Sunteți pe pagina 1din 12

BALISTICA JUDICIARA

1.Notiune. Balistica judiciara reprezinta o adaptare a cunostintelor de balistica generala la specificul activitatii organelor judiciare, nu odata confruntate cu cauze in care faptuitorii au folosit arme de foc, deci putem defini balistica judiciar ca fiind o ramur distinct a tehnicii criminalistice, destinat examinrii armelor de foc i urmelor acestora, prin metode i mijloace tehnico-tiinifice specializate, n scopul determinrii mprejurrilor n care a fost folosit o arm la comiterea unei infraciuni i al identificrii sale. Balistica generala are o sfera mai larga de cercetare, impusa de sarcinile specialistilor ce activeaza in domeniul proiectarii, fabricarii si folosirii armelor si a munitiilor in scop de atac sau de aparare, balistica judiciar i propune s identifice o arm dup urmele lsate pe tub, s determine distana de la care s-a tras, s stabileasc vechimea aproximativ a mpuscturii etc.. De aceea sunt cunoscute cateva domenii distincte privitoare la : -balistica interioara, care studiaza fenomenele ce se produc in canalul tevii armei dupa percutare; -balistica exterioara, care examineaza fenomenele ce se produc din momentul in care glontul paraseste gura tevii si pana la atingerea tintei; -balistica tintei, care are drept scop cercetarea fenomenelor ce se produc prin atingerea acsteia de catre glont sau proiectil. Adaptand cerintelor sale rezultatele cercetarilor din balistica generala, balistica judiciara studiazam armele de foc si urmele acestora, prin metode i mijloace tehnico-tiintifice moderne, in scopul determinarii imprejurarilor in care a fost folosita o arma de foc la savarsirea faptei i a identificarii sale, apoi a tragatorului. Cunoaterea notiunilor de balistica judiciara, atat de organele de urmarire penala, cat si de instantele de judecata, este tot mai necesara, pe masura ce numarul faptelor penale savarite prin folosirea armelor de foc este in continua cretere. Avem in vedere i diversificarea si perfectionarea armamentului uor, folosit de grupe de comando, teroristi sau alte persoane ce prezinta pericol pentru societate. 2. Obiect. Balistica judiciara studiaza armele de foc, munitia si urmele acestora, create pe corpul sau imbracamintea persoanei ori pe alte obiecte. Armele de foc sunt foarte variate in ceea ce priveste constructia i functionarea lor. Balistica judiciara studiaza doar armamentul usor folosit de infanterie, a carui manipulare este mai comoda. Este controversata problema care-si propune sa stabileasca daca studierea armelor de foc i a urmelor impucaturii intalnite pe corpul victimei ar apartine criminalisticii sau medicinei legale. Pana ce literatura de specialitate va reui eel putin sa apropie cele doua puncte de vedere contradictorii, organele judiciare, expertii criminalisti si medicii legiti trebuie sa colaboreze, pentru aflarea adevarului in procesul penal. Problemele controversate la care ne-am referit constituie inca o dovada in sprijinul afirmatiei potrivit careia, desi criminalistica are un obiect de studiu propriu, ne se poate dezvolta fara o stransa colaborare cu alte stiinte, intre care un loc important il

ocupa medicina legala, chimia, fizica etc. aceasta observatie este deopotriva valabila si pentru balistica judiciara. 3.Sarcinile balisticii judiciare. Sarcinile balisticii judiciare revin organelor judiciare i expertilor criminaliti. O enumerare chiar succinta a acestor sarcini, indiferent ca revin organelor judiciare sau expertilor, se refera la urmatoarele: a. Descoperirea armelor de foc si a munitiilor folosite. Este prima grija a organelor judiciare, sosite la fata locului pentru a putea asigura identificarea i prinderea tragatorului. b. Descoperirea i studierea urmelor lasate de intrebuintarea unei arme de foc. In aceasta activitate sunt antrenate echipe mixte din care, in mod obligatoriu, trebuie sa faca parte, pe langa organele de urmarire penala (politist, procurer), medicul legist, expertul criminalist, alti specialist!. c. Verificarea tehnic a armei. Aceasta sarcina revine, in primul rand, ofiterului de politie specializat in probleme de armament i munitii, in ceea ce priveste primele constatari efectuate la fata locului; apoi expertul criminalist, in laborator, unde exista mijloace tehnice adecvate, va clarifica aspectele de detaliu ale chestiunilor in discutie.. d. Examinarea gloantelor si tuburilor. Este o activitate complexa, care se desfaoara tot in doua etape. Primele cercetari se fac la fata locului de catre ofiterul de politie specializat in probleme de armament i munitii, iar daca sunt necesare i alte precizari, se continua examinarea de catre expertul criminalist. Aceasta sarcina prezinta un interes particular deoarece ca urmare a examinarii gloantelor i tuburilor, se pot afla date utile pentru identificarea armei cu care s-a tras i, in cele din urma, a tragatorului. O alta grupa de sarcini, deosebit de importante, care revin, in principal, expertului criminalist, se refera la: stabilirea directiei si distantei de tragere, examinarea orificiului de intrare si a orificiului de iesire, stabilirea imprejurarii privitoare la inlocuirea unor piese originale ale armei cu unele piese straine. De asemenea, tot expertul criminalist trebuie sa stabileasca si alte detalii privitoare la unghiul de tragere, natura materialului din care sunt confectionate gloantele. Notiuni generale despre armele de foc si munitiile folosite de acestea 1. Armele de foc. Organele judiciare trebuie sa aiba cunostinte elementare privitoare la armele de foc, pentru a putea sa identifice armele folosite la savarirea unei infractiuni, sa caute i sa valorifice urmele impucaturii, i, mai ales, sa stie care sunt limitele expertizei criminalistice in acest domeniu. De asemenea, organele judiciare trebuie sa inteleaga i sa interpreteze rapoartele de expertiza criminalistica in totalitate, si nu numai concluziile acestora, asa cum se intampla de foarte multe ori. In timp ce balistica militara studiaza o imensa varietate de arme de foc, balistica judiciara cerceteaza numai armele uoare, numite i arme de mana. Orice arma, care prezinta interes pentru criminalistica, este alcatuita din trei parti principale: teava, ansamblul mecanismelor i patul sau manerul. a. Teava.

Dupa scopul urmarit prin constructia armei, teava poate fi ghintuit, atunci cand trebuie sa asigure forta si viteza necesare proiectului, sau lis, atunci cand trebuie sa asigure doar forta i directia alicelor, cum este arma de vanatoare. Teava este construita dintr-un otel special, care trebuie sa reziste la presiunea puternica dezvoltata de aprinderea pulberii in momentul declanarii focului i sa dirijeze proiectilul sau alicele pentru a ajunge la tinta. b. Ansamblul mecanismelor. Este alcatuit din mai multe piese, in functie de destinatia armei: ,,foc cu foc" sau foc automat. Intre aceste piese intalnim: inchizatorul, gheara extractoare, percutorul, ejectorul etc. Studiul acestor piese este un aliaj mai dur si, de aceea, lasa pe acesta urme utile cercetarii criminalistice. c. Patul sau manerul. Are rolul de a usura folosirea armei, atenuind puterea reculului. Desi prezinta un interes mai redus in raport cu primele 2 elemente, trebuie cunoscut si cercetat, deoarece pe el se pot imprima urmele digitale ale tragatorului sau unele pete de sange. 2. Clasificarea armelor de foc. Se pot face clasificari ale armelor dupa mai multe criterii: a. Dupa destinatie: - arme militare (pusti, pistoale, carabine etc.); - arme de aparare apropiata (revolvere, pistoale); - arme de vanatoare; - arme sportive de tir; - arme cu destinatii speciale (pistoale de semnalizare, de lansat rachete, de alarma, cu gaze lacrimogene etc.) b. Dupa lungimea tevii. Potrivit acestui criteriu sunt cunoscute arme cu teava lunga, arme cu teava mijlocie i arme cu teava scurta. Din prima subgrupa fac parte carabinele i armele de vanatoare, iar din cea de-a doua subgrupa fac parte pistoalele automate. Armele din a treia subgrupa prezinta un interes deosebit in criminalistica, deoarece, fiind cele mai usoare i mai comod de purtat, sunt frecvent folosite la savarirea faptelor impotriva vietii si integritatii corporale: accidente, sinucideri, omucideri sau ucideri din culpa. Sunt cuprinse aici toate tipurile de pistoale i revolvere. Din punct de vedere tehnic, pistoalele pot asigura trageri semiautomate, iar cu revolverele se pot face numai trageri repetate sau ,,foc cu foc", c. Dupa constructia canalului tevii exista arme cu teava lis (dreapta, neteda). Din prima categoric fac parte armele militare si, in mod exceptional, armele de vanatoare cu destinatie special. Ghinturile sunt ridicaturi delimitate de anturi paralele, care, in interiorul tevii, au o directie elicoidala. Diametrul tevii, masurat intre doua anturi opuse, corespunde de regula, diametrului glontului. Diametrul tevii, masurat intre doua ghinturi (plinuri), corespunde calibrului armei si este mai mic decat diametrul glontului. Diferenta de diametru asigura trecerea fortata a glontului prin teava i imprimarea unei micari de invartire in jurul axei proprii. Aceasta miscare continua pana la atingerea tintei si ii asigura creterea puterii de infrangere a rezistentei opuse de aer i apoi de tinta. Studiul ghinturilor i al santurilor prezinta interes in expertiza criminalistica pentru identificarea armei cu care s-a

tras, dupa urmele caracteristice lasate de ghinturi de proiectil. Se tie ca numarul, latimea, directia i unghiul de rasucire al ghinturilor difera fiecare tip de arma. Majoritatea armelor de vanatoare nu au plinuri (ghinturi) si goluri (anturi), ci interiorul tevii este neted, ters, de unde i denumirea de teava lis. d. Dupa modul de functionare se disting arme neautomate (,,foc cu foc"), semiautomate si automate. Armele neautomate fac parte din prima generatie a armelor de foc. Ele au cea mai simpla constructie i pentru fiecare impuscatura tragatorul trebuie sa manevreze inchizatorul, pentru a introduce un cartus in camera de explozie, sa asigure inchiderea, apoi sa apese pe tragaci. Dupa fiecare tragere trebuie manevrat inchizatorul, pentru ca gheara extractoare sa scoata tubul din locaul tevii, iar ejectorul sa l arunce afara. Se fac alte manevre pentru trecerea unui cartu din magazie in camera de explozie. Armele semiautomate sunt astfel construite, nct forta gazelor asigura mai intai punerea in miscare a priectilului tras, apoi ejectarea tubului tras i reincarcarea cu un alt cartus, din magazie (incarcator). Este deci asigurata numai incarcarea, deoarece pentru o noua tragere este necesara o alta apasare pe tragaci. In ultimii ani, numarul armelor semiautomate (si cu atat mai mult al celor neautomate) scade tot mai mult in favoarea armelor automate. Armele automate au un sistem al mecanismelor de tragere foarte complex, care ofera posibilitatea tragatorului sa execute focuri in serie printr-o singura apasare pe tragaci (serii scurte sau serii lungi, privind intregul mcarcator). Cadenta de tragere la cele mai noi tipuri este atat de marita, meat se poate ajunge la cateva lovituri pe secunda. e. Dupa calibru, armele se impart in arme cu calibru mic, mijlociu si mare. Armele de calibru mic sunt cele care au calibrul pana la 6,35 mm. Cele cu calibru mijlociu sunt cele cuprinse intre 6,35 mm si 9 mm, iar cele de calibru mare depasesc 9 mm. Pentru armele cu teava ghintuita calibrul reprezinta distanta in milimetri masurata intre doua tipuri opuse. Pentru armele cu teava lisa, calibrul este dat de numarul de bile de plumb necesar pentru acoperirea diametrului tevii. Se ia ca baza de calcul numarul de bile (alice ) ce poate fi fabricat dintr-un fund de plumb (cca.500gr). Deci, din aceeasi cantitate de metal, va rezulta un numar de bile mai mare, daca diametrul lor este mai mic, si un numar mai mic de bile (alice), dar cu diametrul mai mare. f. Dup fabricatie, distingem arme produse in intreprinderi mecanice de inalta tehnicitate (fabrici de armament) si arme produse artizanal. Ambele categorii prezinta interes pentru organele judiciare si experti, deoarece fiecare producator imprima pe arma importante repere ce folosesc la identificare; armele artizanale, destul de raspandite, pun probleme deosebite, pentru ca, de foarte multe ori, sunt produse unicate. La aceasta ultima categoric, expertul criminalist va trebui sa stabileasca, in primul rand, daca pot fi folosite la tragere sau daca indeplinesc conditiile tehnice pentru a fi calificate arme de foc. 3. Munitiile armelor de foc. Pe langa cunostintele elementare privitoare la armele de foc, organle judiciare trebuie sa cunoasca si datele principale privitoare la constructia cartuselor folosite la aceste arme. In acest domeniu, sarcini de mare raspundere revin expertului criminalist, dar si organelor judiciare trebuie sa stie cum se prezinta cartusele abandonate la locul faptei sau pierdute, trase sau netrase, dimensiunea lor etc. A. Cartuele pentru arme cu teava ghintuita.

Oricare ar fi calibrul armei, la un cartus distingem urmatoarele elemente de constructie: glontul, tubul, capsa si pulberea. a. Glontul (proiectilul) se prezint sub forma gloanelor, alicelor sau mitralierelor; acesta este format din metal si din alte componente, in functie de destinatia data de fabricant. Dupa acest criteriu exista gloante obisnuite si gloante cu destinatie speciala. Un glont obisnuit este fabricat din metal. Primele cartuse construite de industria de armament erau formate dintr-un singur tip de metal: cupru sau plumb. Intrucat aceste metale sunt foarte moi, au trebuit sa fie acoperite cu o camasa otelita, pentru a se asigura patrunderea tintei. In ultimii ani, pentru camasa care acopera miezul glontului, fabricat tot din otel, sunt folosite oteluri speciale, mai ales pentru varful glontului. Gloantele speciale au constructii diferite, dupa destinatia data de proiectant si fabricant. Sunt cunoscute gloante perforante, trasoare, incendiare etc., sau cu destinatii multiple: perforant-incendiare, perforant-incendiare trasoare etc. Forma glontului difera tot dupa destinatia data. Diametrul glontului este mai mare la mijloc, mai redus la baza si din ce in ce mai mic spre varf. Atat baza, cat si varful glontului pot primi forme diferite, in raport de tipul armei si, mai ales, de destinatia data de proiectant. b. Tubul cartuului. Este construit din metal si are dimensiuni (lungime si diametru) diferite, dupa calibrul si tipul armei. Se folosesc metale sau aliaje care sa asigure rezistenta dar i maleabilitatea dorita. Tubul are o forma apropiata de un trunchi de con, cu diametrul mai mare la baza i mai mic spre locul de fixare a cartuului. Baza, numita rozeta, prezinta un sant in care va patrunde gheara extractoare, iar varful are diametrul mai mic, corespunzator diametrului camerei de explozie i unde se fixeaza glontul. In interiorul tubului se introduce pulberea exploziva, iar la baza lui este fixata capsa. c. Capsa este construta dintr-un metal moale, cu peretii subtiri, in care se depun substante explozive, care se aprind foarte usor la declansarea focului si atingerea ei de capul acului percutor. Cele mai folosite sunt fulminatul de mercur si stibiatul de plumb. d. Pulberea (praful de pusca). Este alcatuita dintr-un amestec de substante care, prin aprindere, produc gaze si o presiune foarte puternica, de aproximativ 3500 atmosfere, asigurand viteza si forta de patrundere a glontului, dirijat spre gura tevii. La inceputul industriei de armament si munitii s-a folosit pulberea neagra, numita si pulbere cu fum a carei compozitie de baza o constituie azotarul de potasiu. Treptat, ea a fost aproape in intregime inlocuita, pn in prezent, la cartuele destinate armelor cu teava ghintuita se utilizeaza pulberile coloidale, denumite si pulberi fara fum. La fabricarea lor se utilizeaza piroxilina si nitroglicerina, in amestec cu alti compusi, de importanta secundara. B.Cartusele pentru armele cu teava lisa. La un cartus pentru armele cu teava lisa distingem urmatoarele elemente de constructie: proiectilul, tubul, capsa, pulberea, bura i rondelul. a. Proiectilul pentru cartuul armei de vanatoare il constituie, de cele mai multe ori, alicele s.i mitraliile si, mult mai rar, glontul. Alicele i mitraliile sunt bile de plumb cu diametre diferite, iar gloantele au o constructie speciala, care le deosebete de cele ale armelor cu teava ghintuita. b. Tubul cartuului este construit, de regula, din carton si mai rar din metal sau aliaje. In ultimul timp, locul cartonului a fost luat de materialele plastice. Oricare ar fi materialul folosit la constructia corpului tubului (carton, material plastic), baza (rozeta) este construta intotdeauna din metale moi sau diferite aliaje.

c. Capsa este fixata la baza rozetei si contine explozivi care se aprind la atingerea de catre capul arcului percutor. Se folosesc aceiai explozivi ca si cartusul armei cu teava ghintuita. Spre deosebire de capsa cartuului pentru arma cu teava ghintuita, care se folosete o singura data, la cartus.ul armei de vanatoare capsa poate fi ianlocuita cu usurinta de catre tragator; acest fapt ajuta organul judiciar si expertul criminalist sa stabileasca de cate ori a fost inlocuita capsa, deci la cate trageri a fost folosit acelasi cartus., dupa inlocuirea capsei. d.Pulberea folosita la cartusele armei de vanatoare este pulberea cu fum i are acelasi scop: De a dezvolta, prin aprindere, gaze a caroro presiune sa dirijeze proiectilul (alice, mitralii, glons) spre gura tevii. e. Bura. In fabricile de munitii se foloseste o pasla din care se confectioneaza un perete despartitor intre pulbere i alice. De aceea, o intalnim numai la prima tragere pt. ca la tragerile urmatoare cu acelasi cartu este confectionata de tragatori din fragmente de textile, hartie obinuita sau chiar hartie de ziar. Org. de cercetare penala o cauta cu mult interes in timpul cercetarii la fata locului pt. ca poate contribui la identificarea armei cu care s-a tras, apoi la identificarea tragatorului. f. Rondela. Dupa cum o anticipa denumirea, este un capac de carton aplicat la gura cartusului, pt a asigura inchiderea si protejarea incarcaturii. Prezinta interes pt ca poarta imprimat pe ea calibrul cartusului. Ajuta la identificarea calibrului armei atunci cand la locul faptei se gaseste un cartus netras. Uneori, dupa terminarea tragerilo, raman cartuse in apropierea locului unde s-a aflat tragatorul in momentul declansarii focului.. Elementele tragerii: Pentru examinarea urmelor mpucturii, pentru stabilirea distanei i a direciei de tragere, este necesar a se avea n vedere mai multe elemente: 1. Viteza proiectilului este n funcie de tipul i cantitatea de pulbere, de greutatea proiectilului i de lungimea evii (la evile cu art scurt 300-400 m/s, la armele cu eav lung peste 800 m/s). 2. Traiectoria este linia curbat descris de centrul de greutate al proiectilului n drumul parcurs de la ieirea din eav pn la int. Ea este influenat nu numai de fora gravitaional, ci i de rezistena aerului, fora i direcia vntului, ali factori admosferici. 3. Btaia armei este distana maxim la care poate s ajung un proiectil; intereseaz btaia eficace, adic distana la care proiectilul i menine precizia i fora districtiv i depinde n primul rnd de viteza iniial a glonului. Urmele formate prin folosirea armelor de foc Se nelege pe de o parte urmele create de arm pe cartuul tras, ct i urmele mpucturii create pe corpul victimei sau pe obeictele asupra crora i-au exercitat aciunea proiectilul, ceilali factori suplimentari de tragere. A. Urmele formate de arm pe cartu: 1. Urmele de pe tub: se formeaz n trei etape succesive: ncrcarea, tragerea i extragerea tubului tras. Mecanismele ce concur la formarea urmelor sunt: percutorul, peretele frontal al nchiztorului, gheara extractoare, pragul arunctor i pereii camerei de detonare. n momentul ncrcrii se formeaz urme dinamice longitudinale pe pereii laterali ai tubului prin mpingerea cartuului din camera de detonare; se formeaz i urma ghearei extractoare care prinde rozeta sau gulerul tubului.

n momentul tragerii apar urmele percutorului i ale peretelui frontal al nchiztorului ce se formeaz pe fundul cartuului. n momentul extragerii tubului se imprim pe rigol urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pragului arunctor. 2. Urmele de pe glon au un caracter dinamic i reflect caracteristicile construciei interioare a evii ghintuite (ex. urme ale plinurilor, ale flacurilor ghintuite, ale spaiilor dintre ghinturi). Pot aprea i deformri ale glonului dac acestea au un calibru mai mare dect al armei cu care a fost tras. B. Urmele de mpucare: se nelege urmele specifice formate de proiectil, ct i urme secundare. 1. Urmele principale: sunt rezultatul aciunii directe; se ntlnesc sub trei forme: a. urme de perforare: apar cnd proiectilul a traversat ntreg corpul; le sunt specifice 3 elemente: orificiul de intrare, canalul i orificiul de ieire. Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaz prin lips de esut, diametrul su fiind apropiat de cel al proiectilului; orificiul de ieire nu prezint lips de esut, iar canalul de perfoare nu prezint n toate cazurile o form rectilinie. Pe mbrcminte sau pe alte obiecte din material textil, orificiul de intrare este mai mic dect cel de ieire, orificiile de ieire prezentnd i rupturi n cruce. n cazul urmelor formate n obiectele lipsite de elasticitate, orificiul de intrare este mai mare dect diametrul proiectilului, fiind vorba de o rupere sau de o sfrmare. b. urme de ptrundere sau canale oarbe: cnd glonul ptrunde n corp fr a mai iei, deci au un orifiu de intrare i un canal nfundat. c. urme de ricoare: cnd glonul este deviat de obiect i constau n adncituri sau zgrieturi funcie de unghiul de lovire i de natura obstacolului. 2. Urmele secundare: sunt rezultatul aciunii unor factori suplimentari ai tragerii. Sunt mprite n dou mari categorii: a. formate indiferent de distana de tragere: inelul de frecare: sau de tergere: creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particile de unsoare, praf, urgina sau orice alt substan aflat pe suprafaa proiectilului; inelul de metalizare: depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafaa proiectilului n momentul perforrii unor obiecte cu un anumit grad de densitate, ntlinit la strbarea unor oase plate ale corpului uman. b. formate la tragerile cu eava armei lipit nde corp sau la mic distan: rupturile provocate de gaze: n cazul tragerilor de la distane mai mici de 10 cm i au o form stelar; urmele gurii evii: se formeaz prin lipirea acesteia de corp; arsurile: sunt tipice mai ales n cazul armelor automate; urmele de funingine: sunt rezultate din combustia ncrcturii de pulbere i depind de calitatea substanei explozive i de distana de tragere; tatuajul: ca urmare a ptrunderii n piele a resturilor de pulbere neagr sau ars incomplet; urmele de unsoare: apar sub form de stropi depui n jurul orificiului de intrare mai ales la primele focuri. Particularitile cercetrii la faa locului a armelor de foc i a urmelor acestora

A. Descoperirea i fixarea armelor de foc i urmelor acestora: Descoperirea armelor de foc i a muniiei nu prezint dificulti n cazul sinuciderii sau a ncercrilor de disimulare a omorului printr-o sinucidere. n majoritatea cazurilor autorul caut s se debaraseze de arm, fie ascunznd-o, fie aruncnd-o. De multe ori arma trebuie cutat n alte locuri dect cele n care a fost comis fapta, recurgndu-se la mijloace tehnice adecvate (ex: detectorul de metale, electromagnei puternici, instalaii de gammagrafiere sau cu aparatur rentgen portabil). Consemnarea, fixarea poziiei i a strii armelor se face cu mijloace precum proces-verbal, schi, fotografiere, filmare, nregistrare pe band videomagnetic fr a se omite nici un detaliu, nici un element necesar clarificrii mprejurrilor n care a fost svrit infraciunea. B. Ridicarea armei de foc i a muniiei descoperite la locul faptei: se realizeaz n condiii impuse de necesitatea protejrii urmelor tragerii, a urmelor de mini sau de natur biologic aflate pe corporile delicte. C. Stabilirea distanie i a direciei de tragere: activitile destinate stabilirii acestor mprejurri se desfoar n principal cu prilejul cercetrii locului faptei, ele continund dac este nevoie i n procesul examinrilor criminalistice de laborator, concomitent cu examenul medico legal al corpului victimei. n cazul tragerilor efectuate n limita de aciune a factorilor suplimentari (trageri fr distan sau de la mic distan), stabilirea distanei i a direciei este relativ uoar. n cazul tragerilor efectuate de la distan este necesar s se studieze mai nti orificiile de intrare i de ieire pentru a se stabili din ce parte a venit proiectilul. Pentru stabilirea ct mai exact a direciei sau locului din care s-a tras, trebuie avui n vedere i factori care pot determin modificri ale traiectoriei (vntul, ploaia, diverse obstacole ce provoac ricori). Expertiza balistic criminalistic a armelor de foc i a urmelor acestora A. Examinarea tehnic general a armelor de foc: Expertiza balistic judiciar este una dintre cele mai complexe examinri la care sunt supuse armele de foc, muniia i urmele acestora, ct i mprejurrile legate de folosirea lor. Problemele principale la care este chemat s dea rspuns specialistul balistician sunt: 1. determinarea tipului, modelului i calibrului armei; 2. stabilirea strii de funciune a unei arme: pentru a se putea clarifica dou aspecte eseniale: dac o arm se putea declana accidental i daco arm deteriorat, cu piese lips, putea fi totui folosit. 3. examinarea muniiei: are rolul de a stabili tipul, modelul i anul de fabricaie al cartuelor, interesnd starea lor tehnic. B. Expertiza urmelor formate de armele de foc: 1. expertiza urmelor principale ale tragerii: const n examinarea orificiilor de intrare i de ieire, a canalelor formate att pe corpul uman, ct i pe obiectele pe care glonul a intrat n contact pentru a se stabili dac orificiile sunt sau nu consecina unei arme de foc.

2. expertiza urmelor secundare ale tragerii: este destinat descoperiri i examinrii urmelor aparinnd factorilor secundari. Presupune mai multe etape: a. examinarea preliminar: se folosete microscopul optic, ns nefiind concludent se mai utilizeaz i; b. examinarea chimic: sunt puse n eviden urmele suplimentare de mpucare existente n jurul orificiului de intrare, n eava armei i pe mna trgtorului. c. examinrile spectrale: servesc la punerea n eviden a particulelor de cupru, plumb .a. existente n urmele suplimentare. d. alte tehnici de descoperire sau delimitare: se bazeaz pe examinarea radiaiilor infraroii. e. metode de certitudine: printre tehnicile de vrf se numr: microscopia electronicp cu baleiaj: permite o analiz punctual a particulelor de pulbere descoperite pe mna trgtorului. microspectrofotometria n radiaii infraroii: efectuat cu un aparat de tip Nanospec permite analiza unor pulbere cu diametrul sub 20 milimicroni. C. Identificarea armelor de foc dup urmele formate pe glon i pe tubul cartuului: 1. Identificarea armei dup urmele formatem pe glon: presupune o delimitare a cercului armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercetrilor a celor care nu corespund caracteristicilor reflectate de glon. Pentru obinerea modelelor de comparaie se efecuteaz trageri experimentale cu armele examinate. 2. Identificarea armelor dup urmele lsate pe tubul cartuului: captarea tuburilor de comparaie se face mai uor prin folosirea de pild a unor sculee ori sertrae prinse n dreptul carcasei nchiztorului. Examinri comparative se pot efectua i pe baza mulajelor obinute dup interiorul camerei de detonare, compararea realizndu-se ntre tubul cartuului n litigiul i mulajul experimental. Alte probleme rezolvate de expertiza balistic criminalistic a armelor de foc: 1. Refacerea inscripiilor tanate pe arme: este necesar pentru stabilirea locului de provenien a armei, modelului, anului de fabricaie etc. Metodele curente de refacere sunt: a. metoda chimic: este bazat pe reacia diferit a prilor metalice cu densitate mai mare sub aciunea unui reactiv. b. metoda feromagnetic: const n aderarea selectiv a particulelor metalice la suprafaa armei, magnetizat n prealabil. c. metoda electrochimic: este considerat ca fiind cea mai sigur, rapid i cu posibiliti de repetare. 2. Examinri acustice prespun examinarea urmelor sonore ale mpucturii, armrii i percuiei. Alte genuri de examinri balistice 1. Examinarea armelor de foc atipice i a armelor de fabricaie artizanal: cele mai adesea privesc armele de fabricaie artizanat, ori improvizaii de arme, unele confecionate din evi de calorifer. 2. Examinarea urmelor lsate de pistoale de implantat boluri care dei nu sunt incluse n categoria armelor de foc sunt apte s produc leziuni mortale.

3. Examinarea armelor de alarm i de aprare: urmrete stabilirea tipului de eav, de regul obturat, destinat numai gazelor.

CLASIFICAREA ARMELOR DE FOC Prin arme de foc, n sensul prevederilor Legii 17/1996 se ntelege acele arme a csror functionare determins aruncarea unuia sau a mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase, ori mprtierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de functionare se ntemeiaz pe forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei ncrcturi. n Legea 17/1996 art.3 al.2 se face o clasificare a armelor de foc dup destinatia acestora. . Dup destinatie Conform legii armele de foc sunt: a) Armele militare, confectionate pentru dotarea fortelor armate, folosite n actiuni de neutralizare sau nimicire a personalului si tehnicii de lupt ale inamicului. Precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, rni, a ucide ori a distruge, dac prezint caracteristicile unei arme militare. b) Armele de tir, cu glont sau cu alice, special fabricate sau confectionate pentru practicarea tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de Federatia Romn de Tir. c) Armele de vntoare, cu glont, cu alice sau mixte destinate practicrii vntorii. d) Armele confectionate special pentru a mprtia gaze nocive, iritante sau de neutralizare. e) Arme ascunse astfel fabricate sau confectionate nct existenta lor s nu fie vizibil sau bsnuit. f) Armele de panoplie, fscute inofensive, dacs,prin valoarea lor istorics, stiintifics sau care constituie daruri ori recompense sau amintiri, sunt destinate a fi psstrate n institutii de culturs si arts, asociatii cultural-artistice si sportive sau n panopli personale. n aceasts categorie se includ si acele arme de foc, n stare de functionare, care constituie raritsti sau prezints, valoare pentru institutiile de specialitate. g) Armele de recuzits, fscute inofensive, destinate a fi folosite n activitatea artistics sau de productie cinematografics. Sunt considerate arme de foc si ansamblurile, subansamblurile si dispozitivele care se pot constitui si pot functiona ca arme de foc.

n art.4 al legii 17/1996 este statuat ce ntelegem prin munitii, respectiv: cartusele, proiectilele si ncsrcsturile de orice fel, care pot fi ntrebuintate la armele prevszute n art.3. . Dups constructia canalului tevii Raportat la acest criteriu de clasificare armele sunt: -arme cu teavs liss, care au peretii interiori ai tevii netezi, cum sunt: arme de vnstoare cu alice, arme de tir redus, pitoalele lansatoare de rachete, arme militare de asalt cu teavs liss; -arme cu teavs ghintuits sunt att armele destinate vnstorii care au teavs ghintuits, dar in special arme militare:pustile, pustile mitraliers, pistoalele mitraliers, pistoalele, revolverele, etc.; -arme cu tevi combinate, avnd una sau dous tevi lise si una ghintuits.

. Dups lungimea tevii Conform acestui criteriu armele se clasifics in: - arme cu teavs lungs 50-80 cm (pustile, carabinele, pustile mitraliers, armele de vnstoare, armele de tir cu glont); - arme cu teavs mijlocie 20-50 cm (pistoalele mitraliers); - arme cu teavs scurts 3-20 cm (pistoale, revolvere).

. Dups modul de functionare al armelor Regimul de functionare al armelor de foc difers de la un model de arms la altul. Unele tipuri de arms functioneazs n regim automat, altele semiautomat, nss exists si arme care functioneazs n regim foc, loviturs cu loviturs. Principiile de functionare difers, de asemenea, de la caz la caz. Anumite tipuri de arme utilizeazs forta gazelor rezultate n urma mpuscsturii, pentru re armare, altele utilizeazs energia de recul, iar cele mai simple functioneazs pur si simplu mecanic. Pentru a ilustra modul de functionare al armelor de foc vom prezenta cteva tipuri si principiile care stau la baza functionsrii lor. - arme simple -arme de vnstoare cu tevi lise sau combinate, arme de tir cu un singur cartus, anumite tipuri de revolvere;