Analiza formelor din Romania

Am asistat in ultimii ani la creterea rapid a creditelor contractate de romni. Contestate de unii, ludate de alii, creditele sunt indispensabile oricrei economii capitaliste moderne iar fenomenul creditrii nu poate i nu trebuie s fie oprit, ci eventual doar reglementat i temperat. Creditarea exist de la nceputurile civilizaiei, n primele faze sub forma mprumutrii unor produse, iar dup apariia banilor ca instrument de schimb, sub forma cmtriei. Unele religii, precum islamul, au condamnat aceast practic; altele, cum ar fi iudaismul, au ncurajat-o. n Europa catolicii s-au mpotrivit creditrii iar protestanii au folosit-o. Istoria ne-a artat c popoarele i naiunile care au promovat comerul liber, inclusiv creditarea, sunt astzi cele mai bogate i prospere. n Romnia, n perioada interbelic sistemul bancar era foarte bine dezvoltat, dei existau numeroase scandaluri de interferene politice i escrocherii. Comunismul a dus cu sine naionalizarea instituiilor de credit; n aceast perioad, mprumuturile erau minime: existau doar Case de Ajutor Reciproc (C.A.R.), mprumuturi directe ntre persoane sau n grup (aa numita banc igneasc). Statul controla consumul iar antreprenoriatul nu era posibil, astfel c nevoia de creditare era redus. n primul deceniu post-revoluionar, creditele au crescut lent. Era epoca marilor fraude bancare, oamenii nu aveau ncredere n aceste instituii, inflaia era extrem de mare iar veniturile mici. Dup anul 2000, creditarea a crescut exponenial. Sistemul bancar a fost asanat i a recptat credibilitate, inflaia a sczut substanial, veniturile cu crescut, au aprut forme moderne de comer (supermarketuri, hipermarketuri, cash & carry, discount stores); Romnia devine o societate de consum i n acest context creditele sunt un element esenial. Romnii au nca o experien destul de redus n folosirea mijloacelor bancare moderne, iar educaia financiar este total absent. Exist astfel unele poteniale probleme cu care se vor confrunta cetenii n lipsa unei planificri financiare. Cel mai ngrijortor fenomen la ora actual este creterea foarte rapid a creditelor de consum n defavoarea celor pentru bunuri de folosin ndelungat i investiii. Asta nseamn c populaia mpumut mari sume de bani pentru a-i cumpra diverse bunuri a cror perioad de utilizare se va termina cu mult naintea finalizrii plii creditului la banc; n acelai timp, aceste bunuri sunt pasive, nu produc venituri, ba uneori necesit chiar cheltuieli n plus. Facilitarea contractrii creditelor a evoluat mult mai rapid dect educarea financiar a populaiei. Tentaiile sunt foarte mari, banii sunt uor accesibili iar consecinele pe termen lung nu sunt precizate de nimeni. Muli oameni i vor atinge n scurt timp limita de credit, cumprnd doar produse de care nu au neaprat nevoie, iar n urmtorii ani se vor alege doar cu venituri mai mici, cauzate de plata ratelor bancare. n plus, economia naional nu era pregtit pentru creterea att de rapid a creditului de consum, astfel c o mare parte din produsele achiziionate de populaie provin din import, fapt care provoac creterea deficitului comercial al Romniei i produce dezechilibre n ntreaga economie. Urmtorul pericol va fi utilizarea excesiv a crilor de credit. Momentan acestea sunt prezente doar ntr-un stadiu incipient la noi n ar, dar pe msur ce veniturile vor

