Sunteți pe pagina 1din 16

DREPT COMERCIAL Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri: sens etimologic: provine din cuvantul latin

comercium care reprezinta justapunere a cuvintelor cu si mertz, care inseamna cu marfa, adica operatiuni cu marfuri. sens economic: apare ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator. sens juridic: notiunea are un sens mai larg decat sensul economic al acestuia, deoarece pe langa operatiuni de schimb si circulatie sunt avute in vedere in acest sens si activitatile de productie (realizate de producator), de prestare de servicii (realizate de antrepenori sau prestatori de servicii), de executare de lucrari si operatiuni de punere in circulatie. Dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare deoarece el cuprinde normele care reglementeaza activitatile specifice. In ceea ce priveste obiectul dreptului comercial, potrivit conceptiei clasice, exista 2 sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial: sitemul obiectiv: care are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a fost inspirat de ideile Revolutiei Franceze de la 1789, pentru suprimarea corporatilor existente la acea vreme. Acest sistem a inspirat reglementarea comertului din alte tari. sistemul subiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor si din acest punct de vedere este un drept profesional, care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comercianti. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare codificarii dreptul comercial de la inceputul secolului XIX. Ulterior sistemul subiect a fost adoptat de codul comercial german din 1900, valabil pana in prezent. (are la baza sistemul obiectiv). Articolul 3 din codul comercial stabileste actele juridice, faptele juridice si operatiunile economice considerate fapte de comert, carora li se aplica codul comercial (si legile comerciale speciale), indiferent de persoana care le savarseste (are sau nu calitatea de comerciant). Dreptul comercial act de comert, fapt de comert Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comert si comerciale.

Definitie: dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile: raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor sau faptelor considerate de lege de comert; raporturilor juridice la care participa persoane care au calitatea de comercianti. Izvoarele dreptului comercial Izvoarele normative (acte normative): Costitutia Romaniei care reglementeaza principiile acitivitatii economice Codul Comercial reglementarea de baza a activitatii comerciale, are in vedere institutiile fundamentale

ale dreptului comercial (fapte de comert, obligatii comerciale, comercianti) Legile comerciale speciale: deoarece nu tot dreptul comercial se gaseste in codul comercial Legile comerciale generale: legea 31/90, legea 26/0 (registrul comertului), legea 11/90, legea cambiei si biletului la ordin, legea cecului Decrete legi: legea 54/90 organizarea, desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative Hotararile si ordonantele de guvern: ordonanta 21/92 privind protecsia consumatorului Normele, regulamentele si ordinele adopatate de organele competente Codul Civil (izvor susidiar - completeaza) Izvoare interpretative: au rolul de a ajuta interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale Uzurile comerciale, uzantele (cutuma in dreptul civil) Doctrina comerciala Practica judecatoreasca (juris prudenta). Principiile dreptului comercial

Autonomia de vointa: - dreptul civil recunoaste libertatea contractuala in interpretarea actelor juridice prevaleaza vointa interna a contractantilor, fundamentul fiind autonomia de vointa. in dreptul comercial primeaza vointa declarata, folosindu-se inscrisuri imprimate, contracte tip

Rolul aparintii (?): - in dreptul comercial aparinta este produsa de efecte juridice. Principii specifice dreptului comercial recunoscute de doctrina: in comert actele juridice sunt cu titlu oneros; in comert intotdeauna banii sunt fructifuri (?); in contractele comerciale, in caz de dubiu, se aplica reglementarile ce favorizeaza circulatia; contractarea in favoarea celui de-al treilea este obisnuita. Faptele de comert Articolul 3 Codul Comercial: legea considera ca faptele de comert............................. Articolul 4 Codul Comercial: se considera ca faptele de comert, in afara de acestea (in afara de cele de la articolul 3), celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila, nu rezulta din insuti actul (?).

Articolul 56 Codul Comercial: daca un act este comercial numai pentru una dintre parti, toti contractantii sunt supusi legiii comerciale cu exceptia dispozitiilor privitoare la persoana chiar a comerciantului si in cazurile in care legea ar dispune altfel. Intra in categoria actelor, faptelor, operatinilor economice ce cad sub incidenta dispozitiilor comerciale, urmatoarele: contractele comerciale; faptele licite ca izvor de obligatii ( imbogatirea fara justificarea ......, gestiunea de afaceri, plata ........) faptele ilicite savarsite de comercianti in legatura cu activitatea comerciala. Sunt considerate acte de comert si activitatile organizate pe baza decretului lege 54/90, cu privire la activitatea de producere de marfuri, de comercializare a lor, de executare de lucrari, prestari servicii. Legiuitorul in redactarea codului a avut mai mult in vedere aspectul economic decat cel juridic.

Natura juridica a unor acte si operatiuni


Trasatura comerciala a acestor fapte intermedierea (interpunerea in schimb) la care se poate adauga carcterul speculativ. Exista 3 categorii:

operatiuni de intermediere in schimb asupra marfii si titlurilor de credit acte de intermediere in operatini de schimb purtand ? asupra muncii organizate conexe/ accesorii operatini de interpunere in schimb si circulatie: - cupararea si vanzarea comerciala, potrivit articolului 3, punctul 1 legea condsidera ca fapte comerciale: cumpararea de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru ori numai pentru inchiriere. Intra aici si cumpararea spre revanzare de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit care circula in comert vanzarea de produse, vanzarea si inchirierea de marfuti in natura sau lucrate si vanzarea de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit. Cand vor fi cumparate in scop de revanzare sau inchiriere. Elementul esential a cumpararii comerciale este intentia de revanzare, aceasta da caracterul comercial contractului de vanzare-cumparare.

