UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” – SIBIU FACULTATEA DE STIINTE POLITICE, RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE

Referat la Studii strategice și de securitate

GLOBALIZARE, SECURITATE GLOBALĂ, SECURITATE NAȚIONALĂ

Întocmit de: Milarez Daniel

care au arătat că lumea nu este pregătită să dea răspunsurile cuvenite ameninţărilor asimetrice globale. după evenimentele din septembrie următor. Cercetători români ai domeniului consideră că globalizarea este un factor major al realizării securităţii naţionale şi regionale şi că aceasta din urmă nu poate fi asigurată pe deplin fără a asigura mai întâi securitatea planetară. mai ales. din septembrie 2000. Noile abordări privind asigurarea securităţii . din SUA.Globalizare. iar identificarea unor răspunsuri de securitate. care să pornească de la cauzele crizei generalizate în care se află lumea în prezent. Raportul globalizare – securitate naţională cunoaşte o amplă dezbatere internaţională la Summit-ul Mileniului. Globalizarea. ecuaţia de securitate a lumii nu mai poate fi gândită în afara supremaţiei americane. a liberalizării fluxurilor mondiale de informaţii. la noile ameninţări să pornească de la faptul că acestea din urmă apar oriunde în lumea mondializată. să ţină sub control actualele surse de instabilitate şi conflicte armate. poate reduce insecuritatea naţională a Americii şi a celorlalte state de pe glob. sunt extrem de dinamice şi de complexe. mass-media globale etc. regionale şi globale . După Zbigniew Brzezinski. securitatea naţională este marcată profund de implicaţiile acesteia. Într-o lume caracterizată de globalizare (ameninţări. Proces prin care lumea tinde să devină un spaţiu unic. face ca riscurile interne şi externe să se genereze şi potenţeze reciproc. în plan naţional şi nu numai. globalizarea este fie . servicii. securitate globală. iar „sporirea securităţii globale este o componentă esenţială a securităţii naţionale“.). Securitatea naţională clădită pe războiul global împotriva terorismului este o alternativă care ar trebui înlocuită cu cea bazată pe ideea existenţei unei crize globale.naţionale. Doar o strategie globală. ca manifestare a interdependenţelor multiple dintre state. în lucrările mai multor teoreticieni străini. pieţe. securitate na țională De şi îşi găseşte locul într-un dicţionar (Webster) la începutul deceniului 6 al secolului trecut. Pericolele viitorului au un singur lucru în comun: ele nu respectă frontierele naţionale. iar în ecuaţia securităţii viitorului trebuie aşezată la loc de frunte opţiunea parteneriatelor. globalizarea se impune conceptual în anii ‘90. şi. mărfuri şi capital.arată că există o strânsă legătură între globalizare şi securitate.

