Sunteți pe pagina 1din 4

Stalinismul sau totalitarismul exemplar -mitul ereditatii politice a lui Lenin Exista o fidelitate absoluta fata de ideile si deciziile

le lui Lenin-autoritate absoluta in cadrul unui partid de monopol,structurat piramidal in care rolul sau central deriva din chiar principiile ideologice->partidul nu poate gresi pt ca e singurul detinator al legilor obiective ale dezvoltarii sociale si ale progresului. -deciziile conducatorului suprem nu pot fi nici criticate nici blocate pt ca el reprezinta personificarea ideologica a partidului de cadre. -considerat continuatorul legitim al lui Lenin,Stalin a stiut sa beneficieze de toate avantajele oferite de mitul unitatii partidului si monopolitismul puterii-> a reusit neutralizarea adversarilor si impunerea constituirii socialismului intr-o singura tarasi a luptei de clasa, a revolutiei sociale totale->toate acestea in conditiile presiunii sist.capitalist mondial asupra primului stat socialist din lume. Stalin impune modernizarea economica in conformitate cu legile economice ale socialismului:colectivizare fortatasi industrializare accelerata->clivajul sat-oras. Justificarea ideologica a teoriei: -atomizarea societatii sovietice Masuri care au asigurat succesul proiectului politic al lui Stalin ::printr-un discurs in termeni dihotomici ex:tarism-revolutie,dradator-eroau,etc se legitima lipsa de clasa prin favorizarea categoriilor sociale cu interese opuse -procese spectaculoase sau demonstrative:prin neutralizarea si umilirea dusmanilor politici,functia procesului-spectacol este de a legitima noul sistem de valori in curs de consolidare si indirect de a legitima teroarea. -crearea statului de drept totalitar:prin manipularea vointei populare,se cauta obtinerea legitimitatii masurilor de teroare -consolidarea stattului:partid si apoi a partidului-stat,initial stat al muncitorilor si taranilor,apoi stat al intregului popor,el se va transforma intr-un monopol al fortei in mainile unei elite conducatoare alcatuita din activisti de partid->o birocratie care va controla toate activitatile sociale si care e integrata in structura partidului -crearea omului nou si rotatia cadrelor:omul nou se caracterizeaza prin vointa lui revolutionara si credinta in justetea cauzei,el trebuie sa aiba o atitudine intransigenta fata de aceia care sovaie,trebuie sa puna mai presus interesele generale de cele particulare -oligarhia partidului va fi inlocuita prin valuri succesive de cadre de rezerva care vor anihilastabilitatea si securitatea locurilor de munca si vor inabusi orice incercare de rezistenta. -rolul politiei politice in amplificarea terorii si consolidarea sistemului:politia politica va deveni instrumentul privilegiat al lui Stalinpt controlul societatii sovietice prinanplificarea terorii la cote inimaginabile -CEKA,KGB-politia politica nu se va supune controlului din partea statului ci doar se va supune comandantului suprem,politia politica va ajunge un stat in stat,imposibil de a fi controlata

-dictatorul cade inplasa propriei sale puteri caci pe masura ce legitimitatea regimului se diminueaza forta de coercitie se intensifica si organele de represiune isi impun propria logica functionarii sistemului. Stalinismul n prima faz, de la cucerirea puterii si pn la mbolnvirea lui Lenin (1922) ceea ce caracteriza Partidul Bolsevic era dezbaterea de idei din interiorul partidului care nu-i afectau nici deciziile guvernamentale, nici ideologia, nici interesele stategice: Unitatea este una din cheile gndirii si demersurilor lui Lenin. Obsesia unittii a marcat evolutia partidului, a scandat istoria sa, ea explic lipsa de rezistent fat de partid, fat de Lenin. () Acest principiu unitar impune membrilor partidului o fidelitate absolut nu fat de ideile lor, ci fat de deciziile echipei conductoare sau ale conductorului suprem. Autoritatea de care Lenin se bucura printre colaboratorii si din ratiuni istorice vointa sa; constanta sa; rolul jucat n construirea partidului devine un principiu central al vieii partidului pe care l vor mosteni toti succesorii. Se cunoaste, astfel, rolul de arbitru al lui Lenin n disputele violente dintre Trotki si Stalin, Zinoviev si Kamenev, pe de o parte, Buharin, pe de alta.Monolitismul puterii personale se afl n monopolul puterii partidului ca partid de cadre, structurat piramidal, n care rolul secretarului general deriv din principiile ideologice si organizatorice ale acestui partid de tip nou: din centralismul democratic si democratia intern de partid. Partidul e detasament de avangard al clasei muncitoare, singura care se afl n posesia legilor obiective ale dezvoltrii sociale si progresului: deciziile sefului nu pot fi nici criticate, nici blocate pentru c ele reprezint personificarea ideologic a partidului de cadre. Pn aici nu exist deosebiri de esen ntre fizionomia partidelor de dreapta sau de stnga. Deosebirile apar odat cu arsenalul ideologic si tehnicile de propagand specifice ntrebuintate pentru aplicarea utopiei radicale. Acum apare n prim-plan geniul diabolic al lui Stalin, rece si meticulos, maniera n care a stiut s exploateze si s profite de avantajele situatiei. Maniera n care a stiut s teas pnza de pianjen n jurul lui Lenin, pregtind conditiile pentru eliminarea potentialilor adversari sau pretendenti la functia suprem.Erijndu-se n continuator legitim al lui Lenin, Stalin a stiut s beneficieze de toate avantajele pe care i le confereau mitul unitii partidului si monolitismul puterii ce decurgea din nssi structura organizatoric a partidului. Centralizarea puterii deriv din legitimitatea politic a funciei si din conditia de continuator legitim al ideilor leniniste. Acestea, combinate, i permit s-si neutralizeze adversarii, n primul rnd, ca aprtor al dogmei infailibile: ideologia marxist-leninist, a crei versiune caricatural o poate apra si impune cu ajutorul vechilor cadre de partid, n lupt cu ideile rivale ale lui Troki, Buharin, Zinoviev, Kirov, Kamenev. Astfel, n timp ce Troki milita pentru revoluia mondial i pentru exportul de revoluie, Stalin reuise s adopte, ca linie oficial a partidului, teza construirii socialismului ntr-o singur tar, nconjurat de dusmani si teza ascutirii luptei de clas dup fiecare etap de construire a noii societti. Aceste teze au avut un impact politic decisiv n consolidarea legitimitii ei pe plan internaional, n special n cadrul miscrii comuniste si muncitoresti, unde

orice greseal intern (crime, excese ale cultului personalittii, abateri grave de la linia oficial a teoriei) erau scuzabile n numele greuttilor inerente ntmpinate de prima tar care construia un alt mod de productie. La adpostul acestor campanii publicitare, mai mult dect binevoitoare, Stalin a putut pregti n tihn o revolutie social total, iniiat de sus, care va marca profund raporturile dintre societatea civil sovietic si sistemul ei politic.Modernizarea economic a U.R.S.S., impus de Stalin, n conformitate cu legile economice ale socialismului, prin colectivizarea forat si industrializarea accelerat, rup n dou societatea sovietic prin instituirea clivajului sat-oras.Trnimea, neavnd o constiint de clas revolutionar, ci una conservatoare sau traditional, trebuia ajutat s se lepede de instinctul atavic al posesiei si propriettii private. 2. Justificarea ideologic a terorii este cheia de bolt a totalitarismului sovietic, placa turnant pe care se bazeaz toate aciunile si tactica lui Stalin n vederea acaparrii puterii totale. Ea se sprijin pe urmtoarele msuri care au marcat ordinea revolutionar si au asigurat succesul proiectului politic al lui Stalin: a) Atomizarea societii sovietice cu ajutorul cuplurilor dihotomice din discursul ideologic. Cuplului tarism-revolutie sau chiar expoatare-eliberare; se adaug cuplurile trdtorerou;muncitor fruntas-sabotor; chiabur-tran srac, muncitori-trani; muncitori necalificati specialisti. Aceste cupluri, centrate n special n jurul sintagmei clas muncitoare,legitimeaz lupta de clas prin favorizarea categoriilor sociale cu interese opuse. b) Procesele spectacol sau demonstrative . Spre deosebire de procesele politice clasice, care opun pe acuzai si pe acuzatori ntr-un conflict politic real si care respect regulile procedurale, oralitatea si contradictorialitatea, functia procesului-spectacol este de a legitima noul sistem de valori n curs de consolidare si, indirect, de a legitima teroarea. Vechii adversari ai lui Stalin: Buharin;Zinoviev; Kamenev nu numai c renunt la ideile lor, dar n memorii disperate si repetate ei cersesc ttucului iertarea, asigurndu-l de fidelitatea lor si regretnd rtcirile din trecut fat de orientarea genial a printelui popoarelor. Mai mult, n timpul precesului Buharin a recunoscut toate capetele de acuzare imaginare mpotriva lui si a cerut o pedeaps exemplar pentru el nsusi. Cnd s-a pronunat sentina la moarte prin mpuscare a sfrsit strignd: Triasc tovarsul Stalin! c) Crearea statului de drept totalitar se bazeaz pe combinaia dintre msurile de urgen i un legalism crescnd. Asocierea terorii si a dreptului confer legitimitate juridic tuturor msurilor teroriste prin validarea lor de ctre vointa popular care, n cadrul democratiei populare, atinge aproape unanimitatea. Dar si vointa popular este trucat si manipulat, prin mecanismele terorii, la fel cum legalitatea este una de parad. Teroarea si legalitatea sunt cele dou aspecte inseparabile ale unei aceleiasi atitudini totalitare. Teroarea creeaz imprevizibilul, legalitatea restaureaz previzibilitatea. d) Consolidarea statului-partid si, apoi, a partidului-stat. Ca stat al dictaturii proletariatului, statul sovietic este voina clasei dominante ridicate la rang de lege. Iniial, stat al muncitorilor si tranilor, stat al ntregului popor, statul va deveni monopolul forei n minile unei elite conductoare compus din activistii de partid,

aparatciki si din membrii temutului NKVD. Acest stat va da nastere unei birocratii numeroase care vor controla total activitile sociale, fiind controlate, la rndul lor, de cele dou instituii, pn cnd vor fi nghitite n structura monoorganizational a partidului. e) Crearea omului nou si rotaia cadrelor. O form indirect de control asupra societtii era inocularea n inconstientul noilor elite si echipe de cadre c nimeni nu este de nenlocuit. Progresiv cu consolidarea puterii personale, oligarhia partidului va fi nlocuit prin valuri succesive de cadre de rezerv care vor anihila stabilitatea si securitatea locurilor de munc si vor nbusi orice ncercare de rezisten, datorit nencrederii n noii veniti. Aceast clas instabil trebuia s execute, n schimbul avanatajelor temporare, indicatiile de sus, concurnd pentru a intra n gratiile stpnului de la Kremlin, n ndeplinirea sarcinilor, n spionarea si delatiunea reciproc. Prin aceste caracteristici, clasa politic din anii 40 si-a subminat bazele puterii proprii si a declansat cultul desntat al personalittii. Voina lui revolutionar si credinta n justetea cauzei trebuiau s transcend de fiecare dat instinctele lui naturale, ceea ce propaganda numea influente ale vechii societti. El trebuia s aib o atitudine intransigent fat de aceia care soviau sau se eschivau de la sarcini; trebuia s nfiereze cu mnie proletar orice atitudine defetist sau dusmnoas la adresa noii societti; trebuia s pun mai presus interesele generale dect cele particulare. Aceast credint n justetea cauzei a fost transformat de propagand ntr-un sistem de urmrire si delaiune general, ntr-un fel de bellum omnium contra omnes, cu efecte spectaculoase asupra eficienei controlului total si implicit, asupra atomizrii societii civile. De altfel, se cunoaste cazul pionierului Kovalov, larg popularizat, care la nou ani si-a trdat printii pentru c n cas criticau strile de lucruri din cadrul societii sovietice. f) Rolul poliiei politice n amplificarea terorii i consolidarea sistemului. Politia politic va deveni instrumentul privilegiat al lui Stalin n controlul societii sovietice si n consolidarea ei, prin amplificarea terorii la cote inimaginabile. Prin puterile dicretionare acordate, politia politic (CEKA; NKVD si apoi KGB) se va eschiva oricrui control din partea statului sau societii civile. Ea nu va fi rspunztoare sau obedient dect n fata secretarului general al partidului, deopotriv sef al statului si comandant suprem al fortelor armate. Aceast concentrare a puterilor ntr-o singur persoan va pregti nghitirea statului de ctre partid, apoi a statului-partid de ctre politia politic. Va ajunge s fie un stat n stat, imposibil de a mai fi controlat si care, datorit cresterii exponentiale a puterii sale, va face din propriul ei printe o marionet, adeseori obligat s joace o pantomim, un rol ingrat, acela de a justifica propriile ei actiuni.