P. 1
Drept Penal - parte speciala

Drept Penal - parte speciala

5.0

|Views: 4,689|Likes:
Published by btco

More info:

Published by: btco on Apr 21, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/14/2013

pdf

text

original

Universitatea “Spiru Haret” Facultatea de Drept

DREPT PENAL - PARTEA SPECIALA CURS SINTEZA

AUTOR prof. univ. dr. Gheorghe Diaconescu

Bucureşti - 2002
PRELIMINARII
1

1. - Destinatari - studenţii anului III - cursuri de zi si invatamant la distanta; studenţii anului IV - cursuri cu frecventa redusa. 2. - Durata - doua semestre. 3. - Obiect - studiul normelor penale speciale. 4. - Recomandări *. - Descifrarea si intelegrerea normei cuprinse in textele incriminatoare sunt de neconceput fara stăpânirea temeinica a cunostintelor despre factorii, conţinutul constitutiv si formele infracţiunii, cunostinte predate la disciplina dreptului penal, partea generala. In consecinta, se impune, prioritar, recapitularea urmatoarelor module doctrinare: generic obiectul juridic a. - Obiectul ocrotirii penale special obiectul material activ b. - Subiectii infractiunii participaţia penală pasiv elementul material c. - Latura obiectiva urmarea imediată raportul de cauzalitate
directă indirectă cu prevedere 2

intenţia

formele vinovăţiei mobilul

culpa

d. - Latura subiectiva

fără prevedere praeterintenţia

actele preparatorii

proprie improprie perfectă

e. - Formele infracţiunii

tentativa

imperfectă absurdă

consumarea epuizarea

*. - Intelegerea schemei de incriminare a unei fapte socialmente periculoase, precum si de analiza si interpretare a normei penale este incomparabil mai lesnicioasa si profitabila decat memorizarea mecanica a prelegerilor orale sau scrise. Asadar, este util si important a se deprinde mecanismul de patrundere in intimitatea normei penale si de identificare a componentelor infractiunii examinate, in cursurile consultate urmand a se cauta si retine doar particularitatile ce caracterizeaza o infractiune sau alta. *. - Accesul la filonul doctrinar si asimilarea acestuia sunt considerabil facilitate de lecturarea jurisprudentei in materia infractiunii studiate - in paralel cu literatura de specialitate -, spetele fiind publicate in repertorii/culegeri/buletine informative de practica judiciara, indicate in bibliografia din finalul cursului.

3

*. - Asistarea la cat mai multe sedinte de judecata ofera viitorului jurist practician posibilitatea de a intra in atmosfera de lucru specifica pretoriului judecatoresc, de a se familiariza cu procedurile practicate si modul in care intervin si sustin punctele de vedere - de regula divergente - subiectii oficiali si participantii la proces. 5. - Quid prodest. Pe termen scurt - disciplina este programata cu examen de an si nominalizata ca una dintre materiile la care se sustine examenul de licenta. Pe termen mediu si lung - disciplina este absolut implicata si indispensabila in practicarea majoritatii profesiunilor juridice: magistratura (parchet si instante judecatoresti), avocatura, cercetare stiintifica si invatamant superior, cercetari penale si investigatii speciale (politie, jandarmerie,servicii de informatii interne si externe). Procesele penale, desi mai putin numeroase decat cele civile, ocupa un loc insemnat in tabloul prestatiilor judiciare, iar hotararile pronuntate de magistrati in astfel de cauze declanseaza reverberatii severe, adesea ireversibile asupra individului, interzis sau limitat in a participa la viata sociala in laturile esentiale ale acesteia: spirituala, familiala, materiala, politica, profesionala, etc. Insusirea temeinica si aprofundata a teoriei si practicii judiciare in materie penala reprezinta - alaturi si in indispensabila conexiune cu inteligenta, seriozitatea, spiritul justitiar, onestitatea si pasiunea practicianului - o premisa sine qua non si de prima marime in exercitarea nobilelor profesiuni menite a ocroti eficient interesele societatii si ale statului, interesele, drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului impotriva faptelor ilicit penale. Totodata, resursele si valentele individuale amintite se constituie intr-un antidot redutabil al erorilor judiciare, aceste rateuri impardonabile in instrumentarea unor cauze, care sunt de natura a deturna dramatic si nedrept destinul unor oameni inocenti. 6. - Structura cursului.

4

Normele penale speciale - care formeaza obiectul de studiu isi au sediul, pe de o parte, in Codul Penal, pe de alta parte, in numeroase legi speciale si extrapenale. Legiuitorul a sistematizat normele in partea speciala a Codului penal folosind criteriul obiectului juridic generic, in alte cuvinte, criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme - lezate sau puse in pericol prin savarsirea faptelor incriminate. In raport cu aceasta gandire, au fost alcatuite 11 grupuri mari de infractiuni - individualizate prin denumirea “titluri” -, grupuri organizate in continuare, dupa caz, in subdiviziuni - “capitole” si “sectiuni”. Succesiunea incriminarilor a fost ordonata pe criteriul importantei relatiilor sociale care fac obiectul ocrotirii penale, respectiv pe o scara descrescatoare, de la cel mai important spre mai putin important, de la cel mai grav spre o gravitate redusa. De la aceasta ierarhizare a grupurilor de infractiuni fac exceptie infractiunile reglementate in Titlurile X si XI, al caror obiect juridic priveste relatii de ordin special, care nu pot intra in ierarhizarea relatiilor sociale obisnuite. Structura integrala a Codului penal - partea speciala, este aceea reprodusa in continuare.

5

Normele penale cuprinse in legi speciale si legi extrapenale au fost sistematizate in literatura de specialitate, la randul lor, tot pe criteriul obiectului juridic generic, in 8 capitole, dupa cum urmeaza: - Infractiuni contra unor drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului. - Infractiuni contra dreptului de proprietate intelectuala. - Infractiuni contra patrimoniului. - Infractiuni contra sigurantei circulatiei aero, navale si rutiere. - Infractiuni contra autoritatii. - Infractiuni contra unor activitati ori interese economice sau financiare. - Infractiuni contra sanatatii publice si mediului. - Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege.

A. INFRACTIUNILE IN
7

CODUL PENAL ROMAN.
TITLUL I Infractiuni contra sigurantei statului 1. - Tabloul infractiunilor
Art. 155 - Trădarea Art. 156 - Trădarea prin ajutarea inamicului Art. 157 - Trădarea prin transmitere de secrete Art. 158 - Acţiunile duşmănoase contra statului Art. 159 - Spionajul Art. 160 - Atentatul care pune în pericol siguranţa statului Art. 161 - Atentatul contra unei colectivităţi Art. 162 - Subminarea puterii de stat Art. 163 - Actele de diversiune Art. 164 - Abrogat

Art. 165 - Subminarea economiei naţionale
Art. 166 - Propaganda împotriva statului totalitar Art. 1661 - Acţiuni împotriva ordinii constituţionale

Art. 167 - Complotul Art. 168 - Compromiterea unor interese de stat
Art. 1681 - Comunicarea de informaţii false

Art. 169 - Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului
Art. 170 - Nedenunţarea Art. 171 - Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin

2. - Aspecte generale si comune
8

*. - Obiectul ocrotirii penale Infractiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relatiile sociale privind ocrotirea si apararea statului. Aceste relatii sociale sunt cele formate in legatura cu valorile sociale fundamentale care conditioneaza siguranta statului, in care sunt implicate asemenea valori si anume - unitatea, integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta nationala, ordinea constitutionala. Obiectul material. Infractiunile contra sigurantei statului sunt, de regula, lipsite de obiect material. Exceptie de la aceasta caracteristica generala fac unele fapte de tradare prin ajutarea inamicului - al caror obiect material il constituie aeronave, aparate, armament, diverse valori etc. predate sau procurate adversarului -, de tradare prin transmitere de secrete - documente sau date care constituie secrete de stat puse la dispozitia unei puteri straine ori agentilor acesteia -, de atentat care pune in pericol siguranta statului sau de atentat contra unei colectivitati - corpul persoanei/persoanelor asupra carora se actioneaza. *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste infractiuni, neparticularizat printr-o anume calitate, el putand fi deci orice persoana. La alte infractiuni insa, subiectul activ este calificat, absenta calitatii pretinse in textul de lege fiind de natura a conduce la o alta incadrare juridica. Astfel, la infractiunea de tradare, in toate cele trei modalitati normative ale acesteia, subiectul activ are calitatea de cetatean roman sau de persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului nostru; la infractiunile de spionaj si actiuni dusmanoase contra statului calitatea autorului este de cetatean strain sau de persoana fara cetatenie si nedomiciliata pe teritoriul roman; in sfarsit, subiectul activ al infractiunilor de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului este functionar. Infractiunile contra sigurantei statului sunt susceptibile a fi savarsite in oricare dintre formele de participatie - coautorat, instigare, complicitate. Unele din aceste infractiuni - complotul, subminarea puterii de stat presupun, necesarmente, o pluralitate de faptuitori. Subiectul pasiv al infractiunilor contra sigurantei statului este intotdeauna statul, iar la o singura infractiune - contra reprezentantului unui stat
9

strain - apare, alaturi de statul roman, un al doilea subiect pasiv, calificat prin calitatea lui de reprezentant al altui stat. *. - Latura obiectiva Elementul material. Infractiunile contra sigurantei statului se infaptuiesc, de regula, prin actiuni, sunt deci infractiuni comisive. Actiunile se pot materializa in felurite modalitati: transmiterea unor secrete de stat (in cazul infractiunii de tradare prin transmitere de secrete), actiune armata (subminare a puterii de stat), atentat impotriva unei personalitati a statului nostru ori a unui alt stat (atentatul care pune in pericol siguranta statului, respectiv infractiuni contra reprezentantului unui stat strain), distrugerea de bunuri materiale (actele de diversiune), transmiterea orala sau scrisa de idei, conceptii (propaganda in favoarea statului totalitar), initierea unei asociatii (complotul). In exceptie de la regula este infractiunea de nedenuntare, care se savarseste prin inactiune, fiind deci o infractiune omisiva. O cerinta esentiala a actiunilor-inactiunilor incriminate prin textele Titlului I consta in provocarea unei stari de pericol pentru siguranta statului. Aceasta cerinta, la majoritatea infractiunilor de acest gen, este prevazuta expresis verbis in textul incriminator - “periclitarea sigurantei statului” (art.157), “punerea in pericol a sigurantei statului” (art.160, art.169), “de natura sa slabeasca puterea de stat” (art.161 si art.162), “de natura sa aduca atingere in orice mod sigurantei statului” (art.163). In absenta cerintei esentiale evocate, fapta va fi incadrata in raport de trasaturile ei caracteristice (infractiuni impotriva patrimoniului, contra autoritatii, contra persoanei, etc). In legatura cu latura obiectiva a infractiunilor analizate mai este de retinut ca urmarea imediata a actiunilor-inactiunilor incriminate se caracterizeaza prin producerea unei stari de pericol pentru siguranta statului. Deci oricare dintre faptele descrise in primul titlu este apta sa creeze o atare consecinta, independent daca s-a produs ori nu o vatamare efectiva uneia din valorile proteguite penal. Ele apar, sub acest aspect, ca infractiuni de pericol, intrucat legea nu cere a se concretiza un anume rezultat, starea de pericol fiind implicita (intrinseca) faptei. *. - Latura subiectiva
10

Toate infractiunile contra sigurantei statului se comit, sub aspectul laturii subiective, cu intentie. Intr-o pozitie aparte, din punctul acesta de vedere, este doar infractiunea de nedenuntare, care poate fi savarsita atat cu intentie, cat si din culpa. La unele infractiuni, intentia este intotdeauna directa (tradarea), dar la cele mai numeroase infractiuni intentia se poate manifesta si ca indirecta. Existenta si felul intentiei se desprind din insasi materialitatea faptei, deci ex re. Nu se pretinde, pentru realizarea infractiunilor contra sigurantei statului, existenta unui mobil sau scop (cu unele exceptii), fiind indiferent ce interes l-a animat pe faptuitor sa faca actul prohibit (mobilul, o data dezvaluit si probat, poate servi doar la evaluarea naturii si intinderii pedepsei aplicate inculpatului). *. - Formele infractiunilor Legislatia penala in vigoare exclude, de principiu, incriminarea actelor de pregatire a oricaror infractiuni. Prin derogare de la acest principiu, unele acte de pregatire a infractiunilor reglementate in Titlul I au fost asimilate tentativei si incriminate (art.173, alin.2 Cod penal), derogare ce isi gaseste explicatia in gradul sporit de periculozitate sociala pe care il prezinta chiar si aceasta forma imperfecta de activitate. Tentativa se pedepseste la majoritatea acestor infractiuni (art.173, alin.1 Cod penal), in afara infractiunilor omisive si a infractiunilor de imediata consumare (atentatul**xx). Modalitati normative. Majoritatea infractiunilor contra sigurantei statului prezinta doua sau mai multe modalitati normative, adica doua sau mai multe feluri de actiuni care intra in continutul acelei infractiuni si sunt incriminate prin text. Deci continutul infractiunii poate fi exprimat, alternativ, prin mai multe variante ale laturii obiective, fiecare din acestea fiind insa expres descrisa in norma. De pilda, textul ce incrimineaza fapta de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului prevede trei modalitati normative: divulgarea secretului; detinerea in afara indatoririlor de serviciu de documente ce constituie secrete de stat; detinerea in afara indatoririlor de serviciu a unor
**

- Prin conceptul de “atentat” se intelege punerea in executare a actiunii menite sa suprime viata ori sa vatame integritatea corporala sau sanatatea persoanei care este subiectul pasiv, independent de faptul daca s-a produs rezultatul (faza consumata) ori nu (faza de tentativa). Deci tentativa, in cazul atentatului, este asimilata, prin vointa legiuitorului, infractiunii consumate, deoarece, inca de la incercarea actiunii, este cauzata urmarea imediata, care consista in starea de pericol pentru siguranta statului.

11

documente in vederea divulgarii. Tot astfel, la infractiunea de complot, sunt enuntate patru modalitati normative in care actiunea, intreprinsa in legatura cu o asociatie sau grupare al caror scop este de a savarsi una dintre infractiunile prevazute in art.155-156 C. pen. este incriminata: initierea, constituirea, aderarea si, respectiv, sprijinirea. . Sunt de semnalat unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei - o alta particularitate a infractiunilor contra sigurantei statului incidente in ipoteza in care participantul la savarsirea infractiunilor prevazute in acest titlu adopta conduita prescrisa in art.172 C. pen. 3. - Analiza (exempli gratia) infractiunii de SUBMINAREA PUTERII DE STAT**xx *. - Textul incriminator Art.162. - “Actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de stat se pedepseste cu detentiune pe viata, sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Orice alte actiuni violente savarsite de mai multe persoane impreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi”. *. - Explicarea unor concepte a. - Actiune armata. Actiunea armata presupune existenta obligatorie a urmatoarelor elemente de fapt. a.1. Constituirea unui ansamblu de persoane (formatiune, grup mai numeros sau mai putin numeros), nefiind de conceput realizarea unei actiuni armate de catre un singur autor, afara - desigur - de cazul persoanei care participa la savarsirea infractiunii sub alte forme (instigator, complice). a.2. Ansamblul de persoane trebuie sa fie inarmat - aceasta stare da caracter “armat” actiunii -, adica persoanele trebuie sa poarte arme.
**

- Sub aceasta incadrare juridica a fost condamnat Miron Cosma in legatura cu actiunea din 27.09.1991. La acea data un grup de persoane inarmate cu ciomege, rangi si alte obiecte contondente au patruns, in forta, in sediul Camerei Deputatilor, unde se desfasurau in momentul respectiv lucrarile Parlamentului Romaniei, pe care a ocupat-o aproximativ o ora. Intr-o atmosfera tensionata, determinata de prezenta in pretoriul puterii legislative a gruparii inarmate, Miron Cosma si unii lideri ai miscarii au pretins demisia Guvernului Romaniei si a Presedintelui statului, atunci in functiune. In conditii contradictoriu prezentate la acel timp si ulterior, in ziua urmatoare a avut loc demisia Guvernului.

12

Nu prezinta relevanta tipul armelor (de aparare sau de atac), daca ele sunt purtate “la vedere” sau discret, si nici daca sunt inarmati toti indivizii care alcatuiesc formatiunea sau numai o parte din acestia. Prin arme, in sensul legii penale (art.151, alin.1 C. pen.), se inteleg “instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozitiile legale”. Dispozitiile la care se refera textul de lege penala sunt cuprinse in Legea nr.17/1996, privind regimul armelor de foc si al munitiilor. De asemenea, potrivit alin.2 din acelasi articol, au fost asimilate armelor “orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac”. a.3. Ansamblul de persoane inarmate trebuie sa atace sediul unei institutii publice de interes central - Parlamentul, Guvernul, Presedintia, ministere, Radioteleviziunea s.a. - sau local - primarii, posturi de radioteleviziune, uzine cu productie speciala sau de insemnatate pentru economia nationala etc. Atacul nu presupune si folosirea armelor, ci doar prezenta acestora asupra atacatorilor, indiferent daca sunt exhibate sau disimulate. De asemenea, este lipsita de relevanta durata atacului, care poate fi doar de moment ori prelungit prin ocuparea obiectivului vizat. b. - Actiuni violente de natura sa atraga aceleasi urmari (art.162, alin.2 C. pen.). Aceste actiuni, altele decat cele “armate” - deci in aceasta varianta agresorii nu sunt purtatori de arme - se caracterizeaza prin violenta cu care se desfasoara - violentele putand fi fizice - lovirea unor functionari din institutiile atacate, a agentilor de ordine, a militarilor care asigura securitatea sediilor etc., dar si distrugerea unor bunuri, valori s.a. - sau psihice amenintarea sau batjocorirea persoanelor de mai sus. *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic al infractiunii este constituit din unul principal relatiile sociale privind siguranta statului, in acea dimensiune a sa care implica exercitarea puterii de stat fara nici o amenintare ce s-ar putea naste din interior - si unul secundar - relatiile sociale privind dreptul la viata, integritate corporala sau sanatate a persoanei si/sau relatiile sociale referitoare la integritatea bunurilor - atunci cand, prin actiunea pusa in lucru, sunt afectate, simultan, si aceste relatii. Obiectul material. Infractiunea de subminare a puterii de stat nu are obiect material, decat in eventualitatea in care actiunea se indreapta si
13

impotriva persoanelor ori a bunurilor, situatie in care obiectul material va fi corpul acelor persoane, dupa caz, structura si valoarea bunurilor. *. - Subiectii Subiectul activ al infractiunii este necircumstantiat de text deci el poate fi orice persoana. Aceasta infractiune se caracterizeaza printr-o pluralitate de subiecti activi, unicitatea subiectului fiind posibila - dar nu si obligatorie - la celelalte forme de participatie (instigare, complicitate). In literatura de specialitate s-a sustinut ca grupurile care intreprind “actiuni armate” sau “actiuni periculoase” trebuie sa fie compuse din minim trei persoane. Cat priveste realizarea grupului, este lipsit de relevanta daca o parte dintre subiectii activi nu raspund penal (minori sub 14 ani, iresponsabili mintali). Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar poate fi persoana ale carei interese sunt lezate atunci cand actiunea ce constituie elementul material al infractiunii se exercita asupra corpului acelei persoane ori persoana fizica sau juridica in cazul ca actiunea s-a rasfrant asupra bunurilor acesteia. *. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune, armata sau violenta - in raport de care fapta se incadreaza in primul sau in al doilea alineat al textului - dar, intotdeauna, printr-o fapta comisiva. Legea nu pretinde ca actiunea armata sau violenta sa produca efectiv urmarea prevazuta de text, respectiv sa slabeasca puterea de stat, ci doar ca ea “sa fie de natura”, deci sa aiba aptitudinea (sa fie susceptibila) de a slabi acea putere. In ce priveste modalitatile normative, textul prevede doua variante, respectiv “actiunea armata” si “alte actiuni violente”. Urmarea imediata la ambele modalitati normative consta in producerea unei stari de pericol pentru siguranta statului sau/si pentru integritatea fizica a persoanelor ori a patrimoniului persoanelor fizice si juridice, stari ce apar concomitent punerii in executare a faptei. Legatura de cauzalitate dintre actiune - armata sau violenta - si urmarea imediata rezulta ex re, ca la orice infractiune de pericol, adica din insasi actiunea intreprinsa.
14

*. - Latura subiectiva Infractiunea de subminare a puterii de stat se savarseste exclusiv prin forma de vinovatie intentie, fie directa, fie indirecta. La ambele variante ale infractiunii nu intereseaza mobilul care a determinat subiectul sa comita infractiunea si nici scopul urmarit de acesta. *. - Formele infractiunii Actele preparatorii sunt asimilate, in parte, tentativei - potrivit art.173, alin.2 C. Pen. - si deci ele atrag raspunderea penala a celor ce le savarsesc. Tentativa propriu-zisa la aceasta infractiune nu exista, deoarece urmarea imediata se produce, instantaneu, o data cu inceperea executarii actiunii “armate” sau “violente”. Va exista tentativa la infractiunea de subminare a puterii de stat numai in masura in care actele preparatorii savarsite de subiectul activ cad sub incidenta legii penale. Consumarea infractiunii se produce concomitent punerii in lucru a actiunii, moment ce coincide cu aparitia starii de pericol pentru siguranta statului sau/si a securitatii persoanelor.

TITLUL II Infractiuni contra persoanei 1. - Tabloul infractiunilor

INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI
15

Titlul II Capitolul I
Secţiunea I
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

OMUCIDEREA
Art. 174 omorul Art. 175 omorul calificat Art. 176 omorul deosebit de grav Art. 177 pruncuciderea Art. 178 uciderea din culpă Art. 179 determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Secţiunea II

LOVIREA ŞI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU SĂNĂTĂŢII
Art. 180 lovirea sau alte violenţe Art. 181 vătămarea corporală Art. 182 vătămarea corporală gravă Art. 183 lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte Art. 184 vătămarea corporală din culpă

Secţiunea III

AVORTUL
Art. 185 provocarea ilegală a avortului

Capitolul II

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI
Art. 189 lipsirea de libertate în mod ilegal Art. 190 sclavia Art. 191 supunerea la muncă forţată sau obligatorie Art. 192 violarea de domiciliu Art. 193 ameninţarea Art. 194 violarea secretului corespondenţei Art. 195 divulgarea secretului profesional

Capitolul III

INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ
Art. 197 violul Art. 198 actul sexual cu un minor Art. 199 seducţia Art. 200 abrogat Art. 201 perversiunea sexuală Art. 202 corupţia sexuală Art. 203 incestul Art. 2031 hărţuirea sexuală

Capitolul VI

INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
Art. 205 insulta Art. 206 calomnia

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic al acestei categorii de infractiuni este alcatuit din ansamblul relatiilor sociale referitoare la apararea drepturilor
16

fundamentale ale individului, cat si a acelor valori sociale care privesc viata, integritatea corporala si sanatatea, libertatea si demnitatea omului. La randul lor, subcategoriile de infractiuni insumate Titlului II au un obiect juridic propriu, constituit din relatiile sociale ce privesc fiecare dintre atributele esentiale persoanei, atribute ocrotite juridic prin textele incriminatorii (dreptul la viata, la integritate corporala si sanatate, la demnitate s.a.m.d.). Infractiunile contra persoanei au ori sunt lipsite de obiect material in raport cu natura dreptului persoanei impotriva carora sunt indreptate actiunile-inactiunile ilicite. In cazul in care fapta vizeaza dreptul la viata, la sanatate, la inviolabilitate sexuala etc., infractiunile au ca obiect material corpul persoanei (victimei) asupra careia se rasfrang consecintele fizice prejudiciante. In ipoteza agresiunilor psihice (morale) prin care se incalca un drept subiectiv legat de persoana victimei (dreptul la demnitate, libertate), infractiunile, in regula generala, sunt lipsite de obiect material. *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor examinate poate fi, in principiu, orice persoana; majoritatea textelor incriminatorii nu contin prevederi referitoare la o anume calitate pe care trebuie sa o aiba acesta. In particular insa, unele infractiuni au subiect calificat (mama la pruncucidere, barbat la seductie) ori o anumita calitate care determina incadrarea faptei intr-o modalitate agravata a infractiunii (sot sau ruda apropiata la omorul calificat, conducator de vehicul cu tractiune mecanica la ucidere din culpa). Participatia la savarsirea acestor infractiuni este, de asemenea de regula, posibila in toate formele - coautorat, instigare, complicitate. In cazul unor infractiuni participatia proprie este exclusa (uciderea din culpa) sau limitata la unele din formele acesteia (de pilda la viol participatia exista doar in modalitatea instigarii si complicitatii, coautoratul nefiind posibil). La majoritatea infractiunilor contra persoanei subiectul pasiv este necircumstantiat de textele incriminatorii. Acesta insa trebuie sa fie o persoana in viata; in caz contrar, diversele agresiuni - indreptate impotriva cadavrelor - intra sub incidenta altor prevederi penale. La unele dintre infractiuni subiectul pasiv este calificat - ca de exemplu copilul nou nascut la pruncucidere, persoana de sex feminin la seductie, s.a.
17

*. - Latura obiectiva Elementul material la infractiunile contra persoanei se exprima printr-o diversitate de actiuni (lovire, ucidere, raport sexual, ofensa), dar unele dintre aceste infractiuni se pot infaptui si prin inactiuni (omor, pruncucidere, ucidere din culpa); atat inactiunile, cat mai ales actiunile specifice infractiunilor contra persoanei pot fi realizate prin mijloace multiple si de mare varietate. Toate asemenea infractiuni provoaca o urmare imediata, prevazuta expres de lege (de pilda decesul persoanei la infractiunile de omucidere) sau implicita (raportul sexual la infractiunile privitoare la viata sexuala). La infractiunile de rezultat este necesar a se stabili raportul de cauzalitate dintre actiunea-inactiunea autorului si urmarea imediata a acestora, in vreme ce la infractiunile de simpla actiune nex-ul rezulta din insasi materialitatea faptei - ex re. *. - Latura subiectiva In cele mai multe cazuri infractiunile contra persoanei se savarsesc cu intentie, in ambele forme ale acesteia - directa sau indirecta (omorul, amenintarea, violarea secretului corespondentei, violul, insulta). Forma de vinovatie la unele dintre aceste infractiuni poate fi exclusiv praeterintentia (lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte) sau mixta - intentie ori praeterintentie - (vatamare corporala grava). In sfarsit, sunt si infractiuni contra integritatii corporale sau vietii ce se savarsesc din culpa (vatamarea corporala din culpa, uciderea din culpa). Scopul si mobilul, ca elemente ale laturii subiective, nu prezinta relevanta juridica, in cele mai multe cazuri, pentru realizarea infractiunilor examinate. In exceptie insa, elementul scop constituie o cerinta a existentei infractiunii (santaj, viol), cazuri in care intentia este calificata. Alteori mobilul si scopul caracterizeaza modalitatile agravate ale acestor infractiuni (savarsirea omorului din interes material, dupa caz, savarsirea omorului pentru a inlesni sau ascunde savarsirea unei talharii ori piraterii). *. - Formele infractiunii Infractiunile contra persoanei, in majoritatea lor, sunt infractiuni comisive savarsite cu intentie si deci, in aceste cazuri, ele se desfasoara in timp si pot imbraca forma actelor preparatorii si a tentativei. Cu toate acestea,
18

actele preparatorii - cu o singura exceptie - nu sunt incriminate. Exceptia se refera la unele acte preparatorii la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, in modalitatea agravata reglementata in art.189, alin.3, care au fost asimilate tentativei si pedepsite in regimul acesteia. Tentativa este prevazuta de lege la unele dintre aceste infractiuni si sanctionata si anume la infractiunile de omor (art.174, 175,176), vatamare corporala grava (art.182, alin.2), provocare ilegala a avortului (art.185), lipsire de libertate in mod ilegal (art.189, alin.1-3), sclavie (art.190), viol (art.197), raport sexual cu un minor (art.198), perversiunea sexuala (art.201), coruptia sexuala (art.202) si incest (art.203). Desigur, tentativa nu este posibila la infractiunile contra persoanei savarsite din culpa (vatamarea corporala din culpa, uciderea din culpa), precum si la cele care se consuma instantaneu (insulta si calomnia savarsite oral). Consumarea infractiunii survine, dupa caz, in momentul producerii rezultatului ori in momentul aparitiei starii de pericol prevazute de textul incriminator. 3. - Analiza unor infractiuni OMORUL Textul incriminator Art.174. - “Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste”. *. - Explicarea unor concepte a. - Ucidere. Prin acest concept se defineste acea actiune intreprinsa de o persoana, prin orice mijloace apte de a provoca incetarea functiilor vitale ale organismului altei persoane si, in consecinta, decesul acesteia. b. - Omucidere. Este un cuvant compus din substantivul “om” si verbul “a ucide”. *. - Obiectul ocrotirii penale
19

Obiectul juridic il constituie acele relatii sociale referitoare la dreptul fundamental al omului la viata. Obiectul material este corpul persoanei in viata asupra careia se indreapta actiunea ucigatoare. *. -Subiectii Subiectul activ nu a fost calificat de text. Participatia la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate. In materia omorului, practica judiciara a jalonat o linie de gandire clara si constanta asupra participatiei sub forma coautoratului la savarsirea acestei infractiuni, linie distantata, oarecum, de aceea “clasica”, incidenta in alte zone ale Codului penal. Astfel, s-a statuat ca omorul este comis in conditiile coautoratului atunci cand autorii faptei au actionat concomitent, in cadrul unei activitati indivizibile si in realizarea intentiei de a ucide, chiar daca viata persoanei a fost suprimata prin actiunea exclusiva (concreta, individuala) a unuia dintre participanti. S-a motivat, in prelungirea conceptiei, ca actiunile coinculpatilor - care nu au aplicat lovituri letale victimei - au contribuit nemijlocit la reducerea posibilitatilor acesteia de a se apara, la diminuarea capacitatii sale fizice si psihice de a rezista agresiunii, consecinte care, neindoielnic, se inscriu in nex-ul cauzal al infractiunii. Este insa evident ca savarsirea infractiunii de omor, in forma coautoratului, presupune, necesarmente, ca persoana (persoanele) prezenta la locul si timpul consumarii faptei sa desfasoare activitati, de orice tip, indispensabile executarii actiunii ucigatoare, simpla prezenta la locul omorului (asistarea) nesatisfacand cerinta unei cooperari in sensul notiunii penale de coautorat. Intr-o astfel de ipostaza faptica s-ar putea examina, eventual, in ce masura prezenta acelei persoane poate fi retinuta ca o complicitate (morala) la comiterea omorului, ori ca infractiune de nedenuntare, in cazul ca aceasta nu a comunicat autoritatilor judiciare fapta de omor despre care a luat cunostinta. In ce priveste participatia la infractiunea de omor in forma complicitatii, aceasta se poate concretiza fie intr-un ajutor material acordat faptuitorului - de pilda procurarea armei necesare uciderii victimei (complicele cunoscand intentia autorului si dorind sau acceptand producerea rezultatului), efractionarea usii de la locuinta victimei pentru a permite patrunderea autorului
20

in scopul suprimarii vietii acesteia etc. -, deci complicitate materiala, fie intrun ajutor moral - ca, spre exemplu, intarirea intentiei autorului de a savarsi omorul, incurajarea sa in a purcede la executarea actiunii ucigatoare, s.a. complicitate morala. Subiectul pasiv - persoana careia i s-a suprimat viata - nu a fost circumstantiat de text. Nu prezinta importanta pentru realizarea infractiunii varsta sau starea de viabilitate a victimei - care poate fi o persoana in varsta inaintata ori grav suferinda chiar de o boala incurabila, conditii in care aceasta inceta oricum din viata si intr-o perspectiva apropiata -, dupa cum nu are relevanta imprejurarea ca omorul a fost savarsit de autor la cererea victimei. In cazul in care subiectul pasiv are o anumita calitate - reprezentant in Romania al unui stat, lider politic ucis in legatura cu activitatea sa etc. - fapta va primi o alta incadrare juridica decat aceea de omor. *. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune de ucidere, efectuata prin acte comisive sau omisive. In prima categorie, a celor comisive, sunt concentrate marea majoritate a actiunilor de ucidere a unei persoane, caracterul ucigator putand fi identificat prin examinarea modalitatilor de concepere si de infaptuire a acesteia. Vor imprima actiunii caracter ucigator: - mijloacele (instrumentele) alese si folosite de autor pentru executarea actiunii, mijloace care trebuie sa aiba aptitudinea de a provoca decesul unei persoane - arma de foc, cutit, otrava, funie, ciomag, topor etc.; - regiunea anatomica spre care este indreptata actiunea, regiune care trebuie sa fie din cele vitale - cap, gat, torace, abdomen, -ori in care se gasesc vase mari si importante de sange; - intensitatea (violenta) cu care este purtata actiunea sau repetabilitatea acesteia; - gravitatea consecintelor provocate organismului prin actiunea autorului - traumatisme cranio-cerebrale, rupturi ale organelor interne, sectionarea unor artere sau vase mari si importante de sange. Elementul material se exprima si prin acte omisive - ca, de exemplu, expunerea victimei, neputincioasa si sumar imbracata la o temperatura scazuta, ori abandonarea intr-o zona populata de animale salbatice omnivore, sau intr21

un loc necirculat, unde victima nu poate fi gasita cu usurinta si transportata spre a i se acorda tratamentul medical trebuincios, ori prin abtinerea autorului de la a intreprinde ceva care ar fi evitat producerea mortii victimei. Urmarea imediata consta in decesul persoanei. Intre elementul material al infractiunii - actiunea sau inactiunea autorului - si urmarea imediata - moartea unei persoane - trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect, o legatura de cauzalitate, in alte cuvinte, este indispensabil necesar a se dovedi prin probe, ca decesul victimei a intervenit in urma activitatii desfasurate de faptuitor. In intimitatea relatiei cauzale poate aparea un complex de factori, concurentiali in producerea rezultatului - decesul persoanei -, factori preexistenti (ca, de pilda, boala, chiar si grava ori incurabila de care suferea victima), consecutivi (spre exemplu atitudinea provocatoare a victimei care a impulsionat manifestarea agresiva a autorului) sau surveniti (cum ar fi neglijenta victimei in a se prezenta medicului ori in a-i urma prescriptiile, sau insasi culpa profesionala a medicului in diagnosticarea ori tratarea urmarii faptei ilicite). Coexistenta unor factori contributivi, exteriori activitatii ilicite, nu este insa de natura a intrerupe lantul cauzal, daca este demonstrat ca fara actiunea-inactiunea autorului - si independent de prezenta ori absenta altor factori -, rezultatul nu s-ar fi produs sau, altfel spus, ca actiunea-inactiunea autorului a avut aptitudinea de a provoca decesul victimei, independent de suprapunerea altor imprejurari cu rol accelerator in instalarea decesului ori in neinlaturarea decesului. *. - Latura subiectiva Elementul subiectiv se exprima la infractiunea de omor exclusiv prin intentie, in ambele ei modalitati - directa sau indirecta. Vinovatia autorului, ca si a celorlalti participanti la savarsirea infractiunii, sub forma intentiei, rezulta ex re, adica din insasi materialitatea actiunii - inactiunii acestora. Deci se va putea stabili intentia - directa sau indirecta - cu care a lucrat autorul dupa examinarea naturii mijloacelor (instrumentelor) folosite de acesta in agresarea victimei, a felului in care acesta le-a utilizat, a zonei anatomice vizate prin agresiune etc. Este insa recomandabil sa se ia in considerare si sa se analizeze astfel de imprejurari in individualitatea, dar si in complexitatea lor - evitand a da preeminenta uneia sau alteia dintre acestea, chiar daca una apare ca deosebit de concludenta -, pentru a se stabili cu exactitate intentia de ucidere cu care a lucrat autorul. Infractiunea de omor este deci realizata indiferent daca autorul
22

a urmarit sau doar a acceptat rezultatul letal al activitatii sale directionate asupra persoanei. Eroarea cu privire la persoana impotrivca careia este indreptata actiunea ucigatoare - error in persona -, ori in ce priveste modul de manuire a instrumentelor folosite pentru executarea omului - aberatio ictus - nu inlatura si nici nu diminueaza raspunderea penala a agentului, si este si logic si legic sa fie asa, atata vreme cat bratul legii ocroteste, fara discriminare, toti indivizii societatii, caci valoarea sociala - viata - este egala si impersonala. Textul nu conditioneaza realizarea infractiunii de scopul sau mobilul participantilor la savarsirea infractiunii, dar fiecare in parte, scop sau mobil, o data determinat in cauza, va putea constitui o imprejurare cu valoare circumstantiala in evaluarea gravitatii faptei si a raspunderii faptuitorului. *. - Formele infractiunii Infractiunea de omor este susceptibila de desfasurare in timp si deci de savarsire in forme imperfecte. Legea insa nu sanctioneaza actele preparatorii, desi ele pot fi infaptuite si de cele mai multe ori chiar sunt infaptuite (procurarea substantei toxice ori a armei, culegerea de informatii despre programul viitoarei victime etc.). Tentativa este posibila in toate formele ei - intrerupta, terminata sau relativ improprie - si sanctionata de text, esential fiind ca efectul letal sa nu se produca din motive independente de vointa autorului. Consumarea infractiunii are loc in momentul producerii urmarii imediate, adica al instalarii mortii persoanei, indiferent daca acest moment conincide cu cel al acţiunii, ori se situează într-un plan posterior. SANTAJUL Textul incriminator Art.194. - “Constrangerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
23

Cand constrangerea consta in amenintarea darii in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia ori pentru o ruda apropiata, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani”. *. - Explicarea unor concepte a. - Santajul. In vorbirea curenta, santajul este o modalitate imorala de a obtine in mod injust de la o persoana, prin constrangerea acesteia, un folos pentru cel care santajeaza ori pentru alta persoana. In esenta, acesta este si intelesul conceptului care titreaza art.194 C.pen., dar, pentru a avea rezonanta penala, santajul va trebui sa indeplineasca anumite cerinte, aratate si explicate in continuare. b. - Constrangere. Conceptul desemneaza actiunea prin care o persoana este silita (obligata, fortata) sa faca ori sa nu faca ceva contra intereselor si vointei sale. In absenta actiunii oprimatoare a autorului santajului, persoana santajata nu ar adopta atitudinea ce i se pretinde. Pentru ca actiunea de constrangere sa aiba semnificatia penala atribuita de text, aceasta trebuie sa indeplineasca doua cerinte: pe de o parte, sa fie apta a produce victimei o stare de temere (de neliniste) - indiferent daca starea a si fost indusa acesteia - iar pe de alta parte, sa fie intreprinsa in scopul determinarii victimei de a adopta o anumita conduita (sa dea, sa faca, sa nu faca ori sa sufere ceva). c. - Violenta. Exprima manifestarile fizice, de orice natura, exercitate prin oricare modalitati asupra persoanei sau a bunurilor materiale ala acesteia. d. - Amenintarea este acea instiintare cu producerea unui rau, prin savarsirea unei infractiuni ori provocarea unei pagube, instiintare susceptibila a-i provoca victimei o stare de temere. Actiunea de amenintare cu producerea raului este adresata direct victimei in modalitatea prevazuta in alin.1 al art.194 C.pen., dar ea poate fi adresata direct sau indirect victimei (este vizat sotul sau este vizata o ruda apropiata) in modalitatea prevazuta in alin.2, caz in care “raul” consta in darea in vileag a unor fapte, reale sau imaginare, de natura a compromite una sau mai multe dintre persoanele vizate. e. - Sa dea ceva. Sintagma are intelesul de remitere, victima autodeposedandu-se prin luarea de la sine si darea a “ceva” altei persoane darea de bani, bunuri, documente etc.
24

f. - Sa faca ceva. Se intelege ca victima este constransa la un act omisiv - la a presta o activitate, a merge la o intrunire, a intrerupe legaturile cu alta persoana, a adopta o anumita pozitie publica, a face o declaratie etc. g. - Sa nu faca ceva. In acest caz victima este constransa la un act comisiv, adica i se pretinde a se abtine de la face ceva care, fara de actiunea autorului, ea l-ar fi facut - (reversul actiunilor fata de actiunile de tipul celor exemplificate la “f”). h. - Sa sufere ceva. Se intelege ca victima, in acest caz, este obligata a suporta un prejudiciu, indiferent de natura acestuia. i. - Folos. Conceptul penal are intelesul de avantaj (castig) de ordin material sau moral (obtinerea unui bun, a unei recomandari de serviciu etc.) j. - Injust. Textul incriminator prevede ca actiunea de constrangere a unei persoane “este comisa spre a dobandi in mod injust un folos”. Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic este complex, fiind constituit, intotdeauna, din relatiile sociale privitoare la libertatea psihica (morala) a persoanei - libertate ingradita prin obligarea persoanei de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva -, cat si din relatiile sociale referitoare la proprietatea privata ori, dupa caz, la cele privind alte valori sociale ce ar fi lezate prin actiunea faptuitorului (familiale, profesionale). Infractiunea de santaj este lipsita, in principiu, de obiect material, ca la orice fapta penala ce afecteaza un drept personal. In cazurile insa in care actiunea este purtata prin violenta de catre faptuitor, obiectul material va fi corpul persoanei agresate fizic sau bunurile materiale asupra carora s-a actionat (prin luare, prin distrugere etc.). Subiectii Subiectii activ si pasiv ai infractiunii nu sunt calificati de text, deci ei pot fi oricare persoana. In situatia in care sunt mai multe victime ale unei actiuni unice de santaj, vor exista tot atatea infractiuni cati subiecti pasivi au suportat actiunea de constrangere intreprinsa de faptuitor. Participatia este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.
25

Latura obiectiva Elementul material al infractiunii este o actiune de constrangere, exercitata: a) prin violenta sau/si b) prin amenintare. Actele de violenta (art.180 C.pen.) si cele de amenintare (art.193 C.pen.) sunt absorbite in latura obiectiva a infractiunii de santaj. In ipoteza insa ca prin actele de violenta victima a suferit o vatamare grava sau foarte grava a integritatii corporale sau sanatatii, infractiunea de santaj va fi urmarita si sanctionata in concurs cu aceea prevazuta de art.181 C.pen., dupa caz, de art.182 C.pen. Este irelevant pentru realizarea infractiunii daca in urma unei actiuni purtate prin violenta sau amenintare victima a cedat constrangerii exercitate asupra sa si a adoptat conduita pretinsa de faptuitor. Ne aflam deci in prezenta unei infractiuni de pericol si nu de rezultat. Modalitatile normative sunt date de cele doua tipuri de actiuni - prin violenta ori prin amenintare - urmate de cererea de a da, a face, a nu face ori a suferi seva. Aceasta este forma simpla (tipica) a infractiunii de santaj, prevazuta in alin.1. Alin.2 al art.194 C.pen. prevede o modalitate agravata, in ipoteza ca amenintarea consta in dezvaluirea unor fapte, reale ori imaginate, de natura a compromite persoana amenintata ori sotul sau o ruda apropiata a acesteia. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de temere victimei, presiunea psihica exercitata asupra acesteia punand-o in fata alternativei de a satisface pretentiile exprimate de autorul infractiunii ori de a suporta consecintele fizice, morale ori materiale de care a fost avizata. Pentru intregirea laturii obiective este necesar a se demonstra ca intre actiunea faptuitorului si virtualitatea starii de temere a victimei exista o legatura de cauzalitate. Latura subiectiva Infractiunea se savarseste exclusiv cu intentie directa. Urmarind atingerea unui scop - care este dobandirea folosului ilicit - autorul infractiunii urmareste implicit si producerea consecintelor faptei sale, atitudine caracteristica intentiei in forma ei directa si calificata. Unii autori considera insa ca infractiunea poate fi savarsita atat cu intentie directa, cat si cu intentie indirecta.
26

Formele infractiunii Prin actiunile specifice faptei analizate (de pilda redactarea scrisorii care contine amenintarea si pretinderea folosului, pregatirea mijloacelor necesare incendierii casei victimei pentru eventualitatea ca aceasta nu se va conforma pretentiilor formulate etc.), infractiunea de santaj este susceptibila de forme imperfecte - acte preparatorii si tentativa -, dar acestea nu sunt sanctionate de text. Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei urmarii imediate, indiferent daca victima a rezistat sau nu actiunii de constrangere si deci daca s-a supus pretentiilor faptuitorului de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva.

VIOLUL Textul incriminator Art.197. - “Actul sexual, de orice natura, cu o alta persoana, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani, daca: a). - fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane; b). - victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului; b1). - victima este membru al familiei; c). - s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani daca victima nu a implinit varsta de 14 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani. Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin.1 se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate”. *. - Explicarea unor concepte
27

a). Act sexual. Potrivit definitiei de lexicon, actul sexual poate fi considerat ca fiind actiunea, fapta, faptul omului care se refera la sex si il caracterizeaza, care este privit din punctul de vedere al raportului dintre sexe, care se refera la viata sexuala. Actul sexual se poate realiza prin raporturi sexuale, relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, perversiuni sexuale. b). Raport sexual. (Raport heterosexual). Este acea conjunctie a organelor de sex masculin si feminin, in alte cuvinte, actul de intromisiune a organului sexual barbatesc in organul sexual al femeii. Pentru realizarea infractiunii de viol este lipsit de relevanta daca raportul sexual s-a epuizat, suficienta fiind penetrarea sexuala. c). Relatii intre persoane de acelasi sex. (Relatii homosexuale). Sunt relatiile sexuale de invertire sau pervertire a instinctului sexual purtate intre persoane de acelasi sex, barbati sau femei. Relatiile sexuale dintre barbati poarta denumirea de pederastie, indiferent daca apetitul sexual este satisfacut pe cale anala ori orala, iar cele dintre femei sunt denumite safism - amorul lesbian - sau tribadism - imitarea actului sexual normal. d). Perversiuni sexuale. In clasa “sodomiilor” se includ, alaturi de sodomia ratione sexus (relatiile homosexuale), sodomia ratione generis (sodomia de specie), perversiunea mijloacelor si perversiuni diverse. Sodomia ratione generis - cunoscuta sub numele de zoofilie - se refera la actele sexuale dintre oameni si animale. In categoria perversiunea mijloacelor intra, in principal, sadismul satisfacerea instinctelor sexuale prin provocarea unor crude suferinte partenerului - si masochismul - realizarea aceluiasi efect prin suferirea maltratarii de catre autorul actului pervers. Perversiuni diverse: necrofilia , narcisismul, fetisismul, voaierismul, azoofilia, gerontofilia s.a. e). Constrangerea. In cazul infractiunii de viol, constrangerea se poate realiza explicit sau implicit. e.1. - Constrangerea explicita (manifesta). Aceasta forma de constrangere se poate realiza, pe de o parte, prin exercitarea unor acte violente asupra victimei - lovire, maltratare etc., - ori prin folosirea de catre autor a fortei fizice pana la infrangerea rezistentei (opunerii) persoanei agresate. Din acest ultim punct de vedere doctrina medico-legala a apreciat ca o femeie adulta, in deplinatatea facultatilor fizice, nu poate fi violata de catre un singur
28

barbat, fiind capabila de a se apara si de a opune rezistenta, putandu-se ajuta si de miscarile bazinului. Constrangerea se poate realiza, pe de alta parte, prin amenintari, adresate fie victimei, fie unor persoane fata de care aceasta nutreste sentimente puternice de afectiuni ori de recunostinta. Pentru ca infractiunea de viol sa fie realizata, constrangerea explicita (manifesta) trebuie sa preceada ori sa fie concomitenta actului sexual. Exercitarea unor acte de violenta, fizica sau psihica, in posterioritatea actului sexual, este de natura a-l scoate pe acesta de sub imperiul constrangerii - deci fapta nu va constitui infractiunea de viol -, in vreme ce actele respective urmeaza a fi tratate prin prisma uneia dintre prevederile care incrimineaza astfel de manifestari. S-a mai considerat ca victima nu este obligata sa opuna rezistenta presiunilor fizice ori psihice exercitate de autor, si nici sa continuie rezistenta in ipoteza ca realizeaza zadarnicia acesteia -, suficient fiind a-si exprima, verbal sau prin maniera comportamentala, refuzul de a participa la actul sexual. e.2. - Constrangerea implicita. Acest tip de constrangere se realizeaza de autorul infractiunii prin profitarea (abuzarea) de situatia in care se afla victima, situatie care o pune in imposibilitate a de a se apara impotriva agresiunii sexuale ori de a-si exprima vointa ei in legatura cu actul sexual tentat de autor. Sintagma “profitand de imposibilitatea de a se apara” se refera la situatia in care victima este inapta a evita agresiunea sexuala ori de a riposta la aceasta. O asemenea stare poate fi datorata unei incapacitati fizice infirmitate, imobilizare in aparat gipsat, suferinta de o maladie epuizanta fizic, stare de somn, stare de intoxicatie (provocata de alcool, stupefiante, medicamente), varsta (frageda ori inaintata), ori psihice - stare de hipnoza, bolnav psihic etc. Unele dintre starile exemplificate - afectiuni psihice, imaturitate sau senilitate, somn s.a. - constituie si cauza pentru care victima este in “imposibilitate de a-si exprima vointa”. Esential pentru realizarea infractiunii de viol in aceasta modalitate este ca autorul sa fi cunoscut, anterior savarsirii faptei, starea de incapacitate a victimei de a se opune actului sexual ori de a nu-si putea manifesta vointa. Este irelevant la infractiunea de viol daca aceasta stare a fost provocata de autor ori ea preexista actiunilor de agresiune sexuala, legea cerand doar ca faptuitorul sa profite de starea respectiva.
29

f). - Savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna. Terminologic, sintagma nu obliga la explicitari. In aceasta ipostaza normativa, care agraveaza violul, este deci necesar ca agresiunea sexuala sa fie intreprinsa, concomitent, de o pluralitate de faptuitori. Legiuitorul a considerat mai grav violul comis intr-o atare circumstanta, deoarece cooperarea mai multor persoane la savarsirea faptei sporeste sansele infaptuirii, pe de o parte pentru ca actiunea este purtata cu mai multa eficienta, iar pe de alta parte, pentru ca victimei ii este redusa sau anihilata posibilitatea de aparare. Nu prezinta relevanta pentru incidenta agravantei imprejurarea ca doar unul dintre participanti a realizat raportul sexual, iar ceilalti au actionat in calitate de instigatori sau complici. Unica cerinta este aceea ca faptuitorii sa agreseze impreuna sexual victima, indiferent de modalitatea participarii lor penale. In ipoteza ca toate persoanele au avut succesiv raporturi sexuale cu victima, fiecare dintre acestea va raspunde, in aceeasi modalitate normativa, ca autor al infractiunii. g). - Victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului. Sunt realizate cerintele acestei modalitati normative in cazul in care persoana indeplineste una din urmatoarele calitati in raporturile cu victima: - la îngrijire - personalul de îngrijire din unitati sanitare sau sociale (asezaminte, azile, internate) sau persoane angajate particular pentru ingrijirea unor bolnavi sau batrani, sotul care ingrijeste copilul din alta casatorie a celuilalt sot etc; - la ocrotire - tutori, curatori; - la educare - invatator, profesor, educator, institutor, mester (la scolile profesionale), profesor meditator la diferite discipline stiintifice ori profesori de muzica, pictura etc.; - la paza - agent al institutiei publice avand ca atributie de serviciu paza persoanelor retinute ori arestate preventiv sau condamnate, ori persoanelor internate in institutii de reeducare; - la tratament - medic, antrenor de medicina sportiva recuperatorie, supraveghetor, masor s.a. h). - S-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Aceste urmari, grav vatamatoare pentru integritatea corporala sau sanatatea victimei, sunt consecinte aparute in procesele de constrangere a
30

persoanei la act sexual ori de profitare de incapacitatea acesteia de a se opune, dar ele nu sunt nici dorite si nici acceptate de autorul faptei. Deci acestea sunt rezultatul neprevederii sau usurintei faptuitorului. Este lipsit de relevanta momentul aparitiei rezultatului grav vatamator pentru victima, prezentand interes doar momentul exercitarii violentelor, care, trebuie sa fie plasate anterior actului sexual si in scopul constrangerii victimei la act sexual. i). - Victima nu a implinit varsta de 15 ani. Violul este calificat in aceasta modalitate normativa ori de cate ori victima nu a implinit varsta de 15 ani, situatie cunoscuta sau prevazuta de autor; chiar si in ipoteza in care a avut dubii cu privire la varsta victimei subzista aceasta agravanta intrucat autorul a acceptat o atare posibilitate. j). - Fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Si in aceasta varianta normativa, ca si in aceea in care se produce vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, rezultatul mai grav moartea sau sinuciderea victimei - este datorat neprevederii sau usurintei victimei - este praeterintentionat. Deci autorul, prin constrangeri fizice sau psihice, ori prin profitarea de incapacitatea victimei de a se opune, tenteaza sau realizeaza un act sexual, iar concomitent sau posterior acestuia intervine decesul victimei ca urmare a faptei de viol. *. - Obiectul ocrotirii penale. Obiectul juridic este constituit din relatiile sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei. Actiunile specifice acestei infractiuni afecteaza insa, de regula, si alte relatii sociale, cum sunt cele privind dreptul la viata, la integritate fizica si psihica, la libertatea de miscare. Asadar, în cele mai multe cazuri, obiectul juridic al infractiunii de viol este complex, fiind alcatuit dintr-un fascicul de relatii sociale ce privesc individul. Infractiunea de viol are ca obiect material corpul persoanei asupra caruia se inderapta actiunea autorului faptei. Corpul agresat sexual este al unei persoane aflate in viata; in cazul ca persoana asupra careia se indreapta actiunea este decedata, suntem in prezenta unei alte infractiuni, prevazuta de art.319 C.pen. *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infracţiunii de viol este diferit în raport cu modalităţile normative ale textului.
31

Astfel, la modalitatea de tip (alin.1), subiectul activ poate fi oricare persoana, indiferent de sex. Pentru a fi insa autor al infractiunii, bărbatul trebuie sa aibă capacitatea fiziologică de a realiza un raport sexual (nu şi la celelalte ipostaze biologice ale actului sexual), adică să aibă capacitatea de coabitare (copulaţie), in lipsa acestei capacitati comiterea faptei nefiind posibila. In ipoteza intreprinderii unor acte violente, fizice sau psihice, asupra unei alte persoane, barbatul lipsit de capacitate de coabitare va raspunde numai in limitele prevederilor penale ce incrimineaza atari fapte (amenintare, lovire, vatamare corporala etc.). La alin.2, lit.b), subiectul activ insa este circumstatiat de text, respectiv acesta poate fi doar persoana, de asemenea indiferent de sex, care are calitatea de tutore, curator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator, calitate de care autorul faptei sa se foloseasca. La lit.b1) a aceleasi modalitati normative subiectul activ al infractiunii are calitatea de membru al familiei, in intelesul dat de dispozitiile art. 1491 C.P. Participatia este posibila sub forma instigarii sau a complicitatii. Doctrina de specialitate si practica judiciara in materie sunt unanime in opinia ca infractiunea de viol nu este susceptibila de savarsire in forma coautoratului, deoarece actul sexual nu poate fi realizat simultan de mai multi faptuitori. Subiectul pasiv, in modalitatea tip (alin.1), este necalificat de text, el poate fi deci oricare persoana, indiferent de sex. In prima modalitatea agravata (alin.2), subiectul pasiv are insa calitatea de pupila, eleva, pacienta, etc. – la lit.b) – si de membru al familiei – la lit.b1). In sfarsit, la cea de a doua modalitatea agravata – alin.3, teza I-a -, subiectul pasiv este circumstatiat la segmentul de minori care nu au implinit varsta de 15 ani. Este irelevant pentru realizarea infractiunii, din punctul de vedere al subiectului pasiv, varsta persoanei supuse agresiunii sexuale - de la “0" la “n” ani -, imaginea ei imorala - reala (prostituata) sau presupusa - perceputa de atentatorii sexuali ori de cei care le-au servit informatii despre victima, precum si imprejurarea ca aceasta, anterior comiterii faptei de viol, a mai intretinut raporturi sexuale cu autorul infractiunii ori cu ceilalti participanti. Legea pretinde doar ca persoana in oricare din aceste ipostaze, sa refuze raportul sexual.
32

In situatia in care subiect pasiv al violului este copilul minor al autorului si, prin consecinta, acesta se afla in ingrijirea, ocrotirea si educarea lui, fapta constituie infractiunea de viol, prevazuta de art.197, alin.2, lit.b) si aceea de incest, prevazuta de art.203 C.pen., ambele sub forma concursului ideal. *. - Latura obiectiva Elementul material se exprima printr-o actiune, realizata in doi timpi: in primul, autorul infrange rezistenta victimei prin constrangere explicita (manifesta) sau profita de incapacitatea acesteia de a se opune ori de a-si exprima vointa - constrangere implicita; in timpul doi se comite actul sexual, in contextul faptic din primul timp. Modalitatile normative. In forma tip a violului (art.197, alin.1 C.pen.) sunt prevazute doua modalitati normative: a) infrangerea rezistentei victimei prin constrangere si b) profitarea de neputinta victimei de a se opune actului sexual, contexte in care se realizeaza actul sexual ori se tenteaza la acesta. Osebit modalitatilor normative de la forma tip, textul prevede si modalitati agravate - in art.197, alin.2, lit.a) - c) si alin.3 - caracterizate, fiecare modalitate, prin anumite imprejurari considerate de legiuitor ca circumstante agravante speciale. Urmarea imediata consta intr-o vatamare adusa libertatii sexuale a unei persoane, dar de regula, asa cum s-a vazut, pot apare multiple urmari care constau in vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii (psihoze, contaminare venerica etc.), ilegitima graviditate, moartea victimei, alte prejudicii de ordin social. Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta din insasi materialitatea faptelor - ex re. *. - Latura subiectiva Infractiunea de viol se comite exclusiv cu intentie directa si, nu numai atat, cu intentie calificata, pentru ca in elementul volitiv este insumat si scopul, care este acela de a realiza un act sexual cu victima. Cu toate ca autorul poate fi animat la comiterea violului de un anumit mobil - razbunarea unui afront pe fondul relatiilor dintre sexe,
33

batjocorirea victimei dintr-un resentiment format pe un fond identic etc. -, textul nu pretinde existenta mobilului. La modalitatile agravate prevazute in alin.2, lit.c) si alin.3, teza II, forma de vinovatie cu care lucreaza autorul este praeterintentia, intrucat rezultatul mai grav - vatamarea corporala grava a integritatii corporale sau a sanatatii, decesul ori, dupa caz, sinuciderea victimei - este datorat culpei acestuia. *. - Formele infractiunii Infractiunea de viol este susceptibila de savarsire in forma actelor preparatorii - culegerea de informatii asupra programului victimei ori al persoanelor care o antureaza, procurarea spray-ului cu substante narcotizante pentru imobilizarea victimei s.a. -, dar legea nu le pedepseste. Tentativa este posibila si sanctionata de text. In aceasta forma imperfecta de savarsire a infractiunii se incadreaza actiuni de constrangere fizica si morala executate in scopul de a realiza actul sexual, ori actiuni de apropiere de victima profitand de neputinta acesteia de a se apara sau de a-si exprima vointa, actiuni insa neurmate de intretinerea actului sexual (in intelesul deja enuntat). Deci granita intre tentativa si infractiunea consumata este marcata de momentul inceperii efective a actului sexual. Pentru a constitui tentativa la viol este necesar ca intreruperea actiunii, in aceasta faza, sa fie determinata de factori exogeni faptuitorului, ca, de pilda, interventia unor persoane alertate de strigatele victimei sau ajunse intempestiv la locul faptei, defenestrarea victimei (aruncarea de la etaj), incapacitatea fiziologica temporara a faptuitorului de a realiza raportul sexual s.a. Renuntarea temporara la inceperea raportului sexual - dezistare din indiferent ce considerente - cedarea in fata rugamintilor victimei, constientizarea riscurilor la care se expune etc. - apara autorul faptei de raspundere penala pentru tentativa la viol, dar nu si de raspundere penala pentru actiunile intreprinse pana in acel moment, in masura in care acestea intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni. Consumarea infractiunii survine in momentul inceperii actului sexual. In cazul repetarii actului sexual, sub imperiul constrangerii initiale ori al profitarii de incapacitatea victimei de a se opune acestuia, sunt incidente dispozitiile referitoare la infractiunea continuata (art.42 C.pen.).
34

TITLUL III Infractiuni contra patrimoniului 1. - Tabloul infractiunilor
FURTUL FURTUL CALIFICAT
FURTUL PEDEPSIT LA PLÂNGEREA PREALABILĂ

35

TÂLHĂRIA
PIRATERIA ABUZUL DE ÎNCREDERE GESTIUNEA FRAUDULOASĂ ÎNŞELĂCIUNEA DELAPIDAREA ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT DISTRUGEREA DISTRUGEREA CALIFICATĂ DISTRUGEREA DIN CULPĂ TULBURAREA DE POSESIE TĂINUIREA

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic al tuturor infractiunilor patrimoniale este format din fasciculul de relatii sociale privitoare la patrimoniu - public si privat - ce se cer ocrotite impotriva feluritelor actiuni cu efecte prejudiciante indreptate impotriva acestuia. Prin infractiunile contra patrimoniului sunt insa protejate nu numai relatiile sociale ce se formeaza in jurul dreptului de proprietate - privata ori
36

publica - ci, in egala masura, posesia si detentia - chiar si aceea precara - a bunului. Caci prin patrimoniu se intelege complexul de drepturi si obligatii privind entitati care, in genere sau in particular, sunt susceptibile a fi evaluate economic. Deci conceptul de patrimoniu are un continut si o sfera mult mai larga decat acela de proprietate, conceptul patrimoniu insumand toate drepturile reale, toate drepturile cu caracter patrimonial, toate obligatiile, precum si orice situatie care prezinta chiar numai o aparenta de drept. Obiectul material al infractiunilor patrimoniale este insusi bunul asupra caruia se indreapta actiunea ilicita, bun care, la unele infractiuni, este intotdeauna un bun mobil - furt, insusirea bunului gasit, delapidare, talharie, abuz de incredere si tainuire -, la altele poate fi mobil ori imobil - inselaciune, distrugere, gestiune frauduloasa -, iar la infractiunea de tulburare de posesie, bunul poate fi numai imobil. Sunt insa infractiuni in care apare ca obiect material adiacent si corpul persoanei violentate fizic - talharia si pirateria. *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestor infractiuni este, in regula generala, necircumstantiat de text, deci el nu trebuie sa aiba o anume calitate. Infractiunea de delapidare are insa subiectul activ calificat - functionar -, iar la alte infractiuni subiect activ nemijlocit poate fi chiar proprietarul bunului - furt, distrugere, distrugere din culpa. Infractiunile patrimoniale sunt susceptibile de savarsire in toate formele participatiei penale - coautorat, instigare, complicitate - cu unele exceptii. Subiect pasiv este persoana - fizica sau juridica - care sufera o paguba in urma infractiunii, dar, la infractiunile savarsite prin violenta, subiect pasiv va fi si persoana agresata fizic. *. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunii analizate se exprima prin actiuni de regula - dispuse pe o plaje larga, ce au drept consecinta afectarea patrimoniului. Unele din aceste infractiuni au caracter complex, deoarece in continutul lor intra - ca element constitutiv sau circumstanta agravanta - fapte care, altminteri, sunt incriminate distinct - talharia si pirateria.
37

Urmarea imediata consta, in regula generala, in provocarea unor daune patrimoniului - public sau privat - si, in particular, in producerea de vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii ori decesul victimei - talharia si pirateria. La unele infractiuni, raportul de cauzalitate rezulta din insasi materialitatea faptelor - ex re -, dar la altele nex-ul cauzal dintre actiune si consecinta trebuie dovedit. *. - Latura subiectiva Infractiunile patrimoniale se savarsesc cu intentie, unele chiar cu intentie calificata - furtul, talharia, inselaciunea. In exceptie, distrugerea din culpa, infractiune care, asa cum se desprinde din chiar denumirea ei, implica vinovatia sub forma culpei. *. - Formele infractiunii Actele pregatitoare, desi posibil de infaptuit, nu intra sub incidenta penala in lipsa unor dispozitiuni legale in acest sens. Tentativa, potrivit dispozitiilor art.222, este sanctionata la infractiunile prevazute in art.208-212, 215, 2151, 217 si 218. Consumarea infractiunilor patrimoniale survine in momentul aparitiei urmarii periculoase, adica al provocarii pagubei materiale. 3. - Analiza infractiunii de FURT *. - Textul incriminator Art.208. - “Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 12 ani. Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si inscrisurile. Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar la momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detinerea legitima a altei persoane.
38

De asemenea, constituie furt luarea in conditiile alin.1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept”. *. - Explicarea unor concepte a. - Conceptul de a lua are, in sensul art.208 din Codul penal, intelesul de a scoate un bun din stapanirea persoanei - fizice sau juridice - care il are in posesie sau detentie, adica de a-l sustrage acesteia. Prin actiunea de sustragere se schimba, prin urmare, situatia de fapt a bunului, care trece din sfera de dispozitie a posesorului, in sfera de dispozitie a autorului faptei. Deposedarea persoanei de acel bun si imposedarea autorului faptei se realizeaza, de regula, prin varii actiuni - subtilizare, apucare, dosire etc. - si, mai rar, prin inactiuni - retinerea unora din bunurile pe care faptuitorul le remite celui in drept a le detine. b. - Bun mobil. Prin acest concept se intelege lucrul care poate fi miscat dintr-un loc in altul fara a-si pierde valoarea economica. In aceasta categorie conceptuala intra bunurile mobile prin natura lor, cat si cele devenite astfel prin detasarea acestora din bunuri imobile (demontarea pieselor de la un strung, dizlocarea caramizilor sau grinzilor unei constructii - operatiuni urmate de insusirea acestor componente ale bunului mobil). Tot astfel, sunt bunuri mobile rodul (fructele, produsele) imobilului, cat si bunurile imobile prin destinatie (animale de munca), susceptibile de a fi sustrase. Prin “bun”, ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se intelege orice obiect insumat intr-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare pentru detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila sau evaluabila in bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara (de folosinta pentru anumite activitati). Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cat omul este in viata - nu poate fi obiect material al furtului, dar aparatele si protezele folosite de acesta (stimulator cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot constitui obiect material al infractiunii. Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin unui patrimoniu.
39

Potrivit art.208, alin.2 din Codul penal, sunt considerate bunuri mobile si energiile (electrica, nucleara, hidraulica) daca au valoare economica. De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate bunurilor care pot face obiectul unei fapte de furt si inscrisurile de orice fel (corespondente - private sau publice -, registre, albume, manuscrise s.a.), fara ca textul sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica. In sfarsit, alin.4 al art.208 din Codul penal incrimineaza fapta de sustragere a unui vehicul, dar nu in scopul insusirii lui - pentru ca in acest caz sunt incidente dispozitiile alin.1 -, ci in scopul de a-l folosi pe nedrept. Obiectul furtului in situatia data nu va mai fi “bunul”, in integralitatea acestuia, obiectul furtului va fi deci valoarea de intrebuintare a bunului. Furtul are, prin urmare, un caracter temporar. c. - Posesia sau detentia altuia. c.1. - Posesia. Este o stare de fapt care consta in stapanirea materiala a unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de acesta ca proprietar sau titular al altui drept material. De cele mai multe ori posesia este exercitata de insusi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata si de catre o persoana care nu este titulara a acestui drept. c.2. - Detentia. Se intelege tot o stapanire de fapt a unui lucru, insotita insa de obligatia de a-l restitui proprietarului. Din lectura textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca legea penala nu apara impotriva unor fapte numai proprietarul unui bun, ci, in egala masura, si pe cel care il detine in posesie sau detentie. De fapt textul nici nu se refera la raportul juridic de proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la raporturile de posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult de cat atat, dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului sa fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar in situatia ca bunul este sustras de insusi proprietarul sau coproprietarul acelui bun - art.208, alin.3 C.pen. *. - Obiectul ocrotirii penale Infractiunea de furt are ca obiect juridic acele relatii sociale cu caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Obiectul material al infractiunii ii constituie bunul mobil insusit de autorul faptei din patrimoniul privat ori public. *. - Subiectii
40

Subiectul activ este necircumstantiat de text, el poate fi, deci, orice persoana. In varianta normativa de la alin.3, faptuitorul are insa calitatea de proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care il detine legitim in posesie sau detentie. Infractiunea de furt este susceptibila de savarsire in toate formele de participatie - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea insa ca in cazul coautoratului si al complicitatii concomitente - deci atunci cand actele sunt executate de doua sau mai multe persoane, din care cel putin una in calitate de autor - fapta constituie infractiunea de furt calificat, prevazuta de art.209, alin.1, lit.a). Asadar formele de participatie proprii infractiunii analizate art.208 - sunt doar instigarea si complicitatea anterioara. Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil. Pluralitatea de subiecti pasivi este posibila in ipoteza in care, prin aceeasi fapta - deci aceeasi actiune - sunt sustrase bunuri apartinand unor persoane diferite, cat si in cazul cand bunul sustras este in coproprietatea mai multor persoane, ipostaza cunoscuta in doctrina de specialitate si in practica judiciara sub denumirea de unitate naturala a infractiunii.

*. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunii se exprima, asa cum s-a aratat, printr-o actiune (cel mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras un bun mobil din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice. In cazul cand bunul este sustras din locuinta partii vatamate, in care autorul a patruns fara drept, sunt savarsite doua infractiuni - de furt si violare de domiciliu - aflate in concurs real. In cazul actiunii de sustragere de energie electrica, doctrina si practica judiciara au considerat ca fapta se incadreaza in infractiunea de furt in paguba proprietatii publice. In ce priveste furtul prevazut in alin.final al art 208, este de retinut ca, prin actiunea de sustragere a vehiculului, autorul nu vizeaza insusire lui, nu urmareste sa-l instapaneze, ci doar sa-l foloseasca, pe nedrept, vremelnic.
41

Urmarea imediata a infractiunii consta in schimbarea starii de fapt a bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - deci de sub controlul si posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat in posesia subiectului activ. Cele doua momente - ale deposedarii partii vatamate si imposedarii autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna, sa fie simultane, esential fiind doar primul moment pentru realizarea urmarii imediate. Astfel, este produsa urmarea imediata in situatia in care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-l ascunde undeva - fie chiar si in locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct ori prin intermediul altei persoane, sa-l ia ulterior pentru a intra efectiv in posesia acestuia. Prin deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materiala, care consta in lipsirea sa de folosinta acestuia. Legatura de cauzalitate. Intre actiunea de sustragere a bunului si aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta din insasi materialitatea faptei - ex re. *. - Latura subiectiva Infractiunea de furt se savarseste exclusiv cu intentie si anume cu o intentie calificata, intrucat intentiei ii este asociat si scopul. Textul art.208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau detentia unei presoane sa fie fara consimtamantul acesteia si in scopul de a si-l insusi pe nedrept. Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul insusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si insusi acel bun, adica de a-l trece definitiv in posesia lui. In cazul modalitatii normative prevazute in alin.4, scopul urmarit de faptuitor nu este acela de a-si insusi definitiv vehiculul, ci doar de a-si insusi folosinta lui. Pentru realizarea infractiunii de furt este lipsit de relevanta mobilul care l-a animat pe autor. *. - Formele infractiunii Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art.222 C.pen.
42

Se considera in faza de tentativa fapta unei persoane de a incepe executarea actelor de sustragere a unui bun, actiunea intrerupta, desigur din motive independente de vointa acestuia, mai inainte de a se imposeda cu acel bun. Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de imposedarea cu acel bun de catre faptuitor, situeaza fapta in perimetrul tentativei si nu in acela al infractiunii consumate. Potrivit teoriei apropriatiunii, care guverneaza Codul nostru penal in materie, furtul este consumat doar in momentul in care bunul a trecut in posesia efectiva, in stapanirea de fapt a autorului infractiunii, indiferent daca autorul a reusit sau nu sa pastreze acea posesie ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca incinta locului de unde a sustras. Va constitui deci tentativa la infractiunea de furt fapta unei persoane de a introduce mana in buzunarul sau poseta victimei, de a prinde portmoneul si chiar de a-l extrage din acel loc, actiune ce este intrerupta mai inainte ca bunul sa iasa efectiv de sub controlul posesorului si sa intre sub stapanirea faptuitorului. In raport cu aceasta delimitare de principiu, infractiunea de furt este consumata in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras. Furtul folosintei unui vehicul se consuma in momentul punerii in miscare a acestuia. Infractiunea de furt poate avea caracter continuu ori continuat. TITLUL IV Art.223 - 235 - abrogate

TITLUL V Infractiuni contra autoritatii 1. - Tabloul infractiunilor
Art. 236 - Ofensă aduse unor însemne Art. 2361 - Defăimarea ţării sau a naţiunii Art. 237 - Abrogat Art. 238 - Abrogat Art. 239 - Ultrajul Art. 240 - Uzurparea de calităţi oficiale Art. 241 - Portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive Art. 242 - Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri Art. 243 - Ruperea de sigilii

43

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate in Titlul V il constituie relatiile sociale referitoare la autoritatea institutiilor publice, al caror prestigiu se impune a fi asigurat si ocrotit. Majoritatea infractiunilor au ca obiect material corpul victimei, respectiv bunurile asupra carora se indreapta actiunea ilicita; este insa lipsita de obiect material infractiunea de uzurpare de calitati oficiale.

*. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este necircumstantiat de text. La unele infractiuni, legea prevede o anumita calitate a faptuitorului - functionar, alt salariat - ca modalitate de agravarea raspunderii. Participatia este posibila, de regula, in toate formele acesteia coautorat, instigare, complicitate. In exceptie, infractiunea de port nelegal de decoratii sau semne distinctive, care poate fi savarsita doar in persoana proprie si deci este susceptibila de participatie numai in forma instigarii si complicitatii. Subiectul pasiv principal este reprezentat de autoritatea publica al carei prestigiu a fost periclitat. In particular, poate apare si un subiect pasiv adiacent - functionarul asupra caruia se rasfrange actiunea ilicita. *. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunilor se exprima, de regula, prin actiuni - adesea multiple si alternative - si mai rar prin inactiuni.
44

Urmarea imediata consta in crearea unei stari primejdioase pentru valoarea sociala ocrotita de lege - autoritatea institutiilor publice. Raportul de cauzalitate, ca la toate infractiunile de pericol - rezulta ex re. *. - Latura subiectiva Toate infractiunile contra autoritatii se savarsesc cu intentie, directa sau indirecta. La una dintre modalitatile de savarsire a infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri (art.242, alin.2), forma de vinovatie este culpa. Scopul si mobilul nu prezinta interes pentru realizarea infractiunii. *. - Formele infractiunilor Tentativa este pedepsita doar in cazul infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri. Toate infractiunile contra autoritatii se consuma in momentul comiterii actiunii incriminate, care coincide cu acela al aparitiei starii primejdioase pentru autoritatea institutiilor publice. 3. - Analiza infractiunii de ULTRAJ *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este complex, fiind alcatuit, in principal, din relatiile sociale care privesc autoritatea statului, si in secundar, din relatiile sociale referitoare la onoarea, libertatea ori integritatea corporala sau sanatatea functionarului care reprezinta acea institutie publica. Obiectul material. In modalitatea tip prevazuta in alin.1 al art.239, infractiunea este lipsita de obiect material, dar in modalitatea reglementata in alin.2 - comiterea faptei prin loviri sau alte acte de violenta -, infractiunea are ca obiect corpul functionarului ultragiat. *. - Subiectii
45

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii nu este circumstantiat de text. Participatia penala este posibila in toate modalitatile sale. Subiectul pasiv este insa calificat si complex, fiind reprezentat, pe de o parte si in principal, de institutia care exercita autoritatea publica, pe de alta parte si adiacent, de functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. *. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunii in forma tip de la alin.1 se exprima prin actiuni de insulta, calomnie sau amenintare, in vreme ce la forma agravata, de la alin.1, actiunile sunt de lovire sau alte acte violente. O cerinta esentiala pentru realizarea infractiunii este ca actiunea ilicita sa fie intreprinsa impotriva functionarului “aflat in exercitiul functiunii” ori “pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii”. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru autoritatea publica reprezentata de functionarul ultragiat, dar si intr-o vatamare cauzata victimei in ipoteza in care infractiunea este savarsita in modalitatea sa agravata. Raportul de cauzalitate rezulta ex re. *. - Latura subiectiva Infractiunea de ultraj se savarseste cu intentie, directa sau indirecta. Pentru existenta intentiei este insa necesar a se stabili ca autorul faptei a avut reprezentarea ca persoana agresata - psihic sau fizic - are calitatea de reprezentant, in functie, al unei autoritati de stat. Scopul si mobilul nu sunt implicate in realizarea infractiunii. *. - Formele infractiunii Tentativa este pedepsita de lege, iar consumarea acesteia survine in momentul efectuarii actiunii care naste urmarea periculoasa a faptei.

46

1. - Tabloul infractiunilor

Cap. III – Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate

Cap. IV – Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege

TITLUL VI Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege

Art. 273 – Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă Art. 274 – Neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă Art. 275 – Părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate Art. 276 – Distrugerea şi semnalizarea falsă Art. 277 – Accidentul şi catastrofa pe cale ferată

Art. 279 – Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor Art. 2791 – Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive Art. 280 – Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri Art. 281 – Exercitarea fără drept a unei profesii

47

*. - Subiectii
Cap. I – Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Art. 246 – Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor Art. 247 – Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi Art. 248 – Abuzul în serviciu contra intereselor publice Art. 249 – Neglijenţa în serviciu Art. 250 – Purtarea abuzivă Art. 251 – Abrogat Art. 252 – Neglijenţa în păstrarea secretului de stat Art. 253 – Abrogat Art. 254 – Luarea de mită Art. 255 – Darea de mită Art. 256 – Primirea de foloase necuvenite Art. 257 – Traficul de influenţa

*. - Obiectul ocrotirii penale

2. - Aspecte generale si comune

Cap. II – Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei Art. 259 – Denunţarea calomnioasă Art. 260 – Mărturia mincinoasă Art. 261 – Încercarea de a determina mărturia mincinoasă Art. 2611 – Împiedicarea participării la proces Art. 262 – nedenţarea unor infracţiuni Art. 263 – Omisiunea sesizării organelor judiciare Art. 264 – Favorizarea infractorului Art. 265 – Omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare Art. 266 – Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă Art. 267 – Supunerea la rele tratamente Art. 2671 – Tortura A t 268 R i

Subiectul activ nemijlocit al majoritatii infractiunilor este circumstantiat de lege, prin calitatea de functionar public sau functionar, ca de pilda la infractiunile de abuz si neglijenta in serviciu, purtarea abuziva, luarea de mita s.a.

Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care privesc normala evolutie a raporturilor de serviciu, precum si buna infaptuire a justitiei, siguranta circulatiei pe caile ferate, regimul stabilit pentru anumite activitati reglementate de lege. Obiectul material. In regula generala, infractiunile din Titlul VI sunt lipsite de obiect material, dar, unele dintre acestea au ca obiect material bunurile sau corpul persoanei impotriva carora se indreapta actiunea ilicita (de exemplu, infractiunile de favorizare a infractorului sau de supunere la rele tratamente).

48

Alte infractiuni - ca de exemplu darea de mita, traficul de influenta sunt lipsite de obiect material. Participatia penala este posibila in toate formele acesteia, cu exceptia infractiunilor savarsite din culpa, la care participatia poate fi doar in forma improprie. Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar este persoana juridica sau fizica, care a suportat consecintele infractiunii. *. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunilor se exprima prin actiuni ori inactiuni de mare varietate privitoare la un act de serviciu de competenta subiectului activ, ale caror efecte se rasfrang asupra subiectului pasiv. Unele infractiuni au ca urmare imediata producerea unei tulburari bunului mers al unei unitati sau o paguba (abuzurile si neglijenta in serviciu), dar altele nu sunt conditionate de existenta unui rezultat, fiind, asadar, infractiuni de pericol (infractiunile care impiedica infaptuirea justitiei). In raport cu natura infractiunii - de rezultat ori de pericol - se cere sau nu stabilirea raportului de cauzalitate dintre actiunea/inactiunea ilicita si consecintele acesteia. *. - Latura subiectiva Forma de vinovatie predominanta la aceste infractiuni este intentia directa sau indirecta - exceptia localizandu-se la infractiunile de neglijenta in serviciu si neglijenta in pastrarea secretului de stat. Scopul si mobilul sunt irelevante pentru realizarea infractiunii. *. - Formele infractiunilor Tentativa este pedepsita doar la cateva infractiuni (impiedicarea participarii in proces, tortura,evadarea s.a.), majoritatea textelor incriminatoare din acest titlu neprevazand sanctionarea tentativei. Consumarea are loc, dupa caz, la momentul in care actiunea/inactiunea ilicita a declansat starea de pericol pentru valoarea sociala ocrotita sau la care a produs rezultatul pretins de text. 3. - Analiza infractiunii de LUARE DE MITA
49

*. - Textul incriminator Art.254. - “Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Fapta prevazuta in alin.1, daca a fost savarsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani”. *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu si la interdictia impusa functionarului de a-si apropria avantaje materiale ilicite prin exercitarea serviciului sau. Infractiunea este lipsita de obiect material. *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este calificat de text, el nu poate fi decat un functionar. Participatia penala este posibila in toate formele acesteia; in cazul coautoratului este insa necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea de functionar. Subiectul pasiv este autoritatea publica, institutia publica sau persoana juridica in serviciul careia faptuitorul presteaza serviciul. *. - Latura obiectiva Elementul material al infractiunii se exprima prin actiuni “primirea”, “pretinderea” sau “acceptarea” - ori inactiune - “nerespingerea” unor “promisiuni”, aceste alternative vizand foloase materiale injuste.
50

Elementul material, indiferent de forma sa de manifestare, se plaseaza, in timp, anterior efectuarii/neefectuarii actului de serviciu, intarzierii ori infaptuirii lui necorespunzatoare. Folosul material ilicit este dobandit (sau tentat) de autor in schimbul indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii de a indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar indatoririlor lui de serviciu. Nu prezinta importanta daca folosul ilicit este remis anterior sau posterior momentului in care functionarul a indeplinit, nu a indeplinit, a intarziat ori a efectuat un act de serviciu contrar indatoririlor legale, dupa cum nu prezinta importanta nici daca folosul pretins sau promis nu a mai fost predat efectiv functionarului. Prezinta insa importanta pentru realizarea infractiunii ca momentele de mai sus sa fie precedate de pretinderea/primirea de foloase materiale, sau de acceptarea/nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase. Urmarea imediata consta in crearea unei stari primejdioase pentru normala desfasurare a activitatii in unitatea in care faptuitorul presteaza serviciul, pe de o parte, pe de alta parte, pentru prestigiul acelui serviciu public. Raportul de cauzalitate - ex re. *. - Latura subiectiva Infractiunea se savarseste de faptuitor cu intentie directa si calificata, intrucat insumeaza si elementul scop, care este acela de a-si trafica functia pentru obtinerea unor avantaje materiale. Mobilul nu joaca vreun rol in realizarea infractiunii. *. - Formele infractiunii Tentativa nu este sanctionata de lege. Consumarea infractiunii are loc, instantaneu, in momentele in care faptuitorul pretinde, primeste, accepta sau nu respinge promisiunea de bani ori alte foloase ce nu i se cuvin. In art.3 al art.254 C.pen. este prevazuta masura confiscarii speciale a banilor, valorilor sau a oricaror alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita; in ipoteza ca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.
51

TITLUI VII Infractiuni de fals 1. - Tabloul infractiunilor
Cap. I – Falsificarea de monede, timbre sau alte valori Art. 282 – Falsificarea de monede sau de alte valori Art. 283 – Falsificarea de timbre, mărci sau bilete de transport Art. 284 – Falsificarea de valori străine Art. 285 – Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori Cap. II – Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare Art. 286 – Falsificarea instrumentelor oficiale Art. 287 – Folosirea instrumentelor oficiale false Cap. III – Falsuri în înscrisuri

Art. 288 – Falsul material în înscrisuri oficiale Art. 289 – Falsul intelectual Art. 290 – Falsul în înscrisuri sub semnătură privată Art. 291 – Uzul de fals Art. 292 – Falsul în declaraţii Art. 293 – Falsul privind identitatea Art. 294 – Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care se intemeiaza pe increderea publica (fides publica) in autenticitatea anumitor
52

lucruri (entitati) cu valoare probatorie, adica a acelor lucruri care, potrivit legii, exprima sau atesta adevarul. Obiectul material. Infractiunile de fals, in majoritatea lor, au obiect material si acesta este exprimat prin acele lucruri (entitati) ocrotite de legea penala (monede, timbre, instrumente oficiale, inscrisuri etc). *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor de fals este, de regula, necircumstantiat de texte. In exceptie, infractiunea de fals intelectual, la care subiectul activ are calitatea de functionar, calitate care, in cazul infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale - in modalitatea prevazuta in alin.2 - constituie o circumstanta agravanta. Participatia penala este posibila in toate formele acesteia: coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv este, in toate cazurile, statul roman, care, prin faptele incriminate in acest titlu, poate fi stanjenit in procesul de formare si consolidare a increderii publice fata de lucrurile, valorile si inscrisurile cu functie probatorie. La unele infractiuni pot aparea subiecti pasivi secundari si anume, acele persoane - fizice sau juridice - ale caror interese sunt lezate prin infractiunea savarsita. *. - Latura obiectiva Infractiunile reglementate in Titlul VII se subdivid in infractiuni de fals propriu-zis si infractiuni derivate. Elementul material al infractiunilor din prima categorie consta din actiuni ce pot fi realizate in doua modalitati: contrafacere si alterare. Prin contrafacere (sau plasmuire) se intelege acea activitate de confectionare, in intregime, a lucrului sau valorii ce formeaza obiectul material al infractiunii (monede, cecuri, titluri de valoare, inscrisuri etc.), efectuata in asa maniera incat creeaza aparenta ca produsul realizat prin imitare reprezinta entitatea autentica. Alterarea implica o activitate de modificare a continutului sau aspectului acelui obiect supus operatiunii de falsificare, cu acelasi efect, respectiv de a crea falsa aparenta a autenticitatii.
53

La infractiunile derivate elementul material se exprima in alte modalitati, anume prevazute de texte: punerea in circulatie, detinerea in vederea punerii in circulatie, uzul de fals etc. Urmarea imediata la infractiunile de fals consta in crearea unei stari primejdioase pentru valoarea sociala ocrotita de lege - increderea publica. Aidoma tuturor infractiunilor de pericol, raportul de cauzalitate la infractiunile din acest grup rezulta ex re.

*. - Latura subiectiva Infractiunile de fals se savarsesc, fara exceptie, cu intentie - directa sau indirecta. In cazul unor infractiuni (detinerea unor instrumente in vederea falsificarii de valori, uzul de fals s.a.), intentia este chiar calificata, insumand elementul scop, care este acela al producerii efectelor enuntate in text. La toate celealte fapte incriminate in Titlul VII scopul, ca si mobilul nu prezinta relevanta in realizarea infractiunii respective. *. - Formele infractiunii Actele pregatitoare la aceste infractiuni nu se pedepsesc, dar, intrun tratament cu totul special, actele pregatitoare in modalitatea detinerii de instrumente in vederea falsificarii de valori sunt prevazute si sanctionate ca infractiune autonoma in art.285 C.pen. Tentativa este pedepsita la infractiunile prevazute de art.282, 283, 286, 288, 289 si 290 C.pen. Consumarea infractiunilor de fals survine in momentul efectuarii actiunii de denaturare a adevarului, de falsificare, de punere in circulatie, de folosire a inscrisului falsificat, cu conditia insa ca actiunea respectiva sa fie de natura a produce consecinte juridice. Provocarea unui prejudiciu material nu constituie, de regula, o cerinta in consumarea infractiunii. In exceptie, falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii si forma agravata in teza a doua a falsificarii de monede sau de alte valori, unde infractiunea se consuma doar la aparitia pagubei. 3. - Analiza infractiunii de FALS MATERIAL
54

IN INSCRISURI OFICIALE *. - Textul incriminator “Falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani. Falsul prevazut in alineatul precedent, savarsit de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Sunt asimilate cu inscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice. Tentativa se pedepseste”. *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale referitoare la increderea publica in autenticitatea sau veridicitatea inscrisurilor oficiale. Indiferent de modalitatea in care este comis falsul - contrafacere sau alterare - obiectul material al infractiunii il constituie inscrisul oficial plasmuit ori adevarat, dar alterat in continut. “Inscrisul oficial” a fost definit de legiuitor in art.150, alin.2 C.pen., acestei categorii notionale alaturandu-se, potrivit prevederilor art.288, alin.3 C.pen., categoria alcatuita din bilete, tichete sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice. *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit nu a fost circumstantiat de text, deci autor al infractiunii poarte fi oricare persoana. In ipoteza comiterii falsului de catre un functionar in exercitiul atributiilor sale de serviciu, infractiunea este savarsita in modalitatea agravata, prevazuta in alin.2 Participatia penala este posibila in toate formele acesteia - coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv principal este autoritatea publica sau oricare persoana juridica de drept public careia ii apartine sau de la care emana inscrisul. In cazul in care inscrisul oficial fals a fost folosit, apare si un subiect
55

pasiv adiacent, si anume persoana fizica sau juridica vatamata in interesele sale prin actiunea ilicita. *. - Latura obiectiva Elementul material se exprima, exclusiv, prin actiuni de contrafacere a scrierii ori subscrierii sau prin alterarea inscrisului oficial in orice mod. Prin “contrafacerea scrierii” se intelege plasmuirea, confectionarea prin imitare a unui inscris oficial, in vreme ce “contrafacerea subscrierii” consta in plasmuirea pe inscrisul oficial - adevarat ori fals - a semnaturii persoanei care trebuia sa semneze actul. “Alterarea” inseamna denaturarea continutului unui inscris oficial, deci inscris preexistent, prin stersaturi, adaugiri ori prin orice alte procedee tehnice cu care se opereaza asupra actului. Cerinta esentiala pentru ca actiunea de falsificare sa constituie elementul material al infractiunii rezida in aptitudinea inscrisului oficial falsificat de a produce consecinte juridice in cazul folosirii lui. Infractiunea are ca urmare imediata crearea unei stari primejdioase pentru valoarea sociala ocrotita de lege - increderea publica in adevarul exprimat in inscrisuri oficiale. Specific infractiunilor de pericol, si la infractiunea analizata raportul de cauzalitate decurge ex re. *. - Latura subiectiva Forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea este intentia, directa sau indirecta. Mobilul, ca si scopul urmarit de autor nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii. *. - Formele infractiunii Textul incriminator prevede sanctionarea tentativei in alin 4. Fapta ramane in faza de tentativa atunci cand actiunea de falsificare este intrerupta, din motive independente de vointa faptuitorului, mai inainte de masluirea sau alterarea completa a inscrisului oficial.
56

Consumarea infractiunii survine in momentul in care s-a finalizat actiunea de falsificare si s-a obtinut inscrisul oficial fals, indiferent daca inscrisul a fost sau nu intrebuintat si deci daca acesta a produs sau nu consecinte juridice.

TITLUL VIII Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice 1. - Tabloul infractiunilor
Art.295. Specula Art.296. Inselaciunea la masuratoare Art.297. Inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor Art.298. Divulgarea secretului economic Art.299. Contrafacerea obiectului unei inventii Art.300. Punerea in circulatie a produselor contrafacute Art.301. Concurenta neloiala Art.302. Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export Art.3021. Deturnarea de fonduri Art.3022. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic este complex, el fiind alcatuit din relatiile sociale referitoare la optima formare si desfasurare a activitatilor economice reglementate de lege, cat si din relatiile sociale care privesc protejarea populatiei, uneori si a persoanelor juridice de drept public, impotriva acelor actiuni contrare reglementarilor legale in domeniul economic.
57

De regula, infractiunile din acest titlu au obiect material, ca de exemplu marfurile sau produsele - speculate, falsificate, subdimensionate cantitativ ori diminuate calitativ - sau deseurile si reziduurile ilegal importate.

*. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit, in principiu, poate fi oricare persoana, textele incriminatorii nepretinzand ca autorul sa aiba o anume calitate. In exceptie, infractiunea de divulgare a secretului economic, unde autorul este un functionar care, in virtutea atributiilor de serviciu, cunoaste si deconspira anumite informatii economice cu caracter secret. Participatia penala este posibila in toate formele acesteia - coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv principal este statul, al carui interes major consta in cerinta de a fi respectate dispozitiile legale care asigura formarea si dezvoltarea economiei nationale. Subiectii pasivi adiacenti sunt persoanele fizice si persoanele juridice ale caror interese patrimoniale sunt afectate. *. - Latura obiectiva Elementul material se exprima, la majoritatea infractiunilor, prin actiuni - de inselare a cumparatorilor, de divulgare a secretului economic, de import sau export contrar normelor legale, de schimbare a destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale. In general, urmarea imediata la aceste infractiuni consta in crearea unei stari de pericol pentru normala desfasurare a activitatilor economice si comerciale, ori pentru sanatatea populatiei si a mediului. In unele cazuri insa, actiunile sunt producatoare de consecinte materiale, ca spre pilda pagube cauzate cumparatorilor (art.296, art.297) sau unitatilor la care s-au deturnat fondurile banesti (art.302 C.pen). In consecinta, raportul de cauzalitate decurge, de regula, ex re. *. - Latura subiectiva
58

Infractiunile din Titlul VIII se savarsesc, sub aspectul laturii subiective, numai cu intentie - directa sau indirecta. In cazul in care latura subiectiva insumeaza si elementul scop (la infractiunea de concurenta neloiala scopul urmarit de faptuitor este acela de a induce in eroare beneficiarii), intentia apare chiar calificata. Mobilul nu joaca vreun rol in realizarea infractiunii. *. - Formele infractiunii Tentativa, desi posibila la aproape toate infractiunile reglementate in titlu, este prevazuta si sanctionata doar in art.296, 297 si 3022 C.pen. Consumarea infractiunii se produce, in regula generala, la comiterea faptei, cand apare starea periculoasa pentru valoarea sociala ocrotita de lege, dar, in particular, la momentul provocarii pagubelor, asa cum s-a vazut mai sus. * In legatura cu infractiunile reglementate in Titlul VIII, este de retinut ca textele incriminatorii, in majoritatea lor, au suferit nuantari, amendari si chiar amplificari semnificative prin legi penale speciale, ce vor fi evidentiate in partea a doua a cursului (Sectiunea B), capitolele II si VI.

59

Cap. II – Infracţiuni contra sănătăţii publice

Cap. III – Infracţiuni privitoare la asistenţa celor în primejdie
Art. 314 – Punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă a se îngriji

Cap. IV – Alte infracţiuni care aduc ating ere unor relaţii privind convieţuirea socială

1. - Tabloul infractiunilor

Art. 308 – Zădărnicirea combaterii bolilor Art. 309 – Contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit Art. 3091 – Sustragerea de la tratament medical Art. 310 – Răspândirea bolilor la animale sau plante Art. 311 – Infectarea apei Art. 312 – Traficul de stupefiante Art. 313 – Falsificarea de alimente sau alte produse

Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala

Art. 315 – Lăsarea fără ajutor Art. 316 – Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înştiinţare

TITLUL IX

Art. 317 – Propaganda naţionalist-şovină Art. 318 – Împiedicarea libertăţii cultelor Art. 319 – Profanarea de morminte Art. 320 – Tulburarea folosinţei locuinţei Art. 321 – Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice Art. 322 – Încăierarea Art. 323 – Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni Art. 324 – Instigarea publică şi apologia infracţiunilor Art. 325 – Răspândirea de materiale obscene Art. 326 – Cerşetoria Art. 327 – Vagabondajul Art. 328 – Prostituţia Art. 329 – Proxenetismul Art. 330 – Jocul de noroc

60

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale privind convietuirea sociala sub diferitele ei aspecte (relatii de familie, cele referitoare la sanatatea publica, respectul si buna convietuire intre oameni, buna-cuviinta, raporturile dintre locatari, linistea publica etc). La unele dintre infractiunile reglementate in acest titlu exista obiect material, ca de exemplu infractiunile de rele tratamente aplicate minorului, de contaminare venerica si transmitere a sindromului imunodeficitar dobandit ori de lasare fara ajutor - corpul persoanei -, de trafic de toxice - produsele sau substantele toxice -, de profanare de morminte - mormant, monument, urna funerara. Alte infractiuni sunt insa lipsite de obiect material, ca de pilda bigamia, adulterul, propaganda nationalist-sovina, instigarea publica si apologia infractiunilor s.a. *. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit este necircumstantiat la majoritatea infractiunilor. In exceptie, la infractiunea de abandon de familie subiectul activ este persoana care are fata de o alta persoana obligatia legala de intretinere, iar la aceea de rele tratamente aplicate minorului subiectul activ este reprezentat de parintii ori persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare. Participatia penala este posibila, de regula, in toate formele acesteia.
61

Art. 303 – Bigamia Art. 304 – Adulterul Art. 305 – Abandonul de familie Art. 306 – Relele tratamente aplicate minorului Art. 307 – Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului

Cap. I – Infracţiuni contra familiei

Subiectul pasiv principal este statul, la unele infractiuni aparand si un subiect pasiv secundar, si anume, persoana care a suferit prin savarsirea infractiunii - persoana abandonata, imbolnavita, a carei viata, sanatate sau integritate corporala este pusa in primejdie, victima a unei incaierari s.a.

*. - Latiura obiectiva Elementul material, la majoritatea acestor infractiuni, se exprima prin actiuni, ca spre exemplu relatii sexuale extraconjugale - la adulter -, infectarea surselor sau retelelor de apa - la infectarea apei -, indemnarea publicului la nerespectarea legilor ori de a savarsi infractiuni - la instigarea publica si apologia infractiunilor -, vanzarea, raspandirea sau confectionarea de obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen - la raspandirea de materiale obscene - s.a. In exceptie, elementul material se exprima alternativ, actiuni/inactiuni - infractiunea de abandon de familie - sau doar prin inactiuni infractiunea de lasare fara ajutor prin omisiunea de instiintare. Urmarea imediata la majoritatea infractiunilor privind convietuirea sociala consta in crearea unei stari primejdioase pentru valorile sociale proteguite de lege, ca spre pilda pentru intretinerea unor persoane - abandonul de familie -, pentru sanatatea populatiei - traficul de toxice -, pentru ordinea de drept - instigarea publica si apologia infractiunilor -, pentru moralitatea publica - raspandirea de materiale obscene, cersetoria, vagabondajul, prostitutia s.a. La unele infractiuni legea pretinde si producerea unui rezultat, ca in cazul infractiunilor de zadarnicire a combaterii bolilor sau de raspandire a bolilor la animale sau plante - raspandire a bolii -, de contaminare venerica si transmitere a sindromului imunodeficitar dobandit, ori de falsificare de alimente sau alte produse - imbolnavirea persoanei. Raportul de cauzalitate decurge, in majoritatea cazurilor, ex re. *. - Latura subiectiva
62

Infractiunile examinate se savarsesc, in regula generala, cu intentie directa sau indirecta. In exceptie, unele infractiuni se savarsesc si din culpa, cum sunt lasarea fara ajutor, raspandirea bolilor la animale sau plante. *. - Formele infractiunii Infractiunile din Titlul IX, in majoritatea lor, sunt susceptibile de desfasurare in timp. Cu toate acestea, legea nu sanctioneaza actele pregatitoare, iar tentativa se pedepseste doar in cazul infractiunilor de trafic de toxice si proxenetism. Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei starii de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege, moment asociat la infractiunile semnalate mai sus cu acela al producerii rezultatului prevazut de text.

63

Cap. I – Infracţiuni săvârşite de militari
Cap. II – Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili Cap. I II– Infracţiuni săvârşite de civili

1. - Tabloul infractiunilor

Secţ. III – Infracţiuni specifice aviaţiei şi marinei militare Art. 353 – Sustragerea de la recrutare Art. 354 – Neprezentarea la încorporare sau concentrare

TITLUL X

Infractiuni contra capacitatii de aparare a Romaniei

Art. 340 – Zborul neautorizat Art. 341 – Părăsirea navei Art. 342 – Părăsirea comenzii Art. 343 – Neluarea măsurilor necesare în operaţiile navale Art. 344 – Coborârea pavilionului Art. 345 - Coliziunea Art. 348 – Sustragerea de la serviciul militar Art. 349 – Defetismul Art. 350 – Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă Art. 351 – Folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiilor militar Art. 352 – Sustragerea de la rechiziţii militare

64

Secţ. II – Infracţiuni pe câmpul de luptă

Secţ. I – Infracţiuni contra ordinii şi disciplinei militare

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate in Titlul X este constituit din ansamblul relatiilor sociale care privesc capacitatea de aparare a Romaniei. Majoritatea infractiunilor sunt lipsite de obiect material. Totusi, in particular, au obiect material infractiunile de lovire a superiorului/inferiorului corpul militarului agresat fizic -, de capitulare - mijloacele de lupta predate inamicului -, de jefuire a celor cazuti pe campul de lupta - bunurile sustrase mortilor si ranitilor -, de coliziune - nava avariata. *. - Subiectii La cele mai numeroase infractiuni contra capacitatii de aparare a tarii subiectul activ nemijlocit este calificat de text, el trebuie sa aiba calitatea de militar. Participatia penala este posibila in toate formele acesteia, cu precizarea insa ca la unele infractiuni - absenta nejustificata, dezertarea, sustragerea de la incorporare s.a. - modalitatea coautoratului este exclusa, deoarece asemenea fapte, prin natura lor, pot fi comise doar de autor unic. Subiectul pasiv principal, in toate cazurile, este statul. La unele infractiuni apare ca subiect pasiv secundar unitatea militara a carei activitate a fost tulburata, iar la alte infractiuni subiectul pasiv secundar este militarul lovit sau insultat ori jefuit pe campul de lupta.
65

Art. 331 – Absenţa nejustificată Art. 332 – Dezertarea Art. 333 – Călcarea de consemn Art. 334 – Insuborodnarea Art. 335 – Lovirea sau insulta superiorului Art. 336 – Lovirea sau insulta inferiorului

Art. 338 – Capitularea Art. 339 – Părăsirea câmpului de luptă

*. - Latura obiectiva Elementul material la majoritatea infractiunilor examinate consta in actiuni: de lovire ori insulta - infractiunile de lovire sau insulta a superiorului/inferiorului -, de a executa un zbor ilegal - infractiunea de zbor neautorizat -, de raspandire sau publicare de zvonuri sau informatii false infractiunea de defetism -, de provocare a unor vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii - infractiunea de sustragere de la serviciul militar. In mai mica masura aceste infractiuni pot fi savarsite si prin inactiuni, cum sunt cele de absenta nejustificata si dezertare, neprezentarea la incorporare sau concentrare, sustragerea de la rechizitii militare. Urmarea imediata la toate infractiunile din Titlul X consta in crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege capacitatea Romaniei de aparare. In cazuri putine, legea conditioneaza existenta infractiunii de producerea unui anume rezultat, ca de exemplu avarierea navei la infractiunea de coliziune. Raportul de cauzalitate decurge, de regula, din insasi materialitatea faptelor - aidoma tuturor infractiunilor de pericol -, dovedirea acestuia impunandu-se doar la infractiunile de rezultat. *. - Latura subiectiva Forma de vinovatie cu care se savarsesc infractiunile din acest titlu este intentia - directa sau indirecta. Infractiunile comise prin inactiune pot fi insa savarsite atat cu intentie cat si din culpa. Intr-un singur caz - forma simpla a infractiunii de coliziune - este prevazuta posibilitatea savarsirii acesteia din culpa. *. - Formele infractiunii Actele pregatitoare nu sunt sanctionate la nici una dintre infractiunile de referinta. Tentativa se pedepseste la infractiunile de capitulare, parasirea campului de lupta, zborul neautorizat, parasirea navei, parasirea comenzii, coborarea pavilionului si coliziunea savarsita cu intentie, adica la acele infractiuni cu incarcatura semnificativa de pericol social.
66

Consumarea infractiunii survine, de regula, instantaneu, la momentul executarii actiunii - de exemplu lovirea/insulta militarului superior/inferior, parasirea comenzii -, dar la unele infractiuni - absenta nejustificata, dezertarea, neprezentarea la incorporare sau concentrare consumarea infractiunii are loc in momentul expirarii acelui termen prevazut in text.

TITLUL XI Infractiuni contra pacii si omenirii 1. - Tabloul infractiunilor Art.356. Art.357. Art.358. Art.359. Art.360. Propaganda pentru razboi Genocidul Tratamentele neomenoase Distrugerea unor obiective si insusirea unor bunuri Distrugerea, jufuirea sau insusirea unor valori culturale

2. - Aspecte generale si comune *. - Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic generic este constituit din ansamblul relatiilor sociale care asigura apararea pacii si a omenirii. Majoritatea infractiunilor din Titlul XI au obiect material, si anume corpul persoanei - la infractiunile de genocid si de tratamente neomenoase -, bunul sau valorile culturale - la infractiunile de distrugerea unor obiective si insusirea unor bunuri si de distrugerea, jefuirea sau insusirea unor valori culturale. In exceptie, infractiunea de propaganda pentru razboi, care este lipsita de obiect material.
67

*. - Subiectii Subiectul activ nemijlocit al acestor infractiuni este necircumstantiat in textele incriminatorii, deci ele pot fi savarsite de orice persoana. Participatia penala este posibila in toate formele acesteia - coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv este reprezentat de colectivitatea umana, mai restransa la scara entitatilor precizate in text - in cazul infractiunii de genocid sau la scara nationala - in cazul celorlalte infractiuni din acest titlu - care sufera in urma actiunilor ilicite proscrise de lege. *. - Latura obiectiva Elementul material se exprima prin actiuni, ca de pilda de ucidere, de vatamare grava a integritatii fizice sau mintale - la infractiunea prevazuta de art.357 C.pen. -, de deportare, de condamnare fara judecata prealabila - la infractiunea prevazuta de art.358 C.pen. -, de distrugerea unor spitale sau depozite de materiale sanitare - la infractiunea prevazuta de art.359 C.pen. -, de distrugerea unor monumente, opere de arta etc., sau de jefuirea unor valori culturale - la infractiunea prevazuta de art.360 C.pen. In exceptie, unele modalitati normative ale infractiunii prevazute de art.358 C.pen. pot fi infaptuite si prin acte omisive. Urmarea imediata a tuturor infractiunilor examinate consta in crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale universale de pace si omenire. La unele dintre infractiuni, legea pretinde si producerea unei anumite urmari materiale - uciderea de persoane, distrugerea de bunuri, etc. Raportul de cauzalitate decurge din insasi materialitatea faptelor. *. - Latura subiectiva Infractiunile contra pacii si omenirii se savarsesc cu intentie directa sau indirecta. La infractiunea de genocid intentia este chiar calificata intrucat insumeaza elementul scop, care este acela de a distruge in intregime sau in parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau religios. Mobilul nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii.
68

*. - Formele infractiunii La toate infractiunile din acest titlu tentativa se pedepseste. Consumarea infractiunii survine la momentul aparitiei starii primejdioase pentru pace si omenire.

BIBLIOGRAFIE Obligatorie - C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache - Institutii de drept penal - Curs selectiv pentru examenul de licenta 2001 si 2002, Ed. Trei, Buc., 2001. - Gh. Diaconescu - Infractiunile in Codul penal roman, Ed.Oscar Print, Buc., 1997. - Gh. Nistoreanu si col. - Drept penal - partea speciala, Ed.Europa Nova, Buc., 1999. Facultativa - V. Dongoroz si col. - Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol.III si IV, Ed. Academiei, Buc., 1972 - T. Vasiliu si col. - Codul penal comentat si adnotat - partea speciala, vol.I si II, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1975.

69

B. INFRACTIUNILE IN LEGI SPECIALE SI LEGI EXTRAPENALE
1. - Infractiuni contra unor drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului 1.1. Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei 1.2. Legea nr.54/1991 cu privire la sindicate 1.3. Legea nr.70/1991 privind alegerile locale 1.4. Legea nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului 1.5. Legea nr.90/1996 - Legea protectiei muncii 1.6. Ordonanta de Urgenta nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei 1.7. Legea nr.130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca 1.8. Legea nr,168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca 1.9. Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica 1.10. Legea nr.189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de catre cetateni 1.11. Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurareareferendumului 1.12. Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
70

1.13. Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 1.14. Legea nr.678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane 1.15. Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca 1.16. Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale 2. - Infractiuni contra dreptului de proprietate intelectuala 2.1. Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie 2.2. Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale 2.3. Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate 2.4. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe 2.5 Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice 3. - Infractiuni contra patrimoniului 3.1. Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice 3.2. Decret-lege nr.24/1990 privind sanctionarea ocuparii abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat 3.3. Legea nr.18/1991 - Legea fondului funciar 3.4. Legea nr.26/1996 - Codul silvic 3.5. Legea nr.84/1996 - Legea imbunatatirilor funciare 3.6. Legea nr.103/1996 - Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului 3.7. Legea nr.107/1999 privind unele masuri pentru ameliorarea prin impadurire a terenurilor degradate 3.8. Legea nr.141/1999 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national 3.9. Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil
71

3.10. Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul si acvacultura 3.11. Legea nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protectie 4. - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei aero, navale şi rutiere 4.1. Decretul nr.328/1996 privind circulaţia pe drumurile publice 4.2. Decretul nr.443/1972 privind navigaţia civilă 4.3. Legea nr.130/2000 - Codul aerian 5. - Infracţiuni contra autorităţii 5.1. Decret-lege nr.88/1990 privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept 5.2. Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice 5.3. Ordonanţa de Urgenţă nr.1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă 5.4. Ordonanţa de Urgenţă nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României 5.5. Ordonanţa de Urgenţă nr.159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism 5.6. Legea nr.252/2002 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România 5.7. Legea nr.472/2002 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice 5.8. Ordonanţa de Urgenţă nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii 5.9. Ordonanţa de Urgenţă nr.55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi 6. - Infracţiuni contra unor activităţi ori interese economice sau financiare 6.1. Decret-lege nr. 15/1990 privind urmărirea, judecarea şi pedepsirea
72

unor infracţiuni de speculă 6.2. Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite 6.3. Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului 6.4. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale 6.5. Legea nr.l1/1991 privind combaterea concurenţei neloiale 6.6. Legea nr.82/1991 - Legea contabilităţii 6.7. Legea nr.82/1992 privind rezervele materiale naţionale 6.8. Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere 6.9. Legea nr.91/1993 privind datoria publică 6.10. Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori 6.11. Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale 6.12. Legea nr.21/1996 - Legea concurenţei 6.13. Legea nr.31/1996 privind regimul monopolului de stat 6.14. Legea nr.109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit 6.15. Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României 6.16. Legea nr.58/1998 - Legea bancară 6.17. Legea nr.255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante 6.18. Legea nr.81/1999 - Legea datoriei publice 6.19. Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale

7. - Infractiuni contra sanatatii publice si mediului 7.1. Legea nr.42/1975 cu privire la productia bunurilor alimentare 7.2. Legea nr.4/1995 privind donarea de sange, utilizarea terapeutica a sangelui uman si organizarea transfuzionala in Romania 7.3. Legea nr.137/1995 - Legea protectiei mediului 7.4. Legea nr.107/1996 - Legea apelor 7.5. Legea nr.2/1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane 7.6. Ordonanta de Urgenta nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman 7.7. Ordonanta de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor
73

7.8. Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri 7.9. Legea nr.665/2001 privind protectia atmosferei 7.10. Legea nr.466/2001 privind siguranta barajelor 7.11. Legea nr.72/2002 - Legea zootehniei 7.12. Legea nr.244/2002 a viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole 8. - Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege 8.1. Decretul nr.340/1981 privind regimul emitatoarelor radioelectrice 8.2. Decretul nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor,intarirea ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare 8.3. Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor 8.4. Legea nr.10/1995 privind calitatea in constructii 8.5. Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat 8.6. Legea nr.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania 8.7.Legea nr.126/1995 privind regimul materiilor explozibile 8.8. Legea nr.7/1996 - Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare 8.9. Legea nr.16/1996 - Legea Arhivelor Nationale 8.10. Legea nr.18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor 8.11. Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate 8.12. Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare 8.13. Legea nr.115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere
74

8.14. Legea nr.56/1997 pentru aplicarea prevederilor Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora 8.15. Ordonanta de Urgenta nr.63/1998 privind energia electrica si termica 8.16. Ordonanta de Urgenta nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar 8.17. Legea nr.21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor 8.18. Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala 8.19. Legea nr.29/2000 privind sistemul national de decoratii al Romaniei 8.20. Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie 8.21. Legea nr.139/2000 privind activitatea de meteorologie 8.22. Legea nr.123/2001 privind regimul strainilor in Romania 8.23. Legea nr.504/2002 - Legea audiovizualului

BIBLIOGRAFIE - George Antoniu, Infractiuni prevazute in legi speciale, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1976 - Gh. Diaconescu, Infractiunile in legi speciale si legi extrapenale, Ed. ALL, Buc., 1997 - Gh. Diaconescu, Infractiuni in legi speciale si in legi extrapenale. Culegere de acte normative - comentate si adnotate. Doctrina si jurisprudenta, Ed. Fundatiei “Romania de Maine”, Buc., 2000 - A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispozitii penale din legi speciale romane, comentate si adnotate cu jurisprudenta si doctrina, Ed. Lumina Lex, Buc., 1996
75

76

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->