Nicolau Gabriela. Logica juridica.

Tema 2

Logica aa cum era neleas ntr-un sens strict al cuvntului se considera c lucreaz numai cu propoziii adevrate sau false i uneori cu cele a cror valoare de adevr este nesigur (probabil adevrate sau probabil false). Logica secolului XX se va orienta ns i asupra unor raionamente cu propoziii crora nu le putem stabili valoarea de adevr. Acestea sunt normele i ntrebrile, despre care nu avem cum s stabilim dac sunt adevrate sau false (logica deontic i logica ntrebrilor erotetica). Logica studiaz argumentele (definite ca o mulime de propoziii, dintre care unele sunt propoziii de baz i se numesc premise, pe ele sprijinindu-se o alt propoziie denumit concluzie). Logica clasic opereaz cu propoziii a cror valoare de adevr este doar adevrat i fals, de aceea se mai numete i bivalent. Logica contemporan opernd cu mai mult de dou valori de adevr este polivalent (de exemplu, logica trivalent care opereaz cu adevrul, falsul i indeterminatul). Definind pe scurt argumentele, vom spune c: n cazul argumentelor deductive, concluzia decurge cu necesitate din premise, sau altfel spus ea nu aduce nimic nou ca informaie, dect au spus deja premisele. Argumentele inductive se difereniaz de primele prin aceea c, despre concluzia lor se spune c decurge doar n mod probabil din premise, ea fiind mult mai general. Un argument deductiv valid este acela n care dac s-a stabilit c premisele sunt adevrate, atunci i concluzia este cu necesitate adevrat, pe cnd ntr-un argument deductiv nevalid premisele s-ar putea s fie adevrate iar concluzia fals. Argumentul concludent este un argument valid, care are n plus premisele adevrate, iar dac nu ar ndeplini una dintre aceste dou condiii (fie ar fi nevalid, fie nu ar avea premisele adevrate) atunci s-ar numi neconcludent. In ceea ce privete argumentul inductiv puternic, acesta este cel a crui concluzie decurge cu necesitate mare din premise (dac premisele ar fi adevrate, atunci concluzia ar fi cu probabilitate mare adevrat), iar la cel inductiv slab concluzia decurge cu probabilitate mic din premise (dac premisele ar fi adevrate, atunci s-ar putea ca propoziia final, concluzia, s fie fals). Argumentul confirmator este un argument puternic cu premise adevrate, urmnd ca i n cazul celor neconcludente, dac cel puin una dintre aceste dou condiii nu este ndeplinit (fie nu este puternic, fie nu are premise adevrate) s se numeasc neconfirmator.