Sunteți pe pagina 1din 3

O scurt istorie a Basarabiei. Suferinele Basarabiei i raptul din 1812.

Basarabia nu are istorie proprie. Istoria Basarabiei este istoria Moldovei, cci timp de secole ea a facut parte din acest principat.

Razboaiele ruso-turce n numr de ase, in perioada 1711-1812, ele au insemnat o adevarata calamitate pentru poporul roman, care a aflat cu uimire ca rusii crestini pot fi mai cruzi decit turcii pagini. In timpul ostilitatilor, ambii adversari isi asigurau aprovizionarea cu alimente prin jaf la fata locului. Au aparut situatii paradoxale, ca acea descriere a cronicarului Ioan Neculce, la 1736: rusii jefuisera atit de crunt Moldova, incit cei ce scapasera cu viata refugiindu-se in manastiri mureau acum de foame. Salvarea a venit tocmai de la tatari, care au adus ceva griu. In perioadele 1771-1772 si 17741775, in timpul razboiului incheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi, rusii au organizat in intreaga Moldova recensaminte amanuntite, ceea ce demonstreaza cu claritate intentia unei anexari. In timpul luptelor, un general rus, avind probleme cu transportul, a spus: Nu ma intereseaza cine trage tunurile si carutele, moldovenii sau boii, important este ca ele sa fie trase.Dupa razboaie si paci succesive, in 1795, granitele Rusiei ajung la Nistru, pericolul pentru romani devenind iminent. 1806-1812 Prezenta lui Napoleon in prim-planul politicii europene, relatiile sale uneori contradictorii cu tarul rus Alexandru au determinat scurte perioade de ragaz pentru expansionismul rusesc inspre Dunare si mai departe. Tarul rus era tot mai iritat de cetele ravasite de Napoleon cuceritor al unor vaste teritorii, consul pe viata si apoi chiar imparat, deci egalul sau ca legitimitate. Intrati in lupta, rusii sint batuti cumplit, alaturi de aliatii lor, in bataliile de la Austerlitz si Friedland. Apar, in mod firesc, si alte fronturi, unul dintre acestea instituindu-se, din pacate, la noi, in urmatoarele imprejurari. Influentat de ambasadorul francez, Sebastiani, sultanul isi face curaj si ii destituie pe domnitorii Constantin Ipsilanti si Alexandru Moruzi, partizani declarati ai rusilor, in 1806, numindu-i in locul lor pe Alexandru Sutu in Tara Romaneasca si Scarlat Collimach in Moldova, amindoi simpatizanti ai francezilor. Sub acest pretext, generalul rus Michelson (multi comandanti rusi erau de origine germana) patrunde in principatele romane la 16 octombrie 1806 si, de frica, sultanul ii reintegreaza pe vechii domnitori, prieteni ai rusilor. Acestia nu se multumesc numai cu atit, ci pun noi si umilitoare conditii pentru turci. Trupele rusesti inainteaza fara sa se incurce cu vreo declaratie de razboi, aceasta petrecinduse abia pe 27 decembrie 1806. Pe plan european, tarul cedeaza in fata lui Napoleon, are loc

celebra intilnire de la Tilsit, pe 25 iunie 1807, urmata de tratatul de neagresiune. Angajindu-se sa nu mai intervina in Europa, unde recunoaste prioritatea francezilor, tarul primeste mana libera in privinta Turciei. Tratatul avea si clauze secrete, Napoleon urmind sa mijloceasca o pace intre rusi si turci, iar daca, dupa trei luni de la un angajament fata de acesta, sultanul nu se tinea de cuvint, Imperiul Otoman urma sa fie impartit intre imparatul francez si tarul rus.Operatiunile militare se desfasurau favorabil pentru rusi. Avangarda comandata de contele Dolgoruki ocupa, la 12 noiembrie, orasul Balti, iar la 14 noiembrie, trece Prutul pe la Sculeni. Alti generali rusi, Essen si Mehlendorf, cuceresc cetatile Hotin si Tighina, aflate sub stapinirea directa a turcilor, ca raiale. Pe parcurs, incitati de victoriile obtinute, nu mai tin seama de clauzele tratatului incheiat cu Franta. Napoleon ii scrie lui Alexandru pe 2 februarie 1802, propunindu-i un tirg rusinos, care nu pune deloc la socoteala vointa popoarelor: rusii ar fi urmat sa cucereasca si sa anexeze principatele romane, iar imparatul francez sa faca acelasi lucru cu Prusia si majoritatea posesiunilor acesteia. Cu timpul, impartelile includ pretentii tot mai mari. Pe linga Tarile Romane, Rusia isi doreste acum si Serbia, si Bulgaria, si chiar visul lui Petru cel Mare, Constantinopolul, Bosforul, Dardanelele. Sirul tocmelilor continua, in paralel cu desfasurarea evenimentelor militare, destul de incetinite, pentru ca Rusia se angajase intr-un razboi cu Suedia, iar Turcia avea probleme interne. Pregatiri pentru prada La 15 aprilie 1810, Rusia isi anunta intentia de a incorpora ambele principate, Projuranschi prezentind si un proiect de organizare administrativa: ele urmau sa fie impartite in patru gubernii: Basarabia, Moldova, Oltenia si Muntenia. In toamna anului 1810, cind armata rusa de la Dunare trece sub comanda contelui Nicolae Kamenski, la cererile de mai sus se adauga independenta Serbiei si o despagubire de 20 de milioane de piastri. Deoarece relatiile cu Franta se deteriorau de la zi la zi, rusii isi intensificau eforturile de razboi. Kamenski este inlocuit cu mai capabilul Kutuzov, care obtine o victorie hotaritoare la Slobozia, pe 2 octombrie 1811.In consecinta, la Giurgiu, incep tratative pentru pace. Initial, marele vizir se arata dispus sa cedeze rusilor Moldova, pina la Siret. Sultanul, care tot mai spera intr-un ajutor francez, accepta ca hotar doar Prutul, fara a ceda insa partea de sud a Basarabiei. Imputernicitul lui Napoleon se straduia sa intirzie cit mai mult deznodamintul razboiului, insa turcii se simteau tot mai slabi. Tocmelile asupra pamintului romnesc vor continua cu inversunare, rusii insistind asupra granitei la Siret, iar turcii cedind treptat in problema sudului Basarabiei si a localitatilor fortificate Cetatea Alba, Ismail si Chilia. Pacea de la Bucuresti Tratatul de pace a fost semnat pe 16/28 mai 1812 la Bucureti, n hanl agentului rus Manu Bei. Tratatul avea 16 articole publice i dou articole secrete. Prin articolele 4 i 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km, cu 482.630 de locuitori, 5 ceti, 17 orae i 695 de sate, (conform cu recensmntul ordonat de

autoritile ariste n 1817). Au trecut n componena Imperiului Rus inuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lpuna, Greceni, Hotrniceni, Codru, Tighina, Crligtura, Flciu, partea rsritean a inutului Iailor i Bugeacul. Autoritile ariste au denumit n 1813 noua regiune ocupat "Bessarabia ".Actul de anexare a Basarabeiei de ctre Imperiul arist a fost unul fraudulos, deoarece nclca practica internaional, cu toate normele de drept existente la moment.

Dezbembrarea Moldovei i rpirea uneia dintre regiunile sale principale de ctre rusi au trezit un ecou dureros in randul populatiei moldovenesti de pe cele 2 maluri ale Prutului, boierii moldoveni au plans ca le-au fost rapite : tot pamantul si inima tarii. Dupa 40 ani de la rapirea Basarabiei, istoricul manolache Draghici ne descrie : Aceste lungi ore dureroase, cu plansete si lamentari , nu se vor uita niciodata, pentru ca o multime de oameni, asemeni unei turme de oi, se masase pe malurile Prutului de la un capat la altul. Spre sfarsitul anului 1812 populatia a inceput sa fuga in masa in principatul Moldovei, mai ales taranii. Lumea n care trim ne face s fim mai mereu prini n activiti de tot felul, care ne umplu viaa cu de toate i ne fac s mai deviem, voit sau prin inadverten, de la cele mai nsemnate evenimente. Pcat ! Anul 1812 este un capitol din istoria neamului nostru care nu poate fi uitat, nici trecut cu vederea. nchipuii-v pentru o clip cum am fi trit azi dac nu existau consecinele Pcii din 1812? Un popor care nu-i cinstete trecutul, nu poate atepta un viitor strlucit. Iat de ce noi, tnra generaie care am avut ansa, dupa revenirea la alfabetul latin i obinerea independenei Republicii Moldova, s studiem o istorie debarasat de minciunile regimului sovietic, ar trebui s veghem asupra unei atitudini vizibile, clare i hotrte asupra tragediei istorice a neamului nostru de acum 200 de ani. Nu fac parte dintre cei care consider poporul romn unul de periferie. mi iubesc neamul romnesc din care fac parte, ma mndresc cu faptele lui demne, corecte si convingatoare, pe care le pun n faa mea atunci cand vorbesc de generaia paoptist, de L. Blaga, E. Cioran, P. uea, printele Cleopa, M. Tanase, sau mai aproape de noi Gh. Zamfir, E. Doga, V. Naforni, I. Grne, G. Hagi i muli alii ca ei. Oameni recunoscui n lume. De asta nu pot lsa la o parte anul 1812, pentru c respect Poporul Romn!

S-ar putea să vă placă și