Plante medicinale Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile dezvoltarii unei bogate vegetatii,

Romania constituie locul de intalnire a florei euroasiatice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a poporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor. In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante spontane si cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele categorii: Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini, tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) 106 specii; Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a substantelor grase din seminte sau fructe) 24 specii; Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute sau a altor substante ce le confera o aroma sau gust specific) 48 specii; Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuti cu putere de colorare) 48 specii; Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante continute) 32 specii; Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de substante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine (rasini), principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.

Materia prima pentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele medicinale; de la o planta medicinala se poate folosi: herba); radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb (bulbus); folium); turiones, gemmae); flores); fructus); semen); cortex

Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si prelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in industria de medicamente. Actiunea terapeutica se poate datora: ); -se prin natura radicalilor; -un principiu dominant si principii secundare (efect sinergetic). Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante pentru a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor principii, astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta. De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina, eficienta pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor, dar si antidepresiv; Valeriana (Valeriana officinalis) contine valepotriati si uleiuri volatile cu efect sedativ.

Principii active si actiune farmacodinamica

Vitamine Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B 1, B2, B6, B12, C, D - D1 - D3, E, H, K - K1 - K2, PP, acid pantotenic, acid folic. Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze (in special). Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor grad de a fi asimilate de organism, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita. De exemplu: 1, B2, PP, K, dar si alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric, pectine, zaharuri. 2; mai contine substante azotoase, clorofila, mucilagii. Glicozide (heterozide) Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte: a. Cardiotonice Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile Apocynaceae (plante tropicale si subtropicale), Liliaceae (ex. prazul, aloe) si Scrophulariaceae (ex. degetarul-degetelul, lumanarica). Au actiune favorabila asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii; actioneaza uneori si ca diuretic. b. Antracenozide Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta
3

categorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ purgativa. c. Saponozide Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor Dioscoreaceae (plante tropicale si subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi din zone calde si temperate, ex. narcisa), Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta, hemolizanta (distrugerea globulelor rosii, poate fi normala sau patologica) si in unele cazuri depurative (detoxifianta). Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitate produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii unor hemolize, datorita absorbtiei enterale (intestinale). Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni: -expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului), Liquiritiae radix (lemndulce), Senegae radix (radacina sarpelui), Hederae folium (iedera)); -diuretica (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul), Ononidis radix (osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris herba (trei frati patati)); - citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba (origine asiatica), Hederae folium, Calendulae flores (galbenele), scoarta arborelui Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus (paducel), Ginseng radix (creste in zone racoroase, China)); - antiulceroasa (Liquiritiae radix (lemn dulce)); - vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan)); - adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix (ginseng siberian), Crataegi flores cum flores et fructus); - antimicrobiana, antimicotica (combat micozele - ciuperci patogene), antivirala (Calendulae flores); - antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si Bupleurum sp. (origine asiatica, bupleurum, chai hu) folosit deseori in medicina traditionala chinezeasca); - analgezica, antihelmintica (combaterea viermilor intestinali), moluscicida (combaterea molustelor), spermicida (anticonceptive, ucid spermatozoizii); -citostatica (antitumorala), imunomodulatoare (cresterea imunitatii); - scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului. Administrate pe cale orala la homeoterme (fiinte ce isi pastreaza o temperatura interna constanta), saponozidele au o resorbtie redusa, insa prin fenomenele iritative pe care le produc favorizeaza absorbtia in organism a unor principii active.
4

Dupa administrare orala, saponozidele devin iritante pentru mucoasele tubului digestiv (bucala, faringiana, esofagiana, stomacala) si ca urmare creste secretia salivara. Sunt apoi excitati receptorii care regleaza secretia bronsica determinand reflex fluidificarea ei si usurarea expectoratiei. In doze mari sunt emetice (provoaca voma) si pot determina fenomene toxice. Administrate intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa convulsii si dispnee, prin oprirea inimii in sistola si stop respirator. Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive. Tot acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial fenomenul de hemoliza. Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu sterolii din membrana eritrocitelor. In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei intestinale sa determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica . Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile de metabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare terapeutica prin cresterea sintezei de colagen solubil. Au fost descoperite urmatoarele actiuni: - imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice; - protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de ciclofosfamida si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu citostatice si raze X; - efect inhibitor asupra tumorilor cutanate; - actiunea antiulceroasa si analgezica ; - inhibarea complementului seric (proteine cu rol in imunitate); - actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana, antifungica. d. Flavonozide Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din familiile Scrophulariaceae (ex. degetarul), Compositae (ex. musetelul), Leguminosae (ex. mazare, nautul), Rosaceae (ex. marul, parul, trandafirul), fiind cunoscuti circa 50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de glicozide. Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P (factori de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare, scazand
5

permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt potential venoactive). Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor forme de scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au actiune antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra metabolismului acidului arahidonic, prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin in biosinteza prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi antialergice (izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol, lignanii silibina, silidianina, silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante. Au fost puse in evidenta la unii compusi actiunea hipoazotemica (scaderea azotului din sange) si antinefritica (biramnozida kaempferolului din Lespedeza capitata- Fabaceae) (Lespedeza, nativa din U.S.); antiulceroasa (kaempferolul). Flavonozidele au actiune diuretica, antibacteriana, antivirala, antifungica; scad timpul de sangerare si de coagulare a sangelui Un numar mic dintre ele sunt dotate cu proprietati antimitotice (inhiba inmultirea necontrolata a celulelor) in vitro. In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza, histidindecarboxilaza si hialuronidaza (enzime ce intervin in refacerea tesuturilor). e. Antociani Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi schimba culoarea in functie de pH - ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt: peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factori P alaturi de flavonozide si proantocianidoli (diminueaza permeabilitatea si cresc rezistenta capilarelor). Cresc acuitatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de radicali liberi, inhiba agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului. Multe au actiune antiinflamatoare si actiune diuretica, care este insotita de o crestere a eliminarii acidului uric.

f. Cumarine si furanocumarine Unele cumarine diminueaza permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic si venos (melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida); antibiotica (umbeliferona); diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric (fraxozida); antimitotica; analgezica (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida, inofilolida, dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina); anticoagulanta, trombolitica (dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen, bergapten, xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si derivatii), antihelmintica, inhibitoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii cu virusul HIV a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis (licorice)). Compusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai ales in familiile Apiaceae (ex. telina), Fabaceae (ex. fasolea, lintea), Lamiaceae (ex. busuiocul), Asteraceae (ex. albastrelele), Solanaceae (ex. matraguna), Rubiaceae (ex. coacazele rosii). Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae si Rutaceae Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp. (angelica), Pastinaca sativa L. (pastranacul), Heracleum sphondylium L. (branca ursului), Ruta graveolens L. (ruta)) determina fenomene de fototoxicitate (dermite acute insotite de bule si vezicule, uneori chiar de o hiperpigmentare care poate persista mult timp). Acestea apar dupa contactul cu plantele respective si expunerea la soare, fiind favorizate de umiditate g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium: anghinare (acid clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba: cicoare (acid cicoric), Echinaceae radix (echinacee) (echinacozida, acid feruin-tartric), Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis majoris folium (patlagina) (plantamajozida). Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel: enic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante coleretice si colecistochinetice (stimuleaza secretia biliara); oxid si peroxid care intervin in procesele infectioase si de imbatranire si activeaza circulatia cerebrala;

antigonadotrop (util in adenomul de prostata), tireotrop (regleaza secretia glandei hipofize) si hipoglicemiant. h. Taninuri Taninurile sunt compusi vegetali cu o structura chimica complexa (care cuprinde multe grupari hidroxil fenolice, dar si grupari carboxilice), capabile sa precipite proteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita) Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia in care se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. (stejar) 10 20%, la Salix sp. (salcie ) 9 13%, la Tilia sp. (tei) 15 20%, etc. Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic (opresc sangerarea) Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antivirala si antiseptica, ca urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale ale pielii si mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind cicatrizarea, la acest proces contribuind si efectul antiseptic: au efect vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale; ide si oprind agresiunile exterioare, favorizeaza regenerarea tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri; ionului superoxid, si captator de radicali liberi (actiune antiimbatranire). i. Tioglicozide Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activare locala a circulatiei sangelui. Holozide Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate: a. Gume Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza, manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele plantelor din familiile Leguminosae (Sophora japonica), Liliaceae si in tuberculii plantelor din familia Araceae (exsalata de apa, cala salbatica), sub forma de substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente

b. Mucilagii Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor seminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare. Mucilagiile au diverse roluri. care il formeaza cu apa (Althaeae radix et folium (nalba mare), Verbasci flores, Tiliae flores (tei), Farfurae folium (podbal)); - gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de cultura favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza peristaltismul intestinal (Lini semen (in), Agar, Carrageen (muschi islandez, muschi de piatra)); Althaea radix (nalba)); Carrageen si fucoidina din Laminariae stipites); Eleuterococci radix, heteropolimerii din Angelica acutiloba (angelica), Carthamus tinctorius (sofranel)). c. Pectine Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune coagulanta. Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in structura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare. Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea florei bacteriene pana la acizi pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film (hidrocoloid) protector pentru mucoase si creeaza un pH nefavorabil dezvoltarii florei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal. Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina, din care cauza se recomanda ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza colesterolul in sinteza acestora si scad astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).

Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectinele actioneaza ca bacteriostatice (inhiba hialuronidaza si impiedica astfel difuziunea bacteriilor in tesuturi). Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui d. Celuloza Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al membranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite tipuri de celule: astfel, in tesutul lemnos este in proportie de 40 50%, pentru ca in celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundari sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina, hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri etc. Celuloza este importanta pentru activitatea tubului digestiv. e. Amidon Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, se depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi, structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele de amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide, acizi grasi etc. Amidonul are rol energetic Uleiuri volatile Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati de celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice. Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in perii secretori de la plantele familiei Labiatae (ex. busuiocul, lavanda, cimbrul). Peretii celulelor in care se gasesc uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Aceste substante sunt importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic. Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si de proportia lor in amestec: insecticide, insectifuge si cicatrizante;

10

colecisto-chinetice), hormonale (estrogene, antitirodiene, antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii;

ectoare, antisuprarenale,

musculotrop,vasculotrop, hemotrop). Rasini Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere

Preparate farmaceutice obtinute prin extractia produselor vegetale Generalitati

Unitati de masura orientative: 1lingurita -5ml lichid sau 1-3g planta uscata: -circa 1g flori si frunze subtiri, 2g frunze si ramuri, 3g scoarta si rizomi,radacini. 1lingura -15ml lichid sau 5-10g planta uscata, 1varf de cutit -0.5-1gplanta uscata, 1cana -200-250ml lichid, 1g apa distilata -20 picaturi, 1g tinctura -50-60picaturi functie de concentratia alcoolului

11