globalizare si securitate

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” – SIBIU FACULTATEA DE STIINTE POLITICE, RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE

Referat la Studii strategice și de securitate

GLOBALIZARE, SECURITATE GLOBALĂ, SECURITATE NAȚIONALĂ

Întocmit de: Milarez Daniel

mass-media globale etc. din SUA. Noile abordări privind asigurarea securităţii . securitate globală. securitate na țională De şi îşi găseşte locul într-un dicţionar (Webster) la începutul deceniului 6 al secolului trecut. pieţe. ca manifestare a interdependenţelor multiple dintre state. Pericolele viitorului au un singur lucru în comun: ele nu respectă frontierele naţionale. servicii. care au arătat că lumea nu este pregătită să dea răspunsurile cuvenite ameninţărilor asimetrice globale. ecuaţia de securitate a lumii nu mai poate fi gândită în afara supremaţiei americane. şi. după evenimentele din septembrie următor. a liberalizării fluxurilor mondiale de informaţii. în plan naţional şi nu numai. poate reduce insecuritatea naţională a Americii şi a celorlalte state de pe glob. Raportul globalizare – securitate naţională cunoaşte o amplă dezbatere internaţională la Summit-ul Mileniului. sunt extrem de dinamice şi de complexe. globalizarea este fie . Proces prin care lumea tinde să devină un spaţiu unic. iar „sporirea securităţii globale este o componentă esenţială a securităţii naţionale“. securitatea naţională este marcată profund de implicaţiile acesteia. După Zbigniew Brzezinski. Cercetători români ai domeniului consideră că globalizarea este un factor major al realizării securităţii naţionale şi regionale şi că aceasta din urmă nu poate fi asigurată pe deplin fără a asigura mai întâi securitatea planetară.naţionale. din septembrie 2000. Doar o strategie globală. face ca riscurile interne şi externe să se genereze şi potenţeze reciproc. Securitatea naţională clădită pe războiul global împotriva terorismului este o alternativă care ar trebui înlocuită cu cea bazată pe ideea existenţei unei crize globale. iar identificarea unor răspunsuri de securitate. regionale şi globale . iar în ecuaţia securităţii viitorului trebuie aşezată la loc de frunte opţiunea parteneriatelor. Globalizarea. care să pornească de la cauzele crizei generalizate în care se află lumea în prezent. globalizarea se impune conceptual în anii ‘90. Într-o lume caracterizată de globalizare (ameninţări. să ţină sub control actualele surse de instabilitate şi conflicte armate. la noile ameninţări să pornească de la faptul că acestea din urmă apar oriunde în lumea mondializată. în lucrările mai multor teoreticieni străini. mărfuri şi capital.arată că există o strânsă legătură între globalizare şi securitate.Globalizare. mai ales.).

