Sunteți pe pagina 1din 13

Facultatea de Drept. DREPTUL MEDIULUI Anul II I. General. Definitia, metoda de reglementare si obiectul dreptului mediului.

DREPTUL MEDIULUI = ramur de drept distinct din sistemul de drept romnesc, format din totalitatea normelor juridice care reglementeaz relatiile dintre persoane stabil ite n legtur cu protectia si dezvoltarea mediului. Trsturile specifice dreptului mediului sunr reprezentate de: ramur de drept distinct n sistemul nostru de drept; ramur de drept format din norme juridice specifice, ce prezint trsturi comune; normele dreptului mediului reglementeaz relatiile sociale formate n procesul de pr evenire a polurii, n ameliorarea si dezvoltarea mediului, n sanctionarea faptelor p oluante. OBIECTUL dreptului mediului l reprezint relatiile sociale ce se nasc n legtur cu cons ervarea si dezvoltarea mediului natural si artificial. Relatiile sociale reglementate de normele dreptului mediului sunt: ~ relatii sociale stabilite n scopul prevenirii polurii mediului si producerii pag ubelor ecologice; ~ relatii sociale formate n scopul evitrii producerii unor daune ecologice; ~ relatii sociale stabilite n scopul mbunttirii conditiilor de mediu; ~ relatii privitoare la structura organizatoric a protectiei mediului. METODA de REGLEMENTARE n dreptul mediului reprezint pozitia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relatiilor sociale de mediu. Relatiile soci ale privind protectia si dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imper ative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Statul intervine n mod autoritar si direct n reglementarea juruduc a raporturilor s ociale de mediu datorit faptului c protectia si dezvoltarea mediului reprezint o pr oblem de interes national. Principiile dreptului mediului. Principiile dreptului mediului => reprezint idei cluzitoare ce exprim adevruri fat de care activitatea legislativ si desfsurarea activittilor de protectie si dezvoltare a mediului trebuier s fie conforme. Principiile cuprind reguli ce exprim esenta po liticii de mediu a statului si pot fi deduse fie pe cale de interpretare a regle mentrilor legale, formulate n doctrin, fie pot fi formulate direct n normele juridic e. Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt: Principiul prevenirii polurii => presupune att activitti de prevenire a producerii polurii sau de degradrii mediului, ct si activitti de limitare sau eliminare a efect elor duntoare a;e polurii, nsotite de stabilirea responsabilittilor si sanctiunilor c e se impun. Principiul precautie n luarea deciziilor de ctre autorittile cu atributii n protecti a mediului. Precautia ca msur de prudent, trebuie s caracterizeze luarea oricrei deci zii n domeniul protectiei mediului n scopul excluderii oricror riscuri de poluare. Principiul conservrii biodiversittii si a ecosistemelor => presupune protectia eco sistemelor, conservarea biodiversittii, precum si utilizarea si gospodrirea durabi l a resurselor naturale ale mediului. Principiul poluatorul plteste => exprim ideea c cel ce polueaz va suporta rigorile leg ii indiferent dac este culpabil sau nu. Principiul cooperrii => aplicabil n domeniul protectiei mediului ntre cei ce detin, administreaz si folosesc factorii de mediu pornind de la premisa dup care lupta mp otriva polurii, pe plan intern, este eficient numai dac ntre stat, agentii economici , organele nestatale si cetteni exist o cooperare n acest sens. Lund n considerare re alitatea c poluarea nu are frontier, se impune cu necesitate si cooperarea interna tional ntre state dar si ntre diferitele organizatii si organisme internationale n s copul prevenirii si nlturrii efectelor polurii. Principiul priorittii snttii si vietii oamenilor => se exprim ideea dup care omul este cel mai important element al mediului, el ocupnd o pozitie central n mediul natura l, ceea ce impune protectia vietii si snttii sale prin toate mijloacele.

Principiul utilizrii durabile => semnific obligatia general de a conserva si proteja mediul, ca si patrimoniu comun al umanittii, n scopul mentinerii sale, cel putin n starea n care a fost mostenit si a transmiterii sale, generattiilor urmtoare. Principiul dezvoltrii armonioase a activittilor economico-sociale si de protectie a mediului => exprim cerinta integrrii activittii de protectie a mediului n complexu l activittilor economico=sociale, a realizrii unei armonii ntre aceste activitti, n s copul satisfacerii intereselor globale. Institutiile dreptului mediului. Principalele institutii ale dreptului mediului din Romnia sunt: a). Agentia National pentru Protectia Mediului nfiintat prin HG nr. 1625/2003 este o institutie public, cu personalitate juridic, finantat de la bugetul de stat, are calitatea de organ de specialitate al administratiei publice centrale, n subordin ea Ministerului Mediului si Gospodrii Apelor. Dintre atributiile Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului putem enunta: -autorizeaz activittile cu impact asupra mediului; -constat neconformittile cu actele de autorizare; -asigur suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor si politicilor n domeniul p rotectiei mediului; -coordoneaz realizarea planurilor de actiune sectoriale si a planului de actiune pentru protectia mediului; -monitorizarea stadiului ndeplinirii angajamentelor n domeniul protectiei mediului , asumate de procesul de aderare la UE. b). Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunrii nfiintat prin HG nr. 983/1990 pr ivind organizarea si functionarea Ministerului Mediului. Ulterior Administratia a fost organizat prin HG nr. 264/1991 ca institutie public cu personalitate juridi c, finantat de la bugetul administratiei de stat, avnd ca obiective n activitate: ~ redresarea ecologic a Deltei Dunrii si conservarea genofondului (biodiversittii) si ecofondului; ~ cunoasterea capacittii productive si dimensionarea exploatrii resurselor din Del ta Dunrii n limitele ecologice admisibile; ~ coordonarea lucrrilor hidrotehnice att pentru asigurarea unei mai bune circulati i a apei pe canale, ghioluri si lacuri, ct si pentru mpiedicarea fenomenelor de er oziune a platformei marine; ~ cercetarea fenomenelor deltaice; ~ stabilirea locurilor de vntoare si de pescuit, precum si a conditiilor de desfsur are a acestor activitti; ~ stabilirea modului de circulatie si acces n Delta Dunrii al brcilor, salupelor, n avelor fluviale si maritime, persoanelor si grupurilor de cercettori; ~ stabilirea criteriilor de dezvoltare a asezrilor umane si a turismului; ~ prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalitti pentru sanctionarea ab aterilor de la regulile de desfsurare a activittii n Delta Dunrii. Dintre atributiile Administratiei putem aminti: de gestionarea, evaluarea, stabi lirea si aplicarea msurilor de conservare si refacere a ecosistemelor deltaice, a utorizarea activittilor cu impact asupra mediului, de informare si educare ca si atribuirea de norme si reglementri pertinente. c). Garda de Mediu nfiintat prin HG nr. 1167/2001. Prin HG nr. 308/2005 a primit t itulatura de Garda National de Mediu si a trecut direct n subordinea ministrului m ediului si gospodririi apelor. Este un organ de control cu statut specific, perso nalul grzii are calitatea de functionar public, este ncadrat pe functia de comisar , poart uniform si nsemne distincte si este dotat cu armament de serviciu. Dintre atributiile Garzii putem enunta: controlul operativ inopinat al instalati ilor cu impact major asupra mediului, participarea la interventiile pentru elimi narea si diminuarea efectelor polurii asupra factorilor de mediu, precum si la pr evenirea polurilor accidentale, controleaz si constat nclcrile legislatiei n materie, olaboreaz cu unittile de politie si/sau jandarmerie la contatarea faptelor care co nstituie infractiuni, n vederea sesizrii organelor de cercetare penal. d). Administratia Fondului pentru Mediu. nfiintat prin Legea nr. 73/2000, este o i nstitutioe de utilitate public cu personalite juridic, sub autoritatea Ministerulu i Apelor si Protectiei Mediului, ce are ca obiect de activitate gestionarea fond

ului de mediu. Tehnici de protectia mediului Studiul de impact ecologic. MEDIUL = notiune fundamental si atotcuprinztoare prin care se ntelege lumea vie si cea nensufletit, n principiu, aproape tot ce nconjoar omul. Mediul si factorii de med iu sunt afectati n cea mai mare msur de poluare, capabil s afecteze si s deterioreze e chilibrul ecologic. Pornind de la faptul c, poluarea mediului este consecinta sit uatiei economice a unei tri sau regiuni, este necesar ca msurile de prevenire si d e protectie a mediului s reprezinte un factor al oricrui proces economic al oricrui popor. PROTECTIA MEDIULUI = activitate uman ce are ca scop concret prevenirea polurii, me ntinerea si mbunttirea conditiilor de viat pe Pmnt. Sarcina protectiei mediului aparti ne ntregii societti si se realizeaz n interesul ntregii omeniri. Aceasta este privit s ub 2 aspecte si anume: - protectia mediului are ca sarcin general descoperirea cau zelor si surselor polurii, stabilirea modalittilor de prevenire, reducere si nlturar e a efectelor polurii; - protectia mediului are ca sarcin concret, protectia diferi telor elemente componente ale mediului natural si artificial. Prin IMPACT ASUPRA MEDIULUI = se ntelege orice efect direct sau indirect alunei a ctivitti umane desfsurate ntr-o anumit zin, care produce o schimbare a sensului de ev olutie a calittii mediului si a ecosistemelor, schimbare care poate afecta sntatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau a conditiilor socioeconomice. Obiectivele studiului de impact au n vedere: ~modurile de amplasare a obiectivului n mediu; ~modificrile posibile ce pot interveni n calitatea factorilor de mediu prin promov area proiectului sau activittii; ~ nivelul de afectare a factorilor de mediu, a snttii populatiei sio a riscului dec lansrii unor accidente sau avarii cu impact major asupra mediului; ~ modul de ncadrare n reglementrile legale privind protectia mediului; ~ posibilittile de acceptare sau nu a proiectului sau activittii. Pentru efectuarea studiul de impact , Autoritatea Teritorial pentru Protectia Mediul ui, mpreun cu titularul proiectului sau activittii analizeaz scopul activittii propus e si stabileste dac proiectul sau activitatea poate fi reglementat pe linie de pro tectie a mediului. Fazele procedurii de evaluare a impactului asupra mediului sunt: cererea, nsotit de descrierea proiectului; ncadrarea actiunii propuse n tipurile de activitti care se supun sau nu studiului d e impact asupra mediului; analiza scopului actiunii propuse; ntocmirea ndrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei fcute; prezentarea de ctre titularul proiectului sau al activittiia raportului privind st udiul de impact asupra mediului; analiza preliminar a raportului de ctre Autoritatea pentru Protectia Mediului si a cceptarea sau dispunerea motivat a refacerii acestuia; aducerea la cunostinta public a raportului; decizia final a autorittii de mediu; eliberarea sau respingerea motivat a acordului sau autorizatiei. STUDIUL de IMPACT = este un acord provizional ce anticipeaz aparitia efectelor co mplexe, genernd scenarii si strategii de actiune. ACORDUL de MEDIU = actul tehnico-juridic ce se emite n prim faz de proiectare a obi ectivelor de investitii, potrivit prevederilor legale privind protectia factoril or de mediu si se solict pentru fiecare investitie n parte. Proiectantul, beneficiarul si constructorul AU OBLIGATIA respectrii stricte a aco rdului de mediu emis, precum si a lucrrilor suplimentare fat de documentatia de ba z nscrise n acestea. Autoritatea Teritorial pentru Protectia Mediului analizeaz docum entele depuse n vederea obtinerii acordului de mediu, ncadreaz actiunea propus n tipu rile de obiective si activitti care se supun sau nu studiului de impact asupra me diului si stabileste competenta de emitere a acesteia. AUTORIZATIA de MEDIU actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile s i parametrii de functionare pentru activittile existente si pentru cele mai noi,

