Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA BUCURETI FACULTATEA DE TEOLOGIE PASTORALA JUSTINIAN PATRIARHUL Domeniu: Teologie Specializare: Pastorala

Lucrare de seminar: ANTROPOLOGIA PAULINA Omul

din launtru

Coordonator: Pr. Asist. Drd. Marian VILD Student: Stefan SOPONARU (Gr. 11) Anul: II

2013

-1-

I.

Introducere: Antropologie. Antropologia paulina

Omul din launtru a) h KapSia (inima); b) h ouneiShoij (constiinta); c) o nouj (cugetarea, mintea); d) h yuch (sufletul); e) to pneuma (duhul). II. Concluzie.

I. Introducere:
Antropologia, ca stiinta, are mai multe intelesuri. In sens larg, antropologia este doctrina despre om, dar termenul este folosit astazi atat in teologie, cat si in stiinta. Antropologia teologica se ocupa de om asa cum este el prezentat in Sfanta Scriptura: crearea lui Dumnezeu, alcatuirea lui. In schimb, antropologia stiintifica este ramura care s-a dedicat studiului omului ca atare, fara sa tina seama de vreun context religios, dar luand in considerarea diferitele conditii de mediu in care a trait omul, diferitele culturi pe care le-a parcurs, diferitele rase care s-au format de-a lungul istoriei sale pe pamant1. Exista totusi diferente foarte mari in ceea ce priveste folosirea termenului antropologie in sensul st iintific, mai ales in privinta varietatii de subiecte incluse in aceasta disciplina de diferiti scriitori. Naturalistii, de pilda, incadreaza sub acest titlu istoria naturala a rasei, in timp ce filosofii extind sfera termenului pentru a include psihologia, sociologia si etica, alaturi de anatomie si fiziologie. Trebuie remarcat faptul ca aceasta diferentiere se aplica numai subiectelor incluse, nu si metodelor de tratare; caci antropologia stiintifica nu este mai stiintifica decat antropologia teologica, ci doar se ocupa cu alte aspecte ale doctrinei despre om. In acest sens, Petre Tutea, vorbind despre antropologia crestina, spunea ca, spre deosebire de antropologia filosofica , care defalca omul intr-un viu limitat de biologia varstelor, antropologia crestina are ca obiect omul integral nemuritor, viul etern, moartea fiind doar o trecere in alta lume, superioara . Incontestabil ca Sfantul Pavel are o antropologie, daca aceasta este stiinta despre om in alcatuirea sa trupeasca si sufleteasca. Dar o antropologie conceputa numai in acest sens nu acopera si nu formeaza partea cea mai importanta a antropologiei pauline. Sfantul Pavel nu urmareste in examinarea constitutiei trupesti si sufletesti a omului un scop pur descriptiv .

drd. Catalin Radu - OMUL CEL NOU IN CONCEPTIA ANTROPOLOGICA PAULINA, Bucuresti, 2007, p. 5-6.

-2-

Nu are intentia sa ne invete ce gandeste el despre alcatuirea omului, ca sa ne impuna eventual aceasta conceptie si nici nu doreste sa ne instruiasca in sensul stiintelor naturale si sa se opreasca numai la atat. Datele de antropologie fiziologica paulina sunt un auxiliar. Omul in epistolele pauline este considerat intotdeauna in raport cu Dumnezeu. Antropologia paulina este Antropologie crestina prin excelenta (kat eocen). Acest character o deosebeste fundamental de Antropologia Vechiului Testament, pe care o presupune si o intareste cu date noi, impuse de situatia noua a realizarii mantuirii lumii. Fara sa-l aseze in centrul preocuparilor sale - care este rezervat lui Iisus Hristos - Sfantul Apostol Pavel ii acorda destinului omului un loc de frunte si un interes din cele mai vii. Tot ceea ce spune apostolul despre constitutia omului serveste la intelegerea deplina a conceptiei sale despre mantuirea plinita in Hristos.

II. Omul dinlauntru: o eow nGpwpoj"


In antropologia paulina omul are doua mari parti constitutive: omul launtric (o eow avGpwpoj) si omul din afara (o avGpwpoj). Expresia o eow avGpwpoj provine din vocabularul vremii cu origine in terminologia platoniciana sau stoica, origine ce nu a adus vreo influenta apostolului1. Expresia a fost increstinata si completata cu expresia opusa o avGpwpoj. Sf. Apostol Pavel foloseste rar aceste expresii. O eow avGpwpoj apare in epistolele pauline doar de trei ori si anume: la Rom. 7 , 22 2; II Cor. 4, 163 si Ef. 3, 164. O eXw avGpwpoj apare o singura data : in II Cor 4, 16." Etimologic vorbind, expresia o eow avGpwpoj indica latura imateriala, interna, nevazuta 5 a omului; intr-un cuvant: omul din launtru. In antropologia paulina exista 5 notiuni care tin de categoria omului din launtru si 3 care tin de categoria omului din afara, astfel la omul din launtru avem h KapSia (inima), h ouveiShon; (constiinta), o voOj (cugetarea, mintea), h yu/h (sufletul) si to pveuma (tou anGpopou)(duhul omului); iar la omul din afara gasim h aapX (carnea), to aoma (trupul) si eventual t a imeA/p. Diversele parti constitutive ale omului din launtru si ale omului din afara nu trebuie gandite totdeauna ca parte din intregul acestora , pentru ca in realitate , de foarte multe ori una sau alta din expresiile insirate mai sus cumuleaza intelesul lui o eow sau o vGpwpoj, devenind din notiuni subordonate notiuni paralele ale acestora. Aceasta se datoreaza elasticitatii terminologiei pauline. In aceasta lucrare ne vom ocupa de omul din launtru, care subordoneaza cele 5 notiuni enuntate mai sus. Din terminologia antropologica paulina una din cele mai frecvente expresii este fara indoiala h KapSia. Aceasta este utilizata de 63 de ori in 616 de versete avand in locurile in care apare o pluritate de intelesuri. Acest lucru a pricinuit exegetilor de-a lungul timpului un anumit efort in a gasi sensurile expresiei creandu-se astfel anumite divergente cu privire la interpretarea diferitelor sale intelesuri.

1 Cf. diac. Dr. Grigorie T. Marcu, Antropologia Paulina, Sibiu, 1941, p. 37 2 Rom. 7, 22: Ca, dupa omul cel din launtru, ma bucur de legea lui Dumnezeu" 3 II Cor . 4, 16: .. .chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel din launtru insa se innoieste din zi in zi." 4 Ef. 3, 16: Sa va daruiasca , dupa bogatia slavei Sale, ca sa fiti puternic intariti, prin Duhul Sau in omul din launtru" 5 Ca inteles, o eow nGpwpoj este egal cu ceea ce sf. Apostol Petru numeste - in Petru 3, 4 - o kruptos tes kardia din urma reda mai limpede caracterul ascuns, invaluit, pe care-l are omul launtric. 6 BibleWorks7 - BGM - BibleWorks LXX/ BNT Morphology

anthropos. Acesta

-3-

a) INIMA(h KapSia) Notiunea de inima a fost imprumutata de Sfantul Apostol Pavel din vocabularul Vechiului Testament. Multitudinea de sensuri sub care apare in V. T. ramane ca o mostenire pentru apostol, acest cuvant din antropologia sa fiind poate cel mai strans legat de terminologia religioasa iudaica. Cu toate acestea el nu pastreaza intru totul continutul pe care il avea acest cuvant in V.T. Spre deosebire de Iosif Flaviu si de Filon din Alexandria sf. Apostol Pavel nu utilizeaza nici unde notiunea KapSia in sens curat corporal, fizic. Nici macar la II Cor. 3, 3 unde apostolul foloseste expresia tablele de carne ale inimii nu este vorba de inima fizica. Tablele de carne redau ideea de viata si sunt puse in paralel cu tablele de piatra de pe Sinai, care nu impresioneaza, nu angajeaza launtricul omului. Din sensurile pe care le ia KapSia unul dintre ele ar fi acela de eu al omului. Acest lucru este evidentiat in locurile in care ar fi putut pune un pronume personal sau reflexiv. In cap. 9 al epistolei catre Romani, sf. Apostol sta in fata unui fapt real: necredinta iudeilor in Domnul. Apostolul este intristat de acest lucru, intr-un mod statornic, cu o instristare ce ii frange inima. Acestei intristari ii da expresie in urmatoarele cuvinte: Xupr moi estin megalh Ka'i aSialeiPtoj o5uvr th Kap5ia mou(v.2)(ca supararea-mi este mare, si intristarea inimii mele neincetata). Se observa in partea a doua o repetitie a celor zise in partea intai. Aceasta repetitie are rolul ei. Este subliniata astfel taria simtmantului de durere pe care-l incearca Apostolul in fata necredintei consangenilor sai (oi aungenoij aou) si sinceritatea acestei dureri. Prin suprapunerea celor doua parti observam cum moi din membrul intai corespunde cu t f KapSla din partea a doua, ceea ce rezulta ca aici KapSia reprezinta eul Apostolului. Nu numai aici, ci pretutindenea unde KapSia nu sta fata-n fata cu alta parte constitutiva a omului si inlocuieste un pronume, desemneaza o persoana. O a doua insemnare a notiunii KapSia se vadeste acolo unde acest termen este intrebuintat cu o alta parte constitutiva a omului. Un exemplu este vizibil in I Tes. 2, 17: Ci noi fratilor, o bucata de vreme fiind despartiti de voi cu fata nu cu inima (ppoowpw ou KapSia) ne-am sarguit din rasputeri, cu mare dor, sa vedem iarasi fata voastra. KapSla desemneaza aici launtricul omenesc, fiinta interna a omului in totalitatea ei, spre deosebire de partea dinafara, vazuta a omului al carei vehicol este de aceasta data termenul ppoowpov. Cu sensul de launtric al omului KapSia mai apare in Rom. 2, 28-29, II Cor. 5, 12; Rom. 10, 8 urm.; II Cor. 6.11. In continuare trebuie vazuta care este legatura dintre KapSia si Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, care este functiunea ei religioasa. KapSla este locul unde se savarseste intalnirea dintre Dumnezeu si om, iar de aici rezulta ca ea reprezinta partea cea mai interioara a omului si totodata intregul lui. Acest contact dintre om si Dumnezeu, care are loc in inima, poate fi conceput - fara a denatura gandirea paulina - in doua directii, amandoua verticale: una ascendenta (omul se ridica si se alipeste cu inima la Dumnezeu) si alta descendenta (Dumnezeu cauta inima omului pentru a-si descoperi voia Sa preasfanta).

-4-

In inima se hotaraste omul pentru sau contra lui Dumnezeu, fiind astfel sediul vointelor si izvorul deciziilor, sursa atitudinilor omenesti(v. II Cor. 9, 7; I Cor. 4, 5; 7, 37). Ea este punctul car dinal al vietii launtrice omenesti, sediul sau originea tuturor puterilor si functiunilor sufletesti si spirituale ale omului. Inima le rezuma pe toate si este chiar omul insusi. De aceea Dumnezeu cauta tot timpul la inima omului pentru a-l judeca corect.

b) CONSTIINTA (h ouneiShoij) Pe langa inima an0popoj-ul paulin poseda si o constiinta (ouneiShoij). Expresia este destul de frecventa in terminologia antropologica paulina fiind in acelasi timp destul de noua pentru cultura elina din care o va fi imprumutat (primul care a intrebuintat-o a fost Menandru, dupa epoca lui Pericle). Astfel ea nu apare in V.T. (doar in Septuaginta, in locul cuvantului cugetare), iar in N.T. apare doar in epistolele pauline de 28 de ori si in Faptele Apostolilor de 2 ori1. In partea parenetica a epistolei catre Romani Sf. Apostol Pavel dezbate (cap. 13), printre altele, arzatoarea problema a atitudinii pe care crestinii sunt indatorati s-o aiba fata de stapanirea lumeasca. Cuvantul Apostolului exprima categoric supunerea fata de inaltele stapaniri (13, 1). In v.5 determina mai de aproape chipul in care trebuie prestata aceasta supunere: nu numai din cauza maniei care ar putea veni peste fiecare, ci si din cauza constiintei. Invocarea constiintei este argumentul optim pentru a-i determina sa se supuna inaltelor stapaniri deoarece nu este stapanire fara numai de la Dumnezeu, iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite(v.1). Crestinul astfel nu trebuie sa se supuna doar datorita mijloacelor de pedepsire pe care le au stapanirile pentru cei neascultatori, ci si datorita constiintei sale. Constiinta lui, care-i spune ca e dependent de Dumnezeu ii dicteaza sa se supuna stapanirii ca lui Dumnezeu insusi. Astfel prin constiinta vedem care este voia lui Dumnezeu. Constiinta este o functiune pe care o au nu numai crestinii, ci si paganii dupa cum vedem la Romani 2, 15:Paganii care nu au lege, din fire fac ale legii. De multe ori constiinta omului ii arata acestuia ca sufera pentru pacate, dar ii mai arata ca sufera si din iconomia lui Dumnezeu, fara sa fi avut pacate: Caci lauda noastra aceasta este : marturia constiintei noastre ca am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie si in curatie dumnezeiasca. <<Chiar daca patimim mii de rele, chiar daca din toate partile suntem loviti si ne primejduim, ne este de ajuns spre mangaierea noastra, si inca nu numai spre mangaiere, cat si spre incununarea noastra, constiinta noastra curata, care marturiseste noua ca patimim acestea nu pentru ceva rau, ci numai pentru ca asa gaseste Dumnezeu cu cale, pentru virtute, pentru filosofie, pentru mantuirea celor multi>> . Ea este ca o instanta morala inaintea careia apar si sunt judecate faptele omenesti. De aici reiese faptul ca este ceva independent de fiinta noastra, ceva implantat in ea. Constiinta nu este insa incoruptibila dupa cum vedem din exemplele pe care ni le da apostolul. O constiinta poate fi buna, poate fi curata, insa mai poate fi si slaba(laxa), sau neputincioasa. In aceste ultime cazuri, ea se pangareste , se spurca. De aici rezulta si faptul ca ea nu este ceva dumnezeiesc, ci o functiune curat omeneasca. De aici avem inca o constatare, constiinta nu-si poate ajunge siesi. La I Cor 4, 4 apostolul ne indica faptul ca judecata lui Dumnezeu are ultimul cuvant in aprecierea neprihanirii sale, chiar daca din partea constiintei sale nu avea niciun motiv de critica. In V.T., unde termenul ouneiShoij lipseste, legea era cea care ii lumina pe credinciosi in cazul unei judecati obiective. In concluzie, putem spune ca constiinta, intru cat este capabila sa judece faptele noastre daca sunt corespunzatoare sau nu acesteia, proclama raspicat dependenta noastra de Dumnezeu, Ziditorul nostru, si implicit datoria de a-L asculta intru totul.
1 Idem.

-5-

c) CUGETAREA (o nou) O alta expresie remarcabila din registrul terminologiei antropologice pauline este o nou, cugetarea, gandirea, ratiunea, mintea, inteligenta.1 Folosirea lui nou in N.T. este o specialitate paulina. vGpwpoj -ul paulin poseda facultatea cugetarii nu numai in starea harica, ci si in starea de pacat. Si paganii poseda cugetare, ratiune. Omului i s-a dat cugetarea ca sa cunoasca voia lui Dumnezeu si sa o urmeze. Rom 1, 20 ne ofera un prim argument in aceasta privinta: Insusirile cele nevazute ale lui Dumnezeu, puterea Lui cea vesnica si a Lui Dumnezeire se vad prin cugetare (noou|j,ena), de la inceputul lumii, in fapturile lui, scrie Sf. Apostol Pavel crestinilor din Roma. Ceva mai departe zice: egw tw m'en noi 5ouXeuw nomw Geou, cu mintea, cu ratiunea mea slujesc legii lui Dumnezeu(7, 25). Cugetarea omului natural este insa slaba, neputand sa-si impuna totdeauna vointa in ciocnirea cu pacatul si cu raul in general. Eu insumi, cu ratiunea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul (th Se oapii) legii pacatului (nomw maptiaj) scrie sf. Apostol Pavel Romanilor(7, 25). Apostolul ii incredinteaza pe crestini, intru Domnul (maptupomai ev kupiw), sa se fereasca de purtarea paganilor, acestia umbland ev mataiothti tou nooj autwn, in desertaciunea mintii lor. In acest caz, nou, din pricina slabanogirii sale, e neputincios sa imprime actiunilor omenesti o tinuta conforma voii dumnezeiesti. El devine netrebnic (aSoKimoj), corupt (SiefGapmenoj), patat, spurcat, o nou tpj aapkOj. In acest caz ajunge din conducator al partilor trupesti (hyemon) , sclav al trupului si al poftelor carnii. Cugetarea nu este insa numai acea facultate a omului care-l ajuta sa cunoasca legea lui Dumnezeu si s-o implineasca, ci si elementul de legatura dintre un om si altul. Cu ajutorul lui nouj intelegem sau nu intelegem ce spune cineva. Prima modalitate e vizibila in II Tim. 2, 7 - noei o leyw ( intelege ce-ti spun) - si amandoua in I Cor 14, 14 - 19. Este vorba despre vorbirea in limbi si despre priceperea ei. Glosolalia este un dar al Duhului Sfant, o capiama . Ea il edifica duhovniceste pe cel ce vorbeste in limbi. Insa apostolul nu este multumit doar cu atat, dorind sa capete folos si cei din jur. In afara de darul glosolaliei el mai are nevoie si de cel al talmacirii pentru care se si roaga. Glosolalul, adica cel ce se roaga in limba insuflata se roaga in duh , insa nouj-ul lui este neroditor. Inaintea adunarii crestinilor apostolul prefera sa graiasca mai bucuros cinci cuvinte cu inteles (5ia tou nouj), decat zece mii de vorbe in limba insuflata, cu care n-ar putea sa invete si pe altii fiindca nu le inteleg(v. 19). Nouj ca ratiune, tine de categoria omului launtric. Uneori el este cugetat identic cu o eow anGpwpoj. In raport cu vointa nouj-ul in scrierile pauline este unul activ. El incearca sa imprime actiunilor omenesti o anumita atitudine. De el depinde starea morala. In concluzie, putem spune ca nouj este o functiune omeneasca spirituala, superioara, cu ajutorul careia omul poate cunoaste voia lui Dumnezeu si o poate urma.

d) SUFLETUL (h yu/h) O alta notiune familiara terminologiei antropologice pauline este h yu/h-7 Ea este intrebuintata mai rar decat cele precedente, iar cat priveste intelesul acestei expresii, trebuie precizat ca in scripturile pauline h yu/h nu e pretutindeni unul si acelasi. Elasticitatea terminologica paulina, remarcata si cu alt prilej, se vadeste cu prisosinta si-n intrebuintarea acestei expresii. Dupa conceptia paulina, h yu/h reprezinta un bun al omului natural, dobandit prin creatie, fiind o parte componenta a acestuia. Aceasta constatare rezulta din I Cor. 15, 45 urm., unde sf. Apostol Pavel afirma,
1 In scripturile pauline o nou apare de 21 de ori, in 15 locuri. Celelalte carti ale N.T. -exceptand Lc. 24, 45; Apoc. 13, 18 si 17, 9 - o ignora;

-6-

in perfecta concordanta cu conceptia V.T. despre crearea omului ca o ppwtoj anGpwpoj ek yhj coiKoj1 (v.47) in care Dumnezeu a suflat suflet viu: Egeneto o ppwtoj anGpwpoj A5am eij yu/hn iwoan2 (45)3. H yucf este asadar un element constitutiv al omului. Fata-n fata cu materia corpului omenesc (f aapX) el indeplineste rolul de insufletitor al acesteia. Legatura dintre aapX si yucf exista si nu se desface decat in moarte. Acordul deplin dintre sf. Apostol Pavel si V.T. in ceea ce priveste notiunea de suflet, e vizibil si-n intrebuintarea expresiei paoa yu/h, tot sufletul, in intelesul de fiecare om sau tot omul ca in Rom. 13, 1. Paralel cu acest sens de om ca intreg, f yu/h reprezinta in alte locuri launtricul omenesc , fiinta interioara a omului. Asa in Rom. 2, 9: necaz si stramtorare peste tot sufletul omului (epi paoan yu/hn anGpwpou) care faptuieste raul. La II Cor. 12, 15 Apostolul marturiseste ca -i gata sa se jertfeasca upep twn yu/wn umwn -

1 2 3

Omul cel dintai este din pamant Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu Cf. Geneza 2, 7.

-7-

Sufletul, ca element component al omului launtric, este identificat uneori cu inima, h KapSLa). In Col. 3, 23 Apostolul ii indeamna pe sclavi (servitori): tot ceea ce faceti, lucrati ek yu/hj13, dupa ce in versetul anterior le spunea sa-si slujeasca stapanii trupesti en ploturi KapSiaj). Acelasi lucru il putem spune despre yu/h in Ef. 6, 6. Yu/h mai este identificat si cu nouj . Asa in Fil. 1, 27 unde prin mi yu/h ounaGlounteg th piotei tou euayyeliou14 se spune acelasi lucru ca si la I Cor. 1, 10 despre nouj: hte Se
/ > 3

KaihpTiomenoi en tw autw noi . Un alt sens vrednic de remarcat a lui yu/h este aceea de viata si anume, atat in inteles trupesc, cat si sufletesc. Sunt numeroase locurile in care yu/h apare cu acest inteles. In Rom. 16, 4 Apostolul ii imbratisaza pe Priscila si Acvila, ca pe unii care si-au pus grumazul lor upep thj yu/hj mou ca sa salveze sufletul lui, adica viata lui. Se observa atat aici cat si la I Tes. 2, 8, Fil. 2, 30 si in alte locuri 15 ca termenul yu/h inseamna viata in sens fizic. Yu/h mai inseamna pe alocuri viata launtrica a omului. La exemplele aratate mai sus ar trebui adaugate derivatele lui yu/h din Fil. 2, 2 (aum^ucoj = avand acelasi suflet), 2, 19: (euyureLn = a fi bucuros, a avea inima buna), 2, 20 (Lao^ucoj = intr-un gand cu el) si I Tes. 5, 23. Intrucat omul poseda un yu/h dat prin creatie, fiind parte constitutiva a lui, poate fi numit pe drept o yucrKOj anOpopoj , expresie ce exista in acest fel la Sf. Apostol Pavel. Singurul loc al Scripturilor pauline in care apare expresia o yucrKOj anOpopoj este I Cor. 2, 14, unde se spune ca omul psihic (sau firesc) nu primeste adevarurile descoperite de Duhul lui Dumnezeu si nu poate sa le inteleaga, fiindca aceste adevaruri revelate trebuie judecate duhovniceste. In schimb omul duhovnicesc (o pneumatLKoj anOpopoj) din versetul urmator, toate le judeca, pentru ca in el salasluieste si lucreaza Duhul Sfant. Spre deosebire de omul pnevmatic omul psihic lasat pe propriile puteri, nu poate intelege intelepciunea lui Dumnezeu (v.7) si neputand-o pricepe, adevarurile descoperite de aceasta intelepciune dumnezeiasca sunt pentru el nebunie (mopLa). Ceea ce inseamna ca omul psihic este omul natural alcatuit din aapX si yu/h si numit astfel dupa aceasta ultima parte constitutiva a lui. Fatan fata cu o pneumatLKoj anOpopoj, o yuchKoj anOpopoj este identic cu o aapKLKoj anOpopoj (I Cor. 3, 1 u.), de care nu se mai deosebeste decat terminologic.

e) DUHUL OMULUI (to pneuma tou anOpopou) Din notiunile terminologiei antropologice pauline cea mai frecventa, dar si cea mai dificila este to pneuma16. In privinta diverselor interpretari ale exegetilor asupra acestui termen se poate spune ca astazi dispunem de aproape tot atatea opinii cati autori si cate lucrari exista in acest domeniu. Neintelegerile si controversele din jurul acestei notiuni provin din multiplicitatea intelesurilor care i s-au dat acestei notiuni de diferiti autori, sau chiar de unul si acelasi sfant autor in diferite locuri ale scripturilor sale. Lucru pe care il dovedeste in deosebi sf. Apostol Pavel. Fara a fi inconsecvent in ce priveste sensul acestei expresii, el o imbraca totusi in mai multe intelesuri, dupa contextul in care o intrebuinteaza si dupa ideea pe care vrea s-o exprime. Cunoscuta lumii antice,

13 Cu sensul original de suflare, pneuma apare numai odata in scrpiturile pauline si anume la Tes. 2, 8: Atunci se va arata c el fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu Suflarea gurii Sale . 14 Nevoindu-va impreuna intr-un suflet pentru credinta Evangheliei. 15 Tot aici apartine si Rom. 11, 3 care-i un citat din III Regi 19, 14 ceea cearata ca Sf.Apostol Pavel utilizeaza aceasta expresie in conformitate cu V.T. : Doamne pe proorocii Tai i-au omorat, jertfelnicele talele-au surpat si eu am ramas singur si ei cauta sa-mi ia sufletul! 16 nneum apare in Sfanta Scriptura de 760 de ori, de 379 de ori in N. T. si de 158 de ori la Sfantul Apostol Pavel (de 12 ori in epistola catre Evrei) (vezi Bibleworks 7).

-8-

notiunea de pneuma si-a imbogatit intelesurile pe masura ce inainta in istorie. Sensul primitiv de vant sau suflare a fost covarsit curand de noi intelesuri: pneuma ajunge astfel sa insemne treptat spirite bune sau rele, sentiment, dispozitie, stare spirituala si, in sfarsit Dumnezeu, adica a treia persoana a Sfintei Treimi. In scripturile pauline pneuma apare cu aproape toate aceste intelesuri . Ele pot fi concentrate in trei categorii: a) pneuma ca parte constitutiva a omului natural; b) activitatea Sfantului Duh in om, sau inraurirea Sfantului Duh; c) a treia persoana a Sfintei Treimi. In aceasta analiza a omului din launtru trebuie aprofundat primul inteles al cuvantului pneuma, acela de parte constitutiva a pneuma apare cu sensul netagaduit de parte a omului natural este, dupa consensul general, I Cor. 2, 11: cine dintre oameni stie ale omului, fara numai duhul omului care este in el - scrie Sf. Apostol Pavel. Comparand v. 11a cu v. 11b: asa si ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, fara numai Duhul lui Dumnezeu observam ca primul stie ale omului asa cum al doilea cunoaste cele ale lui Dumnezeu. Asadar ' pneuma tou anGpopou din v. 11a nu-i altceva decat constiinta de sine a omului. Cu sensul de parte a naturii omenesti, pneuma apare in general in toate acele locuri in care este opus trupului omenesc (aapX sau aoma), ca paralela a acestora, exceptand bine inteles cazurile in care contextul arata ca pneuma inseamna nneuma tou Qeou. Un exemplu potrivit intalnim in I Cor. 5, 3, unde este vorba despre nelegiurea corinteanului care traia cu sotia tatalui sau. Apostolul cunoaste faradelegea si cu toate ca e departe cu trupul (aomati., insa de fata cu duhul (tw pnemati), l-a si judecat pe nelegiuit, ca si cum ar fi fost de fata. Importanta este sentinta: In numele Domnului nostru Iisus Hristos adunati fiind voi impreuna cu duhul meu (tou emou pneumatoj), cu puterea Domnului nostru Iisus, dau pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului (tp aapko), ca duhul (to pneuma) sa se mantuiasca in ziua Domnului Iisus. In textul acesta pneuma apare de trei ori (v. 3. 4. 5). De doua ori este opus lui aoma (v.3) si lui aapX (v. 5). nneuma din v.4 poate fi atasat la v. 3 deoarece are aceeasi semnificatie . Acelasi inteles de parte a naturii omenesti il mai are pneuma in cateva locuri ale epistolei catre Romani(8, 10; 8, 16 si 1, 9). In Rom. 8, 10 apostolul spune: de e Hristos in voi, trupul (aoma) pe deoparte este mort fata de pacat, dar duhul (pneuma) pe de alta parte, este viata, din pricina indreptarii. In interpretarea acestui verset nu se poate admite ca pneuma ar insemna duhul lui Dumnezeu deoarece ni s-ar impotrivi adaosul din pricina indreptarii. Propozitia duhul dumnezeiesc este viata nu poate fi facuta dependenta de adaosul 5ia Siiaioounhn , care ar fi atunci conditia in virtutea careia duhul dumnezeiesc devine viata. De unde urmeaza ca intelesul v. 10 este urmatorul : Trupul omului impreunat cu Hristos este mort fata de pacat, pe cand duhul sau poseda adevarata viata, datorita indreptarii. Astfel in acest loc pneuma nu inseamna altceva decat sufletul omenesc. Alte locuri in care pneuma e exclus sa insemne Duhul lui Dumnezeu ar mai fi I Cor. 7, 34; II Cor. 7, 1 si I Tes. 5, 23. In ce priveste Rom. 8, 16 si 1, 9, aici lucrurile stau intrucatva altfel si anume, numai din punct de vedere formal, caci sensul este unul si acelasi cu sensul locurilor din sectiunea precedenta. Deosebirea de ordin formal consta in faptul ca in locurile mentionate (care nu sunt singulare) pneuma este insotit de un pronume personal sau posesiv. Acest pronume constituie un indiciu aproximativ sigur ca pneuma cu care este impreunat inseamna duhul omului.

-9-

La Rom. 8, 16 citim: Acest spirit (scil. pneuma uioGeoiaj din v.15) marturiseste spiritului nostru (to pneumati fmwn) ca sutem fii ai lui Dumnezeu. To pneumati fmwn nu poate insemna altceva decat duhul omului. Pentru ca desi constiinta infierii noastre este rezultatul inrauririi Duhului Sfant asupra noastra, purtatorul acestei constiinte este tot duhul omului. A cugeta altfel, nu e paulin, caci atunci ar insemna sa-i atribui Sf. Apostol Pavel o idee cu totul straina de conceptia sa despre duhul omului natural si anume, ca to pneuma tou anGpopou ar fi atat de corupt, incat nu este in stare sa poarte o asemenea cunostinta ce i se impartaseste de sus. Acelasi inteles il are probabil pneuma in Rom. 1, 9, unde sf. Apostol Pavel sustine ca-l slujeste pe Dumnezeu cu duhul sau. Ca acest duh personal al Apostolului e fortificat si luminat de Duhul Sfant este un lucru ce nu se pune la indoiala. Minunea de pe drumul Damascului exclude alta ipoteza. Hristos l-a transformat din prigonitor in crainic al bisericii lui Dumnezeu pe care o persecuta alta data peste masura. Insa Duhul Sfant nu suprima duhul natural al omului, ci-l lumineaza, il lamureste, il schimba , il intareste. E cazul de aici. Tot aici trebuie insiruite binecuvantarile din finalurile catorva epistole pauline (Gal. 6, 18; Fil. 4, 23; II Tim. 4, 22 si Filimon 25), in care pneuma are o insemnatate naturala. Puse in paralel cu binecuvantarile din alte epistole putem observa cum pneuma este intrebuintat in locul lui umeij. De unde urmeaza ca in cele patru locuri pomenite, pneuma inseamna chiar om, sau cel putin duhul omului, dar in nici un caz viata supranaturala, viata in duh a crestinilor cum inclina sa creada unii exegeti. Inrudit cu acest loc este Ef. 4, 23. unde apostolul zice: sa va innoiti in duhul cugetului vostru. Este evident ca nu poate fi vorba de pneum a agion si nici de principiul vietii celei pe care a pregatit-o Hristos sa umblam in ea. Faptul ca aici pneum a apare laolalta cu nouj nu trebuie sa deruteze. Nouj insusi este cugetat adeseori ca supus innoirii (Rom. 12, 2). La fel o eow anGpwpoj din Ef. 3, 16. Se observa in cazul celor trei versete o identitate de situatii, insa exista totusi o deosebire de nuante. Astfel, innoirea cugetului nostru exprima ceva mai mult decat innoirea lui nouj din Rom. 12, 2 si ceva mai putin decat intarirea in omul launtric din Ef. 3, 16. Mai avem in scripturile pauline o seama de locuri in care pneuma apare tot cu sens natural, care de asta data , vrea sa exprime o anumita dispozitie launtrica a Apostolului. A determina mai de aproape caracterul acestei dispozitii interioare, este o operatie incomparabil mai dificila decat a indica locurile in care pneuma ca parte a omului natural ii serveste de vehicul. Un exemplu in acest sens este I Cor. 4, 21: Ce voiti? Sa viu la voi cu toiagul, sau sa viu cu dragoste si cu duhul blandetii (pneumati te ppauthtoj). Alte locuri care ar putea fi amintite sunt I Cor. 16, 18; II Cor. 2, 13; II Cor. 7, 13 unde exista o inrudire intre pneuma tou anGpopou si yucf. Sfantul Apostol Pavel lucreaza destul de des cu notiunea de pneuma in intelesul de functiune a omului natural, insa aceasta nu inseamna ca apostolul are o conceptie trihotomica cu privire la alcatuirea fireasca a omului1.

III. Concluzie:
Dupa cum am observat in cele spuse pana acum antropologia paulina il arata pe om ca fiind alcatuit din doua parti mari: omul dinlauntru si omul din afara (o eow si o ew anGpwpoj). Aceste parti sunt subdivizate intregului, insa pot aparea uneori ca desemnand omul intreg caracteristica intalnita si la notiunile pe care acestea le includ (kapSia, nouj, yuch, pneuma, aoma). Astfel terminologia antropologica paulina este caracterizata printr-o mobilitate a sensului expresiilor cu care lucreaza Apostolul. Aproape fiecare notiune imbraca in gura Apostolului o pluralitate de intelesuri, care dau o coloratura vie expunerilor neintrecutului propovaduitor al Evangheliei lui Hristos. Acest limbaj atat de nuantat evidentiaza insa faptul ca Apostolul nu s-a gandit niciodata sa alcatuiasca sisteme de gandire dupa modelul cugetatorilor profani (cugetatori pe care nu ezita sa ii atinga cu sarcasmele sale). Stradaniile lui nazuiesc cu totul altundeva, el fiind inainte de toate un misionar crestin. Astfel Apostolul nu urmareste prin antropologia sa scopuri stiintifice, ci cu totul altceva: sa-l vada pe om facand voia lui Dumnezeu. Omul contemplat de el este totdeauna omul in legatura sa cu Dumnezeu, respectiv cu Iisus Hristos. Sfantul Apostol Pavel poate ca nu ar fi vorbit niciodata despre omul launtric

- 10 -

daca nu ar fi fost obligat de scopul religios pe care urmarea sa-l arate. Dupa acest eow anGpwpoj el se bucura de legea Domnului. Omul paulin astfel este o fiinta religioasa orientata spre Creatorul ei, spre Hristos.

Bibliografie:
I. IZVOARE: 1. BGM - BibleWorks LXX/ BNT Morphology, BibleWorks 7 2. BGT - BibleWorks Greek LXX/ BNT, BibleWorks 7 3. Noul Testament, Ed. I.B.M.O.R., Bucuresti 2008 II. LUCRARI GENERALE : 1. BARLOW, Richard Kent, Pauline anthropology: body, flesh, mind, and inner man, B. H. Carroll Theological Institute; Dallas, Texas; September, 2004, p.5. 2. Sfantul IOAN GURA de AUR, Comentariile sau Talcuirea epistolei a doua catre Corintheni, Traducere din limba, elina, dupa editia Oxonia, 1847 de Arhim. Theodosie Athanasiu, Egumenul Manastirii Precista Mare din Roman, Bucuresti , 1908; Editura Sophia, Bucuresti, 2007, p. 32. 3. MARCU, diac. Dr. Grigorie T., Antropologia paulina, Sibiu, 1941, pp. 36 - 69 4. RADU, drd. Catalin Cristian, Omul cel nou in conceptia antropologica paulina , Bucuresti, 2007, p. 5 - 6. 5. TUTEA, Petre, Omul. Tratat de antropologie cretin, Ed. Timpul, Iasi, 2001, p. 194
2. Cf. P. Tutea, Omul. Tratat de antropologie cretin, Ed. Timpul, Iasi, 2001, p. 194. 2. Sfantul Ioan Gura de Aur, Talcuiri la Epistola a doua catre Corintheni, Editura Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2007, p. 32. 2. Sf. Apostol Pavel marturiseste in II Cor. 12, 2-3 ca atunci cand a fost rapit pana la al treilea cer i-a lipsit constiinta corporalitatii, ca nu stie daca a fost rapit cu trupul, sau fara de trup. 1. Yuch este echivalentul grecesc al termenului ebraic nefesh si are cam acelasi inteles, chiar daca tinde mai mult catre abstractizare dupa context. Cf. Richard Kent BARLOW, Pauline Anthropology: Body, Flesh, Mird, And Inner Man, B.H. Carroll Theological Institue, Dallas, Texas, September, 2004 1. In Biblia sinodala a BOR eK yuch este tradus aici prin inima 3. Sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget 1. diac. Dr. Grigorie T. Marcu, Antropologia paulina, Sibiu, 1941, p. 69

- 11 -