crete i o mare parte din populaie i va atinge limita legal la creditele clasice, aceste instrumente vor fi tot mai populare. Ele sunt i mai nocive dect creditele clasice de consum, deoarece se pot utiliza foarte uor, au dobnzi foarte mari i nu cuprind nici un fel de atenionri sau restricii n privina consecinelor pe termen lung. ndatorarea excesiv a populaiei este numit de unii sclavie modern. Acest fenomen poate fi comparat cu sclavia, doar c spre deosebire de cea antic, n acest caz sclavul i semneaz singur actele de nrobire. Bncile sunt instituii fr scrupule i este normal s fie aa. Cnd o persoana nu i poate plti ratele, executarea silit este rapid. Banca nu pierde niciodat, dar mprumutatul are foarte mult de pierdut. Instituiile de credit nu sunt vinovate de acest fenomen, deoarece este datoria lor s obin un profit ct mai mare folosind mijloacele legale pe care le au la dispoziie. Cauza principal a excesului de creditare este lipsa de cultur financiar a cetenilor. Soluia acestei probleme este educaia, nu restriciile impuse creditrii. Oamenii trebuie s cunoasc diferena real ntre active i pasive, consecinele folosirii instrumentelor de credit, modul n care i pot face o planificare financiar i trebuie ncurajai s prefere economisirea i investiiile n detrimentul consumului iraional. Nivelul creditrii n Romnia este nca inferior celui din alte state occidentale. Dar acesta nu este un motiv pentru a sta pasivi! Oamenii trebuie prevenii i educai n aceast privin nainte de a trece printr-o experien nefericit care, n acest domeniu, dureaz ani ntregi pn la remediere. Exist unii susintori ai capitalismului slbatic care consider benefic ndatorarea masiv a populaiei, considernd c n acest fel oamenii vor fi forai s munceasc mai mult, vor fi responsabilizai i implicit economia va crete mai repede, iar mentalitatea se va schimba n bine. Acesta este un exemplu de darwinism social, departe de idealurile unei societi umaniste. Anxietatea i disperarea populaiei, chiar provocata de propria netiin, nu poate fi un motor al progresului. Oamenii trebuie ntr-adevr responsabilizai i ncurajai s munceasc, dar acest lucru trebuie fcut prin educaie, prin promovarea beneficiilor i nu prin ameninarea dezastrului. Este dilema tipic a de motivare morcov vs. bici se potrivete i n acest caz. Cumprarea unei maini bune, a unei case mai frumoase, plecarea ntr-o vacan exotic, finanarea educaiei copiilor sau economisirea pentru btrnee nu sunt oare motive suficiente pentru a-i determina pe oameni s aib o strategie financiar coerent? Importanta creditului n economie este marcata de rolul si functiile pe care le ndeplineste. Creditul ndeplineste functia de mobilizare a resurselor banesti disponibile la un moment dat n economie ( economiile populatiei, soldurile creditoare ale conturilor curente ale societatilor comerciale, depozitele unor institutii financiare, plasamente interbancare, sume alocate de stat cu o anumita destinatie, etc.) si ulterior distribuirearesurselor banesti prin intermediul creditului catre sectoarele de activitate care au nevoie de mijloace banesti. Rezulta ca disponibilitatile banesti valorificate prin procesul de creditare sporeste rolul creditului n economie, impulsionnd actiunea productiva a capitalurilor cu consecinte directe asupra cresterii avutiei nationale, prin investirea acestora n ramuri si activitati rentabile.

Oferind posibilitatea accesului la lichiditati a oricarei societati comerciale, indiferent de statutul juridic, creditul contribuie la dezvoltarea firmelor mici si mijlocii adesea promotoare ale inovatiei, favoriznd concurenta cu efectele sale benefice asupra cresterii economice, a echilibrului n general. O alta functie a creditului este aceea de creare de moneda. Responsabila de emisiunea monetara este binenteles Banca Centrala care actioneaza ca institutie cu statut independent din partea statului, aceasta stabileste si coordoneaza politica monetara si de credit a economiei, dar sistemul bancar are o contributie substantiala la masa monetara. Creditul contribuie pe lnga alti factori si la stabilitatea preturilor reglnd dimensiunea cererii si ofertei de marfuri prin creditarea consumului, ca si a stocurilor. Creditul este un factor de crestere a vitezei de rotatie a banilor prin fluidizarea fluxurilor economice. O alta functie a creditului este sprijinirea comertului exterior prin promovarea unor operatiuni cu predilectie de export, dar si de import bazate pe credit. n fine, trebuie sa amintim si rolul creditului n finantarea deficitului bugetar al statului, acolo unde este cazul, sub forma de credit public.

Avantajele utilizarii creditului ca o veriga indispensabila n mecanismul de functionare al economiei nationale, pot fi anu 535j911f late de pericolul folosirii creditului n mod abuziv si ineficient, genernd dezechilibre economice, monetare si fenomene inflationiste considerabile. Functionarea, dezvoltarea si gestionarea corecta a creditului n economie sunt determinate de o serie de conditii de ambiant, cum ar fi: starea economiei la un moment dat; existenta unui cadru juridic corespunzator; un sistem solid de institutii financiar-bancare; existenta unui climat de stabilitate interna si externa; ncrederea n institutiile de credit; infrastructura moderna (logistica).

Formele creditului Se vorbeste ca operatiunea de credit consta n cedarea si respectiv primirea unei sume de bani. n practica, aceasta poate fi nlocuita cu o cantitate de marfuri si/sau servicii. n functie de operatorii care intervin n raportul de credit si izvorul care a determinat operatiunea exista trei tipuri de credit:

a)

Creditul comercial - presupune acordarea de credit sub forma de marfa n baza unui contract comercial ncheiat ntre creditor/vnzator (care are interesul sa si vnda marfa) si debitor/cumparator (care nu dispune de mijloacele banesti). Caracteristic pentru acest tip de credit este relatia directa ce se stabileste ntre doi agenti economici creditor/debitor. n economiile cu un sistem bancar bine conturat si structurat, creditul comercial detine o parte importanta din activitatea bancara prin scontarea/rescontarea efectelor de comert generate de contractul comercial. Creditul bancar - presupune acordarea de credite sub forma baneasca de catre societate bancara (mprumutator) - subiect indispensabil acestui tip de credit si o persoana fizica sau juridica n calitate de mprumutat. n fapt, raporturile de credit se desfasoara pe doua planuri: procesul de mobilizare a resurselor disponibile pe piata prin intermediul bancii; procesul de distribuire a resurselor disponibile utilizatorilor n calitate de debitori, banca avnd rolul de creditor.

b)

Primul raport precede n mod necesar cel de-al doilea raport. c) Creditul international - este reprezentat de raporturile de credit dintre agentii economici din doua sau mai multe tari. El joaca un rol important n cooperarea economica si financiara internationala prin intensificarea fluxurilor monetare, financiare si comerciale n cadrul organismelor internationale (FMI, BIRD, BERD).

Creditul bancar
Conceptul de credit bancar descrie operatiunea prin care banca acorda un mprumut unui agent economic n schimbul unui angajament de rambursare viitoare nsotit de plata unei anumite dobnzi. Desfasurarea acestui proces evidentiaza raportul dintre parteneri, din care unul este banca, ncrederea emanata de acest raport, precum si valorificarea resurselor banesti prin realizarea de profituri prin dobnda. 1. Trasaturi

Trasaturile specifice creditului bancar se refera la: Subiectii raportului de credit: Creditorul - banca; Debitorul - agentul economic.

Promisiunea de rambursare Termenul de rambursare

Pretul creditului - dobnda ncheierea unui contract de credit Acordarea creditului

Creditul bancar se delimiteaza de celelalte forme de credit prin aceea ca : 2. 2.1. Banca este prezentata n calitate de creditor; Agentul economic este partenerul bancii n calitate de debitor; Obiectul creditului l constituie banii; Acordarea creditului reprezinta o operatiune specifica bancii, denumita si "comert de banca". Sursele creditarii Surse proprii (capital propriu)

Ca orice societate comerciala banca poseda un capital propriu (fonduri proprii), constituit din capitalul subscris si varsat de actionari, precum si o serie de fonduri (de dezvoltare, de rezerva, rezerva generala pentru riscul de credit) prelevate din profit. Un mijloc de majorare a surselor proprii bancare este emiterea de obligatiuni. nsa trebuie sa avem n vedere costurile de lansare si dobnzile bancare cu implicatii asupra profitului. 2.2. Surse atrase

Una din functiile importante ale unei banci este aceea de a "capta" interesul persoanelor fizice si juridice prin atragerea de surse disponibile, n acest caz banca avnd titlul de mprumutat. Atragerea de capital de catre banca trebuie sa se faca n deplina siguranta si cu remunerarea corespunzatoare. ndeplinirea acestor conditii determina dimensiunea volumului plasamentelor la o banca. Atragerea de fonduri poate mbraca forma de: a) b) c) d) e) f) depozite (la vedere, la termen); solduri creditoare ale conturilor societatilor comerciale; plasamente interbancare; refinantare solicitata BNR; reescont la BNR; linii de creditare externa.

Colectarea de pe piata a surplusului de disponibilitati de catre bancile comerciale este limitata de costul pe care le implica, bonificarea unei anumite dobnzi, reglementarile de prudenta bancara, respectiv asigurarea unei lichiditati minime si n functie de rezerva minima obligatorie. 3. METODOLOGIA DE CREDITARE

Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape si reprezinta concretizarea principiilor de creditare. 3.1. Etapa preliminara

Etapa preliminara presupune o informare - documentare reciproca, banca agent economic n vederea identificarii necesarului de credit, conditiile de obtinere a creditului, de rambursare, de cost, etc. 3.2. Etapa depunerii dosarului

Etapa depunerii dosarului cuprinde n principal 2 tipuri de documente: unele de ordin juridic legate de statutul contractului de societate, nregistrate la Registrul Comertului, autorizatii specifice functionarii normale, angajarea legala a creditului, componenta echipei manageriale etc., si altele de natura economica legate de prezentarea situatiei economico - financiare a societatii (bilant, situatia contului de profit si pierdere, situatia fluxului de fonduri), balanta de verificare a lunii precedente solicitarii creditului, planul afacerii, contracte, comenzi ferme la intern si/sau extern, situatia obligatiilor de plata, garantiile materiale oferite de agentul economic. Pentru fundamentarea creditelor de investitii agentul economic trebuie sa prezinte: 3.3. Studiul de fezabilitate; Autorizatia de constructie; Devizul general al lucrarii; Planul de amplasare; Contractul ncheiat cu constructorul; Graficul lucrarilor investitiei; Alte autorizatii prevazute de lege. Etapa analizei documentatiei depuse

Evaluarea cererii de creditare va implica o analiza a fezabilitatii planului privind rambursarea mprumutului, plan prezentat de solicitant si asupra posibilitatilor de atingere a scopurilor pentru care mprumutul a fost cerut. Daca garantiile acordate bancii acopera riscul n cazul n care lucrurile merg rau. Banca trebuie sa acorde cea mai mare consideratie faptului ca planul are sanse sa se realizeze. Scopul bancii este sa obtina profituri. 3.4. Etapa determinarii indicatorilor de apreciere

n urma analizei bilantului debitorului se calculeaza o serie de indicatori care reflecta starea economico - financiara a acestuia, indicatori care contribuie la decizia finala de creditare. Principala functie a indicatorilor este redarea dinamicii evolutiei unei societati de-a lungul timpului. La masurarea indicatorilor unei firme, este necesara diferentierea acestora n functie de ramura n care se desfasoara activitatea. Indicatorii nu trebuie urmariti n mod izolat, ci grupati si intercorelati. Datoria analistului este sa obtina raspunsuri, utiliznd instrumente si notiuni comune pentru a identifica motivele schimbarilor si sa determine gradul n care acei factori sunt n masura sa determine ameliorarea sau deteriorarea performantelor n viitor. Exista indicatori ce pot fi considerati "statici" - ntlniti la compararea valorilor din bilant - sau indicatori "dinamici" - n cazul compararii valorilor din situatia veniturilor; exista n acelasi timp si indicatori "compusi" - o combinatie ntre indicatorii "statici" si cei "dinamici". Toti acesti indicatori se ncadreaza n trei categorii principale: a) b) indicatorii financiari - masoara structura financiara si lichiditatea unei firme; indica modul de desfasurare a activitatii financiare; indicatorii activitatii curente - reflecta ct de eficient firma si vinde produsele reprezentnd modul de finantare.

Problema creditului n jurul anului 1900 avea o vechime de aproximativ un secol. Primele ncercri de organizare a lui dateaz din epoca Regulamentelor Organice. Oamenii politici i economitii au propus i i-au propus diferite forme de constituire a unor instituii bancare i de credit. Teoreticieni ai epocii au fost: Dionisie Pop Marian, Nicolae uu, Ion Ionescu de la Brad dintre economiti, Ion C.Brtianu, Ion Ghica, P. Mavrogheni dintre oamenii politici, etc.Ce i propuneau i unii i alii era desfiinarea cametei nelegiuite care fcea ravagii, att n rndul marilor proprietari, ct i n rndul ranilor. Creditul organizat nu era numai un factor de progres, modern, ci era i un mijloc pentru ca statul s-i procure sursele financiare ieftine i suficiente pentru ndeplinirea rolurilor sale politice, economice i sociale. Modernizarea i dezvoltarea societii romneti nu era posibil fr organizarea unui sistem de credit pe cele trei paliere: banc central de emisiune i scont, bnci comerciale de toate tipurile i mrimile i instituii de credit specializate.Cum capitalurile erau puine i scumpe rolul principal n organizarea creditului revenea statului. El trebuia s fie i pe aceast direcie promotorul modernizrii, att ca iniiator, ct i ca investitor prin avansarea capitalurilor necesare. Pentru a-i ndeplini misiunea sa civilizatoare creditul trebuia s ndeplineasc o sum de condiii eseniale: 1. s fie abundent fa de cerere; 2. s fie ieftin, cu dobnd mic, de regul sub nivelul profitului mediu ; 3. s aib caracter permanent i pe termene adecvate : scurt, mediu i lung ; 4. s fie specializat pe domeniile principale ale economiei : comer, agricultur, industrie, etc ; 5. s aib caracter preponderent economic, productiv, nu de consum ; 6. s se ntemeieze pe garanii rezonabile ; 7. s mobilizeze economiile populaiei i ale agenilor economici n bnci, n scopul transformrii lor n capitaluri. Prezenta lucrare i propune s abordeze problematica creditului bancar n Romnia si

in mod special evolutia in timp a creditelor acordate de bancile comerciale din Romania. Astfel primul capitol se refer la credit ca notiune generala precum si tipurile de credite acordate de bancile comerciale din Romania. n capitolul al II-lea am prezentat structura sistemului bancar din Romania precum si evolutiile recente ale creditelor bancare acordate de acestea. n capitolul al III-lea am abordat pe larg pe larg notiunea de credit neguvernamental precum si evolutia acestora in ultimi ani. Evolutia, definitia, elementele, trasaturile si formele creditului 1.1. Evolutia, definirea si continutul creditului Izvoarele istorice atest c formele incipiente ale creditului au aprut in Orientul Mijlociu,ele constituind monopolul marilor proprietari funciari si al preoilor.De pild,Codul lui Hammurabi vorbete despre credit nca la inceputul mileniului al II-lea .e.n.Comerul cu bani a aprut probabil la egipteni si fenicieni,existnd n mod sigur la greci si romani,fiind practicat de trapezii si respective argentari,a caror activitate era,in realitate,fie cmtria ,fie zrfia. Cmtria s-a concretizat n operaiunile de mprumutare a unor sume de bani cu camt,fiind o ndeletnicire curent a tezaurizatorilor de profesie.Ea a condus la accentuarea inegalitaii sociale,mprumuturile cmtreti fiind,de regul, mprumuturi de consum.Cu toate limitele sale,a avut o anumit contribuie la nlocuirea unui mod de producie perimat cu altul superior. Zrfia,la rndul su,s-a materializat in operiunile de vnzare-cumprare a unor monezi strine.Circulaia unei mulimi eterogene de monezi metalice strine,calitatea foarte diferita a exemplarelor din aceeai specie,amplitudinea accentuat a cursurilor de schimb,etc.,au facut ca zarafii s fie singurii care aveau experiena necesar pentru a se orienta in acest haos,speculnd pe cei care aveau nevoie de serviciile lor. Primele instituii care au efectuat operaiuni de profilul actualelor bnci au aparut in oraele-republici italiene,in secolele XII-XIV.De exemplu,Banca din Veneia a fost infiinat in anul 1171.Cu toate acestea,creditul a devenit,in adevartul sens al cuvantului una din componentele fundamentale ale economiei,abia in a doua jumtate a secolului al XIX-lea,cand a fcut posibil anticiparea cumprrilor,exercitnd astfel un efect de multiplicare asupra activitii economice. n aceste condiii,se poate afirma c,creditul i cadrul instituional-organizatoric aferent a luat natere din lupta mpotriva capitalului cmtresc,care nu mai corespundea noilor realiti economice.Burghezia avea nevoie de capitaluri suplimentare,dar vitalitatea pe care o nou clas o imprim vieii economice feudale,lancede si nchistate,era frnat de camta ridicat,care absorbea n cea mai mare parte valoarea nou creat.Apruse,de fapt,o veritabil contradicie ntre natura general a capitalului-ca valoare ce se autovalorific i aduce valoarea nou creat-i starea sa monetar,de capital bnesc temporar disponibil,degajat la unii participani la procesul reproduciei ca sume temporar fr utilizare,inactive.Aceast contradicie s-a solutionat prin reintroducerea n procesul reproduciei a capitalului temporar disponibil,adic prin restabilirea capacitaii sale de a produce valoare. n concluzie,creditul exprim tocmai acest ansamblu de relaii economice prin care capitalul disponibil ca urmare a nesincronizrii momentelor reproduciei este reintrodus n circuitul economic. Noiunea de credit este utilizata cu sensuri diferite,dupa cum este vorba de comert,de legislaie fiscal sau de contabilitate.Somabart a definit creditul ca fiind o putere de cumprare cnd nu ai numerar.La randul lor,anglo-saxonii ineleg prin credit mai ales mijloacele de plat cror acesta le d natere.Muli practicieni inclina s identifice creditul cu sumele mprumutate. Pentru definirea creditului, este necesar prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv: creditul ca ncredere;

creditul ca expresie a relaiilor de redistribuire; creditul ca form a relaiilor de schimb. Creditul ca ncredere: este o concepie care plaseaz la baza relaiilor de credit ideea de ncredere, de unde rezult caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca ncredere se fundamenteaz pe definiiile date acestui concept. Termenul credit i are originea n cuvintele latine creditum, de credere care desemneaz ncrederea n ceva sau cineva. n practic, aceast ncredere se concretizeaz n relaiile dintre creditor i debitor, n sensul c cel din urm trebuie s prezinte o anumit bonitate, astfel nct s genereze ncredere din partea creditorului. Creditul ca expresie a relaiilor de schimb, reprezint un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moned sunt cedate n schimbul unei promisiuni de plat viitoare . Unei asemenea abordri a creditului, i sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit cruia creditul nu este o form a schimbului, nici din punct de vedere al scopului i nici al coninutului material al valorii . Creditul ca expresie a relaiilor de redistribuire reprezint o abordare care pornete de la coninutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei pri din produsul social de la unii din participanii la circuitul economic ctre ali participani la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele i taxele, care au caracter definitiv, creditul este o form particular a acestor relaii, prin caracterul temporar al transferului din economie. Definirea complet a creditului poate fi realizat prin luarea n considerare i corelarea acestor trei abordri, ceea ce poate duce la urmtoarea formulare: Creditul reprezint o categorie economic, ce exprim relaii de repartiie a unei pri din PIB sau din venitul naional, prin care se mobilizeaz i se distribuie disponibilitile din economie i se creeaz noi mijloace de plat, n scopul satisfacerii unor nevoi de capital i al realizrii unor obiective ale politicii economice. Termenul de credit, abordat semantic, are numeroase sensuri economice, fiind utilizat deopotriva in activitatea comerciala, bancara, in contabilitate, dar si in relatiile cotidiene (nu numai economice) intre oameni; cea mai larga utilizare a creditului apartine domeniului financiar-bancar si comercial.In esenta, creditul exprima o relatie baneasca ce ia nastere in legatura cu acordarea de imprumuturi banesti sau sub forma de bunuri materiale si servicii unor persoane fizice sau juridice, care urmeaza s a se rambursa ulterior, la o data numita scadenta. Aceasta calitate a creditului ,tine de functia banilor de mijloc de plata si se concretizeaza in separarea in timp a actului de transmitere a unei valori si a celui de transferare a echivalentului acestora. Relatia bancara de credit are urmatoarele elemente constitutive: a) un raport juridic contractual, prin care o persoana, numita creditor, pune la dispozitia altei persoane, numita debitor, o suma de bani, un bun material sau serviciu evaluate in bani. Creditul (spre deosebire de relatia de schimb obisnuita, prin vanzare--cumparare) aduce in ul relatiilor economice doua subiecte distincte: creditorul - cel care da cu imprumut sau vinde pe credit si are de primit o valoare la scadenta si debitorul -cel care primeste imprumutul sau o marfa si trebuie sa restituie suma primita sau sa plateasca, la scadenta, valoarea bunului primit; b) suma de bani sau valoarea (pretul) bunurilor se ramburseaza creditorului, de catre debitor, la o data numita scadenta; c) pentru primirea si folosirea imprumutului, debitorul plateste creditorului un anumit pret, sub forma dobanzii ; d) creditul are o garantie reala (materiala) atunci cand un bun emitent poate fi vandut in cazul nerambursarii creditului, sau o garantie personala, in cazul in care este suficient angajamentul personal al debitorului.

Aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii raporturilor de schimb si cunoscand in evolutia sa numeroase forme, creditul joaca un rol deosebit in economia contemporana; el fiind un factor principal de sustinere a intreprinderilor pentru a depasi fazele descendente ale evolutiei economice ciclice si a se inscrie pe o curba ascendenta a functionarii si modernizarii lor. Pe masura dezvoltarii economicosociale, rolul si importanta creditului in economia fiecarei tari au marcat o crestere considerabila. El apare, in economia de piata, ca o forma specifica de miscare a capitalului dat cu imprumut, si, in acelasi timp, caforta ce dirijeaza resursele, capacitatile de productie si eforturile umane spre anumite obiecti. Rolul si importanta creditului in economiile moderne de piata este reliefat de mai multe functii, realizate in concordanta cu interesele fiecarei tari, generand deopotriva avantaje pentru creditor si debitor, dar si pentru evolutia de ansamblu a economiei nationale respecti.In primul rand, creditul indeplineste o functie distributiva, mijlocind procesul de mobilizare a resurselor banesti temporar disponibile in economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de imprumuturi persoanelor fizice si juridice a caror nevoi sunt mai mari decat posibilitatile proprii de acoperire. Pe baza creditelor acordate intreprinzatorilor, se creeaza la acestia o putere de cumparare suplimentara in derea largirii productiei si cresterii cifrei de afaceri, se amplifica forta productiva a capitalului si sporeste eficienta marginala a acestuia.In al doilea rand, creditul este un important factor al cresterii economice. Punand la dispozitia intreprinzatorului capitalul necesar, creditul asigura transformarea economiilor, altfel sterile, in institii, contribuind la consolidarea si dezvoltarea economiei de piata. Pe de alta parte, obligativitatea utilizarii lui conform destinatiei stabilite la acordare, este de natura sa diminueze initiatile economice uboase, nerentabile, sa stimuleze proliferarea intreprinderilor mici si mijlocii promotoare, de cele mai multe ori, ale inovatiei, sa favorizeze concurenta cu toate efectele poziti asupra consolidarii si dezvoltarii economiei de piata.In al treilea rand, creditul stimuleaza desfacerea marfurilor pe o arie mai larga, cresterea consumului si alaturi de alti factori asigurarea stabilitatii preturilor.In al patrulea rand, creditul indeplineste si o importanta functie in procesul de reglare a masei monetare. Prin punerea in circulatie a banilor de credit sporeste capacitatea de plata a economiei nationale.In al cincilea rand, creditul are un rol important in promovarea si desfasurarea relatiilor economice internationale. Dincolo de locul si rolul creditului in economiile de piata, subliniem si faptul ca abuzul de credit, nerespectarea principiilor ce stau la baza acordarii lui genereaza o serie de dezavantaje, intre care mai importante sunt: - dereglarea masei monetare cu impact asupra inflatiei; - disproportii intre ramurile si sectoarele activitatii economice cu consecinte gra asupra echilibrului economic; - exacerbarea operatiilor speculati cu efecte negati asupra sistemului bancar prin prabusirea in lant a bancilor cu toate consecintele negati pe economic, social si politic.In concluzie, buna functionare a sistemului de credit in economia de piata implica asigurarea si respectarea cu deosebire a urmatoarelor conditii: a) juridice, adica existenta unei legitati capabile sa reglementeze ansamblul relatiilor de credit; b) institutionale, respectiv existenta unui sistem bancar solid cu atributii clare in efectuarea operatiilor de credit si in controlul respectarii lor; c) social-politice, adica existenta unui cadru general de liniste sociala si politica, altfel se instaleaza elemente de neincredere, descurajand atat actiunea de economisire, cat si apelul la credite; d) economice, legate de situatia de ansamblu a economiei nationale, de perspectile ei, de conjunctura economica nationala, dar si internationala; e) psihologice, ce tin de increderea si comportamentul agentilor economici si al populatiei, in sansele oferite de credit.

Creditul a cunoscut si cunoaste numeroase forme aparute, tocmai pentru a raspunde cat mai bine necesitatilor resimtite de agentii economici in diferite imprejurari. in literatura de specialitate exista numeroase criterii folosite pentru clasificarea creditelor. a) Dupa forma in care se acorda, creditul imbraca doua expresii: credit comercial si credit bancar. Creditul comercial este un credit pe termen scurt (pana la 90 de zile) acordat de furnizor cumparatorilor, sub forma de livrari de marfuri, executari de lucrari sau prestari de servicii, cu plata la o data ulterioara. Aceasta forma de credit este o practica strache care-si are originea in procesul diviziunii primare a muncii; de atunci ea insoteste, fidel, miscarea marfii de la producator la consumator. Necesitatea creditului comercial in economia de piata este determinata de faptul ca unii intreprinzatori au deja marfuri pregatite pentru vanzare sau dispun de capacitati pentru executarea de lucrari si prestarea de servicii, in vreme ce alti agenti economici au nevoie de aceste marfuri, lucrari sau servicii, dar le lipsesc mijloacele banesti necesare in acest scop. Altfel spus, nevoia de credit comercial decurge din interesele comune ale partilor in cresterea fluiditatii schimburilor, in felul acesta, creditul comercial favorizeaza desfacerea productiei respecti inainte ca agentul economic sa dispuna de cantitatea de bani necesara; accelereaza circuitul si rotatia capitalului ocupat in sfera productiei si circulatiei; devine sursa de finantare a activitatii cumparatorului. Operatiile de acordare-rambursare a creditului comercial, de regula, se consemneaza intr-un instrument de credit specific - care este cambia ' - utilizandu-se insa si trata (prin care creditorul da ordin debitorului sa achite la scadenta sau la prezentare o suma de bani beneficiarului sau altei persoane indicate de el) si biletul la ordin (prin care debitorul se obliga sa plateasca beneficiarului datoria la termenul fixat). insa beneficiarul cambiei nu trebuie sa astepte pana la expirarea scadentei de plata; el poate s-o vanda oricand la o banca - prin operatia de scontare a cambiilor2 sau chiar a altor efecte de comert - in scopul obtinerii disponibilitatilor banesti cunite. Creditul bancar reprezinta creditul acordat in bani, de catre banci, agentilor economici (intreprinderi, persoane fizice) care au nevoie de anumite disponibilitati banesti, pe o perioada determinata, in schimbul unei plati numite dobanda. De regula, acordarea de astfel de credite este intemeiata pe depozite compensatorii (intreprinderile isi pastreaza toate disponibilitatile in conturile de la banca, ceea ce permite bancii sa acopere necesitatile unor intreprinderi prin insasi redistribuirea depozitelor in cont curent constituite de alte intreprinderi. Obiectul creditului bancar il constituie capitalul de imprumut, iar la acordarea sa se are in dere si riscul insolvabilitatii debitorului, fiind garantat cu marfuri, efecte publice, actiuni etc. Creditul bancar imbraca mai multe forme: de scont; in cont curent; de lombard (pe gaj de efecte publice, de efecte de comert si de marfuri); ipotecar (destinat activitatii imobiliare); documentar etc. b) in functie de subiectul juridic care angajeaza creditul, delimitam: credit privat, acordat persoanelor sau intreprinderilor particulare si credit public, acordat statului pentru completarea niturilor sale. c) Dupa destinatia creditului, acesta poate fi: 1. credit de productie, care este utilizat pentru largirea si modernizarea productiei si, in general, a activitatii economice. La randul sau, creditul de productie poate fi: - de exploatare, acordat pe termen scurt, pentru procurarea de materii prime, materiale, in derea asigurarii conditiilor de productie; - de ameliorare, pe termen mijlociu, folosit mai ales, pentru modernizarea bazei materiale prin procurarea unor echipamente de productie; - pentru institii, pe termen lung, utilizat pentru construirea unor obiecti noi (fabrici, centrale electrice etc.); 2. creditul de consum, utilizat pentru procurarea unor bunuri de consum (locuinte,

automobile, aparatura electrocasnica etc). d) in functie de durata acordarii, delimitam: credit pe termen scurt, care are scadenta pana la un an sau 18 luni in unele tari; credit pe termen mediu - intre 2 si 7 ani; credit pe termen lung, cu scadenta peste 7 ani. in sprijinul debitorului, experienta internationala a promovat - in cazul creditelor pe termen mediu si mijlociu rambursarea treptata, in functie de constituirea resurselor necesare in acest scop; de asemenea, se practica perioada de gratie, axata pe etapele initiale de utilizare a obiectului procurat cu ajutorul creditului; perioade in care nu se platesc rate de rambursare si nici dobanzi. e) Dupa aria geografica de desfasurare, acesta poate fi; credit intern, in cazul caruia atat creditorul cat si debitorul sunt din tara si credit international, contractat pe piata externa, debitorii si creditorii locuind in tari diferite.In perioada postdecembrista, in economia Romaniei, s-a manifestat necesitatea obiectiva a unui volum sporit de credite. Aceasta necesitate a fost generata de mai multi factori, dintre care se detaseaza: a) reducerea fortata, inainte de decembrie '89, a necesarului de mijloace circulante ale intreprinderilor si a posibilitatii de folosire a creditului in contextul masurilor administrati; b) decapitalizarea intreprinderilor de stat prin restituirea partilor sociale ale salariatilor, prin neindexarea capitalului intreprinderilor de stat in concordanta cu rata inflatiei, prin proliferarea furtului din avutul intreprinderilor de stat, prin transferul unei parti crescande din mijloacele fixe si circulante ale acestor intreprinderi in sectorul privat, fara un echivalent corespunzator; c) nevoia, in conditiile accentuarii inflatiei, a unui capital crescand pentru continuarea activitatii fiecarei intreprinderi producti, ca si pentru infaptuirea retehnologizarii multor intreprinderi, spre a deni competiti. Firesc, in aceste conditii, se ridica intrebarea: a asigurat creditul necesitatile mentionate prin functiile sale ?In primul rand, desi legislatia existenta stabileste ca societatile bancare - ca persoane juridice - au ca principal obiect de activitate atragerea de fonduri de la persoane juridice si fizice si acordarea de credite si desi dupa decembrie '89 nevoile de credite ale intreprinderilor agricole, industriale si de constructii au sporit considerabil, sistemul bancar nu si-a axat suficient activitatea pe mobilizarea resurselor banesti disponibile din economia noastra nationala si imprumutarea lor pentru asigurarea satisfacerii nevoilor respecti. Ca urmare, o mare parte din economiile populatiei a fost dolarizata" sau atrasa in jocurile de noroc tip CARITAS, indepartand astfel creditul de rolul lui de factor multiplicatar al activitatilor economice.In al doilea rand, experienta tuturor tarilor, inclusiv a Romaniei, evidentiaza rolul insemnat pe care-l poate aa creditul in asigurarea cresterii economice, prin sprijinirea indeosebi a productiei. Or, in tara noastra, dupa 1989, creditul a fost orientat de catre banci mai ales spre ramurile cu o viteza de rotatie mare si deci cu o rata a profitului ridicata (comertul intern si extern si unele servicii) capabile sa acopere relativ usor dobanzile mari solicitate. indepartarea creditului de nevoile stringente ale productiei a fost una din cauzele principale ale involutiilor inregistrate in agricultura, industrie si constructii, piata romaneasca fiind tot mai mult ocupata de firmele straine, iar recastigarea pozitiilor detinute anterior de catre intreprinderile romanesti si, evident, participarea eficienta la competitia de pe piata internationala a denit o problema deosebit de grea.In al treilea rand, lipsa cadrului legislativ institutional pentru practicarea creditului comercial a contribuit substantial la generalizarea blocajului financiar, care afecteaza chiar si intreprinderile cu activitate eficienta. in plus, sistemul inca greoi practicat de banci a amplificat volumul arieratelor din cadrul economiei nationale.In al patrulea rand, evolutia indicatorului arierate/creditul intern demonstreaza ca intr-o economie preponderent etatista si monopolista si afectata puternic de dezechilibrele dintre cerere si oferta mecanismele noastre monetare nu sunt inca in stare sa genereze schimbari de amploare menite sa

elimine blocajul financiar, utilizarea eficienta a factorilor de productie, progresul intregii economii nationale .