4.

Stocurile de productie din agricultura si industria alimentara

4.1 Notiunea, continutul si functiile stocurilor de productie

Stocurile: rezultatul activitatii de aprovizionare si de desfacere, al activitatii comerciale in general. Scopul formarii stocurilor este diferit: la nivelul economiei nationale

- rezervei nationale la resursele materiale strategice sau deficitare.

Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau de produse pentru a asigura alimentarea continua a subunitatilor de consum sau servirea clientilor.

Definitii ale stocurilor:

a. Stocurile = cantitatea de bunuri materiale acumulate la un moment dat de producatori, bazele de desfacere si de consumatori avand ca scop asigurarea continuitatii productiei, a desfacerii si consumului.

b. Stocurile = cantitatea de bunuri sau de bani, acumulata sau pastrata in spatii amenajate, special dotate, intr-o anumita cantitate si structura, determinate prealabil sau nu, pentru o anumita perioada de timp, cu un anumit scop.

Functiile stocurilor:

A. Stocurile asigura continuitatea procesului de productie la agentii economici producatori si a procesului de desfacere la agentii economici din comert.
Stocurile optime de productie asigura realizarea urmatoarelor fenomene tehnico-economice: utilizarea la capacitatea totala a activelor fixe si a depozitelor; utilizarea optima a fortei de munca; utilizarea eficienta a materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului, etc; respectarea tehnologiilor la fiecare ramura de productie si produs; utilizarea optima a spatiilor de depozitare, cu efecte favorabile asupra costurilor unitare de depozitare; cresterea profitului, etc.
Nu justifica decizia agentilor economici de supradimensionare a lor.

Situatiile de forta majora:rezerva nationala, periodicitatea productiei la furnizori sau a transportului determina formarea de stocuri curente la utilizatori; eventuala aparitie a unor dereglari, perturbatii in livrarile de la furnizori sau in transport determina formarea de stocuri de siguranta la consummator sau in magazinele de desfacere; intreruperea sau intensificarea productiei sau a transportului ca urmare a conditiilor naturale si de clima sau datorita sezonalitatii productiei (mai ales in agricultura) determina formarea stocurilor sezoniere; necesitatea conditionarii materialelor inaintea trecerii lor in consum implica constituirea stocurilor de pregatire sau conditionare. Alte situatii - minimizarea cheltuielilor de cumparare, aducere, depozitare si administrare a resurselor materiale. Efectuarea de analize si calcule economice.

B. Functia de asigurare a unor rezerve de resurse materiale deficitare

Calcule de eficienta economica, cu privire la justificarea deciziei de constituire a stocurilor de rezerva.

Principala problema = stabilirea tipurilor de stocuri care trebuie constituite si nivelul acestora;

optiunile fiind formulate in urma raspunsului la intrebarea:

ce avantaje si ce pierderi se inregistreaza daca se stocheaza mai mult sau mai putin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp ? Raspunsul = prag optim - echilibru al efectelor negative si positive specifice unei situatii sau alteia.

Cuantificarea efortului de stocare (Es)

Es=Eds+Eids

Elementele: a.cheltuielile cu salariile muncitorilor si ale personalului administrative din depozite, inclusiv cotele pentru impozitul pe salarii si asigurarile sociale aferente (Cs); b.cheltuielile pentru energia electrica, combustibil, lubrefianti, abur, etc, destinate proceselor de manipulare, depozitare-conservare (Ct); c.cheltuieli cu amortismentul mijloacelor fixe ale depozitelor si celorlalte mijloace fixe (Ca); d.cheltuieli pentru intretinerea si repararea echipamentelor (Cr); e.cheltuieli pentru iluminat, incalzit si pentru climatizarea unor spatii de depozitare (Ci); f.cheltuieli pentru materialele auxiliare, de intretinere necesare activitatii de depozitare (Cma); g.cheltuieli determinate de pierderi prin perisabilitate sau scazaminte admise (Cp).

In concluzie, marimea totala a efortului direct de stocare (exprimata in lei) se poate calcula cu ajutorul relatiei: Eds=Cs+Ct+Ca+Cr+Ci+Cma+Cp

Efortul indirect de stocare (Eids)

este dat de efectele evitarii finantarii pentru achizitionarea si stocarea materialelor care se pot inregistra in ipoteza nestocarii si folosirii fondurilor financiar-valutare, astfel disponibilizate, la: dezvoltarea capacitatilor de productie, efectuarea unor noi investitii, crearea conditiilor pentru dezvoltarea productiei si pentru obtinerea unui spor de profit.

C. Crearea de stocuri sezoniere

care sa preintampine deficitul de resurse materiale in situatiile in care consumurile de resurse materiale sunt mai mari (exemplul campaniiilor agricole). perioadele de presezon.

D. Stocurile constituie sursa de

informatie

studierea pietei produselor intermediare sau finale. Evidenta stricta a stocurilor de catre unitatile agroalimentare reprezinta o cale de prevenire a constituirii stocurilor supradimensionate sau subdimensionate.

E. Stocurile = indicator de baza pentru fundamentarea

programului de asigurare cu resurse materiale

deoarece dintre cei patru indicatori de baza ai relatiei de calcul a necesarului de aprovizionat, doi sunt reprezentati de stocuri de productie:

stocul preliminat a exista la inceputul perioadei de program (Si) si

stocul preliminat a exista la sfarsitul perioadei de program (Sf).

F. Functia de fundamentare a

suprafetelor optime de depozitare

Smn Sp= Qmp

, in care:

Smn =stocul maxim normat ce urmeaza a fi supus depozitarii;

Qmp=cantitatea de resurse materiale ce se poate depozita pe un metru patrat.

G. Stocurile de resurse materiale contribuie la

dimensionarea optima a cheltuielilor de circulatie

deoarece ele necesita

cheltuieli de transport, depozitare, manipulare,

dobanzi suportate pentru credite,

pierderi etc, toate aceste cheltuieli sunt parti componente ale costului de asigurare a resurselor materiale.

Clasificarea stocurilor

Dupa destinatia lor, stocurile se impart in: stocuri pentru consum final (stocuri de produse finite); stocuri care mai intra intr-un nou proces de productie (stocuri pentru consum intermediar) sau intr-un process de comert (stocuri pentru revanzare). Dupa locul de constituire, stocurile pot fi: stocuri la unitatile producatoare; stocuri la unitatile consumatoare; stocuri la unitatile de comert cu ridicata; stocuri la unitatile de comert cu amanuntul; stocuri la consumatorii individuali; stocuri la consumatorii colectivi; stocuri la rezerva de stat; stocuri aflate in timpul transportului sau in curs de aprovizionare.

Dupa perioada pentru care se formeaza si in functie de organizarea utilizarii lor in productie sau vanzare, stocurile se impart in urmatoarele grupe:

stocuri curente; stocuri de rezerva; stocuri sezoniere; stocuri in pregatire (de conditionare).

Dupa functiile lor in managementul productiei si al aprovizionarii, stocurile de resurse materiale sau produse finite pot fi:
stocul initial; stocul final; stocul mediu; stocul preliminat; stocul maxim-normat; stocul minim-normat.

Dupa ritmul de miscare, stocurile pot fi:

stocuri cu miscare rapida (de preferat a se intalni in cele mai dese cazuri); stocuri cu miscare lenta; stocuri fara miscare; stocuri strategice (stocuri de rezerva, stocuri sezoniere etc.).

Dupa modul de calcul si de fundamentare, stocurile pot fi:

stocuri cu fundamentare stiintifica; stocuri fara fundamentara stiintifica, pasibile a genera stocuri supradimensionate sau subdimensionate.

In concluzie,

Formarea stocurilor de productie = necesitate obiectiva,

deoarece unitatile beneficiare ale resurselor materiale au, in marea lor majoritate, productie continua, iar aprovizionarea cu resurse materiale de la furnizori se realizeaza periodic (la anumite intervale de timp).

In aceste conditii, pentru asigurarea continuitatii procesului de productie este necesar ca in unitatile economice beneficiare sa existe, in permanenta, un stoc de resurse materiale.

4.2 Factorii si principiile de care trebuie sa se tina seama la formarea stocurilor de productie
4.2.1 Factorii care influenteaza formarea stocurilor de productie 4.2.2 Principiile de care trebuie sa se tina seama la formarea stocurilor

4.2.1 Factorii care influenteaza formarea stocurilor de productie

Factorii care influenteaza formarea stocurilor de productie

natura resursei materiale, destinatia in consum si conditiile de asigurare-furnizaredepozitare-conservare; in frecvente cazuri influenta acestor factori poate fi conjugata.

Ramuri cu productie continua:

unitati care practica tehnologii de tip industrial,

de crestere a animalelor sau

de producere a legumelor de sera, unitati de industrializare a produselor agricole, unitati de asigurare a serviciului pentru unitatile din agricultura si industria alimentara etc.

Pentru aceste unitati economice, factorii principali care influenteaza marimea stocurilor sunt:

a). Consumul mediu zilnic de resurse materiale

care este direct dependent de volumul si structura productiei. Aceasta conditioneaza direct structura materiala a stocurilor si indirect, prin necesarul de resurse pentru realizarea programelor de productie si nivelul de formare a stocurilor.

b). Frecventa aprovizionarilor de la furnizori (intervalul mediu intre doua

aprovizionari successive)

conditiile de livrare ale furnizorilor, cat si de cele de primire ale beneficiarului.

natura cererii, momentele de consum, natura resurselor, ciclicitatea productiei si lotizarea economica a fabricatiei la producatori (furnizori), evitarea suprastocarii nejustificate economic, etc.

c). Marimea minima privind livrarile de materiale ce se pot efectua de catre furnizori

stabilita de catre producator.

Acest factor defavorizeaza solicitantii in cantitati mici (inferioare acestei limite)

stocuri mai mari decat cele necesare in perioada imediata, amplificarea eforturilor investitionale

la cumparare la depozitarea-pastrarea materialelor.

d).Periodicitatea fabricatiei la producatori

conditioneaza intervalul minim la care se pot aproviziona resursele materiale de la sursa directa nu poate fi mai mic fata de intervalul de reluare a productiei sau de ciclul de fabricatie al produselor la asemenea unitati. Intervalul dintre doua reaprovizionari successive nu poate fi mai mic decat intervalul de reluare a productiei. Factorul acesta nu influenteaza pe consumatorii care se aprovizioneaza de la unitatile engross.

e). Modul de organizare a procesului de aprovizionare

amplasamentul stocurilor de resurse materiale influenteaza volumul stocurilor care se formeaza la nivelul subunitatilor de consum ale intreprinderii sub forma de stocuri pentru transport intern. unitatile economice care au subunitati de consum dispersate pe amplasamente diferite, aflate la distante apreciabile.

Minimizarea stocurilor - aplicarea strategiei de servire simultana a punctelor de consum de la stocul central sau comun.

f). Capacitatea de transport a mijloacelor folosite in aducerea resurselor materiale in corelatie cu distanta de transport,

corelare impusa de acest factor asigura realizarea procesului de transport al resurselor materiale cu cheltuieli cat mai mici. Marimea stocurilor este conditionata de capacitatea de transport.

g). Proprietatile fizico-chimice ale materialelor

Limiteaza durata de stocare in timp

a resurselor materiale perisabile,

a celor cu termene de garantie scurte, sau

a celor care, prin compozitia si structura specifica, se degradeaza, daca sunt stationate in stocuri pe o perioada mai mare de timp decat cea admisa de caracteristicile specifice, etc.

B.Ramuri de productie discontinua Factori:

a). Sezonalitatea consumului de resurse materiale determinat de sezonalitatea proceselor de productie agricola din cauza conditiilor naturale si de clima. formarea stocurilor de iarna, la resursele materiale a caror exploatare sau transport se intrerupe. Durata perioadei de sezon Marimea probabila a consumului aferent acesteia.

b). Sezonalitatea productiei de resurse materiale in intreprinderile producatoare (furnizoare)

caracteristic produselor agricole cu destinatie pentru prelucrare

(exemple?)

se constituie stocuri la nivelul unitatilor distribuitoare sau prelucratoare in vederea asigurarii continuitatii procesului de productie in perioada de extrasezon.

4.2.2 Principiile de care trebuie sa se tina seama la formarea stocurilor

Importanta stocurilor este relevata si de faptul ca ele fac parte dintr-un sistem complex de indicatori si dintr-o serie de corelatii de determinare si fundamentare, de conditionare si cauzalitate. Dintre principalele corelatii mentionam:

a).Corelatia dintre stocuri si norma de consum

Relatia de calcul a stocului curent: Sc=Cz*Iz, in care:

Sc=stocul curent Cz=consumul mediu zilnic Iz=intervalul intre doua aprovizionari Cz=Q*Nc Nc=norma de consum pe unitatea de produs Q=cantitatea de produse obtinute zilnic Sau: Cz=Npl/360

b).Corelatia intre stocuri si programul de productie sau desfacere

Npc=Q*Nc ->Nct si Nca in care:

Ncp=necesar de consum pentru realizarea programului de productie; Q=cantitatea de produse ce urmeaza a fi produsa; Nct=necesarul de consum tehnologic; Nca=necesarul de consum de aprovizionat;

Ncp depinde

De stocul mediu si de eficienta stocurilor, de indicatorii de eficienta ai stocurilor.

Volumul de productie

conditioneaza
nivelul si structura stocurilor

c) Corelatia dintre stocuri si cheltuielile de productie

Ponderea pe care acestea o au in totalul costului de productie: Ch S K%= Ch P

x 100

d) Legatura intre stocuri si viteza de rotatie a capitalului circulant.

Stocurile = componentele principale ale capitalului circulant Sistemul de relatii care exprima aceasta corelatie cuprinde doi indicatori: -Durata unei rotatii (Dr): Spv*360 Dr= Nv

sau

Spv Cmzv

Spv=stocul mediu de productie in expresie valorica (lei, mii lei, mil lei); Nv=necesarul valoric de resurse materiale pentru realizarea programului de productie (mii lei, mil lei ); Cmzv= consumul mdiu zilnic in expresie valorica.

-Numarul de rotatii (Nr) in perioada in perioada de gestiune: 360 Nv Nr= sau in care: Dr Spv

Nr=numarul de rotatii exprimat in zile.

e) Corelatia dintre stocurile de productie si indicatorii din programul de aprovizionare

Stocul de productie = stoc final

asigura continuitatea alimentarii consumului productiv atat in cursul perioadei de gestiune, cat si in primele zile ale anului urmator, pana la prima intrare de materiale;

Necesarul de materiale pentru indeplinirea programului de productie = stoc curent;

de cantitatile in care se asigura necesarul depinde direct nivelul de constituire a stocului current. Rezulta ca volumul fizic si valoric al necesarului de materiale pentru indeplinirea programului determina direct nivelul de formare a stocului current, implicit a celui de productie, ca si volumului capitalului circulant afferent.

f). Corelatia dintre stocurile de resurse materiale si capitalul tehnic al unitatilor agroalimentare

Stocurile sunt componente ale capitalului circulant

pe masura ce ele sunt trecute in consum, materialele din stoc

sunt transformate in produse sau incorporate in lucrari, servicii destinate vanzarii sau contractate de clienti.

g). O corelatie cu semnificatie economica deosebita este cea intre stocuri si veniturile firmei care reprezinta sursa de finantare a stocurilor

Modul de repartizare pe destinatii de utilizare a veniturilor agentilor economici.

raport continuu descrescator intre volumul de stocuri de resurse materiale si veniturile firmelor; se aloca o parte mai mica din venituri pentru formarea stocurilor de productie si o parte mai mare pentru fondurile destinate dezvoltarii unitatii, extinderii activitatii productive a acesteia si sporirii, astfel, a cifrei de afaceri.

In concluzie,

Stocul de productie este un indicator important al activitatii economice a unitatilor economice.

De nivelul acestuia depinde gradul de activizare a mijloacelor materiale si financiare de care dispune sau pe care si le-a asigurat unitatea economica si eficienta utilizarii lor.

De volumul si structura lor depind eforturile investitionale pe care trebuie sa le faca orice agent economic pentru

achizitionarea, aducerea, depozitarea si pastrarea resurselor materiale stocate.

4.3 Categorii de stocuri ce se creeaza in unitatile agricole si de industrie alimentara

Stocul curent Stocul de rezerva Stocul sezonier Stocul de pregatire si conditionare

A. Stocul curent

stocul de baza cuprinde cantitatea de resurse materiale ce trebuie sa existe permanent in intreprindere pentru asigurarea continuitatii productiei / desfacerii Elementele de baza care influenteaza stocurile sunt: cantitatea dintr-o resursa materiala care se consuma sau se vinde zilnic (Cz) perioada dintre doua aprovizionari (Tz).

Relatia de calcul a stocului curent

Sc=Cz*Tz

QjTzj Tz= : Qj Qj=cantitatea aprovizionata la o singura tranzactie Tzj=intervalul dintre aprovizionarea curenta si cea precedenta j=nr.de aprovizionari Ncp = , pentru un an=Ncp/360 ce inseamna necesarul pentru indeplinirea T programului de productie

Cz

Situatii: a). Intreprinderile productive isi pot autoproduce unele resurse materiale (de natura agricola)

stocul curent = necesarul pentru realizarea obiectivelor de plan necesarul de aprovizionat se realizeaza astfel: Na=Ncp+Sf-Si-Ri

unde Ri=Pi+Ss+Rrr

b). Autoproducerea si autoasigurarea este partiala, astfel pentru necesarul de aprovizionat va fi luata in calcul diferenta care nu se poate asigura din productie proprie. c). Resursele materiale trebuiesc achizitionate in totalitate din afara unitatii, ceea ce impune realizarea unei legaturi stranse cu unitatile producatoare, furnizoare care au productie ritmica:

Na=Ncp+Sf-Si

d). Pentru produsele cu termen de valabilitate limitat si care necesita conditii de transport si depozitare speciale stabilirea stocului curent trebuie sa se faca in functie de perioada de garantie.

B.Stocul de rezerva

acoperirea unor nevoi neprevazute care apar in activitatea unitatii si care nu au fost avute in vedere la stabilirea stocului curent stocuri de siguranta, intangibile sau pentru cazuri de forta majora Factori:

a). primirea cu intarziere a unor stocuri de la furnizori; b). aparitia unor conditii speciale in transportul diferitelor produse de la unitatile producatoare la cele consumatoare (timp nefavorabil).

c). primirea unor partizi mai mici sau de calitate inferioara celor prevazute in contract;
d). modificarea cererii pe piata, reducerea sau cresterea cererii determina modificari in structura productiilor si schimbari in necesarul de aprovizionat cu resurse materiale; e). influenta factorilor naturali (productia vegetala): inghet, seceta, inundatii; f).cazuri de crestere a consumurilor specifice datorate nerespectarii tehnologiilor de productie sau a uzurii morale a mijloacelor fixe utilizate (mai ales in industrie alimentara).

C. Stocul sezonier

specific agriculturii asigurarea consumului necesar in perioadele optime de executare a unor lucrari agricole Pentru industria alimentara

Stocul sezonier - cantitatea de materii prime necesare pentru prelungirea perioadei de fabricatie.

Factorii care influenteaza crearea stocurilor sezoniere sunt:

-sezonalitatea consumului productiv de resurse materiale (mai ales in sectorul vegetal); -sezonalitatea producerii resurselor materiale (de natura agricola); -sezonalitatea transportului; -procesul de depozitare in conditii de microclimat specific, etc.

Principalele resurse pentru care se constituie acest stoc sezonier sunt cele folosite in campanile agricole si de industrializare.

D. Stocul in pregatire (de conditionare)

pregatirea prealabila inainte de utilizarea in procesul de productie sau de vanzare

Exemplu - nutreturile grosiere. Stocul in pregatire (de conditionare) depinde de

consumul mediu zilnic (Cmz), timpul sau durata de pregatire a materialelor in vederea consumului productive (Tzp).

Sp=Cmz*Tzp

numai pentru anumite categorii de unitati cantitate constanta pentru o anumita perioada determinata.

4.5 Stocurile supradimensionate: cauzele constituirii lor si urmarile economice negative

Stocurile supradimensionate

= cantitatile de resurse materiale existente in unitatile productive, comerciale si/sau consumatoare de astfel de produse, care depasesc nevoile reale ale procesului de productie sau comert; a). stocuri cu miscare lenta depasesc cantitatile ce reprezinta stocul maxim normat si pot fi utilizate in unitatea economica in care s-au format, dar intr-o perioada viitoare celei de program; b). stocuri fara miscare (sau de prisos) resurse materiale care nu mai pot fi consummate in procesul de productie din unitatile economice unde s-au format si nici nu pot fi vandute pe piata.

SSD = o utilizare nerationala a resurselor materiale - afecteaza atat eficienta economica a fiecarei unitati, cat si economia nationala

CAUZELE FORMARII

INTERNE EXOGENE

CAUZELE INTERNE - sunt legate de modul de

prognozare a activitatii de asigurare cu resurse materiale

-nefundamentarea stiinfica a necesarului de aprovizionat;

-necorelarea programului de aprovizionare cu tehnologiile de productie; -necorelarea programului de aprovizionare cu modificarile ce intervin in structura de productie sau cu modificarile tehnologiilor de productie; -utilizarea unor norme de consum globale (valorice) fara a fi calculate pe baza normelor individuale, adica fara a fi fundamentate pe consumul in unitati fizice, pe categorii de resurse materiale si de produs; -necorelarea stocului initial cu stocul real existent la sfarsitul perioadei din perioada precedenta; -planificarea subiectiva a aducerii in unitatea agroalimentara a unor cantitati mari de resurse materiale fata de cele necesare, datorate unor relatii personale sau previziunii unei penurii pentru unele resurse materiale;

CAUZELE INTERNE

-realizarea partiala a lucrarilor prevazute in tehnologiile de productie ale diferitelor produse sau culturi; -receptia necorespunzatoare a resurselor materiale de catre unitatile beneficiare de resurse materiale; -lipsa unei organizari interioare a procesului de depozitare, manifestata prin nerepartizarea resurselor materiale pe depozite specializate; -asigurarea unor conditii de depozitare necorespunzatoare d.p.d.v. al conditiilor optime de pastrare; -evidenta defectuoasa a resurselor materiale data de neintocmirea documentelor primare privind intrarea si iesirea resurselor materiale (consumurile), ceea ce contribuie la diferente intre stocurile efective si cele prognozate;

-lipsa unor masuri de lichidare a stocurilor supradimensionate, cum ar fi: vanzarea catre alte unitati, atragerea in circuitul produselor interne sau a altor unitati de profil, casarea lor, etc.

CAUZELE EXOGENE - se datoreaza relatiilor

defectuoase cu furnizorii de resurse materiale

-nerespectarea de catre furnizori a obligatiilor contractuale punand termenele de livrare, a structurii resurselor materiale livrate, a calitatii materialelor etc;

-lipsa, in anumite perioade, a unor resurse materiale determina consumatorii ca, atunci cand gasesc pe piata aceste produse, sa le achizitioneze in cantitati mai mari, ceea ce contribuie la crearea de stocuri supradimensionate;
-situatia financiara precara a unitatilor economice aflate in avalul productiei agroalimentare (blocajul financiar) impune nerealizarea productiei si reducerea productiei; -resursele materiale achizitionate prin intermediul intreprinderilor distribuitoare nu sunt corelate, d.p.d.v. cantitativ si calitativ, cu nevoile reale ale unitatii agricole sau de industrie alimentara, deoarece intreprinderile de distributie incheie contracte, in numele beneficiarilor, cu unitatile producatoare de resurse materiale fara a lua in calcul necesarul strict (real) al beneficiarilor, etc.

Urmarile economice negative la nivel de unitate agroalimentara

-valorificarea necorespunzatore a resurselor, scaderea treptata a consumurilor de resurse materiale uzura fizica si morala a acestora contribuind la cresterea costurilor de aprovizionare;

-blocarea spatiilor de depozitare;

-blocarea de fonduri imobilizate in stocuri, reducerea vitezei de rotatie a stocurilor, apelarea la credite pentru sustinerea acestor stocuri;

-cresc cheltuielile suplimentare de depozitare prin prelungirea duratei de depozitare;

-cresc cheltuielile de productie prin cresterea costului cu materiale prime utilizate in procesul de productie si reducerea vitezei de rotatie a activelor circulante etc.

Urmarile economice negative la nivel de economie nationala

-formarea stocurilor supradimensionate, insotita de lipsa de supraveghere a acestora duce la imposibilitatea utilizarii acestora in alte ramuri, apelandu-se , in unele cazuri, la resurse materiale noi sau la importuri cu costuri foarte mari, ceea ce decapitalizeaza agentii economici interni; -blocajul financiar creat la nivelul unitatii unde au fost create stocurile supradimensionate, creaza blocaje financiare in lant, atat la unitatile din amonte cat si la cele din aval; -reducerea produsului intern brut prin scaderea aportului agentilor economici din tara la crearea acestuia, etc.

Nu numai supradimensionarea stocurilor constituie un fenomen negativ ci si lipsa de stoc.

Masuri impulsionarea furnizorilor, partenerii initiali de relatii de vanzarecumparare, pentru livrarea la termenele prestabilite sau cu anticipatie a loturilor de resurse materiale contractate (solicitate);

reconstituirea urgenta a stocului, indiferent de efortul necesar si sursa de provenienta; aprobarea consumului din stocul de siguranta (de rezerva), daca este format; apelarea la resurse ce pot inlocui pe cele deficitare; acceptarea lipsei de stoc si renuntarea sau reprogramarea fabricatiei produselor aflate sub incidenta actiunii (ca o ultima varianta) etc.

4.7. Metode de optimizare a stocurilor de resurse materiale

4.7.1 Metode curente de optimizare a stocurilor 4.7.2 Metode moderne de optimizare a stocurilor

4.7.1 Metode curente de optimizare a stocurilor

materiile prime si materialele al caror consum si aprovizionare au un caracter continuu, ritmic

Stocul curent: Sc=CzTz in care:

Sc=stocul curent; Cz=consumul mediu zilnic; Tz=intervalul dintre doua aprovizionari, care se exprima in zile.

Consumul mediu zilnic:

Ncp Cz= , in care: 360

Ncp- necesarul de consum pentru realizarea sarcinilor de productie.

Intervalul mediu dintre doua aprovizionari Qj*tj Tz= in care: Qj n=numarul intrarilor de materiale (partizilor); j=notatia simbolica a fiecarei partizi; Qj=cantitatea fiecarei partizi j; tj=intervalul de timp aferent fiecarei partizi j; Qj=cantitatea totala dintr-un material primita in perioada analizata.

4.7.2 Metode moderne de optimizare a stocurilor

Metoda Rambeaux
Metoda Wilson

Metoda Osipovici
Metoda de comparare si minimizare a cheltuielilor totale de aprovizionare

Metoda Rambeaux

Gestion economique des stoks, ed. Dunoud, Paris, 1963, doua coordonate:

cheltuielile de aprovizionare ocazionate de formarea stocurilor si cheltuielile de depozitare necesitate pentru pastrarea partizii de materiale dintre doua primiri succesive.

Marimea optima a stocului este data de punctul prin care cele doua coordonate asigura formarea stocului cu cheltuieli minime.

S=reprezinta stocul optim de aprovizionat in perioada de program; Qn=consumul normat din materialul pentru care se face calculul; Cl=costul de lansare a unei comenzi de aprovizionat; T=perioada pentru care se calculeaza stocul ; Cs=costul de stocaj pe unitatea de masura zilnica.

Qn Cl 2 t Cs

Pe baza elementelor de mai sus se calculeaza

intervalul dintre doua aprovizionari succesive:

S t T Qn

ritmul aprovizionarilor exprimat in numarul de aprovizionari in perioada prognozata:

Qn R cheltuielile minime de aprovizionare: S

Cm 2 Qn t Cl Cs

Metoda Wilson

Lotul optim pentru o comanda (egal cu stocul curent maxim):

2S A V T

, in care:

Q=reprezinta cantitatea optima de comandat; S=consumul normat al unui produs;

A=cheltuielile pentru o comanda;

V=pretul unitar al produsului; T=cheltuielile de stocare.

Metoda Osipovici

are in vedere optimizarea intervalului dintre livrari prin loturile de livrare comandate:

2B T a Cs

, in care:

T = reprezinta intervalul dintre livrari; B = cheltuielile de transport; a = consumul dintr-un anumit material intr-o anumita perioada (determinate in zile); Cs = cheltuielile de stocare.

Metoda de comparare si minimizare a cheltuielilor totale de aprovizionare

Marimea stocului curent de productie va fi optima atunci cand cheltuielile totale pe unitatea de material (t, m, n, etc) vor fi minime: Ca=Ct+Cd+Cpr, in care:

Ca=reprezinta cheltuielile de aprovizionare pe unitatea de material;

Ct=cheltuielile de transport;
Cd=cheltuielile de depozitare; Cpr=cheltuielile de primire-receptie.

Metoda de comparare si minimizare a cheltuielilor totale de aprovizionare

Marimea stocului curent de productie va fi optima atunci cand cheltuielile totale pe unitatea de material (t, m, n, etc) vor fi minime: Ca=Ct+Cd+Cpr, in care:

Ca=reprezinta cheltuielile de aprovizionare pe unitatea de material;

Ct=cheltuielile de transport;
Cd=cheltuielile de depozitare; Cpr=cheltuielile de primire-receptie.

4.8 Metode moderne de urmarire si analiza a stocurilor de productie

a). Metoda maxim-minim

b). Metoda ABC

Metoda maxim-minim

1.In primul moment se stabileste limita maxima si cea minima a stocului pe baza fisei fiecarui fel de material.

Limita maxima a stocului este data de nivelul stocului total de productie maxim limita minima de suma stocului de rezerva si a stocului de pregatire, adica la nivelul stocului total minim de productie.

2. In al doilea moment se atentioneaza (signalizeaza), prin note de signal elaborate de catre depozitul de materiale, depasirea stocurilor existente fata de stocurile normate maxime sau invers, a atingerii nivelului de productie minim normat.

Notele de signal sunt trimise de catre depozite serviciilor de aprovizionare pentru a lua masurile necesare.

3. In al treilea moment, serviciul (sectorul de aprovizionare al intreprinderii) ia masuri operative necesare

fie pentru valorificarea stocurilor supradimensionate, fie pentru urgentarea primirii partizilor de materiale de la furnizor in vederea completarii stocurilor de materiale existente in depozit pana la limita normala a acestora.

Principala masura care se impune in vederea utilizarii acestei metode o constituie imbunatatirea sistemului de evidenta a materialelor in depozit. Fisa de magazie (depozit) in industria alimentara are rubrici speciale, pentru fiecare sortiment de materiale, privind stocul maxim normat si stocul minim normat. Coloanele si randurile fisei de magazie ofera posibilitatea cunoasterii in orice moment a nivelului stocului de materiale din magazie care poate fi comparat cu stocul maxim normat sau stocul minim normat si apoi sa se ia masurile necesare in functie de situatie. Fisa de magazie (depozit) in agricultura nu cuprinde rubricile privind stocul maxim normat si stocul minim normat, ceea ce ingreuneaza urmarirea stocurilor si luarea unor masuri operative atunci cand apar stocurile supradimensionate sau cand stocurile scad sub cele minim normate. Odata cu imbunatatirea fisei de magazie este necesar ca sectorul (compartimentul) de asigurare din fiecare intreprindere sa faca cunoscut, la inceputul anului, fiecarui depozit (magazie) care sunt stocurile minime si maxim normate pe diferite perioade ale anului.

Metoda ABC

Aceasta metoda presupune urmarirea diferentiata a stocurilor de productie in functie de ponderea detinuta pe diferitele grupe de materiale in totalul stocurilor de productie d.p.d.v al numarului lor, cat si d.p.d.v. al valorii materialelor. Ea porneste de la constatarea ca cea mai mare parte din valoarea stocurilor este cuprinsa (concretizata) intr-un numar foarte restrans de mijloace de productie, dar care au un rol cheie in procesul de productie si in circulatia mijloacelor de productie. Metoda ABC presupune gruparea materialelor ce se constituie in stoc de productie in trei grupe: A, B si C. Aceasta grupare se face d.p.d.v. al ponderii pe care o are valoarea stocului fiecarui material in valoarea totala a stocurilor de productie pe toate felurile de resurse materiale, adica pe intreaga structura de materiale.

Grupa A cuprinde cca 15% din numarul total de pozitii prevazute in nomenclatura stocurilor de productie, dar care detin o pondere de 70% din valoarea totala a stocurilor de productie; Grupa B care cuprinde cca 25% din nomenclatorul stocurilor de productie, dar care au o valoare de 20% din valoarea totala a stocurilor de materiale; Grupa C care cuprinde restul pozitiilor prevazute in nomenclatura stocurilor de materiale care reprezinta cca 60%, dar care au o pondere de numai 10% din valoarea totala a stocurilor de productie.

In conformitate cu metoda ABC controlul si urmarirea situatiei si miscarii stocurilor de productie se face in modul urmator:

stocurile de productie din grupa A se controleaza zilnic sau cel putin de cateva ori pe luna;
stocurile din grupa B se analizeaza lunar (de obicei la inceputul fiecarei luni); stocurile de productie din grupa C se controleaza trimestrial sau si mai rar.

Se analizeaza foarte des materialele care fac parte din grupa A, se analizeaza lunar cele din grupa B si mai rar cele din grupa C.

volum mai mare de munca omeneasca. introducerea tehnicilor moderne de calcul conditie esentiala.

Experienta mondiala arata ca numai cu ajutorul calculatoarelor se poate asigura, nu numai un control de calitate asupra situatiei stocurilor existente si compararea lor cu stocurile normate, ci si posibilitatea de a se prognoza modificarile ce vor surveni in evolutia viitoare a stocurilor materiale, bineinteles in raport de evolutia de perspectiva a productiei si a consumului de materiale.