Sunteți pe pagina 1din 6

Despre post si infranare Ce este postul? de Pr.

Vasile Gavrila A vorbi despre post si chiar a-i da o definitie pare foarte simplu deoarece postul este cunoscut in toata lumea, in toate traditiile si culturile lumii. Stim, de asemenea, ca se refera la un anumit set de reguli restrictive din punct de vedere, mai ales alimentar. Iata in ce fel au inteles si au definit postul unii dintre cei mai mari asceti ai crestinismului, de la care ni s-au pastrat fie cuvinte de invatatura, fie simple sfaturi sau cugetari sub forma de sentinte: "Fratilor, imbuibarea pantecelui este maica desfranarii, iar postul si infranarea este bogatia sufletului; deci aceasta sa ne silim sa o castigam cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si lauda oamenilor care este maica tuturor rautatilor." "Fiilor, bine este a-l satura pe cel sarac si flamand si asa sa postesti." "A intrebat avva Iosif pe avva Pimen cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen lui: eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se sature..." "Acolo e adevarata sarbatoare, acolo unde e mantuirea sufletelor, unde e pace si intelegere, unde e alungat orice gand lumesc, unde e izgonit strigatul, zgomotul, umbletele bucatarilor, taierile de animale; unde in locul acelora salasluieste linistea, pacea, dragostea, bucuria, bunatatea si alte nenumarate bunatati ... Postul este hrana sufletului; si, dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face mai usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti." Desi exemplele pot continua, ne oprim la aceste cateva cugetari alese dupa un singur criteriu: in cuvinte putine si simple, autorii lor surprind problema postului in profunzime. Plecand de la acestea, va invit sa incercam foarte pe scurt - sa intelegem care este continutul si sensul postului, in general. Dupa cum am semnalat deja si dupa acum constatam din spusele sfintilor citati, avem impresia ca postul se refera, mai ales, la mancare sau asa cum intelegem foarte multi dintre noi, numai la mancare. Doresc sa afirm dintru inceput ca postul nu poate fi limitat la mancare, ci are un aspect material si un aspect spiritual, el reprezentand un mijloc si o cale de desavarsire a omului, care este si trupesc, dar si sufletesc. Din punct de vedere material, se refera, intr-adevar la hrana omului si, in general, la "miscarea trupului", iar din punct de vedere spiritual la hrana sufltului si la miscarea sufletului, avand in vedere desavarsirea trupeasca si sufleteasca. De asemenea, subliniez faptul ca postul nu a intervenit in viata omului dupa caderea in pacat, ci a fost dintre inceput o dimensiune ontologica a omului si, in consecinta, nu trebuie raportat la caderea omului, ci la desavarsirea lui. Ce inseamna acestea? Ca omul a fost creat de Dumnezeu trup si suflet intr-o stare de desavarsire relativa, cu posibilitatea de a ajunge la desavarsirea absoluta, dupa har, prin lucrare, prin efort personal. Desavarsirea la care era chemat omul, subliniata de Scriptura prin sintagma "dupa asemenarea cu Dumnezeu" (Facerea 1, 26) viza

atat trupul cat si sufletul, care erau in armonie, lucrand impreuna, neantagonist. Asadar, daca partea spirituala a omului era prin fire inclinata spre comuniunea cu Dumnezeu, fiind rationala, partea trupeasca, materiala a omului colabora cu acesta prin intermediul simturilor carem prin supunere de bunavoie fata de voia dumnezeiasca si prin renuntare, prin jertfa, urmau sa fie eliberate si ele (simturile) de greutatea materiei si spiritualizate, conducandu-l pe om la comuniunea cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu putea fi deci realizata atat in plan material, cat si in plan spiritual. Datorita faptului ca desavarsirea tinea de libertatea omului si de efortul lui personal, Dumnezeu l-a supus unui test, unei incercari, in fata careia sa-si poata exercita libertatea: l-a asezat in rai, spunandu-i: "Iata, va dau toata iarba, ce face samanta, de pe toata fata pamantului si tot pomul, ce are rod cu samanta intr-insul. Acestea vor fi hrana voastra" (Facerea 1,29) si "Din toti pomii din rai poti sa mananci . Iar din pomul cinostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!" (Facerea 2,16-17). Asa cum era creat , in starea edenica, omul apare ca o persoana flamanda si insetata, iar raiul, universul, ca o masa bogata, din care urma sa se infrupte in anumite conditii, stabilite de Creator si pe care el le putea respecta sau nu, fiind liber deplin. Deci, viata era data de Dumnezeu, iar hrana este oermisa si mentinerii acesteia (vietii), insa nu e datatoare de viata. Omul trebuia sa fie contient si convins de aceasta si prin renuntare sa transofrme foamea si setea materiala intr-o foame si sete spirituala - dupa Dumnezeu, urmad a trai in Imparatia lui Dumnezeu ca ingerii din ceruri, unde nu se mananca, nu se bea. Insa, omul s-a inselat gandind ca prin mancare poate sa ajunga asemenea lui Dumnezeu - "in ziua in care veti manca din el (pomul cunostintei binelui si raului) vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Facerea 3,5) si nu prin ascultare si renuntare de bunvoie. Cu alte cuvinte, omul nu l-a mai vazut pe Dumnezeu ca singurul izvor al vietii, inlocuindu-l cu ceva din ordinea creatului, cu mancarea. Aceasta logica inoculata de diavol va fi dezmintita de Dumnezeu, Care i-a hranit pe iudei in chip minunat in pustie: "Te-a smerit si te-a pedepsit cu foamea si te-a hranit cu mana ... ca sa-ti arate ca nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul ce iese din gura Domnului" (Deuteronomul 8,3) si de Hristos, confruntat cu foamea si cu setea materiala si ispitit de diavol cu aceeasi logica a lui, aratand falsitatea acestuia: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4,4). Deci, daca in rai postul consta in primirea cu bucurie si cu multumire din cele ingaduite de Dumnezeu, si avea menirea de a-l spiritualiza pe om si de a-l conduce la comuniunea deplina cu Dumnezeu, el va avea acelasi rol si dupa caderea in pacat , cu o singura diferenta: in urma pacatului, omul a dobandit o si mai mare pondere materiala, devenind carnal, inclinat spre placere, spre patima si in consecinta, postul va avea menirea de a converti patimile in acte creatoare, spirituale. Din acest motiv, revenind la ideea initiala si la afirmatiile Sfintilor Parinti citati, postul alimentar este doar prima etapa, dupa care urmeaza cel spiritual si deprinderea virtutiilor. Una din cantarile bisericesti din Postul Mare spune: "De bucate postind, suflete al meu, si de pofte necuratandu-te, in desert te lauzi cu mancarea; ca de nu ti se va face tie pricina de indreptare, ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor cei mai rai te vei asemana, care niciodata nu mananca. Deci, cauta sa nu faci netrebnic postul pacatuind; ci nemiscat sa ramai spre poruncile cele fara cale, parandu-ti ca stai inaintea Mantuitorului Celui Ce s-a rastignit si mai ales, ca te rastignesti impreuna cu Cel Ce s-a rastignit pentru tine, strigand catre El: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta".

De aceea, putem concluziona ca postul este renuntarea, de bunavoie, a omului la placeri si primirea cu multumire si cu bucurie a tot ceea ce-i da Dumnezeu in viata, avand ca motivatie dragostea de Dumnezeu Care-l vrea curat si neprihanit.

Insemntatea postului pentru om de Sf. Ignatie Brianceaninov


Predic n Duminica Sfntului Grigorie Palama Luai aminte la voi niv, s nu se ngreuieze inimile voastre cu saiul mncrii i cu beia (Luca 21, 34). Iubii frai! Este un lucru mntuitor de suflet pentru noi ca n zilele sfintelor Presimi nu doar s ne mpovrm trupurile cu postul, ci s i stm de vorb despre post; este un lucru mntuitor de suflet pentru noi ca n zilele sfintelor Presimi s ne ndreptm toat luarea aminte cuvenit asupra prentmpinrii pe care ne-a fcut-o Insui Mntuitorul cu privire la saturare i mbuibare: Luai aminte la voi niv, a zis El, s nu se ngreuieze inimile voastre cu saiul mncrii i cu beia. Postul este o rnduial lsat de Dumnezeu. Prima porunc dat de Dumnezeu omenirii a fost una privitoare la post. Ea era neaprat trebuincioas pentru noi n rai, mai nainte de cderea noastr: cu att mai trebuincioas este ea dup cdere. Porunca privitoare la post a fost dat n rai i este nnoit n Evanghelie. S ne nlm gndurile la dumnezeiescul aezmnt al postului i, prin contemplarea acestui aezmnt, s dm via, s dm suflet ca s zic aa - nevoinei postului. Nevoina postului nu ine doar de trup; nevoina postului este folositoare i trebuincioas nu numai pentru trup; ea e folositoare i trebuincioas n primul rnd pentru minte i pentru inim. Luai aminte la voi niv, s nu se ngreuieze inimile voastre cu saiul mncrii i cu beia. Mntuitorul lumii ne-a descoperit prin aceste cuvinte o urmare, vrednic de o deosebit luareaminte, a ntrebuinrii necumptate a mncrii i buturii urmare nfricotoare, urmare pierztoare de suflet. n urma desftrii pntecelui se ngreuneaz, devine grosolan, se mpietrete inima; mintea este lipsit de uurimea i de duhovnicia sa; omul devine trupesc. Ce nseamn om trupesc? Sfnta Scriptur numete om trupesc pe acel om nefericit care e intuit de pmnt, care nu e n stare de gnduri i simminte duhovniceti. Nu va rmne Duhul Meu n oamenii acetia n veac, pentru c trupuri sunt (Fac. 6, 3), a dat mrturie Dumnezeu. Omul trupesc nu este n stare s Il cinsteasc pe Dumnezeu. Chiar i omul duhovnicesc, cnd se supune saturrii pntecelui, i pierde duhovnicia, parc i pierde nsi putina de a-L cunoate pe Dumnezeu i de a sluji Lui. Mncat-a Iacov, spune Sfnta Scriptur, numindu-l Iacov pe adevratul slujitor al lui Dumnezeu, i s-a sturat, i s-a lepdat cel iubit; ngroatu-s-a, ngratu-s-a, litu-s-a i a prsit pe Dumnezeul Cel ce l-a fcut pe el, i s-a deprtat de Dumnezeu, Mntuitorul su (Deut. 32, 15). ntr-o astfel de stare ajunge nevoitorul cnd ndeprteaz nevoina postului dintre nevoinele sale. ngroarea i ntunecarea pe care le mprtesc trupului mbelugarea i lipsa de alegere la