care duce la o stratificare globală de societăţi şi comunităţi tot mai angrenate în ordinea globală şi. de societăţi şi comunităţi tot mai marginalizate. ca măsură a prosperităţii universale. cu instituirea unor reţele transnaţionale de producţie. promovată cu curaj (de liberali). în primul rând. la ruperea relaţiei dintre suveranitate. de fapt o nouă ordine mondială. Definită ca proces de lărgire. pe de altă parte. 27 David HELD.contestată (de conservatori). interacţiune şi exercitare a puterii. Scepticii resping ideea subminării puterii guvernelor naţionale sau a suveranităţii statelor de către internaţionalizarea economică sau guvernarea globală. 2 Transformări globale. un proces istoric de durată. care are o natură iluzorie. ci ca proces sau set de procese ateritoriale de structurare şi stratificare globală a relaţiilor şi tranzacţiilor sociale. economie şi cultură. prin dezvoltarea unei economii fără graniţe. globalizarea este situată într-un continuum spaţio-temporal al schimbării. cu o polarizare crescândă în plan social. Editura Polirom. SCHULTE. văzute ca fenomen. la definirea conceptului de globalizare nu ca stare singulară. economic. 2004. Transformativiştii văd în globalizare o puternică forţă transformatoare a societăţilor. London. cu „legarea şi extinderea activităţii umane peste regiuni şi continente“. Jan A. comerţ şi finanţe. regionalizare şi internaţionalizare duce. Hiperglobaliştii plasează globalizarea în domeniul economicului. Între definirea globalizării ca fenomen ce exprimă dezvoltarea relaţiilor sociale şi 1 Cf. Adepţii hiperglobalizării. Jonathan PERRATON. fie tratată ca pe un pericol. Theory and Practice. contradictoriu şi modelat de factori conjuncturali. în KOFFMAN. mult mai puternice decât statele înseşi. preconizează o economie globală tot mai integrată. Beyond the Buzzard: Toward a Critical Theory of Globalization. firesc. păcii şi libertăţii. Anthony McGREW. O diferenţiere a acestui proces de cele de localizare. în care suveranitatea şi autonomia statală se erodează continuu. Eleonore. p. Se consideră chiar că globalizarea economică creează şi va crea noi forme de organizare socială ce vor înlocui în final statele-naţiune tradiţionale 2. Globalization. Pinter. . generator de fluxuri şi reţele transcontinentale sau interregionale de activitate.). teritorialitate şi puterea statală. din unghiul suprateritorialităţii şi dimensiunii planetare a relaţiilor sociale (de critici) 1. adâncire şi grăbire a interconectării globale. Politică. YOUNGS Gillian (eds. tratând-o ca proces de „denaţionalizare“ a economiilor. cu instituţii de guvernare globală şi extensie globală. David GOLDBLATT. naţionalizare. instituţiilor de guvernare şi a ordinii mondiale. 2003.

a fiinţei umane şi a societăţii umane. valoarea globală a informaţiei. progresul tehnic. potrivit lui Anthony Giddens. culturale şi politice. care îl defineşte ca un proces „de accelerare a integrării economice. caracterul transfrontalier al economiei. Efectele globalizării . în ansamblu. mai ales. deci ca etapă viitoare a procesului de dezvoltare socială. Globalizarea mai rezultă din imperativul combaterii ameninţărilor. dinamism economic şi revoluţia comunicaţiilor“. al relaţiilor sociale. o cauză ce devine tot mai mult nevoie de solidaritate socială pentru protecţia mediului. Politica democratică este cea care exprimă cel mai bine interesele democratice ale populaţiilor. în ofensiva frontierei democratice care depăşeşte frontierele politice limitate. Exprimarea cea mai sintetică a acestui proces complex este dată de „Strategia de Securitate Naţională a Statelor Unite: O nouă Eră “ (2002). planetare. sectariste şi. ce devin globale. O cauză esenţială ar fi şi existenţa frontierelor-linii care delimitează şi opun societăţile politice. statele şi imperativul transformării lor în linii ce identifică şi unesc identităţile politice. în primul rând. politico-economică şi culturală a omenirii. şi ca „ansamblul fenomenelor ce rezultă din deschiderea crescândă a economiilor spre mărfuri şi capitaluri străine“.economice. Intre cauzele globalizării trebuie să situăm. după Bernard Guillochon. distingem similitudini privitoare la impactul globalizării asupra dezvoltării şi integrării în structurile mondiale şi la implicaţiile sale profunde în toate domeniile de activitate umană. tehnologice. în acelaşi timp. respectarea drepturilor omului. ca un răspuns util la complexitatea în continuă creştere a proceselor dintr-o lume tot mai interconectată. totalitare. economie de piaţă. alături de guvernare democratică. Nevoia de solidaritate socială este. Este vorba aici de o deschidere activă şi necesară a statelor şi comunităţilor spre exterior. al sistemului educaţional. care se extind în întreaga lume. care ele însele sunt globale.

Trebuie să fim de acord cu analistul Hans Blommestein. homosexualitate. domeniul educaţional. dar şi „libera circulaţie” a securităţii. cum sunt: scăderea siguranţei la toţi indicatorii. protecţia mediului înconjurător. globalizarea fenomenelor cronice locale şi regionale. în acest ultim spaţiu. John Gray accentuează că globalizarea. Ca elemente pozitive. în www. efect de hibridizare a culturilor. are. pe care o vede ca pe o interconectare susţinută de tehnologie între evenimente politice. a investiţiilor şi fluxurilor financiare. globalizarea economică duce.Globalizarea are o sumă apreciabilă de efecte. o piaţă tehnologică globală transformă lumea financiară.net/display. Lecţiile comunismului. a terorismului. persoane). că. globalizarea fragmentează culturile în „subculturi”: rap. pentru prima oară în istorie. Dar globalizarea are şi efecte negative. extinderea valorilor democratice. de exemplu. Internetul. neguvernat. cum ar fi companiile multina ţionale. păstrare. a vârstei a treia. se evidenţiază: amplificarea şi liberalizarea comerţului. În plan cultural. Scăpată de sub controlul politic. radicalizarea fanatismelor etnice şi religioase. economice. Din perspectiva pieţei libere. ONG-urile. pe măsură ce tot mai multe naţiuni vor participa la economia globală. care nu oferă soluţii de integrare pentru indivizii ce le compun. care. apărarea identităţii individuale. Aspectele negative sunt multiple şi pentru că globalizarea este un proces necontrolat. Deţine pentru aceasta suficiente canale. Globalizarea extinde punţile de comunicare dintre comunităţi. făcându-le de nerecunoscut. la haos economic ş i la devastare ecologică în multe părţi ale lumii3.ziua. globalizarea va genera o prosperitate fără precedent. 3 Vaclav HAVEL. cea politică şi psihologia. iar fluxurile tehnologice şi financiare dinspre ţările dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate vor determina o egalizare a bogăţiei şi o dezvoltare a întregii lumi. culturale mondiale. droguri.. necondus. a fanilor fotbalului etc. sunt de un real folos migraţiei internaţionale şi sporirii contactelor umane. pozitive şi negative. înnoire şi dezvoltare a identităţilor culturale. mondializarea marii criminalităţi organizate (traficul de arme. în era informaţională. azi. cea a afacerilor. sau culturi de „nişă”.php?id=31887&data=2004-11-16 . după Jean-Pierre Warnier.

în epoca globalizării. este de a reduce sursele de slăbire a coeziunii sociale. noile concentrări de putere militară. sentimentul de frustrare al unor grupuri şi comunităţi. Cei frustraţi economic. securitate naţională Necesitatea edificării unei securităţi de nivel global a apărut. nevoia funcţionării continue a unor mecanisme de coordonare şi cooperare în combaterea ameninţărilor difuze la adresa securităţii. Economiştii români cred. în acest sens. social şi de altă natură pot recurge la diverse mijloace de protest. În faţa riscurilor şi ameninţărilor majore actuale. globalizarea transferurilor de armament. în condiţiile războiului industrializat. Securitate globală. de unul singur.Analiştii procesului de globalizare conchid că progresul intens pe care îl aduce în diverse domenii este neuniform. Extensia globală a terorismului şi terorii armelor de distrugere în masă. pattern-urile actuale ale producţiei globale de tehnică şi tehnologie militară. Securitatea globală este condiţionată. să dispună de resursele necesare obţinerii victoriei sau evitării înfrângerii. coagulând eforturile statelor componente în organizarea şi ducerea războiului. post 11 septembrie. doar alianţele militare au fost capabile să facă faţă ameninţărilor grave la adresa securităţii. Transformările globale care au loc în sfera securităţii includ şi: opoziţia la regionalizare a unor forţe centripete care se orientează spre apărarea comună şi aranjamente de securitate multilaterale (în cadrul NATO. în prezent. consolidarea reciprocă a proceselor de regionalizare şi globalizare a relaţiilor militare ş i de securitate. neînţelegerile între civilizaţii. cu sprijinul tehnologiilor moderne. ONU. Mai mult. sunt de părere autorii „operei fundamentale asupra globalizării“. că marea provocare pentru omenire. În acest context. angajamentelor globale ale SUA). ASEAN. factori sistemici care influenţează securitatea naţiunilor. statele se găsesc complet descoperite şi realizează adevărul că securitatea de nivel global are puţini sorţi de realizare prin creşterea tradiţională a puterii militare naţionale sau a aliaţilor. de revoluţia militar-tehnologică (ce a dus la accelerarea dinamicii globale a armamentului). putând cauza conflicte majore. când nici un stat nu se simţea capabil. securitate regională. a . globalizarea face ca structurile economice şi sociale care nu se adaptează rapid să se tensioneze la extrem.

Mai mult decât atât: în condi ţiile actuale. Proliferarea amenin ţărilor teroriste.determinat statele lumii să înţeleagă că lupta cu acestea ar putea fi dusă la modul cel mai eficient prin sporirea eforturilor de promovare a securităţii prin cooperare. de exemplu. Securitatea naţională. Ca atare. care să genereze fenomene de respingere. Brzezinski vede o principală provocare pentru SUA cel puţin o generaţie de aici înainte. etnic. prin regionalizarea şi globalizarea relaţiilor militare şi de securitate. prin soluţii exterioare de forţă. naţionale şi internaţionale – care conduc la o întrepătrundere a elementului securitar naţional cu cel regional sau global. deficitele economice şi securitare. Numai că aceştia au propriile probleme interne de securitate şi. schimbări de rezonanţă care au influenţat viziunea analiştilor despre securitate. culturale. mai mult. India. după încheierea războiului rece. au o agendă de securitate ce nu corespunde de fiecare dată cu cea a Americii. recunoaşte Zbigniew Brzezinski. a riscurilor la adresa siguranţei naţionale incumbă apelul la mijloace diverse – militare şi nonmilitare. o dimensiune nouă. securitatea naţională capătă. Securitatea regională este o necesitate impusă de numeroase determinări: provocările fenomenului globalizării. În Orientul Mijlociu. securitatea naţională nu poate fi . ameninţările la adresa sa. În „noii Balcani globali”. Rusia. în opinia analiştilor. injustiţie socială. Componentă a securităţii globale. dificultăţile mari pe care le întâmpină. securitatea Statelor Unite „nu mai este în mâinile Americii”. Problema musulmană trebuie „privită într-o perspectivă regională. iar nu teologică”. deoarece. „devin din ce în ce mai difuze şi nu mai au un caracter exclusiv militar”. astă zi. resentimentare. brutal. mai degrabă. în măsură să asigure stabilitatea şi securitatea prin mecanisme de cooperare şi coordonare. acum. Bulversată de violenţă. spaţiu cuprins între Golful Persic şi Xinjiang. pe plan economic. şi printr-o prismă geopolitică. în spaţiul securităţii Americii. în prezent. statele din regiune. ecologice. după Barry Buzan. şi securitatea naţională. componentă a securităţii globale Anul 2001 a adus. în general. decât globală. regiunea va trebui să-şi clădească securitatea prin cooperarea SUA cu partenerii săi tradiţionali: Turcia. în problemele de mediu şi nu numai. nu pot fi soluţionate pe căi-şablon. în special. ci se joacă „la intersecţia subtilă dintre puterea globală a acesteia şi globalizare”. Israel. spor demografic masiv.

Analiza raportului actual securitate naţională – securitate globală a determinat guvernele şi organizaţiile internaţionale să conştientizeze faptul că prevenirea şi stăpânirea conflictelor şi crizelor. subliniază Strategia Solana. de la cei mai mari până la cei mai mici. care spune că protecţia cea mai bun ă pentru securitatea noastră este o lume compusă din state democratice bine guvernate. Lipsa de performanţă în procesul globalizării economice şi în guvernare reduce la maximum aportul unor state la securitatea regională şi globală. afectând climatul regional şi global. fiind necesar ca instrumentele de aplicare şi realizare ale acesteia să fie gestionate de către organisme şi instituţii de securitate colectivă recunoscute şi abilitate internaţional. Interdependenţa şi interacţiunea economică ale statelor lumii impun o coordonare concentrată a eforturilor pentru securitate. Războiul contra terorismului a demonstrat c ă securitatea naţională. Măsura în care fiecare actor contribuie la stabilitatea şi securitatea mondială este foarte diferită. în calitate de componentă a securităţii globale. conflictele interetnice şi tendinţele separatiste.„total detaşată de condiţiile sistemice globale”. fără un guvern funcţional. care îşi exercit ă puterea în folosul propriu. sprijinit pe sistemele de securitate statale şi instituţionale viabile. îşi poate susţine interesele mult dincolo de spa ţiul de interes strategic. În cazul „statelor eşuate”. Într-o măsură importantă. O lume mai sigură este o lume unită şi echitabilă. Politicile active fac faţă dinamismului noilor ameninţări. Or. trebuie să-i dăm dreptate autorului Strategiei europene de securitate. Aceasta pentru că terorismul nu are graniţe. asociate cu naţionalismul extremist şi extremismul religios. bazată pe un sistem de securitate global. Problemele sunt rar soluţionate de o singură ţară sau fără o susţinere regională. menţinerea şi impunerea păcii nu mai sunt posibile fără implicarea conjugată a tuturor actorilor de securitate. Noi determinări globale şi regionale asupra securităţii naţionale . pot afecta securitatea naţională şi genera un potenţial de conflict cu influenţe mari asupra securităţii unor regiuni întregi sau chiar a lumii. le periclitează chiar securitatea proprie. securitatea naţională este greu afectată de actori nonstatali. apreciază specialiştii. Javier Solana. eficace. controlul.

guvernele iau măsuri de protejare a teritoriului propriu faţă de noile ameninţări. împiedicarea proliferării armelor de distrugere în masă. Aceasta impietează asupra securităţii naţionale. dezechilibrul puterii. De aceea. Este edificatoare influenţa pozitivă a mondializării asupra comunităţii democratice. prin alinierea la coaliţ ia antiteroristă internaţională. democraţiei. ceea ce este mai grav. dispunând de 70 la sută din bogăţii. rivalităţile geopolitice. colaborarea cu alte părţi pentru dezamorsarea conflictelor internaţionale. analiştii domeniului sesizează. Miza parteneriatelor strategice în ecuaţia globalizării şi securităţii naţionale este perfect înţeleasă şi asumată de numeroase state şi organizaţii internaţionale. Pe lângă stimularea creşterii economice şi deschiderea societăţilor. penuria de resurse. ş omaj ridicat. Modul de acţiune al SUA susţine ferm afirmaţiile noastre: acestea şi-au structurat o strategie de securitate naţională dedicată luptei cu terorismul şi proliferării armelor de distrugere în masă. tensiunile etnice. numeroase evoluţii şi procese transnaţionale au un impact semnificativ asupra securităţii naţionale. elaborarea de programe de acţiune cooperativă cu centre de putere mondiale. pe o bază selectivă şi limitată. sprijinită pe atacuri preventive. ce pot conduce la destabilizarea unor state. guvernele pervertite. stabilitatea şi securitatea. ce îi garantează şi stimulează libertatea şi prosperitatea. proliferarea armelor de distrugere în masă.Ca o consecinţă a globalizării. aspecte recente subliniate de specialişti pun în evidenţă unele inconveniente ale procesului de globalizare. situaţia arcului de instabilitate care se întinde din Orientul Apropiat până la litoralul asiatic. care întăresc . transformarea şi adaptarea instituţiilor de securitate naţională la cerinţele secolului XXI. Zona respectivă este marcată de probleme de mare gravitate. traficul de stupefiante şi crima organizată – găsesc aici un teren fertil de afirmare. Principalele pericole ale lumii actuale – terorismul. ineficacitatea guvernării. în condiţiile dezvoltării pieţelor libere şi a liberului schimb. eşecurile de guvernare. înstrăinarea unor cutume ancestrale. stabilităţii şi progresului economic al statelor. gen: sărăcie. însă. fundamentalism islamic extremist şi. ca element negativ al globalizării. sporirea creşterii economice. care include 30 la sută din populaţia lumii. tirania. În opoziţie cu aceasta. absenţa securităţii. vulnerabilizarea unor regiuni întregi faţă de fluctuaţiile spontane ale economiei mondiale. contra statelor aflate în afara legii dotate cu arme de distrugere în masă şi contra teroriştilor.

asigură logistic forţele ISAF. Se poate însă aprecia că marea diversitate a statelor partenere. ce reprezintă un cadru stimulativ. propice pentru terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă. ca şi prin relaţia strânsă cu Alianţa. sprijinind tranzitul echipamentelor spre zona de conflict şi permiţând staţionarea trupelor şi a materialelor logistice pe teritoriul lor. actualmente. În general. fapt dovedit şi de acordul din 2004 pentru instituirea unui nou Forum de Securitate al EAPC. unele conflicte interne din şi dintre ţările partenere. în atingerea obiectivelor coaliţiei internaţionale. Securitatea spaţiului şi cea naţională a statelor membre PfP este. analiştii politicomilitari adaugă poziţia obstructivă şi reticenţele Rusiei faţă de o apropiere mai mare a unor ţări de NATO sau PfP. . potrivit noii concepţii de abordare a securităţii. consolidată prin participarea partenerilor cu forţe. în Afghanistan. prin proiecţia stabilităţii departe de graniţele organizaţiei. ce impietează asupra apropierii acestora de comunitatea statelor euro-atlantice. prin reformarea apărării şi a structurilor armatelor. diferenţele din nivelul de organizare şi capacităţile forţelor armate ale membrilor PfP etc. de o mare diversitate etnică. din Afghanistan. la operaţii de menţinere a păcii. Aceiaşi parteneri asiatici ai Alianţei influenţează direct factorii locali importanţi. ca şi interesele diverse diluează întrucâtva obiectivele comune ale PfP. promovează importante iniţiative diplomatice pentru dezamorsarea tensiunilor şi conflictelor regionale. Statele partenere din Asia Centrală desfăşoară misiuni. PfP soluţionează aspecte critice ale securităţii naţionale şi regionale. pentru celelalte pericole la adresa securităţii. ce se va întruni anual la nivel înalt spre a discuta problemele cele mai acute ale securităţii şi modul de soluţionare în comun a acestora. cu forţe specializate de poliţie şi echipe de deminare. Parteneriatul pentru Pace.colaborarea în sfera diplomaţiei preventive. contribuie decisiv la realizarea securităţii prin dialogul şi cooperarea statelor membre. alături de NATO. ca model de iniţiativă de sprijinire a schimbării mediului strategic din spaţiul euro-atlantic. în confruntarea cu provocările secolului actual. de contracarare a terorismului şi armelor de distrugere în masă. a asistenţei vizând diminuarea pericolelor şi descurajarea proliferării armelor de distrugere în masă. La acestea. a controlului armamentelor şi exporturilor acestora. în comun cu NATO.

. este.intervenţia organizaţiilor multilaterale şi regionale de securitate în prevenirea. În fapt. . este o securitate a interdependenţelor.aportul nemijlocit al comunităţii internaţionale la combaterea terorismului fără frontiere şi a terorii armelor de distrugere în masă. stoparea şi gestionarea crizelor şi conflictelor locale. ea devine parte componentă a securităţii internaţionale. conferindu-i consistenţa şi permanenţa care se regăsesc în soliditatea şi stabilitatea mediului de securitate. Să nu greşim. mai întâi. securitatea naţională tradiţională este restructurată de practica securităţii cooperative. dacă se poate asigura securitatea naţională fără a se asigura. politice. Angajarea statelor în ordinea mondială este limitată de obligaţiile şi angajamentele militare şi de securitate luate anterior. superfluă. pentru că. În acest fel. înregimentate în comunitatea internaţională. fie de consultări bilaterale sau multilaterale. o deplină securitate internaţională. percepem interinfluenţa securitate globală – securitate naţională ca pe o interacţiune dinamică. De aceea. o modalitate de consolidare a securităţii naţionale. Interogaţia pusă frecvent de cercetători. cât timp aceasta din urmă are o implicare tot mai netă în securitatea entităţilor statale. trebuie să accentuăm că. într-o continuă mişcare şi transformare. Ea se implică multilateral în securitatea naţională. securitatea cooperativă este. în primul rând.Implicaţiile securităţii globale asupra securităţii naţionale În prelungirea demonstraţiei anterioare. şi în cazul ţărilor mari sau al superputerii reprezentate de SUA. este evident că opţiunile naţionale în domeniu sunt precedate fie de decizii comune. prin afirmaţii categorice. în cadrul altor organizaţii internaţionale. în vreme ce. ca SUA. însă. Ca modalităţi de implicare a securităţii globale în securitatea statelor-naţiune. pentru statele mici şi mijlocii. fără o forţă militară relevantă. securitatea globală este o construcţie în spaţiul interdependenţelor.restructurarea şi sporirea importanţei organismelor globale şi regionale economice. la nivelul NATO. . pot fi menţionate: . pentru marile puteri membre ale „comunităţii de securitate”. inevitabil. a relaţiilor internaţionale. militare cu rol în securitatea multilaterală a statelor-naţiune.

efortul comun internaţional de stopare a degradării mediului înconjurător şi înlăturare a dezechilibrelor ecologice.continuarea procesului de integrare europeană şi euro-atlantică.instituirea unui nivel adecvat de coordonare şi cooperare strânsă a NATO cu organizaţiile internaţionale civile.diversificarea actorilor globali de securitate şi sporirea implicării lor în soluţionarea crizelor şi conflictelor. Sunt situaţii în care securitatea globală poate afecta securitatea naţională? Lămurirea unei asemenea interogaţii pleacă. interguvernamentale şi nonguvernamentale. hrană.aportul ONU şi al altor organizaţii şi organisme internaţionale. instituţii economice şi financiare la combaterea sărăciei. . . în cadrul cooperării civili-militari şi al planificării urgenţelor civile. .dezvoltarea politicii referitoare la relaţiile cu actorii civili. de control al resurselor deficitare ale planetei (apă. ca fundament al sporirii securităţii naţionale. prin aportul instituţiilor internaţionale. în combaterea riscurilor şi ameninţărilor la adresa statelor-naţiune. a schimbărilor climatice. consensului şi complementarităţii măsurilor adoptate de comunitatea internaţională pentru combaterea fenomenelor grave ce periclitează în prezent securitatea statelor. .sporirea opoziţiei internaţionale împotriva războiului şi a sancţiunilor aplicate celor care îl provoacă sau îl susţin. ce influenţează pozitiv mediul de securitate. care asigură ca tehnologiile moderne să faciliteze posibilitatea blocării accesului neautorizat la manipularea sau distrugerea sistemelor informaţionale şi bazelor de date pentru a împiedica funcţionarea sectoarelor public şi economic ale statelor. . . .realizarea unităţii.creşterea rolului instituţiilor internaţionale de securitate în dezvoltarea relaţiilor civili-militari. în opinia noastră. de la faptul că securitatea de tip global este una integratoare. . . .adâncirea colaborării şi cooperării multilaterale. . energie). ce include securitatea naţională şi cea regională.dezvoltarea societăţii informaţionale. element ce afectează serios securitatea statelor. de combatere a bolilor..

Analiştii domeniului percep în dezvoltarea raportului securitate globală – securitate naţională două tendinţe: una de neîncredere în securitatea de tip global. a insecurităţii frontaliere. eforturile multiple ale comunităţii internaţionale se cer îndreptate spre pacea. care. care. Se impune a fi acordată o şansă mai mare securităţii cooperative. securitatea naţională îşi poate diminua sfera şi conţinutul. să reducă insecuritatea statelor. importanţa securităţii de tip naţional se reduce la anumite funcţii subsumate securităţii de tip global (combaterea surselor generatoare de ameninţări asimetrice. a crimei organizate etc. Ca beneficiară.Termenii de securitate globală şi securitate naţională se află în raporturi de complementaritate. la o abordare preventivă şi coordonată a securităţii globale. sprijinind din toate puterile reforma instituţiilor de securitate. realizarea noii arhitecturi de securitate. implicit. cea de tip regional şi cea de tip global. care duce la diminuarea rolului securităţii naţionale. cât şi pe cea de tip naţional. concomitent cu procesul de deschidere dinamică a statelor spre exterior şi de sporire a conlucrării şi cooperării internaţionale în domeniu. Pe măsură ce gradul de integralitate al securităţii de tip global spore şte. Concluzii şi propuneri Este extrem de benefică studierea securităţii naţionale din perspectiva globalizării şi integrării. pentru că oferă posibilitatea structurării unei strategii de răspuns. securitatea şi stabilitatea regiunilor şi ale lumii. sprijinită pe prevedere şi parteneriat. aceasta constituindu-se într-o vulnerabilitate care afectează atât securitatea de tip global. statele trebuie să contribuie activ la adâncirea caracterului sistemic al securităţii. şi alta de exagerare a rolului securităţii de tip global. celei . pornind de la cauzele crizei generalizate. Din această ipostază. oferă o perspectivă optimistă securităţii globale şi. Întrucât există o determinare globală şi regională a securităţii naţionale.). autoafectându-se. unele presiuni asupra securităţii naţionale şi realiza un transfer de competenţ e şi de roluri de la aceasta din urmă spre sine. care creează o stare de discontinuitate între securitatea de tip naţional. Înţelegând că lucrează pentru sine. ea poate exercita. chiar dacă securitatea de tip global include în conţinutul său securitatea de tip naţional. la un moment dat.

cel infracţional. pe plan regional. reducerea vulnerabilităţilor economice. a apărării cooperative. cel economic. a efectelor negative ale globalizării. terorist al lumii interlope. dezvoltarea. militare. sunt necesare unele activităţi care să contribuie la consolidarea securităţii naţionale. de mediu. cu participarea ţărilor şi a unor actori nonguvernamentali. acestea se referă la: creşterea resurselor generatoare de securitate naţională. sporirea cooperării economice. pe fondul diminuării. dezvoltarea unor mecanisme viabile de reglare şi control al mediului de cooperare internaţională. în prezent foarte limitată. întrucât ea este viabilă atunci când are valoarea unui sistem de sisteme. prin demersuri comune. politice. cu accent pe factorii generatori de insecuritate: mediul financiar-bancar. singurele în măsură să facă faţă noilor ameninţări. sporirea preocupărilor pentru ca securitatea globală să se constituie într-un cadru generator de dezvoltare a securităţii naţionale. iar aceasta incumbă politici active. sporirea operativităţii sistemelor de securitate colectivă. În opinia mea. . sociale. dezvoltarea sistemelor de gestionare şi combatere a ameninţărilor asimetrice. în contextul consolidării securităţii colective. În spaţiul global.naţionale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful