TEMA1 NOIUNI INTRODUCTIVE. CONINUTUL I SARCINILE FISCALITII Termenii de fisc i fiscalitate au o vechime considerabil, existnd dinaintea apariiei statale.

n acea vreme, pentru obinerea unor bunuri de la cei crora le prisoseau, se utiliza un obiect obinuit de colectare, care se numea fiscus sau cos. De aici deriv termenul de fiscalitate ca fiind legat de mobilizarea unor resurse. Odat cu apariia statului apare necesitatea mobilizrii unor fonduri la dispoziia acestuia. Pentru ca statul s-i ndeplineasc funciile acesta trebuie s aib la dispoziie resurse necesare. Veniturile n bani iau treptat locul veniturilor n natura i mbrac forma unor vrsminte obligatorii. Pentru asigurarea nivelului veniturilor necesare statului i pentru mobilizarea i urmrirea acestora a aprut o instituie specializat a statului numit FISC. De aici a derivat i termenul de FISCALITATE. Cu toat vechimea sa, asupra acestui termen nu s-a ajuns la o unitate de opinii. Astfel dicionarul LAROUSSE definete fiscalitatea ca fiind sistemul de percepere a impozitelor i taxelor, ansamblul legilor i instrumentelor referitoare la acestea. Dicionarul Explicativ al limbii romne definete fiscalitatea ca fiind ansamblul obligaiilor cuiva ctre Fisc. Dicionarul Financiar definete fiscalitatea ca fiind totalitatea legilor, reglementrilor referitoare la impozite i taxe mpreun cu mijloacele aferente acestora. Din definiiile date, chiar dac ele difer, se observ c fiscalitatea opereaz cu cteva elemente comune i altor discipline cum sunt: macroeconomia, finanele publice, contabilitatea; dar ea opereaz i cu concepte i elemente proprii, nelegnd prin acestea reglementrile juridice proprii, instrumentele i tehnicile adecvate. ntr-o ncercare de definire, apreciem c FISCALITATEA reprezint ansamblul obligaiilor, al prelevrilor ctre administraia financiar mpreun cu reglementrile, instrumentele i mijloacele referitoare la acest ansamblu. Coninutul esenial al fiscalitii este reprezentat de prelevrile i vrsmintele cu caracter obligatoriu ctre administraia fiscal, n cadrul crora i gsete cmpul de manifestare economia public.

FUNCIILE I ROLUL FISCALITII Pornind de la funciile i rolul finanelor publice, se pot formula i funciile i rolul fiscalitatii. Astfel, fiscalitatea indeplineste: - n primul rnd, funcia de constituire a fondurilor bneti la dispoziia statului. Prin intermediul fiscalitii se formeaz majoritatea resurselor banesti a bugetului de stat. Canalele prin care se indeplineste aceasta functie sunt date de prelevarile obligatorii, de varsaminte, taxe si impozite. - in al doilea rand, functia de mobilizare a resurselor banesti pe baza reglementarilor legale la dispozitia Guvernului sau a comunitatilor locale. Acestea se realizeaza ptin concentarea in centre de decizie a resurselor banesti de provenienta publica urmand ca apoi acestea sa primeasca destinatiile legiferate prin buget. Prin aceasta functie se realizeaza o anume redistribuire a veniturilor din economie pe seama practicarii unor varsaminte diferentiate pe platitori dar si a unor locuri de varsare diferentiate pe centre de decizie (locale, regionale etc.). Sursa de formare a prelevarilor fiscale e avutia tarii care , pusa in exploatare , formeaza productia nationala exprimata in produsul intern brut. - in al treilea rand, functia de control urmarind modul in care sunt preluate de la platitori veniturile cuvenite statului precum si modalitatile de percepere a prelevarilor si de urmarire si executare a rauplatnicilor sau a celor care se sustrag de la plata impozitului. Prin controlul fiscal se realizeaza pe un alt plan si o functie preventiva in materie de abatere de la legalitate si de stimulare a laturilor pozitive ale activitatii economico-sociale, precum si de economisire a resurselor de care dispune societatea. Controlul se exercita in mod obisnuit postfactorum constatandu-se cu aceasta ocazie incalcari ale legislatiei privitoare la asezarea si perceperea impozitelor si taxelor, stabilindu-se masuri de eliminare a lor. Etapa de verificare a rezultatului controlului fiscal include urmatoarele sarcini: -inlaturarea neregulilor constatate in activitatea financiarcontabila; -corectarea si completarea bilantului si varsarea la buget a impozitelor si taxelor constatate ca varsaminte de efectuat suplimentar; -suspendarea aplicarii masurilor ce contravin reglementarilor legale in materie de fiscalitate;
2

-corectarea inexactitatilor cuprinse in declaratiile de impunere. Functia de control a fiscalitatii se realizeaza prin organe specializate ale Aparatului fiscal: Ministerul Finantelor Publice, Directia Generala a Finantelor Publice si Controlul Financiar de Stat, Organele de Jurisdictie si de Profil. Din functiile prezentate rezulta rolul fiscalitatii in plan economic, financiar si social. Fiscalitatea reprezinta un instrument la indemana Guvernului pentru interventie in viata economica a statului. Prin interventia statului prin fiscalitate se creeaza obiective economice noi in proprietate publica sau are loc finantarea de catre stat a unor domenii cu rentabilitate marginala. In plan social-fiscal urmareste pe de o parte protejarea celor mai defavorizate categorii sociale si pe de alta parte influentarea comportamentelor insului si a colectivitatii umane. Rolul fiscalitatii este si de stimulare a investitiilor si de folosire a intregului potential al tarii. Pentru realizarea obiectivelor fiscalitatii in practica se au in vedere urmatoarele proceduri: -diminuarea si exonerarea de impozit a unor venituri sau cresterea impozitelor pe alte categorii de venituri si contribuabili; -restrangerea/extinderea campului de actiune a fiscalitatii; -practicarea de inlesniri fiscale/restrangerea lor; -reducerea/cresterea unor taxe de consumatie. Definirea si continutul prelevarilor fiscale PRELEVARILE FISCALE constituie obligatiile stabilite de stat in baza autoritatii de care aceasta dispune, obligatii ce au caracter pecuniar si definitiv sub forma de impozite si taxe fiscale destinate finantarii globale a unor parti a cheltuielilor publice. Radacina etimologica a notiunii de impozit provine din latinescul impositum, iar cea de taxa din greaca veche de la taxis. Ambele notiuni avand sensul de obligatie impusa de autoritatea publica fiscala. De la aparitia lor si pana in prezent numerosi autori au incercat sa defineasca prelevarile fiscale cunoscute sub numele de IMPOZIT. Cea mai cuprinzatoare definitie ni se pare cea data de economistul Gaston Jeze care afirma ca : impozitul reprezinta o prestatie pecuniara impusa contribuabililor de catre autoritatea publica cu titlu definitiv si fara contraprestatie in vederea acoperirii cheltuielilor publice Aceasta definitie evidentiaza caracteristicile fundamentale ale impozitului :
3

 Caracter pecuniar, adica impozitul e o prelevare baneasca ; Caracter obligatoriu(fortat), adica prelevarile sunt impuse si incasate de stat prin intermediul puterii sale de constrangere ; Caracter definitiv, adica odata ajuns in buget impozitul se depersonalizeaza, iar contribuabilul nu va primi inapoi banii aferenti impozitului decat in cazul unor erori ; Caracterul de a fi fara contraprestatie directa si imediata, adica impozitul nu e pretul unui serviciu primit, insa exista aici o contraprestatie de natura indirecta sub forma utilitatilor publice primite ; Caracterul financiar, adica impozitul serveste la acoperirea cheltuielilor publice in proportiile care sunt determinate pe de o parte de existenta obligatiilor financiare ale statului si pe de alta parte de existenta si nivelul altor resurse de finantare a cheltuielilor publice. Teoria si practica fiscala utilizeaza alaturi de notiunea de impozit si pe cea de TAXA. Taxele fiscale prezinta doua conotatii si anume : pe de o parte sunt denominate cu acest termen prelevari fiscale sinonime conceptual cu impozitul stabilit prin lege, exemplu :TVA, taxe vamale (impozite indirecte) ; iar pe de alta parte cu acest termen, de taxe sunt definite prelevarile obligatorii facute in favoarea statului, dar in schimbul carora contribuabilul beneficiaza de anumite servicii publice din partea autoritatii, exemplu : taxa pentru obtinerea autorizatiilor de constructii. In categoria de prelevari fiscale sunt incluse alaturi de impozite si taxe cu caracter fiscal un ansamblu de prelevari cu caracter special cunoscute sub numele de CONTRIBUTII. Unii specialisti le denumesc TAXE PARAFISCALE. Spre deosebire de impozite acestea sunt prelevate in contrapartida unei prestatii tangibile cu caracter specific pe care statul o acorda persoanelor in mod obligatoriu. Contributiile se aseamana cu taxele prin aceea ca apar in legatura cu o prestatie dar difera de acestea prin lipsa caracterului facultativ, caci serviciul nu e solicitat, ci este impus, stabilit de stat.