mncare se mprtesc, puin cte puin, prin trup inimii, iar prin inim minii. Atunci aceti ochi duhovniceti - inima i mintea - se nceoeaz; venicia se ascunde de ei; viaa pmnteasc pare privirii lor bolnave nesfrit. Pe potriva vederilor i simmintelor i capt ndreptarea i cltoria pmnteasc, i nefericitul cltor orb merge, mpreun cu arpele cel lepdat, pe pntecesi pe pamant mnnc n toate zilele vieii sale pmnteti(Fac. 3, 14). Aceast nrurire a ntrebuinrii fr msur sau chiar fr fereal i luare-aminte a mncrii asupra omului lmurete pricina pentru care acesta, chiar n starea sa de nevinovie, n mijlocul desftrilor raiului, avea nevoie de porunca postului. Acesteia i s-a ncredinat pstrarea n starea cea duhovniceasc a perechii nou-zidite, alctuite din dou firi, trupeasc i duhovniceasc; acesteia i s-a ncredinat cumpnirea celor dou firi i precumpnirea celei duhovniceti. Cu ajutorul ei, omul putea s stea nencetat cu gndul i cu inima naintea lui Dumnezeu, putea s fie cu neputin de atins pentru gndurile i nchipuirile pctoase. Cu att mai de trebuin este porunca postului pentru omul czut, mptimirea de pmnt, de scurta via pmnteasc, de dulceaa ei, de mreia i slava ei, nsi nclinarea spre pcat s-au fcut proprii firii czute, aa cum sunt proprii bolii imboldurile i simmintele fr de rnduial pricinuite de ctre ea. Noi suntem intuii de pmnt, lipii de el cu tot sufletul, nu doar cu trupul; ne-am fcut cu desvrire trupeti, lipsii de simire duhovniceasc, nenstare de cugetri cereti. Porunca privitoare la post se arat iari cea dinti porunc, neaprat trebuincioas pentru noi. Numai cu ajutorul postului ne putem rupe de pmnt! Numai cu ajutorul postului ne putem mpotrivi puterii atrgtoare a desftrilor pmnteti! Numai cu ajutorul postului putem rupe legtura cu pcatul ! Numai cu ajutorul postului duhul nostru se poate slobozi de grelele lanuri ale trupului! Numai cu ajutorul postului cugetul nostru se poate ridica de la pmnt, nlndu-i privirile ctre Dumnezeu! Pe msur ce lum asupra noastr jugul cel bun al postului, duhul nostru dobndete o mare libertate: el tinde spre trmul duhurilor, care i este nrudit, ncepe s se ntoarc des spre contemplarea lui Dumnezeu, s se cufunde n aceast nemsurat i minunat contemplare, s adsteze n ea. Dac obiectele lumii materiale, cnd sunt luminate de razele soarelui material, negreit iau de la acesta strlucire i o rspndesc la rndul lor, cum s nu se lumineze duhul nostru atunci cnd el, lepdnd prin mijlocirea postului, vlul cel grosolan i des al trupului, se nfieaz nemijlocit Soarelui Dreptii - lui Dumnezeu? El se lumineaz! Se lumineaz i se preschimb! Apar n el gnduri noi, dumnezeieti, se descoper naintea lui taine pe care nu le cunotea mai nainte. Cerurile i spun slava lui Dumnezeu: tria vestete (Ps. 18, 2) atotputernicia minii ce a fcut-o; toate zidirile, vzute i nevzute, propovduiesc cu glas rsuntor negrita mil a Ziditorului; el gust duhovnicete i vede duhovnicete c bun este Domnul (Ps. 33, 8). Harica uurime i subirime a duhului se mprtesc trupului: trupul, n urma duhului, este atras spre simirile duhovniceti i d mncrii nestriccioase, pentru care a fost zidit, ntietate fa de mncarea striccioas, la care a czut. La nceput, el anevoie se

