Sunteți pe pagina 1din 82

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE
CATEDRA DE LIMBA ROMAN

SUPORT DE CURS
DISCIPLINA: LIMBA ROMAN CONTEMPORAN
ANUL II ID SEMESTRUL al II lea
TITULARUL CURSULUI
ConI. univ. dr. Silvia Pitiriciu
I. PREZENTAREA CURSULUI
OBIECTIVE
a) Cunoasterea notiunilor de baz ale morIologiei (prti de vorbire Ilexibile si neIlexibile,
categorii gramaticale).
b) Fixarea si sistematizarea cunostintelor despre verb, adverb, prepozitie, conjunctie,
interjectie.
c) Utilizarea corect a elementelor de morIologie n limba scris si oral.
TEMATICA
1.Verbul
1. Caracterizare general (morIologic, semantico-sintactic si pragmatic)
2. Clase de verbe.
3. Categorii gramaticale ale verbului (diatez, mod, timp, aspect, numr, persoan).
4. Flexiunea verbului.
5. Relatia verbului cu alte clase lexico-gramaticale.
2. Adverbul
1. Caracteristici.
2.Clase de adverbe.
3. Prepozitia
1. Caracteristici.
2. Relatia cu alte clase lexico-gramaticale.
4. Conjunctia
1. Caracteristici.
2. Relatia cu alte clase lexico-gramaticale.
5. Interjectia
1. Caracteristici.
2. Relatia cu alte clase lexico-gramaticale.
II CURSUL
1. VERBUL
1. Caracterizare general
Verbul este partea de vorbire Ilexibil care exprim actiuni, stri, existente, deveniri privite ca
procese n desIsurare. De exemplu: a lucra, a citi; a sta; a fi, a se afla; a inflori, a infrun:i etc. n
diIerite contexte: ,Am lucrat mai mult dect ei.; ,Sttea de veghe.; ,Nu erau cum i-am cre:ut.;
,Pdurea va infrun:i. Semantic, verbul se deosebeste de alte prti de vorbire care exprim static
numele actiunilor (substantivul).
Din punct de vedere morIologic, verbul prezint o Ilexiune sintetic si una analitic
exprimate prin categorii gramaticale speciIice - diatez, mod, timp si aspect - si nespeciIice - numr
si persoan. De exemplu, pentru marcarea modului si a timpului se Iolosesc suIixe gramaticale:
cnt-a-m, merg-ea-m (suIixe de imperIect); cnt-and, merg-and (suIixe de gerunziu). De asemenea,
se utilizeaz desinente pentru exprimarea persoanei si a numrului: cit-est-e, lucr-eaz- (desinente
pentru persoana a III-a, singular). Pentru marcarea modului, a timpului si a diatezei se Iolosesc
Iorme auxiliare: voi aIla, este ajutat, a pleca (voi pentru exprimarea viitorului; este pentru
exprimarea diatezei pasive; a pentru a indica conditional-optativul). Mijloacele aIixale sintetice
coexist cu cele analitice; prin intermediul lor, verbul posed o Ilexiune mult mai bogat dect cea
nominal.
Din punct de vedere sintactic, prin Iunctia de predicat, verbul constituie nucleul enuntului,
iar prin celelalte Iunctii sintactice nepredicative, se aseamn cu substativul si adjectivul.
n context, verbul este partea de vorbire cu cele mai variate posibilitti de combinare. Se
asociaz cu obiectul direct sau indirect: ,Citete o carte.; ,Jorbete despre o carte., cu
circumstantialele: ,Scrie repede. El determin asezarea Iiecrui termen al enuntului ntr-o anumit
pozitie sintactic: subiect, atribut, complement. Ca parte de vorbire independent, poate constitui
singur o propozitie.
DeIinitorii pentru verb sunt caracteristicile morIologice si sintactice.
2. Clase de verbe
Verbele se clasiIic n Iunctie de mai multe criterii: etimologic, sintactic, morIologic, semantic
si Iormal.
2
1. Dup origine, verbele sunt:
mostenite din latin: a avea, a fi, a vrea, a canta, a luda, a au:i, a veni, a fugi, a dormi, a
scrie; din substrat: a bga, a curma, a rbda, a :burda, a cruta, a scpra, a se gudura;
mprumutate din diverse limbi: din slava veche - a citi, a hrni, a iubi, a tri, a privi, a
cldi; din neogreac - a lipsi, a pedepsi, a ursi, a se sinchisi, a vopsi; din maghiar - a
bnui, a cheltui, a fgdui, a tgdui; din Irancez - a explica, a oficia, a participa, a
fixa, a accepta;
create n limba romn prin derivare cu suIixe sau/si preIixe: a imbuntti, a
improspta, a desface, a preface, a ba:ai, a marai, a troncni; prin compunere: a
binecuvanta, a binemerita, a binevoi, a premri, a preaslvi.
2. Dup relatiile sintactice si posibilittile lor combinatorii, verbele se clasiIic n mai multe
categorii:
a) Dup posibilitatea sau imposibilitatea de a Iorma singure nucleul comunicrii, verbele sunt:
predicative, cele care, Iolosite la modurile personale, pot Iorma, singure, predicatul
verbal al unei propozitii. Sunt verbe de sine stttoare, cu independent lexico-
gramatical: a pleca, a tcea, a face, a pune, a lua, a da, a hotri, a cere, a merge, a
culege, a obtine s.m.a.
Aproape toate verbele limbii romne pot Ii Iolosite ca predicative sau autonome. Gramatica
Academiei le asociaz cu modurile personale. Exist ns si o alt opinie
1
cu privire la
predicativitate, anume c toate verbele sunt predicative dac au virtualitatea de a Ii predicative n
orice alt context, ceea ce nseamn c modurile personale si nepersonale nu mai sunt asociate cu
predicativitatea, respectiv nepredicativitatea. Gramatica traditional Iace ns distinctia predicativ -
nepredicativ n Iunctie de modurile personale - nepersonale ale verbului:
,A studiat zece ani vioara.
(verb predicativ la modul indicativ)
,S mergem mai repede!
(verb predicativ la modul conjunctiv)
Aproape toate verbele limbii romne pot Ii Iolosite ca predicative sau autonome, constituind o
clas deschis.
nepredicative sunt verbele care, la modurile personale, nu pot Iorma, singure, predicatul
unei propozitii, din cauza continutului lor lexical insuIicient si a incapacittii lor
sintactice. Pentru a realiza o unitate semantico-gramatical, nucleul propozitiei, ele intr
obligatoriu n relatie de structur cu Iorme nominale, pronominale, verbale, adverbiale
sau interjectionale. Sunt verbe auxiliare, instrumente gramaticale cu rol morIologic si
sintactic.
3
Verbele nepredicative auxiliare morIologice, n calitate de morIeme analitice discontinue,
ajut la exprimarea modurilor si a timpurilor de la diateza activ si reIlexiv si a diatezei pasive. Ele
sunt a fi, a avea si a vrea. Fiecare dintre cele trei are un rol gramatical bine stabilit n structurile din
care Iac parte: a fi, sub Iorma fi, intr n componenta verbelor la indicativ viitor anterior (Iorme
literare sau populare); ,voi fi venit, ,va fi plecat; la conjunctiv, conditional-optativ si inIinitiv
perIect: ,s fi venit, ,ar fi plecat, ,a fi venit; la prezumtiv prezent: ,s fi venind; sub diIerite
Iorme a fi este auxiliar n structura verbelor la diateza pasiv: ,este ajutat, ,va fi chemat; a avea
sub Iormele am, ai, a, ati, au intr n structura verbelor la indicativ perIectul compus: ,am plecat,
,a dormit; sub Iormele a, ai, ar, am, ati, n structura conditional-optativului: ,a lua, ,ai Ii
scris; a vrea, sub Iormele voi, vei, va, vom, veti, vor, n componenta viitorului: ,voi aIla, ,vom Ii
mers, a prezumtivului: ,voi Ii aIlnd, ,veti Ii cunoscut. Numeroase sunt variantele auxiliarului a
vrea: oi, i, ei, i, ii, o, a, ti, eti, iti, oti, or, om. Ele Iunctioneaz popular, Iamiliar si regional.
Verbele nepredicative auxiliare sintactice au continut lexical abstract, nu pot Iorma singure
predicatul, ci numai mpreun cu un nume predicativ. Cu ajutorul acestuia se realizeaz Iunctia de
predicat nominal, cnd auxiliarul sintactic se aIl la un mod personal. Pot Ii si constructii nominale
inIinitivale, gerunziale, participiale si de supin, cu alte Iunctii dect cea de predicat.
Verbele copulative guverneaz dou nominative reprezentate sintactic prin subiect si numele
predicativ. Ele se comport ca niste elemente de legtur. Fac parte din clasa copulativelor: a fi, a
deveni, a afunge, a rmane, a iei, a prea, a se face, a se preface, a insemna. Si ele se pot
diIerentia n statice (a fi, a rmane) si dinamice (a deveni, a afunge, a iei, a se face). Caracteristica
lor de a Ii copulative, cu sens abstract, le deosebeste de verbele predicative, care au sens concret.
Dintre ele, n aIar de a deveni, toate pot Ii ntrebuintate att ca predicative, ct si ca verbe
copulative:
,El este cas.
(predicativ - ,se aIl)
,El este medic.
(copulativ)
,A afuns la ei.
(predicativ - ,a sosit)
,A afuns patron.
(copulativ)
Verbele copulative nu se conIund cu verbele predicative omonime. Acestea din urm au
diIerite sensuri concrete. A fi predicativ, de exemplu, se utilizeaz cu sensurile ,a se gsi, ,a se
aIla, ,a sta, ,a sedea, ,a se ntmpla, ,a se petrece, ,a se tolera, ,a se permite, ,a costa, ,a
tri s.a.
4
Unii cercettori
2
consider copulative si alte verbe: a se alege, a se arta, a se considera, a se
socoti, a se ti, a se vedea etc. Gramatica traditional le atribuie sens concret, le consider capabile
de a Iorma singure predicatul, deci verbe predicative. Ele sunt urmate de element predicativ
suplimentar, nu de nume predicativ, ca verbele copulative.
Prin sensul lor abstract, verbele copulative sunt intranzitive. Verbe precum a repre:enta, a
constitui, pe care unii lingvisti le includ n categoria copulativelor, sunt n realitate tranzitive
(urmate de complement direct): ,Printii reprezint un model pentru copii. ,Un model pentru
copii il reprezint printii. (un model, il sunt complemente directe).
Capacitatea de a se combina cu o Iorm verbal nsotitoare (cu conjunctivul, cu inIinitivul, cu
participiul si cu supinul) o au si alte verbe auxiliare morIologice, (semi-) auxiliarele de mod si de
aspect.
Verbele (semi)auxiliare de modalitate exprim necesitatea, posibilitatea, vointa, dorinta,
iminenta unei actiuni etc. n studiul consacrat acestei probleme, Valeria Gutu Romalo
3
analizeaz
comportamentul gramatical si semantic al verbelor din aceast clas: a fi, a avea, a vrea, a putea, a
trebui, a veni, a prea. De exemplu, a avea poate exprima necesitatea: ,Doar n-am a tri ct
lumea.; posibilitatea: ,N-am a m plnge de nimic. dorinta, vointa: ,Eu am a-ti spune ceva.;
permisiunea: ,N-are dect s plng. Celelalte verbe semiauxiliare de mod pot aprea si ele n
contexte diIerite: ,D s se apropie., ,Era s cad.; ,Pot s citesc.; ,St s plou.; ,Trebuie
ludat. etc.
Cnd verbul respectiv este la un mod personal, au Iunctia sintactic de predicat verbal simplu,
nu compus:
,Eu am cu ce scrie.
(a avea are sensul ,a putea, Iormeaz singur predicatul verbal si este urmat de
constructie inIinitival relativ cu Iunctie de complement direct dezvoltat)
Cercettorii care interpreteaz verbul a avea semiauxiliar de modalitate nu separ verbul de
elementele care se aIl dup el. n acest caz, constructia ,am cu ce scrie este apreciat sintactic
drept predicat verbal compus.
Verbele (semi)auxiliare de aspect au caracter momentan, durativ sau terminativ, n Iunctie de
verbul la conjunctiv, la inIinitiv sau la supin, cu care se combin. Sunt verbe de aspect incoative: a
incepe, a porni, a se repe:i, a sri; durative sau continuative: a continua, a urma; terminative: a
termina, a inceta, a isprvi, a gta etc. Si ele pot aprea n contexte diIerite, nsotite de alte Iorme
verbale:
,A pornit s plng.
,A prins a rde.
,Continu a ninge.
Aceeasi interpretare o au si ele, ca verbele de modalitate.
5
Se constat c structurile din care Iac parte (semi)auxiliarele de mod si de aspect reprezint
,complexe semantice neajunse n stadiul gramaticalizrii
4
; n cadrul lor, verbele n discutie si
pstreaz sau dobndesc sensuri distincte de cele ale verbelor urmtoare. Ele nu se conIund nici cu
auxiliarele morIologice sau cu (altele din) cele sintactice, Iiind considerate mijloace lexicale de tip
special, negramaticalizate.
b) Dup relatia verbului cu subiectul exprimat prin substativ(sau substitut) n cazul N, verbele
sunt:
personale, cele care au capacitatea de a realiza relatia verb - subiect. Ele admit un
subiect personal, cunosc trei Iorme Ilexionare n raport cu persoana.
Fac parte din aceast categorie cele mai multe verbe din limba romn: a lucra, a merge, a
face, a lua, a vedea, a uita, a hotri, a citi, a privi etc.:
,Citete lectia.
(persoana a III-a singular)
,Lucrm la un proiect.
(persoana I plural)
Verbele personale accept impersonalizarea si pasivizarea; sunt singurele care particip la
opozitii de diatez:
,Se pleac devreme de la serviciu.
(verb impersonal)
,Sunt chemat la serviciu.
(verb la diateza pasiv)
,Face treab. - ,Lucrul este fcut bine. -
(diatez activ) (diatez pasiv)
,Se face proIesor.
(diateza reIlexiv)
impersonale, cele care nu au capacitatea de a realiza relatia verb - subiect. Nu admit un
subiect ,personal si cunosc o singur Iorm Ilexionar n raport cu persoana. Numrul
lor este redus n comparatie cu cel al verbelor personale.
Sunt impersonale proprii (sau propriu-zise) verbele active si reIlexive impersonale care se
reIer la procese naturale si care apar numai la persoana a III-a, singular: a ploua, a fulgera, a
ninge, a amurgi, a tuna, a fulgera, a trsni, a fulgui, bura (active), a se insera, a se innopta, a se
desprimvra, a se lumina, a se innora (reIlexive). Ele sunt intranzitive, unipersonale, deIective de
numr si de persoan, unele deIective si de timp sau de mod.
Unele dintre verbele impersonale proprii ,se personalizeaz cnd sunt Iolosite cu sens
Iigurat; n acest caz, primesc un subiect gramatical (extern sau intern):
6
,AIar fulger ntruna.
(impersonal)
,M fulger cnd m vede.
(personal)
Sunt impersonale improprii verbele care, n anumite conditii, si-au pierdut caracterul personal.
Pot s apar cu un subiect postverbal exprimat printr-un substantiv inanimat sau printr-o propozitie
subiectiv:
,S-a intamplat un accident.
,S-a intamplat s m ntlnesc cu tine.
Verbele impersonale improprii apar Ir pronume: a cuta, a reiei, a re:ulta, a decurge, a
urma, a trebui, a merita; nsotite sau nu de pronume personale Iorme neaccentuate de dativ: a-i
veni, a-i conveni, a-i psa, a-i afunge, a-i rmane, a-i plcea, a-i arde; nsotite sau nu de pronume
personale Iorme neaccentuate de acuzativ: a-l interesa, a-l pasiona, a-l durea, a-l enerva, a-l roade,
a-l necfi, a-l supra. Toate sunt la diateza activ. Sunt nsotite de pronumele reIlexiv morIem se,
deci sunt la diateza reIlexiv, verbe ca: a se cuveni, a se au:i, a se intampla, a se cdea, a se spune,
a se vedea, a se bnui, a se discuta, a se prea, a se putea, a se :ice, a se :voni etc. MorIemul se din
componenta lor nu se poate nlocui cu Iormele corespunztoare ale pronumelor personale
neaccentuate de acuzativ.
S-au Iixat exclusiv ca verbe impersonale a-i psa (c), a se cuveni (s), a se intampla (s):
,Se cuvine s aIlm adevrul.
,Nu-mi pas c se poart astIel cu mine.
Unele verbe reIlexive impersonale provenite de la cele personale pot avea n anumite contexte
un sens pasiv. n acest caz, se pot Iolosi si la persoana a III-a plural si pot intra n relatie cu un
subiect gramatical exprimat prin substantiv:
,Greseala se vede imediat.
(persoana a III-a, singular)
,Greselile se vd imediat.
(persoana a III-a, plural)
c) Dup relatia verbului cu obiectul direct exprimat prin substantiv (sau substitut) n cazul A,
prin verb la un mod nepersonal, prin interjectie ori printr-o propozitie subordonat completiv
direct, verbele sunt:
tranzitive, cele care admit relatia verb-obiect direct (complement direct sau completiv
direct). Verbul orienteaz procesul dinspre subiect spre obiect. n acest Iel, se
realizeaz un transIer semantic reciproc.
Marea majoritate a verbelor tranzitive n limba romn pot primi un singur obiect direct: a
:ice, a spune, a rosti, a da, a lua, a face, a afla, a culege, a scrie etc.:
7
,I-a spus adevrul.
(complement direct)
,A aflat ce s-a ntmplat.
(completiv direct)
Cnd obiectul direct este exprimat, verbul este tranzitiv relativ. Cnd nu apare obiectul direct
lng verb, ci numai se subntelege, verbul este tranzitiv absolut:
,Tu citeti corect poezia.
(tranzitiv relativ)
,El citete bine.
(tranzitiv absolut)
n unele situatii, obiectul direct poate Ii dublat. Sunt verbe dublu tranzitive cele care accept
dou complemente directe (unul pentru animat, cellalt pentru inanimat): a intreba, a informa, a
invta, a anunta, a asculta, a examina, a indemna, a obliga, a ruga, a sftui, a povtui (pe cineva,
ceva):
,L-a anuntat s plece.
,l informe: c a cstigat.
(complement direct) (completiv direct)
n Iunctie de particularittile structurale ale limbii, tranzitivitatea se poate veriIica. Gabriela Pan-
Dindelegan
5
identiIic trei conditii sau teste sintactice ale tranzitivittii: a) constructia cu un obiect direct
realizabil printr-un clitic pronominal cu Iorm de acuzativ; b) dublarea obiectului; c) pasivizarea.
Hotrtor n determinarea tranzitivittii este testul (b). SatisIacerea numai a testului (a) este
insuIicient pentru ncadrarea verbului, iar nesatisIacerea testului (c), cnd (a) si (b) sunt
ndeplinite, nu determin pierderea caracterului tranzitiv. De exemplu: a avea, a durea, desi nu
satisIac testul pasivizrii, sunt tranzitive, deoarece acccept testele (a) si (b):
,Casa o are de la printi.
,Pe Maria o doare mseaua.
Analize ale verbelor n Iunctie de obiectul direct au scos n evident rolul Iormativilor
verbali n stabilirea diIeritelor categorii de verbe. De exemplu: a admonesta, a calomnia, a deporta
primesc obiect direct uman; a adpa, a asmuti, a potcovi primesc obiect direct - uman.
Gabriela Pan Dindelegan cerceteaz structura diIeritelor verbe tranzitive si le subclasiIic si
n Iunctie de conjunctia prin care este introdus completiva direct.
6
De exemplu: a proba, a
verifica, a intreba, a incerca, a controla admit pe dac (nu pe c si s); a accepta, a admite, a
afirma, a atepta admit pe c, s (nu pe dac); a aprecia, a calcula admit pe dac, s, c; a
adeveri, a afirma, a afla, a au:i, a arta admit pe c; a aranfa, a permite, a plnui, a prefera admit
pe s.
8
n traditia gramaticii europene, verbele sunt tranzitive directe (cer obiect direct) si indirecte
(cer obiect indirect). Si n limba romn s-au Icut astIel de clasiIicri. Dumitru Irimia
7
deosebeste
n rndul verbelor tranzitive directe: verbe de simtire: a vedea, a au:i, a asculta, a privi, a mirosi, a
pipi; verbe Iactitive: a culca, a scula, a tre:i; verbe ale vorbirii directe: a spune, a intreba, a :ice,
a rspunde. Din clasa verbelor tranzitive indirecte Iac parte verbele care exprim reciprocitatea: a
conversa, a coresponda, a convietui, a fraterni:a; verbele a cror actiune se Iace n Iavoarea sau n
deIavoarea cuiva (a ceva): a impieta, a contribui, a apartine, a corespunde; unele verbe sau expresii
impersonale: a-i plcea, a-i conveni, a-i fi dor.
Verbele cu dubl tranzitivitate au, n conceptia lui Dumitru Irimia, o alt acceptie dect n
gramatica traditional: pot primi un complement direct si unul indirect: a da, a oferi, a conferi, a
promite, a fgdui, a drui.
Numai verbele tranzitive pot realiza construc(ii de
tip activ yi de tip pasiv:
,L-am vzut pe Ion.
,Ion este vzut de mine.
Sunt Ialse tranzitive unele verbe de miscare:
,A alergat ctiva metri.
,Au cltorit o bucat de drum mpreun.
Constructiile postverbale sunt complemente circumstantiale de mod, nu complemente
directe.
intranzitive, cele care nu admit relatia cu un complement direct sau cu o completiv
direct. Realizeaz ns relatia cu un obiect indirect sau circumstantial si cu un subiect:
,M gandesc la ei.
( complement indirect)
,Am plecat n oras.
(complement circumstantial de loc)
,Soarele a rsrit.
(subiect)
Sunt socotite intranzitive verbele de miscare: a veni, a pleca, a alerga, a fugi, a cltori, a
iei, a intra, a :bura; verbele impersonale: a ploua, a ninge, a fulgera; a trebui, a urma, a-i plcea,
a-i conveni, a-l interesa, a-l pasiona, a se intampla, a se :voni; verbele subiective: a plange, a rade,
a dormi, a se tre:i; a fi, a exista, a tri, a muri; verbele eventive: a incrunti, a inmrmuri, a se
inroi, a inglbeni; verbele care exprim rezultatul unei actiuni: a cltori, a opera, a benchetui, a
9
imboboci; verbele copulative: a fi, a deveni, a afunge, a rmane, a insemna, a prea, a se face, a se
preface, a iei.
ntre verbele tranzitive si verbele intranzitive nu exist granite Iixe, ntruct unele verbe
intranzitive, prin schimbarea sensului, pot guverna un complement direct (extern sau intern): a
trece, a incpea, a cdea, a alerga, a adormi, a ploua, a ninge, a rtci, a tri, a sri, a plange, a
:bura etc.
,A trecut pe la noi.
(intranzitiv)
,A trecut examenul.
(tranzitiv) (complement direct)
,Copilul a adormit.
(intranzitiv)
,Mama a adormit copilul.
(tranzitiv) (complement direct)
Verbele intranzitive nu pot realiza construc(ii de tip
pasiv. n enun(uri precum ,El era plecat de acas. sau
,Ele sunt venite n vizit. nu exist verbe la diateza
pasiv, ci construc(ii perifrastice cu valoare de mai mult
ca perfect, respectiv perfect compus.
d) n Iunctie de numrul de legturi sintactice pe care verbul le stabileste cu substantivul
(sau cu substitutul su), verbele sunt:
avalente (sau zerovalente): a ploua, a ninge, a burnita, a fulgera, a trsni;
monovalente: a patina, a ltra, a dormi, a asuda;
bivalente: a apartine, a ara, a plcea, a displcea, a spera;
trivalente: a da, a intreba, a oferi, a trimite.
3. Dup particularittile de Ilexiune, verbele se clasiIic n mai multe categorii:
a) Dup numrul persoanelor la care se conjug, verbele sunt:
10
unipersonale, cele care se conjug si Iac reIerire numai la persoana a III-a. Nu au ca autor
o persoan si, n general, exprim procese atribuite naturii, plantelor si animalelor:
apune, rsare; behie, cotcodcete, grohie, latr, miaun, mcie, nechea:, ou,
rage; germinea:, incoltete, infrun:ete, inflorete; actiuni atribuite obiectelor: se
alterea:, (se) coclete, derapea:, (se) muce:ete, (se) rance:ete, (se) ruginete;
actiuni atribuite oamenilor: clmpne, clefie, duhnete, fonfie, miroase.
Ca unipersonale sunt Iolosite si unele verbe cu continut abstract: const, re:id, re:ult,
converg; verbe impersonale cu Iorm de singular: fulger, trebuie, (imi) vine, (imi) place, (imi)
pas, se cuvine, se intampl, se crede.
pluripersonale, cele care se conjug si Iac reIerire la toate cele trei persoane. Cele mai
multe verbe romnesti sunt pluripersonale: a avea, a tcea, a vorbi, a merge, a trece, a
privi, a cobori, a sta.
b) Dup caracterul paradigmei, verbele sunt:
integrale, cele care au o paradigm complet n Ilexiune (au toate Iormele Ilexionare n
raport cu categoriile gramaticale corespunztoare): a avea, a fugi, a veni, a primi, a
dormi, a munci, a tine, a pune;
deIective, cele care au o paradigm incomplet n Ilexiune (nu au toate Iormele Ilexionare
n raport cu categoriile gramaticale corespunztoare). Sunt deIective de persoan (nu au
persoanele I si a II-a) verbe ca: a rsuna, a erupe, a rugini, a rance:i s.a. Sunt deIective
de timpurile compuse, Iolosindu-se numai la prezent: a discerne, a defide, a concede, a
divide, a subdivide. Se Iolosesc numai la timpurile compuse cu participiul: a detraca, a
prefabrica, a deceda, a electrocuta, a inculpa s.a. Nu au imperativ, pentru c exprim
procese ce nu pot Ii ordonate: a putea, a voi, a vrea, a plcea, a ti; n locul lor se
Ioloseste conjunctivul prezent cu valoare imperativ: s poti, s vrei etc.
Sunt deIective cu caracter general verbele a (se) la, a va, a psa. Primul, a (se) la ,a se spla
se Ioloseste numai la prezent, popular (lau, lai, l, lm, lati, lau); al doilea, a va ,a merge, de
provenient latin (lat. vado, -ere) se Ioloseste popular si Iamiliar n expresia mai va ,mai
asteapt, ,mai trece vreme pn atunci; ultimul, a psa (lat. passo, -are ,a trece) se Ioloseste
popular n expresia pas de ,ncearc s..., ,ndrzneste s... n limba romn contemporan se
pstreaz verbul omonim a psa n constructii cu pronume si adverbe: nu-mi pas, ce-ti pas.
c) Dup caracterul radicalului n Ilexiune, verbele sunt:
regulate, cele care nu prezint variatii n Ilexiune, respect regulile de Ilexiune. Sunt
regulate majoritatea verbelor din limba romn: a lucra, a canta, a porni, a veni, a face,
a rupe, a hotri, a uri, a ti;
11
neregulate, cele care prezint variatii n Ilexiune, neregularitti ale paradigmei
explicabile prin origine si prin evolutie. Sunt neregulate a fi, a avea, a vrea, a bea, a
manca, a da, a lua, a sta, a usca. Cel mai neregulat este verbul a fi care are Iorme
supletive n radical: sunt, eram, fusei, am fost etc.
d) Dup particularittile Iormale de Ilexiune, mai ales dup suIixul inIinitivului, verbele sunt
de:
conjugarea I, cele care Iormeaz inIinitivul cu suIixul -a: a canta, a schimba, a ploua, a
cuta (lipsite de suIix si desinent de persoana I singular la indicativ prezent); a desena,
a lucra, a colabora, a se ba:a ( cu suIixul -e: si Ir desinent la persoana I singular a
indicativului prezent).
Sunt de conjugarea I si verbele care au suIixul inIinitival -a precedat de consoan palatal
k`s, g`s: a urechea, a imperechea, a supraveghea, a veghea. De asemenea, verbele al cror suIix
inIinitival -a este precedat de is, cu care Iormeaz diItong: a mangaia, a tia, a impia; verbele al
cror suIix inIinitival -a, intr n hiat cu vocala is din Iata sa: a studia, a initia, a imprtia.
Conjugarea I este cea mai productiv, mai bogat si mai stabil dintre toate conjungrile. Verbele
mprumutate din limbile romanice sau derivatele pe care le dau sunt, n mare parte, de conjugarea I: a
declara, a energi:a, a naviga, a oficia etc.
conjugarea a II-a, cele care Iormeaz inIinitvul cu suIixul -ea: a avea, a bea, a cdea, a
putea, a plcea, a tcea s.a.
Pe lng Iaptul c este cea mai srac (include aproximativ 20 de verbe mostenite),
conjugarea a II-a este neproductiv si instabil.
Datorit analogiilor si identittilor cu Iormele conjugrii a III-a, multe verbe terminate n -ea
la inIinitiv se Iolosesc ca niste verbe de conjugarea a III-a: a plcea a place,a aprea a
apare, a disprea a dispare, a :cea a :ace etc. Asa-zisele Iorme de conjugarea a III-a nu
sunt nc admise de normele limbii literare, dar ele demonstreaz trecerea de la conjugarea a II-a la
conjugarea a III-a.
conjugarea a III-a, cele care au suIixul inIinitival -e: a face, a merge, a coace, a trece, a
scrie, a duce, a pune, a rupe, a fierbe, a arde.
Conjugarea a III-a este srac, neproductiv si instabil. Putine mprumuturi din limbile
romanice au intrat n limba romn: a discerne, a induce, a exclude, a decide.
Fluctuatiile de accent la unele verbe demonstreaz tendinta de trecere de la conjugarea a III-
a la conjugarea a II-a, nerecomandabil, neadmis de limba literar: btem, bteti, fcem, fceti,
punem, puneti, dup modelul cantm, cantati, vedem, vedeti, fugim, fugiti, n loc de batem, bateti,
facem, faceti, punem, puneti;
12
conjugarea a IV-a, cele care au suIixul inIinitival -i, sau -i: a munci, a iubi, a veni, a fugi, a
privi; a hotri, a tbri, a uri, a cobori, a dobori, a omori .a.
Conjugarea a IV-a este Ioarte bogat si productiv prin Iondul latin mostenit, prin
mprumuturile mai vechi (din slav: a hrni, a citi, a iubi; din maghiar: a bnui, a cheltui; din
neogreac: a se sclifosi, a se sinchisi), prin creatiile pe teren romnesc: a boli, a imblni, a
imbrobodi, a ingrifi, a (se) imbogti, a (se) inroi etc.
e) Dup omonimiile generale si speciIice, aIixale si desinentiale, verbele cunosc mai multe
tipuri paradigmatice. Valeria Gutu Romalo
8
stabileste opt tipuri crora le corespund zece clase
Ilexionare sau conjugri structurale. Sunt de:
conjugarea I verbele care au suIixul inIinitival -a, dar nu au suIixul -e: la indicativ
prezent: a ara, a ploua, a continua, a preceda, a apropia, a atepta;
conjugarea a II-a verbele care au suIixul inIinitival -a si suIixul -e: la indicativ prezent:
a lucra, a crea, a desena, a apela, dar si a veghea, a supraveghea, a urechea;
conjugarea a III-a verbele care au suIixul inIinitival -i, dar nu au suIixul -sc la indicativ
prezent: a dobori, a cobori, a omori, a tbri, a vari, a pogori;
conjugarea a IV-a verbele care au suIixul inIinitival -i, nu au suIixul -esc la indicativ
prezent, iar desinenta de la persoana a III-a singular este identic cu cea de la persoana a
III-a plural: a sui, a acoperi, a descoperi, a gatui, a sprifini, a sacai, a atribui, a mormi,
a marai;
conjugarea a V-a verbele care au suIixul inIinitival -i, nu au suIixul -esc la indicativ
prezent, iar desinenta de la persoana I singular este identic cu cea de la persoana a III-a
plural: a fi, a sri, a fugi, a veni, a muri, a ti;
conjugarea a VI-a verbele care au suIixul inIinitival -i sau -i si suIixul de indicativ prezent esc
sau -sc: a citi, a munci, a iubi, a croi, a isprvi; a hotri, a uri, a i:vori, a ocri, a amri;
conjugarea a VII-a verbele care au suIixul inIinitival -ea: a prea, a aprea, a disprea,
a avea, a tcea, a plcea, a displcea, a putea, a vedea;
conjugarea a VIII-a verbele care au suIixul inIinitival -e, iar cele de la participiu -u si -t:
a face, a trece, a cere, a cerne, a crede, a incepe, a umple;
conjugarea a IX-a verbele care au suIixul inIinitival -e, iar cele participiale - si -s: a
scrie, a prinde, a curge, a merge, a spune, a pune, a alege;
conjugarea a X-a verbele care au suIixul inIinitival -e, iar cele participiale - si -t: a
rupe, a coace, a suge, a frige, a frange, a sparge, a fierbe.
Se observ c n clasiIicarea verbelor n cele zece clase sau conjugri se tine seama de suIixele
modale de inIinitiv, de indicativ prezent si de participiu, de asemenea de desinentele de persoan.
La conjugarea a VI-a, GALR distinge dou clase de verbe: cele de conjugarea a VI-a cu suIixul
13
inIinitival n I si de conjugarea a VII-a, cu suIixul inIinitival n . n consecint, verbele au 11
conjugri.
9
4. Din punct de vedere semantic, verbele sunt:
de miscare: a merge, a veni, a sosi, a pleca, a iei, a intra, a alerga, a strbate, a porni,
a fugi, a :bura, a inota;
de declaratie: a afirma, a declara, a intreba, a :ice, a spune, a vorbi, a rspunde, a opti,
a mormi;
existentiale (de existent si de stare): a fi, a exista, a fiinta, a se afla, a se gsi, a figura,
a sta, a edea, a dinui;
de atribuire: a da, a oferi, a atribui, a conferi;
de privare: a lua, a imprumuta, a fura;
aIective si de voint: a voi, a dori, a iubi, a simti, a se teme, a plcea, a displcea;
de simtire: a vedea, a au:i, a mirosi, a pipi, a simti;
de posesie: a avea, a apartine, a detine, a stpani, a poseda;
de asemnare sau deosebire: a se asemna, a coincide, a se deosebi;
instrumentale: a cosi, a biciui, a forfeca, a secera, a grebla, a se pieptna;
de aplicatie: a arginta, a auri, a lcui, a :inca, a placa;
onomatopeice: a behi, a faai, a dudui, a pcni, a pocni, a bubui;
meteorologice: a ploua, a tuna, a fulgera, a burnita, a fulgui, a ninge;
modale: a putea, a trebui, a avea.
5. Dup Ielul desIsurrii actiunii, verbele sunt:
durative: a dura, a tri, a veghea, a rbda;
momentane: a adormi, a atipi, a aprea, a tresri, a muri;
eventive: a incremeni, a inglbeni, a inlemni, a se inver:i, a se ofili, a se insenina, a
slbi;
Iactitive (sau cauzative): a insntoi, a opera, a coafa, a tunde, a fierbe, a aprinde, a
cuminti.
6. Din punct de vedere Iormal (sau dup structur), verbele sunt:
simple, alctuite dintr-un singur termen: a da, a ti, a lua, a mri, a desfiinta, a vedea, a
face;
compuse, alctuite din dou sau mai multe cuvinte: a binecuvanta, a binemerita, a
binevoi, a bineveni, a preamri, a preaslvi (Iormate din cuvinte ntregi); a cronometra,
a fotografia, a electromecani:a, a motomecani:a (din elemente de compunere sau
combinatii de elemente de compunere si cuvinte ntregi).
14
3. Categoriile gramaticale ale verbului
Verbul se deosebeste de toate celelalte prti de vorbire printr-o Ilexiune Ioarte bogat
exprimat prin categorii gramaticale speciIice (diateza, modul, timpul) si nespeciIice (numrul si
persoana).
Diateza, categorie gramatical care a constituit mult timp obiect de discutie pentru cercettori,
priveste Ielul n care verbul si orienteaz actiunea n raport cu intentiile subiectului vorbitor si cu
obiectul, mai exact raportul sintactic dintre subiectul gramatical, proces si obiectul acestuia.
Limba romn cunoaste trei diateze
10
: activ, pasiv si reIlexiv, deosebite ntre ele semantic
si Iormal. DeIinire lor se Iace n raport cu continutul si cu elementele Iormale care ajut la
exprimarea lor. La diateza activ, subiectul gramatical Iace actiunea suIerit de obiect; la diateza
pasiv, subiectul gramatical suIer actiunea Icut de obiect; la diateza reIlexiv, subiectul
gramatical Iace si suIer actiunea. Din punct de vedere Iormal, diateza activ este lipsit de
elemente Iormale speciIice; diateza pasiv se construieste cu ajutorul auxiliarului a fi; diateza
reIlexiv are obligatoriu n componenta ei un pronume reIlexiv neaccentuat n dativ sau n acuzativ.
n general si n mod abuziv, au Iost subordonate diatezei active toate verbele nemarcate Iormal si
celei reIlexive toate verbele marcate reIlexiv, indiIerent de participarea sau neparticiparea acestora
la opozitiile de diatez.
Pe lng aceste observatii, cercetrile moderne au evidentiat si alte caracteristici n cadrul
Iiecreia dintre ele.
Diateza activ este aceea la care subiectul (agentul) realizeaz sau enunt procesul suIerit de
obiect, de pacient (altul dect subiectul gramatical). Formal, nu prezint nici un Iel de morIem ca
element distinctiv Iat de celelalte diateze:
,Voi ati plecat la munte.
,l ascult zilnic.
Sunt la diateza activ diIerite Ieluri de verbe: tranzitive si intranzitive, personale si
impersonale.
Diateza pasiv este aceea la care subiectul gramatical (pacientul) suIer procesul realizat de
obiect, de agent (altul dect subiectul gramatical).
Formal, auxiliarul morIologic a fi Iunctioneaz ca morIem analitic neaglutinat pe lng
participiul verbului de conjugat. El este element distinct Iat de celelalte diateze:
,El este afutat de prieteni.
,Noi suntem chemati de printi.
15
Numai verbele tranzitive pot avea diatez pasiv: a
vedea, a auzi, a simji, a face, a lua, a oferi, a da, a pune, a
scoate, a cunoayte etc. Fac excep(ie din aceast categorie
verbe ca a avea, a durea, a putea, a ustura s.a., care nu au diatez pasiv. Din cauza
continutului lor lexical, unele verbe tranzitive trecute la diateza pasiv nu au dect Iorme de
persoana a III-a si anumite subiecte: a ara, a secera, a treiera, a conspecta, a re:uma, a inchiria, a
fabrica, a electrifica, a amplasa etc.:
,Pmntul este arat la timp.
,MarIa este depo:itat n magazie.
Cnd auxiliarul morIologic a fi din structura diatezei pasive este la un mod personal, ntreaga
constructie are Iunctia sintactic de predicat verbal. Formal, ntre predicatul verbal al unui verb la
diateza pasiv si predicatul nominal care are n component ca nume predicativ un adjectiv
participial nu exist deosebire:
,Elevul este chemat de profesor.
(predicat verbal, verb la diateza pasiv)
,Fereastra este deschis.
(predicat nominal)
n trecerea verbelor de la diateza activ la diateza pasiv, complementul direct al verbului
tranzitiv se transIorm n subiect gramatical, iar subiectul respectiv n complement de agent:
,Eu am vzut o masin.
,O masin a Iost vzut de mine. Diateza reIlexiv (sau pronominal) se prezint
sub Iorma verbului nsotit de pronume reIlexiv neaccentuat n dativ sau acuzativ. Cu sau Ir
Iunctie sintactic, pronumele Iormeaz o unitate cu verbul si determin diIeritele sensuri sau valori
11
ale structurii reIlexive:
a) reIlexivul obiectiv: presupune identitatea, n planul continutului, dintre subiectul
gramatical si obiectul procesului exterior, obiect reprezentat prin pronume reIlexiv n dativ sau n
acuzativ cu Iunctie de complement indirect sau de complement direct:
,Ea se imbrac elegant.
,Ei se spal zilnic.
,Ii pune ntrebri prea multe.
16
,Ii d o palm.
Pronumele se este complement direct, iar ii este complement indirect.
b) reIlexivul reciproc: presupune identitatea, n planul continutului, dintre subiectul
gramatical, autor al unui proces exterior conceput ca o pluralitate si obiectul acestui proces, obiect
reprezentat prin pronume reIlexiv n dativ sau n acuzativ cu Iunctie de complement indirect:
,Cnd se intalnesc, se privesc cu amabilitate.
,Ii strang mna si ii spun ,la revedere.
Pronumele se este complement direct, iar ii este complement indirect.
c) reIlexivul participativ: presupune identitatea, n planul
con(inutului, dintre subiectul gramatical, autor interesat
al unui proces exterior yi obiectul acestui proces, obiect
reprezentat prin pronume reflexiv n dativ cu func(ie de
complement indirect:
,yi construieyte o cas.
,Si-a procurat cteva ustensile.
Sunt folosite exclusiv ca reflexive participative cteva
verbe: a-yi aroga (dreptul), a-yi asuma (rspunderea), a-
yi disputa (ntietatea), a-yi nsuyi (bunurile) y.a.
d) reflexivul posesiv: presupune non-identitatea, n
planul con(inutului, dintre subiectul gramatical, autor
al unui proces exterior yi posesor al unui obiect yi
obiectul acestui proces, altul dect pronumele reflexiv.
Pronumele reflexiv n dativ are func(ie de atribut
pronominal:
17
,Si-a uitat ochelarii pe birou.
,yi ajut zilnic colegii.
e) reflexivul pasiv: presupune non-identitatea, n
planul con(inutului, dintre subiectul gramatical
conceput ca non-autor al unui proces yi obiectul acestui
proces exterior, conceput ca autor real al procesului,
altul dect pronumele reflexiv. Pronumele reflexiv n
acuzativ este morfem, fr func(ie sintactic:
,Se construiesc tot mai pu(ine blocuri.
,Tema se propune pentru dezbatere.
f) reflexivul dinamic: presupune non-identitatea, n planul
continutului, dintre subiectul gramatical, conceput ca autor care particip intens la realizarea
procesului interior sau exterior si obiectul acestui proces, altul dect pronumele reIlexiv. n cazul
dativ sau acuzativ, pronumele reIlexiv este morIem, Ir Iunctie sintactic:
,Ii amintete de noi.
,El se gandete la tine.
Ideea de ,dinamic, de ,participare intens apare si la unele verbe active: a gandi, a ruga, a
reflecta, a medita.
Exist o categorie de verbe, aproximativ 60, care nu se ntrebuinteaz dect cu pronume
reIlexiv
12
: a-i imagina, a-i inchipui, a se abtine, a se bi:ui, a se complcea, a se ci, a se codi, a
se delsa, a se fli, a se ivi, a se incumeta, a se mandri, a se npusti, a se poci, a se sfii, a se
sinucide, a se strdui, a se teme, a se ofili, a se ruina, a se ramoli s.a.
Alt categorie de verbe reIlexive se diIerentiaz ca sens de perechile nereIlexive prin
pronumele reIlexiv: a se afla - a afla, a se duce - a duce, a se indura - a indura, a se uita - a uita, a
se arta - a arta, a se lumina - a lumina, a se pricepe - a pricepe s.a.
Functioneaz ntotdeauna ca nereIlexive verbe precum: a trebui, a fi, a exista, a ploua, a
durea, a psa.
18
g) reIlexivul eventiv: presupune un subiect gramatical lipsit de obiect, de obicei autor
aparent al unui proces interior (Iizic, psihic sau chimic) care se naste si se consum n interiorul
acestuia, modiIicndu-i calitativ starea. Pronumele reIlexiv n acuzativ este morIem, Ir Iunctie
sintactic:
,Cnd i vede, se inveselete.
,Prins cu minciuna, s-a inroit.
Unele verbe reIlexive eventive se reIer la procese umane: a se bucura, a se cuminti, a se
imbogti, a se insntoi, a se intrista, a se inveseli etc. Ele au aspect pluripersonal. Altele se reIer
la procese Iizice si chimice: a se altera, a se cocli, a se de:gheta, a se inglbeni, a se ingroa, a se
invechi, a se limpe:i, a se rance:i, a se rugini, a se strica, a se vetefi, a se tulbura. Cele mai multe
dintre acestea au aspect unipersonal, dar se pot Iolosi si ca pluripersonale verbe precum a se
inglbeni, a se inver:i, a se limpe:i, a se tulbura.
Ideea de ,eventiv este exprimat si de unele reIlexive impersonale care se reIer la procese
naturale: a se deprimvra, a se lumina, a se insera, a se innopta sau chiar de unele verbe active: a
imbtrani, a intineri, a inflori, a infrun:i, a inglbeni, a inver:i.
Se utilizeaz numai ca reIlexive eventive: a se declasa, a se invechi, a se sclero:a, a se
vetefi, a se posomori s.a. Alte verbe din categoria reIlexivelor eventive au si perechi, verbe active:
a se bucura - a bucura, a se limpe:i - a limpe:i, a se intrista - a intrista, a se inglbeni - a
inglbeni.
h) reIlexivul impersonal: presupune inexistenta unui subiect gramatical si a unui obiect.
Pronumele reIlexiv n acuzativ este morIem, Ir Iunctie sintactic:
,Se intunec mai devreme.
,n acest restaurant se mnanc bine.
Unele reIlexive impersonale se reIer la procese naturale, avnd si un sens eventiv: a se
lumina, a se innora, a se insera, a se desprimvra etc. Altele se reIer la procese umane: a se :ice,
a se spune, a se cltori, a se manca, a se crede (Iolosite de regul la indicativ prezent).
i) reIlexivul Iactitiv: presupune rsIrngerea actiunii asupra subiectului gramatical, n calitate
de pacient al actiunii pe care a provocat-o:
,Mine se internea: n spital.
,El se numete Ion.
Verbele se internea:, se numete pot Ii asimilate reIlexivelor pasive: se internea: ,este
internat (de ctre medic), se numete ,este numit (de cei din jur). La Iel se comport si alte
verbe: a se imbarca, a se chema, a se opera.
Pot Ii asimilate si verbelor reIlexive obiective n cazul n care autorul actiunii coincide cu
subiectul gramatical. Contextul ns este cel care conIer statutul de reIlexiv:
19
,Am Iost la Irizerie s m tund.
(reIlexiv Iactitiv)
,Dup ce Iac un dus, m tund.
(reIlexiv obiectiv)
Alte verbe au un vdit sens posesiv:
,Imi scot mseaua. ,Scot mseaua mea., dar dac este plasat ntr-un context precum:
,Am Iost la stomatologie s-mi scot mseaua., sensul Iactitiv este clar.
Pronumele reIlexiv alctuieste cu verbul o unitate semantic si gramatical, indiIerent de
sensul su.
Modul este categoria gramatical prin care se indic Ielul cum consider vorbitorul actiunea,
starea sau existenta: real, posibil, probabil, dorit, poruncit, presupus etc.
n Iunctie de particularittile Ilexionare, mai exact dup numr si persoan, modurile sunt
personale si nepersonale. Modurile personale au marcate persoana si numrul. Ele sunt: indicativul,
conjunctivul, conditional-optativul, imperativul si prezumtivul. Dintre ele, nu prezint categorii de
persoan si numr conjunctivul perIect si prezumtivul care se construieste cu conjunctivul.
Modurile nepersonale nu au categorii de persoan si de numr. Ele sunt inIinitivul, gerunziul,
participiul si supinul.
n Iunctie de capacitatea de a ndeplini Iunctia de predicat, modurile sunt predicative si
nepredicative. Modurile predicative apar independent n comunicare, Iormeaz singure predicatul. Ele
sunt: indicativul, conjunctivul, conditional-optativul, imperativul si prezumtivul. Cele nepredicative nu
pot aprea independent n comunicare Iormnd singure predicatul. Prezenta lor este conditionat de
prezenta modurilor predicative. Sunt nepredicative: inIinitivul, gerunziul, participiul si supinul.
n general, cele dou clasiIicri se suprapun, n sensul c modurile personale sunt si
predicative, iar cele nepersonale sunt si nepredicative. Mioara Avram subliniaz c ,notiunile de
mod predicativ si nepredicativ nu trebuie conIundate cu acelea de verb predicativ si nepredicativ,
justiIicnd c un verb predicativ poate Ii predicat numai cnd ,este la un mod predicativ, iar
modurile predicative au Iunctie de predicat numai dac sunt ale unui verb predicativ, n timp ce
modurile predicative ale verbelor nepredicative intr n componenta predicatului nominal (cu un
nume predicativ se pot construi si modurile nepredicative ale acestor verbe).
13
Indicativul exprim o actiune real sub Iorma mai multor timpuri: prezent, trecut (cu patru
aspecte: imperIect, perIectul simplu, perIectul compus, mai mult ca perIectul), viitorul (viitorul
propriu-zis si viitorul anterior). Este un mod independent, apare Irecvent n propozitii independente
sau principale regente, Iiind speciIic propozitiilor enuntiative.
,Zilnic ea merge la gimnastic.
(prezent)
,Am invtat cte ceva de la ei.
20
(perIectul compus)
,Nu tia nimic despre voi.
(imperIect)
,O cunoscusem acum doi ani.
(mai mult ca perIect)
,Maria sosi acum dou ore.
(perIectul simplu)
,Jei fi aflat adevrul cnd vei veni la noi.
(viitor anterior) (viitor)
Confunctivul exprim o posibilitate realizabil la timpul prezent si o posibilitate real la
timpul perIect. Se caracterizeaz prin morIemul segmental s, conjunctie care este si marc modal
si element subodonator:
,Stiu s patine:.
(prezent)
,Era bine s fi muncit mai mult.
(perIect)
Conjunctivul poate avea mai multe nuante semantice; el poate exprima conditia: ,S fi tiut,
mi luam msuri.; ndemnul: ,S te duci acolo!; prezumtia: ,S tot fie doi ani de atunci.;
ndoiala: ,Asa s fi fost? etc.
Uneori morIemul s nu mai apare exprimat, verbul avnd un sens de imperativ, de optativ:
,Fac ce-o vrea!, ,Triasc Romnia!
Conditional-optativul exprim o posibilitatate real si realizabil. Are dou Iorme temporale:
prezent si perIect. Ca morIeme speciIice - Iormele a, ai, ar, am, ati, ar de la auxiliarele
morIologice a avea si a vrea.
,A face o plimbare.
(prezent)
,A fi dorit o caIea.
(perIect)
Conditional-optativul poate exprima o dorint: ,De-ar afunge la timp!; o posibilitate: ,Cine
ar fi cre:ut una ca asta!; o conditie: ,De-as Ii mai tnr, a munci ct zece! etc.
Imperativul exprim un ordin, un ndemn, o rugminte, apare numai n propozitii principale n
adresarea direct care implic dialogul ntre o persoan (care ordon, ndeamn) si alta (altele care
execut). Are o Iorm unic, numai la persoana a II-a singular si plural:
,Jino mai repede!
,Alergati mai mult!
21
Actiunea verbului este ca si real. De aceea, popular si Iamiliar, imperativul poate alterna cu
alte moduri: ,A nceput s-o bat si d-i si d-i!
Cu valoare de imperativ pot aprea si alte Iorme verbale: conjunctivul: ,S pleci imediat!;
indicativul: ,Pleci imediat!; inIinitivul: ,A nu se fuma!; supinul: ,De invtat poezia!
Nu toate verbele au imperativ. De exemplu: a trebui, a vrea, a ti, a putea, a ploua, a ninge, a se
intampla, a se cuveni s.a.
Pre:umtivul exprim o actiune posibil, prezentat de vorbitor ca presupus, bnuit. Are
dou timpuri: prezent, construit cu gerunziul, si perIect, construit cu participiul. Aceste moduri
primesc morIeme de viitor, de conjunctiv si de conditional-optativ ale auxiliarului morIologic a fi:
,Joi fi tiind probabil ce este dreptatea.
(prezent)
,S fi tiind de atunci!
(prezent)
,Ar fi putand scrie.
(prezent)
,Joi fi fost chemat probabil.
(perIect)
,Poate s fi fost intrebat si el.
(perIect)
,M-a fi bucurat pesemne prea mult.
(perIect)
Infinitivul exprim procesul n mod general, abstract, Iiind socotit o Iorm nominal a
verbului. Cunoaste dou Iorme: inIinitivul lung, care este de Iapt un substantiv (se comport
semantic si gramatical ca un substantiv) si inIinitivul scurt, care este Iolosit n dou situatii: cnd
intr ca element de baz Ir morIemul a (speciIic lui) n structura unor timpuri si moduri compuse;
cnd este independent de conjugare, pstreaz capacitatea de a guverna un substantiv cu diIerite
Iunctii sintactice sau o subordonat. Are dou timpuri: prezent si perIect.
,Inchinare-a si n-am cui!
(inIinitiv lung)
,Voi invta mai mult de acum nainte.
(dependent de conjugare, intr n structura viitorului)
,E bine a face antrenament zilnic.
(independent, Iorm de prezent)
,Cinstea de a fi primit medalia l obliga s munceasc mai mult.
(independent, Iorm de perIect)
22
InIinitivul se poate construi si cu alte prepozitii: de, fr, in, pentru, prin, spre, pan sau cu
locutiunile prepozitionale inainte de, in loc de. Aceste elemente apropie inIinitivul de substantiv. n
ciuda acestei asemnri Iormale, inIinitivul nu are categorii gramaticale de gen, numr si caz,
precum substantivul.
InIinitivul intr n structura constructiilor inIinitivale relative cnd e lipsit de morIeml a si
este legat de verbul regent prin pronume sau adverb relativ: ,N-are ce face.; ,Are unde dormi.
Sintactic, aceste constructii pot Ii subiecte, complemente directe, n Iunctie de sensul verbului a
avea:
,N-are cine veni la voi.
(constructie inIinitival relativ, subiect)
,Are ce manca.
(constructie inIinitival relativ, complement direct)
De asemenea, inIinitivul poate primi diIerite determinri. De exemplu, cnd primeste un nume
predicativ Iormeaz cu acesta o constructie inIinitival nominal: ,A fi om e lucru mare.
(constructie inIinitival nominal, subiect)
Verbele la inIinitiv pot ndeplini diIerite Iunctii sintactice; pot Ii urmate de prti de vorbire
care au o anumit Iunctie sintactic.
Gerun:iul exprim procesul n desIsurare sau ncheiat sub Iorma unei caracteristici
circumstantiale. Se construieste cu ajutorul morIemelor -and, -ind (suIixe gerunziale).
Functioneaz ca element Iormativ n structura prezumtivului prezent si a Iormelor periIrastice
de imperIect si de mai mult ca perIect: voi fi mergand, s fi mergand, ar fi mergand; independent de
conjugare, cnd si pstreaz capacitatea de a guverna un substantiv n diIerite cazuri.
Se poate raporta la o persoan, la un subiect cu ajutorul unui pronume reIlexiv: tiindu-ne,
aflandu-se; poate intra n relatie cu un subiect: ,Au:ind el aceasta, a plecat.
ndeplineste diIerite Iunctii sintactice. Poate avea numeroase determinri. mpreun cu un nume
predicativ, poate Iorma o constructie gerunzial nominal ,Fiind btran, a murit.
(constructie gerunzial nominal, complement circumstantial de cauz)
Participiul exprim procesul suIerit de un obiect, proces conceput ca o nsusire static a
obiectului. Are caracteristice morIemele -t, -s. MorIemul -t poate Ii precedat de -u.
Prin natura sa, participiul se apropie de verb si de adjectiv.
n ceea ce priveste particularittile comune cu verbul, participiul are acelasi radical cu verbul,
prezint suIixe modale, poate Iace reIerire la timp: ,Omul cade rnit., ,Omul a czut rnit.; poate
avea sensuri active: infrun:it, rcit, turbat sau sensuri pasive: cerut, fcut, propus; la nivel sintactic,
poate intra n relatie cu diIerite elemente: ,Afutat de Irati, a reusit. - cu complementul de agent a
crui regent este; ,Este un tnr dedicat muncii. - cu complementul indirect etc.
23
Particularittile comune ale participiului cu adjectivul se maniIest n primul rnd la nivel
semantic. Participiul are un sens apropiat de cel al adjectivului; mai mult, poate deveni adjectiv:
avut, devotat, indignat, mahnit, necfit, pasionat, priceput. Si la nivel Ilexionar, participiul posed
patru Iorme Ilexionare, deosebite dup gen, numr si caz, ca adjectivul. De exemplu, plecat -
plecat, plecati - plecate sau chiar cu grad de comparatie: mai apreciat - mai apreciat, foarte
apreciati - foarte apreciate. Sintactic, ca determinant al substantivului (cu care se acord n gen,
numr si caz), poate ndeplini aceleasi Iunctii sintactice ca adjectivul. De exemplu: ,Din mahnit, a
devenit vesel. (complement indirect); ,Nu mai poate de suprat. (complement circumstantial de
cauz) etc. Din punct de vedere lexical, unele participii negative s-au Iormat cu preIixul ne- precum
unele adjective: neacoperit - neacoperit, nesolutionat - nesolutionat.
Participiul este Iolosit att independent de conjugare, ca o unitate sintactic de sine stttoare,
ct si dependent de conjugare, ca element Iormativ n structura timpurilor compuse de la diatezele
activ si reIlexiv sau n structura diatezei pasive.
Nu toate verbele au participiu. Sunt deIective de acest mod: a concede, a desfide, a divide, a
rage s.a.
Supinul exprim, ca si inIinitivul, un proces abstract. Ca expresie, apare sub Iorma
participiului invariabil nsotit de prepozitiile de, la sau pentru: de citit, la splat, pentru cusut, de
scris etc.
Supinul nu admite Ilexiune dup gen, numr si caz, se Ioloseste exclusiv independent de
conjugare, mai ales dup a fi, a avea, a termina:
,Am de scris.
,A terminat de corectat.
Verbele la supin pot ndeplini diIerite Iunctii sintactice si pot avea numeroase determinri.
n concluzie, modurile personale exprim explicit categoriile de persoan si numr; sunt
Iolosite att dependent, ct si independent de conjugare. Modurile nepersonale nu exprim
categoriile gramaticale de persoan si de numr; sunt Iolosite numai dependent, ca moduri
subordonate modurilor personale etc.
Timpul este categoria gramatical care exprim relatia dintre realizarea actiunii si momentul
vorbirii prin Iorme care intr n opozitii: pre:ent / trecut; pre:ent / viitor; trecut / viitor.
n gramatica traditional, prezentul, trecutul si viitorul sunt socotite timpuri de baz. Raportat
la momentul vorbirii, prezentul exprim concomitenta dintre momentul desIsurrii actiunii si
momentul vorbirii, trecutul exprim a actiune anterioar momentului vorbirii, iar viitorul o actiune
posterioar Iat de momentul vorbirii. Acest raport temporal poate Ii direct sau mijlocit. n urma
unui raport direct, nemediat, rezult timpuri absolute (prezent, perIect simplu, perIect compus,
viitor), iar n urma unui raport mediat, rezult timpuri relative (imperIect, mai mult ca perIect, viitor
anterior, inIinitiv perIect).
24
Din punct de vedere Iormal, se deosebesc timpuri simple si compuse. Cele simple sunt
Iormate cu ajutorul suIixelor Ilexionare si al desinentelor: prezentul, imperIectul, perIectul simplu,
mai mult ca perIectul indicativului; prezentul conjunctivului si al inIinitivului. Cele compuse se
realizeaz cu ajutorul Iormelor specializate ale auxiliarelor morIologice: perIectul compus, viitorul
si viitorul anterior al indicativului; perIectul conjunctivului si al inIinitivului; prezentul si perIectul
conditional-optativului; prezentul si perIectul prezumtivului. La diateza pasiv toate timpurile sunt
compuse.
Pre:entul se ntlneste la majoritatea modurilor personale: indicativ, conjunctiv, conditional-
optativ si prezumtiv. Dintre modurile nepersonale, numai inIinitivul prezint opozitia temporal
trecut / prezent.
,Citesc o carte.
(indicativ, prezent)
,A dori s citesc un roman.
(conditional - optativ, prezent) (conjunctiv, prezent)
,A fi citind probabil cartea.
(prezumtiv, prezent)
,E bine a citi.
(inIinitiv, prezent)
Din punctul de vedere al semniIicatiei temporale, prezentul poate avea mai multe valori. Se
diIerentiaz astIel: prezentul iterativ (cu actiunea repetat la anumite intervale): ,Dimineata m scol
la ora sase.; prezentul cu valoare de viitor: ,Mine plecm la munte.; prezentul cu valoare de
imperativ: ,ti aduni imediat lucrurile!; prezentul gnomic (care exprim adevruri universale,
permanent valabile): ,Substantele sunt solide, lichide si gazoase.; prezentul istoric (narativ sau
dramatic): ,Baiazid privind la dnsul, l intreab cu dispret.
Jiitorul include dou valori: viitorul I sau viitorul propriu-zis si viitorul al II-lea sau viitorul
anterior. DiIerenta dintre cele dou valori const n Iaptul c viitorul I este indiIerent Iat de
aspectul actiunii, pe cnd viitorul al II-lea exprim un proces momentan (desvrsit), raportat la un
alt proces viitor. n structura viitorului intr auxiliarul morIologic a vrea sub Iormele voi, vei, va,
vom, veti, vor si verbul respectiv la Iorma de inIinitiv, iar n structura viitorului anterior, pe lng
auxiliarul morIologic a vrea, si auxiliarul fi urmat de participiul verbului de conjugat:
,Cnd vei veni la mine, eu voi fi plecat.
(indicativ viitor) (indicativ, viitor anterior)
Desi se exprim numai n cadrul indicativului, valoarea de viitor poate Ii ntlnit si la alte
moduri: conjunctiv prezent, conditional-optativ, prezumtiv sau inIinitiv prezent.
Trecutul include patru valori: imperIectul, perIectul compus, perIectul simplu si mai mult ca
perIectul. Pentru primele trei valori, raportarea la momentul vorbirii se Iace direct, iar pentru cea
25
de-a patra se Iace prin reIerire la momentul altui proces trecut. Dac imperIectul exprim un proces
durativ, nencheiat, celelalte Iorme exprim procese ncheiate.
Imperfectul exprim un proces trecut si neterminat. De regul, apare n corelatie cu perIectul
compus si poate avea mai multe valori: iterativ: ,Zilnic m sculam la ora sapte.; narativ: ,Acolo
munceam din greu.; de prezent: ,Eu eram mama.; de perIect compus: ,Era odat un mos... s.a.
Perfectul simplu exprim un proces trecut si ncheiat; ca timp al relatrii dinamizeaz
actiunea, apropiind-o de momentul vorbirii.
Aria sa de Iolosire este: Oltenia, Banatul, Crisana, o parte a Munteniei, zone n care
dobndeste o valoare proprie, Iiind specializat pentru o actiune svrsit n ziua n care se vorbeste.
Verbele momentane pot Ii Iolosite la perIectul simplu Ir determinri, iar cele durative,
numai cu determinri:
,Se ntinse pe pat si adormi.
,El dormi patru ore.
n comunicare, perIectul simplu poate aprea cu nuante speciale, expresive si poate exprima:
ironia: ,Bine :isei!, dispretul: ,Fcui mare isprav! etc.
Perfectul compus exprim un proces trecut si ncheiat, ns neprecizat n timp. Dintre toate
Iormele trecutului, are cea mai mare Irecvent n limba romn. Se Iormeaz din auxiliarul
morIologic a avea (am, ai, a, am, ati, au) si participiul verbului respectiv.
n enunt, perIectul compus poate Ii Iolosit cu valoare de prezent: ,Vino! - Am venit!; cu
valoare de viitor: ,Dac nu lucrezi, s stii c te-am dat aIar! etc.
Mai mult ca perfectul exprim un proces trecut, terminat naintea altui proces trecut si
ncheiat (de obicei, redat prin perIectul simplu sau prin perIectul compus). Este un timp al
naratiunii: ,M dusesem la ei si le spusesem ce au de Icut.
Perfectul confunctivului si perfectul conditional-optativului exprim un proces trecut si prezentat
ca nerealizat. Primul se Iormeaz cu ajutorul auxiliarului morIologic a fi (fi) si participiul verbului
de conjugat, Iorme precedate de morIemul s; al doilea, cu ajutorul auxiliarelor morIologice a avea
(a, ai, ar, am, ati, ar) si a fi (fi) urmate de participiul verbului respectiv: ,S fi avut mai multe
crti!; ,Dac stiau, nu i-ar mai fi primit.
Perfectul pre:umtivului exprim un proces probabil n trecut, iar perfectul infinitivului
exprim un proces abstract, denumindu-l n trecut. Primul se exprim cu ajutorul auxiliarului
morIologic a fi (fi), aceleasi morIeme cu care se Iormeaz si prezentul si participiul verbului
respectiv: ,S fi venit probabil cincizeci de oameni. Al doilea se exprim, de asemenea, cu ajutorul
auxiliarului morIologic a fi (fi) si cu participiul verbului n discutie: ,nainte de a-i fi scris numele, l-am
ntrebat cum l cheam.
Aspectul este categoria care interactioneaz cu timpul. Actiunea este descris ca perIectiv
(terminat, global, unitar) sau ca imperIectiv (n desIsurare).
14
26
Numrul este conceput drept expresie lingvistic a raportului dintre numrul autorilor si
proces. Este o categorie gramatical exprimat simultan cu persoana, incluznd sistemul de opozitie
singular / plural. Formele de persoana I si a II-a ale verbelor reprezint niste plurale inclusive, n
opozitie cu cele de persoana a III-a plural: ,Jom vi:ita Muzeul Peles. (plural); ,A parcurs toat
distanta pe jos. (singular).
Pluralul poate Ii Iolosit n locul singularului prin diIerite valori: pluralul politetii: ,Sunteti
asteptat de director.; pluralul autorului: ,Jom anali:a, n cele ce urmeaz, acest concept.; pluralul
autorittii: ,Noi, primarul municipiului ... decidem ... etc.
Persoana exprim raportul dintre locutor, interlocutor, non-locutor (non-interlocutor) si
proces. Ea se maniIest simultan cu categoria numrului, numai la modurile personale si include un
sistem de opozitii cu trei termeni: persoanele I, a II-a si a III-a. Datorit continutului su speciIic,
imperativul este singurul dintre modurile personale care nu are Iorme dect pentru persoana a II-a
singular si plural.
De categoria gramatical a persoanei sunt legate si denumirile personal, impersonal,
pluripersonal, unipersonal. Primele dou sunt atribuite verbelor care Iac sau nu reIerire la persoane,
cea de-a treia denumire este atribuit verbelor care au Iorme pentru toate persoanele, iar ultima,
verbelor care au Iorme numai pentru persoana a III-a.
O categorie gramatical cu totul accidental la verb este genul. El este legat direct de
acordul verbului - predicat cu subiectul gramatical si de asemnarea participiului cu adjectivul. n
Iormele participiale de la diateza pasiv constituie un criteriu de Ilexiune: ,El este v:ut de voi.,
,Ea este v:ut de noi.
Locu(iunile verbale
Sunt grupuri de dou sau mai multe cuvinte, de obicei cu pozitie Iix, cu un grad de sudur,
un sens unitar si cu compartimentul gramatical al unui verb.
Orice locutiune verbal este alctuit dintr-un verb si o alt parte de vorbire care, de cele mai
multe ori, si pierde sensul propriu si capt un sens Iigurat. Cele mai Irecvente verbe care apar n
locutiunile verbale sunt: a avea, a bga, a da, a duce, a face, a lua, a tine, a pune, a fi, a trage s.a.
Ele sunt verbe care apartin Iondului lexical principal. Lng ele apar substantive, adjective,
pronume, numerale, adverbe, interjectii legate sau nu de verb prin prepozitii sau prin conjunctii.
Tinnd seama de elementele componente, locutiunile verbale se organizeaz n mai multe
categorii:
a) locutiuni verbale Iormate din verb ( determinri) substantiv / substantive (
determinri): a da atentie, a da in arend, a da in primire, a da dovad, a da natere, a da nval,
27
a da oca:ie, a da ocol, a da rspuns, a da relatii, a-i da silinta, a da de tire, a-i da sufletul, a da
porunc, a-i da seama, a da drumul, a bga de seam, a bga spaima, a bga in sperieti, a bga
la cap, a-i bga mintile in cap, a face apel, a face educatie, a se face foc, a-i face ilu:ii, a se face
luntre i punte, a face cu ochiul, a lua loc, a lua la rost, a lua seama, a lua la plame, a-i lua avant,
a-i lua inima in dinti, a se lua la hart, a-i lua campii, a se lua la btaie, a se lua la intrecere, a
tine post, a tine locul, a pune in gard, a se pune pe plans, a pune piedic, a pune vam, a trage pe
sfoar, a trage ndefde, a trage invtminte, a pune tara la cale, a-i veni in fire, a avea obicei, a
sta de vorb, a sta pe ganduri, a sta de pa:, a sta la pand, a sta la tocmeal.
b) locutiuni verbale Iormate din verb ( determinri) pronume cu valoare neutr ( alte
prti de vorbire): a o lua din loc, a o lua de la capt, a o lua la sntoasa, a o lua la fug, a o lua la
vale, a o lua ra:na, a o lua la msea, a o lua pe cocoa, a o face de oaie, a o face lat, a o lsa
moart, a o lua de-a dreptul;
c) locutiuni verbale Iormate din verb ( determinri) numeral precedat de prepozitie: a da
pe din dou, a-l face in dou, a lua la trei, a-l face in patru;
d) locutiuni verbale Iormate din verb ( determinri) adverb / locutiune adverbial: a da
inapoi, a se da fos, a iei inainte, a lua aminte, a-i aduce aminte, a-i prea bine, a-i prea ru;
e) locutiuni verbale Iormate din verb interjectie: a face tuti, a face tranc, a da cu huideo, a
da cu sac, a face car-mar.
n cadrul locutiunilor verbale, categoriile gramaticale de diatez, mod, timp, numr si
persoan sunt date de verbe.
n general, cele mai multe caracteristici ale verbelor le au si locutiunile verbale.
Se deosebesc astIel locutiuni verbale tranzitive: a bga de seam, a trage pe sfoar, a lua la
rost, a pune in gard, a lua la palme si locutiuni verbale intranzitive: a o lua la sntoasa, a da bir
cu fugitii, a bga de seam, a-i aduce aminte, a da relatii, a tine locul etc.; locutiuni verbale
personale: a intra in vorb, a da de furc, a da de tire, a se face foc, a face cu ochiul, a-i lua
inima in dinti si locutiuni verbale impersonale: a se crpa de :iu, a se vrsa :orile, a se face sear,
a se face noapte etc.
Sunt deosebit de expresive locutiuni verbale precum: a pune barb ,a minti, a unge osia ,a
mitui, a face arice ,a omor, a tia piroane ,a minti, a duce cu preul ,a pcli, a-i face
bucata ,a-l denunta etc.
Din punct de vedere semantic, pot intra n serii sinonimice: a face :ile amare / fripte / negre /
grele, a face praf / :ob / piftie / chislit, a-i trece prin cap / minte / gand s.a.
Au acelasi comportament sintactic ca verbele.
28
Expresiile verbale impersonale
Sunt grupuri lexico-gramaticale constituite din mai multi termeni grupati n jurul unui verb cu
care intr n relatii. Sensul lor unitar este conditionat de solidaritatea semantic a termenilor
componenti.
Structura expresiilor verbale impersonale este binar: verbul copulativ intranzitiv a fi, Iolosit
impersonal, urmat de adverb / locutiune adverbial, de verb la supin sau de substantiv:
a) e adverb / locutiune adverbial: e adevrat, e bine, e cert, e frumos, e posibil, e
interesant, e necesar, e neindoielnic, e scris, e sigur, e uor, e greu, e sortit, e totuna;
b) e verb la supin: e de dorit, e de invidiat, e de neinteles, e de neconceput, e de v:ut;
c) e ( prepozitie) substantiv: e de mirare, e cu putint, e de datoria, e o intamplare, e o
nenorocire, e un fcut, e peste putint.
Din punct de vedere semantic, ele exprim diIerite nuante modale: necesitatea, posibilitatea,
imposibilitatea, dorinta, probabilitatea, certitudinea, aprecierea, caliIicarea etc.
La nivel sintactic, ndeplinesc Iunctia de predicat nominal (verbul copulativ a fi este urmat de
nume predicativ exprimat prin diIerite prti de vorbire). n acelasi timp, constituie si o regent
insuIicient pentru subordonatele subiective cerute de sensul impersonal al acestor expresii: ,E
sigur
1
/c a plecat.
2
/ (1 propozitie principal; 2 propozitie subiectiv).
Alte expresii verbale
Cu aspect unipersonal se Iolosesc cteva expresii alctuite din verbul a fi urmat de un
substantiv reIeritor la stri Iizice si la stri suIletesti, precedat de pronume personal neaccentuat n
dativ: mi-e cald, mi-e frig, mi-e sete, mi-e foame, mi-e somn, mi-e great, mi-e sil; mi-e ciud, mi-
e dor, mi-e mil, mi-e neca:, mi-e ruine, mi-e fric, mi-e team.
n analiza gramatical verbul este predicativ, substantivele respective sunt subiecte, iar
pronumele este complement indirect.
Aceste expresii pot primi diIerite complemente indirecte sau circumstantiale, completive
indirecte sau subordonate circumstantiale. Nu intr n relatie cu un subiect sau cu o subiectiv.
O alt categorie de expresii verbale o constituie ,mbinrile nesudate ntre a fi, predicat
verbal, cu sensul de ,a exista, si un substantiv cu Iunctie de subiect: e ca:ul, e ceasul, e clipa, e
timpul, e momentul, e vremea. Ele intr n relatie cu un atribut sau cu o atributiv. Expresia verbal
e nevoie selecteaz numai complemente indirecte sau circumstantiale, respectiv completive
indirecte sau subordonate circumstantiale.
4. Flexiunea verbului
n structura morIematic a verbelor intr dou elemente: radicalul si Ilectivul.
29
Radicalul se poate identiIica cu rdcina, cnd este un morIem independent: cit- (de la a citi),
plec- (de la a pleca) sau cu tema, cnd reuneste morIemul independent cu morIeme lexicale
dependente: inrdcin- (de la a inrdcina), desptur- (de la a despturi).
Flectivul se identiIic la verbe cu suIixele modale sau temporale, precum si cu desinentele de
numr si de persoan.
SuIixele modale sau temporale atasate rdcinii sau temei lexicale dau nastere temei
gramaticale. n Ilexiunea verbelor exist dou teme de la care se pot Iorma diIerite moduri si
timpuri: tema prezentului, care se gseste la inIinitiv prezent, indicativ prezent, conjunctiv,
imperativ, si tema perIectului care se gseste la perIectul simplu si mai mult ca perIectul
indicativului, la participiu si la toate timpurile compuse cu participiul. Cele dou teme se recunosc
practic la inIinitiv prezent, la indicativ prezent, la indicativ perIectul simplu si la participiu.
InIinitivul prezent se regseste la imperIect si la viitor, n prezentul conditional-optativului.
Indicativul prezent se regseste n conjunctivul prezent, n imperativ. PerIectul simplu, n mai mult
ca perIect. Participiul, n supin, n perIectul compus, n viitorul anterior, n perIectul conjunctivului,
al conditional-optativului si al inIinitivului.
Modurile nepersonale au cea mai simpl structur: radical si suIix (sau suIixe).
Infinitivul
Tema inIinitivului este compus din radical si suIix. n Iunctie de suIixul inIinitival, verbele
se organizeaz n patru conjugri traditionale:

R S
I a lucr a a III-a a scri - e
a II-a a ved - ea a IV-a a prim - i
a hotr - i
Tema inIinitivului perIect este Iormat din inIinitvul verbului a fi si tema participiului
verbului respectiv:
R S
1
S
2
a fi lucr - a - t a fi dorm - i - t
a fi av - u - t a fi cobor - a - t
a fi scri - - s
Gerun:iul
Tema gerunziului este Iormat din radical si suIixul -ind sau -and. Mai Irecvent este suIixul
-and:
R S
manc - and prim - ind
plc - and ur - and
30
scri - ind
Cnd verbul este urmat de un pronume personal sau reIlexiv Iorm neaccentuat, radicalul
primeste un u Iinal: scriindu-i, dandu-le, afutandu-l.
Verbele de conjugarea I care au n Iinala radicalului consoanele palatale k` g` se rostesc si se
scriu la gerunziu cu un ,i, n mod justiIicat: deochind, veghind, inmnunchind. Ele se deosebesc de
cele a cror consoan palatal e urmat de vocala is n hiat cu is din suIixul gerunzial: trunchiind,
calchiind, infunghiind (ca apropiind).
Participiul
n structura sa, intr radicalul si dou suIixe:
R S
1
S
2
cre - a - t ven - i - t
c: - u - t dobor - a - t
fc - u - t
La verbele de conjungrile a IX-a si a X-a primul suIix participial nu este marcat, iar radicalul
prezint neregularitti:
R S
1
S
2
adu - - s rup - - t
condu - - s frip - - t
rma - - s spar - - t
Cnd sunt urmate de pronume personale sau reIlexive neaccentuate, participiile primesc un u
Iinal: plansu-te-ai, dusu-s-a, spusu-ne-ati.
Modurile personale sau o structur mai ampl: radical, suIix, desinente de numr si persoan.
1. Modul indicativ
Pre:entul este exprimat prin radical, suIixe care apar la ambele numere si la toate persoanele
sau numai la plural, la anumite persoane si desinente prezente Iie la toate persoanele, Iie la anumite
persoane.
Conjugarea I:
R S D R S D
ae: - - apropi - - i
ae: - - j apropi - - i
aea: - - apropi - - (i)e
ae: - - m apropi e m
ae: - a - ti apropi a - ti
31
aea: - - apropi - - (i)e
Conjugarea a II-a
R S D R S D
cre - e: - sublini (i)e: -
cre e: j sublini - (i)e: - j
cre ea: sublini (i)a:
cre - m sublini - (i)e - m
cre a - ti sublini (i)a - ti
cre - ea: - sublini - (i)a:
Conjugarea a III-a
R S D R S D
cobor - - dobor - -
cobor - - j dobor - - j
coboar - - doboar - -
cobor - a - m dobor - a - m
cobor - a - ti dobor - a - ti
coboar - - doboar - -
Conjugarea a IV-a:
R S D R S D
acopr - - su - - i
acoper - - j su - - i
acoper - - su - - ie
acoper i - m su i m
acoper i - ti su i - ti
acoper - - su - - ie
Conjugarea a V-a:
R S D R S D
fug - - vin - -
fug - - j( ) vi - - i
fug - - e vin - - e
fug i m ven i m
fug i - ti ven i - ti
fug - - vin - -
Conjugarea a VI-a:
32
R S D R S D
cit - esc - hotr-sc -
cit et - j hotr-t j
cit et e hotr-t e
cit i - m hotr - a - m
cit - i - ti hotr - a - ti
cit - esc - hotr-sc -
Conjugarea a VII-a:
R S D R S D
vd - - pot - -
ve: - - j pot - - j
ved - - e poat- - e
ved e m put e m
ved e - ti put e - ti
vd - - pot - -
Conjugarea a VIII-a:
R S D R S D
fac - - cred - -
fac - - j( ) cre: - - j
fac - - e cred - - e
fac e m cred e m
fac e - ti cred e - ti
fac - - cred - -
Conjugarea a IX-a:
R S D R S D
scri - - u pun - -
scri - - i pu - - i
scri - - (i)e pun - - e
scri (i)e-m pun e - m
scri(i)e-ti pun e - ti
scri - - u pun - -
Conjugarea a X-a:
R S D R S D
rup - - coc - -
33
rup - - j coc - - j( )
rup - - e coac- - e
rup e m coac e - m
rup e - ti coac e - ti
rup - - coc - -
Verbele neregulate au aceleasi elemente n structur:
R S D R S D
sunt - - a - - m
et - - j a - - i
est - - e ar - -e
sunt e m av e m
sunt e - ti av e - ti
sunt - - a - - u
R S D R S D
ia - - u bea - - u
ie - - i be - - i
ia - - bea - -
lu - - m b - e - m
lu - a - ti b - e - ti
ia - - u bea - - u
Imperfectul este exprimat prin radical constant, prin suIixele -a, -ea, sau -ia si desinente care
apar la toate persoanele, mai putin la persoana a III-a singular.
R S D R S D
plec - a m av ea m
plec a i av ea i
plec a - av ea -
plec a m av ea m
plec a - ti av ea - ti
plec a u av ea u
vo ia m su ia m
vo ia i su ia i
vo ia - su ia -
vo ia m su ia m
34
vo ia - ti su ia - ti
vo ia u su ia - u
Perfectul compus contine un Ilectiv mobil, variabil n raport cu persoana, auxiliarul
morIologic al verbului a avea, si participiul verbului de conjugat.
R D R S
1
S
2
a m desen a t
a i plec a - t
a - ven - i - t
a m cer - u - t
a - ti scri - - s
a u cop - - t
PerIectul compus poate avea si Iorme inverse, cu auxiliarul morIologic asezat dup participiu:
spus-au, venit-a, cerut-au.
Perfectul simplu se exprim cu ajutorul suIixelor a-, --, -i-, -a-, -u-, -se- si a desinente de
numr si persoan. La singular, cele dou desinente exprim simultan numrul si persoana, la plural
desinentele sunt diIerite pentru numr si persoan. Radicalul nu prezint modiIicri, este constant n
conjugare.
R S D R S D
alerg - a i ven i i
alerg a - i ven i - i
alerg - ven i -
alerg a r - m ven i r - m
alerg a r - ti ven i r - ti
alerg a - r - ven i r -
R S D R S D
dobor - a - i v: u i
dobor - a - i v: u - i
dobor - a - v: u -
dobor - a - r - m v: u r - m
dobor - a - r ti v: u r - ti
dobor - a - r - v: u r -
afun se i vr u se i
afun se - i vr u se - i
35
afun se - vr u - se -
afun se r - m vr u - se r - m
afun se r - ti vr u se r - ti
afun se r - vr u se r -
Unele verbe cunosc cte dou Iorme la perIectul simplu: fusei, fusei..., dar si fui, fui...;
avusei, avusei..., dar si avui, avui...; vrusei, vrusei..., dar si vrui, vrui...
Mai mult ca perfectul are n structur un Ilectiv cu dou suIixe (dintre care primul este
omonim cu cel de la perIectul simplu, al doilea este -se-) si desinentele de persoane si numr
exprimate similar cu cele de la perIectul simplu.
R S
1
S
2
D R S
1
S
2
D
cant - a - se m apr u se m
cant a se - i apr u se - i
cant a se - apr u se -
cant a se r - m apr - u se r - m
cant a se r - ti apr - u se r - ti
cant a se r - apr - u se r -
R S
1
S
2
D R S
1
S
2
D
ur - a - se - m porn i se m
ur - a - se - i porn i se i
ur - a - se - porn i se -
ur - a - se r - m porn i se r - m
ur - a - se r - ti porn i se r - ti
ur - a - se r - porn i se r -
R S
1
S
2
D R S
1
S
2
D
scri se se m rup se se m
scri se se i rup se se i
scri se se rup se se
scri se se r - m rup se se r - m
scri se se r - ti rup se se r - ti
scri se se r - rup se se r -
Jiitorul are n structur auxiliarul morIologic a vrea n pozitie de Ilectiv mobil si verbul la
inIinitiv n pozitie de radical.
voi merge vom aduce
36
vei scrie veti spune
va lua vor lucra
Flectivul mobil poate avea si Iorme populare (oi, i, ai, ii, i etc.). O modalitate de exprimare a
viitorului este cea analitic: auxiliarul a avea / a vrea conjunctivul: am s vin, ai s faci, o s
scrie, o s fac etc.
Jiitorul anterior are n structur dou Ilective: auxiliarul morIologic a vrea, variabil, si
auxiliarul morIologic a fi, invariabil, urmate de participiul verbului respectiv, n calitate de radical.
voi fi adus vom fi cules
vei fi tiut veti fi mancat
va fi mers vor fi alergat
2. Modul confunctiv
Pre:entul are n structur radicalul precedat de morIemul speciIic s, suIixul temporal si
desinentele de persoan.
R S D R S D
s cant - - s plant - e: -
s cant - - j s plant - e: - j
s cant - - e s plant - e: - e
s cant - - m s plant - m
s cant - a - ti s plant a - ti
s cant - - e s plant - e: e
R S D R S D
s priv esc - s hotr sc -
s priv et - i s hotr t - i
s priv easc s hotr asc
s priv i - m s hotr a - m
s priv i - ti s hotr a - ti
s priv easc s hotr asc
Verbele neregulate au structuri diIerite:
R S D R S D
s ia - - u s da - - u
s ie - - i s da - - i
s ia - - s dea - -
s lu - m s d - - m
37
s lu a - ti s d a - ti
s ia - - s dea - -
R S D R S D
s a - - m s fi - - u
s a - - i s fi - - i
s aib - - s fi - - (i)e
s av e m s f i - m
s av - e - ti s f i - ti
s aib - - s fi - - (i)e
Perfectul are n structur morIemul mobil s, auxiliarul morIologic a fi si participiul, n
pozitie de radical. Paradigma conjunctivului perIect este invariabil ntruct nu-si modiIic Iorma n
Iunctie de numr si persoan: (eu) s fi avut; (tu) s fi avut; (el) s fi avut s.a.m.d.
3. Modul conditional - optativ
Pre:entul are o structur simpl: Ilectivul mobil variabil sub Iorma auxiliarului morIologic a
avea, analizabil si el, si radicalul, la care se adaug suIixul inIinitival, invariabil si nedisociat.
a- luda a-m cobori
a-i vedea a-ti urca
a-r merge a-r opri
Formele inverse se exprim sub Iorma inIinitivului lung de care se leag Ilectivul mobil: fire-
ai, dare-ai, inchinare-a. Ele pot Ii nsotite si de pronume personale sau reIlexive neaccentuate:
face-s-ar, duce-te-ai, face-i-s-ar etc. Formele inverse au valoare imperativ.
Perfectul contine n structur un Ilectiv mobil variabil exprimat prin auxiliarul a avea, urmat
de auxiliarul a fi invariabil si participiul invariabil al verbului respectiv.
a- fi chemat a-m fi scris
a-i fi afuns a-ti fi urcat
a-r fi obtinut a-r fi retinut
4. Modul imperativ
Cele dou Iorme, de singular si de plural, ale persoanei a II-a se Iormeaz diIerit. La plural,
Iorma este omonim cu pluralul indicativului prezent. La singular, imperativul cunoaste Iorme
diIerite.
aIirmativ R S D negativ R S D
cant - - ; nu cant - -
38
cant a - ti ; nu cant a - ti
vin - - o ; nu ven - - i
ven i - ti ; nu ven i - ti
coac - - e ; nu coac - - e
coac e - ti ; nu coac e - ti
Verbe ca a face, a :ice, a duce, a conduce, a desface au, la singular, Iormele f, :i, du, condu,
desf (aIirmative) si nu face, nu :ice, nu duce, nu conduce, nu desface (negative).
5. Modul pre:umtiv
Pre:entul se exprim analitic cu ajutorul gerunziului, n pozitie de radical, precedat de diIerite
Iorme: viitorul verbului a fi, conjunctivul lui a fi sau conditional-optativul lui a fi:
F R F R
voi fi citind s fi lucrand (aceeasi Iorm pentru toate persoanele)
vei fi citind va fi citind
vom fi citind F R
veti fi citind a fi lucrand
vor fi citind ai fi lucrand
ar fi lucrand
am fi lucrand
ati fi lucrand
ar fi lucrand
Perfectul se exprim tot analitic, avnd Iorme omonime cu viitorul anterior, cu conjunctivul
perIect sau cu conditional-optativul perIect.
F R F R
voi fi lucrat s fi lucrat (aceeasi Iorm pentru toate persoanele)
vei fi lucrat va fi lucrat
vom fi lucrat a fi lucrat
veti fi lucrat ai fi lucrat
vor fi lucrat ar fi lucrat
am fi lucrat
ati fi lucrat
ar fi lucrat
39
Flexiunea verbelor dovedeste prezenta omonimiilor comune, generale, si a celor speciIice. De
exemplu: suIixul de la indicativ prezent se identiIic cu cel de la conjunctiv prezent; desinentele de
la persoanele I, a II-a, a III-a indicativ prezent sunt identice cu cele de la conjunctiv prezent, la Iel
cea de la persoana a II-a plural; la conjunctiv, desinenta de la persoana a III-a singular coincide cu
cea de la persoana a III-a plural. Acestea sunt omonimii generale. Omonimiile speciIice se regsesc
la mai putine verbe si pot Ii suIixale si desinentiale. De exemplu: suIixul imperIectului coincide cu
suIixul inIinitivului la verbele de conjugarea a II-a traditional, respectiv a VII-a structural;
desinenta de la persoana I singular este identic cu cea de la persoana a II-a singular la verbele de la
conjugarea I structural precum a (se) apropia, a (se) speria, a (se) mania; la Iel, desinentele de la
persoana I si a II-a singular ale verbelor de la conjugarea a IV- a structural: a sui, a birui etc.
5. Rela(ia verbului cu alte clase lexico-gramaticale
Prin conversiune, anumite verbe la moduri nepersonale pot deveni substantive, adjective,
prepozitii, conjunctii.
Substantive precum: plimbarea, plecarea, alergarea, pornirea etc. au la baz inIinitivele
lungi ale verbelor a se plimba, a pleca s.a.m.d. Prin articulare cu articol nehotrt sau hotrt,
verbele la gerunziu intrand, suferind au devenit substantive: un intrand / intrandul; un suferind /
suferindul.
Adjectivele multumit, ae:at, potolit, imbolnvit, de:ndfduit din vecintatea unor
substantive (de exemplu, om multumit / ae:at / potolit / imbolnvit / de:ndfduit) sunt la origine
participii ale verbelor a multumi, a potoli s.a.m.d.
Prepozitiile datorit, potrivit sunt la origine verbe la participiu, iar exceptand, privind, verbe
la gerunziu.
Conjunctia fie provine dintr-o Iorm verbal de origine latin: fiat.
NOTE:
1
Vezi analiza gramatical Icut de Alexandru Metea, Sergiu Drincu, n Modele i teste
re:olvate de anali: gramatical pentru admiterea in licee i invtmantul superior,
Bucuresti, Ed. Petrion, 1992.
2
Vezi Iorgu Iordan, Vladimir Robu, 1978, p.452.
3
O analiz a acestei categorii de verbe Iace Valeria Gutu Romalo ( Semiauxiliarele de mod, n SG I,
p. 57-83).
4
Vezi Gh. Constantinescu-Dobridor, 1996, p.200-201.
5
Vezi Gabriela Pan Dindelegan, 1992.
40
6
Vezi Gabriela Pan Dindelegan, Subcategori:area verbului in functie de obiectul direct in
gramatica transformational a limbii romane, n SCL, XXI, nr.4/1970, p.433 - 453.
7
Vezi Dumitru Irimia, 1976, p.162-168.
8
Vezi Valeria Gutu Romalo, 1968, p.200-202.
9
CI. GALR, p. 548-553.
10
CI. C. Dimitriu, 1976, care mentioneaz 5 diateze: activ, pasiv, reIlexiv, reciproc si
impersonal (p. 248); Dumitru Irimia, 1976, care distinge 4 diateze: activ, pasiv, reIlexiv si
reciproc (p.169 - 182).
11
Vezi Gh. Constantinescu-Dobridor, 1996, p.211-219.
12
Vezi Mioara Avram, 1997.
13
Vezi Mioara Avram, 1997, p.205.
14
Din punctul de vedere al aspectului, verbele pot Ii incoactive, rezultative (sau terminative),
iterative, durative (sau liniare), momentane (sau punctuale), ingresive, intensive, cumulative
etc. (apud. Gh. TrandaIir, Categorii gramaticale ale verbului in romana contemporan, p.85).
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
Academia Romn, Gramatica limbii romane (GLR), ed. a II-a, vol. I, II, 1963.
Academia Romn, Dictionar ortografic, ortoepic i morfologic al limbii romane (DOOM
2
),
ed. a II-a, Bucuresti, Editura univers Enciclopedic, 2005.
Avram, Mioara, Gramatic pentru toti, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997.
Constantinescu- Dobridor, Gheorghe, Morfologia limbii romane, Bucuresti, Ed.Vox, 1996.
Gutu Romalo, Valeria, Morfologia structural a limbii romane, Bucuresti, EAR, 1968.
Iordan, Iorgu, Gutu Romalo, Valeria, Niculescu, Alexandru, Structura morfologic a limbii
romane contemporane, Bucuresti, ES, 1967.
Iordan, Iorgu, Robu, Vladimir, Limba roman contemporan, Bucuresti, EDP, 1978.
Irimia, Dumitru, Stuctura gramatical a limbii romane. Jerbul, Iasi, Ed. Junimea, 1976.
Pan Dindelegan, Gabriela, Teorie i anali: gramatical, Bucuresti, Ed. Coresi, 1992.
Pan Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatic. Dificultti, controverse, noi interpretri,
Bucuresti, Ed. Humanitas Educational, 2003.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIV
Academia Romn, Gramatica limbii romane I Cuvantul ( GALR), Bucuresti, EAR, 2005.
NTREBRI
1. Ce caracteristici au verbele predicative si verbele nepredicative?
41
2. Ce caracteristici au verbele personale si verbele impersonale?
3. Ce caracteristici au verbele tranzitive si verbele intranzitive?
4. Cum se deIinesc diatezele pasiv si relativ?
EXERCITII DE AUTOEVALUARE
1. Precizati Iormele corecte ale verbelor la indicativ prezent: asaz/ aseaz, coase/ coas,
detun/ detuneaz, mbib/ mbibeaz, nseal/ nsal, hrtuie/ hrtuieste, linseaz/ linsaz, piaptn/
pieptn/ piepten, sade/ seade.
2. Precizati Iormele corecte ale verbelor la conjunctiv prezent: s arate/ s arte, s adape/ s
adpe, s coase/ s coas, s crape/ s crpe, s clntie/ s clntiasc, s desarte/ s deserte, s
ias/ s iese, s ngrijasc/ s ngrijeasc, s miroase/ s miroas.
3. Precizati Iormele corecte ale verbelor la inIinitiv prezent: a agrea/ a agreea, a albi/ a albii, a
crea/ a creea, a Ii/ aIii, a se nrosii/ a se nrosi, a se mpotmolii/ a se mpotmoli, a pustiii/ a pustii, a
se sIii/ a se sIiii, a venii/ a veni.
4. Analizati morIologic verbele ( locutiunile verbale si expresiile verbale) din textele:
a) Nu stiam ce ar Ii putut s ajung acesti oameni, de vreme ce era clar c nu aveau de gnd s
munceasc.
b) N- are cine te ajuta acum, cnd esti lipsit de putere si vezi c prietenii de altdat ti ntorc
spatele.
c) Ar Ii Iost bine s ne amintim de zilele n care eram rugati de printi s le urmm sIaturile.
d) S Ii iesit aIar, era posibil, dar nu se stie ce s-ar Ii ntmplat dac se rtcea si nu se mai putea
ntoarce acas.
2. ADVERBUL
1. Caracteristici
Adverbul este partea de vorbire neIlexibil care exprim o circumstant a unei actiuni, a unei
stri sau a unei nsusiri. De exemplu: ,A rezolvat bine problema.; ,Scrie foarte Irumos.; ,Mama
lui este atat de tnr.; ,n urma acestei vesti, am rmas profund ndurerati.
n mod traditional, adverbul este deIinit pe baza criteriului semantic
1
. DeIinitiile mai noi tin
seama de distributia contextual. El este adesea un complement circumstantial, depinznd, n primul
rnd, de verb si n al doilea rnd de alte prti de vorbire.
42
Termenul adverb are la origine latinescul adverbium ,lng verb.
Adverbul nsoteste si determin diverse prti de vorbire: un verb: ,Mine va ajunge acolo.; o
locutiune verbal: ,A luat-o la Iug inainte.; o interjectie predicativ: ,Hai mai repede!; un
adjectiv: ,Bolnavul nu este n stare atat de grav.; o locutiune adjectival: ,Oricat de bun de
gur, nu rezolv problema.; un adverb: ,S-a asezat atat de aproape de el.; o locutiune adverbial:
,Va veni tocmai dup-amiaz. un substantiv: ,Sosirea lui aici m-a bucurat.; un pronume: ,Cel de
acolo e mai bun.; un numeral: ,I-am asteptat pe cei trei de ieri.; poate determina si o propozitie:
,Venisem doar s privesc. Din exemplele date se observ c legtura adverbului cu elementul
regent este direct sau indirect (cu ajutorul prepozitiei de legtur de).
n unele cazuri, adverbele subordonate Iunctioneaz ca determinanti Iacultativi sau obligatorii
ai prtilor de vorbire pe lng care stau.
n acelasi timp, adverbele Iunctioneaz ele nsele drept centre de grup, se constituie ca
element regent pentru complemente circumstantiale n relatie apozitional: ,Mine, miercuri, vom
pleca ntr-o excursie.; propozitii circumstantiale n relatie apozitional: ,Acolo s pleci, unde este
nevoie de tine.; propozitii subiective: ,Poate c avea dreptate. Adverbele regente atrag
complemente, crora le impun restrictii de Iorm (de prepozitie, de caz indiferent de, alturi de,
concomitent cu - sau se asociaz cu determinanti modali - oarecum bine, destul de aproape.
Adverbele pot Iunctiona si ca enunturi propozitii principale sau secundare neanalizabile. De
exemplu: ,Afar! (subnteles ,Iesi aIar!). Cu substitute de Iraz, adverbele da, nu ori
echivalentele lor emIatice (firete, negreit, sigur, nicidecum) pot aprea independent, Iormnd ele
singure propozitii neanalizabile sau pot nsoti propozitia al crei echivalent l constituie.
Adverbele pot Ii si elemente relationale, conectori gramaticali pentru introducerea diIeritelor
propozitii subordonate n Iraz.
Structura morIematic si rolul de determinant n pozitii sintactice adverbiale si adnominale
sunt elemente deIinitorii pentru adverb. Sub aspectul structurii morIematice, adverbul este
incompatibil cu mrcile Iormale (de gen, numr), Iiind invariabil. Prin aceasta el se aseamn cu
prepozitia, conjunctia sau interjectia, dar, spre deosebire de acestea, are autonomie sintactic. Prin
categoria comparatiei, adverbul se aseamn cu adjectivul. Forma lui este ns invariabil, n vreme
ce adjectivul are categorii gramaticale Iormale de gen, numr si caz. S se compare: ,cea mai bun
coleg, ,cele mai bune colege (adjectivul si aschimb Iorma) cu ,Ea a muncit cel mai bine.;
,Ele au muncit cel mai bine. (adverbul este invariabil n structura sa morIematic).
n concluzie, adverbul este o parte de vorbire neIlexibil cu autonomie semantic si, n
general, cu Iunctie sintactic.
Locu(iunile adverbiale
43
Sunt grupuri de cuvinte care au sens unitar, valoare si Iunctie de adverb. n structura lor intr
de multe ori cuvinte nvechite si/sau rar Iolosite, dar si neologisme, elemente care si pierd
autonomia morIosintactic si nu se pot disloca, nu pot Ii comutabile prin sinonime, multe dintre ele
avnd sens Iigurat.
2
Tinnd seama de structur, distingem urmtoarele tipuri de mbinri sintactice n cadrul
locutinilor adverbiale:
1. substantive, adjective, numerale, pronume, verbe la participiu sau la supin, adverbe
precedate de una sau mai multe prepozitii:
prepozitia cu substantiv/locutiune substantival determinant: cu amnuntul, cu anii,
cu biniorul, cu carul, cu cap, cu cale, cu drag, cu grmada, cu incetul, cu fapca, cu
lopata, cu lunile, cu msur, cu patim, cu pcat, cu putint, cu randul, cu sfintenie, cu
totul (i cu totul), cu drept cuvant, cu alte cuvinte, cu orice chip, cu duhul blandetii, cu
drag inim, cu limb de moarte, cu mult plcere, cu nici un pret, cu sange rece, cu
bun tiint, cu bgare de seam.
prepozitia in substantiv determinant: in afun, in amonte, in amurg, in ansamblu, in
aparent, in bloc, in dos, in drum, in esent, in fond, in frunte, in fur, in lturi, in linite,
in lips, in medie, in mifloc, in netire, in ordine, in pace, in parte, in permanent, in
preafm, in prip, in principiu, in public, in sfarit, in spate, in spet, in total, in treact,
in trecere, in urm, in veci, in vileag, in voie, in :adar, in :ori, in aa fel, in gura mare,
in ultimul hal, in ultim instant, in linii mari, in ultimul moment, in mare msur, in
bun parte, in toate prtile, in aceast privint, in toat regula, in primul rand, in ruptul
capului;
prepozitia de substantiv determinant: de bunvoie, de curand, de dimineat, de
drept, de exceptie, de exemplu, de fapt, de fat, de form, de gard, de i:belite, de
mifloc, de moarte, de obicei, de oca:ie, de mantuial, de mirare, de minune, de ndefde,
de nevoie, de pild, de plcere, de poman, de preferint, de prisos, de prob, de rand,
de regul, de :or, de un an, de doi ani, de data aceasta, de mama focului, de aa
manier, de multe ori, de nenumrate ori, de cateva ori, de bun seam;
prepozitia din substantiv/locutiune substantival determinant: din abundent, din belug,
din fericire, din intamplare, din localitate, din natere, din neatentie, din nefericire, din
nenorocire, din obinuint, din oficiu, din pcate, din politete, din principiu, din
rdcin, din start, din suflet, din vreme, din adancul sufletului, din cale-afar, din capul
locului, din toat inima, din primul moment, din toate prtile, din toate puterile, din tot
sufletul, din nebgare de seam;
44
prepozitia fr substantiv / locutiune substantival determinant: fr asemnare, fr cap,
fr cptai, fr discutie, fr fric, fr indoial, fr mil, fr minte, fr motiv,
fr pret, fr re:erv, fr seamn, fr sens, fr spor, fr ag, fr tgad, fr
voie, fr mult vorb, fr tragere de inim;
prepozitia la substantiv determinant: la alegere, la anul, la botul calului, la
cataram, la cerere, la cheie, la culme, la discretie, la dispo:itie, la distant, la fel, la
inceput, la intamplare, la loc, la un loc, la mifloc, la minut, la moment, la nevoie, la
nimereal, la noapte, la obiect, la o parte, la perfectie, la plecare, la post, la punct, la
rand, la :i, la o adic, la lumina :ilei, la un moment dat, la ordinea :ilei, la ora actual,
la tot pasul, la doi pai, la scurt timp, la prima vedere, la voia intamplrii;
prepozitia pe substantiv determinant: pe branci, pe cale, pe capete, pe cuvant, pe
datorie, pe dos, pe drofdie, pe fat, pe fumtate, pe loc, pe moment, pe parcurs, pe
ploaie, pe rcoare, pe rand, pe sfert, pe spate, pe sponci, pe sprancean, pe est, pe
leau, pe timpuri, pe urm, pe veci, pe viat, pe vremuri, pe drept cuvant, pe bun
dreptate, pe toate drumurile, pe intelesul tuturor, pe nepus mas, pe picior greit, pe
picior mare, pe scar intins, pe vremea aceea;
prepozitia intru/intre substantiv determinant: intr-adevr, intr-o clip, intr-un cuvant, intr-o
doar, intr-un minut, intr-o privint, intr-un rstimp, intr-un rand, intr-o vreme, intr-un
suflet, intre patru ochi, intre dou varste, intr-o bun :i;
prepozitia peste substantiv determinant: peste an, peste ateptri, peste drum, peste
fire, peste msur, peste man, peste noapte, peste putint, peste strad, peste :i;
prepozitia dup substantiv determinant: dup ureche, dup bunul plac, dup pofta
inimii;
prepozitia prin substantiv determinant: prin abu:, prin dos, prin excelent, prin
fat, prin fort, prin preafm, prin spate, prin urmare, prin vecini, prin forta
imprefurrilor, prin viu grai;
prepozitia de-a substantiv / adjectiv / adverb / numeral determinant: de-a berbeleacul, de-a
binelea, de-a builea, de-a curme:iul, de-a dreptul, de-a indrtelea, de-a-ndoaselea,
de-a latul, de-a lungul, de-a pururi, de-a valma, de-a doua, de-a dreapta, de-a dura, de-
a gata, de-a surda, de-a fir a pr;
alte prepozitii substantive determinanti: de cu sear, de cu iarn, de cu :iu, de la un
timp, de la o vreme, de la capt, de la inceput, de la bun inceput, de la obra:, de la o pot,
pan la toamn, pan la un punct, pan la :iu, pan la sange, pan la Dumne:eu, pan la
urm, pan la unul, inainte de toate, pe de-a-ntregul, pe de rost, pe de o parte, pe sub
man, pan in pan:ele albe, pan peste cap;
45
determinant substantiv: cat vreme, cat timp, de ast dat, la un an o dat, intaia dat,
pentru prima oar, a doua :i, toat :iua, aa fel;
adverb substantiv: nu glum, nici un strop, nici pic, nici vorb, nici pomeneal, nici
discutie;
adverb/prepozitie substantiv / pronume determinant: ca lumea, ca plumbul, ca vantul, ca
pe ap, ca prin urechile acului, ca un fcut, ca nuca in perete, ca din gur de arpe, ca
prin minune;
prepozitie/adverb (pronume) adverb / adjectiv: in comun, in cruci, in definitiv, in
dreapta, in general, in fos, in sus, in lung, in lat, in mare, in special, de altfel, de ieri, de
fur imprefur, de maine, de mic, de timpuriu, pe deplin, de dinafar, pe drept, pe furi, pe
gratis, pe scurt, din greu, din nou, la infinit, la negru, la rece, cu adevrat, mai bine-:is,
mai-mai;
prepozitie verb la supin: pe alese, pe bafbaite, pe indesate, pe ocolite, pe neateptate,
pe optite, de neconceput, de preferat, de speriat;
prepozitie pronume: dup aceea, dup asta, de aceea, de asta, pentru aceasta, pentru
asta, pe nimic, cu nimic;
2. constructii:
corelative: de colo pan colo, de sus pan fos, din cap pan in picioare, din tat-n fiu, de la
Ana la Caiafa, de la o :i la alta, din :ori pan in noapte, de acum incolo, de a:i pe maine, din
una in alta, dintr-un moment in altul, dintr-un loc in altul;
cu repetitie: aa i aa, an de an, :i de :i, ceas de ceas, bob cu bob, din bob in bob, brat
la brat, din ce in ce, cat de cat, cand i cand, de colo pan colo, din colt in colt, cot la
cot, cuvant cu cuvant, rand pe rand, noapte de noapte, de la egal la egal, fat in fat, iarn
de iarn, incetul cu incetul, intai i intai, liter cu liter, din loc in loc, lun de lun, din
moment in moment, din or in or, or de or, pas cu pas, picior peste picior, punct cu punct,
randuri-randuri, sear de sear, din timp in timp, umr la umr, valuri-valuri, din vreme in
vreme, din vorb in vorb, de unde pan unde, tot unul i unul, unul cate unul;
cu rim: de sil, de mil; de voie, de nevoie; cu oele, cu momele; cum-necum; harcea-parcea; tam-
nisam; treac-mearg; cu chiu, cu vai; tara-grpi; cale -valea; mort-copt;
cu numerale: intaia oar; intaia dat; prima oar; prima dat; a doua oar; inc o dat;
o dat; de dou ori; de unul singur; pan la unul; mai intai; pe din dou; in patru; una-
dou; intr-una; din dou una; nici una, nici dou; cu una, cu dou;
alte constructii: pan i; i mai i; nici pe departe; cel mult; cel putin; in cele din
urm; mai ales; pur i simplu; mult i bine; catui de putin; sus i tare; :is i fcut; la
drept vorbind; i aa mai departe; de bine, de ru; mai mult sau mai putin; fr doar i
46
poate; nici mai mult, nici mai putin; :i i noapte; mai in glum, mai in serios; colac
peste pup:; trup i suflet; din an in Pati; nici in clin, nici in manec; cu sufletul la
gur; cu mana pe inim; din pmant, din piatr seac;
3. Ialse propozitii: nu tiu cum, nu tiu unde, nu tiu cand, nu tiu cat, de nu se mai
poate, pe cat se poate, cat ai bate din palme, , cine tie unde, cine tie cum, cine tie
cand, cine tie cat, te miri unde, te miri cand, te miri cum, te miri cat, in treact fie :is,
pe :i ce trece, ce mai incolo incoace, cat e lumea i pmantul, de cand e lumea.
Locutiunile adverbiale nu se conIund cu expresiile care sunt mai putin ,nchegate. Dac din
punct de vedere sintactic unittile lexicale ale expresiilor adverbiale pot Ii analizate si separat, cele
ale locutiunilor adverbiale nu se pot desIace si analiza pe rnd. n context Iunctia sintactic a
locutiunilor adverbiale este asigurat de toate elementele componente.
Locutiunile adverbiale nu se conIund nici cu adverbele compuse. n cazul multor locutiuni se
constat c au parcurs un stadiu pn la adverbele compuse. De exemplu, a cas acas, de
vreme devreme. Prin aglutinarea elementelor componente ale alocutiunilor adverbiale s-au
nscut adverbele compuse.
2. Clase semantice de adverbe yi locu(iuni adverbiale
n stabilirea tipurilor de adverbe se tine seama de mai multe criterii : origine, Iorm, sens,
disponibilitti sintactice, natura Iolosirii n enunt, posibilittile combinatorii.
1. Dup origine (sub aspect etimologic), adverbele sunt:
mostenite din limba latin sau din substrat: abia, afar, aici, apoi, aproape, asemenea,
aa, atare, atat, atunci, a:i, bine, cand, chiar, cum, departe, foarte, inainte, inc,
incoace, indrt, fos, mai, nu, numai, sus, unde, pururi;
mprumutate din diverse limbi: Irancez - apropo, defa, vi:avi; vechea slav - aidoma,
ra:na, aievea; turc - taman, tiptil; neogreac - agale, mcar; maghiar - musai;
create n limba romn prin derivare cu suIixe si preIixe: cainete, orbete, chiora,
morti, piti, tara, realmente, alene, arar; prin compunere: odat, deoparte, acas,
degrab, indat, deseori, ast:i, altdat, deodat, odinioar, iari, altundeva,
deocamdat, candva, oarecum, bineinteles, dincolo, intocmai, indeaproape, niciodat,
dedesubt; prin conversiune: dimineata, lunea, iarna (din substantive articulate), frumos,
uor, greu (din adjective), grbit, linitit, inchis (din participii), poate (din verb);
2. Dup Iorm, adverbele sunt:
simple, prezentndu-se sub Iorma unui singur cuvnt: aici, acolo, a:i, ieri, bine, foarte,
agale, ra:na, mereu, unde, romanete;
47
compuse din dou sau mai multe cuvinte prin contopire: desear, oriunde, altundeva,
oarecum, deodat, degrab sau prin alturare: ast-var, ast-iarn, ieri-noapte, a:i-
noapte, dup-mas, dup pran:;
3. Dup sens, adverbele si locutiunile adverbiale sunt:
de loc: aici, acolo, deasupra, dedesubt, afar, fos, inuntru, incotro, inainte, inapoi, sus,
aproape, departe, oriunde, oriincotro, pretutindeni, fieunde, undeva; in fat, in spate, in
mifloc, in lung, in lat, de fur imprefur, de-a curme:iul, in stanga, in dreapta, in
preafm.
Adverbele de loc pot s Iie nsotite de prepozitii: de aici, pe aici, de pe aici, pe acolo, de
acolo, pan acolo, de pe acolo, de deasupra, pe deasupra, pan deasupra, de dedesubt.
n general, exprim cadrul local, directia, punctul de plecare n spatiu, punctul de sosire n
spatiu, apropierea sau deprtarea n spatiu.
Unele adverbe de loc pot deveni, prin conversiune, prepozitii cu regim de genitiv: dedesubtul,
impotriva, imprefurul, inaintea, inapoia, indrtul, deasupra. Altele intr ca elemente Iormative n
structura unor locutiuni prepozitionale cu regim acuzativ: afar de, alturi de, alturi cu, dincoace
de, dincolo de, inainte de.
de timp: a:i, ieri, maine, rspoimaine, poimaine, alaltieri, acum, atunci, curand,
tar:iu, totdeauna, oricand, niciodat, fiecand, uneori, demult, candva, cateodat, odat,
odinioar; :i de :i, an de an, lun de lun, ceas de ceas, or de or, din cand in cand.
Ele exprim cadrul temporal, durata, repetarea, punctul de plecare, limita, apropierea sau
deprtarea n timp.
n cadrul adverbelor de timp, un loc important l ocup adverbele provenite prin conversiune
de la substantive Ieminine articulate hotrt enclitic: dimineata, :iua, seara, noaptea, lunea, martea,
vara, primvara etc. Ele ns nu se conIund cu substantivele, care prezint opozitia singularului cu
pluralul.
Unele adverbe de timp intr ca elemente Iormative n structura unor locutiuni prepozitionale
cu regim de acuzativ: inainte de, odat cu sau a unor locutiuni conjunctionale: imediat ce, indat
ce, odat ce.
de mod propriu-zise: abia, aievea, aa, bine, incet, repede, frtete, prietenete, tara,
chiora, realmente, totalmente; de-a binelea, de-a gata, de-a valma.
Unele adverbe de mod propriu-zise pot Ii precedate de prepozitii, care au rolul de a ntri
modalitatea: de abia, in curand, de-a pururea, Iorme pe care le integrm n locutiunile adverbiale
de timp.
Altele intr ca elemente Iormative n structura unor locutiuni prepozitionale cu regim de
acuzativ: impreun cu, laolalt cu.
48
de mod de cantitate: atat, mult, putin, destul, cam, cat; cat de cat;
de mod de durat, de continuitate; de revenire si de Irecvent: mai, inc, mereu,
continuu, neincetat, neintrerupt, necontenit, permanent, tot; iar, iari; adesea, deseori,
rareori;
de mod de aIirmatie: da, sigur, desigur, evident, firete, negreit; fr indoial, fr
doar i poate;
de mod de negatie: ba, nu, nici, deloc, defel, nicidecum;
de mod de ndoial sau de probabilitate si de posibilitate: oare, parc, pesemne, poate,
probabil, posibil;
de mod de precizare si de ntrire: chiar, exact, i, tocmai, intocmai.
Adverbul chiar intr ca element Iormativ n structura unor loctiuni conjunctionale: chiar s,
chiar dac, chiar de.
de mod de restrictie si de exclusivitate: barem, mcar, doar, numai, incaltea, exclusiv;
cel putin.
Adverbul mcar intr ca element Iormativ n structura unor locutiuni conjunctionale: mcar
s, mcar dac, mcar de.
de mod de proximitate: aproape, gata, mai; mai-mai;
de mod explicative: adic, anume, bunoar;
de mod distributive: cate;
de scop: anume, inadins, dinadins; de aceea, pentru aceea, de asta, pentru asta, de aia,
pentru aia;
de cauz: de aceea, pentru aceea, de asta, pentru asta, de aia, pentru aia.
Locutiunile adverbiale de cauz si de scop au aceeasi Iorm. Numai contextul ne ajut s le
deosebim, tinnd seama c ele sunt elemente corelative pentru subordonatele cauzale, respectiv
Iinale. S se compare: ,De aceea n-a venit,
1
/pentru c n-a vrut.
2
/ (unde locutiunea adverbial de
cauz de aceea, complement circumstantial de cauz n prima propozitie, anunt subordonata
cauzal ,pentru c n-a vrut) cu ,De aceea nu vine,
1
/ s nu-l vedem.
2
/ (unde locutiunea adverbial
de scop de aceea, complement circumstantial de scop n prima propozitie, anunt subordonata
Iinal ,s nu-l vedem).
concesive: tot, totui; cu toate acestea;
conclusive: aadar.
4. Dup modul direct sau indirect de exprimare a circumstantei, adverbele sunt pronominale si
nepronominale. ClasiIicarea aceasta tine seama si de origine, n sensul c multe adverbe provin din
rdcini pronominale latinesti, nenanalizabile n limba romn.
Adverbele pronominale sunt de mai multe Ieluri:
49
demonstrative: aici, acolo, acum, atunci, aa, astfel, incoace, incolo, curand, tar:iu;
nehotrte: candva, cumva, undeva, fiecum, fiecand, fieunde, oricand, oricum, oriunde,
uneori, altdat, altundeva, altcumva, catva, incotrova, altcand, altcum, altunde,
cateodat, deseori, odat, odinioar;
negative: nicicand, nicicat, nicicum, nicidecum, niciunde, niciodat.
SpeciIicul adverbelor pronominale negative l constituie enunturile negative; rolul acestor
adverbe este acela de a intensiIica negatia.
interogative: unde, cand, cum, cat sau precedate de prepozitii: de unde, pan unde, de
cand, pan cand;
relative: unde, cand, cum, cat, precum, ce sau precedate de prepozitii: de unde, pan
unde, de cand, pan cand.
Dac adverbele pronominale interogative apar n enunturi interogative, cele relative introduc
propozitii subordonate n cadrul Irazei.
Adverbele relative intr ca elemente Iormative n locutiuni conjunctionale: ca i cand, ca i
cum, dup cat, dup cum, pe cat, de cum, pe cand; locutiuni adverbiale: cat colo, unde i unde, cine
tie unde, cand i cand, din cand in cand, cat lumea, de cand lumea, cine tie cand, nu tiu cand,
cine tie cum, nu tiu cum, cine tie cat, nu tiu cat.
Adverbele pronominale relative sunt compatibile cu verbe la moduri personale. Cnd se
combin cu un verb la inIinitiv, Iormeaz constructii inIinitivale relative. Acestea depind de verbele
auxiliare de modalitate a avea cu sensurile de ,a putea, ,a exista si a fi cu sensul de ,a exista:
,N-avem unde pleca.; ,N-avem cum re:olva aceste probleme.; ,Nu-i unde dormi. Constructiile
inIinitivale relative cu Iunctie sintactic de complement direct dezvoltat (,unde pleca; ,cum
rezolva aceste probleme) sau de subiect dezvoltat (,unde dormi) sunt analizabile din punct de
vedere morIologic si sintactic. AstIel pleca este complement direct pentru verbul n-avem, unde este
complement circumstantial de loc al verbului pleca sau dormi este subiect n relatie cu verbul
predicat nu-i, iar unde este complementul circumstantial de loc al verbului dormi.
Adverbelor pronominale relative din propozitiile subordonate le corespund n regent adverbe
corelative. n general, demonstrativele Iunctioneaz ca adverbe corelative: acolo (corelativ)...unde
(relativ); atunci (corelativ)...cand (relativ); atat (corelativ)...cat (relativ); aa (corelativ)...cum
(relativ).
Si locutiunile adverbiale Iunctioneaz n pozitie de corelative: de aceea (loc.
adv.corel.)...pentru c (loc. conj.); de asta (loc. adv. corel.)...pentru ca s (loc. conj.)
Att adverbele, ct si locutiunile adverbiale corelative au aceeasi Iunctie sintatctic cu
subordonata pe care o ,anunt.
50
Uneori adverbele pronominale relative si pierd sensul originar, devenind conjunctii si
locutiuni conjunctionale: cum fiindc, deoarece, pentru c: ,Cum nu stia ce s mai Iac, a
plecat.; cand dac, in ca: c: ,Cand mi-as pune mintea cu tine, as deveni si eu nebun.; unde
deoarece, pentru c, fiindc: ,Unde locuieste aproape de noi, a sosit imediat. Adverbele devenite
conjunctii nu au Iunctie sintactic n propozitiile din care Iac parte.
Pot Iunctiona ca adverbe pronominale relative si adverbele nehotrte oricand, oricat, oricum,
oriincotro, oriunde sau cu variantele populare oriicand, oriicat, oriicum, oriiunde. n Iraz ele
leag subordonatele de regentele lor, iar n propozitiile pe care le introduc au Iunctii sintactice de
complemente circumstantiale de loc, timp si mod.
Adverbele nepronominale sunt cele mai numeroase: a:i, ieri, sus, fos, deasupra, bine, ast:i,
mereu, inapoi, realmente, totalmente, corect, deschis, frumos s.a.
5. Dup disponibilittile sintactice, adverbele si locutiunile adverbiale pot Ii de mai multe
Ieluri n enunt:
dependente, numite si adverbe - regim, ele intr n relatie cu elemente regente,
ndeplinind pe lng acestea Iunctii sintactice diIerite. De exemplu a:i, ieri, altfel, acolo,
abia: ,A:i a ntrziat, dar ieri a Iost punctual. (complemente circumstantiale de timp); ,Tu
esti altfel. (nume predicativ); ,Acolo l-am vzut. (complement circumstantial de loc); ,Abia
mai respira. (complement circumstantial de mod).
Adverbele-regim pot Iunctiona si n structura comparatiei sau a distributivelor, caz n care
sunt instrumente, Ir Iunctie sintactic: prea, foarte, mai, putin, cate.
Exist n cadrul adverbelor-regim si categoria adverbelor de mod Ir Iunctie sintactic. Rolul
lor este de a nuanta. Din aceast clas Iac parte adverbele de mod de precizare si de ntrire; de
restrictie si de exclusivitate; de proximitate; explicative; adverbul de mod de cantitate cam si de
probabilitate oare; adverbul de mod de negatie nici sau adverbul ntritor al negatiei mai.
regente sau determinate: aproape, departe, inainte, inapoi, incet. Ele au valoare de loc si
de mod.
Pot Ii adverbe nepredicative ale unor complemente circumstantiale de mod sau de loc:
,Aproape, lng casa ta, s-a construit o scoal. (complement circumstantial de loc); ,Incet, ca un
rnit, si tra piciorul. (complement cicrcumstantial de mod). n acelasi timp, ele preiau Iunctia
predicativ de la Iostele locutiuni si expresii verbale din care Iceau parte ca elemente Iormative si
devin adverbe predicative: ,Departe de locurile acestea! (du-te departe...); ,Inapoi la treab!
(vino inapoi...).
Adverbele regente din planul Irazei ndeplinesc ntotdeauna Iunctia de predicate verbale. n
Iapt, ele se constituie ca niste propozitii regente insuIiciente urmate de subordonate subiective
introduse prin conjunctiile c, s. Adverbe precum bineinteles, desigur, negreit, firete, poate sunt
51
exclusiv predicate verbale (sau adverbiale dup unii lingvisti), neavnd posibilitatea de a primi
verbul copulativ a fi n Iat. De exemplu: ,Firete
1
/c stie adevrul.
2
/ Adverbe precum bine, ru,
destul, evident, normal, incontestabil, posibil, probabil, adevrat, sigur s.a., care accept verbul
copulativ nainte sunt nume predicative (n cadrul unor expresii verbale impersonale): ,Bine
1
/c a
ajuns la timp. ( ,E bine c a ajuns la timp.). Si locutiunile adverbiale de bun seam, fr
indoial, fr doar i poate, cu sigurant, cu certitudine se comport la Iel, adic pot Ii nume
predicative precum adverbele.
Adverbele si locutiunile adverbiale predicative pot constitui propozitii incidente: ,Ai aIlat,
1
/probabil,
2
/ce s-a ntmplat.
3
/ (propozitia a doua este principal incident).
independente: da, nu, ba. Ele au valoarea unor propozitii independente neanalizabile,
Iiind adverbe de mod de aIirmatie si de negatie.
Multe adverbe pot avea Iunctii sintactice, au autonomie semantic, Iiind n general
complemente circumstantiale de loc, de mod si de timp. Exist ns si adverbe care sunt lipsite de
suIicient semantic si nu pot Ii prti de propozitie.
6. Dup natura Iolosirii lor n enunt, exist adverbe:
specializate, bazate pe un sens unic: ieri, a:i, maine, dinadins, aici, acolo, alaltieri,
bine;
nespecializate, cu valori multiple: abia, tocmai, aiurea, aici, incoace, incolo, inainte,
mai, i. De exemplu ,Abia vine. (valoare modal) si ,Abia mncase, cnd ai ajuns tu.
(valoare temporal); ,Nu ajung ei tocmai acolo. (valoare modal) si ,Tocmai a aplecat,
cnd au venit ei. (valoare temporal); ,A plecat aiurea. (valoare de loc) si ,Vorbeste
aiurea. (valoare modal); ,Aici s-a ntmplat. (valoare de loc) si ,Aici rde, aici
plnge. (valoare temporal) s.a.m.d.
7. Dup posibilitatea de a realiza o corelatie n Iraz cu elementele introductive ale
subordonatelor, adverbele sunt:
corelative: aa, astfel, atat, acolo, atunci.
Ele intr n corelatie cu adverbele relative de loc, de mod, de timp sau cu conjunctiile si
locutiunile conjunctionale introductive ale subordonatelor Iinale, concesive si consecutive. Din
punct de vedere sintactic, adverbele corelative sunt complemente circumstantiale: ,Aa a lucrat,
cum i-am artat. (complement circumstantial de mod); ,Precum a zis, astfel a si Icut.
(complement circumstantial de mod); ,Atunci a scris, cnd i-am spus. (complement circumstantial
de timp).
necorelative: repede, bine, normal, furi, adesea, afar, poate, probabil, nicieri, ast:i,
desigur, actualmente, incet, mult, putin s.a. Sunt adverbe care nu intr n corelatie cu
elementele introductive ale subordonatelor.
52
Gradele de compara(ie ale adverbelor
Adverbul este singura parte de vorbire neIlexibil care posed categoria gramatical a
comparatiei, Iapt prin care se apropie de adjectiv. Din punct de vedere semantic, adverbul exprim
nsusiri, caracteristici ale proceselor care se pot prezenta n grade diIerite. Comparatia se exprim
analitic, cu ajutorul morIemelor adverbiale antepuse. Practic, adverbele nu-si schimb Iorma: cel, articol
demonstrativ, morIem al superlativului relativ de superioritate sau de inIerioritate, este inavariabil:
cel mai bine, cel mai putin bine etc.
Gradele de comparatie ale adverbelor sunt, ca si la adjective:
a) pozitiv: bine, repede, uor, aproape, departe;
b) comparativ de superioritate: mai bine, mai repede, mai uor, mai aproape, mai
departe; de egalitate: tot aa de bine, tot atat de repede, la fel de uor, tot atat de aproape,
tot aa de departe; de inIerioritate: mai putin bine, mai putin repede, mai putin uor;
c) superlativ relativ de superioritate: cel mai bine, cel mai repede, cel mai uor, cel mai
aproape; de inIerioritate: cel mai putin bine, cel mai putin repede, cel mai putin uor;
superlativ absolut de superioritate: foarte bine, foarte repede, prea uor; de inIerioritate:
foarte putin bine, foarte putin repede.
Al doilea termen al comparatiei este legat de adverb prin prepozitiile ca, cat, decat aIlate n
Iata substantivelor sau a substitutelor acestora ori prin prepozitiile din, dintre care exprim relatia
cu un grup, cu o colectivitate: ,El locuieste mai aproape dect tine.; ,Tu locuiesti cel mai putin
aproape dintre toti.
Unele adverbe au Iorm numai la gradul comparativ de superioritate: mai ales, mai abitir, mai
presus; de aceea sunt considerate locutiuni adverbiale de mod.
Nu orice adverb prezint categoria comparatiei. AstIel, numai unele adverbe de mod (mai ales
provenite din adjective) se pot trece prin gradele comparatiei: anevoie, bine, uor, greu, frumos,
urat, putin, mult, repede, tare; la Iel, numai unele adverbe de timp: curand, devreme, tar:iu.
Adverbele de mod provenite din adjective de origine latin au, ca si adjectivele, sensuri si
Iorme de comparativ de superioritate (anterior, ulterior) sau de superlativ (maximum, minimum).
O serie de adverbe pot primi suIixe care marcheaz intensitatea sporit sau atenuat a
caracteristicii: binior, incetior, repefor, multior, rrut, multut, incetinel, putinel.
Gradul superlativ poate Ii exprimat, ca si la adjectiv, prin diIerite procedee: prelungirea unui
sunet: biiine, depaaarte, aaaa; prin repetarea adverbului: repede-repede, bine-bine, incet-incet,
greu-greu.
Locutiunile adverbiale pot avea si ele grade de comparatie: cu greu - mai cu greu, pe leau -
mai pe leau, pe urm - mai pe urm. Unele locutiuni adverbiale au sens de superlativ si ajut la
53
exprimarea superlativului absolut al altor adverbe ori al adjectivelor: cu totul, cu totul i cu totul,
din calea afar, de tot.

Conversiunea adverbului
Prin schimbarea valorii gramaticale, adverbul poate deveni:
a) substantiv - prin articularea cu articol hotrt enclitic sau nehotrt proclitic a adverbului
ori prin nsotirea acestuia cu o prepozitie:
,Mi-a Icut un bine.
,Cu maine zilele-ti adaugi
Cu ieri viata ta o scazi.
(M. Eminescu)
b) adjectiv invariabil, lng un substantiv:
,Aa om mai rar gsesti.
,Asemenea cazuri nu se rezolv usor.
c) prepozitie, respectiv locutiune prepozitional cu regim de genitiv, prin articularea
adverbului sau a locutiunii adverbiale cu articol hotrt enclitic:
,S-a asezat in fata masinii.
,Coletul a sosit in urma scrisorii.
Alteori prepozitia sau locutiunea prepozitional se aIl n Iata unor adjective pronominale
posesive, n cazul A, exceptie de la cazul G:
,Ea s-a oprit inaintea mea.
,In furul nostru se strnsese mult lume.
Cnd stau n Iata unui substantiv sau a unui substitut al acestuia, adverbele ca, cat, decat
devin prepozitii cu regim de acuzativ, iar aidoma, asemenea, intocmai, cu regim de dativ:
,El era un om ca toti oamenii.
,A procedat aidoma colegei sale.
Probleme de folosire a adverbelor yi a locu(iunilor adverbiale
n rndul adverbelor, cel mai Irecvent Ienomen ntlnit este pseudoadjectivarea n diIerite
contexte:
a) substantiv adverb (prepozitie) adjectiv:
,oameni destui de buni, n loc de ,destul de buni;
,copii grosi mbrcati, n loc de ,gros mbrcati.
54
b) substantiv adverb verb la supin sau la participiu:
,treburi grele de realizat, n loc de ,greu de realizat;
,munti grei escaladati, n loc de ,greu escaladati.
c) adverb adjectiv:
,copii noi-nscuti, n loc de ,nou-nscuti;
,tineri liberi-cugettori, n loc de ,liber cugettori.
d) n Iormele de superlativ relativ:
,Ea a alergat cea mai repede, n loc de ,cel mai repede;
,Ei au notat cei mai usor, n loc de ,cel mai usor.
Formele corecte ale adverbelor, ca si al morIemului cel din cadrul gradului de comparatie sunt
cele invariabile, identice cu masculinul sau neutrul singular al adjectivelor.
Adverbul restrictiv numai se Ioloseste n constructii cu verb la aspectul pozitiv, iar n
constructiile negative se Ioloseste adverbul decat. Alturarea acestor dou adverbe este pleonastic:
,N-am decat numai un scop., n loc de ,N-am decat un scop sau cu verbul de la Iorma aIirmativ
,Am numai un scop.
n ceea ce priveste locutiunile adverbiale, cteva se Iolosesc Ir msur n unele stiluri, mai
ales n cel administrativ-juridic ori n cel publicistic: in aceast idee, in context, in principal, pe
parcurs, la modul s.a.
NOTE:
1
Vezi GLR II, vol. I, p.300.
2
Pentru caracteristicile locutiunilor adverbiale vezi Cecilia Cptn, Limba roman.
Locutiunile, Craiova, Editura Universitaria, 2000, p.100-106.
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
GLR, ed. a II-a, vol. I, II, 1963.
DOOM
2
.
Avram, Mioara, 1997.
Ciompec, Georgeta, Incercare de definire contextual a adverbului romanesc, n SCLXXV, nr. 1/
1974, p. 25- 35.
Pan Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatic. Dificultti, controverse, noi interpretri,
Bucuresti, Ed. Humanitas Educational, 2003.
55
BIBLIOGRAFIE FACULTATIV
GALR
NTREBRI
Cum se subclasiIic adverbele si locutiunile adverbiale de mod?
1. Cum se subclasiIic adverbele si locutiunile adverbiale dup sens?
EXERCITII DE AUTOEVALUARE
Analizati adverbele si locutiunile adverbiale din textele:
a) Cu toate acestea, dup ce si- a spus, pe bun dreptate, c mai are timp pentru a nvta, nu
mult dup aceea a dat ordin s i se aduc materialele acas.
b) Poate c era bine s plece mai devreme de la prietenii si, ca s ajung la timp la serviciu,
dar, din pcate, nu a Icut- o.
3. PREPOZITIA
1. Caracteristici
Prepozitia este o parte de vorbire neIlexibil care exprim o relatie sintactic de dependent
(sub toate Iormele ei) ntre o parte de propozitie si prtile de vobire determinate de aceasta: ntre
atribut si substantiv, pronume, numeral; ntre complement si adverb, adverb, adjectiv, interjectie;
ntre numele predicativ si substantiv (substitut) prin verbul copulativ; ntre elementul predicativ
suplimentar si cei doi regenti ai si substantivul (sau substitutul acestuia) si verbul.
De exemplu:
Am cumprat o revist de istorie.
(substantiv) (atribut)
Va participa si el la acest congres.
(verb) (complement)
Uneltele cumprate sunt pentru grdin.
(substantiv) (verb copulativ) (nume predicativ)
l luasem drept muncitor.
56
(pronume) (verb) (element predicativ suplimentar)
Din punct de vedere etimologic, termenul prepo:itie vine din Ir. preposition lat. praepositio,
- onis, ,punere nainte, ,punere n Irunte. n propozitie, st naintea unor prti de vorbire. n Iraz,
ca nsotitoare a unui pronume sau a unui adverb relativ, poate aprea ca mijloc secundar de legtur
ntre propozitii, legnd o subordonat de regenta ei.
Prepozitia este un instrument gramatical, un mijloc jonctional de exprimare a relatiei de
dependent. Singur, nu are autonomie sintactic, ci intr n componenta unei prti de propozitie ca
element introductiv al acesteia: ,aer de munte (atribut substantival prepozitional), ,bun la suflet
(complement circumstantial de relatie), ,luat drept inginer (element predicativ suplimentar). n
analiza gramatical, prepozitia se discut n cadrul grupului sintactic pe care l introduce, nu
separat.
Din punct de vedere semantic, prepozitia se caracterizeaz printr-un continut lexical
insuIicient si Ioarte abstract (mai ales la prepozitiile mostenite), care se realizeaz ntr-o varietate de
semniIicatii determinate n mare msur de contextul n care apar: directia n spatiu, - spre, ctre,
inspre, dinspre; locul - in, sub, deasupra, inuntru; punctul de plecare n spatiu - de, de la, de sub;
scopul - dup, pentru, spre; instrumentul - cu, din, prin, la, gratie.
Prepozitiile cele mai Irecvente (care sunt de multe ori si cele mai vechi) apar n contexte
numeroase, mai diIerite si exprim raporturi mai variate. De exemplu: de exprim locul: ,vine de
departe; timpul: ,a plecat de o sptman; scopul: ,se pregteste de examen; cauza: ,se ascunde
de fric; agentul: ,lovit de main; relatia: ,bun de gur; cantitatea: ,distant de 200 km;
calitatea: ,diplom de onoare; in exprim locul: ,locuiesc in Oradea; timpul: ,in trei sptmani
va rezolva problema; modul: ,lucreaz in linite; cauza: ,ne-am trezit in tipetele lor;
instrumentul: ,l-a strns in brate de bucurie.
Folosirea corect a unei prepozitii cu valori numeroase este posibil numai n anumite limite
impuse de continutul raporturilor respective. Uneori valoarea este greu de stabilit. Prepozitia in,
spre exemplu, pstreaz, n oricare dintre semniIicatiile pe care le realizeaz, ideea de ,includere
(n interiorul unui spatiu, al unul interval de timp)
1
.
Gradul de abstractizare al sensurilor este si el diIerit. Unele prepozitii sunt mai abstracte
dect altele: a, de, despre, comparativ cu lang, deasupra, sub, cu. S se compare: ,un pahar de
ap cu ,un pahar cu ap.
Locu(iunile prepozi(ionale
Sunt grupuri de dou sau mai multe cuvinte cu nteles unitar si cu rol de prepozitie, avnd n
componenta lor cel putin o prepozitie alturi de diverse prti de vorbire (substantive, adjective,
57
pronume, adverbe). n cadrul grupului locutional, care ,Iunctioneaz ca neanalizabil
2
exist o
ierarhizare, unul dintre componente se aIl ntr-o pozitie de subordonare Iat de cellalt.
Locutiunile prepozitionale sunt Iormate din:
prepozitie substantiv articulat cu articol hotrt enclitic: in fata, din fata, in spatele, in
urma, din pricina, din cau:a, in ciuda, in pofida, in locul, in lungul, in latul, in largul, in
susul, din susul, in fosul, din fosul, la stanga, la dreapta, in furul, in dreptul, din dreptul,
in miflocul, prin miflocul, in vederea, in timpul, de-a lungul, de-a latul, de-a curme:iul
s.a. Aceste locutiuni prepozitionale au regim de genitiv. De exemplu:
,N-a mai venit din pricina ploii.
(substantiv n cazul G loc. prep.,
complement circumstantial de cauz)
Exceptie de la cazul G Iac locutiunile prepozitionale urmate de un adjectiv pronominal
posesiv. Ele sunt n cazul A. De asemenea, cele urmate de pronume personal cu valoare posesiv.
Ele sunt n cazul D:
,In urma sa veneau altii.
(adjectiv pron. posesiv n cazul A loc. prep.,
complement circumstantial de loc)
,In furu-i era zarv.
(pronume personal n cazul D posesiv loc. prep.,
complement circumstantial de loc)
(prepozitie ) substantiv nearticulat prepozitie: fat de, fat cu, de fat cu, in chip de,
in conformitate cu, in functie de, in raport de, in raport cu, din cau: de, din pricin de,
de din vale de, in timp de, in vreme de, timp de, vreme de, in ca: de, in loc de, la un loc
cu, in urm cu, in curs de, in calitate de, in decurs de etc. Aceste locutiuni
prepozitionale au regim de acuzativ. De exemplu:
,In loc de :iare, a cumprat reviste.
(substantiv n cazul A loc.prep., complement
circumstatial opozitional).
prepozitie adverb cu Iorm modiIicat (articulat): in afara, pe dinaintea, pe
dinluntrul, pan in afara, pan pe dinaintea. Ele au regim de genitiv, exceptnd
cazurile n care locutiunea prepozitional preced un adjectiv pronominal posesiv sau un
pronume personal n dativul posesiv:
,L-au Ielicitat toti, in afara colegilor de birou.
(substantiv n cazul G loc.prep.,
complement circumstantial de exceptie)
58
,In afara sa, toti erau bucurosi la petrecere.
(adjectiv pron. posesiv n cazul A loc. prep.,
complement circumstantial de exceptie)
adverb prepozitie: afar de, alturi de, alturi cu, indiferent de, inainte de, apropo de,
dinainte de, dincoace de, dincolo de, impreun cu, afar din, laolalt cu, imprefur de,
vi:avi de, intocmai ca, cat despre, cat pentru. Regimul acestor locutiuni prepozitionale
este acuzativul:
,Magazinul de conIectii se aIl vi:avi de cinematograf.
(substantiv n cazul A loc.prep., complement
circumstantial de loc)
prepozitie adverb prepozitie: in afar de, de dincoace de, de dincolo de, in sus de, in
fos de, din sus de, din fos de. Regimul acestor locutiuni prepozitionale este acuzativul:
,Zgomotul se aude de dincolo de gar.
(substantiv n cazul A loc.prep.,
complement circumstantial de
loc)
(prepozitie ) adjectiv ( prepozitie): relativ la, potrivit cu, asemntor cu, referitor la,
privitor la, contrar cu, conform cu, cu tot, cu toat, cu toti, cu toate, cu tot cu. Au regim
de acuzativ:
,Privitor la relief, acesta este variat.
(substantiv n cazul A loc.prep., complement
circumstantial de relatie)
Unele locutiuni prepozitionale se aIl la granita cu mbinrile libere: in ipote:a, in scopul, cat
privete, in ceea ce privete, incepand cu s.a. Grupurile in ce privete, in ceea ce privete, cat
privete sunt propozitii subordonate circumstantiale de relatie (alctuite din predicatul privete si
subiectul ce sau ceea ce). Ele sunt urmate de un complement direct. Unii lingvisti apreciaz c
subiectul nu este pronumele relativ ce sau ceea ce, ci complementul direct pe care l acord la
singular cu predicatul privete. Dac acest complement este substantiv la plural, predicatul apare si
el la plural: ,n ceea ce privesc cercetrile, n loc de ,n ceea ce priveste cercetrile. Pe baza
substitutiei cu locutiunile in privinta, cu privire la, cat despre, grupul in ceea ce privete este
considerat de unii lingvisti locutiune prepozitional.
mbinrile libere nesudate nc: in eventualitatea, in ca:ul, in ipote:a, cu conditia etc. sunt
substantive articulate precedate de prepozitii si au Iunctia sintactic de complemente
circumstantiale conditionale urmate de atribut sau atributiv: ,In eventualitatea unei plecri, anunt-
m. (in eventualitatea substantiv n cazul A, complement circumstantial conditional; unei plecri
59
substantiv n cazul G, atribut substantival genitival). Alt interpretare se reIer la Iaptul c aceste
substantive precedate de prepozitii ar Ii locutiuni prepozitionale avnd, mpreun cu substantivul
(sau substitutul), Iunctie de complement circumstantial conditional.
3
n general, locutiunile prepozitionale se diIerentiaz de mbinrile libere prin Iorma Iix si
neanalizabil, prin variabilitatea gramatical a termenului de baz si prin unitatea semantic a
termenilor.
DiIicultti de analiz gramatical apar si la adverbele departe, aproape, dincolo, urmate de
prepozitia de, cu care Iormeaz locutiuni prepozitionale cu regim de acuzativ: ,Am mers dincolo de
pdure. (dincolo de pdure substantiv n cazul A, precedat de locutiunea prepozitional dincolo
de, complement circumstantial de loc). A doua interpretare este aceea c adverbul dincolo are
Iunctie de complement circumstantial de loc, iar substantivul precedat de prepozitia de este
complement indirect.
n cazul locutiunilor prepozitionale aproape de, departe de, se poate subntelege comparatia
n cadrul adverbului: ,mai aproape (de), ,cel mai departe (de). Cum nu toate adverbele din
locutiuni admit comparatia - dincolo, alturi - nu putem socoti drept criteriu de diIerentiere
posibilitatea adverbelor de a se compara. Toate sunt locutiuni prepozitionale (cu regim de acuzativ),
precednd substantive (sau substitute ale acestora) cu Iunctie de complement circumstantial de loc.
Locutiunile prepozitionale se deosebesc de locutiunile adverbiale din care au provenit. S se
compare: in fata, in afara, pe dinaintea, in urma (locutiuni prepozitionale) cu in fat, in afar, in
urm (locutiuni adverbiale). Alte locutiuni prepozitionale au aceeasi Iorm cu locutiunile
adverbiale: in dreapta, in stanga, de-a curme:iul, de-a latul etc. Contextul ne ajut s le
diIerentiem. S se compare: ,St de-a curme:iul patului. (locutiune prepozitional) cu ,St de-a
curme:iul. (locutiune adverbial).
Clasificarea prepozi(iilor yi a locu(iunilor prepozi(ionale
Prepozitiile se clasiIic n Iunctie de origine, structur, sens, rectiune.
1. Dup origine, prepozitiile sunt:
mostenite din latin: a, cu, de, in, la, pe, asupra, ctre, fr, intre, lang, pentru, spre;
mprumutate din alte limbi: Irancez - a, contra; latin clasic - versus, via, pro, per;
create n limba romn prin compunere: despre, dinspre, inspre, dintre, dintru, din, de
din, de dup, de la, de lang, de pe, de peste, de prin, de dup, pe sub, pe la, pe lang, de
pe la, de pe lang, de pe sub; prin conversiune: gratie, multumit (din substantive),
conform, contrar, drept (de la adjective), datorit, potrivit (de la participii), exceptand,
60
privind (de la gerunzii), deasupra, dedesubtul, inaintea, inapoia, dinaintea, dinapoia,
indrtul, dindrtul, imprefurul, impotriva, ca, cat, decat, asemenea (de la adverbe).
Prepozitiile mostenite si mprumutate au, n general, semniIicatii numeroase si abstracte
(sensul lor e diminuat relativ, ndeosebi la cele mai vechi). Cele create au semniIicatii concrete, dar
mai putin numeroase (prin conversiune s-au pstrat semniIicatiile prtilor de vorbire respective, iar
compunerea a Iacilitat ntrirea acestora).
2. Dup structur, prepozitiile sunt:
simple: de, la, in, pe, cu, a, pan, fr, spre, lang, ctre, dup, intre, intru,
pentru, peste, prin, printre, sub, contra, per, pro, via, din, dinspre, dintre, dintru,
dinaintea, dinapoia, dindrtul, impotriva, inaintea, inapoia, indrtul, ca, cat,
asemenea, aidoma, gratie, multumit, conform, contrar, datorit, potrivit, exceptand,
privind, despre, dinspre, deasupra, dedesubtul, decat;
compuse: de la, de pe, de din, de dup, de lang, de peste, de prin, pe din, pe dup,
pe la, pe lang, pe sub, de pe la, de pe lang, de pe sub, pan pe la, pan pe lang.
Prepozitii precum despre, dinspre, deasupra, dedesubtul, decat, desi sunt analizabile, se pot
desIace n elemente (de exemplu despre de spre, dinspre din spre s.a.m.d.) sunt considerate
simple, compuse Iiind numai cele Iormate din elemente nesudate ntre ele.
4
3. Din punct de vedere semantic, prepozitiile exprim relatii, nu notiuni. Continutul lor
semantic este abstract, precizat n context. Dup numrul de valori contextuale, prepozitiile sunt:
monovalente: dinspre, intre, inspre, spre, sub, deasupra, dedesubtul, inaintea, inapoia,
indrtul, ca, cat, asemenea, aidoma, gratie, multumit, conform, contrar, datorit,
potrivit etc.
polivalente: a, cu, de, fr, in, la, pe, pentru, prin, contra, despre, din s.a.
Dup sensul lor, a, de sunt mai abstracte dect lang, in.
4. Din punct de vedere gramatical, prepozitiile si locutiunile prepozitionale implic Ienomenul
de rectiune prin care este impus Iorma cazual de genitiv, dativ sau acuzativ substantivelor
(pronumelor, numeralelor sau adjectivelor substantivizate) pe care le preced si care, sintactic, sunt
complemente, atribute, nume predicative sau elemente predicative suplimentare.
Prepozitii si locutiuni prepozitionale cu regim de:
genitiv: asupra, contra, impotriva, deasupra, dedesubtul, inaintea, inapoia, dinaintea,
dinapoia, indrtul, dindrtul, imprefurul; in fata, in spatele, in urma, in miflocul, de-a
latul, de-a lungul, in latul, in lungul, de-a curme:iul, prin miflocul, in susul, in fosul, in
ciuda, in pofida, in locul, in afara, cu exceptia, din cau:a, din pricina, in timpul, in
vederea s.a.
61
Prepozitiile cu regim cazual de genitiv pot cere, n anumite contexte, si cazul dativ (cnd sunt urmate
de Iorme neaccentuate ale pronumelui personal) sau acuzativ (cnd sunt urmate de pronume posesive). De
exemplu: ,Bolti asupr-mi cltinnd. (M. Eminescu)
(pron. pers. n cazul D prepozitie, complement indirect)
sau ,S-a oprit inaintea noastr.
(adj. pron. posesiv n cazul A prepozitie,
complement circumstantial de loc)
n Iata numeralelor care preced substantivul, a este prepozitie care impune tot cazul G: ,tat
a doi copii ,tatl celor doi copii.
dativ: datorit, gratie, multumit, contrar, conform, potrivit, aidoma, asemenea. De
exemplu:
,Lucreaz conform programului.
(substantiv n cazul D prepozitie,
complement circumstantial de mod)
n cazul D Iunctioneaz numai prepozitii, nu si locutiuni prepozitionale.
acuzativ: de, din, cu, ctre, dinspre, dintre, dintru, despre, dup, fr, in, intre, intru, la,
lang, pan, pe, pentru, peste, prin, printre, spre, sub, inspre, de din, de dup, de la, de
lang, de pe, de peste, de prin, de sub, pe din, pe dup, pe la, pe lang, pe sub, de pe la, de
pe lang, de pe sub, ca, cat, decat, drept, exceptand, privind; fat de, alturi de, in functie de,
in raport cu, din cau: de, din pricin de, in timp de, in vreme de, in ca: de, in loc de, in curs
de, in calitate de, in decurs de, la un loc cu, in afar de, de dincoace de, de dincolo de, in sus
de, in fos de, relativ la, potrivit cu, referitor la, asemntor cu, privitor la, contrar cu,
conform cu, cu tot, cu toat, cu toti, cu toate, cu tot cu, inainte de, dinainte de, dincolo de,
vi:avi de, cat despre s.a.
De exemplu: ,L-a ntlnit pe colegul su.
(substantiv n cazul A
prepozitie, complement direct)
Din punct de vedere semantic si sintactic, prepozitiile si locutiunile prepozitionale sunt un
indicator relational si Iunctional distribuit n clase Iunctionale speciIice si nespeciIice.
Cele speciIice sunt temporale (inainte de), locale (de-a lungul, de-a latul, in fata, in spatele
etc.), cauzale (din cau:a, din pricina, din cau: de), opozitionale (in locul, in loc de), concesive (in
ciuda, in pofida) etc.
Cele nespeciIice sunt generale: de, din, la, pe s.a.
62
Folosirea prepozi(iilor n enun(
Prepozitia este generatoare de grup sintactic grup prepozitional - impune cuvntului
guvernat Iorma de genitiv, dativ sau acuzativ.
Dac considerm prepozitiile din punctul de vedere al prtilor de vorbire pe care le preced,
constatm c diIerite prepozitii nu au regim unitar, n sensul c nu toate prepozitiile maniIest
aceleasi posibilitti combinatorii. Prepozitia de, care este Ioarte Irecvent, poate realiza multe
combinatii: poate preceda un substantiv (cas de piatr), un pronume (reviste de acestea), un
adjectiv (nemaipomenit de Irumos), un adverb (vine de departe), o prepozitie (vine de la birou), dar
nu poate preceda conjunctii. Prepozitia fr poate sta naintea unui substantiv, pronume, verb,
prepozitie sau conjunctie, dar nu poate preceda un adjectiv sau un adverb. Prepozitia pe poate
preceda un substantiv, un pronume, un adverb, un verb la supin sau o prepozitie. Prepozitia pan nu
preced substantive, pronume sau adjective, dar poate sta naintea unei prepozitii sau a unei
conjunctii. Prepozitia a are posibilitti combinatorii reduse, n sensul c poate sta naintea unui
inIinitiv, naintea unui substantiv sau adjectiv substantivizat ori a unui numeral.
Ca elemente Iormative, prepozitiile intr n structura unor substantive compuse (Iloare de colt,
Vlenii de munte), a unor locutiuni substantivale (prere de ru, bgare de seam), adjectivale (cu stare,
de treab), verbale (a pune la cale, a pune paie pe Ioc), adverbiale (in veci, cu de-a sila), prepozitionale
(in Iata, in urma), conjunctionale (dup ce, pentru c), n structura unor adjective compuse (cuminte,
deplin) ori numerale (doisprezece, paisprezece).
InIinitivele sunt selectate n limba romn mai ales de prepozitiile de, fr, in, pentru, pan, spre si
prin. De exemplu: ,dorinta de a reusi, ,pleac fr a anunta, ,specialist in a intermedia, ,vine pentru
a aIla s.a.m.d. Conjunctivele sunt preIerate de prepozitiile fr si pan, Iormnd cu morIemul s
locutiuni conjunctionale subordonatoare: fr s, pan s. Exist unele verbe intranzitive care selecteaz
numai anumite prepozitii: ,a atenta la..., ,a consta din/in..., ,a decurge din..., ,a extrage din..., ,a
recurge la..., ,a rezida in... etc.
Prepozitia contra, n mod normal, cere genitivul, dar se poate construi si cu acuzativul (,Repar
masina contra cost., ,Lupt doi contra trei.).
Prepozitia datorit, care este urmat de un substantiv (sau un substitut) n cazul D, exprim un eIect
pozitiv, Iavorabil. Aceast restrictie de Iolosire impune atentie n contextele unde complementul
circumstantial exprim cauza unui eIect neIavorabil, negativ, situatie n care prepozitia datorit trebuie s
Iie nlocuit de locutiunea prepozitional din cau:a (,Din cau:a bolii, nu s-a putut ridica din pat., si nu
,Datorit bolii, nu s-a putut ridica din pat.).
Asocierea unor prepozitii sinonime creeaz pleonasme: ,drept pentru care, ,ca drept,
recomandndu-se Iolosirea numai a uneia dintre ele (,drept care am ncheiat prezentul proces-verbal sau
,pentru care am ncheiat...; ,drept rsplat... ori ,ca rsplat...).
63
n limbajul anunturilor publicitare, al Iirmelor apar adesea enunturi n care este omis prepozitia.
Este vorba de prepozitiile Ioarte Irecvente n uz: de, pentru n Iormulri ca: ,seI serviciu, ,conIectii
Iemei sau ,magazin conIectii brbati, sintagme n care prepozitiile nu trebuie omise: ,conIectii pentru
Iemei, ,seI de serviciu, ,magazin de conIectii pentru brbati.
Prepozitia pe este adesea omis nejustiIicat n exprimarea curent cnd complementul direct
este exprimat prin pronumele interogativ sau relativ care (,care o vrei? sau ,cartea care mi-ai
adus-o); prin pronume demonstrative, nehotrte sau negative (,acesta de ce nu-l iei?, ,poti s iei
oricare dintre ele, ,n-am vzut nici unul la intrare, prin substantive comune nume de persoane
identiIicate, articulate, sau cu anumite determinri (,caut directorul institutiei, ,am condus toti
invitatii). n toate aceste situatii Iolosirea prepozitiei pe este obligatorie (,pe care o vrei?, ,cartea
pe care mi-ai adus-o, ,pe acesta de ce nu-l iei?, ,poti s iei pe oricare dintre ele, ,n-am vzut pe
nici unul la intrare, ,caut pe directorul institutiei, ,am condus pe toti invitatii).
Prepozitiile cu, din, la sunt sinonime n contexte n care este exprimat instrumentul. De
exemplu: ,cnt la Ilaut/din Ilaut/cu Ilautul. Cu toate acestea, cu este mai specializat pentru
instrumente.
Prepozitiile intre si dintre sunt Iolosite n mod nediIerentiat (,relatiile de prietenie dintre
popoare, alturi de ,relatiile de prietenie intre popoare). n Iapt, cele dou prepozitii sunt
specializate: dintre se Ioloseste dup un substantiv articulat cu articol hotrt, iar intre dup un
substantiv nearticulat sau articulat cu articol nehotrt. AstIel, sunt corecte sintagme precum:
,legtura dintre continut si Iorm, ,o legtur intre continut si Iorm, relatia dintre cei doi.
Chiar dac nu este pleonastic, Iolosirea a dou prepozitii sau a unei prepozitii lng adverb
este superIlu, ntruct nu exprim un raport nou. De exemplu: in contra, Iat de contra; in curand,
Iat de curand; de abia, Iat de abia; de altfel, comparativ cu altfel s.a. Se spune adesea gresit ,n-am
nimic n contra lor (n loc de ,contra lor), ,m ntorc n curnd (n loc de ,curand), ,de abia a sosit (n
loc de ,abia a sosit) ,l-a mbrtisat, cci de altIel nu era om ru (n loc de ,altfel nu era...)
Si prepozitia de este Iolosit uneori nejustiIicat n Iata unor verbe sau locutiuni verbale la
inIinitiv, subiecte sau complemente directe: ,e necesar de a retine, ,e bine de a tine seama, ,m
intereseaz de a sti.... Constructia cu de este acceptat de normele limbii literare numai n ,a avea
de-a Iace, care este o variant a mbinrii ,a avea a Iace.
Locutiunile prepozitionale sau mbinrile libere continnd substantive cu sens temporal
generic sunt utilizate uneori abuziv n locul unor constructii mai scurte cu sau Ir prepozitii: ,a
mers timp de trei sptmni, ,pe parcursul celor dou ore a elaborat..., ,ne vedem n ziua de 12
martie. n astIel de situatii se recomand Iormulri precum: ,a mers trei ore, ,n primele dou ore
a elaborat..., ,ne vedem la 12 martie.
64
2. Rela(ia cu alte clase lexico-gramaticale
Prepozitiile se Iolosesc cu valoarea altor prti de vorbire n anumite contexte:
a) la poate Ii adverb de mod cu valoare aproximativ sau poate avea valoare adjectival: ,Au
venit la cincizeci de copii. (la cam); ,A mncat la mere! (la multe)
b) de poate avea valoare adjectival: ,Ce de lume a venit la teatru! (de mult)
c) dup si contra sunt adverbe cnd nu sunt urmate de alte prti de vorbire: ,Am ajuns acas
dup.; ,Trei au Iost contra..
d) de si pan pot deveni conjunctii subordonatoare, iar cu poate deveni conjunctie
coordonatoare copulativ: ,De pleci mai devreme, anunt-ne!; ,A muncit pan a obosit.; ,Ion cu
Dan sunt vecini buni.
n context, prepozitia poate avea valoare de substantiv: ,Cunoastem valoarea lui pe din aceste
enunturi..
NOTE:
1
Vezi Laura Vasiliu, Schit de sistem al prepo:itiilor limbii romane, n SG III, p.11-42; Iorgu
Iordan, Valeria Gutu Romalo, Alexandru Niculescu, 1967, p.282.
2
Cecilia Cptn, op.cit., p.138.
3
Vezi Cecilia Cptn, op.cit., p.139.
4
Vezi Mioara Avram, 1997, p.265-266; cI. ns Gh. Constantinescu Dobridor, 1996, p.323,
unde prepozitii precum despre, deasupra, inspre sunt considerate compuse.
BIBLIOGRAFIE OBILIGATORIE
GLR, vol. I, II.
DOOM
2
.
Avram, Mioara, 1997.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIV
GALR
NTREBRI
1.Ce regim cazual au prepozitiile si locutiunile prepozitionale?
2. Ce devine prepozitia prin conversiune?
3. Ce este prepozitia?
65
EXERCITII DE AUTOEVALUARE
1. IdentiIicati si analizati prepozitiile din textele:
a) Pe lng cunostintele de matematic, mai avea studii de Iizic si de chimie, cu toate c nu
se luda cu perIormantele sale intelectuale.
b) Am luat atitudine contra dusmanilor ti, pentru a nu lsa impresia de subiectivism si am
obtinut un pas nainte n proces.
4. CON1UNCTIA
1. Caracteristici
Conjunctia este partea de vorbire neIlexibil care, n propozitie si n Iraz exprim raporturi de
coordonare, iar n cadrul Irazei numai raporturi de subordonare.
Termenul confunctie vine din Ir. confonction lat. confunctio, - onis ,unire, ,legtur. Ca si
adverbul sau prepozitia, conjunctia se deIineste pe baza criteriului sintactic.
Raportul de coordonare se stabileste n propozitie:
a) ntre prti de propozitie de acelasi Iel. De exemplu:
subiecte: ,Plimbarea i gimnastica sunt necesare.
atribute: ,A cumprat trandaIiri albi i galbeni.
complemente directe: ,Vii de la Bucuresti sau de la Iasi?
nume predicative: ,El este nalt i slab.
elemente predicative suplimentare: ,Te vd calm i vesel.
b) ntre prti de propozitie diIerite. De exemplu:
complement circumstantial de loc si de timp:
,Pleac oriunde i oricnd.
complement circumstantial sociativ si de timp:
,Se plimb cu oricine i oricnd.
subiect si complement circumstantial de loc:
,Oricine i de oriunde poate veni cu noi.
n Iraz, raportul de coordonare se maniIest:
a) ntre propozitii de acelasi Iel. De exemplu:
principale: ,Vii sau pleci?
66
subordonate: ,Stie s scrie i s citeasc.
b) ntre subordonate diIerite. De exemplu:
circumstantial de mod si completiv indirect:
,A lucrat ct a putut de mult i pentru cine a vrut.
c) ntre o parte de propozitie si o propozitie subordonat de acelasi Iel. De exemplu:
complement circumstantial de loc si subordonat circumstantial de loc: ,Pleac la
Bucuresti sau oriunde l trimite.
atribut si subordonat atributiv: ,Are o cas Irumoas, dar care este prea mare.
d) ntre o parte de propozitie si o propozitie subordonat diIerite. De exemplu:
complement circumstantial de mod si subordonat completiv direct: ,i plcea s ieie
ct de mult i ce- i mai bun si mai Irumos . (I. Creang).
Raportul de subordonare este stabilit numai n cadrul Irazei ntre propozitii subordonate si
propozitii regente. Subordonatele sunt n relatie:
cu un termen nominal:
,Casa
1
/ pe care ai vzut-o
2
/ este a prietenului su.
1
/
Propozitia nr.2 este atributiv. Regentul ei este substantivul casa din propozitia
nr.1, principal si regent.
cu un termen verbal:
,Stie
1
/s vorbeasc Irumos.
2
/
Propozitia nr.2 este completiv direct. Regentul ei este verbul tie din propozitia
nr.1.
cu un termen adjectival:
,De bun
1
/ce este,
2
/multi l consider prost.
1
/
Propozitia nr.2 este circumstantial de mod. Regentul ei este adjectivul bun din
propozitia nr. 1.
cu un termen adverbial:
,Citeste bine,
1
/cum citeai si tu altdat.
2
/
Propozitia nr.2 este circumstantial de mod. Regentul ei este adverbul bine din
propozitia nr.1.
cu un termen interjectional:
,E vai
1
/de cine nu lucreaz!
2
/
Propozitia nr.2 este completiv indirect. Regentul ei este interjectia vai din
propozitia nr.1.
67
Conjunctia Iace parte din subordonata pe care o introduce, Iiind un mijloc de exprimare a
relatiei de dependent din propozitie si din Iraz, un indicator n operatia de segmentare a Irazei n
propozitii.
Ca si prepozitia, conjunctia este un instrument gramatical, un cuvnt cu rol ajuttor. Spre
deosebire de prepozitie, care stabileste numai raporturi de subordonare si numai n propozitie,
conjunctia stabileste dou tipuri de raporturi si n unitti sintactice diIerite.
n mod exceptional, unele conjunctii pot aprea si n propozitii principale exclamative sau
imperative: ,C bine zici!; ,De-ar veni vara mai repede!; ,S pleci imediat!. Rolul lor este
expresiv, Iiind mrci ale aIectivittii.
Locu(iunile conjunc(ionale
Sunt grupuri de dou sau mai multe cuvinte cu sens unitar si cu Iunctie de conjunctie. n
structura lor intr obligatoriu o conjunctie sau o parte de vorbire cu rol jonctional (pronume sau
adverb pronominal relativ), pe lng substantiv, pronume, verb, adverb si prepozitie:
1. o conjunctie pe lng:
prepozitie: pentru c, pentru ca s, fr s, fr ca s, pan s, pe lang c;
adverb: mcar c, mcar de, mcar s, chiar dac, chiar de, chiar s, inainte s, aa c,
astfel incat;
prepozitie si substantiv nearticulat: in ca: c, la ca: c, sub pretext c, in loc s, din cau:
c, din pricin c;
prepozitie si pronume: dup ce c;
verb: las c/lasc, dat fiind c;
2. un pronume sau un adjectiv pronominal relativ (ce, cat, cat, cate) pe lng:
prepozitie: dup ce, pan ce, de ce;
prepozitie si substantiv nearticulat: in vreme ce, de vreme ce, pe msur ce, de cate ori,
ori de cate ori, pe cat vreme, in timp ce, din moment ce;
substantiv nearticulat: cat timp, cat vreme, o dat ce;
adverb: indat ce, imediat ce, abia ce, numai ce;
3. un adverb pronominal relativ pe lng:
prepozitie: de cum, dup cum, pe cat, dup cat, cu cat, in cat, intru cat, de cand, de unde;
prepozitie si substantiv: in ca: cand, la ca: cand, in vreme cat, in timp cat;
adverb: chiar cand, acolo unde, astfel cum, aa cum, atunci cand, indat cum, intocmai
cum, atat cat;
4. Iormate din dou elemente jonctionale: pan cand s, dup ce c, ca i cand, ca i cum.
68
Dup raporturile sintactice pe care le stabilesc, locutiunile conjunctionale sunt coordonatoare
si subordonatoare:
,Att el, cat i ea au participat la concurs.
(leag dou subiecte n propozitie)
,i vorbea tare,
1
/pentru c era surd.
2
/
(introduce o subordonat cauzal)
Locutiunile conjunctionale sunt urmate, n general, de verbe la moduri personale.
Clasificarea conjunc(iilor yi a locu(iunilor conjunc(ionale
Conjunctiile se clasiIic n Iunctie de origine, Iorm, posibilitatea de a introduce una sau mai
multe propozitii, dup raporturile sintactice:
1. Dup origine, conjunctiile sunt:
primare (mostenite din latin): c, s, i, fie, nici, de, dar, iar, ori, sau, au (nvechit si
popular), cci, deci, ci. n general, conjunctiile primare au corpul Ionetic redus la o
singur silab.
create n limba romn prin compunere din elemente contopite: deoarece, fiindc,
intrucat, incat, dei sau necontopite: ca s, ca...s, de s, de...s, cum c; prin
conversiune, din prepozitii: de, pan (,A alergat atta,
1
/de n-a mai stiut de el.
2
/;
,Asteapt aici
1
/ pan venim noi.
2
/, din adverbe pronominale relative care si-au pierdut
autonomia sintactic: unde cauzal, cand conditional, cum temporal sau cauzal, cat
consecutiv sau alte adverbe precum parc, decat, din pronume: ins, ci, din Iorma verbal
fie.
2. Dup Iorm, conjunctiile sunt:
simple: ci, dar, iar, ins, nici, ori, i, dac, s, c. Tot simple
1
sunt considerate si
conjunctiile Iormate prin compunere cu termenii sudati: dei, incat, deoarece, intrucat,
dac. Elementele acestora si-au pierdut individualitatea de sens si de Iorm.
compuse: ca s, ca...s.
3. Dup posibilitatea de a introduce una sau mai multe propozitii, conjunctiile sunt:
specializate n introducerea unui singur Iel de subordonate: cauzale: cci, deoarece,
fiindc, intrucat (,Deoarece i-a re:olvat toate problemele,
1
/a plecat mai devreme.
2
/);
modale: decat, parc (,Colegul su e mai harnic
1
/decat il tiam.
2
/); concesive: dei
(,Dei a mancat mult,
1
/tot nu s-a sturat.
2
/); consecutive: incat (,A alergat att,
1
/incat
a obosit.
2
/) s.a.
69
nespecializate sau generale, introducnd mai multe Ieluri de subordonate: c, s, ca s,
ca...s, dac, de etc. De exemplu, conjunctia c introduce o subiectiv (,E adevrat
1
/c
nu sunt toti oamenii la fel.
2
/); o predicativ (,Problema este
1
/c n-a venit.
2
/); o
completiv direct (,Vd
1
/c altceva te preocup.
2
/); o completiv indirect (,M tem
1
/c nu va afunge la timp.
2
/); o cauzal (,A lipsit de la cursuri
1
/c a fost bolnav.
2
/); o
consecutiv (,A Iugit atta
1
/c a c:ut.
2
/); o predicativ suplimentar (,l stiam
1
/c se
comport civili:at.
2
/) s.a.
4. Dup raporturile sintactice n propozitie si n Iraz, conjunctiile si locutiunile
conjunctionale sunt:
a) coordonatoare;
b) subordonatoare.
a) Conjunctiile si locutiunile conjunctionale coordonatoare leag elemente (propozitii
principale sau secundare, prti de propozitie, o parte de propozitie si o propozitie secundar) care
stau pe acelasi plan. Ele sunt neutre Iat de termenii pe care i leag att la nivelul propozitiei, ct si
al Irazei.
Conjunctiile si locutiunile conjunctionale coordonatoare sunt de mai multe Ieluri:
copulative: i, iar ,si, nici sau n corelatie: i...i, nici...nici; ca i, cat i, ci i, dar i,
precum i, pan i, cum i, dup cum i sau n corelatie: atat..., cat i; nu numai..., ci i;
nu numai..., dar i; i..., dar i;
adversative - ntre dou unitti de acelasi Iel, divergente una Iat de alta, Ir a se opune
categoric sau a se exclude reciproc; dar, iar, ins, ci, i ,dar, or; numai c, numai cat,
decat c, doar c, in schimb;
disjunctive - ntre dou unitti care se exclud reciproc: sau, fie, ori sau corelate: sau...,
sau; fie..., fie; ori...,ori;
conclusive - ntre dou unitti de acelasi Iel, dintre care a doua reprezint concluzia sau
explicatia celei dinti: deci, dar ,deci, i ,deci, vas:ic; prin urmare, in conclu:ie, in
consecint, ca atare, aa c, drept aceea, drept care.
Unii lingvisti privesc coordonarea prin jonctiune mai detaliat. De exemplu, Gh.
Constantinescu - Dobridor distinge conjunctii coordonatoare copulative, adversative, opozitive,
disjunctive, conclusive.
2
Mioara Avram clasiIic conjunctiile coordonatoare n: copulative,
disjunctive, alternative, adversative si conclusive.
3
Conjunctiile si locutiunile conjunctionale subordonatoare apar numai n cadrul Irazei,
introducnd propozitii aIlate pe alt plan comparativ cu propozitia regent. Ele Iac parte din
propozitia subordonat pe care o preced.
Conjunctiile si locutiunile conjunctionale subordonatoare sunt:
70
a) necircumstantiale: c, s, dac, de, ca...s. Ele introduc diverse subordonate (subiective,
predicative, atributive, completive directe, completive indirecte etc.), neIiind speciIice pentru nici
una dintre aceste propozitii. Cele mai multe subordonate se introduc prin conjunctia s.
b) circumstantiale, speciIice uneia sau multor subordonate circumstantiale:
temporale: cum ,imediat ce, pan, dac ,cnd; indat ce, in timp ce, in vreme ce, in
timp cat, in vreme cat, in cat vreme, indat cum, dup ce, pan ce, atunci cand, pe
cand, de cate ori, de pe cand, cat timp, pan s, inainte ca s, mai inainte ca s, ori de
cate ori, pan cand s, de cum;
modale: cum, precum, parc, decat; dup cum, dup cat, fat de cum, fat de cat, ca i
cum, ca i cand, cu cat, fr s, fr ca s, de cum, de ce ,cu ct, pe msur ce, aa
cum, atat cat, decat s, intru cat, de parc;
cauzale: cci, deoarece, fiindc, intrucat, dac ,pentru c; din cau: c, din pricin c,
pentru c, de vreme ce, din moment ce, o dat ce, dat fiind c, cat vreme;
Iinale: s, de ,s, ca s, ca...s; pentru ca s, nu cumva s, ca nu cumva s, nu care
cumva s, s nu cumva s, ca nu care cumva s, cu chip s;
concesive: dei, de ,desi, dac ,desi, c ,desi, s ,desi; mcar c, mcar dac,
mcar de, mcar s, chiar dac, chiar de, chiar s, chit c, cu toate c, nici s, i dac,
i s, i de, indiferent c, indiferent dac, indiferent de, nici de, nici dac, chiar i cand;
consecutive: c, incat, de ,nct, cat, s ,nct, ca s; pentru ca s, incat s, de s, aa
incat, aa c, astfel c, cat s;
conditionale: dac, de ,dac, s ,dac; in ca: c, la ca: c, in ca: dac, la ca: cand,
numai dac, numai s, numai de;
opozitionale: cand ,n loc s, dac ,n loc s, unde ,n loc s; in loc s, fr ca s, in
timp ce, in vreme ce, de unde, pe cand, pe cat vreme, decat s;
cumulative: dup ce c, las`c, pe lang c, plus c, in afar c, necum s, dup ce;
de exceptie: in afar c, decat s.
Unele propozitii subordonate sunt introduse prin elemente de relatie provenite din alte prti de
vorbire.
Alte pr(i de vorbire cu rol de conjunc(ii
n Iraz, Iunctioneaz ca elemente relationale:
a) pronumele si adjectivele pronominale relative: care, cine, ce, cat, ceea ce;
b) pronumele si adjectivele pronominale nehotrte: oricare, oricine, orice, oricat, oricat,
oricati, oricate, oriicare, oriice, oriicine.
71
Unii lingvisti consider elemente relationale si Iormele cel ce, cei ce, cele ce (pronume
relative compuse) alturi de ceea ce.
4
c) adverbele pronominale relativ-interogative: unde, cand, cum, cat, incotro;
d) adverbe pronominale nehotrte: oricand, oricat, oriunde, oricum, oriincotro, oriiunde,
oriicat, oriicand.
Pronumele si adjectivele pronominale relative sau relativinterogative si nehotrte,
ca si adverbele relativ-interogative si nehotrte ndeplinesc un rol dublu: la nivelul Irazei
sunt relatori, iar la nivelul propozitiei subordonate, unitti Iunctionale:
,Am aIlat
1
/unde a plecat.
2
/
(unde adverb relativ de loc, introduce o subordonat completiv direct; n propozitie este
complement circumstantial de loc al verbului am aflat)
e) alte adverbe si locutiuni adverbiale: aadar, parc, pasmite; drept aceea, prin urmare, in
conclu:ie;
I) prepozitia cu; locutiunea prepozitional impreun cu.
Cnd introduce o subordonat cauzal, temporal, conditional etc., adverbul pronominal
relativ devine conjunctie, Ir a mai avea Iunctie sintactic n propozitia pe care o introduce:
,Cum nu stia
1
/ce s mai spun,
2
/ a plecat imediat./
3

(cum ,pentru c este numai element de relatie, nu are


Iunctie sintactic)
Conjunctiile si locutiunile conjunctionale nu au sens lexical de sine stttor, dar nu sunt
complet lipsite de sens. De exemplu c, de, dac sunt mai abstracte dect cci, deoarece, fiindc
(cu sens cauzal), dei, cu toate c, chiar dac (cu sens concesiv), indat ce, dup ce, pan ce (cu
sens temporal).
Construc(ia conjunc(iilor. Restric(ii de folosire
Exist o corelatie ntre conjunctie si modul verbului n Iraz, cnd conjunctia leag dou
propozitii. Aceast corelatie vizeaz numai conjunctiile subordonatoare si numai verbul propozitiei
subordonate, nu si pe cel al regentei. AstIel, conjunctia ca este urmat ntotdeauna de verb la modul
conjunctiv (,A venit ca s aduc... sau ,Asteapt ca mine s Iie primit.); dei admite indicativul
(,A venit, dei a Iost bolnav.) sau conditionalul (,A venit, dei ar Ii stat mai bine acas.); incat
admite indicativul (,A alergat att, incat a obosit.), conditionalul (,Ar alerga att, incat ar obosi.),
conjunctivul (,S alerge att, incat s oboseasc.) sau prezumtivul (,O Ii alergat att, incat o Ii
obosit.); dac se poate combina cu toate modurile personale, exceptnd imperativul; c admite
toate modurile personale, cu exceptia conjunctivului si a imperativului, care nu apare n
72
subordonate
5
; de se construieste cu indicativul si cu conditionalul pentru a exprima conditia, cu
indicativul si imperativul pentru a exprima scopul.
Conjunctiile coordonatoare nu cunosc restrictii privitoare la Iolosirea unui anumit mod al
verbului - predicat.
n exprimarea unor numerale nsotite de substantive ori a ntregilor cu subdiviziuni, omiterea
conjunctiei i nu este acceptat de normele limbii literare. De exemplu: ,Am cumprat dou
kilograme i jumtate de... (nu ,dou kilograme jumtate)
n constructia propozitiilor interogative indirecte, naintea pronumelui sau adverbului
relativ-interogativ, conjunctia c este inutil: ,M-a ntrebat unde m duc. (nu ,c unde m duc).
Conjunctia c este inutil si n constructia completivelor directe ale unor verbe de declaratie: ,Mi-a
spus s nu mai vin. (nu ,c s nu mai vin).
nlocuirea lui ca din conjunctia compus dislocat ca...s prin conjunctia simpl c d
nastere la anacolut: ,S-au nteles c peste dou zile s plece.
Conjunctia iar nu poate Ii urmat niciodat de un verb la un mod predicativ, ci de alte
elemente. De exemplu: ,El pleac, iar eu rmn.
Conjunctia nici implic prezenta n aceeasi propozitie a adverbului negativ nu. De exemplu:
,Nici nu intr, nici nu pleac. Constructiile Ir negatie (ca ,Nici mi-e Ioame, nici mi-e sete.) sunt
nvechite si populare.
Conjunctiile deci, ins pot s aib si alt topic n comparatie cu celelalte conjunctii
coordonatoare care stau ntre propozitiile pe care le leag. De exemplu: ,Rmne, deci accept.
,Rmne, accept deci.
Conjunctia coordonatoare adversativ dar st numai ntre propozitii (n Iraz), n timp ce
dar conclusiv nu poate aprea dect n interiorul sau la sIrsitul ultimei propozitii coordonate. De
exemplu: ,Citeste mult, dar nu ntelege. (adversativ) si ,N-a venit nimeni, s plecm, dar.
(conclusiv).
Tendinta de alturare a unor conjunctii de acelasi tip duce la crearea pleonasmelor: dar ins
(,A btut la us, dar ns n-a intrat.), ci dimpotriv (,N-a asteptat, ci dimpotriv a plecat.), ins in
schimb (,Am citit de mai multe ori, ns n schimb n-am nteles.)
6

Corelativele conjunc(iilor yi ale locu(iunilor conjunc(ionale
n general, conjunctiile si locutiunile conjunctionale pot aprea n corelatie cu ele nsele, cu
adverbele, cu pronumele si adjectivele pronominale nehotrte, cu locutiunile adverbiale. De cele
mai multe ori dubleaz relatia si Iunctia unittii subordonate. Semantic, ele constituie un mijloc de
dezambiguizare, iar stilistic, un procedeu de relieIare:
atat (adv. corel.)..., cat i (loc. conj.) dei (conj.)..., totui (adv. corel.)
73
nu numai (adv. corel.)..., ci i (loc.conj.) dei (conj.)..., tot (adv. corel.)
nu numai c (loc. conj. corel.)..., dar i (loc.conj.) cum (conj.)..., cum (adv. corel.)
dup cum (loc. conj.)..., tot aa (adv. corel.) astfel (adv. corel.)..., incat (conj.)
cu cat (loc. conj.)..., cu atat (adv. corel.) de ce (loc. conj.)..., de ce (loc. adv. corel.)
pe cat (loc. conj.)..., pe atat (adv. corel.) atat (adv. corel.)..., incat (conj.)
pentru c (loc. conj.)..., de aceea (loc. adv. corel.)s.a.
De exemplu: ,De aceea a czut,
1
/pentru c n-a Iost atent.
2
/
(de aceea loc.adv. corel. a loc. conj. pentru c, are
Iunctie sintactic de complement circumstantial de
cauz)
,A lucrat atat,
1
/incat i-a uimit pe toti.
2
/
(atat adv. de mod corel. al conjunctiei incat, are
Iunctie sintactic de complement circumstantial de
mod)
n limba romn contemporan unele sintagme au tendinta de a deveni locutiuni
conjunctionale: datorit faptului c, pe motivul c, pentru motivul c, sub pretextul c, cu conditia
c, in eventualitatea c, in ca:ul c, in ciuda faptului c. Se analizeaz ns ca substantive
precedate de prepozitii, cu Iunctie sintactic de complemente circumstantiale. Dup ele urmeaz
subordonate atributive.
2. Rela(ia cu alte clase lexico-gramaticale
Conjunxctia, prepozitia si adverbul prezint asemnri:
a) de Iorm: pan este prepozitie si conjunctie; decat este adverb, prepozitie si conjunctie; din
cau:a - locutiune prepozitional, din cau: c - locutiune conjunctional, in afara locutiune
prepozitional, in afar c - locutiune conjunctional; pe lang - prepozitie compus, pe lang c -
locutiune conjunctional; pentru, pentru a - prepozitii; pentru ca s - locutiune conjunctional;
inainte - adverb, inaintea - prepozitie, inainte de locutiune prepozitional, inainte s, inainte ca
s - locutiuni conjunctionale.
b) Unele adverbe devin conjunctii (unde, cand, cum, cat).
c) Adverbele si locutiunile adverbiale cu sens concret devin prepozitii (inaintea, inapoia,
deasupra etc.) sau locutiuni prepozitionale (in fata, in locul, in ciuda etc.)
d) n structura lor, compusele au dou adverbe, dou prepozitii, dou conjunctii, locutiunile au
cel putin o parte de vorbire diIerit.
Exist ns si deosebiri:
a) Din punct de vedere semantic, adverbele au sens de sine stttor si Iunctie sintactic de sine
stttoare (complemente circumstantiale, atribute, nume predicative, predicate verbale); prepozitiile
74
si conjunctiile sunt instrumente gramaticale, cu rol de legtur n propozitie si n Iraz, nu au
autonomie sintactic. Prepozitiile si locutiunile prepozitionale se analizeaz mpreun cu alte prti
de vorbire (substantive sau substitute ale acestora).
b) Din punct de vedere sintactic, prepozitiile exprim raporturi numai n propozitie, pe cnd
conjunctiile au rol si n propozitie, si n Iraz.
c) Adverbele au clase precis delimitate semantic, cu putine treceri de la o clas la alta, pe cnd
prepozitiile si conjunctiile sunt mai putin specializate.
d) Numrul locutiunilor prepozitionale si conjunctionale creste.
e) Exist tendinta de a se stabiliza sensurile si ntrebuintrile unor prepozitii si conjunctii.
NOTE:
1
CI. Gh. Constantinescu - Dobridor, 1996, p.342, unde sunt interpretate drept conjunctii
compuse.
2
Vezi G. Constatinescu - Dobridor, 1996, p. 343-344.
3
Vezi Mioara Avram, 1997, p.280.
4
Vezi Iorgu Iordan, Vladimir Robu, 1978, p.422.
5
Vezi Iorgu Iordan, Valeria Gutu Romalo, Alexandru Niculescu, 1967, p.290-291; Mioara
Avram, 1997, p.281-282.
6
Pentru detalierea compartimentului reIeritor la Iolosirea conjunctiilor vezi Gheorghe Doca,
Limba roman III. Probleme de sinonimie gramatical i de cultivare a limbii, Bucuresti, EUB,
1996, p.135-136; 196-197; 211-212; 247
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
DOOM
2
GLR
Pan Dindelegan, Gabriela, 2003.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIV
GALR

NTREBRI
1.Ce este conjunctia?
2. Care sunt conjunctiile si locutiunile conjunctionale coordonatoare si cum se subclasiIic ele?
75
3. Ce tipuri de conjunctii si locutiuni conjunctionale subordonatoare cunoasteti?
4. Ce prti de vorbire au rol de conjunctii?

EXERCITII DE AUTOEVALUARE
1. Demonstrati cu exemple valorile morIologice ale cuvintelor de, i.
3. ExempliIicati n contexte conjunctii si locutiuni conjunctionale de cauz, conjunctii si
locutiuni conjunctionale concesive.
5. INTER1ECTIA
1. Caracteristici
Interjectia este partea de vorbire neIlexibil, cu intonatie exclamativ, care exprim stri
suIletesti, senzatii si maniIestri de voint (ndemn sau adresare) sau care reproduce sunete si
zgomote din natur.
Termenul generic se reIer, de altIel, att la interjectiile propriu-zise (interfectie Ir.
interfection lat. interfectio, -onis ,intercalare, ,insertie, ,ceea ce este asezat la mijloc, ct si la
onomatopee (onomatopee Ir. onomatopee, cI. gr. onoma ,nume, opoieien ,a Iace), numite si
cuvinte imitative.
Tratat, n general, drept cuvnt invariabil care exprim o reactie aIectiv, intens, interjectia
se deosebeste nu numai de prtile de vorbire Ilexibile, dar si de cele neIlexibile, prin diIerite
particularitti de ordin semantic si sintactic.
Senzatiile, strile suIletesti sunt exprimate direct, prin interjectiile propriu-zise, si indirect, prin
onomatopee. IndiIerent de natura lor, interjectiile sunt aproape lipsite de continut semantic. Ele
sugereaz, Ir a denumi ori a stabili raporturi, stri Iizice si psihice (aprobarea, mirarea, ndoiala,
bucuria, ironia, insistenta etc.) ori imit sunete si zgomote din natur.
Din perspectiva posibilittilor de integrare ntr-un lant sintagmatic, cele mai multe interjectii
sunt unitti sintagmatice neintegrate, baza lor nu actualizeaz o Iunctie. Adesea, ele apar n
propozitii sau n Iraze Ir a avea o legtur sintactic cu acestea, ca nsotitoare ale verbelor la
imperativ, ale substantivelor n cazul vocativ sau chiar ale propozitiilor interogative ori
exclamative: ,Ia vino aici!; ,Mi omule, spune adevrul!; ,Jai, ce minunat priveliste! O parte
dintre interjectii pot ndeplini calitatea de prti de propozitie, deci au Iunctie sintactic: ,Iat ce vei
Iace!; ,Zu c nu stiu.
Din punctul de vedere al Iormei, interjectiile au, n general, corp Ionetic redus si Iix: o vocal (e, a, o)
sau mai multe (ei, au, ia), una sau dou consoane nsotite sau nu de vocal (t, s; ah, uf), o silab (a, na,
76
ptiu), silabe repetate (ta-ta-ta, pu-pu-pu, ga-ga). Posibilittile combinatorii la nivelul sunetelor sunt
diverse. Mai Irecvente sunt situatiile de plasare a unei vocale n centrul corpului Ionetic si mult mai
rare cazurile n care interjectia este construit numai din grup consonantic.
Prin natura lor, interjectiile sunt speciIice limbii vorbite, de obicei tin de stilul Iamiliar: m,
:u, uite, na, ehe etc. Cteva interjectii reprezint apeluri sau comenzi Iolosite n anumite limbaje
speciale: aport, halt, alo. n limba literar, interjectiile apar n stilul beletristic, rolul lor Iiind acela
de mrci ale oralittii si ale aIectivittii.
Clasificarea interjec(iilor
Interjectiile se clasiIic dup mai multe criterii: origine, structur, sens, disponibilitti
sintactice.
1
1. Dup origine si provenient, interjectiile sunt:
primare (mostenite din latin): :u, vai;
mprumutate din diIerite limbi: din vechea slav- aleluia, amin; din turc - aferim, aman, bre,
haide, halal; din bulgar - ia, iat, na; din rus - paol; din Irancez- alo, aport, bravo, mar,
mersi, pardon, parol, ura; din italian - basta; din englez - stop; din latina clasic - salve,
vivat; din maghiar - servus.
Unele interjectii apar n aceeasi Iorm sau ntr-o Iorm oarecum apropiat n mai multe limbi,
Iiind socotite internationale: alo, bravo, stop, ura;
create n limba romn: ah, aha, a, baldabac, bar, ba:, cea, cioc, car, clap, cling, de,
ehe, ei, fa, fleac, gogalt, ha, haiti, fap, leop, lipa, oleoleo, oho, m, mi, mre, nani,
nea, pac, pic, pis, pas, pleosc, plici, poc, ptii, ptiu, puf, scart, sac, sst, vaf, :brr, :dronc,
:dup, :varr;
provenite din alte prti de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale: din substantive: fa,
f (substantivul fat la cazul vocativ), Dumne:eu, foc, moarte, pcat, dracu, dracului,
naiba, naibii etc.(substantive cu Iorm de nominativ sau dativ); din verbe: poftim, p:ea,
uite; din adverbe: a, pi (adverbele aa, apoi).
Nu trebuie considerate interjectii unele cuvinte cu valoare exclamativ sau de adresare, care
si-au pierdut sensul initial: substantive, adjective sau adverbe, unele Icnd parte din locutiuni
verbale: afutor ( locutiunea verbal veniti in afutor), linite (faceti linite), tcere (pstrati
tcerea), fos ( stati fos), drepti (stati drepti), stai (stai pe loc). Acestea constituie propozitii cu
predicatie implicit.
2. Dup structur, interjectiile sunt:
77
simple, avnd aspectul unei singure unitti de expresie: ah, bre, boc, ia, m, na, vai
(neanalizabile) sau iat, iact, haide, teleap, tralala (Iormate prin compunere din
termeni sudati).
compuse din termeni care pot Ii identiIicati: nani-nani, pa-pa, hei-rup, ding-dang, haida-de,
tura-vura, tic-tac, trosc-pleosc, hodoronc tronc.
3. Dup sens, interjectiile exprim:
senzatii si stri suIletesti variate: durere - au, ah, oh, of, uf, vai, vleu; Irig-brr, bruuh,
uh; oboseal -o, oh, of, uh, vai; team - ah, aoleu, brr, hait; nemultumire - de, deh, ah,
na, of, tt; dispret - ptii, ptiu, halal; regret - aoleu, de, mre, vai; nostalgie - ah, ehe, vai;
ndoial - de, hm; mirare - aa, au, oo, mi; satisIactie: ah, ha, a, o; admiratie - a, ah, m,
ehe; entuziasm - bravo, ura; amenintare - alei, alelei, aoleu, vai; au valoare Iatic: alo,
aha, ihi.
Multe dintre aceste stri pot Ii exprimate printr-o singur interjectie. AstIel, sunt socotite
polisemantice: ah, oh, vai, ei, de, mi, na, o, a etc.
maniIestarea vointei sau a dorintei: un ndemn, un ordin - hai, hei, hep, ho, na, nani, st,
tst; chemarea, ndemnul, oprirea, dirijarea mersului animalelor - bar, cea, his, ho, prr,
o, ta, ptru, ciu, pui, pis; adresarea, atragerea atentiei - bre, m, fa, f, ei, mi, alo, ia,
iat, iaca.
Interjectiile care exprim maniIestri de voint se apropie ca sens de substantivele n vocativ
sau de verbele la imperativ: m, mi, bre, iat. Sensurile multor interjectii reies din context. AstIel,
aceeasi interjectie exprim att stri emotionale, ct si maniIestri de voint; ele Iunctioneaz ca
polisemantice: ei, ia, m, mi, ah.
sunete si zgomote din natur. Onomatopeele, numite si interjectii imitative, sunt
numeroase: bang, balang, boc, buf, cioc, clant, clap, cling, dang, fal, fleoc, hat, he-he,
huta, fap, fart, lipa, mac, miau, mor, oac, pac, poc, pas, sforr, toc, tranc, trosc, :dup,
:vac, :dronc.
Unele onomatopee redau sunete care nsotesc acte Iiziologice omenesti: hart, buf, gogalt,
hac, hor, hapciu, toc etc. Altele redau sunete emise de animale, psri si insecte: behehe, car, clonc,
cotcodac, cucu, cucurigu, ga-ga, ham-ham, lipa-lipa, marr, morr, piu.
Interjectiile imitative sunt relativ asemntoare cu sunetele si zgomotele din natur, nu
identice cu acestea. Faptul se poate veriIica prin Iormele asemntoare ale onomatopeelor din
diIerite limbi. n constiinta vorbitorilor, sunetele sau zgomotele trezesc diIerite impresii. Percepute
n mod variat, ele au o valoare expresiv mai mare sau mai mic, n Iunctie de vorbitor, ca atare
sunt redate diIerit. Asa se explic variantele Iormale ale multor interjectii: trosc/trasc; tronc/tranc;
trop/trap; fleac/fleoc; pac/pac etc.
78
4. Dup disponibilittile sintactice, interjectiile sunt:
unitti integrate ntr-un lant sintagmatic, a cror baz actualizeaz o Iunctie sintactic.
De exemplu, complement direct: ,Am auzit poc!; atribut interjectional: ,Halal om!;
nume predicativ: ,E vai de el!
unitti neintegrate ntr-un lant sintagmatic, ca si vocativele sau cuvintele incidente,
unitti a cror baz nu actualizeaz o Iunctie sintactic.
Aceast categorie cuprinde interjectii independente care au valoarea unor propozitii
independente, neanalizabile. AstIel de interjectii au continut aIirmativ sau negativ, Iiind
Iolosite n rspunsurile la interogative, ori pot Ii interjectii Iolosite n cadrul Irazei ca
reprezentante ale stilului direct: a, aha, ehei, ei, hm, vai, :u s.a. De cele mai multe ori ele
sunt urmate de semnul exclamrii sau de virgul: ,Aha! Aici erati!; ,Jai, am ntrziat!; mai
rar, de linia de pauz sau de paranteze: ,Te invit - :u - la ceai!
Interjectiile neintegrate n propozitii nsotesc adesea substantive n cazul vocativ: m, mi,
bre, hi: ,Mi Ioane, de ce spui asta?; ,Vino, Iat hi! sau verbe la imperativ ori conjunctiv
cu valoare imperativ: ,Ia vezi!; ,Ia s vedem!. Ele nu se despart prin virgul de
substantivele n cazul vocativ, nici de verbele la imperativ sau conjunctiv cu valoare
imperativ.
n alte situatii, interjectiile nlocuiesc substantivele n cazul vocativ sau verbele la imperativ:
,Mi, uit-te mai bine!; ,Nani! Nani!.
unitti regente n raport cu alte unitti sintactice la nivelul propozitiei si al Irazei.
n propozitie, constituie regent pentru diIerite Iunctii sintactice: complement direct: ,Iat o
cas!; complement circumstantial de loc: ,Haideti acolo!; element predicativ suplimentar:
,n sIrsit, iat-v bucurosi!
n Iraz, interjectia cere subordonate diIerite: conditional: ,Jai de voi /dac nu ajungeti la
timp.; cauzal: ,Hai, /c ntrziem; completiv direct: ,Iat /ce ti-am adus!
2. Rela(iile interjec(iilor cu alte clase lexico-gramaticale
Unele interjectii, ndeosebi onomatopeele, constituie elemente n structura unor locutiuni
verbale deosebit de expresive: a se da huta, a da cu sac, a face buf, a face ciuti, a face nani,
a face poc, a face tranc, a face :dup, a da cu huideo etc.
Altele sunt incluse ca elemente Iormative n structura unor locutiuni adverbiale de Iactur
popular: car-mar, cu chiu cu vai, iac-aa.
Multe interjectii din categoria onomatopeelor devin baze de derivare pentru verbe ori locutiuni
verbale: boc a bocni; balang a blngni; buf a bufni; cioc a ciocni; car a
carai; cronc a croncni; dang a dngni; fa a faai; groh a grohi; ham a
79
hmi; mac a mcni; miau a mieuna; mar a marai; of a ofta; pac a pcni; scart
a scartai; trop a tropi; vai a se vita.
De la unele interjectii, prin articulare cu articol hotrt sau nehotrt, s-au Iormat
substantive: of oful / un of; vai vaiul / un vai.
Locu(iunile interjec(ionale
Acestea sunt grupuri de cuvinte care prezint o unitate de sens cu interjectia. n structura lor apar
mai ales substantive si verbe, dar si adjective, pronume, adverbe, prepozitii sau unele interjectii: apoi
de, ei da, au:i colo, ca s ve:i, ti-ai gsit, na-ti-o bun, nu :u, pe naiba s.a. Putin Irecvente si, mai
cu seam, discutabile, ele au, n general, comportarea unor constructii incidente. Opiniile
lingvistilor cu privire la statutul locutiunilor interjectionale sunt diIerite. Unitatea de sens cu
interjectia l determin pe Gh. Constantinescu-Dobridor s includ n categoria locutiunilor
interjectionale numeroase Iormatii: Doamne Dumne:eule, Doamne iart-m, maic sfant,
slav Domnului, pcatele mele, ve:i Doamne, vai maica mea.
2
Posibilitatea disocierii elementelor componente si a substituirii unora cu altele sunt un
argument pentru Cecilia Cptn de a considera expresii, nu locutiuni, structuri precum:
Doamne ferete, Doamne iart-m, drag Doamne, pcatele mele, ia te uit, ia ascult, ia
ve:i.
3
Sugernd diIerite stri emotionale, locutiunile interjectionale, ca si expresiile, sunt speciIice
limbii populare si Iamiliare. Pentru c nu sunt structuri legate sintactic de unittile propozitiei,
multi lingvisti le socotesc propozitii neanalizabile.
NOTE:
1
Cele mai multe lucrri de gramatic sunt unitare n acest sens: Mioara Avram, 1997, p. 292-
295; Gh. Constantinescu-Dobridor, 1996, p.306-311; C. Dimitriu, 1976, p.380-383.
2
Vezi Gh. Constantinescu - Dobridor, 1996, p.319.
3
Vezi Cecilia Cptn, op.cit., p.177.
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
DOOM
2
GLR

80
BIBLIOGRAFIE FACULTATIV
GALR

NTREBRI
1. Ce este interjectia?
2. Cum se clasiIic interjectiile dup sens? Dati exemplu pentru Iiecare tip.
EXERCITII DE AUTOEVALUARE
1. Demonstrati n contexte conversiunea interjectiei.
3. Precizati cel putin cinci stri suIletesti si sezatii exprimate prin interjectii si
exempliIicati- le n contexte.
BIBLIOGRAFIE LINGVISTIC GENERAL
Academia Romn, Gramatica limbii romane, ed. a II-a, vol. I, II, 1963.
Avram, Mioara, Gramatica pentru toti, ed. a II-a, Bucuresti, Ed.Humanitas, 1997.
Avram, Mioara, Probleme ale exprimrii corecte, Bucuresti, Editura Academiei, Bucuresti,
1987.
Brncus, Grigore, Limba roman contemporan. Morfologia verbului, Universitatea din
Bucuresti, 1976.
Cptn, Cecilia, Limba roman. Locutiunile, Craiova, Editura Universitaria, 2000.
Ciompec, Georgeta, Incercare de definire contextual a adverbului romanesc, n SCL, XXV,
1974, nr.1, p.25-35.
Constantinescu-Dobridor, Gh., Morfologia limbii romane, Bucuresti, Ed. Vox, 1996.
Coteanu, Ion, Gramatica de ba: a limbii romane, Bucuresti, Editura Albatros, 1982.
Dimitriu, C., Gramatica limbii romane explicat. Morfologia, Iasi, Editura Junimea, 1979.
Gutu Romalo, Valeria, Semiauxiliarele de mod, n SG I, Bucuresti, EA, RPR, 1956, p.57-81.
Gutu Romalo, Valeria, Morfologie structural a limbii romane, Bucuresti, EARSR, 1968.
Iordan, Iorgu, Gutu Romalo, Valeria, Niculescu, Alexandru, Structura morfologic a limbii
romane contemporane, Bucuresti, ES, 1967.
Iordan, Iorgu, Robu, Vladimir, Limba roman contemporan, Bucuresti, EDP, 1978.
Irimia, Dumitru, Structura gramatical a limbii romane. Jerbul, Iasi, Editura Junimea, 1976.
Pan Dindelegan, Gabriela, Teorie i anali: gramatical, Bucuresti, Editura Coresi, 1992.
81
* Dictionar General de Stiinte. Stiinte ale limbii, autoare: Angela Bidu-Vrnceanu, Cristina
Clrasu, Liliana Ionescu-Ruxndoiu, Mihaela Mancas, Gabriela Pan Dindelegan, Bucuresti, ES,
1997.
CUPRINS
Pagina
Verbul..........................2
Adverbul..........................41
Prepozitia.........................55
Conjunctia........................64
Interjectia.........................74
82