Pornim de la ideea central, comun budhismului si crestinismului: mntuirea.

Amndou religiile ntind omului o mn de ajutor, ca s se mntuiasc de sub stpnirea ntunericului si a rului. n scopul acesta crestinismul ofer omului luminile revelatiei divine, comunicrile pe care spiritul suveran le-a fcut spiritului uman n curs de mai multe veacuri, prin oameni alesi, a cror serie s-a ncheiat cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Budhismul nu poate oferi neamului omenesc o revelatie, o Biblie n felul celei crestine. nvttura lui Budha si a ucenicilor lui, cuprins n Trodipika, este plin de elemente fantastice, de povestiri mitologice, cu neputint de a satisface exigentele unei critici istorice si criteriile unei revelatii adevrate. Crestinismul e religie descoperit de Dumnezeu, budhismul e opera unui ntelept. Crestinul crede ntr-un Dumnezeu personal. Budhismul nu are n crezul su pe Dumnezeu; nu-L neag si nu-L afirm n locul hazardului orb, crestinismul admite providenta divin; budhismul, cauzalitatea oarb. Crestinismul are un cler si un cult religios, prin care sufletele se purific si se nalt spre Dumnezeu; budhismul a nlocuit rugciunea cu meditatia si cerul cu nirvana. Crestinismul e teocentric; budhismul e antropocentric. Dup crestinism lumea e creat cu scopul de a ne pregti pentru viata si fericirea vesnic; pentru budhism lumea e vesnic, un lant nesfrsit de mizerii si dureri de care trebuie s scpam ct mai degrab. Dup crestinism lumea e bun, pentru c e opera lui Dumnezeu, n care se oglindeste iubirea si puterea Creatorului; iar rul din lume a izvort din vointa liber a creaturilor rationale; de asa ceva budhismul nu are cunostint. Crestinismul este o antropologie, o nvttur despre facerea omului din trup muritor si suflet nemuritor. Budhismul nu stie nimic nici despre creatia omului, nici despre nemurirea sufletului. Crestinismul are o nvttur despre libertatea si cderea omului, despre originea si transmiterea pcatului, a rului metafizic, moral si fizic. In budhism lipseste ideea de libertate, cdere si pcat. Budha vrea s mntuiasc lumea de boal, suferint, btrnete si moarte, adic de rul fizic, nu de rul etic, din care se naste cel fizic; el vrea sa scape lumea de existent, nu de impuritatea pcatului. El urmreste nimicirea existentei, nu vindecarea naturii czute, pe cnd ''Fiul Omului a venit s caute si s mntuiasc pe cel pierdut'', s-si dea sufletul Su rscumprare pentru pctosi , s mantuiasc poporul de pcate. Mai izbitoare sunt deosebirile dintre Iisus si Budha. Iisus e Unul: ntruparea Fiului; Budha e rencarnarea unui alt Budha, al 24-lea, dup 550 de renasteri (spunea el). In unele temple budhiste se ador si Budha cel viitor. Budha are antecesori si succesori; Iisus nu are. Iisus S-a nscut dintr-o fecioar modest si curat, n srcia unui staul de vite. Budha s-a nscut dintr-o familie regal, n luxul unui palat mprtesc. In copilrie si tinerete Iisus munceste si viziteaz templul; Budha se distreaz si petrece. Iisus e ntru totul desvrsit; Budha numai dup saturatie si dup dezgustul de plceri cuget la suferinte si remediile de mantuire. Iisus stie ce vrea de la nceputul activittii Sale publice; Budha numai dup ctva ani de ucenicie si de alergri pe la asceti. Iisus lucreaz la mntuirea omenirii din cea mai curat mil si din cea mai dezinteresat iubire de oameni; Budha din cel mai mare dezgust de plceri si din pur egoism. Iisus e demofil; Budha e aristocrat. Iisus lupt cu pcatul; Budha nu-1 cunoaste. Iisus parseste cerul, mama si toate rudeniile ca s propage Evanghelia si s ntemeieze Biserica. Budha prseste, dup cum nsusi declar ''domeniul cel larg al plcerilor si miile de femei frumoase, ca s aflu cunoasterea cea mai nalt, cea mai perfect'', si ca s ntemeieze o comunitate de clugri. Evanghelia lui Iisus e istorisire natural, simpl si cuceritoare. Scrierile

budhiste sunt fantastice, extraordinare, de necrezut. Iisus anunt c religia Lui va dura pn la sfrsitul veacurilor; Budha pune religiei sale un termen de 500 de ani. Iisus a murit rstignit la 33 de ani; Budha moare intoxicat, pentru c la 80 de ani a mncat lacom o farfurie de carne de porc afumat si cu orez. Iisus nviaz si triumf; Budha moare nfrnt de dorinta lcomiei, ironie a sortii fat de un ntelept care a predicat mntuirea numai pentru sine nsusi!... Toate aceste premize ne duc logic la concluzia c Iisus e Dumnezeu, iar Budha ntru toate e numai om. Crestinismul e divin; budhismul e uman. Aderentii si ucenicii lui Iisus muncesc, se roag, triesc n comuniune de iubire si viat cu Dumnezeu; aderentii si ucenicii lui Budha mediteaz si nu au simt pentru munc, nici pentru rugciune. Din astfel de pricini vedem ct deosebire este ntre crestinism si budhism numai n privinta mntuirii. Tot asa sunt si deosebiri esentiale ntre nasterea supranatural a lui Iisus din Fecioara Maria si povestirile fantastice despre antecedentele zmisliri si nasteri a lui Budha; ntre nasterea si copilria lui Iisus, si a lui Budha; ntre ispitirea lui Iisus, prin pine, prin slava lumii si preancrederea n Dumnezeu, si cea a lui Budha, prin aur si cohorte de femei; ntre ucenicii lui Iisus si ai lui Budha; ntre nvtturile, minunile si profetiile lui Iisus, si invtturile, minunile si prezicerile lui Budha; ntre transfigurarea lui Iisus si iluminarea lui Budha, ntre moartea lui Iisus si a lui Budha... Sunt ici-colo comune, dar cu obiecte diferite, ireductibile. Budhismul are o latur filosofic, serioas si sincer, care se rezum la: ateism, metempsihoz, pesimism, celibat, srcie si renuntare (la pofte, plceri, cstorie si avere; cu alte cuvinte la moartea civilizatiei si a progresului). Exist si al doilea budhism, popular, politeist, superstitios, idolatru. Sub ambele forme, budhismul ''e un spiritualism fr suflet, o virtute fr datorie, o moral fr Dumnezeu'' (Barthelemy Saint Hilaire)