supune lecuirii prin post, care e nsoit de silire de sine; la nceput el se tulbur de rnduial postului, rscoal mpotriva ei duhul nostru, se narmeaz mpotriva ei cu felurite filosofri luate din tiina cu nume mincinos: fiind ns mblnzit i vindecat de post, el deja simte i gndete altfel. Felul n care vede sturarea seamn de acum cu simmintele omului care s-a nsntoit fa de mncrurile vtmtoare pe care le dorea cu nverunare n vremea bolii; el seamn cu felul n care se uit omul la o otrav dat n vileag, prin care se rpete duhului stpnirea asupra trupului, prin care omul este cobort de la asemnarea i nrudirea ngereasc la asemnarea i nrudirea dobitoceasc. Ostaii duhovniceti care au dobndit biruina asupra trupului prin mijlocirea postului, nfindu-se Domnului pentru a nva cele mai mari taine i mai nalte virtui, aud din gura Lui nvtura despre nalta virtute a postului i descoperirea unei taine - a strii care ia natere puin cte puin din sturare i mbuibare: Luai aminte la voi niv, s nu se ngreuieze inimile voastre cu saiul mncrii i cu beia. Biruitorilor li se amintete c trebuie s-i pstreze cu osrdie arma cu care au dobndit biruina! i biruina este cptat, i prada dobndit n urma biruinei este pzit cu una i aceeai arm: postul. Nevoitorul lui Hristos, luminat de Sus i nvat de propriile sale cercri evlavioase, cercetnd nevoina postului ca atare, afl ca fiind cu totul trebuincioas nu numai nfrnarea de la mbuibare i de la sturarea statornic, ci i alegerea mncrurilor cu mult luare-aminte. Aceast alegere apare de prisos numai la suprafa, la o privire fugar asupra ei; de fapt, felul mncrii este deosebit de nsemnat, n rai era oprit un singur fel de hran, n aceast vale a plngerii, pe pmnt, aflm c nefcnd deosebire ntre calitatea mncrurilor ne pricinuim mult mai multe necazuri dect ntrecnd msura cu cantitatea lor. Nu trebuie s credem c numai vinul are nsuirea de a nruri mintea noastr, sufletul nostru: fiecare fel de mncare lucreaz n felul su propriu asupra sngelui, asupra creierului, asupra ntregului trup - iar prin mijlocirea trupului, i asupra duhului. Cine ia aminte cu rvn la sine nsui, ndeletnicindu-se cu nevoina postului, acela va afla c este neaprat nevoie de trezvirea trupului i a sufletului de ntrebuinarea prelungit a crnurilor i chiar a petilor; acela va mbria cu dragoste rnduielile Sfintei Biserici privitoare la post i se va supune lor. Sfinii Prini au numit postul temelie a tuturor virtuilor, fiindc prin post este pzit n cuvenita curie i trezvie mintea noastr, iar inima n cuvenita subirime i duhovnicie. Cel ce clatin temelia virtuilor clatin ntreaga lor cldire. Frailor! S strbatem alergarea sfntului post cu rvn, cu osrdie. Lipsurile crora pare c se supune dup rnduiala postului trupul nostru sunt nimicnice naintea folosului sufletesc pe care poate s-l aduc postul. S desfacem prin mijlocirea postului trupurile noastre de masa bogat i gras, iar inimile - de pmnt i de stricciune, de adnca i pierztoarea uitare prin care suntem desprii de venicia care st naintea noastr i este gata s ne cuprind. S nzuim att cu duhul, ct i cu trupul spre Dumnezeu! S ne temem de starea trupeasc, pricinuit de clcarea postului, s ne temem de deplina neputin de a-L cunoate pe Dumnezeu i de a-L cinsti pe Dumnezeu pe care o pricinuiete clcarea postului. Aceast neputin pierztoare este temeiul morii venice. Aceast neputin pierztoare este artat de noi atunci cnd, din pricina dispreuirii poruncii lui Dumnezeu privitoare la post, ngduim s se ngreuieze inimile noastre cu saiul mncrii i cu beia. Amin.

Alte articole pe tema Post: