Sunteți pe pagina 1din 5

Gen si natiune

Cartea trateaza problema raporturilor dintre genuri si cum acestea influenteaza procesele nationale. Una din ideile de baza din carte se refera la faptul ca imaginea unei natiuni implica notiuni specfice atat din masculinitate, cat si din feminitate. Femeile, birocratii si intelectualii sunt cei care reproduc natiunea din punct de vedere biologic, cultural si simbolic. Cu toate acestea, majoritatea teoriilor despre natiuni si nationalism au ignorat raporturile dintre genuri, iar femeile au fost disimulate. Aceste teorii impart sfera societatii civile in domeniul public si cel privat. Femeile (si familiile) sunt pozitionate in cadrul domeniului privat, care nu este perceput ca avand relevanta politica, insa domeniul public nu poate fi pe deplin inteles in absenta sferei private. Teoriile fundamentale ale lui Hobbes si Rousscau descriu tranzitia de la o stare naturala la o societate ordonata prin prisma caracteristicilor masculine: natura agresiva si capacitatea rationala a barbatilor. Analiza femeilor si a raporturilor de gen Preocuparile literaturii feministe se pot reduce in linii mari la trei categorii majore: analiza cauzelor oprimarii femeilor, diferentele biologice si sociale dintre femei si barbati si impactul diferentelor dintre femei si barbati asupra raporturilor de gen ca notiuni generalizate. Majoritatea explicatiilor pentru oprimarea femeilor au fost legate de plasarea lor intr-o sfera sociala diferita de cea a barbatilor. Dihotomia privat/public este in mare parte imaginara si s-a folosit pentru a exclude femeile de la libertatile si drepturile cuvenite. O alta diviziune se refera la natura/civilizatie. Identificarea femeilor cu natura a dus la excluderea lor din domeniul politic public civilizat. Sherry Ortner arata, la un nivel mai general, ca femeile tind sa se identifice cu natura, iar barbatii cu cultura, datorita capacitatii femeii de a da nastere copiilor, ceea ce presupune capacitatea de a crea lucruri noi in mod natural, pe cand barbatii sunt obligati sa creeze cultural. Teoretizarea natiunilor si statelor Conceptul natiunii-stat se bazeaza pe corespondenta dintre granitele natiunii si granitele celor care traiesc intr-un stat anume, insa acest lucru ramane o fictiune in majoritatea cazurilor, deoarece intotdeauna exista oameni care traiesc in anumite societati si state si care nu sunt considerati membri ai natiunii hegemonice sau membri ai unei colectivitati nationale care traiesc in alte tari si natiuni care nu au avut niciodata un stat (de exemplu palestinienii). Nationalismul este teoria legitimitatii politice care presupune ca granitele etnice sa nu se intersecteze cu cele politice si in special ca granitele etnice din cadrul unui stat sa nu-i desparta pe cei care detin puterea de restul.

Stat si societate Stuart Hall defineste statul modern ca avand urmatoarele trasaturi: Puterea este divizata, dreptul la guvernare este definit prin lege, reprezentarea este vasta, puterea de stat este integral seculara, iar granitele suveranitatii nationale sunt clar precizate. Una din principalele probleme dezbatute la stat este masura in care acesta trebuie perceput ca independent de societate. O alta dezbatere se refera la masura in care statul trebuie perceput ca un instrument pur coercitiv care impune legea si ordinea intr-o varietate de moduri (prin puterile legislative, constitutionale si executive) sau ca ingloband si alte institutii (cum ar fi educatie, mass-media, economie). Notiunea de natiune Enoch Powell defineste natiunea ca doi sau mai multi masculi care apara un teriotoriu pe care traiesc femei si copii. Conform acestei teorii natiunile constituie extensia naturala a raporturilor familiale si de inrudire. Unitatile de inrudire din cadrul acestor constructii se bazeaza pe diviziunea naturala a muncii, in care barbatii protejeaza ansamblul femei, copii. Multidimensionalitatea proiectelor nationale Au existat numeroase incercari de a clasifica diferitele tipuri de miscari nationaliste si ideologii care au aparut in decursul ultimilor 200 de ani. Una dintre cele mai importante clasificari a fost elaborata de Anthony Smith si se bazeaza pe caracterul specific al proiectului national, incluzand atat miscarea etnicgenealogica, cat si pe cea civic-teritoriala. Teoria nationalismului trebuie sa imbratiseze atat nationalismul rau, cat si pe cel bun si nu se poate realiza o separare a miscarilor nationaliste intr-o categorie sau alta. Femeile si reproducerea biologica a natiunii Lupta femeilor pentru drepturile la reproducerea biologica a stat in centrul luptei feministe inca de la inceputurile miscarii. Dreptul femeilor de a alege daca doresc sau nu sa aiba copii, cati copii si cand a fost perceputa de multi feministi ca subiectul cel mai important al politicii feministe. Majoritatea discutiilor s-au concentrat asupra efectelor existentei sau absentei acestor drepturi la femei, ca indivizi. Au existat discutii pe tema felului in care aceste drepturi afecteaza sanatatea femeilor, felul in care afecteaza vietile lor in domeniul profesional si felul in care sunt afectate vietile familiale. Cu toate acestea, presiunea exercitata asupra femeilor de a avea sau nu copii se leaga de ele nu ca indivizi, muncitori sau sotii, ci ca membri ai colectivitatii nationale specifice.

Cele trei discursuri utilizate in incercarea de a indemna femeile sa nasca mai multi sau mai putini copii sunt: discursul poporului ca putere (care percepe mentinerea si largirea populatiei colectivitatii nationale ca pe un interes national vital), discursul malthusian (care dimpotriva, percepe reducerea numarului de copii ca pe modalitatea de a preveni un viitor dezastru), discursul eugenist (care vizeaza ameliorarea calitatii bazei genetice nationale prin incurajarea celor considerati potriviti din punct de vedere al originii si clasei sa aiba mai multi copii si descurajarea restului populatiei de la reproducere). Reproducere culturala si raporturile de gen Mitul unitatii comunitatilor imaginate nationale care imparte lumea in noi si ei ramane si este reprodus ideologic printr-un intreg sistem a ceea ce Amstrong numeste gardieni de frontiera simbolici. Acesti gardieni de frontiera pot indentifica oamenii ca apartinand sau nu unei anumite comunitati. Acestia sunt strans legati de coduri culturale de stil de imbracaminte si comportament ca si de alte ansambluri mai elaborate de obiceiuri, religie, limbaj. Femeile au rolul de gardieni de frontiera simbolici si sunt intruchipari ale colectivitatii, in timp ce sunt si agenti de reproducere culturali. Cetatenia si deferenta Intr-o anumita masura, cetatenia de stat, ca si criteriu al apartenentei la o colectivitate nationala, este cel mai cuprinzator mod de a deveni membru al unei colectivitati, deoarece in principiu oricine (de orice origine si cultura) poate sa se alature comunitatii. In practica, acest lucru depinde nu numai de resursele socioeconomice ale candidatilor la statutul de membri, ci si de multe proceduri si reguli privitoare la imigrare, care faciliteaza accesul unor anumite categorii in detrimentul altora. Exista tendinta de a institui reguli diferite pentru femei si barbati in legislatia privitoare la nationalitate, imigrare si refugiere. Femeile si reproducerea biologica a natiunii Femeile influenteaza si sunt influentate de procesele nationale si etnice in mai multe moduri. Acest capitol se axeaza pe dimensiunea acestui raport care corespunde cel mai indeaproape asa-numitului rol natural al femeii de a naste copii si implicatiile sale asupra constuctiilor natiunilor si a pozitionarii sociale a femeilor. Paolo Tabet sustine sustine ca nu putem stabili o dihotomie intre reproducerea naturala si cea controlata, deoarece orice reproducere asa-numita naturala biologica are loc in contextele sociale, politice si economice specifice, care o construiesc. Sange si apartenenta Importanta centrala a rolurilor reproductive ale femeilor in cadrul discursurilor etnice si nationaliste devine evidenta daca tinem cont de rolul central

al mitului (sau realitatii) originii comune in cadrul constructiei majoritatii colectivitatilor etnice si nationale. De obicei apartinem si intram intr-o colectivitate prin nasterea in cadrul acesteia. In unele cazuri, in special atunci cand ideologiile rasiste si nationaliste se intrepatrund, nasterea poate constitui singura cale de a intra intr-o colectivitate, cei care nu se nasc in cadrul acestei colectivitatii fiind exclusi. Singura modalitate prin care strainii pot intra intr-o colectivitate nationala este casatoria cu un membru al comunitatii. Dar chiar si asa, in cazul legii naziste, sangele pur poate fi contaminat chiar si numai de prezenta unei optimi sau saisprezecimi de sange strain. Oamenii ca putere In cadrul acestui discurs viitorul natiunii este perceput ca fiind dependent de cresterea sa continua. Nevoie de mai multi oameni (de multe ori, de preferinta barbati) poate avea o varietate de scopuri nationaliste, civile sau militare. Este nevoie de oameni ca muncitori, colonisti sau soldati. Presiunea exercitata asupra femeilor de a da nastere cat mai multor copii poate constitui si o strategie nationala de a depasi un dezastru national. Discursul eugenist Eugenia este o pseudo-stiinta care se ocupa nu de marimea unei natiuni, ci de calitatea acesteia. O mai buna sanatate, educatie si locuinte mai bune pentru saraci au fost promovate ca imperative pentru ameliorarea calitatii bunastarii natiunilor. Insa eugenia nu se ocupa de cresterea in conditii mai bune a copiilor, ci incearca sa predetermine calitatea natiunii prin natura, prin intermediul procreatiei selective. Discursul malthusian In unele state exista teama constanta ca o crestere continua necontrolata a populatiei poate produce un dezastru national. Aici, politicile de control demografic vizeaza in primul rand reducerea indicelui global de crestere. De cele mai multe ori femeile sunt populatia tinta, prizoniera a acestor politici. Thomas Malthus sustine ca populatia umana creste in fiecare generatie in progresie geometrica, in timp ce resursele de hrana cresc numai in progresie aritmetica. Cresterea populatiei poate fi incetinita sau stabilizata prin dezastre naturale, dar si prin optiunile voluntare ale indivizilor. Drepturile reproductive, reproducerea nationala si politica feminista Apartenenta femeilor la colectivitati etnice si nationale are doua dimensiuni. Pe de o parte femeile, ca si barbatii sunt membre ale colectivitatii, pe de alta parte exista intotdeauna reguli si proceduri care se refera la femei in calitatea lor de femei. Acest fapt dobandeste o importanta deosebita atunci cand luam in calcul

implicatiile politice ale modului in care femeile sunt percepute ca reproducatori biologici ai natiunii. Cea mai mare parte a discursului feminist legat de tema drepturilor reproductive ale femeilor demonstreaza tendinta de a face referire la femei in termeni individualisti, cum este si cazul sloganului drepturile femeilor, ca drepturi ale omului. Drepturile reproductive trebuie vazute ca o componenta vitala a luptei de ansamblu pentru emanciparea femeilor. La randul sau lupta pentru emanciparea femeilor trebuie perceputa ca o componenta a luptei generale pentru democratizarea societatii care trebuie sa tina cont de pozitionarile diferite ale oamenilor in societate.