urmelor infractiunii si a altor mijloace materiale de proba. Procesul-verbal de cercetare la fata locului este prevazut in lege cu o structura tripartita: introductiva, descriptiva si de incheiere sau finala. Partea introductiva cuprinde relatari succinte privind locul si data cand s-a efectuat cercetarea la fata locului; denumirea si profilul unitatii din care face parte organul de cercetare, temeiul de fapt si juridic al cercetarii; numele, prenumele si numele dupa tata si adresa martorilor asistenti in prezenta carora s-a efectuat cercetarea; denumirea institutiei in care activeaza specialistii care au participat la realizarea cercetarii; denumirea si profilul unitatii din care fac parte lucratorii de politie implicati, conditiile meteorologice si de iluminare in care s-a desfasurat cercetarea. Partea descriptiva a procesului-verbal debuteaza cu o caracterizare generala a locului faptei, a amplasarii sale in raport cu punctele cardinale sau fata de anumite repere relativ stabile - cladire invecinata, strada, cale ferata, padure, rau etc. in cazul cercetarii unui teren deschis este indicat ca in procesul-verbal sa se acorde o atentie deosebita reliefului si topografiei acestuia, precum si elementelor de delimitare a spatiului cercetat de obiectele vecine (gard, constructie, sant). Partea finala a procesului-verbal de cercetare la fata locului cuprinde mentiuni referitor la urmele si mijloacele materiale de proba care au fost ridicate, modul si mijloacele tehnice criminalistice utilizate in acest scop. 2) Schita locului faptei Schita reprezinta o modalitate de reprezentare grafica a locului infractiunii in ansamblu, a pozitiei obiectelor si urmelor, a raporturilor de distanta dintre acestea si are menirea de a ilustra constatarile cuprinse in procesul-verbal si de a intregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului. Planul schita sau planul la scara presupune respectarea riguroasa a proportiilor reale ale terenului, interioarelor, obiectelor reprezentate, precum si a raporturilor de distanta dintre acestea, micsorate de un anumit numar de ori. Reprezentarea in plan a obiectelor aflate la fata locului implica utilizarea unor simboluri, a unor semne conventionale cu aceeasi semnificatie pentru toate organele judiciare. Schita locurilor inchise se poate realiza dupa urmatoarele doua procedee : in proiectie orizontala si prin rabatarea planurilor de proiectie. Schita in proiectie orizontala, cel mai frecvent utilizata, permite fixarea obiectelor, aflate pe astfel de suprafete. Schita realizata prin rabatarea planurilor de proiectie permite realizarea intr-un singur plan a imaginii unor corpuri tridimensionale si consta in reprezentarea in plan orizontal a suprafetelor verticale si a tavanului unei incaperi. 52. Caracteristica aciunilor de urmrire penal in etapa iniial a cercetrilor privind omuciderile Prin savarsirea faptelor prevazute de legea penala sunt aduse prejudicii grave unor valori sociale deosebite, intre care primul loc il ocupa viata omului. Organelor de urmarire penala, care efectueaza cercetarile in legatura cu faptele savarsite impotriva vietii, le revin sarcini de mare raspundere in aflarea adevarului si evitarea erorilor judiciare. Constatarea medico-legala se efectueaza chiar in cursul cercetarilor la fata locului. Expertiza medico-legala se dispune in cursul urmaririi penale, in conditiile prevazute de art. 114 Cod procedura penala. Atat constatarea, cat si expertiza medico-legala trebuie sa se efectueze in prezenta procurorului care participa la cercetari, iar cand participarea procurorului nu este posibila, este recomandabil ca medicul legist sa aiba la dispozitie lucrarile dosarului penal si sa mentina o legatura permanenta cu organele de urmarire penala. Prin stabilirea cauzei mortii se urmareste sa se afle daca a fost o moarte patologica sau violenta (accidentala sau produsa de o persoana). De asemenea, expertiza medico-legala poate contribui la stabilirea legaturii cauzale intre actele de violenta exercitate de o persoana si moartea victimei, chestiune inca mult discutata in practica organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata.

B. Constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalistica Examinarea si interceptarea urmelor de maini sau de picioace (cararea de pasi) pot furniza date utile pentru identificarea autorului faptei sau a victimei. De asemenea, expertiza criminalistica a urmelor de dinti descoperite pe corpul victimei poate contribui la identificarea autorului. Este concludent, in acest sens, cazul unei femei, in varsta de peste 80 ani, care locuia singura si pe care rudele au gasit-o dupa cateva zile de la data mortii. Nefiind nici o urma de violenta sau alte banuieli cu privire la cauza mortii, s-a considerat ca este moarte patologica, specifica varstei (cardiopatie), asa cum rezulta si din actul de constatare eliberat de medicul dispensarului. Alte categorii de expertize criminalistice privesc cercetarea urmelor de sange, a firelor de par, a urmelor biologice (saliva, sperma) si chiar expertiza scrisului, daca la fata locului se gasesc acte despre care se banuic ca ar fi scrise de faptuitori. 53. Urmele de inclminte. Particularitile fixrii crrii de pai, a unei urme izolate in procesulverbal Ca obiect al cercetarii traseologice urmele de picioare pot fi de adincime si suprafata, unitare sau multiple. In cazul in care o multitudine de urme rezulta dintr-un mecanism unic de formare in procesul de miscare a individului ele se numesc carare de urme. Examinarea cararii de pasi ne poate oferi date despre faptuitor si particularitatile mersului acestuia. In procesul verbal se fixeaza elementele cararii de pasi:- directia de miscare-lungimea pasului sting si drept -latimea pasului Expertiza traseologica a urmelor de incaltaminte rezolva problemele:- care e tipul de incaltaminte - daca aceasta urma e valabila pentru a identifica exemplarul concret de incaltaminte - daca urmele e sau nu formata de incaltamintea banuitului concret. 