Sunteți pe pagina 1din 1

Despre puterea de a nvinge destinul Sunt momente in care folosim butonul replay doar pentru a putea merge mai

departe. Pur si simplu. Fara o explicatie grandioasa, fara prea multe cuvinte... just replay! Dorul necontrolabil de trecut, de oameni, de intamplari... de copilarie. Toate asteapta, cand si cand, sa fie revazute, retraite. Voi credeti in destin? Exista destinul? Ce este destinul? Destinul o fi atunci cand ne nastem si ni se ofera sansa de a trai? Sau atunci cand pasim pentru prima data in lumina unei lumi inca necunoscute de noi? Sau cand incepem sa simtim pe pielea noastra pretul pentru aceasta sansa la viata? As crede mai mult ca destinul este inca o realizare a lui Dumnezeu, pe care noi nu o putem controla. Trecem foarte repede pe langa suturile destinului, ne impiedicam doar de obstacolele pe care le lasa in urma si ne ridicam cautandu-l. Dar el s-a dus. A trecut chiar pe langa noi. De-asta ajungem la acest buton. El este viza noastra inapoi, in trecut, de unde am plecat. Calatoria noastra inapoi ACASA! Mi-e dor de copilarie! Mi-e dor de scaldatul in butoi, de cataratul in cires, de pititul in podul casei..., de linistea dupaamiezelor cu soare, de ploile de vara... Mi-e dor casa parinteasca si de toate amintirile din ea! Mi-e dor de jocurile copilaresti, chiar si de bataile mele cu baietii. De toate si de tot, mi-e dor! Replay! Si viata merge inainte. Si ce ne poate opri mai mult din banalul cotidian, decat un replay? Replay pentru viata, pentru momentele importante, pentru oamenii dragi... pentru lucrurile frumoase, pentru regrete, pentru golurile ramase.. Replay pentru a fi din nou copii! C.C.