Sunteți pe pagina 1din 18

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATE DE MANAGEMENT ADMINISTRATIE PUBLICA

PARTICIPANTII LA LUAREA DECIZIILOR IN CADRUL ADMINISTRATIEI PUBLICE

BUCURESTI

2005

CUPRINS

CAPITOLUL I PREZENTAREA TEMEI...............................................................3 CAPITOLUL II DOCUMENTARE..........................................................................4 CAPITOLUL III ANALIZA CONTINUT...............................................................8 CAPITOLUL IV PREZENTAREA PUNCTULUI DE VEDERE.......................10 CAPITOLUL V CONTRIBUTIA PERSONALA .................................................12 CAPITOLUL VI CONCLUZII................................................................................16 BIBLIOGRAFIE........................................................................................................18

CAPITOLUL I PREZENTAREA TEMEI Pentru ca o activitate sa se poata desfasura, indiferent de natura acestei activitati, presupune inainte de toate luarea unei decizii si fiecare actiune intreprinsa conduce la realizarea unui scop bine determinat. Tot in acelasi sens decizia constituie punctul central al activitatii de management intr-o institutie a administratiei publice, deoarece ea se regaseste in toate functiile acesteia. Atunci cand apare o problema este necasar sa fie analizate toate variantele de rezolvare ale acesteia, astfel suntem pusi in situatia de a lua o decizie. Pentru fiecare variante sunt analizate punctele tari, punctele slabe, resursele alocate, timpul necesar, riscurile implicate. Alegerea unei variante dintre multele optiuni posibile in urma combinarii factorilor de mai sus inseamna luarea unei decizii. Intr-o decizie se stabilesc relatii intre oamaneni, relatii care pot existat si intre institutii si in cadrul acestora, intre grupuri si intre indvizi. Deciziile pun in miscare colectivul obligandu-l sa actioneze intr-o anumita modalitate pentru ca la termenul stabilit sa obtina un anumit rezultat. Decizia este luata de oameni si se aduce la indeplinire tot de oameni. De aceea in ceea ce urmeaza am vrut sa arat ca fara o colaborare intre persoanele cu drept de a decide in cadrul unei institutii si cele care nu detin acest drep nu se poate ajunge la o decizie care sa satisfaca nevoile si cerintele societatii. Adoptara deciziei ar trebui sa fie o metoda de lucru in echipa, in care participantii sa fie capabili sa isi exprime ceea ce gandesc referitor la problema respectiva si in final sa fie adoptata o decizie care sa corespunda cel mai bine cerintelor.

CAPITOLUL II DOCUMENTARE Decizia poate fi definita astfel: un act social, deliberat, al unei persoane sau al unui grup de persoane, prin care se stabilesc scopul si obiectivele unei actiuni, directiile si modalitatile de realizare a acesteia, toate determinate in functie de o anumita necesitate, pe baza unui proces de informare, reflectie si evaluare a mijloacelor si a consecintelor desfasurarii actiunii respective. Potrivit unor autori1 deciziile pot fii cu interventie imediata, adoptate individual de catre un functionar public, potrivit unor norme care stabilesc limetele de interventie si decizii cu caracter mai larg, in care sunt implicate strategiile si politicile institutie publice, ea avand un caracter de act de creativitate in grup. Aceste tipuri de decizii se intalnesc atat la nivel central cat si local al administratiei si pe baza unor dezbateri sau discutii la care participa persoane interesate, se asigura cunoasterea opiniilor existente intr-o anumita problema si a argumentatiilor corespunzatoare. Insa in anumite situatii este imposibil ca adoptarea unei decizii sa se faca de catre o singura persoana. Se pot delimita2 doua categorii de participanti la fundamentarea si adoptarea deciziilor administrative, si anume : 1. Dupa modul de implicare in procesul decizional sunt : a. functionari publici implicati direct ; b. functionari publici implicati indirect ; c. cetateni consultati si/sau specialisti implicati direct si/sau indirect. Decidentii nu pot ai aiba cunostinte referitoare la toate problemele implicate in adoptarea unei deciziilor si de aceea se impune consultarea si a altor persoane, care pot fi functionari publici, sau consultanti si/sau specialisti. 2. In functie de nivelul administrativ, pozitia in structura organizatorica : a. functionari publici din administratia centrala; b. functionari publici din administratia locala. In categoria functionarilor publici din administratia centrala intra conducatorii institutiilor respective, precum si alte persoane care detin functii de conducere in
1

Petrescu, Ion; Muscalu, Emanoil Tratat de management public, Ed Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 2003, pg 458 2 Paul Marinescu, Mangementul institutiilor publice, Ed. Universitatii, Bucuresti 2003, pg 72

structura de la acest nivel ( persoane cu drept de decizie care adopta decizii administrative). Elaborarea unei decizii administrative este un proces complex, de durata, cu un volum mare de munca, foarte multe activitati si cercetari, cu o documentare tehnico-stiintifica minutioasa. Decidentii, deoarece nu au timpul necesar desfasurarii acestor lucrari, se pronunta numai asupra propunerilor care le sunt prezentate pentru adoptarea deciziei, insa nu intotdeauna ei au posibilitatea de a verifica exactitatea datelor prezentate. Decidentul doar cerceteaza materialul ce i-a fost prezentat si alege una din solutiile propuse, fara a putea verifica intotdeauna calitatea informatiilor prezentate. In adoptarea unei decizii trebuie sa participe si persoane de specialitate fara drept de decizie, deoarece ele efectueaza lucrarile premergatoare adoptarii unei decizii si prezinta propunerile decidentilor. Adoptarea deciziilor administrative este dependenta si de participarea cetatenilor. Acest lucru se poate realiza prin prezenta in departamentele de conducere ale administratiei de stat cat si prin sugestii si propuneri pe care le inainteaza institutiilor publice de stat in vederea rezolvarii problemelor comunitatii. Prin consultarea cetatenilor se creeaza conditii pentru adoptarea unor decizii administrative care sa raspunda cat mai bine cerintelor sociale si permite, reprezentatilor administratie de stat, cunoasterea direct de la cetateni a problemelor cu care se confrunta, a cerintelor sociale. O problema a deciziei o constituie responsabilitatea3. In administratia publica se adopta in fiecare zi decizii in cele mai variate sectoare, unele cu aplicare imediata, altele de perspectiva. In ultimi ani in domeniul managementului public a avut loc o adevarata revolutie. Aceasta revolutie consta in aceea ca problemele de decizie sunt amplificate cantitativ si se cer sa fie calitative, iar in procesul de elaborare pot aparea elemente coflictuale cu privire la stabilirea obiectivului de maxima eficienta, a justificarii lui si a cailor de urmat. Decizia declanseaza o actiune, din mai multe considerate, cu excluderea celorlalte. Managerul general si echipa sa manageriala doresc sa aleaga varianta optima in raport cu intreaga institutie si nu pot admite unui serviciu functional neincadrarea in efortul general al institutiei.

Petrescu, Ion; Muscalu, Emanoil, op. cit, pg 461

Se poate vorbi de o delegare a luarii deciziei atunci cand managerul dupa ce a fixat un anume obiectiv unui subaltern, il lasa sa aleaga mijloacele care i se par mai bune pentru a realiza obiectivul respectiv. Dar un manager care deleaga luare deciziilor isi asuma raspunderea deciziile subalternului sau. De aceea el trebuie sa exercite un anumit control asupra subalternului sau: sa fie informat de rezultatele obtinute, sa le compare cu obiectivele, iar atunci cand trebuie, sa ia masuri de corectare a greselilor comise. Conform unor autori4, raspunderea revine, pe langa funcitonarul public care conduce institutia respectiva, fiecarei persoane care a participat la adoptarea deciziei corespunzatoare sarcinii indeplinite. Si persoanele care nu participa in mod direct la luare deciziei, adica persoanele consultate sunt responsabile pentru avizele si propunerile pe care le fac, deoarece este posibil ca deficientele din continutul deciziei sa fie si rezultatul acestor avize si propuneri eronate date de ele. Cea mai mare raspundere revine persoanelor fara drept de decizie, persoanele care analizeaza problemele aparute, propun solutii care ulterior vor devenii decizii administrative. Prin urmare raspunderea trebuie sa revina tuturor persoanelor care au luat parte la adoptarea unei decizii administrative , insa gradul de raspundere sa fie diferit in functie de contributia fiecarei persoane la fundamentarea deciziei. In cadrul procesului decizional, dupa ce a fost stabilit obiectivul decizional, se trece la alegerea variantei optime. Fiind un proces destul de complex se vor transmite in timp util propunerile formulate, decidentilor pentru a putea fi analizate. In cadrul deliberarii, echipa manageriala isi va exprima opinia in legatura cu propunerile prezentate, vor formula alte variante si puncte de vedere referitoare la continutul viitoarei decizii. Analizandu-se diferitele opinii prezentate se poate ajunge la gasirea unei variante decizionale potrivite situatiei. Decizia optima este aceea care a fost cel mai bine argumentata si care corespunde cel mai bine realitatii sociale. Un lucru foarte important este incurajarea exprimarii opiniilor, deoarece prin neexprimarea opiniilor se poate ajunge la adoptarea unei decizii nepotrivite. Dupa ce o varianta a fost aleasa si avizata ea dobandeste un caracter obligatoriu pentru a fi implementata. O importanta deosebita o au si comsemnarile in scris a punctelor de vedere discutate, pentru a putea fi examinate atunci cand se va intocmi proiectul de decizie.
4

Ion Plumb (coord), Managementul serviciilor publice, Ed. ASE, Bucuresti, 2000, pg 231-232; Paul Marinescu, op. cit, pg 73-74;

Deliberarea se finalizeaza cu adoptarea deciziei, moment care necesita spirit de raspundere din partea decidentilor. Asigurarea unui management public participativ5 necesita nu numai cunoasterea unor elemente de baza ale dinamicii grupurilor de lucru ci si intelegerea si abilitatea managerului de a folosi in cadrul reuniunii echipei manageriale. In cadrul acestor reuniuni care au ca scop luare unor decizii in diferite domenii trebuie sa se tina seama de cateva elemente foarte importante. In primul rand, intrunirea grupului de specialisti trebuie sa aiba un obiectiv bine definit, precis, cunoscut dinainte de toti participantii. Este deosebit de important sa se creeze conditii optime din punct de vedere al ambiantei, al modului de desfasurare a discutiilor, al numarului de participanti la intrunire. Organizarea si conducerea intrunirii trebuie sa asigure exprimarea deschisa, fara constrangeri a propriilor opinii de catre fiecare participant la sedinta de lucru. Este, de asemenea, necesar ca intrunirea, respectand conditiile operativitatii sa continue pana ce participantii ajung la o solutie cu care sa fie de acord majoritatea sau totalitatea participantilor la intrunire. In cazul in care solutia aleasa in final este sustinuta de majoritatea participantilor, este necesar ca minoritatea care nu a fost de acord cu adoptarea acelei solutii sa fie convinsa ulterior de justetea ei, pentru a putea astfel participa motivat la punerea in practica a deciziei luate. Cand se vorbeste despre decizia administrativa nu se poate trece peste interdependenta dintre decezie si sistemul de autoritate. In institutiile administratiei publice trebuie sa existe un astfel de sistem care sa fie precizat prin regulamentul de organizare si functionare cat si prin organigrama. Acest sistem creeaza cadrul de relatii intre manageri si executanti, in interiorul echipei de lucru, fiind necesar pentru buna desfasurare a activitatii de grup. In baza acestui sistem managerii au dreptul de a cere executantilor punerea in practica a deciziilor, iar acestia sunt obligati sa indeplineasca sarcinile primite. Acest sistem depinde foarte mult de calitatile managerului.

Petrescu, Ion; Muscalu, Emanoil, op. cit, pg 459-460,462.

CAPITOLUL III ANALIZA CONTINUT Autorii prezentati in aceasta lucrare au o parere asemanatoare in legatura cu persoanele implicate in procesul decizional. In unele imprejurari, care necesita rezolvarea unor probleme urgente, decizia poate fi adoptata si de catre o singura persoana cu competente in domeniu, fara a se consulta, in prealabil, cu un colectiv, deoarece este foarte dificil de intrunit acest colectiv intr-un timp foarte scurt, in cazul in care exista o urgenta de rezolvat. Acest lucru trebuie sa ai un caracter de exceptie tinand cont ca decizia din sectorul public este rezultatul muncii a mai multor persoane. In viziunea domnului Ion Petrescu adoptarea unei decizii trebuie facuta de un grup de specialisti, care impreuna cu managerul institutiei publice trebuie sa gasesca cea mai buna solutie pentru rezolvarea problemei resective. Acestia , in cadrul sedintelor, trebuie sa-si poata exprima liber si deschis propriile opinii in legatura cu problema dezbatuta. Numai astfel se poata ajunge la gasirea mai multor variante decizionale, din care, in cele din urma, se va alege cea mai potrivita. Autorul considera ca responsabilitatea deciziei adoptate revine managerului si intregii sale echipe manageriale in mod egal. Totusi este foarte greu de ales o decizie optima pentru rezolvarea unei situatii, cand nevoile sunt din ce in ce mai multe si mai diversificate iar solutiile se cer a fi de calitate superioara. O alta metoda este aceea de a delega luarea deciziei, dupa ce un obiectiv a fost stabilit unui subaltern, de catre managerul ierarhic superior. Acesta poate hotarii asupra mijloacelor necesare pentru a aduce la indeplinire obiectivul respectiv. Insa managerul este obligat sa isi asume responsabilitatea pentru deciziile subalternului. Managerul trebuie sa exercite un control asupra acestuia pentru a putea observa cat de bine si-a indeplinit obiectivele iar atunci cand greseste sa ia masuri pentru a corecta greselile. Avantajele si dezavantajele adoptarii in colectiv a deciziei: Avantajele sunt: 1. capacitatea de intelegere a problemei la care se lucreaza prin folosirea cunostintelor si experientei grupului de lucru ; 2. realizarea unui climat de colaborare si a motivarii deciziei fata de fiecare participant cat si fata de intregul grupul decizional; 8

3. coordonarea eforturilor tuturor celor care participa la elaborarea deciziei. Dezavantajele sunt: 1. volumul mare de timp consumat cu organizarea si desfasurarea sedintelor de adoptare a deciziilor; 2. diminuarea responsabilitatilor unor membrii ai echipei manageriale care renunta cateodata la deciziile operative transmitandu-le in competenta si dezbaterea colectiva. Domnul Paul Marinescu delimiteaza participantii la adoptarea deciziilor in functie de modul de implicare si dupa pozitia ocupata in structura organizatorica a acestora. In administratia publica se adopta decizii in cele mai variate domenii si prin urmare decidentii nu pot avea cunostinte in fiecare domeniu la care se refera problema aflata in discutie, atunci ei trebuie sa apeleze la persoane specializate care sa le ofere consultanta pe problema respectiva. Atat domnul Paul Marinescu cat si domnul Ion Plumb considera ca raspunderea pentru decizia adoptata revine, atat managerului institutiei publice car si fiecarei persoane participante la adoptarea deciziei in functie de sarcinile avute, raspunzand si persoanele consultate, chiar daca ele nu participa in mod direct. Prin urmare raspundera revine tuturor celor implicati in luare deciziei, aceasta raspundere variaza in functie contributia adusa de fiecare persoana. Un alt aspect important este si acela ca la fundamentarea si adoptarea deciziilor din sectorul public trebuie sa participe si cetatenii direct sau indirect interesati, deoarece de la acestia se pot afla cel mai bine care sunt cerintele si nevoile sociale. Toti cei trei autori sunt de acord cu ideea ca in cadrul procesului decizional participantii trebuie sa primeasca propunerile formulate in timp util pentru a le putea analiza, iar atunci cand trebuie adoptata decizia echipa manageriala trebuie sa isi exprime parerile si punctele de vedere referioate la decizia ce urmeaza sa fie adoptat. Pe baza acestora se poate ajunge la mai multe variante decizionale potrivite situatiei, din care se va alege cea optima.

CAPITOLUL IV PREZENTAREA PUNCTULUI DE VEDERE Atunci cand se propune adoptarea unei decizii pentru solutionarea unor probleme de interes general, este foarte important sa se consulte si persoane specializate in domeniile respective, deoarece acestia sunt capabili sa explice situatiile actuale si sa incerce sa propuna o solutie. In acest sens un rol important il joaca juristii, deoarece orice decizie trebuie sa respecte cadrul legal si astfel acestia sunt cei mai in masura sa exprime un punct de vedere referitor la fundamentarea juridica a deciziei ce urmeaza a fi adoptata. Un alt grup care detine un rol important sunt persoanele care se ocupa cu evaluarea cat mai completa a situatiei de fapt, luand in considerare si problemele specifice zonei si interesele sociale generele. Exista unele situatii speciale cand o decizie se impune a fi adoptata de o singura persoana datorita unor circumstante, insa in mod cert, decizia trebuie sa fie rezultatul muncii unei echipe intregi, a unui grup de persoane, a colaborarii dintre diferitele compartimente ale administratiei de stat, intre autoritatile administratiei de stat si organizatiile nestatale si cetateni. De regula deciziile luate in grup sunt superioare deciziilor individuale, pentru ca se bazeaza pe contributia, punctele de vedere si exprienta unui numar mare de oameni de diferite specializari. De aceea este recomandat sa se foloseasca aceasta, metoda ori de cate ori este nevoie, adica consultandu-se un numar mare de oameni capabili sa dea un sfat, inclusiv a persoanele direct interesate. In Romania a fost adoptata o lege, Legea 52/2003 referitoare la transparenta decizionala care asigura deschiderea activitatii administratiei publice centrale si locale catre cetateni prin intermediul a doua mecanisme importante: participarea publicului la procesul de elaborare a reglementarilor; participarea publicului la procesul de luare a deciziilor.

Acesta lege ofera posibilitatea cetatenilor de a participa activ la procesul de eleaborare de reglementari prin sugestii adresate autoritatilor administratiei publice insa cetatenii nu au dreptul de lua decizia finala cu privire la reglementarile care vor fi adoptate. Acest rol va fi in continuare asumat de autoritile administratiei publice care vor decide daca includ sau nu in proiectele de reglementari informatiile si sugestiile primite din partea cetatenilor, organizatiilor neguvernamentale si asociatiilor de afaceri. 10

Dupa parerea mea, in functie de situatia in care este pusa persoana decidenta, sunt bune ambele metode cunoscute, adica decizia individuala, luata de singura persoana, respectiv functionar public de conducere si decizia de grup. Decizia individuala este buna in situatiile cand decidentul trebuie sa ia decizii cu privire la problemele curente ale unui compartiment, sau al institutiei publice in ansamblul sau. Aceste decizii se adopta de regula la nivelul administratiei publice locale. Ea mai poate fi intalnita si in situatii exceptionale. Decizia de grup este des intalnita atat la nivel central cat si local. Este metoda cea mai des intalnita in tarile dezvoltate. In Romania, insa, acest lucru de-abia a inceput sa se contureze. Astfel in tara noastra foarte multe persoane de conducere, adopta singuri deciziile cele mai importante, fara a se consulta sau a cere parerea unui grup de specialisti. In institutiile din administratia publica delegarile de luare a deciziilor au intrat deja in obicei. Ele sunt numite adesesa responsabilitati si nu sunt o problema nici pentru delegant, nici pentru delegat. Iar in cazul participarii la elaborarea si adoptatea deciziilor a cetatenilor acest lucru este foarte binevenit, deoarece numai prin consultarea beneficiarilor de pe urma adoptarii si implementarii deciziilor in diferitele domenii, se poate cunoaste intadevar nevoile si cerintele sociale si astfel adopta decizii care sa satisfaca intocmai sau cat mai mult posibil cerintele oamenilor, pentru ca in final acesta este si scopul si rolul managementului public satisfacerea nevoilor si intereselor sociale generale si specifice. Dupa parerea mea, in Romania acest sistem al consultarii cetatenilor nu prea functioneaza, sau daca functioneaza, prezinta anumite deficiente. Unele dintre aceste deficiente ar putea fii: fie autoritatile administratiei publice locale si centrale nu prea pun accent pe aceasta metoda si prin urmare nu prea o folosesc, fie cetatenii nu vor sa se implice in elaborarea si adoptarea deciziilor. Daca autoritatile asculta propunerile cetatenilor, ramane la latitudinea lor daca le transpun in proiecte de reglementari. In viziunea mea aceasta metoda este folosita doar superficial.

11

CAPITOLUL V CONTRIBUTIA PERSONALA In Romania unii manageri cauta sa intarzie momentul actiunii, sa nu actioneze inainte de a fi obligati de evenimente sau alte persoane, iar altii se precipita si adopta decizia inainte de momentu oportun. In primul caz, cu cat se intarzie mai mult momentul inceperii actiunii, cu atat managerul dispune de conditii din ce in ce mai nefavorabile luarii unor decizii corespunzatoare. Nimic nu dauneaza mai mult activitatii subordonatilor decat indecizia managerului, tendinta de a amana luare unei decizii necesare pentru activitatea subordonatilor. In al doilea caz, in care decizia este adoptata inainte de termen, dezavantajele constau in lipsa unor elemente de analiza, in nepregatirea suficienta a participantilor la elaborare cat si a celor care trebuie sa puna in aplicare decizia luata. De aceea este necesar ca in procesul de elaborare a deciziei sa se manifeste un calm al deciziei care se explica prin aceea ca decizia trebuie sa fie adoptata numai atunci cand sunt prezentate toate elementele, fara a se amana adoptarea ei. Repetarea unor asemenea situatii va determina in cele din urma aparitia unui climat descurajare, dezinteres, si lipsa de eficacitate. Din acest motiv autoritate managerului asupra subordonatiilor sai consta, in afara de documentele care specifica in mod expres aceasta autoritate, si de personalitatea managerului, de stilul sau de munca. Un manager nu trebuie sa fie nehotarat. Acesta nu este un exemplu bun pentru subalternii sai, mai ales in momentul cand o decizie este indispensabila pentru activitate. In astfel de situatii este mai bine sa se ia o decizie mai putin buna decat sa nu se ia nici o decizie, urmand ca ea sa fie corectata si inlocuita pe parcurs cu alta mai buna, elaborata intre timp. Tendinta de a se lua decizii de orice fel la nivelurile cele mai inalte, chiar daca ele se refera la nivelurile inferioare, este gresita. Este bine ca decizia sa se ia cat mai aproape de nivelul care trebuie sa o execute, pentru ca este mult mai concreta, mai realista si mai operativa. Daca o decizie priveste un singur compartiment este bine sa fie lasata in seama conduceri acestuia, dar daca ea priveste mai multe compartimente, este necesar sa fie trecuta la compartimentul imediat superior, acesta fiind in masura sa cunoasca situatia cel mai bine.

12

De cele mai multe ori se vrea ca problemele de la nivel local sa fie rezolvate de autoritatile administratiei publice centrale. Acest lucru este gresit, deoarece autoritatile de la nivel central nu cunosc in detaliu nevoile sociale si problemele colectivitatilor locale, de aceea cel mai bine ar fi ca autoritatile de la nivel local sa adopte deciziile necesare pentru rezolvarea lor. Pentru a se evita rezolvarea nepotrivita a problemelor de interes pentru colectivitatile locale, autoritatile de la nivel central nu ar trebui sa intervina decat atunci cand deciziile autoritatilor de la nivel local sunt in contradictie cu deciziile autoritatilor superioare. In celelalte situatii chiar ar fi trebui incurajate initiative de rezolvarea a problemelor de interes local de catre autoritatile locale. Este necesar sa se foloseasca in luare deciziilor cunostintele profesionale( juridico-administrative, tehnice, economice) existente in intreaga institutie, experienta si priceperea ei globala. Persoanele care iau decizii si redacteaza forma lor finala trebuie sa cunoasca bine problemele, nu numai din perspecitiva nivelurilor superioare dar si dupa modul cum se vor aduce la indeplinire de catre cei de la nivelurile inferioare. Nici o decizie nu trebuie sa tina seama de un singur aspect oricat de important ar fi el, deoarece orice decizie are mai multe implicatii si astfel trebuie sa se tina seama de faptele, situatiile si consecitele adoptarii deciziei respective. Trebuie sa se gasesca cat mai multe puncte de vedere si sa se coordoneze toate acestea cat mai bine. Orice actiune in cadrul unei institutii din adminstratia publica afecteaza intr-un fel sau altul intreaga unitate, astfel o decizie nu trebuie sa rezolve o problema doar partial, ea trebuie sa contribui la buna functionare si dezvoltare a institutie in ansamblul ei. O solutie care rezolva foarte bine o problema partiala, dar impiedica rezolvarea altor probleme sau creeaza probleme noi, este o solutie incorecta si trebuie evitata. In administratia publica din Romania nu prea exista loc de actiune. De cele mai multe ori se merge pe o singura varianta decizionala. Fara investigatiile necesare si fara bunavointa din partea autoritatilor nu se poate gasii si o a doua varianta. Gasindu-se aceasta varianta se va putea vedea mult mai bine care este cea mai potrivita pentru solutionare problemei respective. In Romania ar trebui sa se creasca numarul specialistilor in domeniul managementului, deoarece deciziile luate in domenii cat mai variate au nevoie de decidenti cu un nivel de pregatire corespunzator, in ceea ce se numeste management public. 13

Dintre avantajele participarii cetatenilor la luarea deciziilor sunt urmatoarele: restabileste si construieste increderea intre administratia publica si cetateni; ajuta administratia sa identifice nevoile comunitatii mai repede si cu o satisfactie mai mare pentru cetateni ; ofera gratuit administratiei publice informatii in legatura cu deciziile ce trebuie luate . Motivele pentru practicarea participarii publice ar putea fi : publicul ar trebui sa aiba un cuvant de spus in deciziile ce privesc actiuni care le afecteaza viata ; participarea publicului include promisiunea ca aceasta va influenta decizia ; procesul participarii publice solicita implicarea acestor persoane potential afectate ; procesul participarii publice comunica interesele si vine in intampinarea nevoilor tuturor participantilor ; procesul participarii publice arata participantilor felul in care contributia lor a afectat decizia . In functie de nivelul implicarii publice in activitatea administrativa exista diferite metode de participare cetateneasca. In cazul informarii care are ca scop oferirea de informatii echilibrate si obiective pentru ca cetatenii sa inteleaga problemele, alternativele si solutiile. Aici pot fi folosite mai multe instrumente si anume : afise, brosuri, site-uri web, prezentari publice, comunicate publice. Consultarea are ca scop obtinera de raspunsuri de la public in legatura analizele, alternativele, deciziile, actele normative. Instrumentele folosite in acest scop pot fi : chestionarele, intalnirile publice. Scopul implicarii este acela de a lucra direct cu publicul, pe tot parcursul procesului decizional, pentru a se asigura ca problemele publicului sunt intelese si luate in considerare in mod real. Pentru acest lucru pot fi folosite grupurile de lucru, audierile publice. Scopul colaborarii este de a realiza un parteneriat cu publicul in fiecare aspect al luarii deciziilor, inclusiv in elaborarea alternativelor si identificarea solutiilor

14

optime. Se pot folosii comitetele consultative cetatenesti, referendumul, audierile publice. Delegarea are ca scop plasarea deciziei finale in mainile publicului. Instrumentele acestei metode sunt: referendumul, decizii delegate, vot direct. Pentru o mai buna implicare a cetatenilor in procesul de eleborare si adoptare a deciziilor, autoritatile administratiei publice centrale si locale ar trebui sa gaseasca metode pentru informarea cetatenilor. Conform legii transparentei decizionale autoritatile publice au obligatia de a face public anuntul cu privire la sedinta cu cel putin trei zile inainte de desfasurarea acesteia. Anuntul va fi facut la sediul institutiei publice, pe site-ul web al acesteia, comunicat in mass-media. Acest anunt va contine data, ora si locul de desfasurare si ordinea de zii. Anuntul trebuie adus la cunostinta cetatenilor si asociatiilor legal constituite care au prezentat anterior sugestii si propuneri referitoare la aspectele ce vor fi discutate in cadrul sedintei respective.

15

CAPITOLUL VI CONCLUZII Decizia reprezinta o manifestare de vointa a unei autoritati a administratiei de stat si consta intr-o optiune in vederea realizarii unui scop. Deciziile se intalnesc atat la nivel central cat si la nivel local al administratiei. Deciziile pot fi luate fie individual, fie de un grup de persoane specializate. Cele doua cateagorii de participanti la fundamentarea si elaborarea deciziilor sunt : dupa modul de implicare functionari publici implicati direct, indirect si cetateni consultati si/sau specializati ; iar dupa pozitia ocupata in structura organizatorica functionari publici din administratia centrala si din cea locala. Cel mai adesea deciziile sunt luate de o echipa manageriala care studiaza problema ce urmeaza a fi solutionata, propune variante decizionale iar pe baza dezbaterilor acestia aleg varianta considerata optima. Aceste intruniri sau reuniuni care au ca scop luarea unor decizii, trebuie sa ai ba un obiectiv bine stabilit, cunoscut de toti participantii. Acestia trebuie sa isi poata exprima liber, fara constrangeri parerile cu privire la tema dezbatuta si in final trebuie sa ajunga la adoptarea unei decizii cu care sa fie de acord toti participantii. Responsabilitatea, dupa parerea autorilor citati, cade ori asupra intregii echipe manageriale, ori asupra tuturor persoanelor care au luat parte la elaborarea si adoptarea deciziei, insa gradul de raspundere este corespunzator contributiei fiecarei persoane la procesul decizional. Adoptarea deciziilor este dependenta si de participarea cetatenilor, care in tara noastra este reglementata de Legea 52/2003 referitoare la transparenta decizionala. Acesta este cel mai bun mod ca autoritatile administratiei sa obtina informatii in legatura cu nevoile si cerintele existente in societate si astfel sa se poate adopta deciziile corecte. In Romania punerea in practica a acestor notiuni este putin deficitara. Dupa parerea mea, in administratie trebuie sa creasca numarul de specialisti in domeniul managementului public. Problemele de la nivel local ar trebui rezolvate de autoritatile administratiei locale competente si nu de autoritatile centrale care nu cunosc foarte bine problemele de la nivel local. Ar trebui ca pe baza cercetarilor si studierii in detaliu a problemelor ce urmeaza a fi rezolvate sa se poata ajunge la mai mult de o singura varianta

16

decizionala. Gasindu-se mai multe variante se poate vedea care este cea mai buna solutie pentru problema in cauza. In ceea ce priveste participarea cetatenilor, acestia ar trebui incurajati sa participe la fundamentarea deciziilor, deoarece ei sunt cei mai in masura sa spuna exact care sunt problemele cu care se confrunta . Instrumentele care ar putea fi folosite pentru acest lucru sunt : afisele, brosurile, chestionarele, audierile publice, referendumul. Vina pentru acest lucru poate fi : fie a autoritatilor administratiei publice care nu isi dau interesul sa convinga cetatenii sa participe la acest proces, fie a cetatenilor care nu sunt interesati de acest lucru.

17

BIBLIOGRAFIE

Petrescu Ion ; Muscalu Emanoil

Tratat de management public, Ed. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 2003

Marinescu Paul

Management institutiilor publice, Ed. Universitatii, Bucuresti, 2003

Plumb Ion (coord)

Managementul serviciilor publice, Ed. ASE, Bucuresti, 2003

18