54. Tactica ascultrii martorului i a victimei. Factorii ce influeneaz formarea declaraiilor, procedee folosite de ofierul de urmrire penal pentru a obine depoziii autentice Martorul n procesul penal este persoana care are cunotin despre infraciune i care a perceput-o nemijlocit sau din alte surse. Fazele ascultrii martorului: -discuiile prealabile rol de colaborare a tensiunii; stabilirea ncrederii; ele se vor canaliza de la pasiunile martorului, n mod subtil la fapt. Simindu-se competent martorul i exteriorizeaz personalitatea -faza relatrilor libere excepie : dac se abate, ntrebri sugestive -faza ntrebrilor i de ascultare a rspunsurilor (ascultarea dirijat) I. ntrebri despre raporturile dintre persoan anterior comiterii faptei i despre starea general a organismului n momentul perceperii II. ntrebri pentru delimitarea activitilor infraciunii, timp, loc III. ntrebri pentru aflarea activitii ntreprinse dup comiterea infraciunii Audierea propriu-zisa a martorilor reprezinta momentul Tn care devine pregnant rolul regulilor de efectuare a acestui act procedural, act cu larga rezonanta. Ascultarea unui martor - si aici avem Tn vedere, cu preponderenta, Imprejurarea Tn care martorul se afla la prima ascultare, atat Tn fata organelor de urmarire penala, dar $i a instantelor de judecata - parcurge trei etape principale, guvernate, pe langa regulile procesuale penale si de reguli tactice criminalistice Tn etape distincte: etapa identificarii martorilor, etapa relatarii libere si etapa formularii de Tntrebari, de ascultare a raspunsurilor date de martor. Ascultarea prii vtmate Partea vtmat este persoana creia i-au fost cauzate prin svrirea infraciunii suferine morale sa psihice, ori pagube materiale. Are tendina de a prezenta lucrurile exagerat din dorina rzbunrii sau pentru a obine despgubiri civile substaniale - discuii cu privire la posibilitatea audierii sale ca martor. Aceleai faze de audiere, aceleai categorii de ntrebri. Audierea prii vtmate n condiii speciale cnd se afl n stare grav. Se ia legtura cu medicul curant cruia i se cere consimmntul, informaii despre leziuni, luciditate. Se pun ntrebri scurte despre relaiile anterioare, despre fapt. Partea vtmat poate fi ascultat repetat sau confruntat cu alte persoane. 55. Caracteristica criminalistic a omuciderilor. Situaiile tipice de urmrire penal i versiunile ce pot fi elaborate Investigarea omorului - una dintre formele mortii violente - se particularizeaza. fata de cercetarea altor categorii de infractiuni, prin problematica sa speclfici concentrate in cateva directii principale, respectiv:

stabilirea cauzei si natarii mortii, a circumstantelor de timp si de mod in care a fost savarjita fapta. descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vietii victimei. identincarea autorului, a eventualilor participant!' la comiterea omorului. precizarea sccpului sau a mobilului infractiunii3. Numai pe baza raspunsului la aceste intrebari este posibil sa se alcauiiasca un probatoriu de natura sa reflecte realitatea si, astfel, sa permits stabilirea adevarului. Identificarea cauzei mortii este o problema la a carei rezolvare Isi dau concursul, deopotriva, medicul legist si organul de urmarire penala. In functie de cauza ei, moartea poate fi consecinta unui omor, a unei sinucideri sau a unui accident, "diagnosticul juridic" al decesului stabilindu-se din coroborarea interpretarii datelor obtinute prin investigatiile tiinti-fice criminalistice si cele anatomopatologice. Stabilirea modului de suprimare a vietii victimei este posibila pc baza interpretarii unui complex de date, de urme, cu privire la intreaga activitate desfasurata de infractor. Si aici ne intalnim cu investigatii complexe, la care participa criminalistii sj medicii legisti. Se va determina, astfel, modul concret de operare, interesand o serie de circumstance de natura sa serveasca la Incadrarea corecta a faptei, cum ar fi, de exemplu, omorul prin cruzime ori pentru a inlesni savarsjrea unei alte infractiuni . De asemenea, pe aceasta cale, se stabilesc evolutia raportului dinamic victima-agresor, natura eventualelor relatii dintre cei doi, posibilele incercari de simulare sau mascare a faptei, respectiv disimularea omorului prin sinucidere ori accident etc. 56. Noiunea de identificare i diagnostic criminalistic. Specificul i bazele tiinifice ale identificrii criminalistice Identificarea n criminalistic : - activitatea prin care se constat att nsuirile comune ale obiectelor, fenomenelor, fiinelor ct i nsuirile ce le deosebesc, ordonarea lor n tipuri, grupe i subgrupe, apoi n vederea deosebirii fiecruia n parte de toate celelalte cu anumite asemnri. Tipuri de identificare: dup memorie;dup descrierea trsturilor eseniale;dup urmele lsate este mai frecvent n procesul de identificare Procesul identificrii urmeaz mai multe trepte, de la general la particular, tipuri, grupe, subgrupe, individualizare. Ex. urmele roilor de autovehicule. Obiectele procesului de identificare:obiecte scop care trebuie identificate;obiecte mijloc servesc la identificare ex. Impresiuni experimentale; condiii identice - ex.nregistrri telefonice Fazele procesului de identificare: - delimitarea n tipuri, grupe i subgrupe: utilitate nlturarea obiectelor care nu au trsturile de grup respective i orientarea ateniei asupra unei sfere restrnse de exemplare - identificarea obiectului scop prin delimitarea de toate celelalte cu nsuiri comune Trsturile coincidente necesare identificrii pot fi definite ca urm:urmele de nclminte : 4-5 detalii; urmele de mrimi : 10-17 caracteristici 57. Tactica percheziiei i a ridicrii de obiecte i documente Deplasarea la locul perchezitiei trebuie pregatita cu multa atentie pentru a se asigura caracterul inopinat al actiunii, astfel Incat persoana perchezitionata sa fie abordata prin surprindere, fara a i se da timp sa Inlature obiectele sau Inscrisurile vizate de catre organul judiciar, ori sa dispara de la domiciliu. Reguli tactice aplicate Tn efectuarea perchezitiei propriu-zise Efectuarea unei perchezitii se raporteaza la natura si particularitatile locului cercetat. Indifcrcnt, Tnsa, de aceste particularitati, perchezitiilor le sunt comune cateva reguli cu caracter tactic. Dintre acestea, ne vom referi, Tn primul rand, la reguli/e de baza ale perchezitiei domiciliare, privite Tn sensul lor larg, reguli care, Tntr-un mod specific, pot fi adaptate si perchezitiei corporale1. a. Perchezitia se efectueazci cu minutiozitate, Tntinderea si profunzimea cercetarii fiind Tn functie de natura obiectelor care trebuie descoperite: Tntr-un fel se procedeaza Tn ipoteza cautarii unor obiecte furate, de genul autoturismelor, motocicletelor, radiocasetofoanelor, hainelor de blana etc. si, altfel, Tn ipoteza cautarii unor obiecte de valoare cu volum mic (bijuterii, valuta) sau a unor Inscrisuri. In acest sens, se va avea Tn vedere $i posibilitatea dezmembrarii sau fragmentarii obiectelor furate. b. Perchezitia se desfasoard melodic, sistematic, ceea ce presupune cercetarea detaliata a fiecarei Tncaperi, a fiecarei piese de mobilier, instalatii sanitare sau obiect casnic care ar putea servi ca ascunzatoare, potrivit

particularitatilor corpurilor cautate. c. Va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate, aspect subliniat Ia TnceputuI acestui paragraf. Observarea va fi facuta, de regula, de organul de urmarire penala care conduce perchezitia sau de catre cineva cu experienta Tn materie. Daca se constata accentuarea tensiunii emotionale. d. Perchezitia trebuie efectuata in strictd conformitate cu prevederile legii. Astfel, pe Tntreaga durata a perchezitiei, Tncepand cu patrunderea la fata locului si terminand cu ridicarea obiectelor, cu fixarea rezultatelor perchezi{iei, organul de urmarire penala, sub conducerea caruia se desfasoara acest act, va veghea la respectarea neabatuta a legii, Tn primul rand a celei procesual-penale. Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei. Aceasta se face potrivit prevederilor art. 105 C.pr.pen. si art. 109 C.pr.pen. Fata de prevederile legii, pot fi ridicate obiectele sau Tnscrisurile avand legatura cu fapta cercetata si, desigur, cele a caror detinere este interzisa de lege sau care apartin altor persoane, de la care au fost sustrase si care nu doresc sa fie cunoscut continutul lor. In aceasta categorie mai pot fi incluse (Tn anumite limite) si alte obiecte. Avem Tn vedere, Tndeosebi, obiectele ce pot oferi indicii cu privire la circumstantele Tn care a fost pregatita si savarsita infractiunea si la persoanele care au participat sau cunosc ceva despre fapta: agende de telefon, fotografii, desene, Tnsemnari, corespondents s.a. 58. Caracteristica criminalistic a furturilor. Situaiile tipice de urmrire penal. Coninutul etapei iniiale de cercetare Furtul este sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. Paractica criminalistica marturiseste ca descoperirea infractiunilor de acest gen depinde de eficacitatea activitatilor echipelor de cercetare in prima etapa de investigatie, de adoptare corecta a pistei de cautare a autorilor, locurilor de pastrare a bunurilor a canalelor de comercializare. Caracteristica criminalistica a sustragerii pe ascuns a bunurilor straine o constituie datele privind: - subiectul infractiunii -latura subiectiva(existenta intelegerii prealabile) - obiectul atentatului(ce a fost sustras,locul depozitarii etc) - latura obiectiva(modul de patrundere spre bunurile depozitate, actiunile de tainuire a urmelor). Pentru caracteristica criminalistica a furturilor determinant este caracterul tainic, clandestin(pe ascuns) al sustragerii bunului, lipsa in acest sens a martorilor. 59. Bazele tiinifice ale cercetrii scrisului. Caracteristicile generale i particulare. Pregtirea materialelor ctre expertiz Cercetarea criminalistica a scrisului se efectueaza in scopul determinarii persoanei care a indeplinit textul sau semnatura in cauza. Scrisul este un sistem de miscari stabile si individuale in cadrul indeplinirii unor manuscrise. Individualitatea scrisului este irepetabilitatea si unicitatea acestuia. Doua persoane nu pot avea un acelasi sistem absolut de miscari. Acest lucru este determinat de un complex de factoru subiectivi si obiectivi. Vorbirea in scris se apreciaza din punctul de vedere gramatical, lexic si stilistic. Caracteristicile gramaticale reflecta detinerea de catre executor a regulilor gramaticale de scriere. Dupa caracterul greselilor gramaticale intalnite in diverse manuscrise gradul de carturie a persoanei poate fi determinat ca inalt, mediu si jos. Caracteristicile lexice caracterizeaza vocabularul persoanei care a scris textul. Caracteristicile stilistice exprima maniera de a expune, constructia compozitionala a manuscrisului, limba de scriere. Exista limba literara (publicistica, stiintifica, de afaceri, de arta) si limba folosita in vorbirea curenta. Evolutia scrisului nivelul de stapanire a tehnicii de scriere sau gradul de adaptare a miscarilor mainii omului la scrierea cursiva contemporana. Exista trei niveluri de evolutie a scrisului inalt, mediu si mic. Caracteristicile particulare cuprind: -forma miscarilor la indeplinirea si legare unor semne si elementele acestora; -directia de miscare (de jos in sus, de sus in jos, in sensul acului ceasornicului, in contrasensul acului ceasornicului); -legatura miscarilor, adica modul de legare a elementelor in litere, precum si a modului de legare a literelor intre ele (unit, prin interval); -spatierea relativa a punctelor de atac, de finalizare, de intersectie si legatura a miscarilor; -consecutivitatea miscarilor prin care se executa diferite elemente ale literelor; -complexitatea miscarilor la indeplinirea literelor (simplificate, complicate comparativ cu regulile

caligrafice). Caracteristicile particulare au insemnatate determinanta la identificarea persoanei scriptorului dupa textele scrise de maina. Acestea se evidentiaza printr-o stabilitate mai inalta comparativ cu caracteristicile generale si foarte greu se controleaza de catre creierul uman in procesul de scriere, de aceea acestea, de regula, se pastreaza chiar si in cazul modificarii intentionate a scrisului. 60. Noiunea, sarcinile i varietile experimentului in procedura de urmrire penal (1) n scopul verificrii i precizrii datelor ce au importan pentru cauza penal i care pot fi reproduse n condiiile efecturii unor experimente i a altor activiti de investigaii, organul de urmrire penal este n drept s efectueze un experiment n procedura de urmrire penal. n caz de necesitate, organul de urmrire penal este n drept s antreneze n efectuarea experimentului bnuitul, nvinuitul, martorul, cu consimmntul acestora, specialistul i alte persoane i s utilizeze diferite mijloace tehnice. Experimentul se permite cu condiia de a nu pune n pericol viaa i sntatea participanilor la el, de a nu leza onoarea i demnitatea lor i de a nu cauza prejudiciu material participanilor. 61. Metodica cercetrii infraciunilor de corupere. Situaiile tipice de urmrire penal, versiunile i planificarea cercetrilor Infractiunile svrsite de persoanele cu functiii de rspundere sunt cele mai grave forme de manifestare a infractiunilor de corupere. Obiectul acestor infraciuni l constituie relaiile sociale referitoare la buna desfurare a activitii de serviciu care presupune ndeplinirea cu cinste de ctre funcionarii publici i de ctre alte persoane cu funcii de rspundere. Subiectul coruperii active poate fi orice persoan fizic responsabil care a atins vrsta de 16 ani i care poate activa de sine stttor sau cu participaie sub form de coautorat sau complicitate.Subiectul coruperii pasive poate fi numai persoana cu functie de rspundere.Situatiile tipice de urmarire penala in cazul infractiunii date sunt: a parvenit informatia cu indicarea faptelor concrete de transmitere a banilor, cadourilor,actiilor etc. persoanei cu functie de rspundere,sau numai informatia despre persoana concret, fr indicarea anumitor actiuni., informatiile cu privire la infractiunile de corupere sunt dobndite de persoanele competente n cadrul actiunilor operative de investigatie. 62. Noiunea de document i cercetarea tehnico-criminalistic a documentelor. Regulile de manipulare cu documentele - probe materiale In scopul modificarii continutului documentului plastografii mai frecvent recurg la corodare, inlaturare de text, adaugire de text, stergerea unor fragmente de text din documentul autentic si inlocuirea lor cu altele. Determinarea faptului modificarii continutului documentelor. Documentele pot fi autentice si false. Cele autentice pot fi valabile si nevalabile. Actele confectionate in mod corespunzator, insa continand date neconforme adevarului sunt nevalabile. Exista doua varietati de falsuri: intelectual (cand pe formularul unui model prestabilit in prezenta tuturor rechizitelor sunt prezentate date neconforme realitatii) si material (cand in documentul autentic sunt atestate modificari prin stergere, corodare sau documentul este pe deplin contrafacut). Pentru a executa corodarea infractorii utilizeaza diferite substante chimice care actioneaza nu numai asupra colorantului, dar si asupra hartiei, ceea ce conduce la unele schimbari in compozitia acesteia. Inlaturarea de text este o modalitate de falsificare a documentelor in care textul este sters pe cale mecanica. Actiunea mecanica a instrumentului folosit conduce iminent la modificarea suprafetei stratului de hartie. Cercetarea textelor dactilografiate. Textele dactilografiate sunt destul de des intalnite in practica de descoperire si cercetare a infractiunilor. Cercetarea acestora se efectueaza, de regula, in scopuri identificatoare a masinii de scris. In ultimul timp se emit masini de scris cu srifturi unificate, fara parghii de armare. Ele se deosebesc de cele confectionate cu parghii segmentate, intai de toate prin prezenta in blocul de dactilografiere a purtatorului monolit de litere si posiblitatii schimbarii operative a acesteia in procesul de dactilografiere. In scopul cercetarii textelor scrise de maina si a textelor dactilografiate se ordona respectiv expertiza scrisului sau expertiza tehnica a documentelor. In astfel de cazuri expertului i se prezinta originalul manuscrisului in litigiu, precum si modelele de comparatie ale scrisului sau a semnaturilor. Acestea sunt de doua feluri: libere si experimentale. Modele libere de comparatie sunt acelea care sunt scrise pana la pornirea procesului penal. In aceste modele nu exista schimbari intentionate a scrisului. Modele libere pot fi obtinute la locul de lucru sau la domiciliul banuitului. Modelele experimentale cand nu exista modele libere sau volumul si calitatea acestora sunt insuficiente

pentru a efectua cercetarea criminalistica. 63. Noiunea, esena i tipurile prezentrii spre recunoatere Este o actiune de urmarire penala ce consta (procesual) in evidentierea de mai multe obiecte sau persoane a acelea despre care recunoscatorul a dat anterior depozitii. Tipurile prezentarii spre recunoastere sunt: - pentru recunoastere pot fi prezentate persoane vii sau cadavre umane, cele vii in natura sau dupa fotografie. - pot fi diferite lucruri, obiecte(orice lucru, obiect) prezentate spre recunoastere - pot fi prezentate animale mari cornute - pot fi prezentate incaperi si zone de localitati. 64. Aciunile de urmrire penal efectuate la etapa iniial de cercetare privind cazurile de accidente a mijloacelor de transport Noiunea de accident de circulaie, poate fi definit drept un eveniment produs pe drumurile publice, constnd din coliziunea a dou sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau clcarea pietonilor s.a. avnd ca rezultat vtmarea integritii corporale sau moartea unei persoane, pagube materiale, precum i stnjenirea circulaiei. Accidentul de trafic rutier este un fenomen activ, n plin desfurare. Cercetarea la faa locului n cazul accidentelor de circulaie reprezint unul din cele mai importante acte de urmrire penal, cu caracter imediat i necesar, de modul n care este efectuat aceasta depinznd direct soluionarea cauzei.Deplasarea organului judiciar la faa locului este una din cele mai eficiente msuri procedurale. Organul de urmrire penal, ca i instana de judecat, au posibilitatea s investigheze direct la locul svririi fapte i consecinele infraciunii, s stabileasc mprejurrile n care a fost comis actul penal i s-l identifice pe autor. Pe baza datelor obinute prin cercetarea la locul faptei, n care se include i ascultarea persoanelor implicate n accident i a martorilor oculari, organul de cercetare penal are posibilitatea s formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului. Elaborarea versiunilor reprezint o component tactic important a cercetrii unor evenimente rutiere n care autorul faptei a prsit locul accidentului. Lucrtorii poliiei rutiere ajuni la locul accidentului, vor avea ca prim obiectiv al activitii lor culegerea de date i informaii referitoare la victimele accidentului. Identificarea conductorilor vehiculelor angajate n accidentele de circulaie este sarcina lucrtorului de poliie care ajunge primul la locul evenimentului. Locul accidentului se pune sun paza, si aceasta se face pentru conservarea i protejarea urmelor de aa-zisul val al curioilor care poate deteriora nfiarea locului, distruge urmele faptei, schimba poziia obiectelor, etc. Examinarea autovehiculelor bnuite c au fost parte la accident se efectueaz ulterior cercetrii la faa locului, de multe ori, ea constituindu-se ntr-o cercetare a locului faptei independent. 65. Formele i obiectele identificrii, etapele procesului de identificare Identificrea poate fi infaptuita in doua forme: neprocesuala si procesuala. Teoria si practica identificarii criminalistice distinge doua forme de reflectare a obiectelor lumii inconjuratoare: fixate-material si psihofiziologice (fixate in memorie). Prima vizeaza diferitele feluri de urme (digitale, de picioare, de arme, de transport etc.), fotografii, descrieri (inclusiv in cartotecile de evidenta) s.a. Identificarea dupa imaginile fixate material poarta un caracter obiectiv, bazindu-se pe studierea caracteristicilor obiectului de catre specialisti in cursul analizelor de expertiza. Identificarea se poate infaptui in doua forme: procesuala (in cadrul expertizelor si altor actiuni de ancheta), rezultatele carora prezinta probe judiciare si neprocesuala (in cursul activitatilor operative de investigatie), efectele carora nu poseda forta probanta. De exemplu, din insarcinarea lucratorului operativ specialistulcriminalist efectueaza o cercetare identificatoare a unor obiecte dobindite pe cale operativa, rezultatele carora se consemneaza intr-o simpla constatare tehnico-stiintifica. In asa cazuri concluziile specialistului nu figureaza in materialele dosarului si nu sint folosite in calitate de dovada, ci doar in scopuri tactice, operative. In cercetarile identificatoare sint antrenate diferite obiecte, rolul lor in aceste procese este diferit. Astfel, teoria identificarii distinge: - obiecte de identificat, denumite si obiecte scop. Acestea pot fi diferite lucruri (pistol, unealta de spargere, imprimanta ordinatorului etc.), persoana infractorului, animale, portiuni de teren etc. - obiecte identificatoare, denumite si obiecte mijloc de identificare, ce servesc la stabilirea obiectelor cautate.

Deosebirea intre aceste doua grupe de obiecte rezida in faptul ca la obiectele de identificat se studiaza calitatile proprii lui insasi pe cind in obiectele identificatoare- proprietatile altui obiect, reflectat in el. 66. Categoriile de baz ale tacticii criminalistice Tehnica criminalistica cuprinde un ansamblu de teze stiintifice si tehnici (in cea mai larga acceptie a cuvantului), procedee si metode destinate colectarii, examinarii si utilizarii probelor. Fundamentul acestui compartiment il formeaza datele unui rand de stiinte atat tehnice, cit si naturale, de aceea termenul folosit pentru intitularea acestui compartiment tehnica criminalistica are un caracter oarecum conventional, insa este unanim acceptat de savantii si practicienii de profil. Tactica criminalistica constituie, de asemenea, un sistem de teze stiintifice in baza carora se elaboreaza diferite reguli de organizare si planificare a urmaririi penale, precum si procedee de realizare cu maximum de eficienta a diferitelor actiuni de ancheta (cercetarea la fata locului, interogarea, perchezitia etc.). Tactica se bazeaza pe experienta pozitiva a practicii judiciare, avand menirea sa adapteze la necesitatile actului concret de investigatie preconizarile psihologiei judiciare, logicii, eticii profesionale, stiintei despre organizarea muncii s,a. O atare tactica asigura aplicarea cu maximum de randament a metodelor si mijloacelor tehnice in cadrul cercetarilor, marcand astfel legatura stransa intre tehnica si tactica criminalistica. 67. Dispunerea i efectuarea expertizelor criminalistice in cazul acidentelor de trafic rutier. 68. Urmele instrumentelor de spargere: examinarea preliminar, fixarea i ridicarea lor Instrumentul de spargere sunt la origine simple unelte de lucruri( surubelnita,chei,topoare) sau sunt obiecte ori intrumente adoptate la operatia la care au fost folosite. Clasificarea urmelor de intrumente de spargere se poate face dupa modul lor de formare in: - statice si dinamice- de adincime si suprafata- de taiere- de apasare-de frecare- de lovire Urmele intrumentelor se cauta pe usi , ferestre, case de bani , sertare etc. Ele se observa cu ochiul liber uneori folosinduse mijloace optice, surse de lumina. Fixarea prin proces-verbal se face prin consemnarea pozitiei fata de obiect, se indica caracteristicile urmei, fotografiaza si ridica urmele cu ajutorul pastei (k+k-18(la temperatura ridicata,) ckth(temperatura joasa) u4(temperatura +30). Expertiza traseologica rezolva 3 probleme: - care e felul instrumentelor - daca urma contine elemente suficiente de identificare a intrumentului - daca a fost sau nu lasat de acest intrtument. 69. Principiile tacticii criminalistice Tactica criminalistica este alcatuita din 3 compartimente mari: - teze generale - actiuni de u.p La baza tacticii criminalisticii stau principiile: - operativitatii care presupune ca imediat organul de u.p trebuie sa inceapa actiunile de u.p -obiectivitatii care presupune ca ceea ce vedem si constatam trebuie sa corespunda realitatii si din proceul verbal. - fermitatii care presupune ca in orice situatie trebuie de activat promt pentru a curma activitatea infractionala si a proteja victimile(echitatea) - consperativitatii presupune ca nimic nu trebuie de divulgat in legatura cu savirsirea infractiunii - planificarii presupune ca toata activitatea de cercetare trebuie efectuata dupa un anumit plan - flexibilitatii (dinamismului) totul trebuie sa se bazeze pe date stiintifice 70. Metodica folosirii datelor primite pe cale investigativ-operativ la cercetarea infraciunilor de omor 71. Indicii de fals in cazul substituirii fotografiei in actul de identitate. Care sunt indicii de falsificare a impresiunilor de tampil O alt variant de compunere a unor documente din poriuni provenite din alte documente este cea n care se procedeaz la nlocuirea fotografiei pe diverse documente de identitate. Pentru a preveni aceste falsuri, majoritatea documentelor moderne de identitate ( mai ales paapoarte) au fie fotografia acoperit cu folii adezive, fie fotografia scanat i incorporat actului care apoi este laminat n plastic. n acest fel s-a pututu renun la folosirea i giliului sec pe fotografie. Fotografia poate fi nlocuit prin mai multe procedee:

-desprinderea fotografiei originale i lipirea uneia noi n loc, situaie n care se nlocuiesc i capsele de prindere; -aplicarea unei foitografii noi peste ce iniail. n acest caz uneori sunt vizibile marginile imaginii acoperite, iar grosimea este foarte mare, ieind imediat n eviden; -desprinderea stratului fotosensibil de pe o fotografie i aplicarea lui pe actul de modificat; -aplicarea pe folia transparent a unei fotografii i aplicarea apoi a unei noi folii protectoare. Unii falsificatori decupeaz fotografia n zona capselor de prindere i o lipesc peste actul falsificat. O metoda mai rar folosita, ns existenta, este realizarea unei stampile prin imbucsarea mai multor bucati provenind din mai multe stampile vechi. Rezulta o stampila cu asimetrii i diferente de uzura a unor portiuni. Uneori sunt aplicate monede sau chiar alte stampile care sunt rotite pentru a face imprimarea ilizibila. O metoda de data recenta este realizarea de forme de stampila cu ajutorul unui sistem computerizat. Metoda se foloseste la origine n activitatea de producere a stampilelor de cauciuc n scop comercial. Pentru realizarea acestor sigilii se utilizeaza scanarea unei impresiuni autentice de stampila, care este stocata n memoria unui computer ( un model 386 sau mai performant). 72. Tactica dispunerii i efecturii expertizei judiciare. Concluziile expertului i principiile de apreciere Eficienta constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice, ca, de altfel, a oricarei expertize judiciare, depinde, in buna masura, de modul in care organele de urmarire penala si instantele de judecata dispun efectuarea acestora. Asigurarea oportunitatii expertizei constituie o prima cerinta ce trebuie avuta in vedere de catre organele judiciare. In functie de probele, datele sau materialele existente in cauza, este necesar sa se aprecieze daca si in ce masura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutionarii cazului2. Oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, mai ales in ideea ca o dispunere prematura, ca si intarzierea acesteia, pot avea consecinte negative asupra solutionarii cauzei. In prima ipoteza, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi modificari, degradari etc. Iar in a doua ipoteza, datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetarii. Cerinta privind stabilirea corecta a obiectului expertizei criminalistice are implicatii directe asupra modului de valorificare judiciara a acestui mijloc de proba. Delimitarea stricta a aspectelor de clarificat este de natura sa influenteze pozitiv insasi cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei. Obiectul expertizei judiciare consta in lamurirea unor fapte sau imprejurari de fapt ce reclama cunostinte speciale din diverse domenii. La dispunerea expertizei criminalistice este important sa se acorde atentia cuvenita modului de formulare a intrebarilor la care va raspunde expertul. Una din cauzele principale ale ajungerii la concluzii eronate sau nefundamentate stiintific o reprezinta superficialitatea in fixarea obiectivelor expertizei, fara a mai mentiona situatiile in care aceste obiective sunt lasate la aprecierea expertului . Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza reprezinta premisa de baza a obtinerii rezultatelor scontate prin administrarea acestui mijloc de proba. 73. Metodica cercetrii infraciunilor ecologice. Situaiile tipice de urmrire penal i aciunile iniiale n cadrul cecetrii infraciunilor ecologice, atestm urmtoarele situa ii tipice: 1.Sursa polurii se cunoate,probele ce dovedesc fenomenul polurii sunt prezente.De regul n a a situa ii informaia despre fenomenul polurii parvine de la organele speciale, care efectueaz controlul n vederea respectrii regulilor cu privire la protecia mediului. 2.Sursa polurii este clar,urmele polurii s-au pstrat nc. 3.Sursa polurii nu este cunoscut, urmele polurii s-uu pstrat par ial. n cadrul primei situaii ofierul de urmrire penal va ntreprinde urmtoarele ac iuni: a.audierea persoanelor de la care a parvenit informa ia cu privire la comiterea unei infrac iuni ecologice i care au prezentat probe n acest sens.. b.cercetarea la fa a locului.c.cercetarea documentelor. d. dispunerea expertizei.e. audierea martorilor oculari. f.efectuarea experimentului n procedura penal, dip caz. Algoritmul de aciuni n cazul celei de a 2-a situa ie: a.ofieul de u.p. organizeaz cercetarea imediat la fa a locului. b.fixarea i ridicarea urmelor materiale la fa a locului.

c.identificarea i audierea martorilor. d.se face fixarea procesual a datelor despre ntreprinderea care a cauzat poluarea.. e. se face percheziia ntreprinderii-poluatoare, audierea lucrtorilor acesteia, perchezi ia ocumentelor care reflect activitatea ntrprinderii. f. se dispune efectuarea expertizei judiciare. n cadrrul celei de a 3-a situaie ofierul de urmrire penal va efectua urmtoarele ac iuni: a.ofierul de u.p. adun informaii despre ntreprinderile care ar fi putut provoca fenomenul polurii. b.face cunotin cu activitatea acestor ntreprinderi. c. cerceteaz sistemul de evacuarea de eurior a acestor ntreprinderi. d.percheziia i ridicarea documentelor tehnice. e.dispunerea efecturii expertizelor necesare. De suprafaa polurii depinde i de circumstanele survenite depinde direc ia desf urrii ac iunilor de u.p. Dup depistarea prii vinovate, ofoerul de urmrire penal trebuie s episteze cauzele comiterii acestei infraciuni i s ntreprind msuir de nlturare a lor. 74. nregistrarea criminalistic: sarcinile, bazele tiinifice i juridice de administrare. Sistemul i coninutul evidenelor Eficacitatea descoperirii si cercetarii infractiunilor in mare masura depinde de volumul si de calitatea diverselor genuri de informatie obtinute de catre anchetator, persoana ce efectueaza cercetarea preliminara a specialistului-criminalist sau a expertilor judiciari. Utilizarea rationala a informatiei cu semnificatie criminalistica este posibil numai in cadrul unui sistem informational de cautare, ce asigura colectarea, prelucrarea si cautarea a astfel de informatii. Sistemul inregistrarii criminalistice este compus din evidente izolate, fiecare cuprinzand o grupa de obiecte omogene. Deci, evidenta este un subsistem al inregistrarii criminalistice, in care este concentrata informatia despre obiectele tipice omogene. Este necesar a diferentia genul evidentelor criminalistice de forma acestuia, adica modul de colectare si depozitare a informatiei inregistrate. Modurile de fixare a informatiei criminalistice sunt diverse: prin descriere, prin imaginare, grafic, prin colectii. In practica foarte des se folosesc forme mixte de evidenta, acestea se sublimenteaza cu diverse alboame, cartoteci; modul descriptiv al fixarii informatiei se combina cu executarea fotografiilor, a fiselor dactiloscopice etc. Modurile de inregistrare criminalistica cuprind: descriptiv (fixarea in scris a informatiilor, a caracteristicilor obiectului ce trebuie pus la evidenta); obtinerea de amprente, inclusiv amprentarea persoanelor; fonovideoinregistrarile; schita; schemele si alte desene; colectiilor (colectarea si pastrarea obiectelor in natura; forma mixta cand se utilizeaza cateva moduri de inregistrare a obiectelor). 75. Tactica prezentrii spre recunoatere a persoanelor in via Prezentarea spre recunoastere consta ininfatisarea martorului, victemii, banuitului, invinuitului, si altor persoane aflate intrun anumit raport de legatura cu infractiunea savirsita in vederea stabilirii daca acestea sunt aceleasi cu cele percepute anterior in imprejurari direct sau indirect legate de activitatea ilicita a faptuitorului sau alte persoane implicate. Pregatire in vederea prezentarii spre recunoastere preuspune realizarea anumitor activitati dintre care ; ascultarea prealabila a persoanelor ce urmeaza sa recunoasca; asigurarea conditiilor necesare bunei desfasurari a recunoasterii; alegerea persoanelor pentru a fi prezentate impreuna cu cele care trebiuie recunoscute. ) Dac este necesar de a prezenta o persoan spre recunoatere martorului, prii vtmate, bnuitului, nvinuitului, organul de urmrire penal i audiaz pe acetia asupra circumstanelor n care au vzut persoana, precum i asupra semnelor i particularitilor distinctive dup care ar putea s o recunoasc. Despre aceasta se ntocmete un proces-verbal. Persoana care trebuie recunoscut este prezentat celui care urmeaz s o recunoasc n afara spaiului vizibilitii celui care urmeaz a fi recunoscut, mpreun cu cel puin 4 asisteni procedurali de acelai sex, asemntori la exterior. La prezentarea spre recunoatere se aplic fotografierea. Fotografiile persoanei prezentate spre recunoatere i a asistenilor procedurali vor fi anexate n mod obligatoriu la procesul-verbal. nainte de prezentare, reprezentantul organului de urmrire penal propune persoanei care urmeaz a fi recunoscut s ocupe locul pe care l dorete printre asistenii procedurali, fcnd despre aceasta o meniune n procesul-verbal. Recunoaterea nu va avea loc, iar cea care a avut loc nu se va considera ntemeiat, dac persoana chemat pentru a face recunoaterea a indicat particulariti incerte pentru identificarea persoanei prezentate. Nu poate fi efectuat recunoaterea repetat a persoanei de ctre aceeai persoan dup aceleai particulariti. n cazul n care prezentarea persoanei spre recunoatere este imposibil, recunoaterea se

poate face dup fotografia acesteia, prezentat mpreun cu fotografiile a cel puin 4 alte persoane ce nu se deosebesc esenial ntre ele. Toate fotografiile se anexeaz la dosar. n legtur cu prezentarea spre recunoatere a persoanei se ntocmete un proces-verbal conform prevederilor art.260 i 261, cu excepia c cel recunoscut nu ia cunotin la moment de procesul-verbal de recunoatere i nu l semneaz. 76. Aciunile ulterioare de urmrirepenal la cercetarea omorului Investigarea omorului - una dintre formele mortii violente - se particularizeaza. fata de cercetarea altor categorii de infractiuni, prin problematica sa speclfici concentrate in cateva directii principale, respectiv: stabilirea cauzei si natarii mortii, a circumstantelor de timp si de mod in care a fost savarjita fapta. descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vietii victimei. identincarea autorului, a eventualilor participant!' la comiterea omorului. precizarea sccpului sau a mobilului infractiunii3. Organele de urmarire penala pot lua cunostinta despre savarsirea unui omor, potrivit prevederilor art.221 C.pr.pen. prin plangere, denunt, ori sesizandu-se din oficiu cand afla pe orice cale despre savarsirea unei omucideri sau a unei morti suspecte. In practica, aceasta presupune fie descoperirea unui cadavru, prezentand semne de moarte violenta, fie descoperirea unor fragmente sau resturi de cadavru, inclusiv parti de schelet. La fata locului soseste primul politistul sesizat, in conditiile aratate, sau alt organ judiciar care, indiferent de competenta, informeaza dispeceratul de politie, de aici parchetul si serviciul medico-legal. In cadrul activitdtilor pregatitoare, potrivit regulilor generale metodologice, organele de urmarire penala preferabil fiind ca Tnsisi membrii echipei de cercetare sa faca acest lucru - vor proceda la : Identificarea victimei si a celorlalte persoane implicate in savarsirea faptei, Tn primul rand a autorului, daca acesta nu a putut fi stabilit de la Tnceputul cercetarii. Efectuarea examenului medico-legal de catre medicul anatomopatolog din echipa, pentru stabilirea decesului si desprinderea primelor concluzii cu privire la cauza si natura mortii, la mecanismele care au provocat-o si la agentii vulneranti. Prevenirea contamindrii scenei crimei cu produse biologice, Tn contextul obligatiei de conservare a tuturor urmelor . Ascultarea imediata a martorilor oculari sau a persoanelor care au cu-nostinta despre fapta, despre victima sau despre persoana agresata. Urmdrirea operative/ a persoanei suspecte, efectuarea de perchezitii domi-ciliare si corporale pentru descoperirea urmelor, a instrumentelor folosite, eventual chiar a unor fragmente de cadavru, daca initial au fost descoperite numai parti din acesta, aruncate in diverse locuri. In esenta, este important sa refinem ca trebuie actionat cu deosebita operativi-tate, Tn conformitate cu regulile generale metodologice mentionate anterior, atat In luarea primelor masuri, cat si Tn pregatirea echipei, ceea ce reclama mobilizarea urgenta a organelor judiciare competente sa efectueze investigarea. 77. Caracteristica criminalistic a infraciunilor: noiunea i structura ei Metodica descoperirii si cercetarii infractiunilor savirsite depinde in mare masura de faptul cum cunosc anchetatorii lucratorii operativi modelul criminalistic alinfractiuilor comise daca apreciaza just situatiile de ancheta ce apar la etapa initiala, ulterioara precum si diferitele particularitati ale delictului concret si al persoanei infractorului, solutioneaza in ansamblu reusit aceste situatii. Caracteristica criminalistica este o notiune dinamica care reflecta insusirile infractiunilor concrete, acele elemente care contureaza fenomenul, sau unlele elemente ale lui luate aparte la o anumita etapa. Aceasta actegorie insumeaza diverse stari calitative si cantitative ale infractiunii reflectate sub aspect de urma si proba si fixate oral sau inscris de anchetator, lucrator operativ in legatura cu indentificarea ctului ilicit concret. Deci prin caracteristica infractiunii seintelege o categorie stiintifica ce consta in descrierea amanuntita si aprecierea urmelor descoperite, insusirilor si intermedierilor infractiunilor concrete la o anuita etapa de cercetare Structura criminalistica ainfractiunilor cuprinde: datele despre fregventa savirsirii crimelor si despre situatiile depristarii lor; datele despre metodele si procedeile de realizare a rezultatului criminal; datele despre specificul obiectului uneltele si mijloacele crimei; datele despre urmele caracteristice si consecintele actiunilor ilicite; datele despre particularitatile tipologice ale infractorului subicteior si despre rolurile lor concrete, in pregatirea savirsirea si tainuirea infractiunii; datele despre cauzele ce au generat si despre circumstantele ce au contribuit la comiterea infractiunii. 78. Tactica prezentrii spre recunoatere a cadavrelor, animalelor, obiectelor, documentelor Organizarea prezentarii pentru recunoastere se face in functie de conditiile in care a avut loc perceptia si de

natura obiectului recunoasterii . Pentru a avea garantia unei recunoasteri precise si obiective este necesar ca organizarea acesteia sa se faca in conditii cat ms: aprop:- ate, asemanatoare, pe cat posibil, cu cele existente in momentul obscrvarii persoanei sau obiectului de identificat de catre martor, victima s.a. Prezentarea cadavrelor pentru recunoastere impune o pregatire spe cials, date fiind dificultatile fireti de identificare, datorate unor cauze diverse. Principala dificultate obiectiva este determinate de modificarile naturale consecutive mortii (rigiditate, lividitate, deshidratare s.a.), dar i de prezentarea cadavrului in pozitie orizontala, dezbracat, astfel meat intregul sau aspect difera de eel al persoanei in viata, perceputa de martor in miscare si intr-o pozitie fireasca. Cadavrul este posibil sa prezinte unele mutilari sau alterari ca urmare a activita-tilor violente exercitate de agresori ori a accidentului, sinuciderii, ca si in urma proceselor de putrefac^ie, care il fac aproape imposibil de recunoscut. In asemenea imprejurari, inainte de prezentare, este indicat sa se procedeze la efectuarea "toaletei cadavrului", operatie despre care am amintit in capitolul consacrat meto-delor de identificare a persoanelor. Refacerea infatisarii cadavrului are si o semnificatie psihologica, in sensul ca ea contribuie la reducerea emotiei celui caraiaTi este Infatisat cadavrul spre recunoastere. Prezentarea obiectelor pentru recunoastere necesita selectionarea unui grup de obiecte asemanatoare cu obiectul de identificat, insa nu "identice". De exemplu, daca este necesar sa se recunoasca un radiocasetofon furat, el nu trebuie introdus intr-un grup de radiocasetofoane de aceeasi marca, tip, serie sau an de fabricate, in astfel de situatii fiind greu de identificat, daca nu imposibil. 79. Aciunile de urmrire penal la etap ulterioar la cercetarea furturilor 80. Stabilirea intregului dup prile componente i a sursei unice de provenien ca varietate a identificrii 81. Fotografia judiciar operativ: noiunea i metodele ei Tot din categoria fotografiei operative face parte fotografia de urmarire sau detectiva, aplicata de catre organele de Urmarire operativa In vederea identificarii persoanelor supuse supravegherii active sau declarate in cautare, precum si a contactelor dintre diferite persoane implicate In activitati ilicite (de mituire, jafuri, navaliri talharesti, santaj etc). Fotografiile detective se folosesc de catre organele mentionate in activitatea de prevenire a actelor criminale, la demascarea autorilor faptelor savarsite, la paza diverselor obiecte de valoare sociala si a frontierelor. Fotografia de urmarire se realizeaza in conditii spatiale si de timp complicate, conditionate de necesitatea pastrarii unui nivel Inalt de confidentialitate. Aceasta impune aplicarea unor procedee si mijloace tehnice speciale. La fotografia de urmarire se folosesc aparate minuscule, ponderea fiind detinuta de cele camuflate in diferite obiecte, cu sisteme automate de expunere si diafragmare. Atare aparate sunt prevazute cu obiective ce permit expunerea de la distante mari. Fotografia se realizeaza dupa regulile generale si conform sarcinilor, pe care si le asuma organul respectiv, tn cazul fotografierii unei persoane, spre exemplu, se va tine cont de conditiile privind fotografia de recunoastere, pe cand fixarea unor actiuni se va realiza conform regulilor fotografierii Ia locul faptei. In prezent, cu prilejul efectuarii actelor de urmarire penala la care ne-am referit anterior, precum si a interogarilor, se recurge la Inregistrarea videomagnetica. Avand un grad sporit ilustrativ, dar si datorita posibilitatii de a reda In forma sincronizata fenomenele sonore si dinamice, inerente actelor de cunoastere efectuate pe parcursul procesului penai, inregistrarea videomagnetica este pretutindeni acceptata, ea fiind aplicata pe scara din ce In ce mai larga. Fotografia se utilizeaza prectic la efectuarea tuturor actiunilor de ancheta. Regimul procesual si tactica criminalistica, scopul actiunilor determina si particularitatile metodelor si procedeelor de fotografiere. 82. Pregtirea in vederea audierii Audierea presupune o pregtire prealabil menit a asigura cele mai bune condiii de realizare a acestei activiti. Pregtirea n vederea audierii cuprinde urmtoarele activiti: 1.Studierea dosarului cauzei. n prima faz a activitii pregtitoare studierea dosarului cauzei are un rol de prim ordin n desfurarea n bune condiii a cazului respectiv. Studierea atent, complet a ntregului material existent n dosarul cauzei duce la evitarea apariiei unor consecine negative n procesul ascultrii. 2. Asigurarea condiiilor n care se va realiza audierea. Se impune crearea unor condiii optime pentru audiere: un birou, un instrument de scris, formularul pe care se va scrie, planul de ascultare. Pe timpul

audierii lucrtorul judiciar trebuie s-i pstreze calmul pentru ca persoana audiata s poat fi calma i s colaboreze eficient la aflarea adevrului n cauza penal. 3 .Cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi audiate.Audierea persoanelor implicate in cauza penala presupune cunoaterea, identificarea celor care au perceput mprejurrile legate de infraciune sau de fptuitor, a numrului celor ce urmeaz a fi audiati. 4. Stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei martorului. Legea nu prevede un loc anume al audierii, deaceea ascultarea se poate efectua acolo unde organul judiciar consider c acesta poate exercita o influen favorabil asupra obinerii declaraiilor, sau locul unde urmeaz a fi audiatii poate fi impus de situaia n care se afla persoanele audiate.Audierea se face la un moment ct mai apropiat de svrirea infraciunii. 5. ntocmirea planului de ascultare reprezint corolarul intregii activitii de pregtire. La intocmirea acestuia, trebuie s se aib in vedere urmtoarele: problemele care urmeaz a fi lmurite prin ascultarea prii vtmate; materialul probator (fora probatorie a acestuia) care va fi folosit in timpul ascultrii; ordinea in care va fi folosit materialul probator. 83. Instituiile de expertiz judiciar in Republica Moldova Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei este institutie de stat specializata in sfera efectuarii expertizelor judiciare. Directorul Centrului de Expertiza Judiciara: Gheorghe Cretu Centrul efectueaza urmatoarele expertize si constatari tehnico- stiintifice:1) grafoscopica; 2) de stabilire a autorului; 3) tehnica a actelor;4) traseologica;5) balistica; 6) fibrelor, materialelor fibroase si articolelor fabricate din ele;7) materialelor fibroase supuse distrugerii prin ardere; 8) lacurilor si vopselelor; 9) produselor petroliere si substantelor lubrifiante; Actele normative ce reglamenteaza activitatea centrului LEGE Nr. 1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciara HG Nr. 1052 din 12.09.2006 cu privire la Centrul National de Expertize Judiciare de pe linga Ministerul Justitiei HG Nr. 1147 din 22.09.2003 Cu privire la aprobarea Registrului de stat al expertilor judiciari atestati Codul de Procedura Civila al R.Moldova Codul de Procedura Penala al R.Moldova 84. Noiunea i clasificarea urmelor de impuctur. Cum se poate stabili direcia i distana de la care s-a tras Efectele impuscaturii sunt cauzate atit prin actiunea nemijlocita a proiectilului, cit si prin manifestarea gazelor rezultate din tragere. Primele poarta denumirea de urme principale, celelalte - suplimentare. Caracterul si evidentierea urmelor suplimentare depind de distanta de la care s-a tras, de tipul armei si al proiectilului folosit, de insusirile obstacolului si de alti factori. In scopul aprecierii directiei tragerii si a locului agresorului se aplica doua metode de baza: vizarea si procedeul grafic de calculare. Modalitatea mai simpla este vizarea. Dupa doua gauri ea se realizeaza cu ajutorul unui tub rectiliniu, prin aplicarea fotoaparatului, a binoclului, a dispozitivelor optice de ochire, a laserului portabil (LG-78, OCG - 13) si a celor ce se utilizeaza in completele de arme contemporane cu dispozitive de ochire. Dupa o gaura de perforare si o urma de patrundere sau de ricoset - cu ajutorul unei sfori ce se intinde prin mijlocul punctelor de impact, care va indica traiectoria de zbor a glontelui. (Fig. 26). In cazul in care este depistat un canal orb, in el se introduce un pivot de lemn cu acelasi diametru. Examinarea perforatiei si ale urmelor ce se formeaza in jurul acesteia permite sa se stabileasca distanta de la care s-a tras, adica departarea in linie dreapta de la gura tevii pina la orificiul de intrare, format in obstacol In balistica criminalistica exista trei acceptii de distanta a impuscaturii: distanta mica, distanta cu teava lipita de obstacol si distanta mare. Fiecare gen de arma are intervalul sau, in limitele caruia ramin urme suplimentare ale impuscaturii. La armele cu teava scurta urme vizibile suplimentare se formeaza la distanta de pina la 50 cm, la cele cu teava lunga - pina la 2 m In cadrul cercetarilor urmelor impuscaturii uneori se deschid posibilitati de a se stabili consecutivitatea aparitiei leziunilor produse victimei sau a deteriorarilor pricinuite obstacolului. Unul din indicii siguri ai acestei operatiuni este prezenta inelului de stergere si metalizare slab pronuntat in jurul orificiului de intrare de la prima impuscatura (ea fiind produsa din teava curatita) in comparatie cu urmele produse de impuscaturile ulterioare.

Acest indiciu se observa clar pe tesaturile hainelor de culoare deschisa, mai greu - pe piele, iar pe tesaturile de culoare inchisa - numai prin metode de laborator. Crapaturile radiale, care pornesc dinspre marginile orificiului al doilea, pot ajunge pina la crapaturile ce au luat nastere de la primul orificiu, oprindu-se in el, ceea ce permite a se determina succesiunea aplicarii deteriorarilor. Este stiut de asemenea ca la marginea gaurilor ce iau nastere dupa a doua si celelalte impuscaturi se formeaza numai crapaturi radiale si nu se intilnesc cele concentrice. Daca orificiul de intrare a impuscaturii secunde s-a format in crapatura rezultata din prima impuscatura, aceasta poate sa nu mai aiba alte fisuri. In literatura de specialitate sunt semnalati si alti indici de stabilire a consecutivitatii impuscaturilor, in functie de natura obstacolului si de imprejurarile locului faptei, care de multe ori reclama metode de laborator.