Intentia de revanzare trebuie sa indeplineasca trei conditii: trebuie sa existe in momentul cumpararii bunului; aceasta intentie trebuie adusa la cunostinta contractantului; intentia trebuie sa priveasca in principal bunul cumparat.

Pot forma obiect al vanzarii- cumparaii comerciale numai bunirile mobile (fructe, produse, bunuri). Bunurile imobile nu pot forma obiectul vanzarii, cumpararii, inchirierii comerciale. Este obiect al activitatilor comerciale numai daca face parte din fondul de comert. Fapte de comert: obiective de intrepunere in schimb si circulatie, intreprinderile, faptele conexe se accesorii. subiective articolul 4 codul comercial se socotesc, afara de acestea ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. codul comercial reglementeaza si fapte de comert subiective care dobandesc calitatea comerciala din calitatea de comerciant a persoanei care incheie actul se creeaza o prezumtie de comercialitate, in privinta tuturor actelor pe care le savarseste un comerciant, cu doua exceptii: natura civila a obligatiilor in acest caz comerciantul face si acte de natura civila, care nu pot fi supuse legiilor comerciale, cum ar fi: testamentul, acceptarea sau renuntarea la mostenire, contractele de concesiune necomercialitatea din insusi actul savarsit de comerciant; acesta poate cumpara bunuri necesare uzului sau personal, ori al familiei sau poate imprumuta o suma de bani cu un scop strain comertului. mixte (unilaterale) avand in vedere ca marfurile si serviciile sunt destinate necomerciantilor, este posibil ca actul juridic sa fie fapta de comert numai pentru una dintre parti, iar pentru cealalta sa fie civil. (exemplu: un necomercian cumparar alimente de la un comerciant sau incheie un contract de antrepriza pentru construirea unei locuinte) in privinta acestor acte se aplica articolul 56 din cosul comercial: daca un act este comercial numai pentru una dintre parti, toti comerciantii sunt supusi, in ce priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor, si in cazurile in care legea nu dispune altfel fiind vorba despre un act juridic unic, el nu poate fi supus simultan la doua reglementari diferite. exceptii de la aplicarea legii comerciale, potrivit articolului 56 cod comercial Fapte juridice (cumpararile si vanzarile care nu au caracter comercial): cumpararea de bunuri pentru uzul si consumul individual sau al familiei; Subiectele de drept comercial - comerciantii -

Codul comercial nu da o definitie comerciantului, precizand doar cine are calitatea de comerciant. Articolul 7 prevede: sunt comercianti aceia care fac fapte de comert (avand comertul ca profesiune obisnuita) si societatile comerciale. Deci au calitatea de comercianti persoanele fizice si juridice care desfasoara o activitate comerciala cu caracter profesional.

Calitatea de comerciant implica un statut juridic diferit de cel al necomerciantului: Legea instituie anumite obligatii pentru comercianti, considerate obligatii profesionale ale acestora: inainte de inceputul activitatii comerciale, comerciantul este obligat sa ceara inmatricularea (anregistrarea) in Registrul Comercial; in cursul exercitarii comertului sa ceara inscierea in acelasi registru amentiunii privind actele si faptele comerciale; la incetarea activitatii trebuie sa ceara radierea inmatricularii din Registru; are obligatia sa tina registre comerciale (de contabilitate) pentru consemnarea operatiunilor comerciale; este obligat sa desfasoare activitati comerciale in conditiile concurentei loiale. legea instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate actele savarsite de un comerciant. actele comerciale inchieiate de un comerciant sunt supuse unor reguli speciale derogarii de la dreptul civil: in obligatiile coemrciale, codebitorii (?) sutn prezumati ca s-au obligat solidar; datporiile comerciale in bani produc donbanzi din ziua in care devin exigibile; Reglementarea comerciantului: codul comercial articolul7; legea 26/1990 republicata si modificata prin legea 161/2003, coroborata cu ordinul de urgenta 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru autorizarea functiilor comerciantului legea 507/2002 privind organizarea si desfasurarea activitatilr economice de catre persoanele fizice. Odata cu intrarea in vigoare a legii 507/2002 s-a abrogat expres decretul legii 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati comerciale pe baza liberei initiative; legea 509/2002 privind organizarea comerciantilor permanenti. Comercinatul persoana fizica Potrivit articolului 7 pentru ca o persoana fizica sa fie comerciant trebuie sa savarseasca fapte de comert ca o profesiune obisnuita. Conditii impuse comerciantilor persoane fizice: persoana fizica sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege; persoana fizica sa exercite in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert; comertul astfel desfasurat sa fie in nume propriu;

activitatea comerciala sa aiba drept scop obtinerea de profit excluzandu-se in principiu activitatea nelucrativa; comercinatii persoana fizica sa actioneze asumandu-si riscul comertului sau; comercinatii persoana fizica sa fie autorizati in conditiile legii. Legea 507/2002 reglementeaza atat membrii asociatiilor familiale, cat si cei care desfasoara activitatea economica in mod independent, acestia numindu-se angajati proprii. Legea prevede ca angajatii proprii nu presupune raporturi de munca fata de un angajator. Aceasta caliatate se refera la dreptul celui in cauza de a fi asigurat in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale (sanatate, somaj) in conditiile prevederilor legilor speciale. Aceeasi lege interzice in mod imperativ si expres, atat pentru comerciantii independenti, cat si pentru cazul asociantiilor familiare, dreptul ca acestia sa incheie contract individual de munca cu salariati pentru desfasurarea activitatilor autorizate

Agentii permanenti: reglementati de legea 509/2002; sunt comercianti persoana fizica sau juridica care in calitatea de intermediari independenti sunt imputerniciti in mod statornic: sa negocieze afaceri cu p alta persoana fizica sau juridica, numita comitent; sa negocieze afaceri in numele si pe seama comitentului. agentii permanenti isi desfasoara activitatea de intermediere cu titlu principal sau accesoriu in schimbul unei remuneratii, pe care o primeste de la comitent; sub aspectul activitatii prestate agentul permanent se incadreaza in conditiile generale impuse de articolul 7 din codul comercial, desfasoara acte comerciale in nume propriu, ca pe o profesiune obisnuita. Capacitatea comerciantului persoana fizica: O persoana fizica dobandeste capacitatea de a fi comerciant de la implinirea varstei de 18 ani, atunci cand dobandeste capacitate deplina de exercitiu. Nici minorul cu capacitate restransa de exercitiu nu poate fi comerciant, chiar daca de la 16 ani poate sa incheia anumite acte juridice (contract de munca, pentru incheierea lui nefiind necesara incuviintarea prealabila a rearezentantului legal). Pentru aceleasi ratiuni nu are capacitatea de a fi comerciant nici interzisul judecatoresc, deoarece nu are discernamand, datorita starii de alienati mintala nu are capacitate deplina de exercitiu. Activitatea desfasurata de comerciantul persoana fizica A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineascao persoana fizica pentru a fi comerciant, se refera la activitatea pe care o desfasoara. Persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comert. Faptele de comert trebuie sa fie o permanenta a activitatii persoanelor. Caracterul continuu, repetat al faptelor de comert rezulta din articolele 7 si 9 codul comercial. orice

persoana care in mod accidental face o operatiune de comert nu poate fi considerata ca fiind comerciant, ea este insa supusa legilor si juristictiei comerciale pentru toate contestatiile care se pot ridica din aceasta operatiune. Cea de-a treia conditie se refera la desfasurarea comertului in nume propriu. Persoana care exercita calitatea de comerciant in numele si pe seama altei persoane nu dobandeste caliatatea de comerciant. nu sunt comercianti auxiliari de comert (prepusul, procuristul, vanzatorul, comisul-voiajor) deoarece actele de comert pe care le incheie nu sunt incheiate in nume propriu, ci in numele si pe contul comerciantului pentru care lucreaza si unde sunt angajati. O situatie speciala o reprezinta cazul agentilor comerciali permanenti, potrivit legii 502/2002 in calitatea lor de intermediari sunt imputeniciti ai beneficiarului (comitentului agentilor) pentru a negocia afaceri in numele si pe seama comitentului, agentul nu este prepus al comerciantului, adica la baza raportului dintre agent si comitent nu sta un raport de munca, agentul permanent este obligat sa actioneze cu buna credinta si cu diligenta unui profesionist in realizarea comertului. Conditia a patra se refera la desfasurarea comertului pentru obtinerea unui profit. Activitatea comerciala trebuie sa se finalizeze intr-un castig care din care sa-si asigure existenta. Se exclude, in principiu, activitatea nelucrativa. Intereseaza aspectul subiectiv, intentional al comerciantului de a obtine un profit. Aceasta activitate nu trebuie neaparat sa fie singura sursa de castig, comerciantul poate sa fie angajat intr-o unitatea de unde obtine un salariu in baza unui contract de munca. Cea de-a cincea conditie se refera la desfasurarea comertului pe riscul comercial. riscul este specific oricarei afaceri. De aceea este important ca intr-un contract comercial sa fie stipulate clauze de modificare (adaptare) a obligatiilor partilor contractante in funtie de diferiti factori, in principiu concurenta tertei persoane. Caracteristica comerciantului persoana fizica este raspunderea nelimitata a acestuia. El raspunde pentru toate datoriile comerciale (adica cele care izvorasc din fapte de comert) cu toate bunuri mobile si imobile, prezente si viitoare care se gasesc in patrimoniul sau. Raspunde deci cu intreaga avere. Comerciantul poate avea calitatea de debitor in privinta a doua categorii de creditori: Codul comercial roman stabileste in art. 3 o serie de operatiuni savarsite de catre o persoana sunt fapte de comert. Art. 4 din codul comercial dispune ca in afara de aceste operatiuni calificate drept fapte de comert vor avea acelasi caracter si celelalte contracte si operatiuni ale unui comerciant cu 2 exceptii: aceste conditii comerciale privind art. 56 arata ca in masura in care intr-un raport juridic operatiunea savarsita are caracter comercial pentru una dintre parti, legea aplicabila respectivului raport juridic va fi legea comerciala. Obiectul reglementarilor codului comercial din acest punct de vedere il constituie faptele de comert, in sens larg legea comerciala reglementand din acest punct de vedere atat raportul juridic rezultat din acte juridice cat si raportul juridic rezultat din fapte juridice. Adica sub incidenta legii comerciale intra atat contractele comerciale cat si faptele licite si faptele ilicite savarsite de comercianti in legatura cu activitatile lor. Art. 3 realizeaza o enumerare a faptelor de comert, enumerare cu caracter exemplificativ sau enuntiativ, legiuitorul avand intentia de a consacra ca fapte de comert cele mai frecvente acte juridice si operatiuni care constituiau baza activitatii comerciale. Art. 3 cu alte cuvinte are un caracter dispozitiv si nu imperativ, de-a-lungul timpului acestor enumerari i sau adaugat si alte activitati, ultima mare adaugire fiind realizata de decretul lege nr. 54/1990 prin care s-a reglementat organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative. Codul comercial insa nu da o definitie a notiunii de fapte de comert, de aceea doctrina a incercat sa realizeze acest lucru stabilind diferite criterii care sa permita includerea unei activitati in categoria faptelor de comert. Aceste criterii s-au concretizat in cateva teorii: - teoria speculatiei conform careia actul de comert este un act de speculatie, adica un act realizat in scopul obtinerii de beneficii. Acest criteriu al speculatiei a fost considerat de doctrina ca fiind insuficient

pentru definirea notiunii de fapta de comert. Deoarece s-a demonstrat ca pe de o parte este prea larg nepretuind calificarea operatiunilor ca fiind structura comerciala (de exemplu exploatarile agricole sunt intotdeauna conform legii civile acte juridice civile desi si in acest caz scopul activitatii este tot producerea de beneficii). Pe de alta parte doctrina a aratat ca acest criteriu este in unele situatii prea ingust existand operatii comerciale care nu urmaresc obtinere de profit (de exemplu vanzarea in pierdere in scopul obtinerii de clientela). Dreptul reprezinta un ansamblu de reguli de comportare in relatiile sociale, ale caror principal caracter este obligativitatea (la nevoie impus) pentru membrii societatii oranizate. El include totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un stat. Stiinta dreptului are ca obiect modalitatile de elaborare, aplicare, control, modificare sau scoatere din uz a normelor juridice. a) Dreptul privat Dreptul privat cuprinde acele ramuri de drept care au ca obiectiv de reglementare raporturile juridice in care partile se infatiseaza pe pozitii de egalitate juridica. in aceste raporturi poate participa si statul sau organele sale, dar numai in calitatea lor de persoane juridice. in dreptul privat sunt incluse, in principal, urmatoarele ramuri de drept: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul comertului international, dreptul international privat, dreptul muncii, dreptul familiei, dreptul procesual civil, dreptul transporturilor etc b) Dreptul public Dreptul public cuprinde relatii privind tot interesele individuale, dar aparute intre indivizi pe de o parte si intreaga comunitate ( statul ) pe de alta parte. Dreptul public are, deci, ca obiect de reglementare acele raporturi juridice stabilite intre o autoritate apartinand uneia dintre cele trei puteri separate in stat ( legislativa, executiva si judecatoreasca ) si o persoana fizica sau juridica situata pe o pozitie juridica de subordonareDin domeniul dreptului public ( de la „publicus” = comun, al tuturor) fac parte: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul mediului, dreptul penal, dreptul procesual penal si dreptul financiar si fiscal. sau extensiv. A.Filiala Este o societate componenta a unei structuri societare asupra careia se exercita influenta si controlul societati! primare sau “societatea mama”. Filiala are personalitate juridica, distincta de societatea primara, prin aceea ca poseda un patrimoniu propriu si incheie contracte cu tertii, in nume si pe cont propriu. Capitalul social al filialei se constituie sau se completeaza cu aportul semnificativ al societatii mama. Nu este necesar ca acest aport sa fie majoritar, este suficient ca el sa asigure detinerea de fractiuni de drepturi de vot necesare exercitarii unei anumite dominatii.. Filiala este constituita din initiativa societatii mama in scopul dezvoltarii afacerilor sale. Ea se bucura de autonomie gestionara, dispune de un sediu propriu si de un nume propriu. infiintarea, modificarea si incetarea filialei reprezinta un drept al asociatilor care o compun, asupra carora se exercita influenta si controlul din partea societatii mama. B.Sucursala Este o structura societara institutionalizata, lipsita de personalitate juridica, care functioneaza relativ independent, intr-un sediu propriu. Sucursalei i se incredinteaza, de catre societatea mama, printr-un mandat general, putere de reprezentare, negociere si executare de operatiuni comerciale in raza ei de activitate. Sucursala are denumirea si forma societati! mama, cu mentiunea: sucursala. Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, caruia societatea care-l infiinteaza ii atribuie statutul de sucursala [art. 43 alin. (3) din lege]. C.Reprezentanta (agentia) Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie, ea apartine exclusiv societatii comerciale primare care a organizat-o si i-a acordat atribute de mandatar si comisionar. 1. Dreptul de proprietate Conform definitiei date in art. 482 Cod civil putem defini dreptul de proprietate ca fiind acel drept subiectiv, ce da expresie aproprierii unui lucru, drept care permite individului sau colectivitatilor sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru, in putere proprie si in interesul sau propriu in cadrul si cu respectarea legislatiei existente. Atributele dreptului de proprietate sunt: posesia, folosinta si dispozitia, exercitate in interes propriu si prin putere proprie. Prin posesiune se intelege o stare de fapt care implica din partea titularului dreptului de

proprietate exercitarea unei stapaniri efective asupra bunului, din punct de vedere fizic si economic. Folosinta cuprinde dreptul de a utiliza economic bunul insusi, precum si fructele lui. Dispozitia arata posibilitatea de a determina soarta bunului, fie prin consumarea sau distrugerea lui (dispozitie de fapt), fie prin vanzare, schimb sau donatie (dispozitie juridica). a) Comerciantii persoane fizice. Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional. in conceptia Codului comercial, comerciantul persoana fizica este definit nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional, ci prin actele si operatiunile, adica prin faptele de comert pe care le savarseste in mod profesional. De remarcat ca persoana fizica are calitatea de comerciant, atat in cazul cand savarseste fapte de comert cu caracter profesional in mod independent, cat si in cazul cand realizeaza aceasta activitate in cadrul unei asociatii familiale, in conditiile Legii 507/2002, sau al unei societati in participatiune, in conditiile art. 251. C.com. A. Dobandirea calitatii de comerciant in temeiul Codului comercial, calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit, dupa cum este vorba de o persoana fizica sau o societate comerciala (persoana juridica).29 Deosebirea se explica prin caracterele specifice celor doua categorii de subiecte parti-cipante la raporturile comerciale. a) Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizca Potrivit art. 7 C.com. 'sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita'... Din textul legal rezulta ca, pentru a dobandi calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii: savarsirea faptelor de comert, pe de o parte, iar pe de alta, efectuara acestui lucru ca o profesiune obisnuita. Pentru dobandirea calitatii de comerciant sunt necesare trei conditii: savarsirea de fapte de comert obiective; savarsirea faptelor de comert ca profesiune; savarsirea faptelor de comert in nume propriu. b) Dobandirea calitatii de comerciant de catre societatile comerciale Potrivit art. 7 C. com. pe langa persoanele fizice, au calitatea de comerciant si societatile comerciale. in prezent, trebuie sa admitem ca sunt avute in vedere societatile comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata. Societatile comerciale dobandesc aceasta calitate de comerciant din chiar momentul nasterii lor. Asa cum s-a spus, deosebit de plastic, persoanele fizice 'devin' comercianti, in timp de societatile comerciale 'se nasc' comercianti1.in calitatea sa de comerciant, societatea comerciala are toate obligatiile profesionale prevazute de lege pentru comercianti. I. Obligatiile comerciantilor Prin instituirea legala a anumitor obligatii profesionale in sarcina comerciantilor, se urmareste apararea intereselor publice, in special, a creditului comercial, dar si protejarea intereselor tertilor si ale comerciantilor insisi. Principalele obligatii profesionale ale comerciantilor sunt: a)publicitatea in registrul comertului; b)organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comeriale; c)exercitarea comertului in limitele concurentei licite; d)respecterea normelor privind raporturile juridice din domeniul muncii, al protectiei sociale, plata contributiei la fondurile constituite in acest scop (CASS-urile, fondul de pensii, fondul de somaj etc.) e)obtinerea avizelor, autorizatiilor, acordurilor, atestatelor etc. necesare desfasurarii activitatii, si mentinerea conformitatii cu prevederile acestora pe toata perioada derularii activitatii; f)plata taxelor si impozitelor; g)respectarea normelor privind protectia consumatorului etc. 1. Notiune, trasaturi proprii, clasificare Contractul este un acord de vointa intervenit intre doua sau multe persoane (fizice sau juridice), cu scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic. Clasificare. Dupa trasaturile lor juridice, contractele se clasifica in urmatoarele categorii: contracte bilaterale (sinalagmatice) si unilaterale; contracte cu titlu oneros si cu titlu gratuit, contracte comutative si aleatorii, contracte consensuale, reale si solemne (formale), ontracte principale si accesorii, contractele cu executare instantanee si cu executare succesiva. 2. Conditii de existenta si validitate Pentru existenta contractului sunt necesare urmatoarele conditii: consimtamantul partilor; un obiect care sa poata constitui materie de contract; o cauza licita; unele contracte necesita si o conditie de/ forma, respectiv redactarea unui act scris. Pentru validitatea contractului sunt necesare doua conditii: capacitatea de exercitiu , a partilor si consimtamantul lor liber.

Consimtamantul, adica acordul de vointa al partilor, se realizeaza prin adeziunea pe care una din parti o da acceptand oferta ce i s-a facut; el implica, deci, doua manifestari de vointa care se succed, anume o oferta urmata de acceptarea ei. Obiectul contractului il constituie chiar prestatia (pozitiva sau negativa) la care partile se obliga. Cauza este scopul direct si imediat care a determinat partile sa consimta la incheierea contractului, asumandu-si obligatii reciproce. Forma constituie un element esential numai in contractele solemne, pentru a caror existenta este necesara si indeplinirea conditiei redactarii unui act scris. Lipsa formei, ceruta de lege, duce la nulitatea absoluta a contractului. Capacitatea partilor contractante este o conditie de validitate a contractului. Potrivit principiului general stabilit in dreptul nostru, poseda capacitatea de a contracta orice persoana, cu exceptia acelora declarate in mod expres incapabile prin lege. Sunt lipsiti de capacitate contractuala minorii sub 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca care, neavand discernamantul necesar, nu-si pot manifesta o vointa constienta si ca atare nu pot incheia personal contracte: de aceea, sunt reprezentati prin parinti sau tutore. Consimtamantul liber al partilor contractante constituie, de asemenea, o conditie de validitate, fiind necesar ca manifestarea lor de vointa sa nu poata fi alterata ori afectata de vreun viciu, cum sunt: eroarea, violenta, dolul sau leziunea. Existenta unui astfel de viciu de vointa face contractul nevalabil, lovindu-1 de nulitate relativa. Viciile de consimtamant sunt urmatoarele: Eroarea este credinta falsa, neconforma cu realitatea, in care s-a aflat partea cand si-a dat consimtamantul. Violenta rezulta din teama inspirata partii asupra careia se exercita, ca persoana ori bunurile ei, sau o alta persoana apropiata ori bunurile acesteia sunt amenintate de un rau imediat si insemnat. Dolul consta in mijloacele viclene, manoperele frauduloase, folosite de una din parti, pentru ca inseland-o pe cealalta, sa-i surprinda consimtamantul necesar incheierii contractului Leziunea este paguba suferita de una din parti, in contractele cu titlu oneros, ca urmare a disproportiei sau inegalitatii intre prestatia facuta si cea primita; una dintre parti, profitand de nevoia in care s-a gasit cealalta, a primit sau stipulat o prestatie considerabil mai mare decat contraprestatia sa. 3. Efectele si desfiintarea contractelor Potrivit art. 969 Cod civil, contractul legal incheiat are putere de lege intre partile contractante, acestea fiind tinute sa-si indeplineasca intocmai si la termenul convenit obligatiile asumate prin el. Constituind legea partilor, contractul nu poate fi desfiintat decat pentru una din cauzele reglementate de lege ca atare si care sunt r anularea, revocarea, rezolutiunea si rezilierea. Anularea este un mod de desfiintare cu efecte retroactive a contractelor, lovite de nulitate absoluta sau relativa. Revocarea nu poate fi facuta decat prin acordul de vointa al partilor, incheiat — de data aceasta — pentru desfiintarea contractului. Rezolutiunea desfiinteaza contractul cu efect retroactiv, ca urmare a neexecutarii imputabile debitorului a obligatiilor ce-i revin din el. Rezilierea, care este un mod de desfiintare a contractelor cu prestatiuni succesive numai pentru viitor (fara efect retroactiv). 2. Dizolvarea societatii comerciale A. Notiune Dizolvarea societatii se refera la acele operatiuni care declanseaza acest proces si asigura premisele lichidarii patrimoniului social. Aceste operatiuni implica hotararea de dizolvare si aducerea ei la cunostinta celor interesati.Potrivit legii, hotararea privind dizolvarea este luata, dupa caz, de adunarea asociatilor (voluntara) sau de instanta de judecata. Operatiunea de dizolvare are numai rolul de a declansa procesul de incetare a existentei societatii prin lichidare. B.Cauze generale de dizolvare Cauzele care duc la dizolvare sunt prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990. La cererea Camerei de Comert si Industrie sau a oricarei persoane interesate, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazul in care: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni; societatea nu a depus, timp de 3 ani consecutiv, bilantul contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului Comertului; societatea si-a incetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori sociatii au disparut sau nu au domiciliul ori resedinta cunoscuta. 1.Fazele incetarii existentei societatii

Societatea comerciala se constituie pentru a desfasura o activitate comerciala pe o durata stabilita in actele constitutive. Uneori durata se prelungeste. Totusi, societatile comerciale pot sa dispara fie dorit, fie silit, prin faliment. incetarea existentei societatii comerciale reclama realizarea unor operatii juridice care sa aiba drept rezultat incetarea societatii ca persoana juridica si lichidarea patrimoniului ei. in consecinta, societatea comerciala parcurge, pentru realizarea acestui scop, doua faze: dizolvarea societatii si lichidarea societatii. Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatii juridice care declanseaza si pregatesc incetarea existentei acesteia. Faza lichidarii societatii cuprinde operatiile de: lichidare a patrimoniului; plata creditorilor; impartirea soldului intre asociati. B.Etapele constituirii societatii comerciale Din dispozitiile Legii nr. 31/1990 rezulta ca, pentru constituirea unei societati comerciale, trebuie parcurse trei etape: consensuala; judiciara; a inmatricularii si a publicitatii. 1)Etapa consensuala are ca obiectiv intocmirea de catre parti, potrivit vointei comune si cu respectarea conditiilor legale, a actului constitutiv, in aceasta etapa se analizeaza si se intreprind urmatoarele activitati: a)utilitatea sociala si obiectul de activitate ale viitoarei societati; b)vadul si marimea societatii care urmeaza sa se infiinteze; c)capitalul social necesar; d)sediul si spatiul necesar realizarii obiectului de activitate; e)stabilirea numelui si a emblemei, in acest scop, se verifica la Registrul comertului daca acestea nu apartin deja altei societati; f)autentificarea actului constitutiv; g)obtinerea unor avize si autorizatii, daca sunt necesare (de exemplu, autorizarea Bancii Nationale a Romaniei pentru construirea unei societati bancare). 2)Etapa Judiciara consta in controlul justitiei prin judecatorul delegat de pe langa Camera de Comert si Industrie din fiecare judet. De verificarea judecatorului delegat depinde aprobarea necesara pentru infiintarea valabila a societatii comerciale. 3)Etapa de inmatriculare si de publicitate in faza finala, obligatorie, are loc indeplinirea formelor de inmatriculare la Camera de Comert si Industrie si de inregistrare fiscala la sectia financiara. Urmeaza publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a incheierii judecatorului delegat sau, la cererea si pe cheltuiala solicitantilor, a actelor constitutive, in rezumat sau in extenso. Oficiul Registrului Comertului de pe langa C.C.I. elibereaza societatii comerciale certificatul de inmatriculare. Prin inmatriculare societatea comerciala obtine calitatea de-persoana juridica si se considera infiintata. Se continua prin deschiderea contului bancar la banca pentru care opteaza societatea. Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii a simplificat pentru acesti intreprinzatori procedura de inregistrare. Astfel, comerciantii obtin codul fiscal si certificatul fiscal prin Oficiul Registrului Comertului. Legea prevede ca orice contract de societate, care sta la baza constituirii unei societati, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, generale si specifice, si conditii de forma. Persoana fizica subiect de drept Persoana fizica este omul in individualitatea sa, caruia legea ii recunoaste calitatea de subiect de drepturi si obligatii in raporturile juridice. Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice este generala si egala in sensul ca o au toate persoanele fizice in aceeasi masura si se refera la toate drepturile prevazute de Constitutie si de alte legi. Ea se dobandeste in momentul conceperii , daca este in interesul copilului nascut viu. Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu moartea persoanei sau prin declararea judecatoreasca a mortii. Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, deoarece este conditionata si de discernamantul acesteia si intrucat din cauze naturale discernamantul nu este acelasi la toate persoanele, nu se poate suprapune peste cea de folosinta. intr-adevar, legea (decretul nr. 31/ 1954) pentru a ocroti pe cei lipsiti de discernamant, face o distinctie intre persoanele fizice din punctul de vedere al capacitatii de exercitiu stabilind trei categorii : a)persoanele fizice avand capacitatea de exercitiu deplina b)persoanele fizice avand capacitate de exercitiu restransa c)persoanele fara capacitate de exercitiu ( incapabile Individualizarea persoanei fizice in raporturile juridice se realizeaza prin anumite mijloace de identificare

denumite si atribute de identificare, si anume: numele, domiciliul , starea civila Persoana juridica subiect de drept Persoana juridica este un colectiv (grupare) de oameni care, constituita fiind in conditiile legii pentru dobandirea calitatii de subiect de drept, primeste anumite drepturi si obligatii, putand deci sa stea in justitie ca reclamant sau parat. Elementele constitutive (conditiile stabilite de decretul nr. 31 / 1954 ) ale persoanei juridice sunt: organizare de sine statatoare independenta patrimoniala scopul anumit infiintarea persoanei juridice poate avea loc prin : emiterea unui act de infiintare al autoritatii publice competente organ al administratiei centrale sau locale de stat (pentru instiututile bugetare, Regiile autonome de stat si Societatile comerciale cu capital de stat) incheierea unui act de infiintare a constituientilor aprobat de autoritatea publica competenta (pentru societatiile comerciale, organizatii cooperatiste etc.) incheierea unui act de infiintare a constituientilor autorizat in prealabil de autoritatea prevazuta de lege, sau prin orice alt mod stabilit de lege. Desfiintarea persoanei juridice poate avea loc prin : reorganizare, care poate avea forma unei comasari, absorbtii, fuziuni sau divizari; in toate cazurile activitatea persoanei juridice desfiintate este continuata de alte persoane juridice rezultate din reorganizare dizolvare, ce poate fi la randul sau : •voluntara (decisa de constituienti, datorita realizarii scopului, imposibilitatii realizarii lui expirarii termenului etc.) sau • silita (in cazul socitatilor comerciale declarate in stare de faliment); in ambele cazuri inceteaza si ativitatea persoanei juridice, iar patrimoniul sau se lichideaza. B. Persoanele fizice Necomerciantii persoane fizice pot participa, la efectuarea unui act de comert, daca au capacitatea de exercitiu deplina, care se dobandeste odata cu varsta majoratului (art. 8 al Decretului nr. 31/1954) si poate inceta prin punerea sub interdictie (art. 142 al Codului familiei). Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa (14-18 ani) se incheie de catre acesta, cu incuviintarea prealabila sau a tutorelui (art. 9 al Decretului nr. 31/1954). Tot calitatea de necomercianti, participanti in comert o au si asociatii sau actionarii societatilor comerciale, prepusii si reprezentantii acestora, in toate aceste cazuri, calitatea de comerciant avand-o persoana juridica, societatea comerciala. C.Persoanele juridice Persoanele juridice civile, asociatiile si fundatiile, inregistrate conform prevederilor Ordonantei nr. 26 din 30.01.2000, societatile agricole ca si sindicatele, partidele politice si cultele pot participa la comert: a) Efectuand acte de comert izolate sau accesorii, in cadrul limitat de principiul specialitatii capacitatii lor de folosinta (art. 34 al Decretului nr. 31/ 1954; 'Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul'.) b) Participand ca partener al unui comerciant, la un act subiectiv de comert (art.4 C.com.) c) infiintand societati comerciale, in legatura cu scopul principal prvazut in statutul per-soanei juridice. Problema determinarii sferei de actiune a acestei 'legaturi' poate fi abordata restrictiv Faptele, operatiunile si actele de comert. Faptele juridice sunt actiuni fara intentia de a produce efecte juridice (ex. moartea, nasterea...) Operatiunile juridice sunt mijloacele prin care se intocmeste concret un act juridic. Actul juridic - manifestare de vointa a unuia sau mai multor persoane, savarsite in scopul de a crea sau de a stinge raporturi juridice. Faptele de comert pot fi obiective, reglementate de art. 3 c.c., sau subiective, reglementate de art. 4 c.c.. Faptele de comert obiective

Faptele de comert subiective sunt determinate si produc efecte in temeiul legii, independent de calitatea persoanei de comerciant sau necomerciant care le savarseste. Faptele de comert obiective au fost impartite in 3 grupe: 1. operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie: vanzarea - cumpararea comerciala specific - intentia de revanzare sau inchiriere a marfurilor cumparate; - nu e neaparat necesar ca produsul sa fie vandut cum a fost cumparat, poate suferi transformari pana la momentul vanzarii. ex. problema meseriasului: croitor: - daca prelucreaza materialul clientului intra in raporturi juridice civile; - daca prelucreaza materialul cumparat de el intra in raporturi juridice comerciale. artist: - daca realizeaza o opera de arta fara intentia de a scoate profit intra in raporturi juridice civile; - daca realizeaza o opera de arta cu intentia de a scoate profit intra in raporturi juridice comerciale. operatiunile de banca si schimb Ex. de operatii de banca: depozitul bancar acordarea de credite Operatiile de schimb, cele privind regimul monitor si al celor privind biletele de banca, sunt operatii de intrepunere in circulatie, guvernate de principiul circulatiei marfurilor si produselor. 2. operatiuni care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie: Cod comercial art.3 pct. 5, 6, 7, 8, 9. furnituri (intreprinderile de furnituri) (intr. de prestari servicii) comisioane, agentii, oficii de afaceri spectacole publice constructii fabrici, manufactura si imprimerie editura, librarie si obiecte de arta

3. operatiuni conexe sau accesorii Sunt calificate astfel, datorita strinsei lor legaturi cu anumite acte sau operatiuni comerciale. ex: - contractul de report asupra obligatiilor de stat sau a altor titluri de credit care circula in comert. Fapte de comert subiective Faptele de comert subiective dobandesc caracter comercial datorita savarsirii lor de catre o persoana care are calitatea de comerciant. Reprezinta contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila, sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. art. 4 cod comercial; astfel se instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate actele comerciantului tinindu-se seama de textul ca: sunt socotite a fi comerciale actele si faptele unui comerciant datorita calitatii de comerciant ale persoanei care le savirseste. contractele cit si faptele licite sau ilicite ale unui comerciant intra in fapte de comert subiective. Prezumtia de comercialitate e o prezumtie relativa care poate fi rasturnata prin proba contrarie prin orice mijloace de proba dar numai pentru a dovedi caracterul civil al obligatiei sau caracterul necomercial care ar rezulta din actul comerciantului Faptele de comert unilaterale sau mixte. sunt acelea care au caracter comercial numai pentru una din partile contractante in conformitate cu art. 56 din codul comercial, daca actul este comercial numai pentru una dintre parti, toti contractantii sunt supusi - in ceea ce priveste acel act - legii comerciale. Calitatea de comerciant Codul Comercial defineste comerciantii ca fiind acele persoane care fac fapte de comert, avind comertul ca o profesiune obisnuita. Savirsirea unor acte de comert constituie prima conditie pentru dobindirea calitatii de comerciant. Cea de a doua conditie este aceea ca actele de comert sa fie savirsite avind caracterul unei profesiuni.

Proba calitatii de comerciant Dovada calitatii de comerciant sau a lipsei acestei calitati se poate face cu orice mijloc de proba admis de legea comerciala. Incetarea calitatii de comerciant, are loc - in cazul persoanei fizice - in momentul in care nu se mai savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita. Incetarea savirsirii faptelor de comert trebuie sa fie efectiva si din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant. ex: radierea din registrul comertului. In cadrul societatilor comerciale dobindirea calitatii de comerciant se realizeaza in momentul constituirii lor ca persoane juridice. Dobindirea calitatii de comerciant de catre persoana juridica (soc.com.) se realizeaza in momentul autorizarii acesteia de catre instanta.

Incetarea calitatii de comerciant persoana juridica are loc cu prilejul dizolvarii si lichidarii societatii comerciale. Dizolvarea poate avea loc prin expirarea termenului stabilit pentru durata societatii, imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia, hotarirea adunarii generale, faliment, reducerea capitalului social sub limita prevazuta de lege. Dizolvarea societatii nu atrage pierderea personalitatii juridice, aceasta realizandu-se doar odata cu ultima operatiune de lichidare. Intre momentul dizolvarii si al lichidarii societatii aceasta nu mai poate face operatiuni noi, dar poate face operatii necesare lichidarii.

Comerciantul persoana fizica Regula este aceea ca accesul la profesiunile comerciale e libera, orice persoana putind dobindi calitatea de comerciant. Incompabilitati cu functia de comerciant: nu poate fi comerciant judecatorul sau procurorul persoanele condamnate, sau cei declarati in stare de faliment Incapacitati: cel care nu are capacitate deplina de exercitiu. In anumite cazuri exercitarea profesiei de comerciant este supusa unor interdictii, sau poate necesita eliberarea unei autorizatii. Art. 1 hot. 201/90 a Guvernului Romaniei se statueaza ca unele activitati nu pot fi exercitate pe baza liberei initiative. Ex. - prospectarea si extractia carbunelui, a mineralelor feroase, a sarii si a minereului de metale rare, extractia si prelucrarea petrolului si a gazelor, prelucrarea tutunului, fabricarea spirtului, fabricarea si comercializarea de echipament militar, de munitii si armament, fabricarea si comercializarea de droguri si narcotice, infiintarea caselor de toleranta.

Societatea comerciala subiect colectiv de drepturi si obligatii Subiectele raportului juridic de drept comercial pot fi atit persoane fizice cat si persoane juridice, asa cum rezulta din art. 7 cod comercial. Persoanele juridice subiecte ale raportului de drept comercial sunt subiecte colective de drepturi si obligatii, legea 31/90 prevazind posibilitatea constituirii de societati comerciale ca regula cu mai multi asociati si ca o exceptie unica cu asociat unic (SRL). Societatea comerciala este o intreprindere pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv in vederea realizarii de beneficii, afectindu-i bunurile necesare pentru indeplinirea de fapte de comert, corespunzator obiectului de activitate.