pe baza acordului de mediu. Evaluarea impactului asupra mediului n legislatia romneasc. STUDIUL de IMPACT = este tehnica juridic obligatorie n vederea obtinerii autorizat iei de mediu. Potrivit art. 3 din HG nr. 918/2002 evaluarea impactului asupra med iului identific, descrie si evalueaz n mod corespunztor si pentru fiecare caz, efect ele directe si indirecte ale proiectului asupra urmtorilor factori: - fiinte uman e, flor si faun; - sol, ap, aer, clim si peisaj; - bunuri materiale si patrimoniu cu ltural; - interactiunea dintre factorii mentionati mai sus. Evaluarea impactului asupra mediului este o operatiune de pregtire a documentatie i privind fezabilitatea proiectului. Acest faz cuprinde: -etapa de ncadrare a proiectului n procedura de evaluare a impactului asupra mediu lui; -etapa de definire a domeniului evalurii si de realizare a raportului privind rez ultatul evalurii; -etapa de analiz a calittii raportului privind studiului de evaluare a impactului asupra impactului. Beneficiarii studiului de impact sunt: - investitorii sau titularii de investiti e; - factorii decizionali; - publicul; - specialistii; - consilierii; - mass-med ia; - alti factori politici, obstesti sau de alt natur. Metodologia privind aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediulu i si de emitere a acordului de mediu a fost aprobat prin ord.inul ministrului ape lor si protectiei mediului, nr. 860/sept 2002. Cererea de aord de mediu este obl igatorie pentru investitiile noi ca si pentru modificarea celor existente. Activ ittile pentru care este necesar acordul de mediu fac parte din domeniile: transpo rturi, energie, constructii hidrotehnice, eliminarea deseurilor si a ambalajelor , aprarea national, sport, turism, agrement, industrie. Procedura de autorizare es te public, publicitatea ei fiind asigurat de Autoritatea pentru Protectia Mediului , care va mediatiza proiectele si activittile pentru care se cere acord sau autor izatie de mediu, precum si studiile de impact.

Rspunderea civil pentru prejudiciul ecologic. Rspunderea civil = intervine atunci cnd prin fapta ilicit svrsit se cauzeaz un prejud u patrimonial, ce trebuie reparat. Problema rspunderii reparatorii pentru daune e cologice produse se solutioneaz conform principiului poluatorul plteste . Rspunderea e ste obiectiv, indiferent de culp si solitar, cazulpluralittii autorilor. Rspunderea civil delictual n dreptul mediului intervine n situatia n care se ntrunesc umulativ urmtoarele conditii: ~ svrsirea unei fapte ilicite; ~ cauzarea unui prejudiciu (daun) ecologic; ~ existenta unui raport de cauzalitate; ~ capacitatea delictual a autorului n momentul svrsirii faptei ilicite; ~ culpa autorului faptei ilicite nu este necesar a fi dovedot, dat fiind caracter ul obiectiv al rspunderii civile de mediu. DAUN ECOLOGIC = considerat ca fiind acea vtmare care aduce atingere tuturor factorilo r de mediu, sub o form sau alta, cu efecte ireversibile si cu consecinte greu de stabilit. Victima prejudiciului ecologic se apreciaz c este mediul. Prejudiciile ecologice p ot fi cauzate factorilor naturali sau artificiali si n functie de gravitatea lor se grupeaz n deteriorri ale mediului si dezastre ecologice. Pentru a interveni rspun derea civil n dreptul medioului, prejudiciul trebuie s ndeplineasc ca conditii: - s fi e patrimoniale; - s fie cert; - s fie determinat ca ntindere, ca valoare. Deoarece evaluarea exact a prejudiciului nu este [posibil ntotdeauna, se prevede prin Legea mediului, obligatia poluatorului de a repara prejudiciul cautat si de a reface c adrul natural deteriorat, ncercnd o restabilire a conditiiloer anterioare producer ii prejudiciului.

Rspunderea contraventional n dreptul mediului. Rspunderea contraventional = forma de rspundere civil cea mai frecvent ntlnit n situa nerespectrii regulilor privitoare la protectia factorilor naturali de mediu. Put

em aminti: - neasigurarea de ctre autorittile administrative publice locale a informatiei age ntilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la existenta n zon de ar ii protejate si monumente ale naturii; - neluarea msurilor de interdicti a accesului n zonele protejate a vehiculelor, de ctre administratorii acestora; - culegerea, detinerea, comercializarea de plante si animale declarate monumente ale naturii; - desfsurarea n zonele protejate, de activitti fr acord sau autorizatie de mediu. Sanctiunea ce se aplic pentru astfel de fapte este amenda contraventional, al crui cuantum se actualizeaz prin hotrri de guvern. CONTRAVENTIA ECOLOGIC = fapta svrsit cu vinovtie, de un pericol social mai redus dect infractiunea prin care se aduce atingere factorilor de mediu. Contraventia ecolo gic de mediu cuprinde: ~ obiectul; ~ subiectul; ~ fapta ilicit (const n a face ceva ce nu este permis, a actiona ntr-un mod prohibit de normele juridice imperative d in legislatia mediului); ~ vinovtia (contravenientul poate actiona ilicit cu inte ntie sau din culp). AMENDA CONTRAVENTIONAL = sanctiunea cea mai frecvent utilizat pentru nclcarea normel or de drept al mediului prin fapte contraventionale. Reprezint suma de bani pe ca re contravenientul trebuie s o plteasc (voluntar sau ilicit), cuantumul ei fiind st abilit n functie de gradul de pericol social al faptei, de mprejurrile svrsirii fapte i si urmrile ei, precum si de persoana contravenientului. Ca sanctiuni contraventionale complementare avem: confiscarea sau sechestrarea unor bunuri ce au legtur cu fapta contraventional si c are trec n proprietatea statului, fr plat, urmnd a fi valorificate, conservate sau di struse, dup caz; anularea sau suspendarea autorizatiei obtinut pe baza unor date sau informatii fa lse; refuzul de acordare de aprobri sau licente de import pe timp de 2-10 ani pentru p roduse, substante sau deseuri toxice dac nu se conformeaz dispozitiilor cerute n ac est sens; retragerea avizului pentru operatiuni de comert exterior pentru o perioad cuprins n tre 2 si 10 ani, pentru cei ce nu respect regimul impus pentru diferite substante , produse destinate operatiunilor de comert exterior; suspendarea sau ncetarea unor activitti pe diferite perioade. Principalele etape ale procedurii contraventionale sunt: - constatarea contraven tiilor ecologice; - aplicarea sanctiunilor contraventionale (pe baza procesuluiverbal de constatare a contraventiei); - mpotriva procesului-verbal de constatare si aplicare a sanctiunii se poate face plngere n termen de 30 de zile de la data comunicrii actului, care se depune la organul din care face parte agentul constat ator, urmnd a se nainta judectoriei pe a crei raz teritorial s-a svrsit contraventia; gerea suspend executarea iar hotrtrea judectoreasc este definitiv si executorie. Dup natura lor, sanctiunile contraventionale se execut sub form de amend contravent ional sau sanctiune de suspendare, retragere sau anulare a autorizatiei de functi onare.

Rspunderea penal n dreptul mediului. alturi de celelalte forme ale rspunderii juridice specifice dreptul Rspunderea penal ui mediului este un mijloc represiv important pentru protectia si dezvoltarea me diului. Rspunderea penal pentru nclcarea legislatiei mediului, se nscrie n cadrul rspu derilor infractionale. INFRACTIUNEA ECOLOGIC = este fapta socialmente periculoas, svrsit cu vinovtie, ce repr ezint o amenintare a intereselor societtii n domeniul protectiiei mediului, a vieti i si snttii oamenilor. Infractiunea ecologic este acea fapt periculoas ce const n pol ea mediului (natural sau artificial), perturbarea activittii de prevenire, reduce re sau nlturare a poluarii, de natur a pune n pericol sntatea oamenilor, animalelor si plantelor sau s prouc mari pagube economiei nationale. Infractiunea ecologic este un element constitutiv al raportului de rspundere penal n dreptul mediului. Raportu l dreptului mediului cuprnde: subiectele ce pot fi active (persoane fizice sau persoane juridice);

continuul obiectul. Pentru angajarea rspunderii penale n dreptul mediului, infractiunea ecologic trebui e s aib un pericol social ridicat si s reprezinte o serioas amenintare a intereselor globale ale oamenilor, plantelor si animalelor, a bunurilor materiale. Rspundere a penal se aplic ca ultim msur si are ca sarcin protejarea relatiilor sociale de mediu prin reprimarea infractiunilor ecologioce. n functie de pedepsele aplicabile inf ractiunile ecologice pot fi: ~ infractiuni de pericol calificat; ~ infractiuni de rezultat si de pericol. Dup obiectul supus ocrotirii, infractiunile sunt grupate n: a). Infractiuni prin care se aduc atingeri activittilor economice si sociale cu i mpact asupra mediului, care la rndul lor se grupeaz n: -infractiuni cu privire la procedura de autorizare; -infractiuni la regimul substantelor si deseurilor toxice si periculoase; -infractiuni la regimul ngrsmintelor chimice si pesticidelor; -infractiuni la regimul protectiei mpotriva radiatiilor ionizate. b). Infractiuni prin care se aduce atingere protectiei resurselor naturale si co nservrii biodiversittii care, la rndul lor cuprind infractiuni privind protectia ap elor si ecosistemelor acvatice.

II. Special. Regimul ariilor protejate si a monumentelor naturii Regimul juridic de protectie si conservare a rezervatiei biosferei Delta Dunrii. ARIA PROTEJAT = reprezint zona delimitat geografic, cu elemente naturale rare sau n procent ridicat, desemnat sau reglementat si gospodrit astfel nct s ating unele obiec e specifice de conservare, ea cuprinde parcuri nationale, rezervatii naturale si ale biosferei, monumente ale naturii si altele. Conform Ord. de Urg. nr. 236/20 00, aria protejat este definit ca fiind zona cu perimetrul legal stabilit ce are u n regim special de ocrotire si conservare, zon n care exist specii de plante si ani male slbatice, elemente si formatiuni biografice, peisagistice, geologice, paleon tologice, speologice sau de alt natur, cu valoare ecologic, stiintific sau cultural d eosebit. Constituirea ariilor protejate si declararea de monumente ale naturii ocup un loc important n cadrul modalittilor, al mijloacelor de protectie si conservare a natu rii. Categorii de arii protejate avem: a). Rezervatiile naturale => zone de o frumusete particular ce cuprinde elemente sau specii animale sau vegetale ce posed caracteristice unice, reprezentative. El e cuprind suprafete de teren sau de ap, destinate conservrii unor medii de viat car acteristice. Exist rezervatii naturale forestiere, botanice, geografice, speologi ce, ornitologice, zoologice, maritime, etc. Ele sunt supuse unui regim de protec tie, strict din partea statului, fiind interzise activittile si accesul omului, c u exceptia scopurilor stiintifice. b). Parcurile naturale =>sunt supuse controlului statului, avnd limitestabilite f erm. Accesul publicului este permis ns, vntoarea si pescuitul sunt permise numai n an umite conditii. c). Rezervatiile stiintifice => cuprind ecosisteme deosebite, specii de plante s i animale de important stiintific natural, ce reprezint subiect de studiu pentru cer cetarea si cunoasterea stiintific. d). Monumentele naturii => cuprind specii de plante si animale rare sau pe cale de disparitie, arbori seculari, fenomene geologice unice de interes stiintific s au peisagistic (pesteri, chei, cascade). Ele desemneaz un element natural individ ualizat, concret si fac parte din ariile protejate. Pentru asigurarea msurilor speciale de protectie a bunurilor patrimoniului natura l, se instituie un regim juridic diferential pentru categoriile de arii protejat e stabilite la nivel national si international. Persoanele fizice si juridice au urmtoarele atributii n ceea ce priveste regimul j uridic general al ariilor protejate: s respecte statutul suprafetelor limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturi i pe care s-au identificat elemente ce necesit a fi ocrotite;

s gospodreasc ecologic si durabil suprafetele pe care le detin n calitate de proprie tari si care sunt declarate arii protejate sau monumente ale naturii; sa nu culeag si s nu comercializeze plante declarate monumente ale naturii; s nu captureze, detin sau s comercializeze animale declarate monumente ale naturii ; s nu disloce, detin sau s comercializeze piese mineralogice, speologice, paleologic e, ce provin din locuri declarate monumente ale naturii; s nu introduc n tar, cu exceptia celor prevzute de lege, culturi de microorganisme, p lante si animale vii, fr acordul autorittii centrale pentru protectia mediului. Toate suprafetele terestre si acvatice ce apartin domeniului public si care dato rit valorii patrimoniului natural, necesit instituirea regimului de arie protejat, vor rmne n proprietatea statului si vor dobndi regim de protectie. Modul de constitu ire si de administrare a ariilor protejate va lua n considerare interesele comuni ttilor locale n scopulpstrrii practicilor si cunostintelor traditionale locale n valo rificarea acestor resurse n beneficiul lor. Ariile naturale protejate se evidentiaz n planurile nationale si n zonele de amenaj are teritorial si de urbanism. Potrivit art.18 din Ord. de Urg. nr. 236/2000 administrarea ariilor protejate se face prin: structuri ale administratiei special constituite; regii autonome; companii; societti nationale si comerciale; autoritti ale administratiei locale; servicii descentralizate ale administratiei publice centrale; institutii de cercetare, de nvtmnt, stiintifice; muzee; organizatii non-guvernamentale; persoane fizice cu calitatea de custode, pentru ariile ce apartin domeniului pub lic si nu necesit structuri ale administratiei special constituite. Legea nr. 137/1995 dispune c mentinerea si dezvoltarea retelei nationale de arii protejate si de monumente ale naturii are drept scop, conservarea unor habitate naturale, a biodiversittii, a structurilor cu valoare ecologic, stiintific si peisa gistic. Pe plan international avem: ~ Conferinta General ONU de la Stockholm 1972 unde s-au adoptat Recomandrile 37 do cument international ce reglementeaz protectia ariilor si monumentelor naturii. S e cere guvernelor s-si uneasc si coordoneze eforturile pentru gospodrirea zonelor p rotejate, s ncheie acorduri n domenii ca: schimbul de informatii, dispozitii legisl ative de interes mondial, protectia plantelor si animalelor, reglamentri privind pescuitul, vntoarea, etc. ~ La Conferinta ONU si UNESCO pentru Educatie, Stiint si Cultur de la Paris din 19 72 s-a adoptat Conventia privind patrimoniul cultural si natural care si-a propu s s realizeze o reunificare si reconciliere ntre patrimoniul cultural si cel natur al, considerate componente ale patrimoniului universal, pentru a crui ocrotire tr ebuie s coopereze ntreaga comunitate international; ~ Conventia asupra protectiei naturii n Pacificul de Sud 1976 recomand crearea de zone protejate, parcuri si rezervatii nationale n aceast zon a glogului; ~ Conventia Bennelux n domeniul conservrii naturii si al protejrii peisajelor din 1 982 propune delimitarea si acordarea unui statut special zonelor protejate trans frontaliere si a zonelor importante pentru speciile migratoare; ~ Acordul International asupra pdurilor tropicale, Geneva, 1983; ~ Conventia asupra conservrii naturii si a resurselor naturale, Kuala Lumpur, 198 5 care prevede 2 categorii de zone protejate, respectiv parcurile nationale si r ezervatiile. Prin lungimea si volumul su de ap, Dunrea este al II-lea fluviu din Europa si unul dintre cele mai importante la nivel international. n scopul opririi proceselor de degradare a Deltei Dunrii si a reconstructiei sale ecologice, au fost luate o serie de msuri, inclusiv legislative. Astfel, prin Dec retul nr 103/1990 s-a dispus oprirea lucrrilor de aplicare a programului de amena

jare si exploatare integral a Deltei, n scopul elaborrii de studii ce cuprind msuri pentru utilizarea rational, redresarea si mentinerea echilibrului n zon. Prin Decre tul 187/1990 tara noastr a aderat la Conventia privind patrimoniul mondial, cultu ral si natural iar Delta Dunrii a fost nscris n 1991 pe lista patrimoniului mondial, fiind declarat rezervatie a biosferei. Delta Dunrii a fost nscris si pe lista afere nt Conventiei asupra zonelor umede de la Ramsar/1972 prin care I s-a stabilit un regim national si international de protectie si conservare. Delta Dunrii este o regiune de important national si international, dar care este si foarte fragil, fiind supus polurii sub diferite forme dar si unei explotri national e cu consecinte negative. Avnd calitatea recunoscut de patrimoniu natural mondial si de zon umed de important international, Delta Dunrii trebuie supus unui regim de pr otectie si dezvoltare durabil. Legea nr. 82/1993 priveste constituirea Rezervatie i Deltei Dunrii si cuprinde dispozitii referitoare la regimul general si special de protectie, regimul de administrare si regimul sanctionator. Pe lng sistemul com plex de protectie si conservare a Deltei Dunrii, Legea nr. 82/1993 cuprinde si un ansamblu de sanctiuni juridice (contraventionale, civile, penale) menite s contr ibuie la asigurarea aplicrii si respectrii sale. Regimul juridic general al Deltei Dunrii este completat si de prevederile documentelor internationale n materie (ra tificate de tara noastr), n scopul mentinerii echilibrului ecologic, a stabilirii unor msuri de gestionare si dezvoltare durabil a acestei resurse naturale. Regimul juridic al organismelor modificate genetic. Regimul juridic al pdurilor (Codul Silvic). PDURILE reprezint cel mai important stlp de rezistent al sistemului ecologic, avnd o important existential n viata oricrui popor, ca factor de genez, conservare si dezvol tare a fiintie nationale. Functiile multiple (ecologice, sociale si economice) a le pdurii presupun instituirea si existenta unor mijloace de protectie adecvate a le acesteia. Pentru realizarea functiilor pdurii este necesar un ansamblu de mijl oace de protectie care s armonizeze sfera intereselor ecologice, sociale si econo mice. Un rol important n cadrul mijlocelor de protectie a fondului forestier l ocu p categoria instrumentelor juridice. n acest sens, tara noastr a ratificat mai mult e acte normative internationale care stabilesc principii si orientri de conservar e si protejare a pdurilor si de gestionare durabil a acestora, si a adoptat pe pla n intern numeroase legi si alte legi normative. Cadrul legal general al ocrotiri i si dezvoltrii pdurilor l constituie Legea 26/1996 CODUL SILVIC protectia pdurilor si stabilirea regimului silvic, precum si alte legi aferente. O latur distinct a p rotectiei juridice a pdurilor o reprezint ansamblul de norme juridice speciale pri vind aprarea acestora. Se evidentiaz normele juridice referitoare la paza pdurilor. Aceasta se asigur si exercit conform Codului Silvic de ctre Regia National a Pdurilo r. Paza pdurilor proprietate privat se asigur de ctre proprietarii acestora cu sprij inul organelor silvice, a unittilor de politie, jandarmerie, pompieri, prefecti, consilii locale si judetene, n limita atributiilor ce le revin conform legii. PDUREA = element al fondului forestier national ce reprezint terenul ocupat cu veg etatie forestier cu o suprafat mai mare de 0,25 ha constituit dintr-o asociatie de arbori a crei ntindere reprezint 30% din suprafata uscatului n Romnia reprezint 27%. unctiile pdurii sunt att economice ct si sociale si ecologice. Pdurea este surs de ma terie prim important, dar si un factor cu rol deosebit n conservarea si protejarea mediului. Pdurea este o adevrat barier impotriva aridizrii climatului, eaasigur resurs ele cele mai mari de ap, produce oxigenul necesar vietii si purific aerul, servind deopotriv pentru psunat, vntoare si agrement. Pentru ca pdurea s protejeze, ea nssi nevoie de protectie, functiile ei fiind cele ce o impun n grija ocrotitorilor na turii si n afectiunea cald a omului. Mijloacele juridice de protectie a pdurilor se clasific dup: a). n SCOPUL urmrit prin instituirea lor avem: ~mijloace juridice de protectie cantitativ a pdurilor; ~mijloace juridice de protectie calitativ a pdurilor. b). n functie de NATURA NORMEI JURIDICE avem: ~ mijloace juridice de drept constitutional; ~ mijloace juridice de drept administrativ;

~ mijloace juridice de drept penal; ~ mijloace juridice de dreptul muncii. c). dup FORMA PROPRIETTII pdurii creia i serveste avem: mijloace juridice cu caracter general; mijloace juridice specifice propriettii publice; mijloace juridice specifice propriettii private. d). n raport cu FUNCTIILE pe care le ndeplinesc pdurile avem: ~ mijloace juridice ce servesc protectiei pdurii cu functii speciale de protectie ; ~ mijloace juridice ce servesc protectiei pdurii cu functii mixte; ~ mijloace juridice destinate protectiei pdurii, n general. e). n functie de CARACTERUL mijloacelor ce realizeaz protectia juridic: mijloace juridice cu caracter reparator-represiv; mijloace juridice cu caracter preventiv. f). din analiza scopului concret si domeniul vizat prin reglementare avem: ~ mijloace de protectie mpotriva tierilor irationale; ~ mijloace de protectie mpotriva polurii; ~ mijloace de protectie mpotrivabolilor si duntorilor; ~ mijloace de protectie a fondului cinegetic si piscicol. Mijloacele juridice de protectie a pdurilor snt reprezentate de: Mijloace de drept constitutional reprezentate de: -normele constitutionale din art. 41 si art. 137 din Constitutie. Aceste norme c onstitutionale, n privinta pdurilor, si gsesc consacrare legislativ expres si special. -Codul Silvic. Mijloace juridice silvice. Acestea sunt reprezentate de normele juridice speciale continute de Legea nr. 26 /1996 si de alte legi speciale n materie. Paza pdurilor este realizat de urmyoarele subiecte de drept conform Codului Silvic: - Regia National a Pdurilor; - personalu l propriu al Regiei Nationale a Pdurilor; - prefectii, consiliile judetene si loc ale, unittile de politie si jandarmerie, unittile MAN, formatiile civile de pompie ri; alte persoane fizice si juridice. Natura juridic a obligatiei de paz, al crei continut este complex, difer n functie de calitatea subiectului de drept cruia i revine, precum si de caracterul dispozitie i incidente. Mijloace de drept civil. Mijloacele juridice civile pot fi directe si indirecte, n functie de temeiul juri dic ce le d nastere (un drept real sau un drept de creant). Actiunea n revendicare=> actiune real aflat la ndemna proprietarului unui bun aflat n este cel mai bun mijloc civil de aprare a propr posesia nelegitim a altei persoane iettii. Mijloace de drept administrativ - n acest categorie se ncadreaz normele juridice ce sanctioneaz faptele ilicice ce constituie contraventii silvice. Mijloace de drept penal acestea presupun cea mai sever sanctiune n ce priveste rspu nderea juridic, datorit gradului mai ridicat de pericol social pe care l reprezint u nele fapte, calificate altfel dect infractiuni. Alturi de infractiunile silvice mentionate de Codul Silvic sunt si infractiunile reglementate de Legea nr. 141/1999. Protectia faunei slbatice. Globalizarea conceptiilor a condus la prefigurarea gestionrii speciilor slbatice n u numai izolat, ci si n cadrul ecosistemelor. Una dintre dispozitiile cele mai pe rfectioniste si semnificative este reprezentat de textul art. 2 alin. 2 din Conv entia de la Canberra (20 mai 1920) privind conservarea florei si faunei Antarcti cii, care enunt principiile conservrii speciilor slbatice, avnd ca habitat Antarctic a. Instrumentul juridic ce cuprinde cele mai bune solutii pentru problemele pe c are le ridic conservarea speciilor slbatice este Acordul ASEAN din 9 iulie 1985. Contigenarea = este una din tehnicile cele mai perfectioniste de gestionare a sp eciilor de flor si faun constnd n stabilirea predeterminat a numrului de specimene car e pot fi prelevate, tinndu-se cont, eventual, de vrsta si de sexul lor, precum si

de repartitia acestei cantitti printre speciile care pot fi explorate. Conventia pentru protejarea focilor n apele Pacificului septentrional, semnat la Washington, la 7 iulie 1918, aplic acest sistem. Conventia de la Berna din 1979 interzice culegerea, adunarea, tierea, dezrdcinarea intentionat a plantelor strict protejate si prevede interzicerea distrugerii spec iilor din fauna slbatic strict protejat. O anex special enumer mijloacele si metodele de vntoare si alte forme de exploatare interzise separat: -pentru mamifere = capcan, groap, exploziv, plase, otrvuri si momeli otravite, gaza re, afumare, etc; -pentru psri = ramuri nmuiate n clei, psri vii orbite sau mutilate, folosite ca momeal surse luminoase artificiale, oglinzi, etc. Tratatul semnat la Oslo la 22 noie. 1957 prevede msuri restrictive privind vnarea focilor n Atlanticul de Nord-Est, iar Acordul dintre Canada si Norvegia, semnat l a 15 iulie 1971, prevede restrictii privind vntoarea de foci si conservarea popula tiei acestei specii n Atlanticul de Nord-Est. O conventie european referitoare la protectia animalelor n transportul internation al a fost adoptat la Paris, la 13 dec. 1968, desi ea nu se refer la animalele slbat ice dect n o parte din clauzele sale, un anumit numr de dispozitii este comun si an imalelor vizate, fie c sunt domestice, fie c sunt slbatice. Protectia atmosferei n dreptul international. ATMOSFERA = reprezint stratul de aer din jurul Pmntului, respectiv masa de aer ce nco njoar suprafata terestr, incluznd si stratul de ozon . Aerul este un element natural important al mediului, indispensabil vietii si snttii oamenilor, faunei si florei, ce ttrebuie protejat prin toate mijloacele, att sub aspect cantitativ ct si calita tiv. Poluarea aerului datorat cresterii concentratiei unor constituenti normali a i atmosferei sau unor compusi strini (elemente radioactive, etc) impune perfectio narea regimului juridic de protejare a acestuia prin reglementri n materie. Poluar ea atmosferei a fcut la nceput doar obiectul jurisprudentei. Datorit faptului c polu area nu cunoaste granite politico-administrative, ea reprezint un fenomen global, fapt ce impune cu necesitate o cooperare international pe baz de conventii. Pe pl an international regulile adoptate n materie se mpart n: ~ reguli cu vocatie univer sal; ~ reguli regionale. Primele reglementri internationale care au formulat principii referitoare la prot ectia atmosferei mpotriva polurii au fost adoptate ntre 1968-1971. ~ Conventia privind dreptul mrii, de la Montego Bay din 1982 => pe baza unor prin cipii se stabileste un program national si international pentru reducerea polurii atmosferice si transatmosferice. ~ Conventia-Cadru pentru protectia stratului de ozon de la Viena, din 1985, sub auspiciile PNUE, urmat de Protocolul de la Montreal din 1987, prevedea cooperarea sistematic si juridic ntre state, iar protocolul se refer la substantele ce epuizea z stratul de ozon si la limitarea lor. ~ Rezolutia CE din 1986 a stabilit regulile fundamentale ale protectiei atmosfe rei cum ar fi: - legislatiile nationale s prevad obligatia reducerii polurii; - reg lementrile s se bazeze pe principiul prevenirii. ~ Actul final al Conventiei de la Helsinki din 1975 cuprinde prevederi referitoa re la poluarea aerului, la prevenirea polurii si eliminarea efectelor ei. ~ Conventia privind poluarea atmosferic la lun distant de la Geneva din 1979 unde s e consacr cteva reguli cu valoare de principii ca: protectia omului si a mediului mpotriva polurii atmosferice; reducerea si prevenirea polurii; elaborarea de politici si strategii pentru combaterea poluantilor atmosferici; schimburi de informatii privind politicile nationale, activitatea stiintific n dom eniu, etc.; consultarea dintre statele poluante si cele poluate; aplicarea unui program de supraveghere a transportului de poluanti de lung distan t pe continentul european. Poluarea atmosferic se poate produce de ctre 2 categorii de fenomene respectiv: fenomene naturale furtuni de nisip, emanatii de gaze nocive, praf sau alte subst ante produse de eruptiile vulcanice, etc;

fenomene artificiale datorit activittilor umane. Poluarea atmosferei se manifest prin 2 forme si anume: ~ poluarea industrial cea m ai ampl si mai nociv form de poluare; ~ poluarea produs de autovehicule si aeronave prin gazele de esapament si emisiil e motoarelor de aviatie, zgomote, vibratii, etc. SMOGUL este un amestec de diversi poluanti si vapori de ap pe care acestia i conde nseaz, are un impact negativ asupra mediului, vietii si snttii umane. Poluantii din atmosfer se mpart n 2 grupe mari, n functie de sursa lor: ~ poluanti primari emisi direct din surse identificate sau identificabile. ~ poluanti secundari. Principalii poluanti ai atmosferei sunt poluantii sulfurici, carbonici, minerali , compusii azotului, pulberile sub form de cenusa si fum, praful bacterian, subst antele radioactive, poluantii sonori, etc. Se estimeaz c annual ajung n atmosfer sut e si mii de milioane de tone de astfel de poluanti. Poluarea aerului genereaz fenomene de subproductie, subnutritie, distrugere progr esiv a stratului de ozon, ploi acide ce reprezint un adevrat flagel pentru viata om ului, a plantelor si a animalelor. La Conventia-cadru protocolul este modificat printr-un Amendament adoptat de prti le contractante la Londra n 1990 prin care se stabileste scurtarea termenului de reducere a productiei si consumului de gaze. La Copenhaga n 1992 s-au stabilit te rmene ferme pentru eliminarea unor astfel de gaze sau substante de ctre statele i ndustrializate.

Protectia apei n dreptul international. APA acoper o bun parte din suprafata Terrei => 97% ape srate mri si oceane si doar 3 % ape dulci calote de gheat, spatii subterane, lacuri, fluvii, ruri, atmosfer, etc. apa este important pentru esenta vietii si pentru nfptuirea tuturor activittilor um ane, fiind folosit n alimentatie, agricultur, industrie, servicii, dezvoltarea urba nistic, transport si navigatii. Datorit importantei deosebite a apei pentru existe nta vietii pe Pmnt, se impune protectia ei att sub aspect cantitativ ct si calitativ . Una dintre cele mai vechi reglementrii internationale legate de poluarea apei e ste Codul Suediei din 1734. Poluarea apei a fost definit la Conferinta international privind poluarea apelor d in Europa de la Geneva din 1961, ca fiind modificarea direct sau indirect a compozi tiei sau strii apei, ca urmare a activittii oamenilor, astfel nct ea devine neadecva t utilizrii . n Legea nr. 171/1997 privind aprobarea planului de aprobare a planului de amenaja re a teritoriului national, defineste poluarea apelor ca fiind orice alterare fiz ic, chimic, biologic sau bacteriologic a apei, peste limita admisibil stabilit, depsir a nivelului natural de radioactivitate produs direct sau indirect de activittile u mane, ce o fac improprie pentru o folosire normal n scopurile n care aceast folosire este posibil nainte de a interveni alterarea . n Recomandarea Consiliului OCDE din 1974 se precizeaz c prin poluarese ntelege introd ucerea de ctre om, direct sau indirect, de substante sau de energie cu consecinte prejudiciabile, de natur a pune n pericol sntatea uman si sistemele ecologice . Poluarea apeioate fi voluntar sau accidental. Exist 5 categorii de poluanti de natu r fizic, chimic, biologic, bacteriologoc si radioactiv. Primul document international n materie, care impune riguroasa protectie a resurs elor de ap este Carta European a Apei adoptat de Consiliul Europei n 1968 si care cu prinde o serie de reguli si principii care ulterior au primit consacrare juridic astfel: resursele de ap nu sunt inepuizabile; calitatea apei trebuie prezervat; apa nu are frontiere; apa este un patrimoniu comun al natiunilor; poluarea apei este interzis. Adunarea General ONU, a adoptat n 1980 o Rezolutie, prin care intervalul cuprins nt re 1980-1990 a fost proclamat Deceniul international pentru ap potabil , ncercndu-se pr in aceasta o mobilizare a tuturor statelor lumii pentru protectia si dezvoltarea acestor factori de mediu. Principiile aplicabile protectiei si managementului a

pelor proclamate de acest document au constituit punctul de plecare al altor doc umente adoptate la nivel international n materie, care au adus contributii esenti ale cu privire la protectia apelor. Actele juridice internationale, consider c prioncipalele forme de poluare a apelor sunt reprezentate de: -poluarea cu substante chimice si hidrocarburi; -poluarea datorat exploatrii navelor; -poluarea prin substante lichide si solide periculoase transportate de nave; -poluarea prin ape uzate, prin deseuri, resturi menajere si industriale; -poluarea de origine atmosferic; -poluarea rezultat din explorarea si exploatarea solului, a subsolului, a fundulu i mrilor si oceanelor, etc. Programul de aplicare al Agendei 21 elaborat n 1997 n cadrul Sesiunii Speciale ON U, consacrat apei, se adreseaz trilor dezvoltate crora le propune s recurg la punerea aplicare gradual de politici orientate spre acoperirea pretului, o alocare echita bil si eficicace a apei si promovarea conservrii apei . Protectia calittii apelor pe plan international include o vast si complex activitat e de cooperare si colaborare, sub forma tratatelor, conventiilor sau organismelo r internationale. Desi apele planetei constituie un tot unitar, regimurile juridice de protectie a lor variaz n functie de categoria apelor ocrotite. Ca efect al constatrii diversitt ii regimurilor juridice de protectie, s-a impus necesitatea cooperrii internation ale n scopul prevenirii si combaterii polurii apelor, a administrrii si gospodririi lor judicioase. a). Protectia juridic a apelor continentale. n cadrul unor conferinte regionale s-au adoptat o serie de declaratii, reguli si documente cu referire la necesitatea protejrii si gospodririi rationale a apelor d in continentul european. Regulile de la Helsinki din 1966 este primul text n materie adoptat de ONU, acest act introduce conceptul de utilizare echitabil si rational a unui bazin de drenaj international . Carta European a Apei adoptat n 1968 de CE, cuprinde o serie de principii. Conferinta de le Stockholm din 1972 unde s-a adoptat Declaratia Reuniunii ce cup rinde un Plan de actiune cu 5 Recomandri privind cooperarea international n domeniu l protectiei apelor continentale mpotriva polurii. Conferinta ONU asupra apei de la Mar del Plata, din 1977 a avut drept obiectiv g estionarea rational a apelor de frontier. n cadrul Conferintei pentru Securitate si Cooperare n Europa (CSCE) de la Viena di n 1989, n Documentul Final al Reuniunii, se face apel la necesitatea cooperrii sta telor pentru protectia apelor transfrontaliere mpotriva tuturor surselor de polua re si a elaborrii de conventii-cadru n domeniu. Dintre conventiile internationale ncheiate n domeniul apelor amintim: Proiectul de Conventie European asupra protectiei cursurilor de ap internationale m potriva polurii, de la Strasbourg din 1973; Conventia relativ la protectia Rinului contra polurii chimice din 1985; Conventia privind protectia cursurilor de ap transfrontiere si a lacurilor intern ationale, de la Helsinki din 1992; Conventia privind cooperarea pentru protectia sii utilizarea durabil a Dunrii, de la Sofia din 1994 (Romnia a ratificat n 1995). n baza statutului Conventiei, s-a nfi intat Comisia International pentru protectia Dunrii. b). Protectia juridic a mrilor si oceanelor. Cauzele polurii marine sunt diverse si pot fi voluntare sau accidentale. Poluarea mediului marin a devenit o problem universal, global, indiferent dac poluar ea are caracter regional sau mondial. Protejarea mediului marin se face n mare msu r cu ajutorul unor imstrumente juridice multilaterale, universale si regionale, p rin care se ncearc coordonarea activittilor statelor n cadrul conferintelor si organ ismelor internationale ce au loc n astfel de scopuri. Dintre reglementrile internationale putem aminti: ~ Conventia ONU privind dreptul mrii, din 1982, de la Montego Bay; ~ Conventia international pentru prevenirea polurii apelor mrilor prin hidrocarburi

, de la Londra, din 1954 este primul document international consacrat exclusiv p revenirii polurii mrii, a pus bazele adoptrii msurilor de prevenire a polurii mrilor c u petrol de la nave; ~ Conventia asupra platoului continental, din 1958, de la Geneva unde se recunoa ste dreptul suveral a; statelor riverane de a-si exporta resursele sale naturale fr s stnjeneasc navigatia; ~ Conventia international asupra interventiei n marea liber n caz de accidente cu hi drocarburi de la Bruxelles, din 1969; ~ Conventia asupra rspunderii civile pentru prejudiciile datorate polurii cu hidro carburi, din 1969-reglementeaz dreptul victimelor de a fi despgubite n aceste cazur i, responsabilitatea navei, cauzele exoneratoare de rspundere, limitele materiale ale rspunderii, etc.; ~ Conventia asupra crerii unui fond international de indemnizare pentru pagubele produse prin poluarea cu hidrocarburi din 1971; ~ Declaratia Adunrii Generale a ONU asupra principiilor privind fundul mrilor si o ceanelor, dincolo de limitele jurisdictiei nationale, din 1971; ~ Conventia referitoare la prevenirea polurii marine cauzate de operatiuni de ime rsare efectuate de nave si aeronave de la Oslo, din 1972; ~ Conventia international pentru prevenirea polurii de ctre nave, de la Londra, din 1973 are ca obiectiv conservarea mediului marin prin eliminarea complet a polurii internationale cu substante petroliere. ~ Conventia asupra prevenirii polurii marine de origine teluric, de la Londra, din 1973; ~ Tratatul privind interzicerea instalrii unor arme nucleare si al altor arme de distrugere n mas pe fundul mrilor si oceanelor, ncheiat ntre Moscova, Londra si Washi ngton, n 1971. ___***___