Sunteți pe pagina 1din 9

REFERAT BIOFIZICA

HORMONII - CLASIFICARE I DESCRIERE

HORMONII

Hormonii sunt substane chimice elaborate de celule specializate care pe cale sanguin ajung la organele sensibile la aciunea lor unde exercit aciuni reglatoare asupra proceselor metabolice. Celulele specializate n elaborarea unui hormon sunt, n general, grupate n unitti anatomice distincte, glande endocrine. Hormonii constituie punctele de jonctiune sau nodale de comunicare intre celule, fara de care cresterea armonioasa si diferentierea celulelor ar fi imposibila. Cele mai dezvoltate puncte de jonctiune, de comunicare sunt sinapsele, un contact specializat intre neuroni. Un impuls nervos transmis prin membrana unui neuron se realizeaza cu eliberarea unei substante chimice transmitatoare, care trece liber dintre celulele sinapselor si initiaza un impuls nervos inb al doilea neuron. Secretia de hormoni in sistemul circulator este un tip major de comunicare intre celulele animale. Glande endocrine Glandele cu secretie interna elimina hormonii secretati in mediul intern al organismului, sange si limfa, spre deosebire de glandele exocrine care elimina produsii secretati in mediul extern al organismului. Numrul real al componentelor sistemului endocrin este mai cuprinzator, ntruct unele glande sunt alctuite din mai multe componente distincte ca structura si produc hormoni diferiti ca structura si actiune. Exemplu: hipofiza are trei regiuni distincte si produce aproximativ 10 hormoni diferiti, iar pancreasul produce atat hormone cat si enzime.

HIPOFIZA

Reglarea secretiei hormonale Formarea hormonilor active in organism are loc in mod continuu, in cazul unui necesar marit de hormone, glandele endocrine sunt influentate pe cale nervoasa si umorala sau prin intermediul receptorilor proprii ai celulelor galndulare in vederea unei productii mai mari sau mai mici de hormone. Astfel o scadere a glucozei din sange duce la o diminuare in producerea si eliminarea insulinei ca urmare a dispozitivelor pentru inregistrarea continutului de glucoza plasmatica de la nivelul celulelor secretorii. Hormoni hipofizotropi sau factori de eliberare hipotalamici Hormonii hipofizotropi, numiti si hormoni de eliberare hipotalamici sau factori de eliberare sunt de origine hipotalamica si indeplinesc rolul de stimulare sau de inhibare a hormonilor propriu-zisi, in general, indeosebi acelor tirodieni iodurati. Ei actioneaza direct la nivelul adenohipofizei prin reglarea secretiei adenohipofizari. Hormonii hipofizotropi hipotalamici, cu exceptia celui a hormonului de crestere, nu prezinta specificitate de specie in regnul animal. Forme de vehiculare si de eliminare a hormonilor O carecteristica esentiala a hormonilor o constituie faptul ca ei isi indeplinesc rolul, in general, la distanta de locurile lor de formare, in asa fel ca odata eliberati din tesuturile endocrine sunt transportati in intregul organism. Calea principala de vehiculare a hormonilor este calea sanguina, numita hemocrinie. Din cantitate de hormoni secretati.cea mai mare parte sunt deversati in venele care pleaca de la fiecare organ si ajung in acest fel in arborele circulator. Dupa vehiculare, hormonii sunt apoi preluati de catre celulele diferitelr tesuturi si organe. Receptori hormonali Hormonii in actiunea lor asupra celulelor tinta, traverseaza membrana acestor celule, dar numai in functie de existenta unor receptori hormonali. Acesti receptori sunt proteine specializate, care se afla in cantitai mici in toate celulele asupra carora hormonii isi exercita efectul si poseda o afinitate specifica pentru horminul respectiv, alcatuind un complex receptor-hormon. Receptorii hormonali sunt localizati la suprafata celulelor tinta pentru hormonii hidrosolubili (peptidici si derivati ai animoacizilor) care pot traversa mai greu membrane celulara, si in interiorul celulelor, in citosol, pentru hormonii liposolubili (steroidici), care pot traversa mai usor membrana celula.

schelet de steroid Clasificarea hormonilor Hormonii se impart in trei grupe: 1. peptide si proteine 2. derivati ai aminoacizilor aromatici 3. steroide si prostagladine Hormoni adenohipofizari Hormonul somatotrop sau de crestere (GH sau STH) acest hormone este produs de catre celulele eozinofile ale adenohipofizei. Este o proteina formata din 200-400 aminoacizi, avand doua catene polipetidice. Secretia hormonilor de crestere este stimulate de catre hormonul hipofizotropic sau factorul de eliberare GRF numit si somatoliberin. Existenta acestui GRF a fost confirmata experimental prin cercetari fiziologice si clinice. Somatostatina, care este un factor hipotalamic,inhiba eliberarea somatotropinei. Functiile biochimice ale hormonuli de crestere sunt foarte complexe,intrucat nu are un organ de stimulare specific,ci stimuleaza toate tesuturile. Efectul stimulant al GH este facilitate de hormonii tiroidieni iodurati si de insulina. ACTH are un efect anatagonist cu GH, dar el stimuleza gluconeogeneza,ceea ce are drept consecinta o crestere a concentratiei glucozei sanguine. Hormonii tiroidieni Hormonii tiroidieni, tiroxina si tritul, sunt derivati iodurati ai unui compus ipotetic, tironina, care rezulta virtual din doua molecule de tirozina. Prezenta iodului in moleculele hormonilor tiroidieni face ca functia tiroidei sa fie corelata cu metabolismul iodului. In tiroida iodul se afla ca anioni, iodul elementar si ca iod organic, legat de o proteina. Iodul, sub forma de ioduri, este furnizat organismului de apa de baut, de iodurile se impurifica in general sarea de bucatarie si de alte alimente. Prin transferal unui rest de tirozina iodurata pe un alt rest se formeaza iodotironine ancorate in lanturile polipeptidice ale tireoglobulinei.Prin interctiunea dintre o molecula de monoiodotirozina si una de diiodotirozina se formeaza trit; doua molecule de diiodotirozina dau nastere la tiroxina.

Tiroxina si tritul eliberate de tireoglobulina sunt secretate in circulatia generala.In sange iodotironinele sunt legate de proteine plasmatice si cantitate de hormonei tiroidieni circulanti se evalueaza prin masurarea iodului legat de proteine. Viata biologica medie a tiroxinei este de 6-8 zile si a tritului de numai 2-3 zile. Sinteza si secretia de hormoni tiroidieni se afla sub controlul unui sistem feed-back negative la care participa hormonal tireotrop hipofizar (TSH) si hormonal hipotalamic de eliberare (TSH-RH). Cand scade concentratia hormonilor tiroidieni plasmatici hipotalasmul secreta hormonul de eliberare a TSH-ului care ajungand prin sistemul port la hipofiza stimuleaza eliberarea tropinei in circulatie. TSH-ul ajungand la nivelul tiroidei declanseaza secretia de iodotironinei . Hormonul paratiroidian Este o proteina mica, alcatuita dintr-un lant polipeptidic cu 84 resturi aminoacidice. Hormonul paratiroidian joaca un rol important in reglarea metabolismului fosfocalcic, impreuna cu vitamina D si cu calcitonina. Mecanismul homeostatic pentru reglarea concentratiei calciului ionizat in lichidele extracelulare este atat de perfectionat, in cat calcemia este mentinuta (la adult) intre 9 si 11 mg/100ml. Hipoparatiroidismul este cauzat frecvent de lezarea sau extirparea paratiroidelor in cursul tiroidectomiilor. Evolueaza cu hipocalcemie si hiperfosfatemiei,si se manifesta printr-o crestere a excitabilitatii neuromusculare: amorteli, palpitatii, spasme vasculare si viscerale, convulsii. Calcitonina Este un polipeptid cuprinzand 32 resturi aminoacidice.Calcitonina antagonizeaza efectele hormonului paratiroidian, are actiune hipocalcemianta. Efectele calcitoninei asupra calcemiei sunt mai reduse decat cele determinate de hormonul paratiroidian, dar se instaleaza mai rapid si au o durata mai scurta. Timpul de injumatatire al calcitoniei este mai mic decat al hormonului paratiroidian, de numai 412minute. Rolul fiziologic al calcitoninei este acela de a corecta rapid variatiile foarte mici ale calcemiei. Hormonii pancreatici Insulina este o proteina mica, cu o greutate moleculara de aproximativ 6000,si este alcatuita din doua lanturi peptidice, un lant (A) cu 21 aminoacizi si altul(B)cu 30 aminoacizi, reunite prin doua punti disulfurice. In prezenta ionilor Zn, insulina formeza agregate usor cristalizabile,a caror marime variaza dupa concentratia metalului. Legaturile disulfurice din insulina sunt indispensabile pentru activitatea hormonala,ele asigura moleculei o anumita conformatie necesara interactiunii cu receptorii membranei plasmatice.

Interventia insulinei la nivelul muschiilor scheletici are ca rezultat cresterea vitezei de utilizare a glucozei pe diverse cai metabolice:degradare oxidative, depozitare de glicogen sau conversia sa in aminoacizi si depozitarea sub forma de proteine. Eliberarea insulinei din celulele insulare este controlata de nivelul glicemiei. Debitul secretiei de insulina este proportional cu cantitatea de glucoza ce traverseaza pancreasul. Deficienta insulinica relativa in raport cu nevoile organismului determina tulburari metabolice ce caracterizeaza starea diabetica(diabetul zaharat). La tineri diabetul este rezultatul dipofunctiei pancreatice,pe cand starea diabetica a adultului este mai degraba determinate de diminuarea raspunsului la insulina al celulelor tinta. Glucagonul Glucagonul este un polipeptid alcatuit din 29 aminoacizi, actiunile metabolice sunt opuse celor ale insulinei: este hiperglicemiant si determina cresterea concentratiei acizilor grasi liberi din plsma. Rolul biologic al glucagonului consta in reglarea fina a glicemiei, glicenia indusa de glucagons se instaleaza rapid dar este de foarte scurta durata. Secretia de glucagons este reglata prin concentratia glucozei sanguine. Hipoglicemia determina secretia hormonului iar hiperglicemia consecutive blocheaza eliberarea sa. Aminoacidemia crescuta determina de asemenea stimularea secretiei de glucagon, arginina fiind aminoacidul cel mai efficient. Adrenalina amplifica eliberarea de glucagon in opozitie cu efectul inhibitor al acestui factor asupra celulelor insulare. Hormonii medulosuprarenalieni Glandele suprarenale sunt alcatuite din doua portiuni distincte avand origini, structuri si functii diferite. Portiunea corticala se dezvolta din mesoderm si are o structura epiteliala, pe cand medulara este de origine nervoasa. Hormonii elaborati de cortexul suprarenalei sunt steroizi, iar cei medulari sunt catecolaminele(adrenalina,noradrenalina si dopamine). Sinteza de catecolamine are loc in celule specializate, cromafine, din adrenale, in neuronii simpatici sau in celule cromafine dispersate in alte organe ca: plaman, ficat, intestine. Sangele periferic cuprinde atat substantele secretate de medulosuprarenala, cat sip e acelea care scapa in circulatie din terminatiile nervoase. Prin metilare, sub actiunea unei catecol-O-metil transferaze, noradrenalina formeaza normetanefrina, iar din adrenalina rezulta metanefrina. Acesti compusi sunt partial eliminati prin urina. Aldehida rezultata este in continuare oxidata la acidul 3metoxi-4-hidroximandelic, catabolitul principal al noradrenalinei si al adrenalinei, excretat ca sulfo- si glucurono-conjugat.

Efectele metabolice ale catecolaminelor, in colaborare cu acelea hemodinamice determinate de descarcarea nervoasa adrenergica, pregatesc organismul pentru a raspunde la diverse agresiuni fizice sau psihice. Catecolaminele sunt denumite hormone de aparare, secretia medulara este initiata de diversi stimuli nervosa. Hormonii sexuali Hormonii sexuali au o structura steroidica. Hormonii masculini (androgenii) sunt steroizi cu 19 atomi de carboni,estrogenii au 18 atomi de carboni iar progestinele sunt steroizi C21. Testosterona este sintetizata in celulele interstitiale testiculare printr-o secventa similara in etapele incipiente cu cea de sinteza a corticosteroizilor. Androgenii testiculari sau adrenalieni sunt catabolizati prin hidrogenarea nucleului,sunt raspunzatori de dezvoltarea si functionarea glandelor sexuale anexe, de aparitia si mentinerea caracterelor sexuale secundare. Controlul secretiei: dezvoltarea si functia secretorie a organelor sexuale masculine sunt controlate prin feed-back negative de gonadotropinele hipofizare si de factorii hiptalamici. Hipotalamusul secreta factorul de eliberare LH/FSH-RF care controleaza la randul lui secretia de gonadotropine. Estrogenii Sunt hormoni elaborati de ovar, de foliculul lui Graaf in curs de maturare iar dupa ovulatie, de corpul galben. La femeia gestanta placenta secreta cantitati importante de estrogen. Estrogenii sunt vehiculati prin plasma de aceleasi proteine care transporta androgenii. O parte din estrogeni sunt eliminati pe cale biliara si in intestin conjugatii sunt hidrolizati si reabsorbiti partial,relizandu-se un circuit entero-hepatic. Acestia sunt raspunzatori de dezvoltarea organelor sexuale anexe,de aparitia si mentinerea caracterelor sexuale secundare feminine.Ei controleza desfasurarea ciclului ovarian. Secretia de estrogeni este reglata de cele doua gonadotropine hipofizare.FSH-ul stimuleza dezvoltarea folicului, iar LH-ul induce ovulatia si stimuleaza secretia de estrogeni. Hormonul de crestere(somatotropina) Hormonul uman este un polipeptid cuprinzand 191 resturi de aminoacizi.Hormonii izolati de la alte specii au structuri mai mult sau mai putin diferite de hormonal uman. Hormonul de crestere este indispensabil in tot cursul vietii, participand la reglarea unor procese metabolice fundamentale.Actiunea sa primara pare a fi stimularea sintezei

de proteine in toate tesuturile determinand cresterea greutatii corporale.Acest efect este rezultatul cresterii vitezei de captare a aminoacizilor din sange. Concentratia plasmatica a hormonului de crestere variaza cu varsta,este mai mica la sugar si copil pana la aproximativ 4 ani cand atinge nivelul mediu al adultului. In cursul unei zile cantitatea de hormone circulant fluctueaza fiind afectata de diversi stimuli, de agresiuni diverse, de eforturi fizice. Concentratia aminoacizilor in sange este un parametru care controleaza secretia hormonului de crestere. Aminoacidemia crescuta dupa ingerarea de proteine declanseza prompt secretia de somatotropina. Secretia hipofizara a hormonului de crestere este controlata de hipotalamus printrun factor de eliberare (GH-RF)si un factor inhibitor al eliberarii(GH-RIF). Excesul de hormon de crestere pana la pubertate cand cartilajele de crestere nu sunt inchise duce la o crestere exagerata in lungime a oaselor, in special al membrelor inferioare si ale trunchiului-gigantism. La adult, hipersecretia somatotropa determina hipertrofierea oaselor in grosime,acromegalie. Pe langa tulburarile de crestere, hipersecretia de somatotropina este asociata cu multiple tulburari metabolice, diminuarea capacitatii de utilizare tisulara a glucozei duce la hiperglicemie.

BIBLIOGRAFIE Complemente de Biochimie Descriptiv - Ion Sandu, Paul Atyim, Irina Crina Anca Sandu , Editura Dacia, Cluj, 2002 Biochimie medicala - Aurora Popescu, Elena Cristea, Ed. Medicala, Bucuresti,1980 Biochimie - Virgil Tamas, Maria Cotrut, Mihai Serban, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981