promovată cu curaj (de liberali). Hiperglobaliştii plasează globalizarea în domeniul economicului. în primul rând. în care suveranitatea şi autonomia statală se erodează continuu. economie şi cultură. Editura Polirom. p. ca măsură a prosperităţii universale. Definită ca proces de lărgire. generator de fluxuri şi reţele transcontinentale sau interregionale de activitate. SCHULTE. firesc. cu „legarea şi extinderea activităţii umane peste regiuni şi continente“. Transformativiştii văd în globalizare o puternică forţă transformatoare a societăţilor. YOUNGS Gillian (eds. cu instituţii de guvernare globală şi extensie globală. 2003. pe de altă parte. Adepţii hiperglobalizării. cu instituirea unor reţele transnaţionale de producţie. un proces istoric de durată. fie tratată ca pe un pericol. de societăţi şi comunităţi tot mai marginalizate. O diferenţiere a acestui proces de cele de localizare. naţionalizare. London. Beyond the Buzzard: Toward a Critical Theory of Globalization.contestată (de conservatori). care duce la o stratificare globală de societăţi şi comunităţi tot mai angrenate în ordinea globală şi. regionalizare şi internaţionalizare duce. Jonathan PERRATON. globalizarea este situată într-un continuum spaţio-temporal al schimbării. . comerţ şi finanţe. Politică.). interacţiune şi exercitare a puterii. instituţiilor de guvernare şi a ordinii mondiale. Anthony McGREW. preconizează o economie globală tot mai integrată. teritorialitate şi puterea statală. mult mai puternice decât statele înseşi. Jan A. prin dezvoltarea unei economii fără graniţe. văzute ca fenomen. la definirea conceptului de globalizare nu ca stare singulară. adâncire şi grăbire a interconectării globale. cu o polarizare crescândă în plan social. 27 David HELD. păcii şi libertăţii. tratând-o ca proces de „denaţionalizare“ a economiilor. David GOLDBLATT. economic. care are o natură iluzorie. Theory and Practice. din unghiul suprateritorialităţii şi dimensiunii planetare a relaţiilor sociale (de critici) 1. 2004. Globalization. de fapt o nouă ordine mondială. ci ca proces sau set de procese ateritoriale de structurare şi stratificare globală a relaţiilor şi tranzacţiilor sociale. Eleonore. la ruperea relaţiei dintre suveranitate. contradictoriu şi modelat de factori conjuncturali. 2 Transformări globale. Se consideră chiar că globalizarea economică creează şi va crea noi forme de organizare socială ce vor înlocui în final statele-naţiune tradiţionale 2. Pinter. Scepticii resping ideea subminării puterii guvernelor naţionale sau a suveranităţii statelor de către internaţionalizarea economică sau guvernarea globală. Între definirea globalizării ca fenomen ce exprimă dezvoltarea relaţiilor sociale şi 1 Cf. în KOFFMAN.

progresul tehnic. tehnologice. care ele însele sunt globale. în primul rând. Este vorba aici de o deschidere activă şi necesară a statelor şi comunităţilor spre exterior. politico-economică şi culturală a omenirii. ce devin globale. care îl defineşte ca un proces „de accelerare a integrării economice. potrivit lui Anthony Giddens. ca un răspuns util la complexitatea în continuă creştere a proceselor dintr-o lume tot mai interconectată. Efectele globalizării . totalitare. a fiinţei umane şi a societăţii umane. al sistemului educaţional. alături de guvernare democratică. dinamism economic şi revoluţia comunicaţiilor“. statele şi imperativul transformării lor în linii ce identifică şi unesc identităţile politice. economie de piaţă. distingem similitudini privitoare la impactul globalizării asupra dezvoltării şi integrării în structurile mondiale şi la implicaţiile sale profunde în toate domeniile de activitate umană. respectarea drepturilor omului.economice. Intre cauzele globalizării trebuie să situăm. în acelaşi timp. O cauză esenţială ar fi şi existenţa frontierelor-linii care delimitează şi opun societăţile politice. planetare. Nevoia de solidaritate socială este. o cauză ce devine tot mai mult nevoie de solidaritate socială pentru protecţia mediului. după Bernard Guillochon. caracterul transfrontalier al economiei. în ofensiva frontierei democratice care depăşeşte frontierele politice limitate. Globalizarea mai rezultă din imperativul combaterii ameninţărilor. şi ca „ansamblul fenomenelor ce rezultă din deschiderea crescândă a economiilor spre mărfuri şi capitaluri străine“. valoarea globală a informaţiei. care se extind în întreaga lume. în ansamblu. sectariste şi. al relaţiilor sociale. Exprimarea cea mai sintetică a acestui proces complex este dată de „Strategia de Securitate Naţională a Statelor Unite: O nouă Eră “ (2002). culturale şi politice. mai ales. deci ca etapă viitoare a procesului de dezvoltare socială. Politica democratică este cea care exprimă cel mai bine interesele democratice ale populaţiilor.

cum ar fi companiile multina ţionale. a terorismului. care. apărarea identităţii individuale. Scăpată de sub controlul politic. după Jean-Pierre Warnier. protecţia mediului înconjurător. mondializarea marii criminalităţi organizate (traficul de arme. păstrare. Din perspectiva pieţei libere. sunt de un real folos migraţiei internaţionale şi sporirii contactelor umane. Lecţiile comunismului. pentru prima oară în istorie. făcându-le de nerecunoscut. 3 Vaclav HAVEL. cum sunt: scăderea siguranţei la toţi indicatorii. iar fluxurile tehnologice şi financiare dinspre ţările dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate vor determina o egalizare a bogăţiei şi o dezvoltare a întregii lumi. că. ONG-urile. Globalizarea extinde punţile de comunicare dintre comunităţi. a vârstei a treia. în acest ultim spaţiu. a fanilor fotbalului etc. în www. care nu oferă soluţii de integrare pentru indivizii ce le compun. la haos economic ş i la devastare ecologică în multe părţi ale lumii3.Globalizarea are o sumă apreciabilă de efecte. John Gray accentuează că globalizarea.. pe măsură ce tot mai multe naţiuni vor participa la economia globală. Aspectele negative sunt multiple şi pentru că globalizarea este un proces necontrolat. în era informaţională. Trebuie să fim de acord cu analistul Hans Blommestein. pozitive şi negative. efect de hibridizare a culturilor. are. globalizarea fragmentează culturile în „subculturi”: rap. domeniul educaţional. necondus. În plan cultural. extinderea valorilor democratice. se evidenţiază: amplificarea şi liberalizarea comerţului. Ca elemente pozitive. Deţine pentru aceasta suficiente canale. Dar globalizarea are şi efecte negative. pe care o vede ca pe o interconectare susţinută de tehnologie între evenimente politice. globalizarea va genera o prosperitate fără precedent. a investiţiilor şi fluxurilor financiare. o piaţă tehnologică globală transformă lumea financiară. economice. globalizarea fenomenelor cronice locale şi regionale. azi. persoane). de exemplu.net/display. cea a afacerilor. culturale mondiale. homosexualitate. sau culturi de „nişă”.ziua. Internetul.php?id=31887&data=2004-11-16 . neguvernat. cea politică şi psihologia. droguri. radicalizarea fanatismelor etnice şi religioase. înnoire şi dezvoltare a identităţilor culturale. globalizarea economică duce. dar şi „libera circulaţie” a securităţii.

în prezent. Mai mult. în epoca globalizării. nevoia funcţionării continue a unor mecanisme de coordonare şi cooperare în combaterea ameninţărilor difuze la adresa securităţii. noile concentrări de putere militară. globalizarea face ca structurile economice şi sociale care nu se adaptează rapid să se tensioneze la extrem. putând cauza conflicte majore. ONU. să dispună de resursele necesare obţinerii victoriei sau evitării înfrângerii. coagulând eforturile statelor componente în organizarea şi ducerea războiului. angajamentelor globale ale SUA). În acest context. de unul singur. Extensia globală a terorismului şi terorii armelor de distrugere în masă. consolidarea reciprocă a proceselor de regionalizare şi globalizare a relaţiilor militare ş i de securitate. neînţelegerile între civilizaţii. Securitatea globală este condiţionată. doar alianţele militare au fost capabile să facă faţă ameninţărilor grave la adresa securităţii. Cei frustraţi economic. a . că marea provocare pentru omenire. sunt de părere autorii „operei fundamentale asupra globalizării“. în acest sens. cu sprijinul tehnologiilor moderne. pattern-urile actuale ale producţiei globale de tehnică şi tehnologie militară. când nici un stat nu se simţea capabil. ASEAN. post 11 septembrie. în condiţiile războiului industrializat. În faţa riscurilor şi ameninţărilor majore actuale. de revoluţia militar-tehnologică (ce a dus la accelerarea dinamicii globale a armamentului). securitate naţională Necesitatea edificării unei securităţi de nivel global a apărut. statele se găsesc complet descoperite şi realizează adevărul că securitatea de nivel global are puţini sorţi de realizare prin creşterea tradiţională a puterii militare naţionale sau a aliaţilor. globalizarea transferurilor de armament.Analiştii procesului de globalizare conchid că progresul intens pe care îl aduce în diverse domenii este neuniform. Securitate globală. este de a reduce sursele de slăbire a coeziunii sociale. social şi de altă natură pot recurge la diverse mijloace de protest. Transformările globale care au loc în sfera securităţii includ şi: opoziţia la regionalizare a unor forţe centripete care se orientează spre apărarea comună şi aranjamente de securitate multilaterale (în cadrul NATO. factori sistemici care influenţează securitatea naţiunilor. securitate regională. Economiştii români cred. sentimentul de frustrare al unor grupuri şi comunităţi.

decât globală. În „noii Balcani globali”. iar nu teologică”. în prezent. şi securitatea naţională. în opinia analiştilor. schimbări de rezonanţă care au influenţat viziunea analiştilor despre securitate. statele din regiune. o dimensiune nouă. au o agendă de securitate ce nu corespunde de fiecare dată cu cea a Americii. spaţiu cuprins între Golful Persic şi Xinjiang. naţionale şi internaţionale – care conduc la o întrepătrundere a elementului securitar naţional cu cel regional sau global. brutal. resentimentare. spor demografic masiv. componentă a securităţii globale Anul 2001 a adus. de exemplu. ameninţările la adresa sa. mai mult. În Orientul Mijlociu. securitatea naţională nu poate fi . acum. regiunea va trebui să-şi clădească securitatea prin cooperarea SUA cu partenerii săi tradiţionali: Turcia. astă zi. recunoaşte Zbigniew Brzezinski. Securitatea regională este o necesitate impusă de numeroase determinări: provocările fenomenului globalizării. securitatea Statelor Unite „nu mai este în mâinile Americii”. a riscurilor la adresa siguranţei naţionale incumbă apelul la mijloace diverse – militare şi nonmilitare. prin soluţii exterioare de forţă. în măsură să asigure stabilitatea şi securitatea prin mecanisme de cooperare şi coordonare. ci se joacă „la intersecţia subtilă dintre puterea globală a acesteia şi globalizare”. care să genereze fenomene de respingere. prin regionalizarea şi globalizarea relaţiilor militare şi de securitate. deoarece. Bulversată de violenţă. după încheierea războiului rece. nu pot fi soluţionate pe căi-şablon. Proliferarea amenin ţărilor teroriste.determinat statele lumii să înţeleagă că lupta cu acestea ar putea fi dusă la modul cel mai eficient prin sporirea eforturilor de promovare a securităţii prin cooperare. în spaţiul securităţii Americii. culturale. injustiţie socială. în problemele de mediu şi nu numai. după Barry Buzan. Rusia. India. Brzezinski vede o principală provocare pentru SUA cel puţin o generaţie de aici înainte. Problema musulmană trebuie „privită într-o perspectivă regională. în general. ecologice. etnic. Componentă a securităţii globale. „devin din ce în ce mai difuze şi nu mai au un caracter exclusiv militar”. Securitatea naţională. şi printr-o prismă geopolitică. mai degrabă. în special. dificultăţile mari pe care le întâmpină. pe plan economic. Mai mult decât atât: în condi ţiile actuale. Numai că aceştia au propriile probleme interne de securitate şi. Israel. deficitele economice şi securitare. Ca atare. securitatea naţională capătă.

Interdependenţa şi interacţiunea economică ale statelor lumii impun o coordonare concentrată a eforturilor pentru securitate. asociate cu naţionalismul extremist şi extremismul religios.„total detaşată de condiţiile sistemice globale”. afectând climatul regional şi global. care îşi exercit ă puterea în folosul propriu. În cazul „statelor eşuate”. pot afecta securitatea naţională şi genera un potenţial de conflict cu influenţe mari asupra securităţii unor regiuni întregi sau chiar a lumii. fără un guvern funcţional. O lume mai sigură este o lume unită şi echitabilă. menţinerea şi impunerea păcii nu mai sunt posibile fără implicarea conjugată a tuturor actorilor de securitate. Javier Solana. Războiul contra terorismului a demonstrat c ă securitatea naţională. sprijinit pe sistemele de securitate statale şi instituţionale viabile. Or. de la cei mai mari până la cei mai mici. apreciază specialiştii. îşi poate susţine interesele mult dincolo de spa ţiul de interes strategic. controlul. Aceasta pentru că terorismul nu are graniţe. Analiza raportului actual securitate naţională – securitate globală a determinat guvernele şi organizaţiile internaţionale să conştientizeze faptul că prevenirea şi stăpânirea conflictelor şi crizelor. securitatea naţională este greu afectată de actori nonstatali. subliniază Strategia Solana. conflictele interetnice şi tendinţele separatiste. Într-o măsură importantă. Noi determinări globale şi regionale asupra securităţii naţionale . Măsura în care fiecare actor contribuie la stabilitatea şi securitatea mondială este foarte diferită. bazată pe un sistem de securitate global. în calitate de componentă a securităţii globale. Problemele sunt rar soluţionate de o singură ţară sau fără o susţinere regională. care spune că protecţia cea mai bun ă pentru securitatea noastră este o lume compusă din state democratice bine guvernate. eficace. trebuie să-i dăm dreptate autorului Strategiei europene de securitate. fiind necesar ca instrumentele de aplicare şi realizare ale acesteia să fie gestionate de către organisme şi instituţii de securitate colectivă recunoscute şi abilitate internaţional. Politicile active fac faţă dinamismului noilor ameninţări. Lipsa de performanţă în procesul globalizării economice şi în guvernare reduce la maximum aportul unor state la securitatea regională şi globală. le periclitează chiar securitatea proprie.

eşecurile de guvernare. numeroase evoluţii şi procese transnaţionale au un impact semnificativ asupra securităţii naţionale. care întăresc . colaborarea cu alte părţi pentru dezamorsarea conflictelor internaţionale. ineficacitatea guvernării. traficul de stupefiante şi crima organizată – găsesc aici un teren fertil de afirmare. absenţa securităţii.Ca o consecinţă a globalizării. Principalele pericole ale lumii actuale – terorismul. democraţiei. aspecte recente subliniate de specialişti pun în evidenţă unele inconveniente ale procesului de globalizare. Este edificatoare influenţa pozitivă a mondializării asupra comunităţii democratice. ş omaj ridicat. Pe lângă stimularea creşterii economice şi deschiderea societăţilor. Modul de acţiune al SUA susţine ferm afirmaţiile noastre: acestea şi-au structurat o strategie de securitate naţională dedicată luptei cu terorismul şi proliferării armelor de distrugere în masă. prin alinierea la coaliţ ia antiteroristă internaţională. stabilităţii şi progresului economic al statelor. ca element negativ al globalizării. gen: sărăcie. dispunând de 70 la sută din bogăţii. rivalităţile geopolitice. ce îi garantează şi stimulează libertatea şi prosperitatea. înstrăinarea unor cutume ancestrale. analiştii domeniului sesizează. ce pot conduce la destabilizarea unor state. De aceea. situaţia arcului de instabilitate care se întinde din Orientul Apropiat până la litoralul asiatic. pe o bază selectivă şi limitată. împiedicarea proliferării armelor de distrugere în masă. Aceasta impietează asupra securităţii naţionale. proliferarea armelor de distrugere în masă. Miza parteneriatelor strategice în ecuaţia globalizării şi securităţii naţionale este perfect înţeleasă şi asumată de numeroase state şi organizaţii internaţionale. în condiţiile dezvoltării pieţelor libere şi a liberului schimb. guvernele pervertite. sprijinită pe atacuri preventive. transformarea şi adaptarea instituţiilor de securitate naţională la cerinţele secolului XXI. sporirea creşterii economice. Zona respectivă este marcată de probleme de mare gravitate. stabilitatea şi securitatea. însă. care include 30 la sută din populaţia lumii. contra statelor aflate în afara legii dotate cu arme de distrugere în masă şi contra teroriştilor. dezechilibrul puterii. guvernele iau măsuri de protejare a teritoriului propriu faţă de noile ameninţări. elaborarea de programe de acţiune cooperativă cu centre de putere mondiale. tirania. tensiunile etnice. vulnerabilizarea unor regiuni întregi faţă de fluctuaţiile spontane ale economiei mondiale. ceea ce este mai grav. fundamentalism islamic extremist şi. penuria de resurse. În opoziţie cu aceasta.

În general. La acestea. asigură logistic forţele ISAF. PfP soluţionează aspecte critice ale securităţii naţionale şi regionale. pentru celelalte pericole la adresa securităţii. ce se va întruni anual la nivel înalt spre a discuta problemele cele mai acute ale securităţii şi modul de soluţionare în comun a acestora. ca şi prin relaţia strânsă cu Alianţa. ca şi interesele diverse diluează întrucâtva obiectivele comune ale PfP. unele conflicte interne din şi dintre ţările partenere. ca model de iniţiativă de sprijinire a schimbării mediului strategic din spaţiul euro-atlantic. la operaţii de menţinere a păcii. diferenţele din nivelul de organizare şi capacităţile forţelor armate ale membrilor PfP etc. Parteneriatul pentru Pace. propice pentru terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă. ce reprezintă un cadru stimulativ. promovează importante iniţiative diplomatice pentru dezamorsarea tensiunilor şi conflictelor regionale. în Afghanistan. de contracarare a terorismului şi armelor de distrugere în masă. sprijinind tranzitul echipamentelor spre zona de conflict şi permiţând staţionarea trupelor şi a materialelor logistice pe teritoriul lor. analiştii politicomilitari adaugă poziţia obstructivă şi reticenţele Rusiei faţă de o apropiere mai mare a unor ţări de NATO sau PfP. de o mare diversitate etnică. fapt dovedit şi de acordul din 2004 pentru instituirea unui nou Forum de Securitate al EAPC. prin proiecţia stabilităţii departe de graniţele organizaţiei. contribuie decisiv la realizarea securităţii prin dialogul şi cooperarea statelor membre. cu forţe specializate de poliţie şi echipe de deminare. ce impietează asupra apropierii acestora de comunitatea statelor euro-atlantice. Se poate însă aprecia că marea diversitate a statelor partenere. a controlului armamentelor şi exporturilor acestora. în confruntarea cu provocările secolului actual. prin reformarea apărării şi a structurilor armatelor. în comun cu NATO. Aceiaşi parteneri asiatici ai Alianţei influenţează direct factorii locali importanţi. din Afghanistan. Statele partenere din Asia Centrală desfăşoară misiuni. potrivit noii concepţii de abordare a securităţii. în atingerea obiectivelor coaliţiei internaţionale. . alături de NATO. actualmente.colaborarea în sfera diplomaţiei preventive. Securitatea spaţiului şi cea naţională a statelor membre PfP este. a asistenţei vizând diminuarea pericolelor şi descurajarea proliferării armelor de distrugere în masă. consolidată prin participarea partenerilor cu forţe.

. în cadrul altor organizaţii internaţionale. este o securitate a interdependenţelor. prin afirmaţii categorice. securitatea cooperativă este. însă. la nivelul NATO. ea devine parte componentă a securităţii internaţionale. militare cu rol în securitatea multilaterală a statelor-naţiune. politice. pentru că. o deplină securitate internaţională. .Implicaţiile securităţii globale asupra securităţii naţionale În prelungirea demonstraţiei anterioare. Ea se implică multilateral în securitatea naţională. . este. securitatea naţională tradiţională este restructurată de practica securităţii cooperative. De aceea. în primul rând. o modalitate de consolidare a securităţii naţionale. cât timp aceasta din urmă are o implicare tot mai netă în securitatea entităţilor statale. dacă se poate asigura securitatea naţională fără a se asigura. superfluă. pot fi menţionate: . Interogaţia pusă frecvent de cercetători. securitatea globală este o construcţie în spaţiul interdependenţelor. În fapt. înregimentate în comunitatea internaţională. şi în cazul ţărilor mari sau al superputerii reprezentate de SUA. Ca modalităţi de implicare a securităţii globale în securitatea statelor-naţiune. ca SUA. este evident că opţiunile naţionale în domeniu sunt precedate fie de decizii comune. a relaţiilor internaţionale. pentru marile puteri membre ale „comunităţii de securitate”.aportul nemijlocit al comunităţii internaţionale la combaterea terorismului fără frontiere şi a terorii armelor de distrugere în masă. fără o forţă militară relevantă. În acest fel. într-o continuă mişcare şi transformare. conferindu-i consistenţa şi permanenţa care se regăsesc în soliditatea şi stabilitatea mediului de securitate. stoparea şi gestionarea crizelor şi conflictelor locale. trebuie să accentuăm că. percepem interinfluenţa securitate globală – securitate naţională ca pe o interacţiune dinamică.restructurarea şi sporirea importanţei organismelor globale şi regionale economice. Angajarea statelor în ordinea mondială este limitată de obligaţiile şi angajamentele militare şi de securitate luate anterior. fie de consultări bilaterale sau multilaterale. pentru statele mici şi mijlocii. inevitabil. Să nu greşim.intervenţia organizaţiilor multilaterale şi regionale de securitate în prevenirea. în vreme ce. mai întâi.

în cadrul cooperării civili-militari şi al planificării urgenţelor civile. .continuarea procesului de integrare europeană şi euro-atlantică. consensului şi complementarităţii măsurilor adoptate de comunitatea internaţională pentru combaterea fenomenelor grave ce periclitează în prezent securitatea statelor. energie).adâncirea colaborării şi cooperării multilaterale.efortul comun internaţional de stopare a degradării mediului înconjurător şi înlăturare a dezechilibrelor ecologice. în combaterea riscurilor şi ameninţărilor la adresa statelor-naţiune. .creşterea rolului instituţiilor internaţionale de securitate în dezvoltarea relaţiilor civili-militari. . . interguvernamentale şi nonguvernamentale.sporirea opoziţiei internaţionale împotriva războiului şi a sancţiunilor aplicate celor care îl provoacă sau îl susţin. hrană. element ce afectează serios securitatea statelor. . .realizarea unităţii.instituirea unui nivel adecvat de coordonare şi cooperare strânsă a NATO cu organizaţiile internaţionale civile. instituţii economice şi financiare la combaterea sărăciei.dezvoltarea politicii referitoare la relaţiile cu actorii civili. a schimbărilor climatice. ce influenţează pozitiv mediul de securitate. . prin aportul instituţiilor internaţionale. . . ce include securitatea naţională şi cea regională. Sunt situaţii în care securitatea globală poate afecta securitatea naţională? Lămurirea unei asemenea interogaţii pleacă. de combatere a bolilor. în opinia noastră. . .aportul ONU şi al altor organizaţii şi organisme internaţionale. de la faptul că securitatea de tip global este una integratoare.diversificarea actorilor globali de securitate şi sporirea implicării lor în soluţionarea crizelor şi conflictelor. ca fundament al sporirii securităţii naţionale.. care asigură ca tehnologiile moderne să faciliteze posibilitatea blocării accesului neautorizat la manipularea sau distrugerea sistemelor informaţionale şi bazelor de date pentru a împiedica funcţionarea sectoarelor public şi economic ale statelor. de control al resurselor deficitare ale planetei (apă.dezvoltarea societăţii informaţionale.

aceasta constituindu-se într-o vulnerabilitate care afectează atât securitatea de tip global. sprijinind din toate puterile reforma instituţiilor de securitate. autoafectându-se. care duce la diminuarea rolului securităţii naţionale. realizarea noii arhitecturi de securitate. eforturile multiple ale comunităţii internaţionale se cer îndreptate spre pacea. pentru că oferă posibilitatea structurării unei strategii de răspuns. celei . care creează o stare de discontinuitate între securitatea de tip naţional. ea poate exercita. oferă o perspectivă optimistă securităţii globale şi. cât şi pe cea de tip naţional. concomitent cu procesul de deschidere dinamică a statelor spre exterior şi de sporire a conlucrării şi cooperării internaţionale în domeniu. Ca beneficiară. şi alta de exagerare a rolului securităţii de tip global. implicit. la o abordare preventivă şi coordonată a securităţii globale. sprijinită pe prevedere şi parteneriat. Concluzii şi propuneri Este extrem de benefică studierea securităţii naţionale din perspectiva globalizării şi integrării.). securitatea şi stabilitatea regiunilor şi ale lumii. a insecurităţii frontaliere. Din această ipostază. a crimei organizate etc. Analiştii domeniului percep în dezvoltarea raportului securitate globală – securitate naţională două tendinţe: una de neîncredere în securitatea de tip global. statele trebuie să contribuie activ la adâncirea caracterului sistemic al securităţii. unele presiuni asupra securităţii naţionale şi realiza un transfer de competenţ e şi de roluri de la aceasta din urmă spre sine. să reducă insecuritatea statelor. Înţelegând că lucrează pentru sine. Întrucât există o determinare globală şi regională a securităţii naţionale.Termenii de securitate globală şi securitate naţională se află în raporturi de complementaritate. care. Se impune a fi acordată o şansă mai mare securităţii cooperative. securitatea naţională îşi poate diminua sfera şi conţinutul. Pe măsură ce gradul de integralitate al securităţii de tip global spore şte. la un moment dat. chiar dacă securitatea de tip global include în conţinutul său securitatea de tip naţional. cea de tip regional şi cea de tip global. importanţa securităţii de tip naţional se reduce la anumite funcţii subsumate securităţii de tip global (combaterea surselor generatoare de ameninţări asimetrice. pornind de la cauzele crizei generalizate. care.

iar aceasta incumbă politici active. sociale. a apărării cooperative. de mediu. cu accent pe factorii generatori de insecuritate: mediul financiar-bancar. pe fondul diminuării. În spaţiul global. sporirea operativităţii sistemelor de securitate colectivă. . în contextul consolidării securităţii colective. dezvoltarea sistemelor de gestionare şi combatere a ameninţărilor asimetrice. cel infracţional. cel economic. dezvoltarea unor mecanisme viabile de reglare şi control al mediului de cooperare internaţională. singurele în măsură să facă faţă noilor ameninţări. sunt necesare unele activităţi care să contribuie la consolidarea securităţii naţionale.naţionale. dezvoltarea. sporirea cooperării economice. acestea se referă la: creşterea resurselor generatoare de securitate naţională. pe plan regional. a efectelor negative ale globalizării. în prezent foarte limitată. politice. reducerea vulnerabilităţilor economice. cu participarea ţărilor şi a unor actori nonguvernamentali. În opinia mea. prin demersuri comune. întrucât ea este viabilă atunci când are valoarea unui sistem de sisteme. sporirea preocupărilor pentru ca securitatea globală să se constituie într-un cadru generator de dezvoltare a securităţii naţionale. terorist al lumii interlope. militare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful