Sunteți pe pagina 1din 209

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

Facultatea de Teologie Ortodox Patriarhul Justinian













BIBLIOGRAFIA PENTRU
EXAMENUL DE LICEN
Sesiunea Iunie 2013

















2

TEMATICA

TEOLOGIE DOGMATIC / p. 4
1. Cunoaterea lui Dumnezeu. (Pr. prof. dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator,
pp. 84-94) / p. 5
2. Crearea lumii. Consideraii generale. (Pr. prof. dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos
Pantocrator, pp. 140-146) / p. 11
3. Ereziile hristologice. (Pr. conf. dr. tefan Buchiu, Dogm i Teologie, vol. 2, pp. 37-41)
/ p. 15
4. Lucrarea Sfntului Duh sau harul dumnezeiesc. (Pr. dr. Sterea Tache, Mntuitorul
Hristos i Biserica, pp. 158-170) / p. 18
5. nvtura ortodox despre Sfintele Taine. Generaliti. (Pr. conf. dr. tefan Buchiu,
Dogm i Teologie, vol. 2, pp. 135-145) / p. 25
6. Taina Sfntului Maslu. (Pr. dr. Sterea Tache, Mntuitorul Hristos i Biserica,
pp. 323-332) / p. 31

DEPARTAMENTUL DE TEOLOGIE ISTORIC, BIBLIC I FILOLOGIE

VECHIUL TESTAMENT / p. 37
Profeii mesianice la profeii Isaia, Ieremia, Iezechiel i Daniel
Nicolae Neaga, Hristos n Vechiul Testament, Editura Renaterea, Cluj-Napoca,
2004, pp. 68-113 / p. 38

NOUL TESTAMENT / p. 61
Pnevmatologia Evangheliei dup Ioan
Pr. prof. dr. Constantin Coman, Erminia Duhului, Editura Bizantin, Bucureti,
2002, pp. 37-80 / p. 62

ISTORIE BISERICEASC UNVIVERSAL / p. 84
Dosarul evenimentelor din iulie 1054
Arhid. prof. dr. Ioan I. Ic jr., 950 de ani de la Marea Schism : interpretri i
documente n Revista Teologic , nr. 3/2004, pp. 8-41 ; nr. 4/2004, pp. 79-113 /
p. 85 (p. I) i p. 102 (p. II)

ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMNE / p. 120
Sfntul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) ctitor i crturar
Domnitorii i ierarhii rii Romneti. Ctitoriile i mormintele lor, Editura
Cuvntul Vieii a Mitropoliei Munteniei i Dobrogei, Bucureti, 2009, pp. 77-78 /
p. 121
Radu tefan Vergati, Neagoe Basarab. Viaa, Opera, Domnia, Editura Episcopiei
Argeului i Muscelului, Curtea de Arge, 2009, pp. 93-96, 140-155 / p. 123
Sebastian Nazru, Sfntul Voievod Neagoe Basarab domn isihast i ctitor de
lcauri sfinte, Editura Cuvntul Vieii a Mitropoliei Munteniei i Dobrogei,
Bucureti, 2011, pp. 9-25 / p. 134



3

DEPARTAMENTUL DE TEOLOGIE SISTEMATIC, PRACTIC
I ART SACR

MORAL CRETIN / p. 143
Etica procreerii umane
Pr. prof. dr. Vasile Rduc, Planningul familial i contracepia n Anuarul
Facultii de Teologie Ortodox , IV (2004), pp. 521-524 / p. 144
Idem, Clonarea reproductiv i terapeutic. Performane i riscuri,
n Ortodoxia , nr. 2 / 2008, pp. 233-252 / p. 152
Idem, Procrearea uman medical asistat, n Ortodoxia , nr. 1 / 2009,
pp. 114-130 / p. 163
Idem, Despre transplantul de organe din punct de vedere ortodox,
n Ortodoxia , nr. 4 / 2004, pp. 116-130 / p. 172

MISIOLOGIE I ECUMENISM / p. 180
Misiunea ortodox fa de prozelitismul advento-milenist
Pr. prof. dr. Gheorghe Petraru, Ortodoxie i prozelitism, Editura Trinitas, Iai,
2000, pp. 163-166, 227-234 i 319-325 / p. 181
Pr. lect. dr. Radu Petre Murean, Atitudinea Bisericilor Tradiionale Europene fa
de prozelitismul advent, Editura Universitii din Bucureti, 2007, pp. 576-586 i
598-602 / p. 193
Pr. lect. dr. David Pestroiu, Ortodoxia n faa prozelitismului Martorilor lui Iehova
Editura Insei Print, Bucureti, 2005, pp. 28-40 i 54-55 / p. 202





























Teologie
Dogmatic





84
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU
PROBLEMATICA CONTEMPORANA
" speculativa
existentiala a lui Dumnezeu
a.rhimandritului Justin Popovici, astazi exista
numal doua filosofil: cea divino-umna cea omeneasca. Una
este un.i.tatii, a monismului divino-uman, cealalta,
a pluralismului omenesc, Toata filosofia ome-
neasca .se m cercul vicios al mortii mortaliUitii, In care
dm cauza simtirea omului.
P:m filosofie a mtrat m om in lume 0 intreaga "le-
gmn.e dm aceastacauza lumea au devenit "legiune";
"leglUne 8, 30) aICI numele omului allumii. Aici
alcl toate sunt mult prea ome-
Allzumenschliches). De aceea, purtator de
cu 'inte1epciune: "Fratilor, sa
nu va cmeva cu filosofia eu din
predama .omeneasca, dupa stihiile lumii, nu dupa Hristos
(Colosem 2,8)1. .
FiloJofia divino-umana este filosofia experientei divino-
uma!le. ea toate b.azeaza pe experienta, pe traire In har pe
fapta. AICI. nu est.e ?UnlC abstract, nimic care sa nu fie rea1. Toate
sunt 0 dlvmo-umana, pentru ca In Dumnezeul-om Hris-
tos toata plinatatea Dumnezeirii" de aceea
, l. Omul Dumnezeu-omul. Abisurile,sf culmile
(tlosojiel. traducere de Pro Prof. Dr. loan lea loan lea
.If., Ed. Delsls, SlblU, p. 53.
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU
85
toti sunt indemnati sa fie "deplini Intru EI" (Coloseni 2, 9-10).
Atunci dind se incorporeaza cu toata fiinta lui in Hristos se
umple tot de EI, omul simtirea divino-
umana a unitatii intregi a macrocosmosului este mistuit de
simtamantul comun ca toti sun tern responsabili de tot de toate;
durerile tuturor fiintelor sunt durerile proprii, necazurile tuturor
rapturilor sunt necazurile lui proprii. Toti alcatuiesc In Hristos un
trup divino-uman, Biserica, iar Hristos este Capul trupului Bise-
ricii (Coloseni 1, 18). EI este Cel care da gandire simtire gan-
dului sim!amantului oricarui Iisus Hristos soborni-
cizeaza simtirea fiecarui membru al Bisericii,
Incat sa traiasca laolalta "cu toti sfintii, Intrucat in Dum-
nezeul om Hristos. De aceea, Biserica are drept filosofie filosofia
divino-umana a unitatii a to ate simtamantul divino-uman al
acesteia.
Salvarea de solipsism, de egoism de satanism se
numai in divino-umanizarea lui Hristos, pentru ca numai prin
divino-umanizare se simtamantul de sine al omului
sentimentul lui fata de lume; omul se shnte se
'intre!esut laolalta cu toate fiintele cu toate creaturile; unitatea
a toate este cea mai reala cea mai direct a realitate pentru con-
pentru simtirea lui. Un astfel de om se aduna pe sine
nelntrerupt in Dumnezeu prin rugaciune credinta, prin
iubire dreptate, prin milostivire aqevar prin toate celelalte
nevointe virtuti evanghelice. Aceasta concentrare a omului In
Dumnezeu, aceasta concentrare de sine In Dumnezeul-om, Inta-
In el pana la un grad nelnchipuit de mare simtirea con-
Intregii unitati macrocosmice. Atunci omul In Hristos
inunda 'intreaga zidire toate fiintele cu lui dragoste mi-
lostivire. Cu lacrimi se roaga pentru toti pentru toate, pentru
ca simte ca nimeni altul ca iubirea mila lui Hristos
sunt singura mantuire a slava nemuritoare a
drepti1or. In aceasta iubire a lui Hristos se toata filosofia
optimismului tot cum tn ura satanica se toata
86 PRo PROF. DR. DUMITRU POPESCU
pesimismului uciglitor de oameni. Iar in fata omului se
ndlcli atat una, alta"2. '
Popovici face parte din galeria marilor
personahtatl teologlce din lumea ortodoxa este considerat
drept un stalp, 0 temelie un marturisitor al adevaratei credinte
doua filosofii, despre care se mai
ca pnn ?pera sa. teologica vrea sa deaun raspuns la sfidarea
pr.m accentul pus pe experienta duhovniceasca
vletn m Hnstos, pe care 0 subliniaza In mod particular.
Desigur, are dreptate atunci cand, pe urmele Srantului
se declara Impotriva Intelepeiunii care
de pumnezeu prezinta moartea ca singura
a eXIstentel umane. Niehifor Crainie spune el ca 0
cultura ca:-:. se de Dumnezeu pierde unitatea se
mtr-o plurahtate de eurente ideologii care dezinte-
umana. Parintele Justin Popovici devine radical
trece cu vederea peste 0 afirmatie importanta a
Pavel: care spune cli "cei ce n-au lege, din fire fac ale
legu . A:ceasta mseamna ca pacatul n-a distrus chipul lui Dum-
nezeu. dm om, pentru ea omul dispune de resurse intelectuale
care 11 permit organizeze viata potrivit eu voia lui Dum-
In fiinta oamenilor. Ca rezultat al omului care se
lupta Intelepeiunea umana are atataspeete
negative, cat pozltlve, lar meritul Srantului Vasile cel Mare a
fost de a statui pe tineri sli euleaga din grlidina culturii
el bune, pe care sa Ie foloseascli la edifiearea lor spiritua-
la eulturala
3
.
Se uitli adesea ca .este nu numai Logosul intrupat,
Care ne-a adus Revelat1a dlvmli supranaturalli, ci Logosul
2. Ibidem, p. 55 .
. 3. p . . 29 In introductiv se observa ca din opera parintelui
0 Justlficare ca atare (orizontala) a omului a tumii,
a cuI tum .a Istonel umane in ele insele, care sa faca dreptate creativitatii
lImane pozltlve".
LUI DUMNEZEU
87
ctem al TaHilui, Care lumineazli natural pe tot omul care vine .in
lume. Cu toate cli mintea omului este umbritli de plicat, au eXlS-
tat filosofi ca Socrate, Platon sau Aristotel,care s-au ridicat cu
, .
mintea clitre lumea valorilor eteme, de bine, adevar sau frumos,
au pregatit calea lumii antice pentru primirea lui Hristos. Acesta
cste motivul pentru care filosofi afla loc in erminia pic-
turii 'in calitatea lor de pedagogi ai lumii vechi clitre
Hristos. Chiar contemporana, care pana mai ieri era un
adversar al a devenit astazi aliatul lui,
pentru ca a inceput sa bata la poarta transcendent
ei
sa vor-
beasdi despre rationalitatea creatiei. Aceasta rationalitate, care a
fost pusa In evidenta de Sfintii Parinti ai Bisericii Rasaritene, are
o dublli importanta pentru lui Dumnezeu. Pe de 0
parte, ea 0 speculativa a lui Dumnezeu,
care face abstractie de prezenta lui Dumnezeu in om creat
ie

se rezuma la un joe intelectual teoretic, care submineaza credint
a
sau promoveazli indiferentismul religios. Rationalitatea creat
iei
atesta prezenta imanenta a lui Dumnezeu in om creat
ie
. Pe de
alta parte, aceasta rationalitate a creatiei constituie mijlocul prin
care Logosul Creator Mantuitor coboara catre om pentru ca
acesta sa faca experienta concreta reaIa a Intalnirii transfi-
gurarii lui In Hristos4. Caci rolul a lui
Dumnezeu este acela de a contribui la progresul spiritual
moral al in Hristos. Lucrul cel mai important pe care
11 afllim la parintele Justin Popovici este faptul cli adevarata
a lui Dumnezeu are caracter existential.
Aspectele lui Dumnezeu
lui Dumnezeu se realizeaza pe cale naturaIa
supranaturaIa. naturala are 'in vedere creat
ia
cauta
4. Karl Christian Flemy, Dogmatica experienfei ecleziale. innoirea
teologiei ortodoxe contemporane. Introdllcere traducere . de Pr .. Prof. loan
lea, Deisis, Sibiu, 1999. Autorului insisUi asupra aspectulUl ecJeslal al expe-
rientei
88
PR. PROF, DR. DUMITRU POPESCU
sa descopere pe , Dumnezeu in cali tate de Cauza creatoare
sustinatoare a Iumii, prin con tempI area rationaIa a cosmosului, In
timp ce supranaturala are in vedere pe Dumnezeu
Care Se descopera omului pe calea experientei apofatice, expri-
mata In termeni catafatici, sau prin experienta pe care 0 doban-
omul credincios din intamplarile vietii. Cu toata distinctia
dintre ele, aceste trei dii de a lui Dumnezeu raman
complementare intreele, fiindca fiecare contribuie la desavar-
spirituala moral a a credinciosului in Hristos, In lumina
Revelatiei prezentei lui Dumnezeu In creatie
(Facerea I, 3). Dincolo de orice autonomie a lumii naturale, care
a goIit lui Dumnezeu de continutul ei duhovnicesc,
Dumnezeu coboara catre om pentru ca omul sa se inaIte Ia ade-
varata a lui Dumnezeu. "Caci aceasta este viata ve$':'
nica, sa te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, pe
Iisus Hristos pe Care Tu L-ai trimis" (loan 17,3). In cele ce ur-
meaza Yom vorbi despre naturala supranaturala a
lui Dumnezeu, despre catafatica apofatica a lui
Dumnezeu, despre raportuI complementar dintre ele $i despre cu-
lui Dumnezeu din imprejurarile vietii. La Yom
pune in evidenta dinamismuI lui Dumnezeu in teologia
spiritualitatea ortodoxa, care de la chipullui Dumnezeu
in om inainteaza spre asemanarea lui cu Dumnezeu in Hristos.
naturaHi a lui Dumnezeu
Potrivit traditiei patristice, exista 0 naturala a lui
Dumnezeu care de la creatie clHre Creatorul ei, Pe
aceasta cale II cunoa$tem pe cu ajutorul ratiunii, 1'n
calitatea Sa de Cauza creatoare sustinatoare a lumii. Sfantul
Grigore de Nazianz spune ca: "Cel ce 0 chitara minunat
intocmita bun a in armonia of11nduirea ei.,. n-ar putea sa nu
se gandeasca la creatorul chitarei, chiar daca nu-l din
vedere; ne este evident $i nOlla Cel ce le-a creat pe toate, Ie
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU
89
. . h' dadi nu-L cuprindem eu
Ie conserva" c lar t ' e afla rationalitatea creatlel,
' .. "5 La baza acestel en s " ,
1( ".1 " ' arirea CreatorulU1: "Cerunle spun
rarc m '" 'lor Lui 0 taria"
'.; Ia va lui Dumnezeu faeerea mallll . ' . tiei
' I'" I 18 1) Taria" aceasta este ordmea ratlOnala a . I
( m , . " ' . " . nUi to ate cele create. Daca omu
prill care Logosul tIne In eXlste
i
natura aceasta se datoreaza
poate pe inInfirea facultatea
IhptulUl ca Logosu a sa I . . _ m oasele
Lui prin rationalitatea ratiunile
' " 1 . tIne spune an u , ,
SlIStIn sange e rupu, fla"ndu-se In
. , . '" tire despre Dumnezeu, a
?le 111 chip fiintele lucrurilor
sanul J.aptun or, c,r ,'i '. " -t ti"6 Dar 0 data cu fa-
si dau oncarel ll':d't' " om "I' tendil1ta
"D eu a mal sa I In 'i ,
cultatea lImnez . 'D nezeu Care a creat eu
dintre
mt
e
epclUne onc terii despre El l1e-a
rationale faeultatea pnma Stapan a toate dorinta firii
't a oamemlor uml I, ea un . "
a:Ul EI"7 Insa aceasta dorinta a firii onentata
onentata ca re . , , d EI A a cum ochlUl
Dumnezeu nu f
unc
l
i
oneaza Independent e :" lila fel
nu poate sa perceapa cele lara lara
m
l
vazului, prin fire
umm " . d a doua lumineaza mmtea spre
spre perceperea eorpunlor, cea e , d' t ri"8 Chiar
contemplare, pentru a
l
n;turaIa,
.' natura a aliI 1 ' D
l'a tot cu aJ'utorul supranatural a Ul um- filndca se rea Izeaz
, , XXVIII Theologica II, P G 36, 5, Sfantu\ Grigore de NaZianz, OralIO ' .
col. 33, , M- "t rul Rasnunsuri caIre Talasie, In "Filo-
6, SHlntul MaXim arturtsl 0, r
calia", vol. Ill, 1948, p, 123, I 1361 AB,
7; Idem, Amblgua. 4,8, C? ' , FilocaJia" vol. III, Sibiu, 1948,
8, Idem, Riispunsun caIre 1a aSle, 10 )) ,
p.126,
90 PRo PROF. DR. DUMITRU POPESCU
nezeu
9
. Caci "puterile de cautare de cercetare a lucrurilor dum-
nezeie$ti sunt sadite in firea oamenilor,jiinlial, de catre Facator,
prin aducerea lor la existenta, iar descoperirile lucrurilor
dumnezeie$ti Ie prin har $i puterea Prea Srantului
Duh 10". Cunoaterea naturala a lui Dumnezeu de catre om a
fast sadita de Dumnezeu in jiinla omului pentr'll ca omul sa tin-
da jiresc spre Dumnezeu cu ajutorul hart/lui Sau.
supranaturaHi a lui Dumnezeu
Daca prin ratiune II cunoa$tem pe Dumnezeu pomind de la
revelatia naturaIa, pe cale supranaturaIa 11 cunoa$tem pe Dum-
nezeu prin Revelatia divina. Cunoa$terea lui Dumnezeu inteme-
iata pe Revelatia divina are un caracter paradoxal. Pe de 0 parte,
Sfanta Scriptura spune ca Dumnezeu poate fi vazut: "Caci am
vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut, plin de har de ade-
var" (loan 1, 14), pe de alta parte, tot Scriptura afinna: "Cel ce
singur are nemurire intru lumina neapropiata; pe
Care nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada,
a Caruia este cinstea stapanirea ve$nica !" (1 Timotei 6, 16). La
baza acestui caracter paradoxal al lui Dumnezeu se
afla notiunea de persoana, care reflecta in ea taina naturii divine
incomunicabile, dar care deschide fiinta divina spre comunicare
prin energiile necreate. Comunicabilitatea lui Dumnezeu prin
energiile necreate constituie baza teologiei catafatice, In timp ce
incomunicabilitatea lui Dumnezeu dupa fiinta Sa formeaza
obiectul teologiei apofatice. Teologia apofatica este mai presus
9. Teologia apuseana oscileaza tntre rationalismul fideismul
lui Dumnezeu. Teologia catolica cOl1sidera dt Dumnezeu poate fi cunoscut de
ratiune rara ajutorul Srantului Duh, iar teologia protestanta sustine di Dumnezeu
poate fi cunoscut numai prin credinta,rara cOl1cursul ratiunii. Ambele teorii fac
abstractie lnsa de Logos de rationalitatea creatiei, din cauza admiterii unui ca-
racter autol1om amorf allumii naturale, specific gandirii antice.
10. Sf. Maxim Marturisitorul, op. cit., p. 314.
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU
91
de teologia catafatidi, care oscileaza intre a.spectul afirmativ
cel negativ al lui Dumnezeu. Pr.m apo
fatica avem 0 experienta directa a prezente1 lUl
nezeu, care simpla Lui
lui Dumnezeu implidi 0 sesizare a bO?at
1e1
mfimte a
lui Dumnezeu, cu neputinta de de e,xpnmat,
rea apofatica ramane superioara cele! sau .'
apofatica cauta sa adapteze mmtea omulUl la
tatile care orice cuvant, ca
spre asemanare cu spmtual $1
moral. Cunoa$terea apofatica impledica omul tr.ansforme
Dumn
ezeu in idol sau cum spune Sfantul Gngone de Nyssa.
, . 1 d ca Dum-
Cuvantul dumnezeiesc porunce$te, m pnmu ran , .
sa nu fie asemanat cu nimic d.in cunosc:
ute

Caci tot intelesul care se in vreo care
cuprinde totul ca 0 notiune ca 0 conJectura a un
idol allui Durnnezeu, nu-L ?u e
$coala filosofica care speculeaza cu abstracte, CI, mamte ?
toate, este experient
a
comuniunii omulUl cu Cel VlU.
Prin apojatism se evita reducerea lui la natu-
raJa a omului se cauta sa se adapteze mzntea ?m'll:'lll.la rea-
litalile vielii $i comuni'llnii dumnezeieti ale Sjintel Trelml.
Complementaritatea catafatice
apofatice
Cunoa$terea rationala a lui Dumnezeu nu se poate
cu apofatica a lui Dumnezeu, dar ele e.xlsta
complementaritate. Cel ce are 0 ratlOnala a lUl Dum
nezeu $i-o completeaza cu cea apofatlca, tar cel ce are o ..
rient
a
apofatica inalta, cfmd se exprima, recurge la termenn celet
11. Sf. Maxim Marturisitorul, op. cit., p .. 314. . C
12. Sf. Grigorie de Nyssa, De vita MOYSIS, P G 44, col. 377 .
92
PRo PROF. DR. DUMITRU POPESCU
rationale. Pe de 0 parte, "Cel ce scruteaza adancurile tainei lui
in suflet, in mod tainic, 0 modesta intelegere
a. mvatat.um lui Dumnezeu, dar nu poate cla-
nr:
ca
pnn aceasta adancime negraita a tainei"l3, spune
Sfantul Gngone de Nyssa. Chiar daca catafatica nu
poate clarifica adancimea tainei lui Dumnezeu, ea nu spune ceva
contrar lui Dumnezeu. Afirma!iile catafatice a lui
aprofundate prin apofatica, in lu-
mma lUI Hnstos ca Mantuitor. Pe de alta parte,
fatica, at unci cand vrea sa se talmaceasca pe sine pentru folosul
duhovnicesc al recurge la termenii in-
telectuale, umplandu-i mereu cu un Inteles mai adane decat acela
pe eare II pot reda notiunile inteleetuale
l4
. Atunei cand Apos-
tolul Pavel spune di: "cele ce ochiul n-a vazut, urechea n-a
auzit la inima nu s-au suit, acelea Ie-a descoperit Dum-
celor.ce-Llubescpe EI", el exprima, prin termenii
catafatlCe, atat cat e cu putinta, experienta apofatica a intaI-
mrn personale cu Dumnezeu. Este adevarat ca In
apofatica experienta intalnirii cu Dumnezeu este mult mai pro-
fun?a in catafatica, fiindca este insot
ita
de lupta
punficam omulm de patimi, insa trebuie retinut ca aceasta cu-
a lui Dumnezeu ca persoana ne-o in ambele
Revelatia supranaturala, care ne de panteism.
Astfel, cunoa$terea catafatidi $i cunoa$terea apofatidi nu se fm-
potrivesc una alteia, ci se completeaza reciproc fn lumina Re-
velafiei supranaturale $i a Persoanei divino-umna a lui Hristos,
Care Se ajla fn centrul ei ca Logos Creator $i Mantuitor.
Apofatismul nu inseamna fuga de lume In sens pietist. Este
adevarat ca acela care patrunde in lumina slavei divine necreate
are ca Dumnezeu, dupa esenta, este dincolo de aceasta
vedere sau traire, caci Persoana este cu totul apofatica nu poate
13. Idem, Marele cuvdnt catehetic, III, PO 45, col. 17D.
14. Pro Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 116.
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU 93
fi definita prin ratiune, cum spune Srantul Grigorie de Nyssa
15
.
Ar fi sa atribuim apofatice un caracter pietist,
care nu vrea sa de Iume, fiindca lumea este opera Logosului
divin prin Care Tatal a creat-o. Ca Persoana, Logosul este supra-
rational, dincolo de arice dar ca Ratiune absoluta
poate fi cunoscut din ratiunile lucrurilor vazute nevazute. Se
spune di tdiirea apofatica echivaleaza cu un simt al misterului,
care nu exclude ratiunea sau sentimentul, dar este mai adanc
decat ele. Intrucat Logosul este subiectul Ratiunii, Care are in
sine ratiunile tuturor luerurilor, dar Care ramane dincolo de rati-
une 'sentiment, atunei dinamismul apofatice a lui
Dumnezeu implica creatia. Ridicarea peste lucrurile lumii nu
inseamna disparitia acestora, ci 0 ridicare prin ele dincolo de ele,
in Dumnezeu ca Persoana Care nu poate fi definita 16. Acesta este
motivul principal pentru care apofatismul nu exclude 0 cu-
rationaIaa lui Dumnezeu, ci se completeaza reciproc.
Trairea apofatica a lui Dumnezeu este 0 caracteristica definitorie
a Ortodoxiei (fn Liturghie, Taine sau ierurgii), pentru ca fmbra-
fi.Jeaza fntreaga creafie fn Dumnezeu, fn chip holistic (katholos).
lui Dumnezeu din imprejurarile vietii
Dadi intelectuaIa, afirmativa sau negativa, este
un produs mai mult al gandirii teoretice, iar cea apofatica un
rezultat al experientei lui Dumnezeu
din Imprejurarile vietii are mai mult un caracter practic
17
. Fie-
care om il pe Dumnezeu din mustrarile pen-
tru relele din necazurile trecatoare sau mai indelun-
gate, din bolile proprii sau ale celor apropiati, ca urmare a re-
lelor Insa omul mai pe Dumnezeu din aju-
15. Sf. Origore de Nazianz, Oratio XXXVIII, in Theophania, PO 36,
col. 317.
16. Pro Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 115.
17. Ibidem, p. 139.
94
PRo PROF. DR. DUMITRU POPESCU
t?rul pe care-l de la EI pentru a birui necazurile sufe-
pe care Ie are de Indurat care sunt un mijloc de intarire
spmtuaUi sau morala
l8
, Toate lrnprejurarile acestea
0 a fiintei noastre pentru sesizarea reali-
ta!llor de dmcolo de lurne, pentru cautarea unui sens al lor, Ele
fac sufletu,l sensibil pentru prezen!a lui Dumnezeu In preaj-
rna omulUl Ii cheama la rugaciune, Experientele dificile ale
"care cuie In fiinta ne lmping la
rug.acmne mal Snn!lta 19, Starea de rugaciune e un mijloc de
a prezentei lui Dumnezeu In cugetul uman, "Cand vreo
de aiei de jos II strarntoreaza 11 apasa putemic,
spune Gura de Aur, cugetul omului inalta rugaciuni
curate fierbm!l catre cer, dupa cuvantul proorocului, care
spune: "lntru necazul meu catre Domnul am strigat m-a auzit
(Ps.119, 1)"20, Dar Imprejurarile sensibilizeaza omul fata de
aproapele sau, ca dovada a iubirii noastre fata de in
fi.ecare om sarac, asuprit sau bolnav ne Intampina Hristoscerand
aJutorul nostru, Mana intinsa a celui sarac este mana Intinsa a lui
Hristos, iar .lui. suferin!a lui Hristos pe cruce, pe
care 0 prelunglm pnn mdlferenta no astra. Prin pilda lui lov
?e arata ca iubirea fata de EI fata de semeni trebuie
pnn pr?ba suferintei noastre personale, care ne sensibi-
hzeaza la sufennta aproapelui, In Hristos. Ca i in cazul cu-
nO,aterii cata/atice sau apofatice a lui Dumnezeu, cunoa.Jterea
luz Dumnezeu din fmprejurarile vietii ne conduce dinamic pe
drumul propriu de desavarire in Hristos,
Dinamismul lui Dumnezeu
Cele trei cai de a lui Dumnezeu au temeiulin
izvorul puterii al luminii trinitare, care ne trage mereu mai sus
18. Ibidem, p. 140.
19. Ibidem, p. 141.
20. Sf. loan Gura de Aur, De incomprehensibili Dei natura III PG 48
col. 744. " ,
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU
95
In In vietii. lui Dum-
nezeu prin raliune, experienta apofatidi prin credinta sau carac-
terul practic al lui Dumnezeu din Imprejurarile vietii,
toate au temeiul In lucrarea Sfintei Treimi, Care coboara la
om, pentru ca omul sa Inainteze dinamic In lui Dum-
nezeu pe calea virtutilor. lnaintarea In unirea cu Dumnezeu nu
are doar caracter teoretic, ci este hraniHi de efortul liber al vir-
tutii, Astfel, Sfiintul loan Gura de Aur spune ca: "Sufletul dezlegat
de Impatimirea celor devine pornind, se inalta
catre cele de sus, zboara de la cele de jos spre Ina1time, Si nefi-
ind nimic care sa opreasca lui (firea binelui exercitiind
o atractie asupra celor ce privesc spre ea) urca mereu mai sus de
el, intinzandu-se prin dorin!a dupa cele Caci numai lu-
crarea virtutii puterea pentru osteneala"21, Acest zbor al
omului ditre cele de sus arata ca Dumnezeu nu poate fi prins tn
notiuni, pentru ca este Izvorul vietii, iar cuvantul folosit trebuie
sa faca mereu transparent pe Dumnezeu ca neIncaput In el. "Caci
tot Intelesul care se In minte prin vreo Inchipuire, care
cuprinde totul ca 0 notiune conjectura a firii, un
idolallui Dumnezeu nu-L pe El"22, lui
Dumnezeu are un caracter paradoxal dinamic, fiindca pe ma-
sura ce se Inalta cineva In Lui se tnalta In inte1egerea
tainei Lui de netnteles, Are dreptate Smntul loan Gura de Aur
atunci cand spune, cum am vazut mai sus, ca numai lucrarea vir-
tutU osteneala spre Omul zidit dupa chipul
lui Dumnezeu este menit sa se i'na1te spre asemanarea cu
Dumnezeu prin osteneala rugaciunii, ascezei filantropiei, ca sa
cunoasca maretia iubirii lui Dumnezeu fata de oameni' creatie
sa 0 marturi'seasca fata de semeni. lume secularizattz,
dominata de iubirea de sine, foate cele trei cCii arata ca
Dumnezeu este cunoscut ca iubitor pe masura iubirii noastre
fata de El i fata de semeni.
21. Ibidem, col. 704.
22. Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, PG 44, col. 377 C.
140
CREAREA LUMII
CONSIDERATII GENERALE
Logosul divin rationalitatea creatiei
, ,
Parintii au din eultura lumii antice un con-
cept matene. c:re se opunea intruparii Logosului prin earac-
el amorf paeatos. Dupa eum este cunoscut filosofia pla-
tOllldi diuta sa sufletul din padi-
toase ale ca el sa se poata odihni in sfera ideilor
Pnmul dmtre Parinti care a Intreprins 0 adeviirata reeon-
a antice pe baze revelationale, pentru ca sa
lumii fata de cea inteligibiIa, a fost
eel M.are. In lumina Revelatiei divine, el a con-
verbt panteista a lumii antice Intr-o cos-
m care lumea inteligibiHi lumea sensibiIa al-
0 lume prin ordinea armonioasa rational a a
creatlel, care are centrul de gravitatie in Logosul Tatalui, prin
Car.e toate au fost facute (loan 1, 1-3). "Deci, zice Stantul Ata-
Cuvant atotputemic, siant al Tata-
lUI, Intinzand puterile Lui in toate $i pretutin-
del11 .toate cele viizute $i nevazute, Ie tine Ie stran-
nUTI1C gol de puterea Lui, ci dandu-Ie viata futuror
pe Il1lpreuna pe fiecare in parte ... piir-
tl!e llltreg.ul carmuindu-Ie pe toate eu porunca voia Sa al-
0 unica randuiala armonioasa a ei, El
ramanand dar pe toate, prin crearea
CREAREA LUMII
141
$i oranduirea lor, dupa bunavoirea Tatalui"l. La randul sau, Sfan-
tul Maxim Marturisitorul vede el Intreaga creatie prefigurata
Intr-un ansamblu de ratiuni eterne ale lui Dumnezeu, care se
ramifica din unitatea lor in opera de creare a lumii $i se Intore In
unitatea lor In Logosul suprem, conferind lumii caracterul ei ra-
tional, "panarmonios kosmou sintaxis", cum spune Sfantul Ata-
nasie. Lumea ca natura se astfel 0 realitate rationaHi
eare exista pentru dialogul interuman
2
. Polrivir Revelatiei divine,
fntreaga creatie pastreaza unitatea ontologica in ordinea
rationaia care izvora$te din Logosul divin $i constitute un myloc
de dialog fntre om 'j Dumnezeu.
Rationalitatea ereatiei permite omului sa descopere ratiunile
lucrurilor pentru folosul lui material $i pentru sensul spiritual al
vietii $i existentei lui. Rationalitatea lumii l$i descopera sensul
prin faptul ca se completeaza cu rationalitatea subiectului uman.
Mai presus de toate, rationalitatea creatiei este mijlocul prin care
Dumnezeu ne conduce catre EI In vederea dezvoltarii noastre
biologice $i spirituale. Datorita. rationalitatii ei, lumea este lumi-
na inepuizabiIa, conform cuvantului romanesc "lume", care vine
din latinescul lumina. Lumea se lumineaza In relatia ei ontolo-
gica eu Dumnezeu, Care este sensul ei suprem
3
. Pe masura ce se
cunosc lucrurile se cunoa$te mai mult 'intelepciunea lui Dum-
nezeu, iubirea lui Dumnezel1 fata de oameni $i sensurile mai pro-
funde ale existentei umane. Rationalitatea creatiei face posibila.
existenta celor doua alternative ale raportului omului cu natura:
Adam $i Hristos, adica robirea spiritului de catre fructul dulce al
partii sensibile a naturii, sau sta.panirea ei prin spirit, prin efortul
durerilor crucii. Nl1mai prin aeeasta are biruinta spiritul asupra
1. Sf. Atanasie eel Mare, Despre fntruparea Cuvantului, PSB, vol. 15,
EIBMO, 1987, p. 79.
2. Pl'. Prof. Dr. DumitJU Staniloae, op.cit., p. 345.
3. Ibidem, p. 348.
142 USUS HRISTOS PANTOCRATOR
partii sensibile a naturii 0 transfigureaza pana la inviere
4
. Ra-
tionalitatea creatiei este mijlocul prin care omul creatia sunt
indumnezeite in Hristos. Acolo unde rationalitatea creatiei a fost
Inlocuita cu autonomia lumii naturale, transfigurarea interioara
a omului a fost inlocuita de 0 justificare exterioara, care face
abstractie de spirituala $i morala a omului In Hristos.
Rafionalitatea creatiei este mijlocul prin care omul oJi creatia
sunt fndumnezeite fn Jisus Hristos, Logosul fntrupat.
Crearea lumii din nimic
A Revelatia divina ne arata ca lumea este opera lui Dumnezeu.
In cartea Facerii se spune ca: "La Inceput a mcut Dumnezeu
cerul $i pamantul" (1, 1), sau cum ne arata FapteJe Apostolilor:
"Dumnezeu a lacut Jumea aceasta $i to ate cele ce sunt lntr-rnsa"
(27, 24). Acest adevar este confirmat $i de Simbolul niceo-con-
stantinopolitan, care ne invata sa "credem intr-Unul Dumnezeu,
Tatal atottiitorul, Facatorul cerului $i al pamantului, al tuturor
eelor vazute $i nevazute". Dumnezeu nu a creat lumea din Sine
sau dintr-o materie preexistenta, ci din nimie. Pentru lumea an-
tid era foarte dificil sa in!eleaga crearea lumii din nimic, fiind-
ca Demiurgul gandirii grece$ti se multumea sa modeleze lumea
dintr-o substanta deja existenta. Pentru' panteismul filozofiei gre-
lumea sensibila, ca cea inteligibila, exista din eternitate.
Notiunea de "nimic" vrea sa ateste ea lumea are un ineeput $i ca
insa$i esenta lumii, din care a fost mcuta, a fost ereata tot de
Dumnezeu. "Dadi Dumnezeu nu este $i autorul materiei, spune
Sfantul Atanasie e.el Mare, ci a meut luerurile dintr-o materie
deja existenta, atunei El apare slab, deoarece n-a putut sa pro-
duca nimic lara materie, din cele existente, cum slabiciunea
tamplarului se arata prin aceea ca nu poate face nimic lara
lemn"5. Daca n-ar avea un inceput, daca n-ar fi din nimic, lumea
4. Ibidem, p. 360.
5. Sf. Atanasie eel Mare, Despre intruparea Cuvantului, PG 25, col. 100.
CREAREA LUMLI
143
n-ar fi opera exclusiva a libertatii a iubirii lui Spr:
deosebire de panteismul gandirii antice, care consldera ca
lumea materiala exista din eternitate, cre.ytinismu/ a venit cu
fnvatatura de credint
a
despre' crearea lumii din nimic de cafre
Dumnezeu.
Crearea lumii In timp
Expresia "la inceput" pe care 0 intalnim In Facerii $i
care marcheaza actul creator al lui Dumnezeu, prm care apare
ereatia indica prima unire a lui Dumnezeu cu timpul.
La inseamna atat inceputul coborarii lui Dumnezeu in
timp, cat inceputul timpului, care ia fiinla prin cre-
atoare a lui Dumnezeu. Dupa cum observa Sfantul Gngone de
Nyssa $i Sfantul Vasile cel Mare, "la marcheaza
momentul atemporalJ:n care ve$l11cla $1 tnnpul se mtalnesc "deo-
data", fiindca timpul nu exista dedit prin voirea lui
Care este mai presus de timp. Timpul nu exista de la dm
eternitate mra voia divina, ci are originea In voirea dIVma
7
.
In expresia "la Ineeput" este implicata totodata
pe care are sa 0 parcurga lumea creata, timp, Intre mceput Jl
dupa cum este implicata voia lUl .de a fi lr
relatie continua cu ea pentru a 0 duce la Sfar$ltul VOlt de El .
creeaza lumea timpul $i ramane in legatura cu ea
prin voint
a
Lui, pastrfmd dialog cu.fiintele pe
vrea sa Ie conduca la dephna comunmne cu Sme. "la
ceput" inseamna ea lumea, care l$i are originea In 1m
Dumnezeu $i este sustinuta de Dumnezeu pe t?ata d!sta?t
a
pe
care 0 are de parcurs, este destinata sa se prm.par-
ticipare la eternitatea lui Dumnezeu
9
. Acel "deodata" potentIal al
6. Pro Prof. Dr. Dumitru Stfmiloae, Teologia Dogmaticii Ortodoxii, vol. I,
EIBMO, 1978, p. 328.
7. Ibidem, p. 330.
8. Ibidem, p. 332.
9. Ibidem, p. 335.
144
USUS HRISTOS PANTOCRATOR
primei zile devine un "deodaUi" deplin al zilei a opta, care va fi
tara de fumii din eternitate prin creafie
cu intrarea ei fn eternitateprin inv/ere, dupa prin timp.
Motivul scopul creatiei
Dumnezeu a creat lumea din bunatatea iubirea Lui. Pa-
rintii Bisericii au scos in evidenta bunatatea lui Dumnezeu ca
motiv al crea!iei pentru a arata di lumea nu provine dintr-o nece-
sitate interioara a Creatorului, care duce la panteism. "Binele,
prin faptul ca exista ca bine fiintial, Intinde bunatatea la
toate cele ce sunt", spune Dionisie Areopagitul. "Chiar plan-
tele toate au viar
a
nutritiva din Bine. orice esenta
nelnsufletita lara viata exista din cauza Binelui din
Lui are ei fiintiala"IO. Referindu-se la om, Sfantul
Grigorie de Nyssa spune ca Dumnezeu I-a creat pe acesta uu nu-
mai din iubire, ci ca sa se cl din iubirea Crea-
torului. "Dumnezeu Cuvantul, 1ntelepciunea, Puterea, este Crea-
torul naturii umane nu I-a creat pe om impins de necesitate, ci
In virtutea iubirii Sale pentru aceasta fiinta a carei existenta a
produs-o. Trebuia ca lumina sa nu fie slava si nu
ramana lara martor, bunatatea sa nu fie lara 0 aWi persoana care
sa se bucure de ea, iar celelalte daruri dlte se vad in jurul firii
sa nu ramana lara efect, nefiind cineva care sa se
sa se bucure de ele" 11. lubirea lui Dumnezeu
fata de lapturi are temeiulin relatiile intratrinitare ale Tatalui
cu Fiul cu Duhul Sfant (I loan 5, 7). Dumnezeu, Care este iu-
bire, a zidit lumea din iubire, pentru ca omuf sa se fmpartaeasca
din iubirea Sa treimica.
10. Sf. Dionisie Areopagitul, De divinis nominibus, cap. IV, I-II, PG 3,
col. 693.
11. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvant calehetic, PG 45, col. 21.
CREAREA LUMll
145
Dumnezeu a creat lumea nu numai pentru ca tapturile sa se
de iubirea Sa, ci pentru a ajunge la cornuniune
deplina cu El."Bunatatea pe toate Ie Intoarce spre ea, spune Dio-
nisie Areopagitul. Ea e principiul adunator al celor dispersate, ca
Dumnezeire Incepatoare unificatoare. Toate 0 doresc ca pe
originea lor, ca tinta finala... toate se Intorc
(spre ea) ca la capatul propriu al fieearuia pe eare toate 11 do-
resc" 12. Sfantu1 Maxim Marturisitorul vede sensu1 a1
timpului 'in tendinta omului de a dobandi existenta buna, ca sa
poata ajunge astfella existenta "Dupa cum lucrarea prin
vointa se deputerea firii fie potrivit firii, fie contrar ei,
va primi ca a1 existentei bune sau al existentei eondam-
nabile un fel sau a1tul de existenta in care se
odihnesc sufletele atunei cand inceteaza lor" 13. Toate
acestea arata ca 1umeaa fost creata pentru subiectele umane, dici
numai oamenii sunt de sensul existentei lor. Iar acest
sens consta In faptu1 ca tapturi1e sunt menite sa intre in comuni-
unea cu Dumnezeu prin responsabilitatea pe care trebuie
sa 0 manifeste fata de Dumnezeu semeni. Caci cine nu
pe sernenul sau,pe care 11 vede, nu poate iubi nici pe Dumnezeu
pe Care nu-L vede" (I loan 4, 20). Lumea este un dar care slu-
je.Jte ridicarii noastre fa comuniunea cu Dumnezeu eel personal
prin responsabilitatea de caretrebuie sa dam dovada lata de
Dumnezeu lata de semeni.
Viata este un dar al lui Dumnezeu pentru oarneni. Tot ce
bea omul de pe urrna muncii lui este un dar al lui
Dumnezeu pentru oameni (Ecc1esiast 2, 24). Chiar daca 1umea ar
fi data ornului numai spre ea ramane tot un dar allui
Durnnezeu pentru oarneni. Jnsa ea este data pentru viata lui
trupeasca pentru formarea lui spiritual a, In vederea vietii
nicie. 1nsa aceste bunuri, care se afla la mijloc intfe Durnnezeu
12. Sf. Dionisie Areopagitul, op.cit., cap. IV, col. 700.
13. Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, PG 91, col. 1392.
10 - liS us HRISTOS PANTOCRATOR
146 USUS HRISTOS PANTOCRATOR
oameni, se cer dupa cruce. Prin dezlipirea deele, prin cruce,
omul se cu Dumnezeu, Care este infinit mai mult decat
toate darurile; Crucea prin care el se de ele uitarea
lor duc pe om la inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca
"to ate cele vazute se cer dupa cruce, adica dupa deprinderea de
a stavili afectiunea fata de ele a celor ce sunt prin simturi
spre ele"14. Dumnezeu ne-a dat lucrurile ca daruri nu numai pen-
tru a ne deprinde in taria de .. a .le Inaintand spre El, ci
pentru a Ie pentru semenii daruindu-le lor. Bunurile
lui Dumnezeu, ca daruri, servesc ca legatura a iubirii intre per-
soane contribuie la realizarea unei adanci comuniuni umane.
Ele nu sunt numai 0 conditie a spirituale pentru viata de
veci, ci chiar a convietuirii oamenilor pe pamant
15
. Lumea cu-
prinde darurile lui Dumnezeu pentru oameni, iar oamenii sunt
chemafi sa puna crucea peste toate darurile, ca sa nu Ie folo-
seasca in mod egoist, ci pentru pastrarea $i adiincirea comuniu-
nii cu Dumnezeu $i cu semenii.
CREAREA LUMII NEV AZUTE
Lumea nevazuta creata de Dumnezeu este constituita din
lumea ingerilot. Cuvantullnger (aggelos) Inseamna sol, vestitor,
crainic, arata misiunea speciala a Ingerilor de a fi vestitori ai
voii lui Dumnezeu. In Sfanta Scriptura se numesc uneori ingeri
nu numai fiintele nevazute create de Dumnezeu, ci anumiti
oameni, care se ca ai lui Dumnezeu, ca Moise
(Num. 20, 16), sau Agheu profetul (1, 13), loan Botezatorul
(Mal. 3, 1), sau Apostolii (Luca 9, 52) chiar Mantuitorul
este numit "Ingerul Legamantului" (Mal. 3, 1). In sens propriu,
prin ingeri se inteleg insa fiintele spirituale, reale personale,
14. Idem, Capete gnostice, I, 66.
15. Pro Prof. Dr. Dumitm Staniloae, op.cit.,p. 344.
CREAREA LUMII 147
deosebite de Dumnezeu de oameni, create cu 0 misiune spe-
ciala. 'Credinta in existenta ingerilor are temeiul in Revelatia
divina a Vechiului a Noului Testament, unde segasesc nu-
meroase marturii despre existenta lor. Este adevarat ca referatul
biblic nu explicit despre crearea ingerilor, dar exprima
implicit acest adevar in primele lui cuvinte: "La inceput a racut
Dumnezeu cerul i pamantul". "Cerul" acesta despre care ne
vorbete Sfanta Scriptura inseamna lumea spirituala,
cum pamantul inseamna lumea materiala. Nu este yorba de cerul
vazut, creat in cea de a doua zi a creatiei, ci de cerul nevazut, cu
locuitorii lui, ingerii, Intrucat In Sfanta Scriptura adeseori ingerii
sunt aratati ca locuitori ai cerului, iar oamenii, ca locuitori ai
pamantului. Daca se face abstractie de aceste lucruri, atunci ar
ramane nelamurita originea ingerilor, despre care cartea Facerii
face amintire in mai multe locuri 16. Mai mult chiar, daca Dum-
nezeu ar fi creat numai spiriteintrupate, am fi socotit ca poate fi
cunoscut numai prin forme sensibile
17
. Prin constitutia lor spiri-
tuala, ingerii sunt fiinte mai apropiate de Dumnezeu decat
oamenii . . Ciilauzitii de Revelafia divina, dar $i prin propriile ei
argumente, mintea omului a acceptat fntotdeauna existenfa unei
lumi superioare a fngerilor, care sa poarte mai luminat chipul $i
asemanarea cu Dumnezeu $i sa-L preamareasca fn forme mai
fnalte.
Natura ingerilor
Dupa natura lor, ingerii sunt duhuri pure, imateriale necor-
porale, mult inferioare lui Dumnezeu, fiindca sunt fiinte margi-
nite rara sa fie nemuritoare sau omniprezente ca Dumnezeu
fiinta lor. Ca oamenii, ingerii sunt fiinte ratio?ale li-
bere, zidite dupa chipu1 Creatorului, dar, spre deoseblre de oa-
16. Ibidem, p. 485. .
17. N.Chitescu, I.Todoran, I.Petreuta, op. cit., vol. I, EIBMO,
1958, p. 420.
. 37
v. _
Dogmahristologica este tot atat de profunda corriplexa .ca i
. dogma ,trin1tarii. Ca Invatiitura despre s:ranta Treitne, Invatatura des-
pre Persoana Manhiitorului Hristos' i despre lucrarea:Sa In lume, a. COll,-
stituit cent1Ul preocuparilor teologice ale Sfmtilor Parmti. . , .
. ' . . ..
: .. '$', ' Aliituri de lnvatatura corecta, stabilita baza Sfip.tei
Scripturi i a Sfintei Tradipi, au aparut erezii care rastrumaceau adevarul
de credinta i care au provo cat Bisericasa dogma,tizeze in Sinoade . .. '
." .. EteZi11e"hristologice ope care Ie-a cornettmatlStoriabisericeascil"se
tefm la: dumnezeirea omenitatea LUi i 1a Unkea ipostatidi. ..
:. ; ..
:'1: 'E:ieiii .
. Au aparut in perioada
_}ent@.ti qe.r.ip.1 ,i. pe ,!J
bi
ql1, care all fost
,'g1J.elisUoan.Jn secolul
- Ipolit
.. ereticcl 'condamnat la '
. Erezia hltef6tme ill epoca
' ruta 1a socinieni, predecesorii unit8rlenilor. Aceasta conceptieer()natai-:all
:, u1suit-'o ill seco1e1e teologii .
' .. ;, , 2. Arianismul i seiniariarilsmulm secolul al IV-lea. A aparut ill
Alexandria Egiptului prin preotul Arie, care era' tributar filosofiei
, . platonice. Acest eretic sustinea ca este de' 0 ell
- Tarnl i nu Fiul Lui, ci este fiu doar In sens moral, El
.fiind creat de Tatat inainte de timp. . '.
::;;;: A fost oondamnat 1a Sinodul I Ecumenic (325), dintte Parinti
,;,.candu-seSflintul Atanasie. eel Mare, care. a propusteffilenUI "deofiinta".
3 .. Ereziile antitriiritare sau patripasiene. De influenta iudaica,
i:" aeestea plecau de la premisa ea Dumnezeu este Unul, nu numai -m
"Jiinta, ci iin ipostas. In Revelatie Insa, sunt mentionate t,rei persoane,
.. rapt ce i-a determinat sa afirme in plan iconorriic'Dumnezeu eel Unul
38
J.:nanitesta ill l1:oduri. Antitrin.itarii, s-au divizat ulterior in moda;
de ale'Uriiculm Dum:
nezeu) (Flul lD,uhul Sffint sunt puteri ale Tatalui). ' , ,
numesc patripasiene deoarece afmnau di Dum ..
fiind 0 smgura !ersoana, ill Iisus Hristos S-a illtlUpat gi a patimit
mSUl Dumnezeu (paterpassum est). Reprezentantii acestor erezii
au de Biserica in secolele al IT-lea i al ill-lea
, combatutl ill specIal de Srantul Irineu de Sffintul'yasile eel Mare. ' '
, '
, lErem cillljprivfure RaJ omemtllteaJ Mall1tmitorWui
' . MantUitorului Iisus Hristos este 0 fue deplina, ca l
a Flrea Lm omene:;mca fiind compusa din tmp suflet, ereziile
vor. fie .trupul, fie. slifleijJ1, fie' supranaturala din SffiIita
FeClOaraMana, , ", . ' :',,,, ,, " ': :"-" ;,};
.. . -1 Ereiii refeIitoare la tmpul Mantuitorului. " , ".. .,,: , "
' 2. considenitlUpul1Ui Esus ca fiind dom: aparent. '
, " dintre' materiehi fe
.. ca 'sine, arfi DUlh
, sa se coboare ill ea, prim.n rep),ezentantiai acestei
, ereZll ",de factura , Sunon ', Magiii; V asilide ' :Menandr :
':Satcunili; au .fost cOlnbatuti de, Siantul loan Evanghelistul. ,'\
" "AlP. gnostlCl tecunoteau Mfuttuitorului ' Uti
oarec:are trup, dar nu unul material; d unul spiritual ' cti care a venit dui'
cer eu. care a trecut prin Fecioara Matia ca tune!. Au fost
combatutl de SffintnHgnatie Teofonll, Sf'anwl lrineu Ri J:lltii , '
, 2.-El'eziiL ';a"itoare la 9ufletulManmitorulur.
Lucian de, Samosata afirmau, ca Iisus Hristos ' nu a

ar acceptat aceste erezii ar fi lipsit pe
tar aI. fost Sf'anta Scriptura folosete '
eel (pnC\lllla ell sens, dar eu :fin:lcpi diferite.
Aceti ereticl au fost combatu!l de SIantul AtanaSie eel Mare, Srantul
39
Grig0l1e de Nazianz, Sfantu,l
A, ' ' st' m" . fiind condamnati la Alexandria, Roma lla Smodul at ll-lea
n-ug
u
, ' ,. '
EcU11,wcic. " , ", ' : " .
,. .3. Brevi referitoare 1a din F eCloara.
. eu privire' 1a din Fecioara,
gnosticii iudaizant
i
l afrrmau ca du:
Fecioara Mariape cale naturala. Acet1 de
Tertulian, Irineu,Ciprian, Sffultu1 loan Gura de Aur! altu. '
:'C EremlCUll priviure . .
10 NestoJriamismWl. acestei,erez!f; Nestone, .patrlru:h
Consta:ntinopolului, alV -lea, aparti?ea .colii teologtce
alat, ill .
persofuliMfultuitorului; 'lliditsp,atgea l)1}!t.,\t,ea N estqn
e

fuleii;'ca' Logosuldivm a coborai-asupra omuhli Hristos
1n El,'pana la Patimi,nd:ka parasit, ,
.lisus Hristos ar
:uman
a
erezia s-'-a mal nurtl1tl (diO ' y
""',,. , < Iritrucat SffintaFecioaraMaria a nascut 0 fire.l,o persoana
de 'om" (Antrdpotoko.s) i nu '
de Du.mnezel!-" (Theotokos). , .' .' .
". " 'Nestorianismula fostcomb1itut 'de Sf'ahtUl Chidl a1 Alexandriel
, "
la Sillodul a1 ill-lea: ecumenic. '
, 2. MOBJloflzitismnnl Aceasta , erezie se plaseaza la extrema opusa,
afirniand prezent
a
. m Hristos a unei singure, a-I
'combate CLl orice pe Nestorie, Eutihie dm Constantmopol
(secolul V-lea), afinna tUUrea doua 1a confundare.
umana a fost de fuea , .'
:,j " Erezia a de papa Leon I Smodul
'afumanclu-se integritatea persistent a 9e1or
:1000 firi, unite in mod neschimbat. "
40
3. a aparut In secolul al VII-lea poate fi
copsiderata un rnopoJizitisrn deghizat. Se admitea existenta a dOlla firi
III Mfultuitorul, dar a unei singure vointe, cea divinii. .
Sustiniitorii acesteierezji, patriarhii Sergiu, Pavel ai
Constantinopolu1ui, Cyrus alAlexandriei i papa Honoriual au
fost eombatuti de stantul M3.t-dm Marturisitorul, Sf'antul Sofronie al
Ierusalimului i papa Martin 1.
Dei a fost con:damnata la Sinodul al VI-lea eClUTIeruc, erezia a
reaparut sub fOlma inonoenergismului (0 singura lucrare a Persoanei lui
H:tistos, chiru' daclt se admit doua . Pri i do
ua
yointe) ulterior: prin'
iconoclasm, 1n secoluLtl VIll-lea, care refilz:i reprezentarea fetei, deci a
firii lUnane a lui Hristos, 1n icoane.
. Adlopp31ImismmtH .. . Apare 1n Spania W secolul.aI
.. ..
. 99..dupa este Dliiri.riezeii;" 'cr
numai Hfi: ca i sOOtii. Ereiia a fost condamnata de
Apus.
n. MANTuIRD iN BISERICA
. "Daea de vedere eonstitutiv, Biserica consUL
Hnstos - capul dm umanitatea - trupu1 Lui, Duhul SIant este {\11
ceo pe Hristos cu oamenii sau pe oameni eu Hristos.
P1:m puterea sfintitoare, de-viata-fiicatoare unificatoare tfi
E1 Cincizecime prin coborarea Lui.,
rea1a .E1 face sa se constituie Biserica a cartf
a fost pusa de Hristos, prin faptele Lui mantuitoare, In t11l pl
LUI. ?a: Stant ramane In Biserica ne1neetat, prin iradiere
Hristos. E1 este factoru1 prin care Biserica, odata constitiiG
ta, e in caci EI aduce noi madulare In ea,
ele lUI Hristos, prin aceasta Ie unifica in Hristoa;
dandu-le viata noua, viata dumnezeiasca din viata lui
Duhul curge mai departe viata eea dumnezeia.,'tl
ca ill Blsenca, Biserica
1. Lucrarea Sfantului Dub sau hand dumnezeiesc
. Potrivit Sfintei SClipturi, SIantul Duh sau harul dumnezeiesc'
lucrarea acestuia este expresia iubirii lui Dumnezeu care "s-a vat"
sat 1n noastre" (Romani 5, 5) prin jertfa Mantuitomlui Hris ..
tos. Pnn El am primit "Duhul lnfierii, pdn care strigam: A vvar
Parinte! Duhul impreuna cu duhul nostru ca sun-
tem fiii lui Dunmezeu" (Romani 8 15-16) Pentru harnl t
,. es e
308 Pl'. Prof Dr. Dumitru Staniloae, op.cit., pJ02.
158
I!,ie divina necreata care din fiinta comuna a Treimii,este
Illunit "harul lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 14, 26), "harul
I )omnului nostru Iisus Hristos" (2 Corinteni 13, 13) sau "harul
Smntului Duh". Exista "har peste har" (loan 1, 16) sau 0 inmuitire
a hamlui (2 Petru 3, 18) care ne face "parta;;i ai
fid" (2 Petru 1, 4), tot a;;a cum se poate vorbi de 0
cudere din har" (Galateni 5, 4) sau de 0 "schimbare a hamlui lui
Dumnezeu" (luda 4, 10-23).
Panntii rasariteni nu concep haml ca pe un bun in sine,
deta;;abil de Dumnezeu, ci ca pe 0 energie divina necreata
nedespfu"tita de Ipostasurile divine. "Ca energie necreat:a, ce
din fiinta divina, dar nu se separa de ea, haml este 0 lucrare a celor
Trei Persoane divine 0 dovada a prezentei Lor. ca energie
!lfintitoare harul e in mod deosebit al Duhului
Stant, caci El viata noastra spirituaIa, El vine mai intim
111 noi, acoperindu-Se oarecum cu subieetul nostru, astfe1incat vedern
prin El, lucram prin E1. Astfel, lntrucat haml e neseparat de Persoane-
Ie divine, iar Persoana divina Care Se acopera eu noi in
viata cea noua este Duhul Siant, harul se mai Duhul
Siant, fiind prezenta Duhului Siant ill noi, in actilmea lui In
afara, dupa realizarea operei ma.ntuitoare obiective a lui Iisus Hris-
tos,,309. Daca haml este energie divina sau lucrarea lui Dumnezeu, 1n-
searnna ca In luerare este prezent subiectul care 0
pentru ea nu poate exista 0 lucrare fill"a eel care face lucrarea. "De
aceea, intelegand haml ca energie dumnezeiasca, 1l1ntelegem pe de 0
parte In sensul de energie actualizata a Duhului ca lucrare, pe de alta
309 Teologia Dogmaticii Simbolicii ... , vol.lI, p.76.
159
in sensul de energie ee se imprima In fiinta celui in care Duhul
lucreaza, mcandu-i capabil pe acela sa lucreze, sau Iacandu-l capa.;
bit de conlucrarea lui ell Duhul Srnnt...Haml e fereastra deschisa spl'(i
infinitatea lui Dumnezeu ca pel"soana, sau ca comuniune treimica
persoane, odam ce Dumnezeu ne-a pus prin har in relatie eu Sine,
Haro..l deslimiteaza viata existentei noastre prin aceasta satisface It)
mod real setea ei dupa infinitul personal transcendent. Ca atare, hanl}
ne da putinta implinirii noastre ca chip al lui Dumnezeu sau ajut1l
maintarea noastra in asemanarea eu EI, sau In infinitatea relatiei
iubitoare eu El,,310.
Duhl..iI stant eoboara In creatie in om pdn umanitatea
Indumnezeita a Mantuitorului Hristos, fiind Lillit In mod fiintial
inainte de Intrupare eu Logosul sau Cuvantul lui Durl1nezeu: "Cad
Duhul SIant e tmgerea imparateasca) odihnindu-Se peste Hristos
peste toti enemati sa dorm1easca cu Elin veacul viitor,,3 II .
Prezenta Mantuitorului lliistOB in haml care ni se comunica
prin Duhul stant poate fi mai inteleasa prin analogi a cu relatiile
dintre persoanele lUnane: "Cand 0 persoana exercita 0 influenta spiri-
tuala pozitiva asupra alteia, infiuenta cdei dintai nu rfunane 0 simpIa
lucrare extet10ara celei de a doua, ci se imprima m fiinta ei ea 0
putere exercitata ncintrerupt de ea dar care poate fi actualizata
de cea de a doua In folosul ei cand ea
Daca Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui,
Duhul SIant este "eel ce toate in toti" (E;/eseni 1, 23), pentru
310 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op.cit., pJ03-304.
311 Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasfuit..., p.l91.
m Pro Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op.cit., pJ04.
160
cit EI nu este strain de iconomia divina in care manifestat vointa
a Sfmtei Treimi. Aceasta participare a DuhuLui stant la
iconorniei mfu1tuirii este ilustrata de Sf. Vasile eel Mare
llstfel: marimea luerarilor Lui este imposibil de redat, iar multimea
lor - imensa, timpul lucrfu:1d In timp. "A existat, a pre-
l'xistat a eoexistat ell Tatal eu Fiul mai inainte de veci, meat,
chiar dadi vei concepe ceva (ca existand) dincolo de timp, vei gasi ca
posterior DuhuluL daca te la creatie (vei vedea
atunci) ea puterile cerurilor (ingerii) de DBhul au fost int:arite; prin
InWrire se intelege statomicia m praeticarea binelui...Avea sa vina
IIristos, Duhul I-a luat-o Inainte. Are loe Intruparea, Duhul este
nedesparj:it. S-au minuni, (s-au aeordat) harismele vindeean-
lor, (toate s-au raeut) prin Duhul stant. Demonii au fost alungati In
(numele) Duhului lui DlUnnezeu." .Izbavirea de pacate (s-a Iacut)
prin harul Duhului ... Apropierea de Dumnezeu (s-a Iacut) prin Duhul
...Invierea din mot1i se va prin luerarea Duhului...Daea intele-
ge eineva zidirea ca pe 0 rell1Suf1etire a eelor ce s-au descompus, oare
nu este mare lucrarea Duhului, Care se de viata noastra de
dupa inviere adapteaza sufletele noastre la acea via spirituala? Iar
daca se zice zidire, aducerea eelor de aici, care ciizusera In pacat, la 0
stare mai buna, de raptura. noua in Hristos, oare aceasta. reirll10ire
trecerea de la viata la cea cereasca operata m noi de
Duhul nu ne conduce sufletele 1a 0 mare admiratie (fata de El)?,,313
Vladimir Lossky spune di lucrarea Duhului Sfant inainte de
Biserica nu este ell lucrarea Sa in Biserica. cum Cuvan-
luI prin Care toate au fost !acute arata intelepcitmea lui Dumnezeu in
313 Despre Duhul stant, XIX.
161
creatie mai inainte de Intrupare, tot Duhul Sfant la CincizeciIUI
coboara In lume pentru a fi prezent aiei nu numai prin
comuna a Treimii, ci ca Persoana
314
. Parintele Staniloae
aceasta idee precizand ca harul, imprimat ca putere In fiinta omuh.lfi
"e simtit de acesta ca prezenta ca lucrare a Duhului stan!
.
Lucrarea Mantuitorului Hristos pregatea luerarea Duhuh.it,
Cincizecimea fiind 8copul final al iconomiei. "HriSt08 Se intoarce bi
TatiH pentm ca Duhul sa Se coboare: Va este de fo10s ca sa Ma du.c
Eu. Cad dadi nu Mil voi duce, Mangaietorul nu va veni 1a voi, iar
daea Ma voi dllce, Eu II voi trimite la voi (loan 16, 7)".
Teologia ortodoxa persoana Stantului Duh de da ..
rurile pe care Aeesta Ie oamenilor, pomind de la
tele Mantuitorului: "Acela pc Mine Ma va mfuturisi, pentlU ea dint!';,.
al Meu va lua va vesti voua. Toate cate are Tatal ale Me1e sunt; cle
aeeea am zis di din al Meu va lua va vesti voua" (loan 16, 14-15};
"Ceea ce este comun Tatalui Fiului, este dumnezeirea pe car
Sfiintul Duh 0 oamenilor 1n Biserica, radindu-i
ai fm, daud foeul dumnezeirii, haml necreat celol'
care se fae madulare ale trupului lui Hristos ... Cu toate acestea,
gia ortodoxa nu face 0 distinctie specialS. Intre aceste damri haro1
i'ndumnezeitor. In general, pentru traditia Biserieii de Rasarit, haruV
inseamna toam frrii In mfumra In care sec
oamenilor; este dumnezeirea care purcede In afara
314
0 . 188
'P. elt., p. .
315
0
. 304
'P.czt. , p. .
162
tiin!ei Sale se - firea dumnezeiasca la care participam m
(.mergii,,316.
Parintele Staniloae de dow fonne sau grade ale pre-
zentei harului in om: ca putere ea "prezent;a deplin asimilata sim- .
titade om ca lucrare prin lucrarea sa,,317. Darurile Duhului sunt de
Hipt puteri imprimate prir har In noi la baza lor stau harurile Tame-
1101': "La inceputul tuturor darurilor sta un hal' primit printr-o tai-
na .. .Iar haml care sta 1a ineeputul inceputului este eel acordat prin
Taina Botezului ... Astfel, harul Tainei inseamna in general ineeputul
\ucrfuii Duhului mtr-un om, sau inceputul unui nou fel de lucrare,
care se imprima ca un nou fel de putere, bazata insa pe lucrarea
Inceputa la Botez,,318.
Daea Duhul Slant este trimis In lume In Biserica "In
numele Meu", adiea In munele MantuitolUlui (loan 14, 26), ea cine-
va sa poata primi Duhul, trebuie sa fie madular a1 trupului lui Hristos,
pentru ca aeesta recapituleaza in Sine omul ereatia. "HaruI,
Impreuna eu toate darurile, este deci nu numai al Duhului, ci allui
Hristos. Propriu-zis prin Hristos ni s-a Iacut accesibil, tntmeat Hristos
a ridicat natura noastra asumata de Ella starea de nepadituire, de
daruire total a a ei lui Dumnezeu prin jertfa de pe cruce, la starea de
incoruptibilitate prin Inviere de pnevmatizare culminanta prin
Inaltare. Inainte de Hristos, natura noastra era inchisa lucrarii lui
316 Vladimir Lossky, op.cit., p.192.
317 0 . 304
'P. Clt., p. .
318 Ibidem, pJ05.
163
Dumnezeu, patrunderii infmimtii vietii iubirii lui Dumnezeu ill ea
adica hamlui, In sensu! ca refuza Olice colaborare cu el,,319.
Duhul Sfant ne recreeaza dupa chipul Mantuitomlui Hristos,
realizat ca om "EI ne ajuta sa strabatem ealea pe care astra.
batut-o Hristos ca om, pentru a indumnezei i realiza deplin natun:
noastra ... Prin Duhul, noi intram intr-un dialog eu Hristos, in care ni se
eomunica puterea i lumina cunoaterii Lui, a eunoaterii treptate ,
infinita!ii dunmezeieti, care salaluiete ill umanitatea Lui accesibm
nOlla .. .Devenim tot atatea ipostase prin care i luereaza ipos.
tasul Duhului, sau care devin capabile sa vorbeasea eu Hristos
partenere adaptate Lui eapabile sa primeasca cele ale Lui; sauDuhu
se interiorizeaza ill toate subiectele umane care-L primese, Iacandu-l(
ipostase-partenere ale lui Hristos, in dialogul cu El...Ineepe a
a Duhului, Care se eoboara la nivelul nostru, pentru a ne ridica
nivelul de parteneri ai lui Hristos',32o.
Daca Biserica este trupullui Hristos, Duhul tine de Biserica
Pentru acest motiv, Sf'antul Irineu spune ea "unde este Duhul, aeolc
este Biserica, i unde este Biserica, acolo este Duhul Stant". Deci, m
se poate vorbi de har tara Biseriea, tot aa elUn nu se poate vorbi
Biserica tara har, sau lara Duhul Stant. "In Biserica se continua In
crarea Duhului sau harul. Lucrarea Lui sau han11 e constituth
Bisericil i haml nu se manifesta dedit in Biserica,,32 l. Daea lucrare,
Mantuitomlui se indreapm spre firea umana pe eare 0 recapi.
tuleaza ill ipostasul Sau, lucrarea Srantului Duh se indreapta spn
3 19 Ibidem, pJ06.
320 Ibidem, pJ07-308.
32 1 Ibidem, pJlO.
164
persoanele umane afiatoare in Biserica, carora Ie impariliete "pI ina-
tatea dumnezeirii .. Jmpropriam de fieeare om ca persoana. cream dupa
chipullui Dumnezeu,,322.
A. Harul estc absolut nccesar pcntru mantuire
Pentru aceste motive, haru! este absolut necesar pennu man-
tuire, atat la illceputul acesteia, dit i pe parcursul ei: "Rfunaneti Intru
Mine i Eu tntm voL Precum mladita nu poate aduce roade de la
sine, daca nu ramane In vita, la fel i voi, daca nu ramaneti in Mine"
(loan 15, 4). Sau: "Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l va trage
pe el Tatal, Cel ce M-a ttimis pe Mine" (loan 6, 44): "De nu se va
nate cineva din apa din Duh, nu va intra in imparatia lui
(loan 3, 5).
Necesitatea harului pe pat'cm"sul procesului de a
mantuirii subjective este ilustrata de Apostolul Pavel astfel: "Dumne-
zeu este eel ce Iucreaza in voi i ca sa voiti ca sa dupa a
lui bunavointa" (Filipeni 2, 13); "Caci ne-atn Iacut partai ai lui
Hristos, numai dad! vom . pastra temeinic, pana la urma, inceputul
starii noastre illtru El" (Evrei 3, 14). "Ieind din legatura eu Dumne-
zeu Cel personal, sau din lucrarea Lui in noi, eadem din starea de
mantuire din Inaintarea noastra in ea, indiferent la ce nivel am ajuns.
Numai in rela!ia pozitiva cu Dumnezeu ne mantuim, mai bine-zis
numai intr-o asemenea relatie eu Hristos, in a Carui umanitate ne este
322 Vladimir Lossky, op.eit., p.195.
165
pusa la dispozitie infinitatea vietii lacum noua propriA'
prin Duhul, sau prin ham! Lui,,323.
B. Haml ni se of era gratl.ll.it
Hand ni se of era gratuit, pentru ea nu putem sa-L fortrun
Dlunnezeu sa intre in eomuniune eu noi. "Daea orice ipostas uman so
caracterizeaza prin deschidere fata de aite ipostasuri, prin punerea In'
comunieare a naturii sale eu natura altor persoane umane, eu atat mal
mult se caracterizeaza prin aceasta Ipostasul Cuvantului care
Tacut ipostas al natw.ii noastre FiuI lui Dumnezeu ... a intrat
prin trupul Sau In comunieativitate virtuala eu toti oamenii. Lucrarea
DuhuIui sau harnI Lui se indreapta din EI spre toti. Se lndreapta din
pura Lui iubire, nu pentru vreun merit sau pentru fapte antelioare ale
noastre,,324.
dupa caderea in paeat, omul nu s-a inehis em1etic fata de
Dumnezeu; au rrunas In el uncle pomiri spre bine, care, daca sunt
folosite, 11 fae pe om apt sa primeasca mai hamllui Dumnezeu.
Fecioara Maria ilustreaza Ia nivelul celmai inalt aceasta posibilitate:
ea a actualizat puterea sadita in noi spre savfu'irea binelui, micand
prin aceasta "pe Dumnezeu la iubire fata de om", "Puteri naturale
spre bine se actualizeaza in umanitatea in care se extinde Hristos
ell trupul Sau, prin luerarea Duhului Stant ee iradiaza din El. In
situatia aeeasta se afla Biserica,,325.
]23 1) P f D D . S '1
r. fO . r. W11ltru tam oae, op.cit., p.312.
324 'b'd
1, I em, p.313.
325 Ibidem, p.313-314,
166
, C. Haml nil forteaz3 libertatea omudui
,
Hami nu forteaza libertatea omului sau nu lucreaza irezistibil,
mantuindu-l pe om prin constrangere, tara colaborarea lui.
Haml se of era tuturor, dar nu toti il primese sau nu toti cola-
boreaza eu el. Drnnnezeu "vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca sa
vina la adevfuului" (1 Timotei 2, 4), datoriti1 faptului ea
Hristos "S-a dat pe Sine pret de rasclUnparare pentru toti" (1 Tin'lOtei
2, 4). eu toate aeestea, "multi sunt chemati, dar putini sunt
(Matei 20, 16). Libeltatea omului funetioneaza chiar in relatia cu
Dmnnezeu: "lata, stau la bat; de va auzi cineva glasul Meu
va deschide voi intra la el voi cina eu el el cu Mine"
(ApocaJipsa 3, 20). Ea poate constitui un pretext care sa justifice
refuzul mainii intinse de DUl1111ezeu omuIui: "Voi eei tari In cerbiee
netaiati ImprejlU" la inima la urechi, voi pururea stati Impotriva
Duhului Sf'ant; precum panntii voi" (Faptele Apostolilor
7, 51). Sau: "lerusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci ucizi
cu pietre pe eei la tine, de cate on am voit sa adlU1 pe fiii tai,
cum aduna puii sai sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23, 37).
Dumnezeu ne trateaza ca parteneri pentru acest motiv eere
colaborarea noastra libera cu El. "Duhul nu forteaza, adica nu anulea-
. 'El D d' t' ,,3?6
za V01l1ta, pe care tot ,ea umnezeu, ne-a at-o pnn crea,le -,
Pentru acest motiv, Sffintul [dneu aeorda 0 mare importanla libertatii
omului, recapitularea tuturor In Hristos avand ca baza iubirea lui
DlUnnezeu, care Se descopera atunci cand El vrea cum vrea E1
327
,
326 Ibidem,p.315.
327 Adversus haeresies ... , lV, 20.
167
Origen insista asupra libertatii omului in proeesul de J_
mantuirii: Dumnezeu nu accepta ceva impotriva firii, "nici din eele,
izvorate din unnanle raumtii nici din cele Iacute in chip rational.
Cat despre cele illtamplate ill conibrmitate eu Cuvantul eu vointa lui,
Dumnezeu, desigur ea, din capul10eului, ceva nu poate fi impotri.
va firii, dici luerarile lui Dumnezeu nu sunt nu pot fi impotriva firii,
orieat ar fi sau ar parea ele ca sunt de neintelese. Iar dadi trebuie sa
Intrebuintam numiri precise, yom zice ca, ill ce firea in intele-
suI exism ceva mai presus de fire pe care-l poate
Dumnezeu, de pilda, cand ajutil pe am sa se ridice mai presus de frrea
sa omeneasca, racandu-l sa se presehimbe Intr-o frre mai buna mai
dumnezeiasdi $i pazindu-l astfel atata timp cat omul arata, prin
fapte, ell vrea sa fie pazit,,328. Aceasta t. 'preschimbare" nu este posibila
tara lucrarea Sfmtei Treimi, dar aceasta nu lucreaza coercitiv asupra
omului, pentru ca ii respecta libertatea. Acliunea Duhului Srant "nu
devine lucratoare decat asupra celor care se intore spre mai bine
umbIa pe caile lui Hristos Iisus, adica asupra celor care
b
" 1 . " " 3'>9
me e raman m Dumnezeu" - . Colaborarea intre haru! Sfuntului
libertatea omului este absolut necesara pentru acest motiv
Panntii vorbesc de eoexistenta lor de faptul ea nu pot fi gandite
separat. Sfuntul Grigorie de Nyssa exprima foarte clar aceasta relatie:
"Dupa cum harullui Dumnezeu nu poate locui in sufletele care fug de
mantuirea lor, tot virtutea omeneasca singura nu este de ajuns
pentru a inalta 1a sufletele straine de har ... Dreptatea
328 Imp" l' C 1
otnva ill e s, V, 2, 3.
329 D .. .. I 3 5
espre pnnClpl1, , , .
168
faptelor harul Duhului Srant, unindu-se laolalta, umplu de viat
a
fericita sufletul in care ele se intalnesc,,330.
Dumnezeu omului sa eunoasca, sa iubeasca sa
fie gata sa implineasca voia Sa. "Faptul, Insa, ca mintea este impulsi-
onata, ea suporta osteneli ca 0 lucrare (nu apat1;ine omu-
lui), ci harului Domnului, care se da celui ce vrea (sa faca voia Lui)
crede (In El). Vointa omului este un ajutor esential. Fara vointa
(omului) Dumnezeu nu face nimic - poate - din respect
fata de liberul arbitru. Prin Ulmare, lucrarea mantuitoare a Duhului
depinde de voint
a
omului. Iar daca Ii dam toata vointa noastra, atllnc1
(
A' .. )331
Dumnezeu ne atribuie nom toam luerarea manturrll .
Prin libertate, omul s-a separat de Dumnezeu, dar tot prin
libertate II pe Dumnezeu in sine, accepmnd imparat
ia
lui
Dumnezeu ineeteaza sa mai vrea ceva deosebit de ceea ce vrea
Dumnezeu". Mantuitorul a spus: "Dar nu cum Eu voiese, ci
cum Tu (Matei 26, 39), iar Apostolul Pavel: "Ca nu mai
traiese eu, ci Hristos in Mine" (Galateni 2, 20). "Imparat
ia
lui
Dumnezeu" nu presupune suprimarea libertat
ii
omului, "ci mai de-
graba mtarirea ei in fixitate neclintirea cea dupa fire, sau 0 eedare
libera, ea de unde avem existenta de acolo sa dorim a primi a ne
Aceasta pentru ea chipul s-a urcat la arhetip s-a adecvat ea 0
pecete originalului nu mai are nu mai poate sa fie dusa de acum
inainte spre altceva, sau mai limpede mai adevarat spus, nici nu
mai poate sa vrea, ca una ce a primit lucrarea dumnezeiasca, mai
bine-zis a devenit dumnezeu prin 'indumnezeire se mai
330 Cf. Vladimir Lossky, op.cit., p.228.
331 Sf Macarie EgipteanuI, Omilii duhovnice,ti, XXXVII, 10.
169
mult prin (extazul) din cele ce sunt se cugeta prin fIre ale ei,.
din pricina harului Duhului ce a biruit 0 aram avand pe Dumnezeu;
singur iucrator in ea. in felul acesta, nu mai e decat 0 unica singura
Iucrare prin toate: a lui Dumnezeu a celor vrednici de Dumnezeu,
mai bine-zis numai a lui Dumnezeu, Ca eel ce Se intrepatrunde CD
bunatate intreg eu cei vrednici intregi,,332. Libertatea apare astfel ca'
un proces de asimilare sau de Implinire a chipului lui Dumnezeu
scris in ontologia omului chiar din momentul crearii ignorat de
Adam, datorita faptului ca a Incercat "sa dobandeasca, cum nu tre ..
buia, cele ale lui Dumnezeu, tara Dmnnezeu Inainte de Dmnnezeu
nu dupa DlUTlllezeu. Tar aceasta nu se putea". Daea s-ar fI hranit
din pomul vietii, nu ar fI pierdut nemurirea data in chip, "ci ar fI
u'at-o necontenit prin de viata, odata ee orice viata se
tine printr-o hrana proprie corespunzatoare. 1ar hrana vietii aceleia
fericite este Pfunea ce s-a coborat din cer i a dat lumii viata ... ,,333.
2. Semmrile mantuirii
Simbolul de credinta Invata ca Fiul lui Dumnezeu S-a intm-
pat, a murit a inviat, S-a Inaltat la cenu'i de-a dreapta Tata
M
lui, "pentru noi oamenii pentru a noastra manhlire". Pentru acest
motiv, EI este numit "Mantuitorul", nu atilt din cauza sinonimiei ell
numele "lisus", ci datOlita faptului ca procesul de mantuire este legat
de Persoana Sa: intru nimeni aitul nu este mantuirea, dici nu este
sub cer nici un alt nume Intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim
332 Sffintul Maxim Mfuturisitorul, Ambigua, p.75-78.
m Ibidem, p.l55.
170
noi" (Faptele Apostolilor 4, 12), pentm di "Tatro a trimis pe Fiul,
Mantuitor al lumii" (l loan 4, 14). Dei mantuirea adusa de Flristos
este oferim tuturor oamenilor, nu benefIciaza de ea decat eei care
ered In Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu. Aceasta credinta este darnl
lui Dumnezeu, ajuns 1a noi prin Hristos: "Pe noi cei ce eram moqi
prin noastre, Dillnnezeu ne.-a Iacut vii, impreuna cu Hristos;
prin har slmteti mantuiti...prin credinta, aeeasta nu e de la voi; este
darullui Dumnezeu" (Efeseni 2, 5-8). in ealitatea ei de dar, mantui-
rea exptima dragostea lui Dumnezeu fata de noi $i ne este oferita
gratuit prin harullui Hristos Impfutairea Sfantului Duh (2 Carin-
teni 13, 13). Ca dar, ea este prin eredinta, dragoste
(l Corinteni ]3, 1-3), precum prin patimirea pentru Hristos
(Filipeni 1, 29). Atunci eaud ajungem sa-L iubim pe Hristos "man-
tuirea este mai aproape de noi decat atunci cand (numai) anl crezut"
(Romani 13, 11). Prin credinta se "dreptatea", dar prin
dragostea manifestata prin marturisirea celor crezute ni se of era man-
tuirea: "'cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se spre
mantuire" (Romani 10, 10), pentru ca Evanghelia este "puterea lui
Dumnezeu spre mantuire" (Romani 1, 16). Sfintele Taine sunt 1'an-
dllieh stabilite de Mantuitorul, prin care se transmite harnl mantuitor:
"Cel care va crede i se va boteza, se va mantui" (Marcu 16, 16).
Sau: "Cel ce mananca tmpul Meu bea sangele Meu are viatft
ca" (loan 6, 54), tot cum "intristarea cea dupa Dumnezeu aduce
pocainta spre mantuire" (2 Corinteni 7, 10).
In afam acestor termeni care se refera in mod explicit la man-
tuire, in Noul Testament sunt folositi alti tenneni care indica fazele
saLl etape1e mantuirii: ir; ,paratia lui Dumnezeu (Matei 6, 33), dreptate
171
135
XIV. fuw )..:fATUP-A ORl'ODOxA
[lJJE:S1P'1R.E: FThlTELlE TAThTE
.. ManruiJ:easubiectiva a credincioilor are 10e ill Biserica, incare ei
primesc hawl divin sfm1:itorprin Sfintele Taine. Acestea simt
vizibile prin care.luCIf;'a7Ji lnsl.lsLMantuitonll Hristos .prin preotia sacra-
melltala pentru a 1l11pa.rtai haml prjn puterea
.Duhului Sfilnt asupra
Sfantul Imm'Gud:\ de AUf explica necesitatcia mijloa{;eior
pdn se transmite hand invizibi1: t;'!isus. Hri$tos nu lTi,U1Smis.
rlll1iic"riiatcirial;' ttansmis rrmnru tlpidtual, dar prin lucnni
Daca ai fi fast netrUpesc, Iisus Hrist.os ti"af fi darUrlle c.;cestea
netrupete, .$!'. fiinddi sufletul este unit c-q trupul,

. In Sfi,ntele
.cu elenienruimateiiru, vazutAceasw unire a celor dOlla elemente este
atotputerniciei l-qi ea desoopera,n1sa, . faptu!cli
.lTIaterla:a fopt--gfuJdita i peiltrUade:v.eni
. de har, ea avnd un fi.;ndamenf spiritual, dat ill rationalitatea d . Daca in
-qlliteriELeste. -doar . un. al haniiu1
invizibil, . care ii ramane -exterior, 111 Qrtodo}ae rp.aterlaeste mediul prin
Gare . iradiaza harul . Ro.s!t!l Sfintelor TaiI?-e sfriIii
amt sufietele, dit i trupurile, persoanrt a ..
Prm faptul ca pun fiecare Sranta Tamil este prezent i lucrator,
mod nevazut, Mantuitonil Hdstos, iar prin Sfintele Taine
_se.extinde tot mai mult Biserica, lnseamna ca Sfintele Tame au caracter.
hristic unul eClesial. La acestease adauga 0 dimensiune
niceasdi sau pnevmatica, In1rucat prin harul Sfmtelor Taine,
sunt "ziditi ca'pietrevii" ill "templul DUhului Slanf', care este Biserica.
NicolaeCabasila ,:afuma;,',:Fiecare ,:raifla realizeaza unirea eli Hristos i
cu trupul Ltri ec1esial" (Via/a. in Hristos, p. 26). , .... ,'
.. ea mantuirea nu se finalizeaza In
momtea lui Hrlstos pe elUee ei:m unirea Lui eu oai11enii.care cred mEl
136
care se realizeaza ill Sfmtele Taine. De aid marea importanta a
Sfintelor Taine, prin care se actuat mantuirea noasti-a,
prin care Hristos recapituleaza actual In Sine pe top. oainenii . despartiti
de Dumnezeu intte ei. Tainele au.o unificatoare eu Hristos
tmpul Lui eclesial, pdn Sfantul Dub, iar prin Hristos cu Sfanta Treime.
li. delfimipa Sl1iImieHm1r2rumte
Tennenul "Tama" este "tnisterlon"
lucru Wlnuit, ascUns nemteles, adidi nepatnms eu mintea.
In plW1ul vesnic allul Dumnezeu,Persoana Mantuitomlui
.' sunftait:le, flindeiltritrec puterea de
a nlllulUl. l.tLsens propriu,.S:fintele Tame sunt acele acte sfinte, instituite
de Finl lui Dumne:z;eu, illtrupat, prin care ni secomturlea harul, dumiJ.e:'
,'*eiesc, <? se coi-filliiicareai:
obiectiyprin ,,' . " " . '" .' " . ..'
. In Sfintele nu este, nuniai 0 a:" adevarutilcir'
.. a mantuitor ,. prin
,: . .
. In riloddiferit' de -teologia catolica, ce .. utlllieaza tennenul de
"sacra,menf' aCceutUl parteavazuta:
, .. . , ,... ... \
rasariteanaTairulcohduce sprecontInuful ei interior, spre 'haiul divin'
pe materie f!0denjieze
dependenta Tainei de eel ceo Ortcidoxia caut:a spre miezul
lucrurilor, spre ee au spiritual mistic aceste lueran sfinte ale
Bisericii: pentru ea intentia ei nu este . sa scciata ill evidenta supremajia
la tranSfigurarea lor prin
Iisus Hristosm Duhul stant (pr. prof Dumitm Popescu, op. cit., vol. 2,
cap: "Sfintele Taine", p. 6-7). ' . . ,
2. lEllementeBe 'constifutive ale Sfmtelor 'fame '
ale Sfintelor Taine sunt: instituirea, partea
, vazuta partea nevazum. ' '
137
a. mstim.irea. Sfintele Taine sunt lucran care ,instituit de
ditre .. Mantuitorul :.Hrlstos 'pentru ,. tmpartasirea ... b&utui; pin ' t1ir11are '
instituirea .divina constituie' un element esenpal al Sfintelor Tame. In
afadi de'Mfultuitorul. nimeni nu poate institui Taine ill pentru
ea prin Hristos a (loan 1, 17) numal El decide prin ce fel
de Iucrare 11 transmite
Sfintii Apostoli sunt con%ienti cii , sunt doar "iconomi ai Tainelor
hil Dumnezeu" (I 4, 1), toate' din lneredintarea
Mantuitorului.
, Daca in'Sfanfa Scripturanuse, indica 'direct mstituirea ,
de ditre tutUrof tamelor, ' cu'
Ruharistiei, nu ca n-ar fi fost. tQate. mstituite de Domnul.
DimpQtriva, ' Sranta Scriotura. cuprinde , suflciente indieatii ' cit toate '
ApOstoliin-::ailrncutnii:iut
in acest sens,dMopne initiativa.
. ,rusecoltil "' al confrrma iristitufrea
Tainelorde catre"MantuitorulHris.tos: "Cine eal;1tQrul,J::ainelor dadfnu
bomnul Esus? Din 'cer ,auverutoace'stea.";, Prezenta
toate ill Biserica veche -huerau
discutii a..'rimranhfuarutlJiTaihelor:.
. :teologia ''tn Taine mstitUite direct
Mantuitorul. .tBO.tezttl Euharistia) " i . prin
Apostoli, Q.U are temei In, Stanta, Scriptura. In. schimb, preCizat ca
Mntuitorul nu a stabilit ceremoniile Sfintelor Taine. , '
La Botez, 8povedanie Euliaristie instltuirea, s-a Iacut, d,upa
'parteaesenpala,-de.ci--aetul-de-instittiireeste eOrriplet, nu amanuntit
Mantuitoml Iisus Hristos afagaduit hatul Sau, prin Duhul SIant, pentru
(llJ.umite . trebuinte alevietii, daud Apostolilor: puterea. de a-I
n1 tot ei' au dupa hanil

, Pa.n1e21 vmtm. dinslu.1lH sau dilLritualul
liturgic; materia folosita adele cuvintele sau formuLa Tainei.
138
Teologia scolastica a introdus tef!llenii de materie si forma'
materia (apa, pamea, vinUI etc.) iarforrQa a
constituie cuvintele esenp.ale, deosebite de ceremoniile care msotesc
lmpartairea haruluL acestor tenneni , nu este
pentru ca nu c1a.r$ca lucrurile ,i' se la Sfll1tii Parinti.
Dimpotriva, termenul de materie ducela discutii sterile asupra materiei
Sfmtelor Taine. Unele Taine (Spovedania, Casatoria, Hirotonia) par sa
' nu aiba. materie, iar cOl1ceptul de "fonna", Iuata ill sens aristotelian
l
conduce la ideea eli forma prin sine are putere de -viat., uital1du-sede
pute:rea harului. ,," , ' "
intagma "partevazuta" cupro.lde tot ce ai Vfea sa spu:na terinetuJ
"materie" "forma", evitfuld ,conceptele filosofice" care pot produce
nemtelegeri confuzii. ' , _
, Iuer-area Sfantului'Duh,
. ", ,, ' "" ", ' - 7 - ' 7
Trebuie sublinHil cele_doua ,parti ale Tainelor fonneaza 0
,unitate doar pentm a fi
cil materia poate primim. sine. energi-
ile necreate ale lui Dumnezeu,' tot cum' sine;
, . , ' " " -'
, .' ' Harul 'lnanttiitor sfintitor, care ', se prin ce1e
. SfmteTaine, are o,hlcrare speci:ficam fiecare:,din ele,clupa scopul pe
cat:e il MantuitoM Hristos" eel ceintra ill relap.epersoriata
direeta, prin Duhul stant, eu fiecare credlncios, Altfel nu se expllc8.
instituirea mai multor Tame nici lor ill diferitele momente
ale sall pentru diferitele slujiri din Biserica. '
. . . .
3. cOIDlfcsnollJlltllH ellll plliwIDre H1ill Jlfumtl!:lHe Tame
Bisedca Ortodo,}a lnvaja diSfintele ;.Tainenu sunt simple
ceremonii religioase, precum cde din VechiulTestament, care erau
semne ale ragaduinjei lui Dumnezeu, ci purtatoare de hal' llnpar-
til.esc real harul dumnezeiesc mfultuitqr. ,
139
Pentru protestanti, msa, Tainele sunt nUlmu semne exterioare, care
. aratiica acolo unde , acestea, Gredinla" singw"acare
rni;intuiete ("sola fide"), pecare, credinciosul 0 de la Dum-
nezeu, prln cuvantul Lui. Tainele continna credinta, rara'sa transfonne
pe credinCios, ele indicand 0 realitate fagaduita. Ele SUl1t semne ale
mgaduintei lui Dumnezeu. ' .
In teologiile protestante, cuvantul lui Dumnezeu este. cQnsi<ierat
, singunil pu.rtatori transmitator al harului nl,l raine1e. din
urma sJ..mt mai mult de Intre cretini, semne ale
, tagoo\.lli:itei lui Dumnezeu pentm a tl'ezi credinta.i Para credinta, Taina
, este' unse1nrrgol, . ele aviind-efect doar aSllpra ci;6dulFi
face Tainele eficiente. ", , '. '
Din punct de ortq4.9x; conceptia pmtestanta despre Taine '
.im.plica , <> mire. :bai' pe , care.,
ce tOlnano'-cat6licH;,pe bazEt,
acestei reHiiii 'extemeobiectlveaza gi'atia i 0 fae depeDdentrde seinilhl
,pentmqare sacnllrientele nnpartaesc "exopei'e .
.. ,-gratia,' ' pe baza aceleiai
legaturi exterioare, se este meum depen4ertia de ,
predestinatie; :p,r4?-Jlcef:iStflSaqrawen,tele . devinsimple semne
care nu-ifac 'decat sa oorifirine 0 grape data de Dbnmeztill ' u1 'mod
subiectlY eredinciosUlui, ,de semnvl pe, cat, de 111ult '
pun cat6licii accent pe operato", pe
protestantii dependenta gt'atiei" de predestinare (cf. pr. prof. Dumitru
Popescu, op.cit., cap. cit., p. 9). ;
Teologia ortodoxa nu
har i semn, deoarece pep.tru lnvatiitura ortodoxaharul are 0 relatie
semnul prin care se transillite, meat partea vazutft. a
Tainei devine mediu de iradiere a haruluiS:fantului puh, Dupa cum din
, ' '
1rupuLMantuitorului vindecatoate fata de
cei ce-L atingeau, tot astfel In Biserica harul se comunica prin:
vazum a Sfll1telor Tame, spre IDnladuirea ' sau hrarurea spirituala a-celor
ce'Be Impartaesc de elc. De aceea,m Biserica Ortbdoxa. Sfintele Taine
140
nu sunt semne care harul, ci medii trans .
.. pnn Dumnezeu cobo;:1xa ill fIiri.ta;
. pentru ea sa tinda spre asemanatea eli Dl.lltmezeu. .
4. Necesitatea SfmtefioJr' 'fame
. . .sunt absolut necesare pentm mantuire deoarece.
diVIne, eel Sfintele Taine nu va intra fu
ImParatia cerurilor (Joan 3, 5). Necesitatea lof"reziIIta alit necesitatd
. a pentru mantuire, fapt dcmonstrat in capitolul
mdreptare .. Da?Cl D
ll1l111
ezeua legat harul _anmnite cereri, rezulta ca
:fara eIesau lara Tainele ciii-ecorespurid acestottrebuinte nu este mfuItllire
. . Cluar,daca: Dumnezeu 'poate _$iu' $i pe alte cai,
lTI,0d . yecruulLTestament, , talharul . de pe -c
11l
ce);
cea -.a'-l'mpfu:ta$irii.harului
SfiIltel_e .!ai?e,. de ce
Tamele, ca lTIljioacel,llStitliite de DOmiilil Hristos pentru obtinerea ham-
luLnusevamantui.- '
: Sfl1llllteRor" TaiJme
Pelltru .. Sfintelor .. trebuie illdeplinite.- aritiin:ite
'cOi;lditii obiective$i 'subjective. Acestdisurtt iirinatoaide: a. savar.srrea
lot dupa f<mduiala Bisericii; b. savarsirea lor de cat:re episcop sau preof'
c. pregatirea oredindoilor pentrn pri.tTIirea hamIui. .. . . - '
. 3 . Randuiala Biseridi prevede 10cuI, timplli actele si cuvintele
fiecilrei Taine, to ate lncackate mtr-o. Aceasta slujba
-reprezmta -o dezvoltare a rartdUlelii.sfinte en care
lnceput, ea sensul efectuI Tainei. eu toate ca lucrurile
cuvintele actele prin care se harul Tainelor sunt
Ie, slujba care -Taina nu este lipsita de' 0
a credintei evlaviei reprezeutare'viiibila
se In TruIDi. De ruci grija Biseridi pentru corecta
deplma a acestor slujbe.
141
Din .punet de . vedere .. clogmatip, .. partea a. rainei (randuiala
cuprinsa In acte cuvinte), deoarece reprezinta doar 0 parte a Tainei, nu
trebuie considerata oa instrument magic, ce lucre;;iZa mecacic In trans-
miterea.harului, ci trebuie vazum in dependenta de vointa lui Hristos,
Care lucreaza ill Biserica prin Duhul . stant. In vi,ziunea ortodoxa,
Tainele nu lucreaza prin sine, ci prin prezenta Duhului;i Sffu1t . .
. .. La romano-catotici, de exemplu, validitatea de .
iudei sau de pagani este dependenm doar de partedexterna a Tamei. .
Prin aceasta conceppe se vadete tendinfa de. a Gonsidera actul extem.ca
instrument de iransinifere mecaruca a harului (T.D.S.; vo1.2, .p; 833: .. . ..
lb. Dreptul puterea de a savarsi SfinteIe Tame .le-a datMantui-
torul Anostolilor. unna$ilor eniscopi . si- -preoti, nu oricarui
..
Ciedincios: .
Sfintele Tairiesunt acte eclesiale--ide de
persoane. care' . nu. :preotieL -:
pnrmta prin lllrotonk
rul I-Trh:tos: El continua slujito;,._
deEl.-.-: ._ _ . . . . .
.. .. ::. . .. Faptul ea Taine
reiese din aceea ca valoarea si validitatea TainelQr nu depmde _de starea
montla a . lor vazut, el este numai -un, organ
vizibil, prill care Hristosin chip nevazut. Sffultul 108.11 Gura de
Aur . explica aceasta astfel: "DlinIDezeu lucreaza i prin nevrednici,
-tiindca-totul .este opera puterii Lui ne impartaete pe noi In
Taine". In stantul Grigorie de.Nazianz: ''Nu
lua In considerate valoarea ceIorce te curiltesc ... Caci chiar daca
,. deosebi vreunUl:iprnl'pUrlaie, :vaIoilfea'Botezuluieste (T.D.S;,
"' voi;':2;'p:iB4);.
Aceasta nu lnsearrn:lli ca preotul, care savfue$te Sfmtele Taine,
'f-ara evlavie avfuld un comportament imoral, nu. va raspundein fata
lill Durmiezeu pentru ca a scandalizat pc deten;ninandu-i
ipiarda evlavia, daca nu cillnva chiar credinja. .
142
, : Tainele' afara Biseriaii nu sunt Tame ill deplil1,atatea
lor, dar-o pot capam din momentul lor de catre Biserica. .
IC. Sfu)telor Tame sunt Bisericii (eu
. tia BotezulU1, poarta de intrare, in Biserica). Tainele sav8rite dupe.
, rfulduiaia i indeplii1ind condipile obiective sunt valide i depline, 'dar
pelltru ea saproduca m sufletul credinciosului lucrarea Inantuitoare
trebuie illdeplinita 0 condipe subieetiva, pregatirea peiltru
hatLllui dumnezeiesc. Sfilntul Apostol. Pavel avertizeaza:jGCel ce
mananca bea eu nevrednicie,osfulda mananca ,bea, nesocotind
trupul Domnului" (I Corintennl,29). Aceastainseamna
s.e mod obiectiv; roadele lui pot Upsi subiectiv,
, . pregatirea celor ce se eu Sfmtele Taine. Lipsa
.. .evlaviei In:ipiedica
. pnrmtorul
llll
e1 Upsa'de pocamta. ' . ,,;",:,:
. . . . : ' . . .
, .
SfmteiorTame,.. , '. - . . ..
: .. ' . existe-tlta a Sfinte.Taine,numar .-
, pe C(;ll'e . il admit schimb, le:au redus'iadoua .'
seruiaug! la unli lutherabl Pocainta .. ' .-' " .
, Sf81ita Scnptum . 8i . 8:ffu1ta Traditie nu indica numarul Sfuitelor'
Tru.,I1e.ciar " eie.-- ln-perio* patristica
noplmea :le .nu era def'inita preCIS, Clavea un seils foarte larg,
care cuprmdea act. sau lucl'U s:tailt, se explica mentionarea
Sf1ntelor. .Tame lmpteurui ell unele iert.1l'gii (lnmormantarea tunderea in
monahiarri}dei-Taine1e n-ali fost mciodata confundate eli sluj-
be lucm sba1ntamplat, C1.Ul1 spa mentionat anterior, In
penoada apostolica, eu numirile de episcop care s..,ail folosit In .
comun, flira ca .
Faptl.ll di toate Bisericile necalcedoniene atl
Sfmte Tajne este 0 dovada a existentei lui din epoca apostolica.
.' Numarul SfinteIor'thlrie a fos(preCizat in mod direct . de Biserica
atunci band el a fast eontestat de eretici, aa cum s-a mtamplat cu'
:ommlarea adevarurilor de credinta In dogme ..
143
. ," in Apus valdenzii catarii au manifestatlij,doiel{ eu privire la
'numarul Taine10r de aceeain secolul alXll Petru LOmbardul
de Saint Vietor .au pl'eCiZ8.t acest nurnax-. fuR.asarit, lri secolula.i Xill-lea,
tnoooh..ul11ls lov mentioneaza nUmarw eelor Tame. , -
In ,8ecolul a1 XV Sfintele Taine sunt mentibnate de Si.ri1eon al
Ulesalonieului, apoi In 1638la Sinodul de la Constantmopol in'1642
in Mfuturisirea de credin.t.a a mitropolitului Petru M;ovila. 'Este !impede
ca aceste ultime mentionarieraumdreptate impotriva protestantilor,
care nvgau numarul Sfmtelor Tame; tot impotriva lor ga
pl'OnuntatiSinodul catolie dela Trident (1545-1563) .. ' .' " .. .' .... .
hi teologia scolastica Sfintele Taine au fosfrrnparp.te dupa mai mUlte
crite:ll. Teologia considera 'cacea mai P?trivita llnparpre' este
se repeta (Mirungerea, Euhatistia, .PodUnta.Nunta
56 . ' ,. "' .
.
. -Biserica ;Ortodoxli ',fticultUl saud de lucrari 'sau .'
sll.ljbe instit'lute' :pentm doMndirea ajutorului
:itl: 'viata, pentrn . ia , .. .
oblectelor de cult, pentru binecuvantarea case1oi'
indepru:tarea duhurilof. rele, precum pentt1;1 'EUutorul
care BlSel'lCa 11 dasufletelor celor rt\posati. . . : . . '. , ..., ..
'. Toate aceste slujbe, 'numite 'ierul'gii, sunt asemar,lttoare eu Sfintele .
Taine dupa forma extema, dar se deosebesc dup8. efectele 101". Nu se
poate afuma ca harul dumnezeiesc riU prin iemrgii, .
a.5a cum consideraunii teologi, ci t:1lU11ai ca, harul este mantuitor 1n
Sfintele" Taine, In ie.rm:gii el este de 0 alta inrensitate lucrare,
dezvoltand darurtle DuhulUl sta:nt.,Cele patru categorii de ieiurgii (sfin- '
pentru cei sunt sun-
pIe simboluri, fiindea ele 1mpa.rmese In mod efectlv ajutorul divin, Duhul
iffi.nt flind invocat de catre Biserica iar Mfultuitorul Hrlstos binecuvantand
;i sfintilld prin mfula euvantul episcopu1ui sau a prootUlui. ,
144
.. In Biserica a unnat pilc1a Mantuitotului
a binecuvantat painile petii, pe copii i casele,dfuld putere Sfinti1'6]
Apostoli sa alunge duhurile necurate... '
Este un fapt iinportant cil. prin ieruigii Biserica Ortodoxa a pra6
ticat dintotdeaunao lucrare de binecuvantare sfin!ire a cosmosului, care
se afta in afara Bisericii, nu se afla In afara purtiirii de grija
toare a lui Dumnezeu, demonstrfuld prin aceasta vocatia mtregului cO$i-
mos de a fi restaurat i sfmtit in vederea transfigurarii eshatologice.
. ,
Bilbllnograft'ie: .. ". . .
. 1. Stantul Ohllil al Iemsiilirnului, Cateheze mistagogice, trad. de
Dlunitru 1243;
. . 2. Sfa:ntul AlIibrQ2iie;. Despre$/intele Ta.ine, trad. 'de
. .. .. . . ..... .-, ... .
. ::: 3; :Rf. .. proFOanJli:rnSWilloae,Numarul eli'
"Ortodoxia", 1956; nr. 2; .
. . 4; ... Idem,-Fiirtfa TamelOrfJfcek frei Co;!feSiuni,illrey: ''9rtOOom; 1956;nrA; .
. 5. , Idem;c'[)in ,:asPeciii(: sacramental al iJiserfdi, .. m. rev . . "Studii
Teolo!lice" 1966 nr 10' . .
. b " '- , . . ,
.. . . . . 6. Iderri, TeologiaDogmattcaOttodoxa;vol.m; " .
; 7. 'Pr. Pl'Ot DUhritftlPopescti, Or1odoxie i999;'
8. P,r,prof.DumitruRadu,Caracterul eclesio!ogic al Sfintelor Taine,
inrev.'.'OrtOdoXiit"; . ..-
9 . . Pro prof loan lea, Sfintele taine in viala Bisericii, , In rev.
''MitropoliaArdealuluf', 1982, ill". ..
. 10. Revista "OrtOdoxia", nr. 3-4, din 1979;
7. Taina Sfantului MasI"
Srantul Maslu este taina prill care se credinciosului
bolnav haml tamaduirii at iertarii pacatelor facute dupa ultima
Mfuiurisire, prin ungerea eu untdelemn sfintit, msotita de rugaciunea
preotilor.
Mantuitorul a tamaduit bolnavi le-a iertat pacatele,
dand Apostolilor aceasta putere: "Si chern and la Sine pe cei
doisprezece ueeniei ai Sai, le-a dat putere asupra duhurilor celor
necurate,ca sa Ie seoata sa tfunaduiasca orice boala orice
neputinta" (Matei 10, 1). Astfel, Apostolul Petm vindeca ologul de la
Poarta Frumoasa: "In numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-
te umbla! ... Si sarmd, a stat In picioare umbla, a intrat eu ei In
templu, umbland sarind laudand pe Dumnezeu" (Faptele
Apostolilor 3, 6, 8).
tara 0 mentiune expresa, se pare ca Taina a fost
practicata de Apostoli Inca din timpul activitatii a
Mfultuitorului: "Si scoteau multi demoni ungeau eu untdelemn pe
multi bolnavi yindecau" (Marcu 6, 13). dupa Inviere,
Mantuitorul spune: "lar celor care vor crede, aceste minuni vor Ulma:
In numele Meu, demoni vor izgoni, In limbi noi vor grai, vor
lua In mana chiar ,ceva datator de moarte de vor bea nu-i va
vatama, pe . bolnavi mainile vor pune se vor face sanato$i"
(Marcu 16, 17-18).
ea Taina se In Biseriea primara, 0 demonstreaza Sf.
Iacob, ruda Domnului: "Este cineva bolnav 'intre voi? Sa cherne
323
preotii Bisericii sa se roage pentru el, eu untdelemn, io
nurnele Domnului. $i rugaciunea credintei va mantui pe eel bolnav
Domnul 11 va ridica, de va fi :tacut pacate, se Vor ierta lui" (Jacob 5,
14-15). Este evident, aiei nu se recomanda 0 practica medicala
ci 0 Taina de preotii Bisericii, ''1n numele
Domnului", adica din Incredintarea cu puterea Lui, avand ca
materie untdelemnul sfintit, iar ca efect tamaduirea trupeasca
rea pacatelor. Nu calitatile terapeutice naturale ale untdelemnului
vindeca, ci "rugaciunea credintei". Stransa relatie Intre "mantuirea"
sau "ridicarea" bolnavului iertarea pacatelor arata actului
medical prezenta Tainei sau a lui Hristos, cu puterea Lui
tamaduitoare cu iubirea Lui de oameni, gata oricand sa intre In
actiune, atunci cand cel suferind manifesta credinta prin
rugaciune.
A. Taina Siantului Maslu in Traditia Bisericii
,
Marturiile patristice arata faptul ca Tainase chiar de
la Inceputurile Bisericii. Astfel, Srantul Irineu existenta
Tainei, In mod indirect, atunci cand despre parodierea
ei In practicile gnostice: "Altii rascumpara pe cei viata
se apropie de caci unii dintre ei, amestecand untdelemn
apa, toarna aceasta amestecatura asupra capului lor ... pentru a deveni
inaccesibili nevazuti pentru cele mai lnalte incepatorii puteri
ca omul lor interior sa treaca nevazut, lasand trupul in lumea cream,
sufletul astfel eliberat prezentandu-se in fata Demiurgului,,62o.
620 . "1 L 21 5
tnva ereZll or, , . .
324
In mod explicit, Tainei, 'precum efectele ei sunt
prezentate de Origen, prin raportare la textul din Iacob 5, 14_15
621
.
Srantul Chiril al Alexandriei condamna pe cei care cer servi-
ciile vrajitorilor de tot felul, recomandand Taina Srantului
MasIu: "lar tu daca bolnav ... crezi cuadevarat ca numele
Domnului Savaot alte numiri de felul acesta, pe care Ie acorda
dumnezeiasca Scriptum Dumnezeului Cel dupa fire, iti vor fi
izbavitoare de rau, roaga-te tu insuti pentru tine, rostind acele nurniri.
Caci vei face mai bine dedit aceia, dand slava lui Dumnezeu nu
duhurilor necurate. lmi aduc aminte de Scriptura de Dumnezeu
insuflata care zice: Este cineva bolnav fntre voi? ... ,,(;22.
Existenta practicarea Tainei sunt mentionate de Eusebiu
de Cezareea, de Srantul Efrem Sirul, de Sffintul loan Gura de Aur.
"Anafora episcopului Serapion da rugaciunea pentru apa untde-
lemn cere: 0 putere de vindecare, ca orice fierbinteala orice
demon orice boala sa dispara ,,623.
In timpul papei Inocentiu I (contemporan cu Srantul loan
Gura de Aur) au aparut neintelegeri referitoare la Taina
Srantului MasIu: daca Taina poate fi pentru cei nebotezati
poate fi numai de preoti cum se cere in textul
din Iacob) sau de episcopi. Papa dilemele astfel: "Para
indoiala, acele cuvinte (ale Apostolului Iacob) trebuie intelese numai
pentru bolnavii cei care pot fi cu untdelemn sfintit la
, ,
fel, nu lncape indoiala ca episcopul poate tot ceea ce se permite
621 Omifii fa Levitic, II, 4, trad. Adrian Muraru, Polirom 2(i;!}6
622 A , -
Inchinare in Dub adevar, VI, p. 216.
623 _
Cf. Paul Evdokimov, Ortodoxia, p. 325.
325
preotului sa Apostolul de preoti pentru ca epis-
copU fiind retinuti cu aite ocupatii, nu pot merge la toti bolna-
vii ... Celor ce se afla in perioada de pocaintll, nu Ii se poate
t T . -,,624
aceasta ungere, pentru ca ea es e ama .
B. Efedele Tainei
Prin Taina Sf'antului Masiu se in special vindecarea
trupului. Pentru acest motiv, "Taina aceasta poate fi socotita, prin
excelen!a, Taina a trupului, sau Taina randuita pentru
trupului. Prin ea se pune in relief valoarea pozitiva acordata de
Dumnezeu trupului omenesc, ca Unul care a luat trup 11 tine
in veci, ne prin el, viata dumnezeias-
ca,,625. Dar, pentru ca atata timp cat omul nu poate fi impar-
tit, trupul sufletul intercomditionandu-se, "harul nu lucreaza asupra
trupului :fara sa lucreze asupra sufletului. Asupra sufletului lucrea-
za, Insa, inwindu-l curatindu-l de pacate 1?i prin aceasta
ceea ce are un efect Intaritor asupra trupului, ca sa-l faca
un instrument al lucrarii sufletului ca sa Intareasca
sufletul. De aceea in rugaciunile Tainei se cer impreuna: tIunaduirea
trupului, iertarea de pacate curatirea sufletului de pacate,,626.
Aceasta interconditionare intre trup suflet, precum nece-
sitatea tamaduirii amandurora sunt evidentiate in Intreaga struciura
liturgidi a T ainei. Astfel, in rugaciunea de sfintire a untdelemnului,
preotii se roaga: "Doamne, Care cu mila cu indurarile Tale tfuna-
624 C Silvestro, Ep. de Canev, op. cit., vol. V, p. 65.
625 Pro Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 203.
626 Ibidem, p. 204.
326
zdrobirile sufletelor ale trupurilor noastre, Insuti, Stapane,
untdelemnul aeesta, ca sa fie eelor care se vor unge din el spre
tamaduire spre izbfivirea de toam patima mtinaciunea trupului a
sufletului de toam rautatea". Dacfi Dumnezeu untdelemnul,
tot El este Cel eare "Parinte Sfmte, doetorrul sufletelor
al trupurilor, Care ai trimis pe Unul-Naseut Fiul Tau, Domnul nostru
Iisus Hristos, sa vindeee toam boala sa raseumpere din moarte,
pe robul Tau aeesta ... de neputintatrupeasea sufleteasea
ce I-a cuprins sa vieze prin haml Hristosului Tau ... "
"Trimiterea" invocata aici face precizarea
real al Tainei. Pentru acest motiv, ungerea se face in semnul Sfintei
Croci, "arma" pe care Dumnezeu ne-o da in lupta impotriva diavoIu-
lui, sinonima eu puterea lui Dumnezeu, prin care "moqii i-ai sculat
mOartea 0 ai sUl-pat. . .".
Ungerea se face "spre izbavire de pacate ... spre
imparatiei cerurilor". Daca prin "baia din nou"
am dobandit puterea de a deveni ''iii ai lui Dumnezeu", prin untde-
lemnul sfmtit, puteam reactiva "preotia imparateasca" proprie, slabita
de pacatele care au provocat boala. Prin ungerea "cu
sfintenia ce va fi adusa untdelemnului acesta", murim fata de pacat
"viem dreptatii, imbracandu-ne in Domnul nostru Iisus Hristos ... ".
Prin aceasta "imbrecare" devenim puternici prin participare la pute-
rea lui Hristos. Aceasta pruticipare este un raspuns la "chemarea cea
de sus", raspuns care face posibila "primirea 'in odihna Ta cea
.
627 Rugaciunea I.
327
"Imbracarea" in Hristos presupooe 0 "impreooa petrecere"
cu Hristos, amt in "ceilalti ani ai vietH lui", cat "pururea", adica in
Este - deci - ideea ea MasIul se face exelusiv
muribunzilor. In Apus aceasta idee a devenit componenta a invatatu-
rii de credinta ineepand din sec. XII-XIII, Taina fiind numita de
'1 .), ( t' )628
acum "Extrema ungere" sau ''Tama ce or care mOl exeun mm .
"Petreeerea" cu Hristos "in ceilaiti ani ai vietii lui" este
necesara pentru ca eel care Taina "sa nu mai fie batjocura
diavolului" pentru ca in el "sa se siaveasea preasffint numele
Tau,,629.
Bolnavul se roaga pentru el dar pentru eel bolnav se
roaga comunitatea reprezentata prin care
patticipa la Tainei prin preoti. Solidaritatea Bisericii eu
eel suferind este in mod admirabil ilustrata pe tot parcursul Tainei: un
miidular este bolnav, dar prin el sufera intregul. Umanismul evan-
ghelic este definit intotdeaooa prin raportare existential a la eel aflat in
lipsa sau in suferinta, pentru ca Hristos poarta "tara mahnire
sliibieiunile noastre" ia asuprii-Si "suferintele noastre".
Pentru acest motiv, preotul care mgaciunea compati-
impreooa cu eel suferind; nici nu aeuza, dat nici nu ceartii, ci
se roaga impreuna cu toti, eerand in timp iertare pentru
propriile lui pacate. EI se eonsidera "tavalit in patimile dez-
mierdiirilor", dar cu toate aeestea, "ehemat la sffinta preamalta
treapta a preotiei", pentru a Tale Taine a-Ti aduce
628 C Dictionnaire clitique de Thfulogie, , ., p. 827.
629 Rugaciunea a II-a.
328
dariUi jertfe pentru pacarele noastre pentru ceht din
ale poporului ... ".
Durnnezeu este chemat sa aetualizeze pentru cei prezenp
indurfuile mila Lui. Aceasta "indurare mila" este eu atat mai
necesara, cu cat "gfu1dul ornului", inea din tinerete "eu osardie este
plecat spre cele rele", tara de pacat fiind doar Dumnezeu.
terea starii de nu este sinonirila cu acceptarea ei sau eu
ei ca inevitabila, deci, "necesarii". Gravitatea pacatului
consecintele lui mutilante pentru conditia lUllana soot in mod
constant evidentiate; este evidentiata necesitatea efortului de a-I
dar eu toate acestea, de multe ori, pacatul nu poate fi evitat.
Pentru acest motiv, este necesara mila lui Dumnezeu. Cel bolnav,
impreuna cu comunitatea asociata lui, nu cer ajutorul lui Dumnezeu
ca recompensii, ci ca pe 0 solicitudine care 0 neputinta
realii. "ea de vei intra in judeeata cu robii Tiii, nimeni nu va fi aflat
curat de intinaciune, ci va amuti toata gum, neavand ce raspunde,
pentru ca toata dreptatea noastrli este inaintea Ta ca 0 carpa lepadata.
Pentru aceasta, pacatele tinereplor noastre nu Ie porneni, Doamne. Ca
Tu niidejdea celor tara de niidejde odihna celor istovip
" w t' .t}:...x..l 1 . ,,630
unpovaratl cu 1(11. ClUe egJ.. . . .
Ca ratiune divina plasticizata, trupul omului ar trebui sa evi-
dentieze prin manifestarile lui diverse voia lui Dumnezeu sau
ratiunile sadite de Dumnezeu in structura lui flZicii. Pacatul a produs
o estompare sau 0 ignorare aacestor ratiuni. Refacerea redefinirea
lor 0 Biserica prin Taina Srantului Mir, Clull s-a vazut,
iar starea de despaqire de Dumnezeu prin pacat 0 elimina prin Taina
630 Rugaciunea a V-a
329
Spovedaniei. Pentru ca pacatul Iasa intotdeaunai;:.urme in trup,
provocand boala fizica, Maslul acestor "unne",
"tergere" devenita posibiUi doar prin pacatului sau a cauzei
obiective care provoaca suferinta Pentru acest motiv, in Taina
tului MasIll, tamaduirea trupeasca este asociata cu cea sufleteasca
conditionata de' aceasta: "Cel ce ai ridicat pacatele lumii pe cruce
le-ai pironit. .. , Tie ne rugam ... lasa, iartA ... Iaradelegile
paeatele robului Tau ... ; sau Cll oehii a poftit, sau eu mirosul s-a des-
franat, sau Cll pipaitul s-a pomit spre desfranare, sau eu gustul s-a
. dezmierdat, sau eu vroo aprindere oarecare trupeasca sau sufleteasca
s-a despaqit de a Ta voie sfmtire, orice a 05; el i noi, ea un
bun iubitor de oameni, Care nu tii minte raul, iarta ... $i nu lasa pe
acesta 05i pe noi sa cadem in viata cea mtinata, nici pe diile pierzarii
sa alergam". Dacii pacatul de sens trupul raportarea
aeestuia la lume, provocand astfel suferinta, renuntarea la pacat este
sinonima cu evidentierea cultivarea ratiunilor puse de Dumnezeu
m fire, stare care induce atfu sanatatea trupului, cat a sufletului. Or,
perfonnanta aceasta nu este posibila tara Dumnezeu: "Gum lui 0
umple de lauda Ta Buzele lui Ie deschid spre slavirea numelui Tau.
Mainile lui Ie mtinde spre lucrarea poruneilor Tale. Picioarele lui
indrepteaza-le spre vestirea EvangheJiei Tale. Toate madularele i
gandirea lui, intiirete-Ie eu haml Tau,,631. Aceasta este semnificatia
Evangheliei deschise pe care preotii slujitori 0 tin deasupra capului
celui pentru care se Taina: "Imparate Sfmte, Indurate, i
mult-Milostive Doamne Iisuse Hristoase ... , nu pun mana cea
pacatoasa peste capul celui ce a venit la Tine cu pociiinta i cere de la
631 R.ugacilUlea a VI-a
330
. Tine prin noi iertare pacate!or, ci:PW1 mana Ta cea putemica tare,
ce se afia in aceasta stanta Evanghelie, pe care slujitorii cei impreuna
eu mine 0 tin deschisa pe eaput robului Tau. 0., rna rag impreuna
ell danii cer iubirea Ta de oameni cea milostiva care nu tine
rninte raul".
Faptul ea Taina trebuie de cel putin doi ca
de obicei se face eu participarea mai multor arata atat
cat puterea comuniunii in Biseridi. De altfel,
Biserica este expresia comuniunii, iar "puterea" ei de a tiimadui este
consecinta acesteia; comuniunea intre ei se
te prin comuniunea eu Hristos. Numai in aeest eaz "mana" Lui se
atinge de toti prin aceasta atingere transmite puterea eare
"Ca in toate Tainele, tot m aceasta Taina, comu-
niunea cu preotul Cll alti semeni ne ajum sa intram in eomuruune
eu Hristos,,632.
In nici una din celelalte Taine nu se de ori ruga-
ciunea de sfintire, nu se citesc peri cope apostolice peri-
cope evanghelice, nu se citesc rugaciuni nici nu se repem
gestul sacramental de ori, ca in Taina Stantului Maslu. Insis-
tentaaceasta este justificata de faptul ca boala trupeasca sau sufle-
teasca 11 face pe eel suferind inapt pentru 0 viata nonnala sau 11 arne-
ninta eu moartea: "Intrucat mantuirea sm in comuniunea eu Hristos,
atotiubitoarea persoana dumnezeieasea devenim om, iar omul s-ar
putea ca din boala prezenm sa treaca in moarte, lipsit, dLI1 pricina
patimilor sale, de capacitatea pentru aceastl eomuniune, intrucat n-a
inaintat, prin celelalte Taine prin conluerarea sa, in ea, Biserica
632 Pr. Prof Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 208.
331
face lU1 efort pregateasca pentru aceasta comunitme eu
Hristos sa-I desehida comlUlilUlii eu semenii; deei lUl .efort maxim
pentnl mantuirea lui prin mai multi preoti, prin mai multe rugacilllli,
prin mai multi care se roaga impreuna, cornu-
nillllii eu Hristos domici sa mtlireasea comlUlilUlea eu eel
bolnav,,633.
6331bidem.
332



















Vechiul
Testament



















68
Nicolae NEA GA
IV. Profepi mesianice in carlile profelilor
lsaia
Crainicul lmparatiei lui Dumnezeu pe pamant a fost profetul Isaia. Au contemplat
altii ace a realizare, dar nimeni n'a fost atat de clarvazator ca acest genial organ al
Providentei. Pentru aceasta clara vedere a viitorului mesianic, Isaia poarta cu tot dreptui
epitetul de "Evanghelistul Noului Testament".
Primulloc mesianic 11 Intalnim In capitolul 2.
1. Ierusalimul, loe de inehinare
(2,2-3)
,.in zilele cele de apoi, muntele casei Domnului vafl mai ridicat decat (oate vdrfuriM
muntilor, :ji se va inalfa mai sus dedIt dealurile, $i vor veni la el toate neamurile. "
"Zilele" se refera la un eveniment ce apartine viitorului, care la Dumnezeu este'
hotarat sa se implineasca J, 3). Expresia apare des (Fc 49, I; Nm 24, I; Mih.
4, I)) in Vechiul Testament; ea anticipeaza de obicei epoca mesianica (Dan 2, 26).
DomnuJui" este cel pe care s'a zidit templul Domnului (din Ierusalim), Sionul, cum i se mai:
spune dupa 0 cufme a lui. Acestui munte i se va deschide un orizont larg, incat va putea:'
fi viizut din mari departiiri. in lerusalim se va petrece un eveniment atat de iniHtator,'
incat nu numai di nu vor putea sa ramana straine de e\ popoarele globu\ui, ci dimpotrivaj
ele se vor 'indrepta navalnic la fata locului: "Manate de Evanghelia care se va
la toata lumea", cum precizeaza Sfiintul Vasile eel Mare
l
.
,,$i vor veni neamuri multe spre ei vor zice: Veniti sa ne suim la muntele Domnuluil
fa casa Dumnezeufui lui facov :ji e! ne va fnvata caile sale $i yom merge pe ciirarili>
sale. caci din Sion va ie$i legea:ji cuvdntul Domnului din ferusalim" (3}2.
Nici 0 rezerva mai fac popoarele. Ele se revarsa ca un potop spre Ierusalimi;
Stranse laolalta in vederea scop, se indeamna om pe om spre locul srant.
I Sf. Vasile, ' Epft. 1<; 'tOy 1tpO<p. ' Hcr. M.G., tom. 30, col. 236.
'"Evanghelia de acolo (din Jerusalim) se veste$te lumii", Sf. Vasile, op. cit., M.G., tom. 30, edt
240,241.
J Adica "Biserica cre$tina, prefigurata prin muntele Domnului", cum interpreteaza Chiril Ii
Alexandriei, EiC; 'tov 1tpo<j>. 'Hcr., M.G., tom. 70, col. 69.
Hristos in Vechiul Testament
69
lui lacov" este templul din Ierusalim. Acelui Dumnezeu ciiruia Is' a inchinat Tacov odinioara
vor pleca genunchii popoarele in vii tor.
Partea ultima a versetului indica scopul pelerinajului . Din Ierusalim se
"legea" (torah), care invata poporul sa faca voia lui Dumnezeu. "Torah" ("Iegea") inseamna
pqvata data de parinti copiilor (Prov 1, 8), indrumari date de intelepti (Prov 3, 1). Mai ales
ptevaleaza insa religioasa a "torei", astfel "legea este invatatura comunicatii
oamenilor, manifestare a voii lui Dumnezeu"4 (ex. Is 1,10).
2. Imparapa pacii
(2,4)
,,$i va judeca neamurile multor popoare va da poruncile Sale, :ji vor face
lor flare de plug $i lancUe lor cosoare. Nu va mai ridica nici un neam sabia
'frtz'potriva altui neam :ji nu vor mai invata a se bate. "
, , Cel ce ,judeca" este Domnul. Nu este yorba despre judecata din urma, ci despre
'impunerea vointei Sale prin asentimentul ce-l da actiunilor morale, ca prin dezaprobarea
Izgonind pacatul prin virtute, omul nu va mai raspunde la lovitura cu lovitura,
paci a trai in Impiiratia lui Dumnezeu inseamna pace armonie in adeviiratul sens al
0 societate care sa nu mai cunoasca grozaviile razboiului nu este un extaz
ci 0 ragaduinta pe care Dumnezeu 0 vrea implinita.
Razboiul se organizeaza in vederea distrugerii din care rezulta atatea nenorociri,
:p'acease intemeiaza in vederea construirii. Isaia fericirea ce rezulta, pentru
.:Om, prin inlocuirea energiei razboiului cu 0 energie a muncii creatoare constructive
5
.
Acesta este sensul general al versetului, care dupa parerea lui D. Guthe ar fi 0 intercalare
;liiterioarii in textullui Isaia
6
. fnsa pe noi ne iritereseaza sensul, nu locul pe care-I ocupii
in cronologia biblidi .
3. Copilul Fecioarei
(7,14)
"Iata, Fecioara va lua in pdntece $i va flu $1 vor chema numele lui fmanuel. "
Pentru "fecioara", textul originar are "almah", de la "alam", a ascunde, a se face
pentru ca fecioarele traiau izolate de lume.
:fEus.ebiu aJ Cezareei: "Este yorba de Evanghelie, care striinge multe popoare la un loc", Etc; 'tov
M. G. tom. 24 col. 101 .
care devine realitate atunci cand toate popoarele vor fi stapanite de Hristos, care este
pac,ea In mijlocul vrajbei Chiril al Alexandriei, op. cit., M.G., tom. 70, col. 73.
Das B. /esaia (La Kautzsch. op. cit., Bd. I), TUbingen, 1909, p. 554.
70
Nicolae NEA GA
Numirea "almah" se mai in Vechiul Testament (Fe 24, 43; I; 2, 8; Ps 68, 26;
Cant I. 3; 6, 8; Prov 30, 19) are sensul de feeioara de varsta care n' a fost
maritata n'a avut legatura cu vreun Mrbat. Isaia 7, 14 este singurul caz in Veehiul
Testament ci'tnd mama unui prunc se fecioara, pentru ca "almah"se refera la 0
maieii cu totul exceptionaia. Ca este yorba despre 0 anumita fecioara rezuita din
articularea substantivului (ha almah). Noul Testament relationeaza feeioara cu Maiea
Domnului (cf. Mt 1, 23 comentariullui Prof. Dr. V. Gheorghiu: Sfiinta Evanghelie dupa
Matei Cemauti, 1925, pp. 103-108). Traditia apara acest punct de vedere nu
pentru'cii Vasile
'l
, in comentariul sau la Isaia, scriaca: "intaiul Adam a luat fiinta
rara impreunarea dintre Mrbat femeie tot noul Adam se pe cale
ci pentru cii este punctul de vedere corect. Pe langa argumentele ,filologice, istorice
dogmatice, avem contribulii i'nsemnate din partea artei mOJmant care
dateaza din epoca apostolica, Maica Domnului este reprezentata purtand pe
brale pruncul Iisus. La dreapta femeii sta in picioare un barbat care tine intr'o mana 0
carte, iar cu alta arata spre steaua care se afla desupra capetelor lor. Barbatul, din pictura
aceasta, este profetul Isaia
8
. Multumita acestei picturi vechi putem afirma ca traditia
despre "almah", ca Maica a Domnului, este tot de veche ca Evanghelia dupa Matei,
dad nu chiar mai veche.
Isaia spune ca fecioara "a luat", are deja in pantece anunlii astfel ceva deosebit,
caci este nenatural ca 0 fecioara sa aiM prunc mai ales 0 fecioara care apartine viitorului.
Poate fi yorba deci despre conceperea din veci. Dadi profetul ar fi zis: "va lua va
n'ar fi anuntat nimic deosebit ciici era foarte natural ca 0 fecioara, dupa ce ramanea , ,
insiircinatii, sa nasca
9
.
Imanuel (de la "im" = cu, "nu" = noi, "el" = Durnnezeu) inseamna "cu noi este
Dumnezeu". explica Evanghelistul Matei. "Karath" este 0 forma feminina, se poate
traduce cu: "ea 11 va numi". Dupa unii, numele Imanuel are cuprins profetic, contine ideea
convertirii neamurilor, dupa Ieronim 10, iar Teodoret vede incadrata aici intreaga opera de
miintuire. "Se Imanuel pentru ca Durnnezeu va fi cu noi, Dumnezeu se va face om
ca noi astfel chipul dumnezeirii al robului se va in persoana Fiului ... "II. "Vei
chern a numele lui lmanuel", adica vei marturisi pe Dumnezeu aratat in chip omenesc
7 Sf. Vasile, op. cit., C'Epjl)M.O., tom. 30, col. 465.
8 E. Mangenot, Almah (Dictionnaire de la Bible, publie par F. Vigouroux, tom. 1, premiere partie),
Paris, col. 394.
9 1. Siudii comenlarii, proorocia lui lsaia, IV, 1927, p. 132.
10 Ieronim, Commelllarium ill lsaiam prophetam, lib. HI, M.L., tom. 42, col. 112: "gentium
vocationem".
II Teodoret, Etc; tOY 'HO'., M.G., tom. 81, col. 277.
Hristos in Vechiul Testament
71
(Chiril al Alexandriei 12). $i tot dupa Eusebiu al Cezareei, numele acesta este un semn
al nadejdii ca Dumnezeu va fi candva cu oamenii"l3.
Nu toti interpreteaza mesianic textul, mai ales rationalista este Impotri vii.
Profesorul Gheorghiu 14 men!ioneaza cu tot dreptul ca adversari ai acestei idei pe Grotius,
Walzogen, Pluschke, Hetzel, Gesenius, Hitzig, Knobel, Bauer, Olshausen Diestel. S' a
spus ca "fecioara" este soria regelui Ahaz. Ipoteza aceasta este veche: este men!ionata In
secolul al V -lea de Chiril al Alexandriei, care 0 combate ca fiind inadmisibiJal5. Profetul se
adreseaza lui Ahaz, regele necredincios putin evlavios, pentru a-I convinge ca Dumnezeu
intervine in calitate de mantuitor. Mantuitor este copilul care se va din fecioara.
Sotia lui Ahaz (Abi) nu putea fi numita fecioara, caci era mama unui copil de 9 ani in
profe!iei apoi nicaieri Abi nu poarta acest nume.
Nici soria lui Isaia nu poate fi fecioara din text. Nicaieri nu se spune despre ea ca ar
fi nascut pe cale extraordinara.ln momentul profetiei, alaturi de lsaia se afla copilul sau
Iasuf. Dupa cum copilullui Ahaz nu poate fi numit ImanueJl6, tot nu se
numirea aceasta copiilor lui lsaia, mai ales ca in capitolul 9, 5 pruncul de la Is 7, 14 se
"Durnnezeu" domn al pacii. . . . . _. _
. Capeste tot, afla in cazul acesta un motJv de lllsplra!le strama
Bibliei ... Astfel, orientalistul Ieremias de existen!a a ceva asemanator la
babilonieni, unde despre sa regele Solomon se pronunta astfel : "Mama mea a
fost 0 vestaJa, tatal meu un om de rand, nascutu-m'a mama mea, vestala, in ascuns"17.
Dupa cum se vede nu este yorba aici despre 0 din fecioara. Mai .mult, aces:
document este profan. Gressmann face observatia ca 7, 14 nu este autenttc. Aceasta
observare 0 motiveaza cu vorbirea la persoana a treia (Domnul a zis "catre Isaia", 7,3, $i
nU"ci:itre mine", cum este cazulin 8,1). Aceasta observa!ie ramanepur formala; in afara
de aceasta Gressman se combate pe sine cand tot el afirma ca "cu toate acestea,
ei nu trebuie negata cu totul" ("Trotz dem braucht man ihre Glaubwurdigkeit
nicht zu leugnen").
Pe noi tocmai fondul acesta ne intereseaza, pe care Gressmann 11 "Kern"
admite ca apartine lui Isaia 18.
11 Chiril, op. cit., M.O., tom. 70, co\.204.
13 Eusebiu, op. cit., (III, cap. 72), M.G., tom. 24, col. 136.
14 Op. cit., p. 105.
IlChiril, op. cit., M.O., tom. 70, col. 204. . ' . ..
16 Origen, III vis. Is., M.O., tom. 13, col. 224, comb ate pe cei care ref. profeva la Ahaz familia
sa. d 2) L' . 1906 410
l?Jeremias, A., Das Alte Testaments in! Lichte des altell Orients, (e. , elpzlg, , p. .
IR Der Messias ... , p. 236.
72
Nicolae NEA GA
4. Lumina lumil
(9, 1)
"Poporul care umNa In intuneric va vedea lumina mare, peste cei care zac in
tara umhrelor mor(ii, lumina va rasari. "
, Popoml este cel din Galileea.lntunericul este imaginea nenorocirii mizeriei (EelS,
16), dar a Jipsei de prevedere, a lipsei de intelepciune (Ecl2, 14); "lumina", dimpotriva,
I'nchipuie noroc fericire (lov 22, 28; Ps 97,11).
Criza socialii prin care a trecut poporul (cf. Is 8, 21-22) I'a distrus. A ramas doar un
mic rest, apropiat el de pieire. Aceasta umbla, Incoace incolo, asemenea
unui rlHlicit, Incotro 5'0 apuce. De aceea, despre eei instrainat
i
de Dumnezeu
se spune cli umbla III 'intuneric, zac In umbra mortii. Tocmai cand poporul se afla la un
nivel moral atat de inferior, i se 0 noua via!a. Acel val de noutate se va
revarsa asupra poporului posomoriit, asemenea unui soare stralucitor peste bezna
intunericului.
"Lumina" 0 aplidi Vechiul Testament la Mesia, care este lumina popoarelor (!s 42, 6;
Is 49, 6; Is 60, 1-3); astfel, "lumina" este imaginea mantuirii a Mantuitorului. In Noul
Testament sunt numeroase locurile in care "lumina" este Hristos. Uneori aceasta titulatum
aplica singur, alteori i-a aplica Apostolii prietenii Sai. Ele culmineaza cu
"Eu sunt lumina lumii" (In 1, 12). Referire directa la textul nostru face Matei 4, 14
unnatoarele, astfel activitatea Miintuitorului, 'in Galileea, se afla in concordanta cu
prevederile juste ale profetului Isaia. ., . . .
In Sf.nta Traditie, locul Is 9, 1 interesele imparatlel spmtuale. Scnsul
Sfintilor Parinti cadreaza cu aprecierile biblice, ei neinterpretand niciodata in sens laic
"lntunericul" este pacatul (Ieronim
I9
), "lumina" Hristos (Sfantul Vasile
20
, Eusebiu
al Cezareej21, Chiril al Alexandriei
22
), sau darurile sale, Evanghelia (Teodoret
23
).
19 Ieronim: in umbra mortii sunt cei care pacatuiesc", op. cit., lib. 1II, M.L., tom. 42. col. 127.
20 Sfantul "Domnul a adus (scil. Poporul) de la intunericul la lumina adeviiruJui",
op. cit., (Com. la cap. 9). M.G., tom. 30, col. 508. . . ..
21 Eusebiu: ..In Galileea a veslit Hristos mai intai lumina Sa". Eusebm men\lOneaza mmunea dill
Cana, lntaia marturie a puterii Sale op. cit., (co. la cap. 6), M.G., tom. 24, col. 148.
22 Chiril: "Lumina este Hristos Evanghelia" ... , op. cit., lib. J, orat. V, M.G., tom. 70, col. 249.
23 Teodoret: "in Illtuneric au fost popoarele care n'au fost in posesia luminii stralucitoare pe care
o trimite Hri stos prin Evanghelie", op. cit. , (com. la cap. 9). M.G., tom. 81 , col. 293.
Hristos in Vechiul Testament
5. Prunculluminat
(9,5-6)
73
"Prune s 'a nascut noua, copil s 'a dat noua va fi pe umarullui stiipanirea i
s 'a dat numele: Minune, Sjetnic, Dumnezeu tare, Tata Principe al pacii. $i mare
vafi fmpara/ia lui, iar paeea lui vafijara de "
Aici avem 0 determinare mai de aproape a pruncului din 7, 14. Sfantul Vasile
24
considera 9, S-6 0 continuare a lui 7, 14. La titulatura de Imanuel se adauga cele din cap.
9. Teodoret din Cir vede in numirile de aici un comentariu la numele ImanueF5.
Imanuel este un copil deosebit de al!ii, un copil minune, caci pe umerii lui apasa
toata raspunderea indatoririlor unui suveran dintr' 0 Impiiratie de propor!ii universale.
Este semnificativa vorbirea la trecut: "nascut", "dat". In mintea sa luminata de
Dumnezeu, profetul vede realizat evenimentul, copilul deja nascu!. Cinci sunt numirile
care i se dau. Intaia este "minune". Fiul care se va va fi mtru totul exceptional, caci
numai 0 minune constituie 0 exceptie. Exceptional va fi cel prin prin felul
de viata, prin modul cum prill rostul menirea sa.
2. "Sfetnic" este eel care coopereazii la 0 eonducere indruma pe
anumite cai, "pe caile cele bune" (Mih 4, 2).
3. "Dunmezeu tare" ("E! gibbor" mseamna Dumnezeu Spre deosebire de zei,
neputincioase fictiuni, "Fiul" are natura dumnezeiasca).
4. "Tata Noliunea de tata impliea ideea de bunatate, dragoste mila.
Aceste virtuti sunt netreeatoare la Imanuel: mereu bun, totdeauna iubitor plin de
indurare. Calificativul se refera la Imanuel. Expresia precizeaza atiit originea, cat
fiinta acestuia.
S. Ultimu! nume ce i se da pruncului este "Domn al pacii". Prin aceasta numire se
arata ca Imanuel este nobil dupa origine va fi detinatorul unei demnitiili.
Inceputu! versetului 6 precizeaza extinderea Impara\iei lui ImanueL Adjectivul "mare"
este interpretat de Chiril al Alexandriei la superlativ incadreaza in imparatie toate
a1catuirile de stat de pe pamiint
26
Am avea, in cazul acesta, 0 indicatie privind struetura
universala a imparatiei
24 "Mai inainte s'anumit Immanuel, aici se Inger de mare sfat...", Sfantul Vasile, op. ei l. .
(com. la cap. 9), M.G., tom. 30, col. 512.
25 "ImanueJ din textul anterior s'a interpretat "cu noi este Dumnezeu", aici "Dumnezeu tare", ceea
cc inseamnli ca nu va fi subordonat puterii aHuia, ci va domni singur peste tOli", Teodoret, op. cit.,
(com. la cap. 9), M.G., tom. 81 , col. 296.
26 Chiril, op. cit., M.G .. tom. 70. col. 257.
74
Nicolae NEA GA
6. VHistarul din Iesei
(11, 1-2)
Profetul compune acest capitollntr' 0 vreme cand poporul sau era subjugat pana la
plimejduirea existentei. Din dezastrulill care I-au aruncat crimele, se va ridica, caci unealta
lui Dumnezeu fiind, nu i s ' au uscat inca toate radacinile vietii: .. Si va un vliistar din
tulpina lui lesei din riidiicina lui odraslii se va ridica "27.
In vorbirea figurata vlastarul inchipuie pe oamenii mari putemici, pe regi (Ez 17,
3), iar trunchiul este omul imbatranit sau slabit amenintat cu pieirea (lov 14,7-9).
Din "padurea"28 falnica de alta data n'a supravietuit dec at trunchiul radacina.
Securea fieriistraul Domnului au mistuit-o, iar focul miiniei Sale i-a ars fala "de sus pana
jos". Doborarea n' a fost hoHirata pentru acea care cu pocaintii s'a tntors la
eel Atotputernic. Acest trunchi este familia lui Iesei. Iesei este fiullui Obed tatal regelui
David (Rut 4,22).
Intocmai cum dintr' un trunchi sau radacina, prin actiunile bineracatoare ale razelor
solare ale undelor de apa ies mladite proaspete, iar copacul se reface, astfel se va
din plapanda familie a lui Iesei un barb at de care se leaga cele mai mari nadejdi. Acel
vlastar este daruit cu "Duhul lui Dumnezeu, duhullntelepciunii al duhul
sfatului al puterii, duhul al temerii de Domnul" (verset. 2).
"Duhullui Dumnezeu" este 0 putere care da omului toata sfintenia, pentru a opera
cu succes pe teren moral. Profetii, comenteazii Teodoret de Cir, primesc fiecare in parte
daruri In baza carora 0 fortii divina
29
. Intr' un astfel de barbat nu se
poate stinge niciodata flaciira idealului. Sub influen!a acestui duh stau toti eroii credintei
(cf.Jud 6, 34; 11,29; 13, 15; 14,6; I Sam 16, 13)."In Mesiase realizeazainsa In modul cel
mai coborarea duhului lui Dumnezeu. Isaia trimite pe "nuah" (a se odihni), pe
ace! )If.VEtV al duhu!ui, la cel din urma cel mai celebru descendent
davidic"30. Despre lisus se scrie (Lc 4, 14) ca "intorcandu-se de la Iordan, era plin de
Duhul Sfant"; intn'ind In sinagoga din Nazaret, citea din Sfanta Scriptura, in vreme ce
nVEullU Kupiou era deasupra Lui (Lc 4, 18). Urmeaza 0 serie de trei perechi de
daruti pentru a constitui in total daruri,
2J Sf. Vasile: "Versetul acesta ne anunta lui Hristos din neamullui David", op. cit., (com.
la cap. XI), M.G., tom. 30, col. 553.
28 Padurea este in Vechiul Testament, imagine a oamenilor a poporului (Is 32, 19).
29 Teodoret, op. cit., (corn. la cap. 11), M.G., tom. 81 , col. 313.
) 0 Dr. K. SchlUtz, Isaias 11 , 2, Die sieben Gaben des h. Geistes in den ersten vier chr. lahrhunderten
(in Alttest. Abh., Breslau, XI, 4) , MUnster i. w., 1932, p. 5.
Hristos in Vechiul Testament
75
Darul al doilea este intelepciunea ("hocmah", cro<piu). Acesta este darul deosebit
de a patrunde In enigmele vietii a indica drumul care duce la fericirea individuaHi (cf. Mt
13,54).
"Intelegerea" este partea practica a illtelepciunii. "Duhul sfatului" este de
a gasi illdata intotdeauna 0 indrumare potrivita; "duhul puterii" este daru! de a trai
conform sfatului .
"Duhul este darul patrunderii tuturor lucrurilor mai ales a celor ce
sunt ale lui Dumnezeu. "Duhul temerii" reprezinta partea practica a
Numarul este simbolic sfant, el indica plenitudinea. Persoana care
cele calitati aici este Intr'adevar un om Multi fac
legatura ideologic a intre Is 11, 2 't<l f.n'tu nvullu'ta din ApocaJipsa Sfilntului loan (1,
4-5; 3, 1; 4, 5; 5, 6). Cu toate ca pana azi nu s'a produs un comentariu definitiv la cele
apte daruri ale Apocalipsei, este sigur ca eel pUlin ideea de plenitudine 0 conrin
ace Ie tex teo
Dr. K. Schllitz a studiat Is 11, 2 in primele patru secole ale erei constata
cii scriitorul sirian Aphraat
31
, apoi Efrem Sirup!, Iustin MartiruP', Tertulian
3
!, Hipolit
3
! ,
Clement AlexandrinuP' Origen
31
leaga darurile lui Isaia de Mesia: "Cele daruri se
intiiInesc in toata plenitudinea la Hristos, care Ie trimite in masura vredniciei
fiediruia". Sf'antul Ioan Hrisostom
32
intemeiaza inva!iitura sa despre natura divino-umana
a Mantuitorului pe Is 11, 1-3. interes mesianic 11 arata Sfilntul Grigorie de Nyssa
3
\
Sfantul Atanasie
33
, Sfantul lrineu
33
, Fericitul Ieronim
33
ceila!ti.
Daca teoJogii de azi nu dau importanta traditionala lui Is 11, 1-3, este in
genere admis ca darurile descrise de profet se intalnesc deplin numai Intr'un barbat care
mult pe semenii sai
34
.
7. Infrap.rea cea mare
(11, 6-9)
"Atunci vor sta fmpreuna lupu/ cu mielul $i leopardulliinga ied se va odihni
vifelul :;i puiul de leu (:;i baul) un Ie va pa:;te. lar copilul se joacii la vizuina
viperei in Jala ochilor ai (copilul) celoNa in/arcal intinde mana.
Nu vor maiJace nici un rau ... " (cf. Is 65, 25).
Compara!ia se face (in verset. 6) Intre dOM contraste. Cuviintul "meri" ("bou") pare de
prisos ill text, caci altereaza aceastii ordine. In Biblie, "lupul" este amintit Intaia data In Fe 49,
31 SchlUtz, op. cit., p. 36, 38, 46, 58, 68,77,98.
32 Schltitz, op. cit. , p. 106.
33 Op. cit., p. 117, 121,65,144.
34 "Uber das gewohnliche rneschliche Mass hinausgehen", cf. Guthe, op. Cit., p. 569.
76
Nicolae NEAGA
27. El este numit "rlipitor", ciici dimineata sugruma prada (Fc 49, 17), in pustie (ler 5,
6) este gata in orice clipa sa verse sange sa piarda vieti (Ez 22,27), caci este foarte iute, mai
ales lupul cel de seara (Av 1,8). Figurat, lupul este tipul omului crud.
,,Mielul", care reprezintii atat de tipic anirnalele domestice, este imaginea blandetii. AceastA
semnificatie 0 are iedul in parte vitelu!. Leopardul este, ca lupul, tipul cruzimii, pentru ci'l
rupe pe oricine Ii iese in cale (Ier 5, 6). Este 0 fiarli vestitA prin iutimea siguranta pasului ei (Av
I , 8). ,,Leul" este tipul fortei pe care nimeni nu s' 0 puna la incercare (N m 24, 9), caci
ar risca sa piarli in ghearele celui care "sm la panda gata sa sarli" (PI 3, 10). ,,$arpele", mai ales
vipera, care in toatA vremea are venin sub limba (Ps 140,4), prezinm un pericol de moarte pentru
om, caci lmpotriva ei nu este vraja nici vindecare (Iec 8, 17).
Groaza de moarte pe care 0 inspira trairea in apropierea fiarelor va trece in domeniul
irealului atunci cand ochii ai viperei vor fi obiect de di stractie pentru copii.
Sfintii Parinp nu interpreteaza literal. Chiril alegorizeaza
35
, Ieronim atribuie un inte1es
spiritual textului
3
6, pentru Teodoret ferocitatea animalelor reprezinta variatele categorii
de oameni cu moravurile lor
37
; asemenea dupa Eusebiu al CezareeP8 ceilalti.
Pentru frumusetea ei, aceasta sublima pagina biblica a fost obiectul celor mai
staruitoare discutii. 0 citeaza Theocrit
39
, Virgiliu
39
Horatiu39. Se sustine ca sub influenta
acestei profetii a conceput Virgiliu acea "aurea aetas"40, cand "se va un copil... care
va aduce pacea In lume. Toate crimele dispar, turmele de vite n'au a se mai teme de lei.
$erpii toate plantele otriivite vor pieri,,41.
8. credintei
(11,9)
Avem in Vechiul Testament doua texte, unulla lsaia 11,9, altul la Avacum 2, 14, care
cu privire la credintei exprima giindire: "Ciici plin vafi piimantul de
lui Dumnezeu, precum apele acoperiifundul miirii ".
) 5 Chiril, "Vipera este imaginea celui rau ... ", op. cit., (I, II), M.G., tom.70, col. 525.
)6 Ieronim, op. cit., (T, IV, com. la cap. II), M.L., tom. 40, col. J 51: "Lup a fost Pavel, care a
persecutat Biserica".
)7 Teodoret: "Prin ferocitatea animalelor sunt Inchipui\i oamenii cu moravurile lor: lupul este ornul
iedul indica simplitate nevinoviitie, leul mandrie fO!,\a, taurul (boul) indrazneala.
In Hristos se lufriilesc toate categoriile de oameni. .. ", op. cit., (com. la cap. 11), M.G., tom.8l, col.
315.
3k Eusebiu: .. Animaleie indica cele mai variate naturi ... ", op. cit .. (com. la cap. 11), M.G.,
tom. 24, col. 172.
)'1 Meignant, Les propheles d'lsraei elie Messie, Paris, 1893, p. 316.
40 Fr. Delitzsch, KOI1l. Ober das Buch lesaia, (Bibl. Keil. U. Del.), Leipzig, 1889, p. 194.
" L. Dennefeld, Le Messianisme, Paris, 1929, p. 284.
Hristos in Vechiul Testament
77
Conjunelia "caei" motiveaza \ipsa raului. ,,Pamiintul" (metonimie, vasul pentm
continut) este tot spatiulloeuit de oameni, 01..1'] iJ cum interpreteaza Eusebiu
al Cezareei
42
, sau iJ nacra it i)1!oupavQv, cum Chiril al Alexandriei
43
.
Cuviintul "plin" trebuie interpretat cantitativ calitativ. lui Durnnezeu
este una practidi; "deah" indica uneori 'intelepciunea priceperea de a trai dupa voia cea
a lui Dumnezeu (Ier 3, 15). Obiectul este Dumnezeu.
La Avacum este teoretica, caci infinitivul contI'. r.lJ"1'; ("ladath")
are ca obiect ,i::l:l ("kabod") = "marire, onoare". teoretica, care "inunda ca
un torent pamantul" (Chiril44), premerge celei practice, de aceea Eusebiu pune accentul
pe cuviintul 'Yvwmc;45.
Sensul celor doua texte este urmatorul: Dumnezeu va fi cunoscut, iar
practic voia Lui se va face pe tntreg pamiintul. Idealul este conditionat, la Avacum, de
distrugerea imperiului chaldean, la Isaia este 0 consecin!a a realizarilor din Is II
urmatoarele.
9. Steaglntre popoare
(11,10)
" in ziua aceea, riidiicina lui Jesei stii ca un steag fntre popoare, neamllrile VOl'
niidiijdui In dansul, iar locullui de odihnii va fi plin de miirire".
"Nes" 'inseamna semn (minune), semnul de pe 0 culme de deal, prin care poporul
este alarmat 'intr'un eaz de razboi. Am acceptat traducerea "steag"48, tot de
potrivita este redarea euvantului "nes" cu "minune".
"Riidaeina" este puterea de viala a euiva. Un neam este tare pentru di $i-a 'infipt
radaeinile in pamant (2 Regi 19, 30). "Radaeina" mai este icoana originii cuiva: Iisus trimite
ingerul sa strige cu glas ridicat eli Dornnul sau este "radacina lui David" (Apoc. 22, 16).
"Vlastarul" va din radacina (neamul) lui Iesei . lntre popoare el sta ca
un patul in mijlocul viei sau ca un steag46 in mijlocul mul!imii. El este obieetul
aten!iei generale, cum este cazu! eu un lucru rnai rar, un om celebru de exemplu.
"Menuha" este loc de odihna, siila$, tron, patrie, probabil Jocul unde
Iesei. ,;Marirea" este inteleasa de unii Sfinti Parinti ca cinstirea pe care i-a
42 Eusebiu, op. cit., M.G., tom. 24, col. 173.
4) Chiril, 'tov ' Af-tf3. M.G., tom. 71, col. 884.
44 Chiril, op. cit., M.G., tom.7l, col. 884.
4S Eusebiu, op. cit., M.G., tom. 24, col. 173
4(, Pcntru c1i mai exista aceastii traducere la noi, de exemplu, In Biblia Fundariilor Regale din J 938
la 1. op. cit., p. 21 0, vrea sa sc creeze un fel de continuitate In cele bune.
78
Nicolae NEAGA
darui esc dupa inaltate, evenimente care determina pe mai multi a-
i aduce inchinare dumnezeiasca, cum interpreteaza Teodoret
48
.
10. Scantu} care vine
(12,2-6)
"lala Dumnezeul mantuirii mele! in line ma incred nu ma voi leme, cacifala
veselia mea este Domnul Dumnezeu, care va fi mantuirea mea!" .
"Tatii" este particula care de obicei noutati1e cele mario Cuvautul il
poporul, care poate in slarit sa se bucure ca va avea parte de ceea ce a Oblectul
bucuriei este "Dumnezeu" in calitate de "m antui tor" .
"Zimrath" inseamna falii, glorie, lipsind sufixul"i", ca in I; 15, 2 Ps J 18, 14.
,, $i voi scoate(i apa cu veselie din izvoarele mantuirii. " . .
"lzvoarele" de apa sunt destul de rare in Orient. lantana. ?
adevarata avere a familiei . Pentru cate un izvor de apa se pun in tnbun mtregl.
Din pricina unui izvor, pe care-l cotropiserii slugile lui s'a iscat
Avraam rege. Dreptul de proprietate I-a pJlltit scump patnarhuJ 21
sunt de regula adanc sapate, astfel ca scoaterea apei greu. I.n vl.ltor nu va.
fi Scoaterea apei va fi nu pri1ej de mare bucurie, izvorul de apa fil?d lcoana fenC1I11
(Lev 14, 50; 19,20; Is 43,19); laIeremia2, 13 "apa vie" este Dumnezeu.
Mantuitorul se adesea pe Sine apa vie (In 4, 14), de aceea Sfm!11 Pann!1 r.efera
textulla izvoarele Mautuitorului (Chiril49 Eusebiu
50
), la doctrina evanghelica (Ieromm
S1
),
din care scot eu bueurie cei care ered (Teodoret
S2
) astiimpara sufletul (Srantul Vasile'';3).
,, $i Yeti zice in ziua aceea: lauda(i pe Domnul, vestiti numele LUiJacet
i
cunoscute
japlele Lui fntre neamuri, preamari/i-L, caci mare este numele Lui! Sa tot pamantul
co mare esle ... Sjanluilui Israel!". (4 5)
" ,.Glorifiearea dupli moarte", Eusebiu, op. cit., (lib. II, torn. I, corn. la II), M.G., torn. 24, col.
327. .
48 Gp. cit. , (la cap. 11), col. 317: Ieronim despre felul mort
ii
Sale: "crat mars eJus
gloriosa", op. cit., (Iib.IV, corn . la cap. 11), M.L., torn. 42, col. 152.
19 "Din izYorul mantuirii, care este Hristos .. . ", op. cit .. M.G., torn. 71 , col. 344.
;0 "Apa de aiei a se in!elege alegoric, referindu-se la izyoarele mantuirii, la Hristos", op. cit., M.G.
tom. 24, col. 181.
51 "Este yorba despre doclrina EyungheJi ei" ("doctrinam intelligamus eyangelicam"), op. cit., (lib
IV, corn. la cap. 12), M.L., tom. 42, col. 156. ..' "
52 "Este yorba despre izvoarele rnantuirii , din care scot cu bucune eel care cred SIncer (com. I.
cap. 12), M.G., tom. 81 , col. 156.
5J Op. cit., (com. la cap. 12), M.G. , lorn. 30, col. 564.
Hristos in Vechiul Testament
79
Lui Dumnezeu I se cuvine imn de preasliivire, pentru ca bucuria pamantenilor va fi
generala. Lauda este motivata de binele care Ii se face. Nu vor mai fi intristari ca In trecut
caci suferintele se exclud din viitoarea sociala. '
"Orbii" de ieri, pagiinii, vor vedea limpede efectul inviorator al "apei vii", iar
sunt chemati a fi Intotdeauna la eulmea indatoririlor sfinte, prin sfat exemplu.
"Srantul" este titulatura ce se da lui Dumnezeu. El este siant prin Sine, indiferent de
notiunea ce 0 are despre EI omu\. Patrunziind in viata acestuia, El 0 31, 13;
Lev. 20, 8; I ; 20, 12). misiune asemanatoare aici Srantul , de aceea Tsaia
considera mare lucru ca poporul a gasit pe Domnul (12,4-6).
11. eel
(25,9)
" latii, Dumnezeul nostru in care am nadajduit, ne va mtintui pe noi, acesta este
Domnul pe care-L sa ne bucuram sa ne veselim de mantuirea Lui. "
se invrednieesc vedea intruchipat visul de veacuri. lata ca vine
Aeela tara de care omul nu poate nimic: Dumnezeu.
Inima omului bate "atunci" de bucurie, iar cu buzele 11 pe "eel ce vine"
cum poate. Motivul doxologiei este mantuirea ce vine prin El. Este aici 0 profetie,
In sensul celor tacute de Moise alti prooroci (Chiril al Alexandriei
S4
) .
12. Statui ideal
(32,1-5)
"lata, dupa dreptate va domni regele sfetnicii cujudecata vor fndruma. "
"lata" se refera aici la "vremea aceea", caud dorintele juste ale omului vor fi tinta ultima
a tuturor dregatorilor. Regele va fi drept in actiunile sale, iar sfetnicii sai supu$i loiali.
Evreieseul I-am tradus cu "sfetnicii" (LXX are pentru di este
yorba de una guvemare, nu de imparatii diferite
55
este un nominativ
absolut, eontopit cu prepozitia "Ie" ca in Psalmul16, 3.
"Cujudecata", adica cu tact $i eu intelepciune, tara a ajunge in antagonism cu $eful
lor, regele.
,, $i va fi fiecare ca (un) fmpotriva vanluiui un adapost fmpolri va
crivaluiui, ca 0 revarsare de ape intr 'un pamant uscat ca umbra lInei stanci inalte
intr 'un finut secetos ".
54 Chiril op. cit., (Ill, corn. la cap. 25), M.G., torn. 71, col. 565.
55 Chiril al Alexandriei interpreteaza astfel : "Va domni peste yoi Hristos eel drept nevinoval",
op. cil., III, M.G., tom. 71, col. 704.
80
Nicolae NEA GA
trebuie tradus cu "fiecare". Este yorba despre fiecare sfetnicii pomenit
i
in versetull. Ei sunt scut aparare impotriva tuturor relelor ce amenmt
a
PO?o:u
1
su?altef!1'
of era un loc sigur de aparare impotriva vantului III ?nent. In
timpul verii suna acolo un vant fierbinte, "arzator" (Ps. 11, 6) Cel aJuns de
este in pericol. Vantul trece la aproximativ 0 jumatate de metru .de d.e aceea
se culca 'in graba la pamfmt cu fata in jos
locului prevad ivirea vantului dupa 0 ceata caractenstlca
56
Cnvatu
1
bantule
iama este uneori atat de putemic incat dezradacineaza dariima tot ce este mal put
m
rezistent. Folosul adapostului apare deci evident. . .
Pamanlul liinga ape da rodul sau la vremca sa, caci absoarbe cele
puterii de rodire. Asemenea nu poate fi ingrijorat cetateanul care are sfetmci care fac
apostolat social. . "
Pentru offiul stl'iruitor la lucru umbra este un adevarat reconfortant, mal ales Illtr un
lipsit de adaposturi. . ,
LXX a tradus "taion" cu LWV, insa "taion" insearnna aici mal stancos (uneon stanca
de piatra ler 31,21, alteori piatra funerara, 2 Regi 23, 17). " ,.'. .
Umbra oferita de 0 standi este mai racoritoare, llltrucat dlllspre stanca radlaza
racoarea specifica pietrei. ,
,,$i nu vor mai fi inchi:ji ochii celor care nu viid :ji urechile celor care aud VOl' jl
ascultatoare. " .
Omul care are ochi nu-i deschide vederii largi este orb, pentru ca "OChl
are nu vede". In domeniul moral, caci despre aceasta este orb cu sunetul
cel care care este binele nu-J face cel care pe C:l d.reptat:a.
Dumnezeu a deschis omului urechile ca el sa nu dea lllapOl sa se Impotnveasca (Is
50, 5), ci sa auda "to ate cate a grait DOllUlul sa Ie faca sa Ie urme.ze" (1; 24, 7) sa se
inspaimante grozav in fata josniciei (Fc 20,8). Isaia vede pe omul renascut, pe omul nou.
= impf. pI. f. d. " a (ain) a" (ain). " _. .
,,$i inima celor nefouni va judeca so.natos $i limfoa celor gangavi va grm U$or $1
deslu$if. " . _. . d . ..
"Nebunii" de aici sunt oameni dar nepasaton fat
a
e vlrtut
l

in cazuri grave. Ei vor deveni co recti de moral. . .
"lnima" ("leb") este cugetata ca centru al vletn mtelectuale morale, de acee.a Zlce.
inima "indeamna" 35, 21), "vegheaza" (Cant 5, 2), (Is 10,7), ,,tle ,,,t
me
minte" (Dt 4,39), ,judeca" (Is 32, 4) este "curata", "credincioasa" 51,12; Ne 9, 87
"Limb a" apare adesea personificata. Astfel, Intalnim in Testament
mincinoasa (prov. 6, 17), "vicleana" (Sof3, J 3), "urzitoare de rele (ProY 10,31), l
limba ucigatoare, caci lui Ieremia pus gand sa-l omoare pe profet eu bmba
56 I. d. Oneiu!, Arheologia hNica, Cernauti, 1884, p. 59.
Hristos fn Vechiul Testament
81
(ler 18, 18), adica sa-Ilnvinga in discutii sa-I denunle regelui. DUllUlezeu este Iffipotriva
eelor care au limba ascutita ca un briei (Ps 55, 4), insa "limba dulce" care "Inmoaie
oasele" (Prov 25, IS).
Celor Dumnezeu Ie da limba aleasa, ca sa sa vorbeasea (Is 50, 4).
cum sub impuisul inspiratiei In trecut Ii s'a deschis gura celor greoi la Iimbii au fost
invatati sa vorbeasca (I; 4, 10), In viitor fiecare va vesti adevarul.
"Celui nefoun nu i se mai zice co.-i de neam ales $i celui vic/ean nu i se va mai zice
co.-i cinstit. "
"Nebunul" de aici este un om de categoria ultima, atat in intelesul intelectual, cat
In cel etic
57
In ziua aceea, cand aristocratii virtutilor imparatii saracilor vor stapiini,
nobletea faptelor, nu a originii, va fi cea pretuita.
13. Mergatorul inainte
(40,3-11)
"Glasul celui ce strigo. In pustie: giiti{i calea Domnului, drepte /aceti co.riirile
Dumnezeului nostru fn pustie!"
Poporul este anuntat, prin organele sale competente, ca in curand se va
prezentul cu aspectullui neplacut. Sa ia aminte toti la ceea ce Ii se spune sa se confom1eze
Intocmai. Cel care este un sfetnic oareeare, preot sau profet.
"Pustiul" este tara Canaanului, care din pricina deselor dezastre, este lipsita de
locuitori sau este dintre Canaan Babilonia, care trebuie amenajat in vederea
reintoarcerii in patrie. Asemanarea este luata de la neeesitatea orientalilor de a pregati
drumurile, ori de cate ori 0 regiune este vizitata de rege. Pentru a face eararile practicabile,
trebuiau nivelate damburile produse prin acumularea nisipului astupate gropile rezultate
in urma revarsarii apelor. Pentru a merge totul neted, crainicul anunta cu multa staruin!a
vizita apropiaUi.
profetul pleaca de la 0 situatie politica, el vede mult mai departe. Regele
este Domnul, care vine personal sa elibereze din robia suferintelor.
Dumnezeu vine din "pustie", pentru ca teofania de la Sinai a avut loc In imprejurari
similare: "I s'a gatit calea celui ce venea din pus tie" (Ps 68, 5).
inseamna a fi drept, in Piel a face drept.
" Toato. valea so. se umple $i tot muntele:ji dealul so. se piece $i vorfi cele str6mbe
drepte $i cele colturoase netede. "
57 Astfel, "nabal" este In Vechiul Testament bogatul nechibzuit (ler 17, II), omul nesincer (Prov
17,9), imoral (Ps 39, 9), (2 Sam 3, 33), dar mai ales omul care In gandul sall eli
nu exista Dumnezeu (Ps 14, 1, Ps 53, 3).
82
Nicolae NEA GA
Dupa cum 'in ordinea fizica sunt vicisitudini care mac ina terenu1 inchide sau
limiteaza drumul calatorului, tot sub raport sufletesc nazuinta omului catre
spiritualitate are potrivnici. Daca se arunca la 0 parte impedimentele, puterea vointei
enorm, iar avantul spre tinta se uureaza.
Pe cfmd se da jos Domnul pentru a fi intampinat, omul trebuie sa fie copiI in ale
nevinovatiei. Sa se puna deci pe lucm, caci pana atunci nu mai este mult.
In mijlocul unei lumi care nu se gandea decat sa manance sa doarma, loan
Botezatorulintrebuinteaza metoda (vezi Mt 3, 8; Mc 1,3; Lc 3, 4; In 1,33), de
aceea sub insemnarea material a a cuvintelor, Sfintii Parinti au vazut un in!eles mai
Indepartat mai 'inalt. Eusebiu al Cezareei sustine ca, istoric verbal, cuvintele s'au
reaIizat in persoana Sfiintului loan Botezatorul, care vestea in pustiul Iordanului venirea
Domnului
58
. Ieronim atribuie un sens mai cuprinzator cuvintelor; ele predica
lui loan, care afla continuitate in preotimea Bisericii
59
in minutiozitatea sa, Teodoret
identifica "muntii" "deal uri Ie" cu raul sub variatele sale forme; cat despre "vai", ele
sunt imaginea celor mai putin Dupa Chiril a1tii, glasul de aici riimane a1lui
loan, Inaintemcrgatoml "Soarelui dreptatii"61.
"Si se va arata slava Domnului ,$i va vedea tot trupul mantuirea lui Dumnezeu,
caci gura Domnului a grait. "
"Kabod" este cinstea pe care 0 datoreaza copilul tatalui sau i sluga stapanului (Mt
1,6); dar onoarea ce se cuvine unui inalt demnitar sau slava ce datoreaza lui Dumnezeu
"Kolbasar", toata camea, este un ebraism are inteles colectiv: toata raptura,
adica neamul omenesc intreg. In sens, se in Fc 6, 12; ler 25,31; Zah 2, 18;
Is 49, 26; 66, 23; Ioil3, 1. Iucm se intelege de la Sfintii Parinti62.
Profetul vede realitatea eu ochii, ceea ce Domnul" este ca implinit, pentru
ea lipsit de minciuna este cel care promite, cum spune Eusebiu
63
. Pe scurt, omenirea va fi
mantuita Cll adevarat.
"Glasul eelui ce zice: striga! Si am zis: ce voi striga? Toala carnea este iarM $i
toata marirea ei (este) ca iarba campului. Useatu-s 'a iarba $i jloarea s 'a of iii!, eaei
Duhul Domnului a trecut peste ea. Cu adevarat iarba este poporul, se usuca iarba, se
ofile$!e jloarea, iar cuvantul Domnului ramane in veci" (verset. 6, 7, 8).
Profenll aude 0 voce misterioasa care-I indeamna la propovaduire. Nerabdator
de sfiintul entuziasm al Infliptuirii, noi comunicari. Atunci Dumnezeu'ii
58 Eusebi u, op. cit., (com. la cap. 40), M.G. , tom. 24, col. 365.
59 Ieronim se ia pregatirea sufleteasca a op. cit., (libr. XI), M.L., tom. 42,
col. 416.
60 Teodoret , op. cil., , M.G., tOIll. 81, col. 403.
61 Chiril, op. cit. , M.G., torn. 71 , col. 801.
02 "Carne sunt toli oamenii ... ", Eusehiu, op. cit., M.G., tom. 74, col. 368.
61 Eusebiu, op. cil .. M.G., tom. 24, col. 368
Hristos fn Vechiul Testament
83
"toata camea" are un inteles mai larg decih la verset. 5 = tot ce este
corporal are dub de viata, animal om. "larba" este chipul trecerii grabnice conf. I s 5]
12, unde omul trece "ca iarba" Ps 103, ]5, unde zilele omului sunt iarba. ' ,
este onoarea, titlul, rangul cuiva; se alege praful de ele. $i mai putin
tramlca ?,ecat este adiere de vant 0 doboara la
este tlpul poporu,IUl roblt care nu poate vietui mult. Luemri, fiint
e
,
?opoare, totul pnn moarte sau timpurie, ca eand viata
dm aceasta lume n' ar fi dedit 0 calatorie catre moarte. '
"Cuvantullui Dumnezeu" este legea morala revelata (cf. Ps 50 17 119 105 r 34
28 I , , , , ,
, ' ce e zeee etc); el nu este supus trecerii, nici cei ataat
i
"cuvantu1ui", cum
Ieromm . Interpretarea aceasta a fost admisa i de Chiril al Alexandriei65
Sfiintul scriitor justifica teza cu loan 8, 51. .
. .. Fe munte fnalt suie-te, Nnevestitor af Sionu/ui, fna/fa cu putere gfasul tau,
bm:vestltor aIIerusalimu/ui, ina/la glasul tau ,$i nu Ie teme; spune cera/i/o,. lui Iuda:
lata, Dumnezeul vostru! ".
.. participiu feminin de la inseamna a anunta 0 veste buna a fi
sol de bucune (LXX are 6 '
... bine intai adica Ierusalimului, capitala, mama
!Am, celelalte cetati sunt filcele el. "Solul" bmelui este indrumat sa urce pe 0 cuIme de
penm: ca toate privirile sa fie indreptate spre el. Profetu1 vrea sa spuna ea este mai
hrea ce va comunica lumii, incat toti oamenii trebuie sa fie avizati in sensul
acesta. Flecare trebUle sa afle ca "vine Dumnezeu."
_ "Jata,. I!0n:nul vine cu putere ,$i ora/u/ Sau supune tot. lata, plata lui esle eu EI,$i
rasplata lUI mamtea Lui! n.
I-am redat prin "cu putere", LXX are f1tU "Bratul
DomnulUl putere, forta irezistibila (Is 53, I), in contrast cu "bratul de
:arne al omuIUl", care indica debilitate, sHibiciune (2 Cron 32,8). A zdrobi bratul
mseamna a-I invinge a-i nimici puterea (lov 38, 15). '
_ . pe cei care au un lucru (mai mult sau mai put
in
vrednic),
caci are intelesul de achitare a unui serviciu prestat, simbrie (Fe 30,
32), pe care a mcasat-o lacov de la Laban ... , pe care 0 iau preotii pentru osteneala lor
(Num 18,31), (prin mundi, Zah 8, 10).
se cia euiva pentru 0 fapta de vrednicie, celor buni (cei rai se pedepsesc).
_ ,." Ca un pastor turma sa, cu bralu/ siiu va aduna mieii sai ,$i la pieptul
sau II va purta -$/ va mangaza pe eele care aliipteaza. "
64 Ieronim, op. cit., (lib. XI, cap. 40), M.L., tom. 42, col. 417.
6) Chiril, op. cit, (lib. III la cap. 40), M.G., tom. 71, col. 805.
84
Nicolae NEAGA
Turma este poporul ales, (ler 13, 17; Zah 10,3; Ps 78,52), iar oile sunt
indivizii singuratiei (ler 13,20). Aeeasta vorbire figurata treee In Noul Testament, unde
oile sunt pastorul este Hristos (In 10, 14), iar mieii, dupa Eusebiu de Cezareea,
cei nou-nascuti renaseuti prin Hristos
66
Dumnezeu este Pastorul care Se
pentruturma Sa, pe cei slabi Ii iar pe cei in primejdie ii ajuta grabnic. Nu este pe
placul Sau ca vreun credincios sa I se piarda, ci sa aiba parte de viata, pentru ca EI Ii
pe toti oamenii in egala masura.
14. Sluga Domnului
(42, 1-6)
"lata sluga mea, pe care 0 sprijinesc, care este binepliicutii sujletului meu, pus-
am peste dansul duhul meu, dreptate popoarelor va vesti ... ".
Expresia "sluga Domnului"67 este traducerea lui "Ebed lahve". "Ebed" deriva de la
verbul "abad", care inseanma a luera; substantivat: sluga, rob. Alaturat lui Iahve, substantivul
primqte 0 semnificatie religioasa. Astfel, titulatura aceasta se da biirbatilor ca A vraam
CPs ) 05, 5), oamenilor "buni, drepti lara de prihana" ca Iov (lov 1, 8); se numesc astfel
profetii, in calitatea lor de devotati ai Domnului (2 Regi 9,7), iar eolectiv Israil (Ne 1, 10), ingerii
(lov 4, 28). "Sluga" de aici este Mesia, ca la Zah 3,8. Domnul, numindu-l sluga, ii
un rost in istoria Imparatiei Sale, iar expresia "pe care 0 spijinesc" aratil di intre Durnnezeu
sluga exista un raport de obligatii, ca cel intre parinte fiu. Cuvintele "este bineplaeut"
asigura pe sluga de toatil afectiunea Domnului sau. Domnulll mai asigura ca va fi eu dansul
i prin duhulli va da tot sprijinul necesar misiunii sale.
Aprecierile aeestea se potrivesc lui lacov Israel, care figureaza in LXX In locul
slugii Domnului. Dar ca textul ebraic are prioritate in cazul acesta rezulta din Mt 12, 18,
unde chiar Mantuitorul da versetului nostru 0 interpretare individualista se identifica
cu sluga din Isaia. Avand aceasHi certitudine, unii Sfinti Parinti viid aici un individ al
viitorului, pe Hristos (Teodoret
68
) .
Pe aceastii conceptie despre sluga Domnului se brodeaza intreaga istorie a
interpretarii; astfel, Targumullui Ionatan a inlocuit cuvintele "sluga mea" din Isaia 52, 13
prin cuvintele "sluga mea, Mesia"69. Abia In secolul al XVIII-lea se eearta pentru
"sluga". Dar, cum acest cuviint nu se interpreteaza colectiv, niei aici sluga nu este
un om evlavios oarecare niei 0 figura mitologica. versetului ("dreptate ... ")
planul de lucru. Obiectul predicarii sale misionare sunt toti oamenii.
66 Eusebiu, op. ci/., M.G. , tom. 24, col. 369.
67 Despre sluga Domnului, vezi lucrarea Pr. Prof. dr. M. Chialda, Ebed-Iahve, 1940.
oR Teodoret, op. Cil., M.G., tom. 81, col. 412.
69 Diiller, op. Cil., p. 63.
Hristos in Vechiul Testament
85
va striga nu va inalta nici nu va lasa auzit glasul sau pe afara . ..
. Stnga pe strada cei nesocotiti, fac auzit glasullor 0 specie anumita de oameni
eel care au pierdut sentimentul modestiei; inalta canteeele insotite de chi tara cei
petree zile1e In veselie (Jov 21, 12). Categoriile de aici pot fi identificate In fariseii care
sa se socoteasca a fi mai mult dec at sunt, In vileag merite
care Ie hpsesc sau sunt profeti care revendiea ostentativ roluri pe care nu Ie
au.
Unii ca favorizeaza In chip fel popularizarea curentului b01nav a1 vietii
care, in loc sa faca viu, ucide. ' ,
Versetul exprima particularitatea slugii Domnului. Acesta este tileut resemnat bliind
grandioasa opera ee i se Incredinteaza 0 duce la aVED
ap'Y'uplOu )Cat "ttf.l 1]<; (ChiriPO).
3." Trestiafrtintii nu 0 va zdrobi cefumega nu-lva stinge, dupa adevar va
face dreptate. "
i'nseamna inul ce pe camp (1; 9, 31), dar fitil (Is 43, 17).
"Trestia f:anta" se rupe la cea mai adiere a viintului, tot se poate stinge,
cu 0 suflare, fitIlul care fumega. Trestie fitil sunt acele specii de oameni a caror viata
este ruinata de pe urma deeaderii fizice In care au ajuns. '
, "Sluga .Do.mnului" vine intre oameni ca sa-i serveasea pe toti sa aiba mila
mdurare de el. Fleca.re om va avea parte nu de dreptatea pe care 0 inima sa, ci de
cea pe care 0 prescne adevarul.
y ,4. "El nu va nu va avea odihna pana cand nu va intemeia pe
pamant dreplalea, caCI legea lui loate neamuri/e 0 "
"Sluga" va incetini activitatea pana ee coneeptia sa despre viata nu va
triumtatoare in lume.
. Dintre numai Matei (12, 17) merge pe linie cu Isaia 42, 1-4
sa seoata la lumina masura In care profetul a prevazut ca Mesia are sa schimbe
fata pamantului.
Domnul Dumnezeu: Eu, Domnul, Eu te-am chemat pe line fntru
dreptate Ie-am lua! de mana Ie-am ocrotil te-am facut legamant poporului
lumina neamurilor. "
. Dumnezeu cheama singur pe Sai la propovaduire. a chemat trimi s pe
ca delegat la F araon (I; 3, 10), Iosua este nlnduit eonducator (Jos 1, 1), lsaia este
sa predice (6, 9), Ieremia este randuit profet (ler 1, 5) tot ii incredinteaza lui
ClruS un rol politic. "Slugii" Sale ii cheama, cu alte cuvinte opera trimisului
Sau este rezultatul cooperarii intre Dumnezeu sluga. Obiectul misionarismului Comun
este dreptatea; este chemat pentru dreptate, pentru ea norma luerarii sale In lume este
70 Chiril al Alex., op. Ci/., M.G., tom. 71, col. 852: "In lini$te tacere".
86
Nicolae NEAGA
dreptatea, de la care nu exista abatere nici spre dreapta, nici spre stanga. In vederea
Dumnezeu ii tot sprijinul necesar. Prinderea mana indica realitatea
ajutorului divino In acest caz, sluga nu mai este singura, caci Stapiinul se face
asociatul ei. Aceasta solidaritate va duce la biruinta succes sigur in cele mai complicate
imprejurari. Chiril al Alexandriei atribuie 0 nuanta apologetica textului. Se legitimeaza aici
sluga ca unul randuit de sus, nicidecum ca profet mincinos, categorie de oameni
binecunoscuta in trecut
7J

"Legamantul" este un aranjament solemn intre doua partide cu drepturi obligat
ii
reciproce. Legamantul incheiat de Iosua (24, 25) cu poporul prevedea pe de 0 parte
slujirea lui Dunmezeu cu credinta in toate zilele vietii, iar pe de alta parte garanta ocrotirea
divina. Cuvintele "lumina neamurilor" lamuresc tangential caracterullegamantului,
caci "sluga" este "lumina".
15. Valorile eterne
(55,1-10)
"Ah l Voi toti cei fnsetati, veniti La apa -Ii care n 'aveti bani veniti $i cumparat
i
-Ii
mancali, merge!i -Ii cllmparati jara bani, jara de plata, vin -Ii Lapte!"
Interjectia "hoi", "ah!" in LXX; ea arata emotia pe care 0 simte profetul
gandindu-se la noutatea ce urmeaza a fi dezvaluita lumii. Este un strigat de multumire,
in care Isaia exprima bucuria cu care pe urmele purificarii interioare. Versetul
nu exclude inovatiile cultice pe care Ie prevede Teodoret
72
De la trebuinte care, de
ordin material, Jipseau uneori poporului, profetul trece la hrana necesara sufletului,
care Ii se ofera pentru epoca mesianica, "caci nu despre bunurile corporale,
ci des pre cele spirituale, ale yiitorului, este yorba ... " (Eusebiu
73
). "Apa", "vinul"
"Iaptele" reprezinta ceea ce este esential pentru nutrirea corpului. Ele sunt indispensabile
mentinerii vietii fizice. Isaia ins a de hrana duhovniceasca, cum avea obiceiul
sa (Is 25,6; 65, 13). In sensu I acesta scrie I Petru 2,2 despre laptele duhovnicesc,
verset asupra caruia atrage atentia Ieronim
74
inc at avem aici un fel de sete, dupa
din Matei 5, 6. Pentru Procopie din Gaza
75
, "apa" este duhul cel nou de
viata, iar "vinul" "Iaptele" indica mistica.
71 Chiril, op. cit., M.G., tom. 71, col. 853.
J2 Teodoret din Cyr crec\e cli este yorba despre abolirea sacrificiilor legale ale Y.T., op. cit., M.O.,
tom. 81, col. 445.
73 Eusebiu al Cezareei, op. cit., M.G., tom. 24, col. 468.
J4 Ieronim, op. cit., XV cap. LV, M.L., tom. 42, col. 549.
75 Procapie, 'EnnofllJ 1UV ti.C; ... 'la. M.G., tom. 87, col. 2549 2552.
Hristos fn Vechiul Testament
87
Partea din urma a versetului informeaza ca bunurile sufletqti sunt gratui te
pentru toti - aVEu apyup1.0U xcd. - (ChiriF6), pretullor fiind doar dorinta sincera
dupa ele.
Unii critici (dupa exemplul LXX) cuyintele "leku ("mergeti cumparati"),
considerandu-le 0 repetitie de prisos.
Versetul al doilea aceasta intenlie a autorului. Aici 'in versetul3, Donmul
0 societate de oameni care sa aiba in vedere mai 'intai cele desratatoare de suflet,
iar grija de trebuinlele fizice sa cada pe plallul al doilea. lsaia atrage atenlia asupra
adevar ca "ascultarea de Domnul face viu sufletul". "Voi incheia cu voi un
legamant ve-lnic, popoare pe care nu Ie cun0-lti vei chema la tine -Ii popoare care nu te
spre tine vor aLerga, pentrn Domnul Dumnezeu" (Y. 3).
Inceputul acelei lumi noi il indica "Iegamiintul", care dureaza de cand lumea. Acest
"Berith" mai apare la Isaia a fost discutat la explicarile noastre de mai inainte. Aici mai
completam cu urmatoarele:
Momentul esential este Al doilea punct de vedere principal este
universalismul, caci legamantul eel nou popoarele Intr' 0 singura unitate. Motoml
infri'itirii este credinta in Dumnezeu.
Toate angajamentele de felul acestuia graviteaza spre xmv" bta,'h'pcr\.
"lata, marturie I-am pus popoarelor, domn porllncitor peste neamuri" (v. 4).
David cel ideal se "marturie", pentru ca va marturisi despre adevar, va fi
vazut auzit. Activitatea lui este publica, iar persoana sa este reala nicideeum nu este
o creatie a fanteziei.
Domnia celelalte prerogative regalitatii sale, au caracter universal.
"lata! Popoare pe care nu le-ai cunoscut vei chema -Ii natiuni pe care nll le-ai
-Itiut la tine vor veni, pentru Domnul Dumnezeul tall -Ii pentru SfantuLlui lsrail, care te-
a preamarit. "
Interjectia "iata" in LXX, ea apare in Vulgata. Ea da ins a 0 structura mai
festiva gandirii. profetul pare surprins de panorama care se inailltea
vederii sale "Sfiintului" ii datoreaza popoarele unirea eea mare; unele Yin
invitate prin predica directii, aItele Yin manate de grija mantuirii. Ideea monoteista este
motorul convertirii generale.
Meritulinfratirii, ii revine "Sfiintului", onoarea aceasta se rasfrange asupra
celui care 11 trimite. La Luca 1,35 titulatura 6 uyux; (Sfiilltul) revine Fiului lui Dumnezeu.
"Cautati pe DomnuL pana il aflafi, strigati-L pana este aproape" (v. 6).
Verbul este mai bogat 'in conlinut decat romanescul "a cauta". Se
intrebuinteaza adesea in vorbirea ce are legatura cu ale credintei apare de regula
76 Chiril al Alex. Op. cit., M.G., tom. 71, col. 1220.
88
Nicolae NEA GA
impreuna cu acuzativul: "a intreba pe Dumnezeu" 20, I), "a eauta pe Dumnezeu" (Is 9,
12), "a cere raspuns de la Dumnezeu" (Fe 25, 22). Mai eomplet ne dii sensu I verbului Ps
9, II, unde partieipiul plural eonstruit indica pe eei "Cilutarea" are antecedentele ei.
Ea de la rationamentul ea omul trebuie lege viata indisolubil de Dumnezeu,
de aceea accentul eade aici pe rezultatul eautarii, adiea pe urmarea ce rezulta pentru om
din dorinta de a trai In Domnul. Cautarea lui sa fie neobosita staruitoare, altfel se
din suflet, iar readucerea Lui in apropiere devine mai grea sau ehiar
imposibillL Ieronim 77 se la trairea religioasa, "dum estis in corpore", caci dupa
aceea nu se mai poate; gandire pe care Teodoret1
8
0 ex prima prin contrast.
"Sa-$i lase cel necredincios diile sale $i cel pacatos gandurile sale $i sa vie la
Comnul $i se va indura de el $i fa Dumnezeul nostru ca va avea f:.ogata rasplala" (v. 7).
Singularul "darko" este mai bine sa fie redat eu pluralul "eaile sale"; are LXX
OOou<; auto;:'. Cu "se va i'ndura" ineepe fraza condilionala; apeluJ la poeainta este rasplatit
numai daca "vine Domnul". "Cel necredineios" = omul rara Dumnezeu, eellipsit
de 0 viata virtuoasa, eonf. Ps 1,4); "eel paeiitos" ("avon" = paeat, Is I, 13; mineiuna Is 58,
9; om nedrept Is 10, I; care calea poruncile Fe 13, 13, avojlC<;) eel eu ganduri (LXX =
d. PO'\)All BOUAOjl<Xl = sfat, atat in sens bun, cat in cel rau) necurate nu se poate
bucura de vrednicia de a afla pe Domnul. Posibilitatea aceasta Ie este data numai eelor
care au 0 mentalitate Indrumatoare spre 0 traire sufleteasea. 0 raspUitire dreapta va fi
urrnarea logiea a aeestei trairi.
"Ccici nu sunt gandurile Mele ca $i gandurile voastre $i nu sun! caile Mele ca $i
caile voastre, zice Domnu/" (v. 8).
Omul poate apuea pe caile dumnezeirii, numai un graunte de vointii fiind necesar. EI se
in dumnezeire prin actele sale de credinta. Isaia constata ea aeeasta regasire
deocamdata II dezintereseaza pe Israel, nurnit pe nedrept euvant "popor ales". Teodoret
rezuma prin contrast sensul versetului: "voi mati, Eu iubesc; voi va razboi!i, Eu va fac bine"79.
"Caci cdt de de parte este cerul de pamant, a$a de de parte sunt caile Mele de
cciile voastre gandurile Mele de gandurile voastre" (v. 9).
.,$arnairn" apare de regula la plural, In se insa singularul. Aici
se precizeaza deosebirea dintre omul paeatos Dumnezeu. {ntre cer parnant este 0
distanta enorrna, ceva incalculabil; astfel ea ornul paciitos niciodata nu poate regasi pe
Dumnezeu.
"Caci precllm cocoara ploaia $i zapada din cer acolo nu se mai fntoarce, pana
nu adapa pamiintu/ $i-I if da silmanta semanatorului $i paine
77 Ieronim, op. cil., M.L., tom. 42, col. 553.
18 Teodoret: "Fugiti de pe calea necredin{ei, a flin'idelegii", op. cit., M.G., tom. 81, col. 448.
79 Teodoret, op. cit .. M.G., tom. 81, col. 448
Hristos in Vechiul Testament
89
spre mimcare, a$a este cuvdntullvfeu, care iese din gura Mea, el flU se mai remtoarce
fa Mine jilra ispravii, adica piina ce nu se va plini ce am vail" (v. 10).
Zap ada ploaia nu se rnai ridica spre inaltirnile de unde au coborat deciit tntr'o
forma noua dupa ee revarsat continutul binefiicator asupra pamantului. Tot
Durnnezeu forlele vitale, aeolo unde este prezent prin darurile Sale: face din
nimie totul, din cuviint fapta, din om fiinta noua, nobila buna, curata desavar9ita.
Nu este cazul sa se individualizeze sensu I in persoana lui Mesia. Doar indirect
expresia "semanatorul cuviintului" poate Incadra pe Hristos pe initiati I'n
sfintele invataturi" (Chiril).80
Chiril nu exclude nici pe unii, niei pe ceilal!i. EI pleaca de la general la special :;;i lasa
pe tot
i
sa eoopereze cu Dumnezeu: conducatori de popoare, invatatii in cele sfinte, alt
i
ca toti cei buni; dar in varful piramidei pe Hristos, caci ,,11:epi aUtOD
<PT1<J1.V"81: semanatorul...".
16. Siava cetatii sfinte
(60,1-5)
"SeoaM-te, lumineazci-te, caci a riisarit lumina ta $i slava Domnului peste tine s 'a aratat!"
"Ba" (kal. Perf.) = " a venit", in cazul de aici este bine sa se tradudi cu "a
rasarit". "Zarah" (kal. Imperf.) = "a rasarit", dar in aceasta legatura de idei este mai
potrivit: "s' a aratat". Aceasta propunere nu este sprij inita de LXX, care are aVatE'taAxev
(de la ava tEAAUO = a rasari, a Hisa sa rasara soareJe) Vulgata, "orta est", dar se
in
LXX are in plus cuvantullerusalim, care in textul ebraic; Ierusalimul se
subintelege, astfel ca intregirea este admisibila din punet de vedere al fondului. Cetatea
Slanta este indrumata a imbraca haina de sarbatoare, eaci s'a cu umilintele din
treeut. Ierusalirnul, personifieat, se ridica din intunericul urnilin(ei. De acum va fi luminat,
soarele care illumineaza va fi Dumnezeu (eaci "Domnul este soare pavaza", Ps
84,12), care "pentru Sion veni-va ca un miintuitor" (Is 59, 20).
In interpretanle Sfintilor Parin!i locul constituie un text direct mesianic. Lumina este
Hristos, la Eusebiu
M2
Chiril
83
, de aeeea este justificat paralelisrnullntre Is 60, I In 8, 12,
pe care 11 Ieronim
84
Proeopie din Gaza
85
vede aici 0 justifieare a textului Mt
80 Chiril, op. cit., M.G., tom. 71, col. 1233.
81 Chiril, op. cit. , M.G. , tom. 71, col. 1233.
82 Eusebiu, op. cit., M.G., tom. 24, col. 489.
ft) ChiriI, op. cit., M.G., tom.71, col. 1321.
84 Ieronim, op. cit., lib. XVII, cap. 60, M.L., tom. 42, col. 610.
85 Procopie, 'En:t'tol-tll Eie; tOY n:po<p. Hcr., M.G., tom. 87,2 col. 2617.
90
Nicolae NEAGA
15 24 in baza diruia activitatea misionadi a Mantuitorului se catre
ls:ael 'paganii neavand inca 0 pregatire sufleteas.ca necesara acceptam mlsllundll Sale.
, - " -" t l . bezna popoare e ar peste
r - . : ta fntunericul acopera zntreg paman u $1 '
.. IG . -" ( 2)
tine straluce$te Domnul $i slava Lui, peste Tme se d' v; sa fie babilonienii
Se oate ca profetul sa fi plecat de la un caz dat "cel III III ".
(Teod'or:t1l6) ori iudeii (1eroni
m
87), sau "in intuneric" au gasite popoarele cand a velllt
Hristos cum interpreteaza Chiril
88
, Eusebiu
89
Procople
90
.. .
intunericul" este imaginea de aceea omul intelept are ?,Chll lar
bun
'u' 1 umbJa- In lntuneric ca unullipsit de vedere (Eel 2, 14). "Arafel d. <jIll - no
l
ur
:
ne '" . 1'" tru aspectu el
cea a' cel mai potrivit ar fi bezna. Intunecoasa este "zma Domnu U1 , pen .
, t. ' _ (I '12 2 ,,' Sof 1 15) lntuneric bezna" este acolo un de lumma
01 ,.,.1 , . " .' li d pra
adevarului. Aceasta imperfectiune va fi 'in!aturata cand soarele dlvm r sare easu
pamantului lumineaza popoarele. _ .. A I I i rasaritului
.. Si vor umbla popoarele In lumina La $i fmparafll In raze e soare u
tau" (v. 3). . d " Dumnezeu va
NOlma de conducere a popoarelor va fi "lumma cea e sus: .' b- -t .
., 1-' 't . de sus ca cel de JOs vor ata on
intere;t . Eusebiu conditioneaza
aceas "ca .' "92
aceasta umblare de anumlte vredlllcll . ..' . .
.. Cad nu va maifi sOG/'e/e spre lumina zilei $i rasaritullunll nu va mallumma fie,
. afi fie Domnullumina ve$nicii" (v. 19). .' ti
Cl v Soarele luna vor continua indeplineasdi functiile lor, dar pretlOasa va .1
lumina cereascli ce va rasan omenirii, se la "lumma sufleteasca,
a rinsa in inimile de Mantultorul universal . . ... _. .
p Ridica ochii fmprejur $i vezi: toli se strang laolalta venind la tme, COplll tal Vln
de dep" arte fiicele tale vin aduse in bra/ele doicilar" (60, 4). d d .
. - t' t anah" inseamna e ucator Olea.
Tad" = latura, brate, LXX are umar wl-lor,;, " eam . '. .
lsaia provueat sa roleaSCa pnvirile lmprejur sa vada ce mult"ne mare de natlunl se
S6 Teodoret , op. cit., M.G., tom. 81, col. 464.
87 Jeronim, op. cit., M.L., tom. 42, col. 611.
88 Chiril, op. cit., M.G., tom. 70, col. 1324.
89 Eusebiu, op. cit., M.G., lorn. 24, col. 489.
90 Procopie, op. cit., M.G., tom.872, col. 2620.
:: peste to\i, ci numai peste cei vrednici (a1;iou<;)",
op. cit., 489.
,) Chiril, op. cit., M.G., tom. 71, col. 1344.
Hristos in Vechiul Testament
91
strang in cetatea sfiinta: ele vin aducand in bratele lor copiii, pentru ca nimeni sa nu
lipseasea de la marele praznic. Teodoret nu uita nici pe cei din Egipt, Asiria alte regiuni
94
.
"Atunci vei vedea vei straluci $i va fntelege $i se va largi inima ta, caci se vor
aduce fa tine bogatWe marii avufiile popoarelor spre tine vor curge" (60, 5) .
in acele timpuri, Ierusalimul va fi in culmea gloriei sale. Nu numai ell. "atunei" cetatea
va deveni centrol religios allumii, dar ea se va face depozitara eomorilor terestre.
"Va U'irgi inima", adica va fi eu suflet mare, eaei lepadiindu-se de egoismul din
treeut, va intelege di este cetatea tuturor. "Bogatiile marii" sunt produsele apelor,
pietre pretioase etc. "Avu!iile popoarelor" sunt aurol, argintul profitul rezultat din
valorificarea averilor mobile imobile (dupa cum rezuM din 60, 6). Nu este exclus sensul
spiritual al versetului, cum a atras luarea aminte Eusebiu al Cezareei: "Taria natiunilor
zace in faptele vredniee i viata innoita prin duhul credintei"95.
17. Doctorul trupurilor al sutletelor
(61,1)
"Duhul Domnului Dumnezeu peste mine pentru aceea m 'a uns Domnul pe mine
ca sa hinevestesc saraci/or, m 'a trimis a vindeca pe cei zdrohiti cu inima, sa vestesc
celor rohiti liberare $i celor legali mantuire. "
"Duhul" de aiei nu este 0 persoana a Treimii, ci un dar dumnezeiese, trimis unora. In
aeeasta calitate,posesorul "Duhului" influenteaza mediul apropiat: toata raptura",
dupa precizari\e lui Chiril al Alexandriei
96
.
Vorbitorul din acest verset este sluga Domnului. Privite prin prisma Noului
Testament, cuvintele "asti'lzi s'a implinit Scriptura in auzul nostru" alunga orice indoiala
eu privire la "sluga".
Saracilor nu Ie este data posibilitatea sa guste toate placerile lumeti. Aceasta
situatie de inferioritate unii fata de altii mai putin saraei sau chiar mai boga(i Ii
i aduce la disperare. La dobandirea ferieirii uu bogatia este deeisiva. Altele sunt criteriile
de solutionare. Elementele se reeruteaza mai ales dintre saraci. Omul sarae nu benefieiaza
de favorurile bogatului, dar niei nu are ocaziile de cadere ale aeestuia. Omul sarae
pastreaza sufletul mai curat, poate de friea. Adevarul In privinta aeeasta va pe
deplin la iveala abia in timpuJ evanghelizarii oux XPlO'tOU XaplO'I-lUtWV (Chiri1
97
).
Filologic, ideile aeestea sunt sustinute intocmai. Verbul inseanma a rupe, a
frange, a zdrobi; in legatura cu inima inseamna inima franta (de durere) indica aici pe
94 Teodoret, op. cit., M.G., tom. 81, col. 465.
95 Eusebiu, op. cit., M.G., tom. 24, col. 492.
96 ChiriJ, op. cit., M.G., tomAl, col. 1549.
97 Chiril, op. Cil. , M.G., tom. 71, col. 1352.
Nicolae NEAGA
92
. "A tuie slu a Donmului. ,,$ebuim", part. pas. de b h",
omul celin sufennt
a
, pe care II man _ . ,_ Cber tara legaturi impuse it vrea
vizeaza pe cei in suferint
a
trupeasca ,eteasca. -a c1el ce sufera A 1ega" (cf.ls 49, 3;
." rt as pI asar mseanm . " . "
sluga pe om; "asunm , pa . p : . "" are't A.OI.<; ca cand ar sta: "orbllor .
Ps 146,7) este un sinomm allul , 'I)(jllt' "1 socot un singur cuvant (altii 11
. h" (d kah") este dlscutat, mu til
Cuvantul "pekahkoa . ' "pa . ' enmarea' dezlegare mantuire, de
h b h " dm Facere), cu ms . , 100
aseamana cu "to u va u . ., (d lu Kautsch) cred ca textul este corupt .
I Ki 1
98 Gesemus99 lar unn e exemp , .. - '1 "lOl
exemp u, tte , .'. . 1" erset ideea evanghelizaru saraCI or .
Eusebiu prive9te ca ob1ect pnnclpa m v I . . . "de riizbunare a Dumnezeului
"Sa va vestesc anul de iertare al Domnu Ul Zlua
nastru" (v. 2). .. b' entru ca atunci
Anul de iertare" este epoca facern de P t "nat deror" (an de eliberare)
" . .' -' t' \- e"v
libertatea mdlvlduala ma a. t' bita rasunetul trambitei cu care se
. ., d 1 . b I" q inseamna corn, ram " . AI
sau an Jub1har, e a"l0 e Y b r"znuie"te din 50 in 50 de am. n
. \ (L> 25 9) Este ser area ce se p i1 Y
prevestea evemmentu ev , . \ t a de 1a sine era Hisat saracilor.
. . . ,,' . c iar rodu care e .'
anul Jublleu nu se semi1na lllml, . . hl'u1ui proprietar iar fobn deveneau
A I If .\ 50 de am revenea vec ' . .
'instrainata In decursu u Imi or. I' re .. abilita fratietatea dintre oamem
stapani pe avutul persoana propne. Ie ar:
1
re ,
amintea ca inaintea Creatorului oame;ll. nimeni epoca este un fel de an de
in epoca sa, M:sia nu pre e omului din robia suferintei,
privilegii pentru toti. Insa acel care vor Imple Ica m
vor fi pedepsiti de Domnul.
18. Mantuitorul vine
(62, i-ll)
. I r nu ma voi lini$ti, panii cand nu va
Pentru Sian nu vai tacea $1 pentru erusa 1m I' tnaclie va lumina. "
" _ . . d t I i $i mantUlrea Ul ca 0 J'"
rasari cu rasantul repta I 64 11) e1 nu va inceta a pregati terenul pentru
Vorbitorul de alC1 este C. s .: 't tarea gloriei viitoare: dnd lumina
mantuirea fagiiduita. Ierusaltmul sa fie ep t"
t1
1' sfinte Chiril alAlexandriei
A -I e stralucltor easuprace i1t' .
dumnezeiasca se va ma t
a
ca un , . (' set 1 2) mantuirea prin Hristos,
sustine di "Sion este Biserica"I02 s ar promlte III ver .
atat a iudeilor, cat a grecilo
rt03
.
98 Biblia ebraica 630.
99 Handwortenbuch, p. 598.
100 Op. cit. , p. 658. 24 col. 497 .
1111 Eusebiu, op. cit., (com. la Is). M.G., lorn.
10, Chiril, op. cit, M.G., tom. 71, col. 1368.
IIll Chiril , op. cit, M.G., lorn. 71 , col. 1368.
Hristos in Vechiul Testament
93
,,$i vor vedea neamurile dreptatea ta impiiralii marirea ta $i te vor numi pe tine
Cll nume nou, pe care gura Domnului II va hotiiri. "
Nafiunile vor vedea "dreptatea", care se va vesti in noul lerusalim, iar faima
universala a cetatii va pune in uimire 9i va insufleti pana pe cei mai nepasatori demnitari
ai lumii. Atat inaintea lui Dumnezeu, cat in fata oamenilor IerusaIimui va fi aitul in acea
vreme: 0 cetate patronata de Dunmezeu adorata de oameni. Trebuie sa i se dea un
"nume nou", caci vechea numire nu mai corespunde imprejurarilor avantului pe care 'il
va lua in viitor. Pe baza acestui text nu putem care este numirea cea noua a In
Seriptura i se dau urmatoarele numiri : "Noul Ierusalim" (Ap 3,12), "Cununa frumusetii"
(PI 2, 15), "Fecioara" (PI 2, 13), "Bucuria lumii" (PI 2, 15), "Cetatea cea sranta" (Mt 4, 5),
"Cetatea marelui rege" (Ps 48,3; Mt5, 35), "Cetatea lui Dumnezeu" (Ps 87,3), "Stema
regala" (Is 62,3), "Cea cantata" (Is 62, 12), "Cea neprihanita" (Is 62, 12).
,,$i veifi cununa fmpodoNta in mana Domnullii $i 0 diadem a regeasca In mana
Dumnezeului tau" (v. 3).
Cununa este 0 podoaba pe care 0 purta regele (Oint. 3, 11). Ea se confectiona din
aur (Ps 21,4). Zaharia (6, 11) pune 0 cununa de aur argint pe capul arhiereului. 0 purta
mireasa, dadn cazul acesta confectionata din flori, de unde denumirea de ,,1ncununata".
"Tanuf' trebuie eitit "tanif', de unde "tenifmelukah" insearnna 0 invelitoare de cap (atat
pentru barbati, cat pentru femei), aici fiind regaHi se traducerea "diadema".
"Cununa" "diadema" sunt imaginea a ceva scump pretios. Sensul este urrnatorul: in
istoria vietii spirituale a omenirii, Ierusalimul va oeupa un loc scump.
"Mai mult, nu te vei cherna "paras ita " piimantul tau nu-i va mai zice "Pustia",
ci tu te vei chema "buniivoinla mea intru tine" $i pamantul tau " cea loeuita ", cac; are
placere Domnul de tine lara vafi loeuila" (v. 4).
Ierusalimul a ramas pustiu pentru ca locuitorii ei au cazut in mainile (PI
1, 7) printre pagani (PI 1 , 3). Este singura paras ita eetatea, ca 0 vaduva (PI
1, 15). Domnul va aminti de ea va aduce iar acasa oaspetii ei placuri. Atunci
Ierusalimul nu va mai fi singur, ci "multimea de 0 va impodobi" (Chiril al
Alexandriei 104).
Unii din text pe ,,10 iearner" ("nu-i va mai zice"), insa repeti!ia ideii intensifica
sensu!. Altii citesc 'in loc de
"in ce ehip jeciorul se cu jecioara, copiii se logodesc cu tine; precum
se vesele$te mirele de mireasii, se de tine Dumnezeul tau" (v. 5).
Dumnezeu surade celor care regreta trecutului se intorc cu sinceritate la
eel pe care L-au parasit. Cand cineva este stapanit de sentimente curate indata arc pe
104Chiril, op. cit., M.G., tom. 71, col. 1372.
94
Nicolae NEAGA
Dumnezeu aliHuri de dansul face dulce i fidela 0 astfel de mireasa iubita
va ajunge sa fie Ierusalimul. In scrisul de aici al profetului se oglindesc acele zile fiumoase.
"Peste zidurile tale, lerusalime, pus-am pazitori, toalii ziua yi toala noaptea nu
vor tacea; voi, care va aduceJi aminte de Domnul, sa nu tace/if" (Y. 6).
,,$omrim" (part. pI. d. amar = a pazi) sunt numiti ciobanii (Ier 31, 10), gradinarii (Fc
2,15), padurarii (Ne 2), pandarii (ler4, 17), ingrijitorii unei case (Eel 12,3) etc. in vorbirea
figurata Dumnezeu este paznicul, care de om ca piistorul de turma sa (ler 31 , 10).
"Pazitorii" din versetul acesta sunt (Is 21, 11; 63, 6; Zah 1, 1), instituiti
de Durnnezeu cu incredintarea roluJui de a fi crainicii bunelor vestiri. Ei necontenit vor
profe(i, vor moraliza societatea vor pregiiti-o partea a doua a versetului,
Isaia, luand cuYantul, se las a patruns de aceasta dragoste pentru oameni insista ca
ceilalti prof'eti indeplineasdi misiunea lor sa tina lumea la curent cu ragaduintele
pe care le-a flicut Dumnezeu.
Dupa unii Sfin(i Parinti "pazitorii" de aici sunt ingerii. judedi
Teodoret, care se bazeaza pe psalmul34, 8 ("lngerul Dornnului .. . ")lo5. Dupa
leronim, ei pot fi nu numai ingerii, ci Apostolii inviita!ii tori cei care ne apara
impotriYa raului
lo6
; sau "sfintii care intruna vor lauda pe Domnul", dupa Procopie din
Gaza
lO7
La "ingeri i sfin!i" cugeta Chiril al Alexandriei
lO8

"Si sa nu-i dali pace panii ce nu va zidi yi panii ee nu vaface lerusalimul de lauda
pe pamant " (Y. 7).
Profetii sa mijloceasca necontenit intervenlii la Cel de sus, prin infiacarate rugaciuni
printr' 0 viala neprihanitii, pentru ca tara preget sa aiba parte de ceea ce un Ierusalim
nou spiritual. Atunci Ierusalimul va <uunge la un loc de frunte mtre lumii.
Cu versetele 8 9 profetul trece in domeniul intereselor fizice ale lui Israel. Se
precizeaza ca va pastra independenta eeonomica politiea, iar componentele
viitoarei ordini sociale vor fi mai ales: prosperitatea materiala, libertatea pacea.
Eusebiu interpreteaza tropic versetele "ar fi yorba despre fructele dreptatii" 109.
trece/i prin porti, gatili calea poporului, netezifi drumul, curafifi-l de
piatra, ridicali steag peste popoareJ" (Y. 10).
Ca cand ar fi de halulin care se Ierusalimul drumurile ee duc
spre el, protetul incearca sa-i insufleteasca pe toti pentru 0 noua ordine. Poporul,
105 Teodorcl, ap. cit .. M.G., tom. 81, col. 476.
Ieronim, ap. Cil., (lib. XYllI, cap. 62), M.L., tom. 42, col. 630.
107 Procopi e, ap. cit., M.G., tom. 87, col. 2657.
108 Chiril , ap. cit. , M.G., tom. 71, col. 1373.
109 Eusebiu, ap. cit., M.G., tom. 24, col. 500.
Hristos fn Vechiul Testament
9S
se va acasa, el vine eu Insufle!ire intr'un numar incat ab.
II eupnnd pOr(lle. ' la
In avea mai multe pOr(i: a olarilor, a vaii (2 Cron 26,
9), a (Ne 2,13), a oIlor(Ne 3,1), acetarii (2 Rg23, 8), a lui Efraim (2 Rg 14 13)
aregelUi (1. Cron 9, 18), cea din eolt(2 Rg 14, 13), a (2 Cron 33, 14), a izvorului
3, 15), a 31: poarta de paza (Ne 3, 31), a lui Veniamim (ler 20, 2) etc ..
Uneon m se flieea numai intre anumite ore. La fiecare poarta era cate
straJa (Ne 7, 3). Se vede ea acele pOr(i erau adeviirate lucrari de arta ceea ce
JustIfica Jalea lui Neemia la vederea eelor arse de foe (Ne 2 13) P tru ... ' I
t b . t a . , . en relaeerea or a
re pentru fiecare poarta alt care mai mult s'au
trudlt ee au lar la loe pOr(i1e zavoarele (Ne 3, 3).
Dupa ee va fi prin indepartarea impedirnentelor
:auta!l, ffimgmate pnn groplle bolovanii striizilor (Eusebiu al Cezareei 110)
trebUle celelalte popoare ("steagul" este simbolul infratirii), pentru ca sa
la un loc surpnza cea mare. Y
"lata, Domnul pana la marginile pamdntului s,.nunellj,l' . S . I .. T _
Mt . I v . v " r lcel IOnu UI. lata
lata plata lui este eu el yi rasplatirea lui inaintea lui!" (v. 11).
A .Prm mljlOclr.ea profetului, Domnul pentru ca intreaga omenire sa af1e ca
la parte la opera de mantuire a omului. Toate fligaduintele Domnului
vor Despre lsaia asigurarea, introdueandu-ne in profe't
ie
Cll particula
"Iata. , ceea ce ca mamtea profetului orizontul viitorului se lumineaza brusc
organ al lui Dumnezeu sa vada grandioasa reaIizare: pe Cel
m toata straluclrea LUi.
A acest sens al yersetului este Chiril al Alexandriei. Se prezice .
Mantmtorului"lll. "yemrea
"Fiica Sionului este lerusalimul, pe coama dealului SIon Avem . .
t . . Ch1 . . alCIO
ommle. 1fl face deoseblre lntre fiica Sion. Sionul este Sionul de altadata r..
SlOnul" t .. . , "l.l1ca
Ui es e noua comumtate reltgloasa, Bisericall2 .
. ,,$i Ii s: "poporul eel sfant ", "ma/ltuirea Domnului ", yi pe tine Ie VOl"
numl "cea cautata. "cetatea cea neparasitii" (Y. 12).
Israelul va purta un nume nou, pe cel de srant. Aceasta numire rezumii ceva
,,kode este duce 0 viata cucernica (2 Pt 3, 11), (I Pt I
16, Lev 11,45), omul desavarlt. '
De acest feI de viar
a
este conditionara fericirea, de aceea sfintenia premerge mantuilii.
Ierusahmul este centrul care radlaza manhlirea. Pentru bucuriile pe care Ie ofera cetatea
110 Eusebiu, op. cil., col. 500.
Il! Chiril, ap. cit .. M.G., tom. 71, col. 1380.
112 Chiril, up. cit., M.G. , tom. 71, col. 1380.
96
Nicolae NEA GA
va fi mereu eautata. Deschiziindu-se noi drumuri spre ea, cetatea nu va mai fi
_ "din prieina multimii de (Chiril al Alexandriei l!3) - ca un mormant rece, Cl
la ra de va fi numaru1 celor care ii batatoresc caran1e.
Ieremia
Dupa Ieremia, realizarea imparatiei lui Dumnezeu pe este 0 problema a
viitorului celui mai apropiat. La activarea regatului mesianic Israel vaJuca un rol
Capitala lmpaditiei este lerusalimul, Imparatiei este un descendent intelept drept
din familia davidica.
Textele mesianice principale sunt in capitolele 3, 23, 31, 33.
1. Ierusalimul, toc de intatnire at IWpoarelor
(3,17)
"in vremea aceea, Ierusalimul se va numi "scaunul Domnului" se vor strange
In el toate popoarele (In numele Domnului la Ierusalim) nu vor mai umbla dupa
aceea pe urma poftei inimii lor. "
In loe de "ln vremeaaceea", LXX are"ln zilele (itIlEpm<;) acelea in
aceea". Sensu! ramane Versetu1"in numele Domnului la Ierusalim" din
Septuaginta. Este insa 0 intregire necesara, textu1 ebraic astfe1 mai muM c1aritate.
In rest, versetele textului sunt identice.
In vremea aeeea" este 0 expresie foarte des intrebuintata in Veehiul Testament.
Aici are in vedere epoca lmp1inirii profe!iei, epoea mesianidi. lerusalimul
nu numai ca va primi un nume nou, ci va fi totodata locu1 de a11m Dumnezeu, va
deveni foear religios, pentru Gil in viitor "va rasari slava lui Dumnezeu ceta:e" (Is 5,
1). Devenind Ierusalimul slant, el va fi locul spre car.e vor
privirile ca spre un nou Ierusa!im. Este yorba despre "Ierusahmul eel malt , Ill care -
cum zice Olimpiodor al Alexandriei - "Duhullui Dumnczeu"1l4.
intelesul, referindu-I la biserica in general: "totum de ecclesla
intelligendum ... "115. . '
Pofta inimii" indica 0 viata traita dupa preferinlele trupulm. Locul acestul fel de
" ' . . ll6
viata va fi luat de 0 viat
a
traita in duh, conforma eu normele mdleate la loan 4, 24 .
11 3 Chiril, op. cic., M.G. , tom. 71, col. 138l.
11 4 Olimpiodor, Fragmenta in lerellliam, cap. III, M.L. , tom. 93, col. 633.
1'51eronim Commel1tarium in leremiam prophetam, libr.l, cap. IV, M.L. , tom. 24, col. 730.
11 6 Ieronim': "popoarele vor trai Intr'o atmosfera de pace .. . nu vor mai starui in erori", op. Cil.
M.L., torn. 24, col. 730-731.
Hristos fn Vechiul Testament
97
. profetul pe omul eel nou antieipeaza viitoarea fonna de adorare
a lUi Dumnezeu.
2. Pastorul eel bun
(23,4-5)
, Z3 ironizeaza, In partea intiii, pe conduciitorii lipsiti de tact intelepciune.
Inalta stapamre este organul providentei in mijlocul unui popor, de aceea este un lucru
intelept sa vegheze neeontenit la bunul mers al treburilor
. In hpsa unel Juste prevederi a diriguitorilor, poporul a devenit victima erudelor
pahml. Pentru a ref ace societatea spre 0 viatii cu totul noua, Dumnezeu promite ea va da
"pastor.i ii vor ... mai mult nu se vor feme, nici nu se vor nu se
vor mal plerde, grme:jte Domnul; iata vin zile, zice Damnul, :ji voi ridica lui David
odrasla dreapta, un rege care va damni cu fn{elepciune:ji vafacejudecata drepfate
pe pamant" (v. 4-5).
"velo ipakedu" din verset. 4lipsesc in Septuaginta, ele formeaza piramida
atat de ju.stificate la Incheierea versetului. "Ipakedu" vine de la i p<l
Illseamna a cauta (ceva pterdut). Verbul este pasibil de critica
l 17
; Gratz $i altii propun
modificari In text. '
. In versetul4 Dumnezeu promite conducatorii neeesari doriti de popor. Avandu-
1, Ie va fi scut. impotriva tuturor rautatilor. Daca Ieremi a 11 'ar fi vazut prea
departe, atuncl ar putea fi Zorobabel, Estera sau Neemia care raman insa
umbre paJide ale adevaratului pastor bun. '
culmineaza In versetul 5'. Particula ("hinne", tOO-\) , "iata", atrage atentia
asupra noutatn pe care 0 anunta. "Yin zile", adica altele mai bune. Unii (Keil) vad aiei un
al anterioare (2 Sam 7,12; 1 Cron 17, 12)118. "Odrasla dreapHi" este regele
Ideal, promls mult de aceea Teodoret "imprudenti" pe eei care vad in
"odraslii" pe Zorobabel
1l9
Versiunile mai veehi vizeaza pe Mesia, ca traditia iudaidi
pentru cii "odraslii" este un titlu aplieat In Vechiul Testament (Is 4,2; 11, 1) lui Mesia.
acest text isaian este mai apropiat Ieremia 23, 5; de aceea, unii teologi mai noi, ca L.
vad un din Isaia Il, I urmatoarele
I20
A. Condamin II compara
IdeologIC eu text Isman, pentru ca "versetele 5 6 mentioneaza doua caraeteristici
esentiale ale regatului mesianic: dreptatea pacea"121.
117 Cf. Dr. P. Volz, Studien zum Text des leremia, Leipzig, 1920, p. 191.
118 Korn. Zu Ieremia, p. 260.
119 Teodoret, 'EPflT\VlU ... 'tou M.G., tom. 81, col. 628.
120 L. Dennefeld, Le Messianisme, Paris, p. 90.
121 A. Condarnin, Le livre de Jeremie, trad. et com. ed. III, Pari s 1936, p. 176.
98
Nicolae NEA GA
In tot eazul, nu se pot ignora opera ealitatile lui Mesia, atribuindu-se unui muritor
de rand eeea ee un geniu tranzitoriu nu poate erea.
3. Legamantul eel nou
(31,31-33)
Sub foeul inspiratiei, Ieremia serie ea luda Israel vor partieipa In eurand la
ineheierea unei aJiante noi (v. 31). Bazata pe legile moralei eteme, aeeasta alianta n'are
alta tinta dedit intemeierea unei relatii ell adevarat amieale intre Dumnezeu om. Spre
deosebire de trecut, "legamantul cel nou" nu va mai fi dest3cut nieiodata (32 36), in
afara de asta, el nu va mai fi seris pe table de piatra ea altiidata, ei "in sufletele oamenilor"
(versetuI33).
"lata vin zilele, zice Domnul, voi fncheia un nau legiimant cu casa lui Israel
cu casa lui Juda, nu ca legamantul pe care {-am fncheiat cu piirinlii lor. Pune-voi legea
Mea in cele diniiuntru ale lor scrie-o-voi fn inimi/e lor" (verset. 31-33).
"Tata" exprima siguranta pcofetiei. Ieremia 0 vede realizata, de aeeea "hinne" se
poate reda eu ,,1ntr'adevar", "eu toata siguranta". Este 0 ordine naturala ea zilele sa
treadi sa vina altele, dar aiei este vorba de zile exeeptionale, despre 0 noua ordine in
lume. Contraetantii paetului sunt, pe de 0 parte Domnul, pe de alta parte Israel. Unii
elimina din text pe "luda", de exemplu, Gressmann
l22
, Volzi23, sub pretext ea apare numai
in unele variante. De fapt, euvintele par de prisos.
Legamiintul ineheiat eu parintii este eel mozaie, unde Moise a fost reprezentantullegal
al (parin\ilor) lui Israel. Durnnezeu nu creeazii lara rost, de aceea prin Noul Legamiint nu cade
in dizgra\ie eel veehi, care are eel meritul pedagogic de a fi pregatit pe eel nou.
Exista deosebire intre Testamente cu privire la modul cum se
religioasa a omului . Vechiul Testament pleea din afara (de la legile vizual prescrise) spre
interior, eel Nou plead dinauntru spre exterior, adiea omul eu credin\li in suflet influenteaza
intregul complex al vietii.
unii teologi straini sus!in ca Ieremia vizeaza anumite situatii materiale
politico ale lui Israel. AI\ii, de exemplu, Prof. Univ. L. Dennefeld
J24
au opinii favorabile:
"nu exista la Ieremia nici 0 aluzie privitor la vreo pozitie predominanta a poporului (Israel)
in lume sau la vreo transformare miraculoasa a naturii in favoarea sa ... ceea ee evidentiaza
profetul este transformarea sufletelor uniunea lor intima eu Dumnezeu. Inalta eoncep!ie
spirituala pe care 0 lanseazii Ieremia privitor la era mesianidi, eorespunde universalismului
eelui mai larg".
m H Gressmann, De,. Messias, GOllingen, 1929, p. 160.
Volz, op. cit., p. 237.
", Le MessianislIle , p. 94.
Hristos in Vechiul Testament
99
Este primul caz in Biblie eiind se i'ntrebuinteaza' .
Acesta este numele ee se da cart'l . numlrea "benth
importante epoci din istoria spiritual" a 0 ,I ale Noului Testament, ca i acelei
M d a memTIJ. ceasta numire t . I .
o . cum a antieipat realitatea istorica de acum 1900 d . , es e creatla UI Teremia.
mam biirbati onorati cu presimtl'rea tal'n 1 U. .e am 11 pune pe profet lntre primii
, t e or fllversulul
Pavel (1a Evr 8, 8) reproduce textual I .: '. .
pentru a se face 10cul cuvenit cele' . pe eremla. vede aIel abohrea Legii vechi
Alexandriei 125. TeodoretJ26 face 0 cum Ii zicea Olimpiodor ai
Unul este cel vechi altul eel Nou d f c ara Testamentele din versetele 31-33.
, ' , ar opera acelUla"l autor
l27
"'. t t .
vad m Testamentu1 de aiei pe cel N . Y yl 0 Ieromm a[tii
ou, succesorul eelut Vechi 128. '
4. Statui ideal
(33,14-17)
"Iatii yin zile, zice Domnu/, Ji voi plini cuvlintul eel t
casa lui Israel cafre casa lui luda. "un, pe care I-am varNf catre
"Cuviintul cel bun" este sinonirn eu lucru b b' , . .
Deuteronom 28 1-14 binecuviintat d' c: . . un, mecuvantare, fenclfe, caei, in
- ,a lca lenelt este cel ce 1m l' t .
fericirii s' a t3cut lui Israel Iuda. p me e poruncile Domnlilui.
"In zzlele ace/ea in vremea aceea voi ad - r I" _
va Jac,..e judecata dreptate pe pamlint. ,,' ras I Ul David odrasla dreapta, care
. In eomparatie eu 23,5, pe "tedaka" I-am citit tadik" d' - _".
(dec I, "odraslii dreaptii")J29. "Cuvantul bun" e '" j" ,a "dreapta , I nu "dreptate"
dreptate. Pamiintul este Canaanul iar prt'n St lzeaza m ca Mesia va face
. . ,ex enSlUne lumea In T d't ' c: .
raporteaza tlPIC la Zorobabel dar realizarea d j" 'fa .' .ra 1,le, p
ro1e
tIa se
imerpre!eaza de exemplu, ep ma se III pnn Mantuitorul.
"In zilele acelea vafi mantuit Iuda Ji Ierusalimul ., .
numele cu care vafi numit. Dom I d . va IOCUI In pace acesta va fi
, . . nu, reptatea noastra "
In tlmpul realizarii t3gaduin!elor I d fi" .
sunt atiit de ordin material, cat de o:di: : 1 mantult de relele. Fiigaduin!ele
razboi, [oamete, exil etc. pmtual. Nenorocmle sunt ceJe venite prin
llSor .
126 IInplOdor, op. cit., M.L. tom. 93, col. 689.
Teodoret, op. cit., M.G. tom. 81 col 665
127 Idem. '. . .
128 I .
eromm, op. cit., M.L. lorn 24 col 918
J2." . , . .
volz, op. cit., p. 249.
. 130 7: d .
eo orel,op. elf., M.G., tom. 81, col. 676.
100
Nicolae NEAGA
Porecle ca Sodoma, Gomora atribuite cetatii decazute de catre profet
i
(Is I) vor
Ireee In uitare. . , . . I . D ,'d Mrrat care sa pe scaunul
"Caci a:ja zice Domnu/: NU-I va IpSI UI m 1
casei lui Israel. " . . t l' davl'dl'c Promisiunea era necesara
. . D r despre ronu Ul .
mai
credea ca !TU succeslU .
Luca I, 32 unn.
5. Preotia
(33,18)
. - b A' fi I . Mele care sa aduca ardere
$i preo{ilor levili nu Ie va lipsi bar at mamtea : el , . ..
" .' - I A I . - duca jertfe In /Oate Zlle/e.
de tol ifimnd prmosulul sa- ma Ie $1 sa a .. E fi eterna printr'un
nu poate fi care nu
are succesiune levitica.
6. Alte perspective mesianice
(33,20-25)
"Aa zice Domnul: Daca se desjace.legamantu! meu cu I
/loap/ea, ca sa nu mai fie zi $1 noapte In vremea lor, atunel va pu ea
ordinea naturii. Legile ei se succed
. rt' noaptea au lost vor 1. 0,
lui: dildura, iarna, moa led' ZlUa iunea ecuatoriaUi, niei desfiintate.
lungi ale pol1lor TIU pot fi mlocUlte cu ee e h.
m
ill aceasta privinta Domnul nu
Intocmai cum omu! nu po.ate vreo sc Jm a te din veci In vederea mantuirii.
va modi fica nici unul dill planunle I - un contract yalabil
Le amantul Cll David spre aceasta mantuJre e ram . d una
. g - d'fi - ," Ca tJ'tlu de comparatie noaptea cu zma, care se succe
nesupuS mo I lealH. t ,
alteia dupa randuiala. _ "1 a<a voi fnmulli samanfa lui
Precurn nu se poale numara oastea cerun or... 'l'
David: m.
ea
: i pe. Itevlle'rsiu ' c
l
dae
re
Cuyintele ne amintesc fligaduintele
sta alCI eu me" 'l' fi
patriarhilor. este urmato.rul: stele sunt pe cer, ata!la vor 1 urma
spiriluali ai lui David ai celor care 1m vazut ee vorbete poporw
". j' t I DomnulUl catre eremza, zlcan . .
"yl a ost II . Domnul le-a ales, le-a lepadat ei disprelUleS(
aces/a: Ce/e doua neamun pe care "
poporul Mell, ea cand In ochii lor n 'ar mai fi popor.
Hristos in Vechiul Testament
101
"Poporul aeesta" nu sunt caldeii, cum spun unii, ci cativa evrei mai putin patrioti.
nu pretuiesc dupa cuviinta fligaduintele divine, alegerea lui Israel 'in genere
destinul pregatit lumii prin ei.
"Cele doua neamuri" sunt Israel luda, pe care Isaia (8,14) Ie "doua case".
Steaua lor a apus, zic unii care au convingerea eronata ca Dunmezeu i-a uitat.
Domnul: Pe cat de adeviirat este ca am incheiat legamdnt eu ziua
i cu noaptea $i am randuit legi pentru cer i piimant, tot aa de adevarat este ca nu voi
lepada samanla lui Iacov i pe David, robu/ meu, incat sa nu iau din Saman{a lor
stiipanitori peste urmaii lui Avraam, Isaac i Iacov ... .. (Y. 25).
Lipsa de afectiune ariitata poporului ales, Dumnezeu 0 combate reinnoind
fiiraduintele. "Cerul pamantul" este un ebraism pentru "universul", notiune care
evreilor vechi. Randuiala universului Dumnezeu a hotarat-o. Pomenind pe cei trei patriarhi,
leremia face dovada eli profetiile mesianice din Facere ca lntre diferite1e texte
de acest gen exista 0 succesiune logica.
Iezechiel
Cartea lui lezechiel este striibatuta de un duh almnoirii. Pe ruinele crizei religioase,
profetul noul aspect religios al omenirii: altfel de cetate stanta, alte mijloace de
purificare, alt om, cu 0 inima innoita cu un duh nou de viata.
Textele mesianice discutate sunt In capitolele 21,32; 34,23; 36, 25; 37, 26 47, I.
Intaiul textpoate fi numit:
1. Profepe despre Acela d'iruia I se cuvine domnia
(21,32)
Pentru ideile faptele sale regele iudeilor este osandit. Nedreptatile
sale il vor dezbraca de augusta-i demnitate.
Ruina, gramada peste ruina se va ridica, doruri, visuri, glorii vor fi Regalitatea,
care tragic, nu se va mai reabilita pana cand vine Cel cu adevarat demn de ea.
"Ruina, ruinii, ruina vai face-o, vai de ea, va riimanea pcma cand vine Acela
ciiruia I se cuvine i aceluia Ii vai da-o. "
,,Ava" ("ruina", LXX are aooda) se refera nu numai la cetatea lerusalimului care va
fi distrusa, ci la rege imperiul sau, care vor ramane balta pana la venirea "Aceluia".
Repetarea lui "ava" (de trei ori) da frazei un inteles superlativ, adicii "ruina" va fi totala.
"Acela" caruia i se cuvine domnia este regele visat din Mesia, pe
care sub focul inspiratiei, Iezechielll vede prin prisma fligaduintei lui lacov din Facere 49,
10 (cf. Gal 3, 19).
102
Nicolae NEAGA
"Ad" indica terrnenul pana cand dureaza "ruina". Ca Fc 19, 1 0.,
. ' unctia ad" poate sa aiba 0 semnificatie dubla: actlUnea descnsa m
pnn con] ." . . . d" t
a- la ad" inceteaza caud incepe actiunea frazel mtrodusa pnn "a , sau
pan " . f . . d
d
. -' f . a- la ad" nu A1nceteaza cand in cepe actlUnea razel mtro use pnn
escnsa ill .raza pan " ' A ' "
ad". Dadi admitem cazul prim, atunci Iezechiel zice ,,mina" va !nceta cand vme .
NU poate fi corectii aceasta interpretare care ar avea
de profet nu mai pe vremea lui Hristos.' c.aci pr.m Lm.s: ndlca
blestem. Acest fel de interpretare este in contradlct1e cu. lUI
Hristos exista ruina: prin preluarea tronului de catre 0 dmastle strama,
lerosalim a templului. In primul secol al se pr?duce
lui Israel , care a fost obiect de prevedere, transmis hmpede m
bib lice: "Dumnezeu te va printre toate de la 0 margme a
la cealaWl., intre aceste neamuri nu vei fi nu vel avea un loc de odlhna pentru
talpa picioarelor tale" (Deut 28,64). .' .
Deci nu va inceta dezastrul, ba tocmai ajunge culmea pe 1m lar
daea Hristos preia anumite prerogative care-i sunt rezervate, ca don:ma, Ie pe
acestea in sens spiritualinsa. Politic, nu se va reabilita lUl Hns.tos,
nu i se va primatul religios. Surpriza convertlfll este pr.evazuta
Biblie (Apoc 1,7) pentru a doua venire a lui Hristos, cand multlmea de
vor intampina cu 0 deosebita afectiune pe Mantuitorul.
n
1942).
Sensul mesianic este in genere adrnis, (cf. Rothstein
l31
1909, Heiuisch
I32
1923, KaW'
2. piistorul eel bun
(34,22-25)
Un alt text mesianic este profetia despre pastorul pe carell va trimite ".
I'en; ill ajutorul oilor mele ca sa nu maifie prada ... ji voijudeca intre OGl e !jl OGle; jl VOl.
pune ele un singur pastor, care Ie va pajle pe Ie $1.
Eu, D"omnul, voifl Dumnezeullor, iar robul meu Davld:a
fi
mylo.cullor'J1;'0I
incheia cu ele un legiimant de pace ji voi fndeparta dm tara Orlce fzara . .
"Oile", tipul animalelor blande, sunt in lar mal
apoi unele dintre oi sunt imaginea celor rai . Tabloul ar mal s .ar mtregl b
eu "berbecii" "rapii" din versetetul 17, simbolul bibhc al celor ral, ca capre1e, tlpul
131 D II Schr. Des A. T. , Bd. I 3-le Auf!, TUbingen, 1909, p. 877.
m D: B. leze'chiel (In D. Ii. Schr. Des A. 7: , Feldmann & Herkenne, Bd. VIlli, Bonn. 1923, p.
108). . . . B 1947 114
In Das B. Ezechiel, in Herders Blbelkom. Bd. X. 1. Frelburg I. r.. p. .
Hristos in Vechiul Testament
103
animalelor neastiimpiirate (cf. Mt 25,32). Sensul versetului 22 este urmatorul: "Dumnezeu
va judeca fa vremea Sa pe cei buni ji pe cei riii !ji va elibera pe cei buni din suferinfii. "
Versetul 23 ne informeaza ca in viitor omenirea va forma 0 unitate din punct de
vedere religios. Pentru "Pastornl", vezi Is 40 ler 23,4. Pastornl vine dupa ce Israel se va
reabilita (cf. Osea 9, 9).
El este "r6b" al Domnului, pentru ca lucreaza din ordinul in nurnele lui Dumnezeu
pentro ca "sluga" va fi initiata in opera sa de catre Dumnezeu, intocmai ca un ucenic
silitor de catre maestrul sau binevoitor. Teodoret
l34
precizeaza ca "sluga" este dupa
natura omeneasca nu dupa demnitatea (al;l.av .. . ) sa.
Raban Maurul, in secolul IX, apropie pe "Pastorul" de aici de "eel bun" din loan
(cap. 10). Calificativul "David" indica originea dupa trop, un "David redivivus" prin
samanta sa (cf. 2 Sam 7).

(36,25-27)
Un adevar nou descopera Iezechiel ceva mai tiirziu in capitolul 36, unde
o schimbare nemaiauzita in aspectul etic allumii: " Vii voi stropi pe voi cu apa curatii .,i
vii voi curali de toate necuraliile voastre ji de toti idolii vOjtri vii voi curiili!ji va voi da
o inima noua ji un duh nou voi pune inlauntrut vostru ji voi lua inima cea de piatra
din trupuf vostru ji va voi da 0 inima de carne, i Duhul Meu voi insufla in voi, ca sa
umb/ali intru voia Mea .. . ".
"Gillulim" ! de la "giliul"), "idoli", reprezint1i viata lipsita de 0 coneeptie sanatoasii,
o viatii pagiina. lntruciit ideea aceasta este exprimata de "tuma" ("necuratie", unii
elimina din text cuvintele ,,$i de idolii Aceasta eliminare este 0 eroare, caci 'in
versetu125 ideologia urmeazii un fel de gradatie, prin sinonimul "gillulim", ideea se exprima
cu mai multii emfaza.
Vechiul Testament impune anumite spalari. Este spalarea mainilor 'inainte dupa
masa, spalarea picioarelor oasperilor, spalarea moqilor, spalarea celor necurati, spalarea
preotilor etc .. "Apa" (ca isopul din Ps 50,9) este simbolul curateniei al sfin!eniei, 0
umbra a stropirii viitoare. Spalarile Vechiului Testament mijlocesc 0 curatenie externa,
spalarea viitoare purifica intern. Este apa pe care Teodoret 0 "curata innoitoare
de viata"IJ5.
Ca apa va fi mediul, iar Duhul remediul rezulta din cuvintele Mantuitorului "de nu se
va cineva din apa din duh, nu va intra in Imparatia cerurilor" (In 3, 5).
1;\4 Teodoret, ' EpflTJVtCl 'tau M.O., tom. 8, col. 1161 .
135 Teodoret. 'EpjlTJVtCl TIl; 7tpO<p. wu 'leSEx1.11/o.. . M.O., tom. 81 , col. 11 84.
104
Nicolae NEAGA
Versetu126 arata unnarile prin cu curata:
lu
i iar cel stropit simte ca viata trebuie refacuta dm temelle, pentru alte tlllte, p
omu , . A'
alte dorinte stinte, spirituale
4. Legamantul eel nou
(37,26-27)
o alta prevestire de
legiimiint de pace, legamant vel'mc $1 a
mijlacullar $i laca$ul vaji ca unnare a Noului Legamant, care
Caracteristica epoc1l meSlamce es. e _ b
a
. 'I Vechi ci dupa dorinta exprimata de
I d
"nu unul de cearta raz 01 ca ce, '. .
este unu e "pace ,,, " 1)136 S ecificullegamantului este durata nehmltata,
Domnulla loan 14,27 (Raban Mauru . PI' A mi' 'Iocul poporului a tuturor
.. . t I 'area sanctuaru Ul m J ' "
o alta surpriza a epoc1l mal es .e p las I fi t 'au daruit pentru tot
i
unul
I " (T doretl.l7) dlCl a tare e s m e s I I
popoare or eo '. i' t "m Templul fiind totdeauna in mijlocu or,
este Dumnezeu este simbolul prezentei Lui. "Sfintele
Dumnezeu este VIZI 1 . pe , 1M" (1 32 49' Is 54 10).
Mele" este un sinonim pentru "ten:plu eu her. (39) , otam''' in ittam" este necesara.
Corectura propusa versetulUl 26 (de Rot stem ,,, "
5. Apa eea vie
(47,1)
. . asa viziune EI vede un "izvor de apa" din
In capito lui 47 ,Iezechlel are.o cun.o 1 d e flUVI'U Undele sale curg torential,
. r . du-"l contmutu evm .
altarul templulUl, '{ . "1 '. do product
ie
bogata In Pe ambele
spre marea moarta, o.cm _ r frunze nu se vor nici se va
maluri ale raului sunt "copaci mul!J. .. poml. .. a caro
.. ". . . . A - b rcatextului.Teodoretspunecaapa
Unii Sfint
i
Parin!1 0 140 apa care simbolizeaza
din templu inseamna ca de la lU el ville ma ,
doctrina Mantuitorului 141 . . , . sianic Din ansamblullui se poate scoate
in tot cawl, nu avem aICI un text dJrect me . t" este simbolul elementelor
unnatoarea invatatura: apa, elementul necesar VJe,ll ,
IJO Rabin Maurul, op. cit., M.L.. tom. 110, col. 864.
137 Teodoret, op. cit., M.G., tom. 81. col. 1200.
138 Teodoret, 017. cit., M.G., tom. 81, col.
I.W 0 '1 P 928 _j In Biblia ebraica a lUi Kittel, ll, p. 808.
p. [/. .. , .. " 0
140 Teodoret, op. cil., M.G., tom. 8 1, col. 124. 51.
I JI Raban Maurul, op. cll . M.L. , lorn. 110, col. 10.
Hristos fn Vechiul Testament
105
necesare unei trairi (de exemplu Zah 14,8, dar mai ales in 4, 13). Timpurile
mesianice sunt izvor de binecuvantari: mulrumire sufleteasca celor care inreleg
glasul vremii. Acest duh al vremii, ca un val de apa se revarsa asupra sufletelor, iar
credinra religioasa este 0 fot1a lucratoare, ea minuni.
In tot cazul, cei mai multi teologi admit proferii mesianice la Ezechiel. Astfel, Brariotis
din Atena epoca din vremea "bunului pastor" VEU eEOKpUTLU 142, iar prof. V.
Tarnavschi
l43
admite ci:i pat1i din iezechiel (cap. 47) con tin 0 descriere poetica a viitorului
mesianic.
Daniel
in istoria dezvoltarii spirituale a omenirii, profetul Daniel ocupa un loc aparte. Pe cat de
purine, pe atilt de clare sunt viziunile sale privind viitorul. Trei sunt locurile la care ne oprim:
1. Imparatia pacii (2, 44);
2. Fiul omului (7, 13);
3. Cele de saptamani (9,24-27).
In fruntea textelor cu continut mesianic stau celebrele cuvinte: "in zilele fmpiira{ilor
acelora, se va scula Dumnezeul ceru/ui, a impiiriilie care nu vaji nimicitii in veci,
fmparalia nu se va liisa a/tui popar; sflirama-va va nimici taate fmpiinj/iile, dar ea
va dainui in veci" (vezi Dan 2,45).
Antecedentele proferiei sunt urm1itoarele: Imparatul Nabucodonosor al Babiloniei
a avut un vis pe care I-a scapat din memorie. Dorea mult sa-l vada reconstituit mai ales
explicat. aceasta dorinta. Este visul cu statuia cu cap de aur, piept de
argint, pantece de arama picioare de argila, pe care 0 stanca cobonita din lnaltime 0
0 sfarma.
Cele patru pat1i ale colosului cu picioare de lut reprezinta patru imparatii: Babi Ionia,
Medo-Persia, Greco-Macedonia Imperiul Roman. Stanca este imparatia lui Dumnezeu.
Acesta ar fi sensu 1 generaL In ce detaliile, ele sunt inca obiect de discutie. De
fapt, dupa interpretarea lui Daniel, capul de aur nu este direct Babilonia, ci Nabucodonosor
care, identificandu-se cu imperiul sau, reprezinta Babilonia (Dan 2, 38). Celelalte trei
imparatii nu mai sunt reprezentate prin clipeteniile lor. A doua imparatie (verset. 39 32)
este mai putin importanta decat prima, precum argintul este inferior aurului; a treia (verset.
32 39) se raporteaza la cele doua anterioare ca arama fata de argint de aUf; a patra
(verset. 33 40) reprezentata prin fier, nu va desfiinta pe cele anterioare, dar Ie va
distruge (cf. 2,40,41). A cincea imparatie este una spirituala.
142 El.cruywyT] ... d\; 'tT]v n, Atena, 1937, p. 241.
143 Introducere in sfil1tele carli ale Vechiului Testamel1t, Cemau\i, 1928, cf. Comely, Introd. ,
(trad. fr.), Paris, 1928, vol. I, p. 733.
106
NicolaeNEAGA
Aceasta viitoare in1para1ie va fi a lui Dunmezeu, a Lui proprie, nu a lui sau
Solomon. Caracterul ei divil111 exprima natura $i originea sa. Ea Incepe pc
pamant, nu 'ins a pe Olinc1e celor patru regate, ci acelea, .. dar In :'lem.e
ce cele patm imparrqii scad lncet, lncer, apoi se stmg, cmcea deHne
umple intreg pamantul. Ea nu va mai fi desfiintata de mmem. Caracterul genum al el
este universalimul ,.' -
Uneori, 111 Vechiului Testament, Impa
ra
1
ia
1\:e:l.a se eu
cvenimentele contemporanc ale epocii, insa aici nu este cazul, Imparat
Ja
cea noua nu este
o reactivare a teocratiei \'echi, cfmd regii, loctiitori ai regelui nevazut, luau :ngaJamcntul
de a domni dupa vo'ia lui Dumnezeu, dar nu se confonnau Ea avand
transcendentaHi, nimeni nu este autorizat a 0 conduce. Damel are 0 mal
avansaHi despre originea divina despre natura spirituala a impari:it
le1
mesJaUlce.
2. Fiul olllului
(7,13)
Capetenia I111paratiei prevestite de Daniel in capito lui 2, 34 2, .44
Acest moment constituie ai do ilea text mesianic la Damel. Este vedema protetulUl III
7, 13, 14:.,AI11 vazLI! ill vedenia noptii 'i iara ell norii venea u:wl ea un FlU: al
Omului a ajulls palla la eel vechi de zile 'j lnaintea LUI a jost s. a dat,Llll
slave? fmpara{ia, eCi toare popoarele, neamurile !imbile LlO sao:
Lui esre ve,mica, ea nu va trece, iar impara/ia Lui I1lI se va strzca (l1I.cwda.ta). .,
Tn verserul 13 este bMatoare la ochi deosebirea 'intre Septuagmta ongmal
in ce prepozitia "im". Aeeasta prepozitie "cu"; or,
prilL. care lnseamna "pe" (adica pe norii cerului). vme
\cf. Is 14, 4) atunci iata ca Sepruagmta aduce eu sme 0 tradlfle foarte \el:he
diviniratea "Fiului Omului". . , -"
Ca Fiul Omului" este traducerea cuvintelor ("ke"), "bar "Ke" mseamna "ca ,
"bar".are'lntelesullui "ben"; un sinonim ar fi "ben adam" .. "bar" est:,mai larg ca
a lui "ben". Daniel, dlnd se pe sine fiu al 0l11ulUl, Zlce ',',ben adam 17),
l ezechiel 2, 1 se nUl11e$te "ben adam". ell. adam . pe
om In (Jenere iar. bar are un mal malt. Hnstos spune la Mt 61 ca
pe "aZLlt Daniel venind pe norii cerului, cste chiar E1. Ca
este un de rand rezulta din dcscrierea in care este incadrat>coboara pe nOlTl,cem!U1 ,
de sus deci, din cer pe p5.mant. ?\'ul11ele "Fiul Omului" CUlt); 'Cou da bucuros
't 1(1 Mtll 19Mc Q 31'Lc9 58'In8 ')8) Astfel
antul oru a U, ' " .. .. ' .' ': I .' .,,' ,
Mesia, nu pcrsonalitate aimpara\iei sale. Sfintll Pann\lldentlfica nUl11ele \"FlUl Ol11ulul ,
cu expresia "Fiul lui Dunmezeu" , deduccre corectii din punet de vedere dogmatic
inadmisibila illsa gramatical.
Hristos in Vechiul Testament
107
. . "Cel batran d: ziIe" este Dumnezeu. Profetul anticipeaza dub!a natura a Fiului. in
VlZlunea n ve.de pe Mesia Durrmezeu i om totodata. Preexisten!a face parte din
natura sa Dupa mterpretarea Srnntului loan Hrisostom, locul invata ca:
l. FlUI este deofiin!a (OflOTlflLd.) cu Tatal;
2. Fiul in lume dupa Tata! (caci Tatal ade pe tron, in timp ce Fiu! vine pe nori);
3. Fiului (caci mai inainte de a veni pe lume, era in nori)I44.
. "puterea", "slava", "implira!ia" contin idee a trinitara. Ecfonisul cel mai
care se incheie rugaciunile i ecteniile este "Ca a Ta este Impliratia Puterea
l ,m care rugatorul face 0 marturisire de credin!a in Treime i este inspirat poate
de alCl.
. ale impliratiei mesianice (venicia, universalismul etc.) nu
sunt ldel lUl Damel, ele au fost anticipate cu mult inainte, de alti profeti.
Chair daca este evident continutul mesianic at versetuIui, sunt teologi care
spun eli Daniel nu s'a gandit la Mesia. Astfel judeca de exemplu, K. Marti
l45
iar H.
146 or!gine mitoloica textului. Ideea din Daniel nu este
CI VechiulUl Testament. In Psalmul 104,3, Dumnezeu ,,face car din norii
l pe aripile vantu!ui". Sensul de aici este figurat: prin urmare, Dumnezeu
m sfere opuse materiei. Acest sens se potrivqte In parte versetului nostru
mai ales de cand Konig E.147 a dovedit ca sunt destule motive gramaticale istorice. '
Un Inger nicidecum nu poate fi "Fiul OmuIui", caci nicaieri nu se spune in Vechiul
Testament ca ingerii conduc 0 impliratie oarecare, fie una materiala sau spirituala.
3. Cele de saptiimani
(9,24-27)
Profetiile danielice ating culmea in 9, 24-27, in profetia numita cele de
saptamani.
,,$aptezeei de saptamfmi s 'au hotardt pentru poporul tau ji pentru eetatea eea
p,entn: ea faradelegea sa-ji ajunga elilmea ji piieatul sa penrru a
vma a aduee dreptate vqnieii a se phni dreptatea prooroeia vi a se unge
Sffmtui Sfinfilor" (v. 24). '
$eptimile sunt redate in Septuaginta prin are Vulgata: "ebdomades"
care saptamiini. Traducerea ar fi mai corecta daca s'ar red a evreiescul
cu Saptamana ne trimite la ziie, calli vreme ne lasa libertatea
144 I. Hrisostom, 'Epf!1]vda. Ell; 'tOY M.G., tom. 56, col. 232.
14S Das Buch Daniel, In Kautzsch, Die Schrift des Alten Testament, TUbingen, 1910, p. 436.
14{> Der Messias, Gottingen, 1929, p. 343 U.
147 Op. cit., (D. meso Weiss), p. 310.
108
Nicolae NEAGA
de a ne gandi la sapUimani sau ani. Textul ebraie nu-i Impotriva aeestei
interpretari, pentI-u ea, pluralul de la este (eu sufixul feminine lor),
se redr, prin Gesenius 1-1; , Zimmern 14S, B uh]l4b u'adue pe
ell Jahrsiebend" Jahrwoehe", iar E. Konigl49 eu "Siebenheiten".
" Comentato;i'i se gandesc ia saptamani de ani. se cu
iar suma rezultata indica telmenul final (70x7=49 ani). Pentm acest procedeu se
aduc uffilatoarele argumente: tradiria, reprezenrata prin Sfintii Parinti, a interpretat numarul
ell fiind ani , pentru;a din Dan 9, 24 are legatura ideologiea eu eei de
ani din 9. 2. La eei veehi era in uz aeest fel de a se exprill1a. Vano (Gall. "Noel. Attic., I.m,
c. IX) jam unclecim annorum hebdomadam ingressum esse, et ad eum diem
septuaginta hebdomad as librorum conscripsisse
i50
Exemple ca acestea sunt la Alistotel
(Polit. VIJ, 16; Censorin. De die nata Ii c. 14)l5i. Avem i argumente biblice Lev 15,2,4,5;
26,24, 35, 43; 2 Cron 36,21; Ie; 4, 6. Cartea apocrifii a lubileelor este intitulata "Cartea
saptnmanilor de ani". Se citeaza cartea 4 Ezra cu seop.
De altfel, la 10,2 Daniel, vorbind de saptamana 0 de zile
(saptnmana). Tot de adevarat este ca spatiul de 490 de zile ar fi prea restrans pentru
epuizarea eel or profej:ite ill Dan 9, 24.
"Nehtach" (Xpit,'tlj<J((V) s'au hotUrat, s'au decretat, cum reda Teodoret
i52
, inseamna
s' au taiat, s'au numarat, s'au despartit.
"Poporul" este eel al profetului, Dumnezeu i I-a incredin1at pentru a-ll11ent
ine
tare
in credinla pentru a-I pregati in vederea mantuirii. este Iemsalimul, este nUl11it
"al tau" nu pentru ea ar fi loeul natal al profetului, ci se are In vedere rolul misionar
pe cm'e il In l11ijloeul eelor din capitala. Septuaginta are I tffiv in loc de lerusalim.
"Sfiint" este atributul care se cel mai bine lemsalimului, odinioara centm al
eultului, mai tiirziu capitala re ligioasi.'i, "ectatea marelui rege", cUl111i zicea Psalmistul (48,
3), iar in epoea 01'<1$ smnt (Mt 4,5).
"Pel1lru ea jaradefegea ajz/Ilgo. eulmea ,I'i po.catZll so. ".
Raul va progresa palla ce criza morala va ajunge culmea. In lumina acestei erize,
idealui spiritual apare mai necesar, iar aspira\ia catre mantuirea omenirii se yede mai
Uimuri;. Numai dupa ce cade, omul i$i da seama ce inseamna a fi invingator.
i'.' W. Geseniu5, Heb/: ill1d aramaisches Jiandil'ortellb:lch iiber das:-l . T. , in Verb. i'lIit Dr. H
Zinllllern hearh. V. Dr. f. Buhl.14, Autl. Leipzig, 1905, p. '73l.
,,; E. Koni. OTJ. cit., (M. Weiss), p. 316.
'5(, Card. Les del'lliers prophetes d'lsraei, Paris, 1894, p. 91.
;51 Dr. O. Zockler, Del' Prophet Daniel, 111 Bibelwcrk, Lange, tom. VII, Leipzig, 1870, p. l77.
IS: Teo<iorer: 'InoJlvli.HX d.:; 1:a.C; OpCt.CJetC; 1:ou ... 60.\'. M.O., rom. 81, col. 496.
, OJ Teodorer zice: "Sa ia pacatul (1:6"-0;; j,ap1l i) UJlo.p'tto.) , o. c .. !vLG. , tom. 81. col. 1472.
Hristos fn Vechiul Testament
109
. "PentI-u a adiea pentru a se duce 0 jertfii expiatoare dreptatii dumnezeie$ti
a $terge vina omului. Principiul este pentm fapta raspiata napasta pentru napasta
are valabiIitate in domeniul spiritual.
Expierea cultica externa nu face cu putinra impacarea omului cu Dumnezeu; expierea
va fi de caracterul structural alill1paditiei lui Mesia, deci. Expresiile "A plini
vedenia ... proorocia" se refera la viziunile profetiile care privesc pe Mesia Imparatia
Sa. Ele se realizeaza la "plinirea vremii".
"Sa se unga ... ".
In vechime se ungeau cu undelemn aromat mai ales ungeau paml
capului barba. Vnii l$i frictionau tot corpul, ba in semn de stima respect fata de
cineva, i se ungeau aceluia picioarele
l54
.
In Vechiul Testament se ungeau preo!ii la instituire (Lev 7,35), profetii (I Rg 16, 16),
ca regii la urcarea lor pe tron (2 Cron 23, 11). De aici vine titulatura regilor de ai
Domnului, 'tOO ,'tEQU (1 Sam 12,3). Cu timpul seaplidi la Hristos aceasta numire,
de ex. 1 Sam 2, 10 Ps 2, 2. Ungerea este sill1bolul bucuriei, al multumirii. Neglijarea
ungerii era semn de intristare. Fariseii evitau ungerea pentru a se arata oamenilor ca ei
sunt posomorati din pricina po stu lui prea aspm. Slanta Scriptura aceasta
neglijenta, indemnand la ingrijirea parului prin ll1imire (cf. prov 9, 8; Mt 6, 17).
("Sfiintul Sfintilor") in pentru a exprima ceva
foarte slant, sfintenia in gradul cel mai mare, 10cul cel preasrant (Num 18, 10) al tarul
tamaierii 30, 10), uneltele de ia sacrificiul "arderii de tot" (le$ 30, 29), uneltele de la
chivotul Legii (Num 4, 4), tamaia de pe altarul tamaierii 30, 36), painile punerii inainte
(Lev 24,9), darurile inchinate Domnului (Lev 27, 28) prinoasele de lajertfe (Lev 10, 12).
Gesenius (in "Hebrliisches und Aramaiseehes Handwortenbuch" ed. 14, Leipzig, 1905, p.
643) sus tine ca din Daniel 9, 24 vizeaza locul sIant ("heilige Orte"). In
acest s,ens, apare la 1 Cron 23, 13, unde Aron este indmmat sa serveasca la 10cul prea
slant. In 39, 27 jertfelnicul (altaml sacrifieiilor) este numit loc prea sIant, "sfantul
sfintelor". Despre jertfelnic nu poate fi yorba aici. Profetul are in vedere templul ideal,
in cazul acesta se la lntemeierea bisericii sau este aici unicul caz cand
lui Mesia I se dii numele de "Sf'antul sfintilor". 'intr'un caz, in celalalt textul ramane
mesianic. Insa Templul este numit (cu articolul "ha"), iar aiei avem
notiunea lipsita de articol. Versetul 25 $i urmatoarele pledeaza pentm interpretarea din
urma. La Le 3, 5 Mariei i se pune in vedere ca dintr'insa se va Smnt-ul. Bazat pe
aceasta reaIitate, Teodoret sustine ca Sfiintul este Hristosl
55
. Precizari in privinta
ne da In eontinuare versetul25: "Sa sa intelegi: de la ie$irea cuvantului ca iara$i sa
154 Tarnavschi, Arheologia. p. 134.
155 Teodoret, op. cit., M.G., tom. 81, col. 1473.
110
Nicolae NEA GA
se zideasea Ierusalimul pana la Unsul, principeie, 62
. . ., 'd I" D . 1 era eonvms ill legatura cu pro ella e a er ,
iar vor fi zldlte <:antun Ie Zl U . ame nu -' 1" 70
'( . d''') . 29 10' dupa ee se vor 11l1p ml
11 ( tara va fi pustiitil poporul rob va fi 70 : am ,\" - fl Ia 'tul
de in Babilonia, va voi 'intoarce acasii"). In tin:? ce Iacea ca1cul ca sa a e s
celor 70 de ani, ingerul i-a comunicat ceva mult r::
a1
Important. . . rei de a-
cuvantului" este 0 invoire care are m vedere pentru .
cetatea diiramata, Ierusalimul. In acest moment, evrell sunt popor eu
o tara cueeriHi. Ei suporta toate unnarile impuse de un razboi
nu au voie sa fortifice eetatile distruse, eu atat mal put
m
a,t
am
. u
1" m ul .dintrc ei lor se 'induleesc, urmeaza. destmderea eele
p[rt
i
. Prin diferite ediete sau dec:ete, se fac ce mat.multe eonceSll. Patru
sunt edietele ee Ii 5e dau care ne pnvese m aeeasta d: :del. . ,
Intaiul este eel allui Cirus. Putin timp dupa tnumfa.la ill Babllon (53:' 1. Hr.),
Cirus ermite iudeilor sa se reintoarca in patrie. In eu
. p. . - d- d)' ctul de eliberare CI el dlspune totodata restltUlrea
religJOase Clrus nu numal ca a e . , ..'
odoarelor rapite de Nabucodonosor; daruiete pe iudei aur, argmt
materiale si-i invita 'in mod special a lua parte la zidirea easel
_. d- a' I'oa e 30000 se dedica cu tot sufletul zidirii casei DomnulUl. ese e mCI en e
numar e p p . , . ,-, t' 010
eu samarinenii ingreuneaza mult progresullucrarilor. Disperarea a pana ill r ae I
Indlt frunta$ii poporului renunta la a rnai eu
acest tim nu este yorba de 0 reconstruire a IerusabmulUl. .
E
zra 1 I prevede zidirea templului, dar el nu autOlizeaza intanrea cetat
ll

, , . . . ". d- , P . nare textul nostru n are m
prinnetezirea dmmurilor $1 ndlcarea ziduniol aramate. nn un ,
vedere edictul regelui Cirus. .' . ermite
AI doilea edict este eel allui Danus Hlstaspe (ef. Ezra 6, 3), P:1ll care se p. .
lucrarilor templului. Prin aeest edict, care est: 0, a
recedent se intreruperea mijloeita cu atata l?darjlr.e de COn:
Ulll
a
Edictul s'a dat la 520.ludeii, incurajati prin 1m Agheu
a duce la bun cladirea templului, eatre 6 ..
saerifieat pentm cultivarea pamantului pentru grlJa de tram.l :IIlllC, ca III a . '
templului, mai putea asuma alta NICI acest decret nu me 111
vedere alte luerari afara de cele dinjurul templulm. d ' t
At treilea edict se dl1 prin Artaxerxe I (Longimanul) (ef. Ezra 7, 1-2?), care a
iutre anii 465-424. Prin acesta, dat in anu1457 sau, dupa calculeleprof. V
, 458156 imparatul imparatilor" da voie ca tot cel ce dmtre cetat
enn

111 , " '. _ - " - cu Ezra la Ierusalnll.
fiind, pr
eo
l
i
sau levili din poporullm Israel, sa mearga , . , . "_
Monarhul insarcineaza in mod oficial pe Ezra sa viziteze pe cel III patne sa
1;6 Anu! ziLla mor!ii Domnu!ui, CcrnflU\i. 1928, p. 11.
Hristos in Vechiul Testament
111
raporteze despre indeplinirea eelor ordonate. Ezra mai avea menirea sa duea din partea
domnitorului diferite daruri, argint aUf, pe seama templului i se da, totodata, mana
libera in vederea organizarii sociale a poporului reintors din eu acest prilej,
imparatul anunta 0 multime de gratifieari. Astfel, face cunoscut ca "asupra preotilor,
1evitilor, ciintaretilor, portarilor ... bir sa nu se puna". Ceea ce s'a spus privitor la cele
doua decrete de mai 'inainte, se la aceasta. Nu se niei aici despre
construetia zidurilor Ierusalimului. Prof. V Gheorghiu, e drept, eonehide ca un popor
nu poate primi 0 organizare solida de stat tara sa aibA un ceotru sigur de gravitate
culturala na!ionaia, iar din cadrul acestei organizatii ar face parte zidirea zidurilor
Ierusalimului, invoire pe care trebuie s'o fi primit Ezra din partea regelui Artaxerxe I
Longimanul. Insa, in mod direct, nu se face pomenire despre dec ret, ci s'ar putea doar
deduce din Ezra 9,8.
Deeret direct se da in privinta aceasta abia in 445 de eatre rege. Barba!ii
iudei sositi din Susa in capitala Persiei, prezinta lui Neemia un raport detaliat asupra smri i
deplorabile in care se ami cetatea Ierusalirn: "zidurile sunt daramate porti1e sunt arse de
foc". Ca unul care a fost paharnieul curtii imperiale, Neemia avea mare trecere la'imparat.
El intervine la domnitor in favoarea patriei sale. Rezultatul interventiei lui Neemia a fost
edietul din 445. Acest firman cuprindea permisiunea lui de a eaiatori in Iudeea
a lua mas uri Ie necesare pentru ciadirea cetatii parin!ilor. Firmanul prevede totodata 0
recomandare catre Asaf, mai marele padurilor, care este indrumat a pune la dispozitia
iudeilor !emne pentru grinzi portio
Cu acest prilej, Neemia joaea un rol principal. El combate multimea de abuzuri
introduse in timp 'in mijlocul conationaliloqi alunga piedieile care s'au pus de-a curmezi;ml
acelora care au cu entuziasm reabilitarea societatii dupa ex il. Decretul din urma
cuprinde dispozitii privitor la edifiearea cem!ii Ierusalirn, dar, intrueat este numai 0 repetare
a celui dat la 458, se ia ea punet de plecare in ealculul saptamiinilor intaiul edict al lui
Artaxerxe I, deci anu1458. cuviintuiui coincide Cli anu1458.
In nagid" nu este articulat astfel traducerea verbala ar indica
pe un uns oarecare, nu pe Un suI tagaduit. De aceea, unii s'au gandit la Cirus, pe care
Isaia 45, III unsul Domnului. Dar numirea data lui Cirus este exceptionala, cata
vreme pentru Mesia numirea este proprie.
$apte sunt 7x7 ani = 49 ani, 62 sunt 62x7 ani = 434 ani. Cele 7x62
adunandu-se, obtinem 69 = 483 ani. Dupa 483 de ani urmeaza evenimentul profe!it.
Partea ultima a versetului 25 are in vedere lucrari in vederea refacerii cemtii, care in
urma intrigilor samaritene, progreseaza eu mari greutati intreruperi. Textul preeizeaza ca
este yorba despre "reehob" (m::pi:tEtX0C;, strada), piatll, loc liber "haru!" (groapa,
Aici LXX are (7tA.U'telU. strada) = zidul cel din jurimprejur. Prin "harut", tex tul masoretic
se la care inconjurau cetatea, diguri de aparare.
Versetul 26 anun!a ceva nou: "dupa cele 62 de Unsul va pieri, nu are
vina temp lui Ie va darama poporul unui principe i va veni prin
revarsare i pana la razboiul, pustiirea hotanlta".
112
Nicolae NEAGA
Pentru intelegerea lui, acest text trebuie illtregit cu viniL "Seter', care inseanma
reva.rsare, intelegalldu-se di un popor se revarsa ca un potop de ape peste cetatea sffinta ...
Dupa 62x7 = 434 ani, va pieri Unsul, Mesia, vina nu are. Moartea va avea lac
dupa trecerea celor 62, bineillteles plus cele 7 anterioare. Un alt eveniment prevestit
este dariimarea Ierusalim daramarea templului de aeolo. Moartea lui Mesia
premerge daramarii. Timpurile grele vor dura.
Moartea anunrata ill versetul 36 este detemlinata mai illdeaproape ill versetul 37. In
ultima va illcheia legamantul eel nou, eu cum Teodoret
157
,
iar ill mij locul adica dupa trei ani jumatate, prinjertfrrea lui sangeroasa, saerifieiile
Vechiului Testament Gertfe siingeroase prinoasele, adica ansamblul cultului) vor fi
abrogate (adueandu-se mielul nevinovat, adevaratajertta pentru pacatele lumii, Teodoret
I58
) .
Deci, de la 458illainte de Hristos pana la moartea lui Mesia sunt 70x7 ani = 490 ani,
sau, mai precis, 486 ani $i jumatate, intrudit in conformitate cu versetul27, moartea are
loc la mijloeul a 70-a, astfel ca din 490 extragem 0 jumatate de 3 ani
jumatate. Astlel, obtinem anu129 $ijum1Hate al erei cre$tine.
In interpretarea detaliilor s'au ivit 0 multime de diferende, dar in genere se admite
mesianitatea profetiei . In Noul Testament (Mt 24, 15; Me 13, 14; Lc 21,20) Mantuitorul
citeazii pe Daniel (9, 27) provoacape ascultatori sa fie cu bagare de seama la cuprinsul
profetic alloeului.
Citindu-se comentariile Sfintilor Parinti, se poate vedea aiei muita diversitate In
interpretarea textului, tara insa ca sa difere prea mult concluziile lor de ansamblu. Astfel,
Oligen 159, oeupalldu-se In comentariut sau la Matei de textul danielic, aplica expresia "Sffintul
Sflll!iIor" la Hristos tot FerieitulIerollinl
l60
, Teodoret
l61
, Clement Alexandtinup62, Chiril
al Ierusalimului
l63
, Eusebiu de Cezareea
l64
Srantul loan Hrisostoml
65

157 Teodoret, op. cit., M.G., t0111. 81, col. 148l.
15. Teodoret, op. cit. , M.G., t0111 . 8J , col. 148l.
m Origen, Km:u Ma-lt. M.G., tom. 13, col. 1658.
160 IerOllim: "Nu illcape indoialii cii eSle yorba despre sosirea lui Hristos, care a venit dupii 70 de
saptamani", CommellLarium ill Danielem, cap. IX, M.L., tom. 25, col. 542.
161 Teodoret: "GavriiJ a anuntat pe Hristos, pana la care, de la zidirea Ierusalimului, sunt 7+62 de
sapta111ani . in siiptiimana din unna a dat Noul Testament", 'Ilto).tv. 'de; 'tae; 'op. 'tou
D.av. M.G."tom. 81, col. 1476 148l.
i62 Clement: "In 7 siiptlimani s'a zidit templul, ... In 62 de saptamalli au avut ... iar Donmul
nostru Iislis Hristos venind, s'a plinit "viziunea" "profe\ia", SlIvl1latele, cartea I, M.G., tom. 8, co!.
856-857,
163 Chiril: "De la zidirea Ierusalimului pana la Hristos sunt 7+62= 69 saptamani de ani = 483 de
ani", Kathisis de Christo cam, XII, C0111. , M.G., tom. 33, col. 748.
16. Elisebiu: .,Cea mai limpede inainte vedere a Miintuitorullli", , EXXA. 'tcn. M.G., t0111. 20, col. 89.
165 Hri soslo111, cf. M.G., t0111. 56, col. 240.
Hristos in Vechiul Testament
113
" pamant se va noua. societate de oameni, imparatia lui Dumllezeu.
va fi cuprinzand toate popoarele din toate timpurile
ocunle pamantulU!. Caput el VIZlbll, Investit de Dumnezeu cu conducerea pentru
a popoareIor, este Mesia, care va fi Dunmezeu-om. Data aeestui eveniment
mondlal 0 fixeaza eu precizie profetul Daniel.



















Noul
Testament





Duhul Adevarului
Evanghelia dupa loan, cap. 14-16
"O.al/ O fJ.Bv
.0 Ill/fujJa aJ.1]Bda;,
oo1]Y7}<m uj.Jii; fl/ rfj aJ.1]Bla 1TiiOJ].
(loan 16, 13)
. Dintre cele patru Evanghelii, Evanghelia dupa loan acorda
o atentie deosebita unor teme teologice care sunt in strfmsa
legatura cu subiectul lucrarii noastre, precum: adevarul,
lui Dumnezeu, uni1'ea omului cu Dumnezeu etc.
Evanghelia dupa loan este poate cea mai importanta carte nou-
testamentara in cea ce comunicare omului cu
Dumnezeu la nivel ontologic, aratand ca omul ajunge la
lui Dumnezeu prin reala de slava Lui
9i ca aceasta aduce cu sine viata cea adevarata.
Am retinut din Evanghelia dupa loan textele referitoare la
fa.gaduinta trimiterii Sfantului Duh de catre Mantuitorul
Hristos, cup rinse in capitolele 14-16. Am facut aceasta nu numai
pentru ca aici se despre Sfantul Duh, ci mai ales pentru
ell - cum sper ca voi convinge pe cititor cu analiza acestor
{cxte - lucrarea Sfantului Duh apare a fi una prin excelenta
l!nnineutica, intr-un inteles specific.
Dupa prezentarea textelor in original in traducere
I'llmil neasci'l , vom contextul i?i vom face analiza acestor
{\ ' xl di n. pt' I'Hlwrli v;, I'f"llblcrnnticii ermineutice.
38
Pr . CONSTANTIN COMAN
Evanghelia dupa loan
14,16-17,25-26; 15, 26; 16, 6-15
14,16 Kuyw to IIci.'tEpa
KCtt &Uov IIapaKATltOv OWaEL uji'w,
'Lva \lE8'u\lwV d<; to aLwva n,
14,17 'to IIvEu\la 'aATl8ELa<;, 0
o KOO\lO<; ou bUvataL AapELv,
on ou 8EWPEL au'to ouoE YLVW
OKEL. 'Y\lEL<; YWWaKEtE auto, on
TIap'U\lLV \lEVEL Ka'L EV U\lLV EOtaL.
14,25 Taum AEAaATlKa ul.!'iv
TI'iP'U\lLV \lEVWV.
14 '0 OE IIap&KATltO<;, 'to IIVEUVO:
to "A YLOV , 0 TIE\l o/EL 0
EV ty 6VO\latL \lOU, EKELVO<;
u\lii<; mfvta Ka'L UTIO-
U\lii<; a ElTIov U[lLV EyW.
15.26 "Otav 'aSn b IIapaKATltO<; QV
EYW TIE[lo/W ul.!'iv TIapa tOU
IIatpo<;, to IIvEu[la aATl-
8ELa<; 0 TIapa tou IIatpo<; EK-
TIOpEUE'taL, EX{WO<;
1TEP'L EIlOu.
16,6 'AU'on muta AEAaATlKa
ul!1v AUTITl UIlWV
KapOLav
16,7 'AU'EYW TIjv Akyw
U\lLV, OUIlQlEPEL ul.!'iv 'Lva EYW
aTIEA8w. Eav yap aTIEA8w, b
IIapaKATlto<; OUK EAEUOE'taL TIPO<;
Ullii<;' Eav oE 1TOPEU8w, 1TE\lI\lW
autov 1TPO<; U[lii<;
16,8 Kat. EA8wv EKELVO<; tOV
KOOIlOV 1TEP'L IXllaptLa<; Ka'L 1TEP'L
liLKaLWOUVTl<; Ka'L TIEPL KpLOEWC;.
16,9 1TEPL IX[laptLa<; IlEV, on
1TLOtEuOUOLV d<; Ell.
16,10 TIEPL liLKaLOOuVTl<; liE, on
1TPO<; tOV IIatEpa u1Tayw KaL
oUKEn 8EWPEL'tE [lE.
14,16 $i Eu voi ruga pe Tatal $i alt
Mangaietor va va da voua ca sa
fie cu voi in veac,
14,17 Duhul Adevarului, pe Care
lumea nu po ate sa-L primeasca,
pentru ca nu-L, vede, nici
cunoa$te; voi 11 cunoa$ter, ca
ramane la voi $i in voi va fir
14,25 Pe acestea vi Ie-am spus fiind
Eu cu voi.
14,26 Dar Mangaietorul, Duhul
Stant, pe Care-L va trimite Tatal,
in numele Meu, Acela va va 1n-
vata to ate $i va va aduce aminte
toate cele ce v-am spus Eu.
15,26 lar dnd va veni Mangaieto-
rul, pe Care Eu II voi trimite
voua de la Tatal, Duhul Adeva-
rului, Care de la Tatal purcede,
Acela va marturisi despre Mine.
16,6 Ci, fiindea v-am spus acestea,
'intristarea a umplut inima
voastra.
16,7 Dar Eu va spun adevarul: Va
este de folos ca sa rna duc Eu.
Caci daca nu Ma voi duce,
Mangaietorul nu va veni la
iar daca Ma voi duce, II VOl
trimite la voi.
16,8 $i El, venind, va vadi lumea
de pacat $i de dreptate $i de
judecata.
16,9 De pacat, pentru ca ei nu
cred ill Mine;
16,10 De dreptate, pentru dl Ma
duc la Tatal Meu $i nu Ma vep
mai vedea;
ERMINIA DUHULUI
39
16.lJ TIEpt 6E KPLOEWC;, Otl. 6
a.PXwv tou KOOIlOU toutoU
KEKPL taL.
16.12 "En TIoUCt 'EXW ujiiv AEYELV,
aU'ou bUvaa8E paata(ELV a.pn.
16,13 "O'tav liE U8n EKElVO<;, to
IIvEulla t1)<; aATl8ELac;,
uj..lii<; EV . tn aATl8ELa TIiion. ou yap
acp 'EaUtOu, aU:ooa
aKOUOEL Ka'L ta
Ef,XO\lEVa avaYYEAEl U[lLV
I ,14 EKELVO<; EIlE on EK
tOu EIlOU KaL avaYYEAEl

I .15 mfvta ooa EXEL b E[la
EOtL' lila toutO ELTIOV on EK tou
ElloU Kat. avaYYEAEL UIlLV.
Contextul
16,11 $i de judecata, pentru ca
stapanitorul acestei lumi a fost
.
16,12 Inca multe am a va spune,
dar acum nu puteti sa Ie purtati.
16,13 lar cand va veni Acela,
Duhul Adevarului, va va cala-
uzi la tot adevarul; caci nu va
vorbi de la Sine, ci cate va auzi
va vorbi $i cele viitoare va va
vesti.
16,14 Acela Ma va slavi, pentru ca
din al Meu va lua $i va va vesti.
16,15 Toate cate are Tatal ale Mele
sunt; de aceea am zis ca din al
Meu ia $i va veste$te voua.
Textele care ne intereseaza in prezenta antologie ermineu-
tid i sunt inc1use in cea de-a doua parte a Evangheliei dupa loan,
ca re cuprinde capitolele 13-20 (21). Este relevant pentrustudiul
de [ata sa mentionam ca unitatea textuala (cap. 14-16) din care
fac prop use spre analiza este dominata de atmos-
fera Mantuitorului Hristos de ucenicii Sai. Cu pupn
J'118 inte de prinderea Sa $i de patimi, Mantuitorul Hristos tine sa
fie Impreuna cu ucenicii Sai, sa manance cu ei ultima cina $i sa
Ic spulla lucruri extrem de importante, dictate de momentul des-
$i de gravitatea evenimentelor ce vor urma, incepand cu
lr;'idarea lui luda. Iar fnainte de sarbiitoarea Patilor, tiind Iisus ea
/I t cras'Ll l Lui, ca sa treaca din lumea aceasta la Tatal, iubind pe ai
.... /ii eei rlin /ulne, pana la sfal'it i-a iubit. Si flcandu-se Cina, i diavo-
/1I!lilIIUJl1d dinainte fn inima lui Iuda,fiullui Simon Iscal'ioteanul ... ,
( '/1 1;11-1, militia (13, 1-2). Gesturile de maxima importanta pe care
h' M{ll1tuitol' ulla aceasta ultima Intalnire cu ucenicii (vezi
picinnrclor L1 ' cnici lor), ca $i cuvintele Sale (concentrate
40 Pr. CONSTANTIN COMAN
pe porunca cea noua a iubirii), exprima testamentar esenta Evan-
gheliei Sale. Sfantul loan Evanghelistul consernneaza un lung
cuprinzator cuvant de dimas bun al Mantuitorului catre uceni-
cii Sai (cap.14-16). Este yorba de 0 unitate textuala distincta, care
face evidente intentiile Sfantului Evanghelist3
2
privitoare la fun-
ctia acesteia in planul general al Evangheliei.
Cum era de at'teptat, 0 parte importanta a cuvantului are un
scop consolator pentru ucenici, care aveau sa ramana singuri,
fara Invatatorullor, illtr-o lurne complet ostila ( .. . de vii uriite pe
voi lumea, sii titi ea pe Mine mai fnainte de voi M-a urat - IS, 18; ...
daea M-au prigonit pe Mine i pe voi vii vor prigoni - IS, 20; ... va
vor seoate din sinagogi; ba ehiar vine eeasul eand tot eel ee va va ueide
sa ereada eii-I aduee fnehinare lui Dumnezeu -16, 2 .. . voi veti plange i
va veti tangui, iar lumea se va bueura ... voi va ve{i fntrista ... - 16,20).
Mantuitorul preilltampina 0 situatie care era de aceea
a tulburarii ucenicilor In fata despartirii a evenimentelor care
aveau sa se deruleze ill viitorul imediat, descoperindu-Ie sem-
nele bune ce se vor intampla cu ei. In acest context, Mantuitorul
Ie spune, pe de 0 parte ca plecarea Sa la Tatal nu echivaleaza cu
parasirea ucenicilor, ci va fi una foarte benefica folositoare
pentru ei ... ( .. . sa nu se tulbure inima voastra ... Ma due sii vii pre-
giitese loe ... pentru ea aeolo unde sunt Eu sa fiti i voi. .. -14,2-3; nu
32 Toti comentatorii considera acest fragment unitar din punet de vedere al
continutului 9i mai ales al functionalitatii pe care i-o confera Sfantul Evanghe-
list in iconomia de ansamblu a celei de a patra Evanghelii. C. H. Dodd ia
impreuna cap.13-17 (include gi rugaciunea arhiereasca din cap.17) 9i Ie
intituleaza The Farewell Discollrses (op.cit., p.390). In Dictionarul biblic, redactat
sub coordonarea lui J.D. Douglas, (trad. rom. La Editura Cartea Cregtina, Ora-
dea, 1995 aceeagi unitate textuala (cap.13-17) este intitulata Revelatia lui fisus
catre ucenicii Sai, in contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulata
Revela/ia lui Iisus catre lume (cap.1-12) 9i impartita in trei parti; a. Cina Domnu-
lui (13, 1-30); b. CuviintaTile de Tamas bun (13,31 -16, 33); c. Rugaciunea lui Iisus
pentTtl ucenici (17, 1-26). Helmut Koester, intr-o foarte recenta lucrare a sa,
Introduction to the New Testament, volume 2, History and literature of early chris-
tianity, New York-Berlin, 2000, p.194, include unitatea textuala care ne preocu-
pa in partea a doua a Evangheliei (cap. 11, 55 - 19, 42, The Revelation to the
disciples), impartind-o in doua parF: cap. 13, 1. - 14, 31, Last meal and original
farewell discourse; cap. 15, 1 - 16, 33, Second draft of farewell discourse.
ERMINIA DUHULUI
41
vii voi liisa orfani; voi veni la voi ... -14, 18:) lar, pe de alta parte, Ie
ca nu-i va las a de fapt singuri, ci Ie va trimite un alt
Mangaietor.
AI;;a cum se illtampla cu alte teme ale discursului de ra-
mas bun
33
, Mantuitorul revine asupra temei trimiterii unui alt
Mangaietor de mai multe ori pe parcursul acestui cuvant al Si:iu
(14, 15-17; 14,25-26; IS, 26-27; 16,7-15) de fiecare data adaugand
informatii In plus legate mai ales de lucrarea MangaietoruluP4.
Mantuitorul Hristos, cu putin illainte de patimile
Sale de illcheierea activitatii sale publice, Ie uce-
nicilor ca Ie va trimite un alt Mangaietor, care sa fie cu ei sa Ie
of ere nu numai mangaiere, ci 0 serie illtreaga de daruri sau
puteri, care Ii vor face capabili sa faca fata ostilitatii lumii mai
ales, sa propovaduiasca cu putere eficienta Evanghelia. Acest
Mangaietor este Duhul Sfant, cea de a treia Persoana a Sfintei
Treimi, pe care Mantuitorul Hristos n numet'te ill mod explicit In
acest context (14, 26: Dar Mangaietorul, Duhul Sfant...) a carui
prezenta fusese sernnalata cu deosebire la Botezul Dornnului
(Joan I, 32-33: Peste Care vei vedea Duhul eoborandu-Se i riima-
nand peste EI, Aeela este eel ee boteazii eu Duh Sfant) despre care
Mantuitorul Hristos vorbise ill alte randuri. Nu exista nici 0
tndoiala asupra faptului ca Sfantu! Evanghelist loan, la momen-
tul scrierii Evangheliei sale, vorbet'te deja ill deplina
de cauza referitor la Duhul Sfant. Intre desele comentarii perso-
nale pe care acesta Ie insereaza ill cuvantarile Mantuitorului
Hristos se numara unul prin care exprima aceasta certitudine:
far aeeasta ( .. . rauri de apii vie vor eurge din panteeele lui ... ) a zis-o
:1;) Cnracteristica a stilului Sfantului Evanghelist loan, aceasta prezentare in
a diferitelor teme abordate este identificata in mai toate discursurile
Mf't ntuitorului in forma prezentata de Evanghelia a patra. Este un element
,'nrc face ca textul continutul Evangheliei sa fie mai greu de analizat gi de
1Il<!Jl10rnt, dar contribuie substantialia caracterul viu gi dinamic al stilului.
;II V. Tsakonas considera ea este yorba de cinci cuvinte ale Mantuitorului
Duhlll-M:lngflictorul, impartind in doua fragmentul din capitolul 16:
l, riJllll pnrt(.! vCI'Hctclc 7-11 a doua versetele 12-15. Vezi TOttKOva. 'H
l!r/ II IIII'(itt!"Vfrtlll tiu>n:ntm:),[a: roD Eixt:YYfAU7rOf) 1wawov, (fnvi'itatura despre
111111111 M.1I1S') i,'lpl P" /'t." '/, ' /1 1'1111'11 I:VllIlglldic) 'gil 1978, p.136-137.
42
Pr, CONSTANTIN COMAN
despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred In El. Caci
fnca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus Inca nu fusese preaslavit
(loan 7, 39). Afirmatia Sfantului loan este in deplin consens cu
fagaduinta Mantuitorului Hristos privind trimiterea Mangaieto-
rului cu Implinirea acestei fagaduinte, consemnata de cartea
Faptele Apostolilor (cap.2).
Anticipand analiza pe care 0 vom aplica aces tor texte din
perspectiva temei prezentei lucrari, vom remarca faptul ca Man-
gaietorul fagaduit Apostolilor de Mantuitorul este numit aici,
caracteristic, Duhill Adeviirului de trei ori (loan 14, 17; IS, 26; 16, 13),
ceea ce trimite la functia fundamentala ermineutica a Duhului
,
Sfant. Vom detalia acest aspect putin mai jos. Fara sa pe
terenul discursului teologic dogmatic, vom retine la 0 prima
lectura a textelor luate in discutie 0 foarte dara expunere a rela-
tiilor dintre Tatal, Fiul Sfantul Duh, ceea ce in termeni dog-
matici numim relatii intratrinitare. In afirmatii repetate dar
, ,
diferite apare exprimata unitatea dintre cele trei Persoane ale
Sfintei Treimi faptul ca in Iucrarea uneia dintre Acestea sunt
prezente celelalte doua, este particularizata contributia
specifica a fiediruia. Astfel, putem enumera urmatoarele situa}ii
descoperite de discursul Mantuitorului Hristos, In ceea ce
relatiile intratreimice venirea Mangaietorului:
a, Duhul Sfant este dat de Tata! Apostolilor in urma
rugamintii Fiului (14, 16);
b. Duhul stant va fi trimis de Tatalin numele Fiului (14,
26);
c, Mangaietorul va fi trimis de Fiul de la Tatal, din care
purcede (IS, 26);
d. Duhul Sfant va veni trimis de Fiul Apostolilor, Intru-
cat i numai dupa ce Fiul Se duce la Tatal (16, 7).
In acelai sens putem mentiona cuvintele Mantuitorului
Hristos care vorbesc despre lucrarea Duhului Sfant. Aceasta este
in stransa legatudi i in. continuarea fireasca a Iucrarii Fiului, ba
mai mult, chiar neseparata de lucrarea Mantuitorului, lucrarea
amandurora este,Ia randul ei in legatura cu cea a TataIui:
ERMINIA DUHULUI 43
a. Duhul Sfant ii va invata pe ucenici toate Ie va aduce
aminte de toate cele despre care le-a vorbit Iisus aces-
tora (14,26);
b. Duhul va marturisi des pre Fiul (IS, 26);
c, Duhul Sfant care va calauzi pe ucenici la tot adevarul,
nu va vorbi de la Sine, ci din ceea ce este al Fiului va
lua, va vesti, de fapt, din ceea ce este comun Tatalui
FiuIui, pentru di toate cele ce are Tata! sunt ale
Fiului (16, 13-15).
Este, de fapt; despre 0 impreuna-Iucrare care decur-
ge firesc din starea de impreuna-salaluire a tuturor in fiecare
dintre cele trei Persoane treimice,stare pe care 0
Mantuitorul in termeni foarte dari, cel putin in ceea ce priver;;te
pe Tatal r;;i pe Fiul: Credeti Mie ca Eu sunt fntru Tatiil Tatal fntru
Mine (14, 11). Ar;;adar, Cei doi sunt una atat in Tatal, cat r;;i in
FiuI. nu spune in mod expres acelar;;i lucru r;;i despre Duhul,
llnitatea Acestuia cu Tatal cu Fiul este presupusa de muIte
dintre afirmatiile cuprinse in textele noastre, Vezi: purcederea
de la Tata! (15, 26); faptul ca nu va vorbi de la Sine ci din cele pe
Ctlre Ie aude de la Fiul - auzirea aceasta trimite tot la 0 vecina-
tate-intimitate foarte stransa (16, 13); faptul ca Duhul va vesti
din lucrurile comune Tatalui i Fiului (16, 15) trimite din nou la
unitatea celor trei Persoane dumnezeier;;ti, care nu poate fi inte-
ll!lIstl dec at in termenii exprimati de Mantuitorul, adidi ai im-
I celor trei in fiecare din.tre Persoanele treimice
In pnrte
35
,
1n acelai context, Mantuitorul vorbete despre faptul ca, in
;l1 l1llnitc conditii, foarte concrete, Apostolii inr;;ir;;i pot r;;i vor
i1j'lInryc lntr-o cu Tatal, cu Fiul i cu Duhul Sfant asemana-
() I ,..
lllml! ell aceea dintre Persoanele dumnezeieti: In ziua aceea vet
i
en Eu sunt fntru Tatiil Meu i voi In Mine i Eu In voi (14,
;IJ l} " , /)ncn Mif iu.bete cineva, va pazi cuvantul Meu, Tatiil Meu fl
(Iii luI!;, V O/,Il veni la el vom face la el (14, 23). Conditiile
", I' , rlllwl .. 1 ) Ullli[rll Sti'i nil o(1c numc;;; te relntie "interioritate reciproca"
(V,.;t, l ll oln 1(,'/1. dill !-j l. 'hirll 01 I\lcxnndrici, COlll cJll(lriu la EvtlHghelia dupii loan,
I ' Ht1.l),
44 Pro CONSTANTIN COMAN
despre care vorbeam sunt cele care privesc implinirea porunci-
lor lui Hristos, pazirea cuvantului Sau, ceea ce se traduce prin
starea de iubire fata de El. Iubirea este, calea, suportul
continutul starii de a starii de unire dintre
Persoanele dar dintre Durnnezeu oameni.
Dadi este sa retinem ideile principale ale fragmentelor care
se refer a Ia fagaduinta trimiterii Sfantului Duh, prima dintre
acestea este Iegata de rolul consolator, incurajator al fagaduintei
trirniterii Duhului Sfant in, conditiile in care Apostolii se con-
frunta cu despartirea de Invatatorul lor. Cel mai important
lucru pe care trebuia sa-l afle ucenicii este acela ca, de fapt, prin
plecarea Mantuitorului, ei nu vor ramane singuri. El pleaca
intr-un anume fel (!) de la ei la Tatal, dar Ie va trimite pe Duhul
Sfant, adica un alt Mangaietor. Prezenta Duhului alaturi de ei
nu va mai fi una trecatoare, cum Ii s-a parut a fi cea a
Mantuitorului Hristos, ci va fi pana la veacurilor: ... aIt
Mangaietor va va da voua ea sa fie eu voi fn veae, (14, 16). Va ramane
la voi (14, 17) - ii asigura Mantuitorulin replica la faptul ca El
pleaca de la ei. $i inca un amanunt, extrem de semnificativ, asu-
pra caruia vom reveni: acela ca modul de prezenta al Duhului
va fi diferit de cel de pana atunci al Fiului: Duhul va fi fn ei (14,
17), adica inUiuntrullor, nu va mai fi yorba de 0 prezenta exte-
rioara sau alaturata cum fusese prezenta Mantuitorului Hristos
pana la Inaltarea la cer. 0 data cu pogorarea Duhului impre-
una cu Duhul, Hristos va fi prezent El pana la
veacurilor (Matei 28, 20). Modul prezentei Sale va fi insa diferit
de cel din timpul prezentei Sale Ca Duhul, Hristos
va fi fn ei, inlauntrullor.
Aceasta e 0 prima idee central a a discursului Mantuitorului
despre fagaduinta trimiterea altui Mangaietor, revelatoare
pentru continutul lucrarii Duhului Sfant: cel mai important as-
pect este acela ca ei nu vor ramane singuri, ci vor beneficia de
prezenta permanenta a altui Mangaietor - inea de 0 prezenta
mult mai apropiata mai accesibila, din moment ce Ie va fi laun-
trica - bineinteles, de tot ceea ce decurge din aceasta prezenta,
ERMINIA DUHULUI 45
intai de to ate mangaiere incurajare intr-o lume ostila lor lui
Dumnezeu.
o a doua idee principala dezvoltata in aceste fragmente, pe
care Ie abordam unitar, este aceea care direct studiul
nostru de fata. Este yorba de functia ermineutica a Duhului,
care, ne sunt prezentate de Mantuitorul in
acest context, va fi lucrarea fundarnentala a Duhului. Prin
functia errnineutica intelegem lucrarea prin care Duhul Sfant ii
va ajuta pe Apostoli sa inteleaga tainele despre
care in parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul
Ie va descoperi acestora.
Vom trece in revista aici numai cuvintele prin care Mantu-
itorul Hristos indica sau despre ceea ce noi am nurnit
functia errnineutica a Duhului Sfant:
'a. caracterizarea Duhului ca Mangtiietor (14, 16-26; 15,26;
16, 7), cum yom vedea trirnite implicit la lucrarea
lui errnineutica;
b. caracterizarea Duhului ca Duh al Adevarului de trei ori
in textele studiate (14, 17; 15,26; 16, 13) trimite evident
la lucrarea a Acestuia. Cea mai elementa-
ra intelegere a acestei sintagme este aceea conform
direia Duhul este cel care exprima sau face cunoscut
Adevarul. Vom reveni in detaliu asupra acestei teme;
e. Aeela va va fnvata toate va va aduee aminte despre toate
eele ce v-am spus Eu (14,26);
d. Aeela va marturisi despre Mine (15, 26). Marturisirea sau
marturia despre Hristos a Duhului implica actul expli-
citarii $i al intelegerii corecte complete a persoanei
lucrarii Acestuia;
C. $i El, venind, va vadi lumea de pacat de dreptate de
judecata (16, 8). A vadi insearnna a face evident, deci in-
teligibil, accesibil oricui sau macar unora dintre oameni;
I Tar dind va veni Aeela, Duhul Adevarului, va va calCiuzi la
tot ndevarul (16, 13). Fraza este rostita de Mantuitorul in
c01Hpletarea afirmapei conform careia mai are multe
d\' SpitS ll Cl!l1i ' ilor, dar nu Ie pot purta. Duhul
46 Pro CONSTANTIN COMAN
va fi cel care va completa lucrarea Mantuitorului de
descoperire;
g. . . . cate va auzi va vorbi cele viitoare va va vesti (16, 14).
Vestirea celor viitoare este una dintre lucrarile Duhului,
care presupune, concomitent, inlesnirea intelegerii
celor vestite, cum vom vedea.
$i numai din aceasta prezentare schematic a, inainte chiar
de analiza in detaliu a informatiilor cuprinse de aceste texte, re-
iese di functia ermineutica a Duhului Sfant constituie 0 lucrare
esentiala a Acestuia, conform celor spuse despre El de Mantui-
torul Hristos consemnate de Sfantul Evanghelist loan.
Exegeza textelor
Textulm care se penh'u prima data de trimiterea
Mangaietorului este la cap. 14, 15-17: De Ma iubiti, pazifi porun-
cile Mele. $i Eu voi ruga pe Tatai aIt Miingiiietor va va da voua ca
sa fie cu voi fn veac, Duhul Adevaruiui, pe Care lumea nu poate sa-L
primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L voi ii
ca ramiine ia voi i fn voi va fi!
opri pentru mceput asupra calificativului Miingiiieto-
rui, (TTapaKJ.17mr;) cu care II aici Mantuitorul pe Duhul
Sfant care va fi cel mai des folosit m textele noastre la adresa
Duhului Sfant (14, 16-26; 15, 26; 16, 7). receptat ca un cali-
ficativ exclusiv sau cel putin specific Duhului, textul nostru ni-l
prezinta ca fiind comun Mantuitorului Hristos. Duhul Sfant
este un aU Mangaietor, prin raportare desigur la Hristos, El
un Mangaietor
36
. De altfel, tot intr-un text al Sfantului loan (1
loan 2, 1) este numit Miingaietor Mfmtuitorul Hristos
37

36 Ked. aAAov ITapaKATj'tOv OWGEl U!ltv' 't01YtEG'tLV, , AAAov EIll:: (adidi Altul ea
Mine). Sf. loan Gunt de Aur, Comentariu la loan, PG 59.403.54 "Evident ca loan
II considera pe Iisus ca fiind un Mangaietor (Helper), a carui lucrare va fi con-
tinuata de un altul care va fi trimis." Newman, Nida, op.cit., p.466.
37 De data aceasta traducerea romaneasdl reda cuvantul grecesc rra:pKA.l)ro,
prin mijlocitor, optand pentru unul din sensurile lui care se potriveg\"e mai bine
contextului, acela de rugator sau mijlocitor catre Tatal pentrll en'>;, 1 i Iii .
ERMINIA DUHULUI
47
Mangaietorul prin excelenta va fi Duhul Sfant, cum reiese
din celelalte trei referiri, in care termenul este articulat (0 TTapaKJ.r},ror;
- Miingiiietorul). Acest lucru se poate traduce prin aceea ca lu-
crarea de mangaiere, savar:;;ita de Mantuitorul Hristos,
va gasi in.tregirea in lucrarea Duhului Sfant.
Nu intamplator subliniem acest aspect, ci pentru ca ilustreaza
cat de stransa este lucrarea Duhului cu cea a Fiului, lucrare co-
muna
38
, cum se va vedea, in ceea ce alte aspecte
ale sale. Ce mseamna, de fapt, Miingiiietor? Originalul TTapaKA.17mr;
este foarte greu de tradus exact3
9
Sensul primar m limba greaca
veche era acela de avocat, asistent iegal
4o
. Sensul pe care-l presu-
pune contextul de fata ne trimite sa-L intelegem pe Miingiiietor
ca pe cineva care va fi alaturi de Apostoli din partea lui
Dumnezeu, din partea Tatalui, spre a Ie oferi mangaiere intr-o
lume ostila, in conditiile despartirii lui Hristos de ei. Sfantul
loan Gura de Aur de parere Mantuitorul II con-
tinuu Mangaietor in dialogul cu ucenicii din pricina necazurilor
permanente la care erau
,,11 numegte pe Duh alt Miingiiietor, nu ca pe unul ce lucreaza altceva decat
ceea ce lucreaza EI in SfinW' (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghe/ia
dllpii loan, p.879).
39 Toate editiile romanegti ortodoxe traduc prin Miingiiietor, incepi\nd cu cea de la
1688 pana la cea a Arhiepiscopului Bartolomeu. Traduceri de in
limbi de precum Biblia de la Ierusalim TOB pastreaza cuvantul
original ParacIet, recunoscand neputinta de a-I traduce cu exactitate printr-un
j:ingur cuvant. La fel gi Barrett in comentariul sau, vezi p.461. AIte traduceri
propun: Ajutator (Helper), Avocat (in sensul de mijlocitor, aparator), Aparator
(vezi traduce rea romaneasca semnata de preotul catolic dr. Emil Pascal),
.'If/ill/.itor etc.
'111 Vezi C.K.Barrett, op.cit., p.462; V.Tsakonas, op.cit., p.184. Termenul ca atare
lip:;e:;;te din Septuaginta gi nu are corespondent nici in limbile ebraica gi ara-
maid \. Literatura greaca aeest termen pentru a indica pe cineva care
, 'i ,l, ' cbcmat ill ajlltor la judecata sau la tribunal, deci cu sens juridic. Etimo-
hl) ',i ', lcnnenul vine de la verbulTTaplXKIXAELV, care inseamna a chema pe cineva
il l OIiu lol', i1 chCI11i1 pc cineva pentru ceva anume, a indemna, a incl1raja, a
"l'o"soln.
II 2: ,wr x(10) <; II a.pa KAI1T.OV KaAEI, Ola 't6'tE Sf.
I" ,)" l ; ,11', ti, ' 1\\11' , n llll('/I{lIr;11 III EVIlIIgildia rlupii [oal'l, PG59.407.42. tn aceJagi
1. 0' 11 '1 1': iI, ' 1'0 ' 1'\'1' /"11 I," "I ' ]"': l'inli'l(' DlIl11ilru "Duhul compJeteaz1\
48 Pro CONSTANTIN COMAN
Desigur, sensu1 mangaierii nu poate fi unul echivalent unei
simple consoHiri. $i aici lucrurile se articuleaza cu tema lucrarii
noastre. Teodor de Mopsuestia spune ca Sfantul EvangheIist spu-
ne "un alt Mangaietor" in loc de "un alt invatator"42. Cel mai
important aspect al mangaierii venite din partea Duhului - sau,
mai exact spus, cauza principal a a mangaierii - va fi deplina cu-
realizatii de Duhul in sufletul ucenicilor a faptului ca
plecarea Fiului echivaleaza numai cu 0 schimbare a modului de
prezenta i, departe de a insemna 0 absenta, va fi chiar 0 pre-
zenta intr-o masura mai mare.
43
Prin Duhul care Se va pogor!
peste Apostoli, Fiul Insui va fi prezent la modul concret i mult
mai apropiat de ApostoIi, din moment ce aceasta prezenta va fi
una launtrica. "Duhul completeaza mangaierea pe care ne-o
aduce Fiul, ca izvor al ca vom fi frati ai Lui pentru
eternitate."44 Cea mai importanta i cea mai reala mangaiere a
Apostolilor va vern din cunoaterea realitatilor fundamentale
privitoare 1a existenta i la lume
45
, intelegand in felul acesta ca
necazurile venite din partea lumii sunt mult mai putin impor-
tante comparativ cu binefacerile (mangiherea) determinate de
prezenta permanenta a Fiului i a Duhului nu numai alaturi de
ei, ci in interiorullor. Aceasta erminie, aparent nefondata de text,
este sus}inuta i de faptul ca in toate cazurile in care Sfantul
Evanghelist invoca titlul pnevmatologic Mangaietorul, acesta este
mangaierea pe care ne-o aduce Fiu!., . Ei ne mangaie in necazurile gi insatisfac-
tiile pe care ni Ie procura lumea" (Nota 1675 in Sf. Chiril al Alexandriei, Co-
mentariu Ia Evanghelia dupii loan, p.882).
42 In johannem, PC 66, 77 A.
43 "This divine activity on earth will not cease when He goes to the Father. It
will continue in those who believe in Him, and continue on an even greater
scale, since He will act in answer to their prayer, and through Him the Spirit
will be with them and in them." (C.H.Dodd, The Interpretation of the Forth
Gospel, p.404)
44 Pro Prof. Dumitru Staniloae, nota 1675 in Sf. Chiril al Alexandriei, Comen-
tariu la Evanghelia dupii loan, p.882.
45 Dupa unii exegeti, sensullui llapaKA.1]TO' deriva din rrapaKaA.8V, rrapaKA.1](JI"
care in Noul Testament se refera la predica profetica (Fapte 2, 40; 1
Cor. 14, 3) cu sensul concret de a indemna staruitor la ceva . Vezi C.K.Barrett,
op.cit, p.462.
ERMINIA DUHULUI
49
inso}it de celalalt titlu Duhul Adeviirului, care are de fiecare data
o functie expIicativa fata de Mangaietorul (14, 16-17; 15,26; 16,
13)46. Este elar, in acelai timp, ca nu avem de-a face cu 0 cu-
noatere teoretidi, informativa, ci cu una nemijlocita, realizata
la rrivelul simtirii, al trairii, al experientei. Mangaierea adusa de
Duhul Sfant decurge din faptul ca Acesta Ii face pe Apostoli
partai realitatilor dumnezeieti. Impartaindu-li-Se Duhul, prin
Acesta Ii Se impartaete i Fiul, iar prin cei doi, via}a Sfintei
Treimi, intruca,t Acetia sunt de la Tatal. Ucenicii fac experienta
nemijlocita a vietii dumnezeieti, care echivaleaza cu cunoate-
rea adevarului deplin.
Aceste aspecte foarte importante pentru functia ermineu-
tiea a Duhului Sfant sunt surprinse de Parintele Staniloae intr-o
nota substantiala la ComentariuI Sfantului Chiril la Evanghelia
dupa Ioan
47
. Vom cita in intregime aceasta nota, punctand, dupa
putinta, aspectele care ne intereseaza in prezentul studiu. Mai
intai este subliniata unitatea de viata i lucrare dintre Persoane-
Ie Sfintei Treimi i faptul ca aceasta unitate se manifesta i ico-
nomic, adiea in intreaga ieonomie dumnezeiasca de restaurare a
omului: ,,lntre Fiul i Duhul este 0 legatura speciala, pentru ca
sunt Amandoi din Tatal. Duhu1 purcede din Tatal peste Fiul i
Amandoi implinesc tm rol comun in indreptarea i indumne-
zeirea omului. Nici Hristos nici Duhul nu Se afla i nu lucreaza
Unul fara Altul in om. De aceea se vorbete despre amandoi in
mod unit, sau, vorbindu-se despre Unul, se vorbete totodata i
despre Celalalt. Aceasta pentru ca, in viata Treimit Duhul, pro-
venind din Tatal, Se saIaluiete in Fiul, i FiuI, avand in Sine pe
Duhul, privete cu iubire la TataL Fiul, fiind chipul Tatalui, gan-
dul ontologie al Tatalui despre Sine, Duhul este suflarea sau
simtirea iubitoare a Tatalui, indreptata spre chipul Sau, i ras-
P
llnsul simtirii iubitoare a Fiului fata de Tatal". Omul devine
, ,
p':ir ta la aceasta viata a Sfintei Treimi prin aceea ca Fiul i Se
'110 Erminia scs.izenzii nceasta stransa legatura dintre cele doua titluri:
111.1 ri LlJ lrLmile pu i)uhlll Adevilrului, pe cme 11 Mangaietorul, gi
'1'111.. 111. lril.nil .' ( ' II (IJid ill1 reI Orb, BEnE>::, 49,232,35).
,1'1 1\1, ,101 I, ,/ ' , 1\. : ;r. ( 'hli 1\ ,i1 1\ i< " oIllIll"I"i, ( 'o/llt'/llilriliitl Eval/.slrclia dUfJii lonn, p.882.
50
Pro CONSTANTIN COMAN
imparta1}e1}te in Duhul: "Cu aceasta simtire iubitoare a Tatalui
fata de Fiul 1}i a Fiului fata de Tatal, vine Hristos 1}i in noi. A-
ceasta ne arata ca 1}i in Dumnezeu viata spirituala nu este numai
gandire, ci 1}i simtire. $i aceasta are loc 1}i in om". Prezenta Du-
hului aduce cu sine descoperirea adevarului nu numai la nive-
luI minti, ci mai ales la nivelul simtirii, aa inc at omul va cu-
noa1}te adevarul traindu-l nemijlocit, prin intermediul propriei
experiente: "Duhul este Duhul Adevarului ca revelatie a Fiintei,
ca chip al ei. Dar in noi, Fiullui Dumnezeu intrupat nu ne da
numai cunotinta ca lumea. aceasta nu este totul i ca Dumnezeu
nu este 0 Persoana lipsita de iubire, ci vine 1}i ne daruiete i
simtirea Sa ca Adevar real, ce depaete lumea aceasta nedepli-
na 1}i mizeriile ei" - iata aici felul in care Parintele Dumitru
Staniloae identifica functia mangaietoare a Duhului cu cea er-
mineutica, aratand ca mangaierea reala vine din cunoa1}terea
reaLl a adevarului nu numai la nivelul mintii, ci mai ales la ni-
velul simtirii, deci prin experienta nemijlocita. "Prin Duhul, ca
simtire adusa in noi de Fiul, simtim pe Fiul ca Fiu iubitor al
Tatalui 1}i ca Frate iubitor al nostru, ca Cel ce ne da multumiri
superioare i ne asigura de ve1}nicia no astra. De aceea Duhul
completeaza mangaierea pe care ne-o aduce Fiul ca izvor al cu-
110$tintei ca yom fi frati ai Lui pentru eternitate. Noi simtim
prin Duhul iubil'ea Tatalui 1}i a Fiului. De aceea este alt Man-
gaietor sau impreuna-Mangaietor cu Fiul.Ei ne mangaie in ne-
cazurile 1}i in insatisfactiile pe care ni Ie procura lumea. Ne dau
o mangaiere superioara, spirituala. Ne ajuta sa ne ridicam peste
placerile trecatoare i aducatoare de necazuri ale lumii. Ne fac
lumea creata de Dumnezeu-Cuvantul transparenta i mijloc de
a ne manifesta iubirea spirituala fata de Dumnezeu i oameni.
Ne aduc bucurii duhovnice1}ti, vederi duhovnice1}ti, ne fac oa-
meni duhovniceti" Functia revelatorie i ermineutica a Duhului
care vizeaza capacitatea omului de a vedea 1}i a simti adevarul,
nu numai de a-I intelege cu mintea, este exprimata cu foarte
mare claritate: "Duhul ne face sa vedem i sa iubim Adevarul
real, superior lumii, lume care este numai 0 umbra a adevaru-
lui. Apoi, prin Duhul ne mangaiem, pentru ca prin El ne iertam,
ERMINIA DUHULUI 51
deci ne iubim, prin EI ne sfintim, adica luam puterea de a nu ne
lipi prin pacat de lumea aceasta". In final, functia ermineutica
este prezentata, aa cum vedem, ca nefiind separata de functia
sacramentala a Duhului. Mangaierea este adusa de adevarata
cuno1}tinta, iar Duhul este numit Mangaietor pentru ca este Cel
care aduce oamenilor aceasta cunotinta, 0 cunotinta dobandi-
ta prin simtire.
Nu putem rezista adancirii pe care 0 realizeaza Parintele
SUiniloae. In consecinta, citam inca 0 nota, care aduce 1}i mai
,
l11ulta lumina in aceasta functie ermineutica legata de cea man-
gaietoare a Duhului. Func}ia ermineutidi a Duhului nu se limi-
teaza la cunoaterea realitatilor dumnezeie1}ti, ci se extinde i
nsupra cunoaterii adevarate i, deci, a intelegerii corecte a lu-
mH create: "Avand pe Duhullui Hristos in noi,ca izvor al sim-
tirii iubirii curate a lui Hristos fata de Tatal, al adevarului 1}i al
pretuirii adanci a oamenilor i a lumii, biruim amagirile 1}i tre-
I'i'itoarele placeri trupe1}ti din lumea vazuta numai in reprezen-
turea ei material a, placeri spre care ne ispitete diavolul, care ne
In:;;eala cu gandirea superficiaHi ca lumea materiala e totul"48.
Erminia aceasta, conform direia titlul pnevmatologic de
Miingiiietor trimite la lucrarea de descoperire i explicitare a ade-
vLirului din partea Duhului Sfant, este sprijinita de intregul
\.'Ililt 'xl al fragmentelor discutate, in care domina, a1}a cum yom
\It'l it'a, functia ermineutica a Duhului.
1n continuare, ne yom opri la un alt titlu pe care Mantui-
toru l Hristos, in acela1}i context, 11 atribuie Duhului Sfant i care
\'Ii wf;'te in mod explicit lucrarea ermineutica a Duhului. Este
v() rhn de Duhul Adevarului (ro JIl/flJj..lct 'AA,1JBdctr; 14, 17; 15, 26,
I ( i, t lnainte de orice precizare exegetica, definirea Duhului
1I1 11 .j .l' I" , nola Hj77, p.883.
1' / AI 'Ilil l.;! Utili mai este folosit !?i in prima episto\11 soborniceasdl a Sfantului
111; 111 ; Noi din Dumnezell ; cine cunoa!?te pe Dumnezeu ascultli de noi;
1'111. ' 1111 \.',' ;It' dill 1)1I1llileZeLl IlU ascult1l de noi. Din aceasta cunoa!?tem Duhul
,l d, 'v, 1IIIIIi :,: j <llIllId nWkirii (4, 6). 1n aceeaili epistolli existli incli 0 referire
11111 1' (" !t lll 'oJ' tnlll tl .Ill tiUu pncvll1atologic: este eel care a venit
I" II ,II " II i prill : , Il l'," : Ii nn: 1 IIrl Hlos; nu l1umni prin ap1i, ci prin ap1i !?i prin
' " Ii 'I',"; ,' , 1111111 11 i':; I,' ( '..1 {' I ' mMl'l lll' in" ,',IiL', 1':'1 n 'lhlll adcvi1J'Ll l.
52
Pro CONSTANTIN COMAN
ca Duh al Adevarului ne trimite la problema gnoseologica, adi-
eel la problema fundamentala a care presupune, la
rfmdul ei, problema comunicarii inteligibile intre subiectul
obiectul de cunoscut, care constituie, cum am aratat, dome-
niul ermineuticii. Adevarul se preteaza prin excelenta
terii, iar este conditionata de Intelegere, adica de
percep}ia inteligibila a semnalelor, indiferent de ce natura ar fi
acestea, care vin sau ne sunt transmise dinspre despre obiec-
tul sau domeniul de cunoscut.
Cel mai important aspect pe care exegeza trebuie la-
mureaseel in cazul de fata este Intelesul pe care-l da Memtuitorul
Adevarului. Este vorba despre ceea ce se intelege In limbajul co-
mun prin adevar, de sensul general abstract al adevarului, adica
de ceea ce este adevarat in opozitie cu ceea ce este neadevarat
sau fals, mincinos? Sensul acesta este, oricum, indus, dar nu
este suficient
50
. A se vedea expresia Duhul adevarului i duhul
ratiicirii (amagirii), folosita tot de Sfantul Evanghelist loan, in
prima sa epistola (1 loan 4,6). Putin mai sus, In capitol al
Evangheliei sale, Sfantul Evanghelist loan citeaza cuvintele
Mantuitorului prin care Acesta se identifica cu Adevarul: Eu sunt
calea, adevarul i viata (14,6). Acest lucru face pe multi exege}i sa
identifice genitivul din expresia DuhuZ Adevarului cu Hristos
mtelegemd prin aceasta Duhullui Hristos. "Caci este Duhul
Lui de fapt L-a numit ill versetul din fruntea paragrafului
Duhul Adevarului, dupa ce a spus despre Sine eel este Adeva-
rul."51 In acest context trebuie fi'icuta mentiunea eel in Evan-
ghelia dupa loan, ori de cate ori este folosit cuvantul IIvtEuj.Ja,
acesta se refera la Duhul Sfant
52
. Prin urmare, in expresia
noastra este vorba de Duhul Sfant sau Duhul lui Dumnezeu. 0
Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuviintul i Sfiintul Duh, :;;i Ace:;;ti
trei Una sunt (5, 6-7).
50 It is obvious that for Jesus truth is not used here simply in the sense of that
which is opposed to what is false (B. Newman, E, Nida, A Translator's Hand-
book on the Gospel of st. John, p.653-6549) .
51 Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evnnghe/ia dupii 10nl'l, p.879.
52 Wherever "spirit" appears unmarked in John's Gospel the reference is to
God's Spirit B. Newman, E, Nidn, OJ? Cil" 1 p,(i!'i5.
ERMINIA DUHULUI 53
acceptiune speciala unitara In Evanghelia dupa loan are
adevar (aA.T}BtEla)53. Impreuna cu Sfemtul Apostol Pavel,
Sfantul Evanghelist loan este unul dintre autorii noutestamen-
tari care folosesc foarte mult cuvantul adevar intreaga familie
a acestuia. Sfemtul loan doua expresii specifice pentru
raportarea la adevar: a face adevarul - 1TOltElV T'iW aA.T}Beav - (loan
3, 21; vezi 1 loan I, 6) 1TtEptTTaT'tElv v aA1}Bda (2 loan 4; 3 loan
3, 4) prin care caracterizeaza viata conforma cu
adevarul cu dreptate lui Dumnezeu. Adevarul acesta pe care
h'ebuie sa-l implineasca este cuvantul Mfmtuitoru-
lui Hristos con}inutul tainelor descoperite de
Acesta lumii (loan 8, 32, 40, 45, 46; 16, 7; 17, 17; 18, 37).
Cuvantul lui Dumnezeu este Adevarul (loan 17, 17). Acest cu-
vant este adus ill lume de Hristos, Care nu este numai purta-
torul adevarului, ci este Adevarul (loan 14, 6) . Hristos
este purtator al adevarului interpret autentic al acestuia
pentru ca a venit din sanurile Tatalui, plin de har de adevar
(loan 1, 14). Hristos adevarul pe care I-a auzit de Ia
Tatal (loan 8, 40), Tatal fiind neincetat impreuna cu El (loan 10,
::l8; 8, 29; 16, 32). Ca purtator al adevarului, Iisus Hristos este
lumina cea adevarata (loan I, 9), pfiinea cea adevarata (loan 6, 32),
vita cea adevarata (loan IS, I), Dumnezeu cel adevarat (1 loan 5,
20). Adevarul in Evanghelia dupa loan este in cele din urma
1 )umnezeu fnsui prin extensiune, revelafia lui Dumnezeu
54

Putem cita un singur exemplu, in care cuvantul adevar poate fi
lJ'llocuit cu Dumnezeu nu numai fara sa se schimbe sensul, ci cu
'II Tcrmenul ca atare nu este exclusiv ioaneic. tgi are radacinile, dupa parerea
,'x"geplor, in "giindirea filosofica i ill Vechiul Testament" (V. Tsakonas, op.cit.,
1> . 1 <J 3, unde cititorul poate gasi 0 cuprinzatoare retrospectiva asupra folosirii
iI'rll1enuLui :;;i a semnificatiilor acestuia in filosofia greaca, in Vechiul i Noul
1\ Hlament. A se vedea, de asemenea articolur semnat de R. Bultmann,
III ,(,IID.N.T., yoU, p.238 :;;.u.; C.H. Dodd, op.cit., p.170 .u.)
', 1 ,,' I 'l'/Ilh in this Gospel refers primarily to God himself, though it may be
f'\ II ' nt.i cd to include the revelation of God or a description of persons who res-
l'f"ld til lIml n;velalion. " n. Nl: wmann, E. Nida, op. cit., pag. 655. Este de 0
1IlII/ii i,'v ["i!l'll ' :l \'ll v(l nlului 1I,{1'1I111' in Evanghelia a patm: 1,14,17; 3,
:' \; .1,/:1 !i, :1:1. H, :r , /\1l , Ilil l ll,; \.1, (', 1'7; IS, 2(l; "16, 7, 13; 17, 17, 19; 18, 37-38.
54 Pro CONSTANTIN COMAN
ansa de a-I face mult mai explicit: $i ve/i adeviirul, iar
adeviirul vii va face liberi (8, 32), care se poate U$or citi: $i veti cu-
pe Dumnezeu Dumnezeu vii va face liberi. In sprijinul aces-
tei erminii sta i faptul ca in Evanghelia dupa loan Mantuitorul
Hristos folose$te in cuvantarile Sale categorii absolute. Dumnezeu
este Adevarul prin excelenta, aa cum, in contrast absolut, dia-
volul este minciuna prin excelenta (8, 45). Pentru Mantuitorul
Hristos, a spune adeviirul (8,46; 16, 7; 18,37) nu inseamna a spune
adeviirul in opozijie cu a min/i. Daca Adevarul este Dumnezeu,
atunci a spune adeviirul inseamna a descoperi (a revela) pe Dumnezeu.
In acelai sens, atunci cand Hristos spune despre Sine ca este
Adevarul (14, 6), poate sa se inteleaga in egala masura ca este
Dumnezeu Insui, dar i cit este revelajia sau descoperirea ple-
nara a lui Dumnezeu. Consecvent cu aceasta realitate lisus poa-
te sa spuna: Cine M-a viizut pe Mine a viizut pe TaW (14, 9).
Daca adeviirul se identifica cu Dumnezeu Insui, atunci cu-
noaterea adevarului echivaleaza cu cunoaterea lui Dumnezeu.
In acest caz, expresia Duhul Adeviirului poate fi tradusa prin
Duhul care este Adevarul (adica Dumnezeu Insui) sau Duhul care
descopera Adeviirul (adica pe Dumnezeu Insu$i). Aici putem in-
voca textul din prima epistola soborniceasca a Sfantului Evan-
ghelist loan, citat deja la note, in care evanghelistul il numete
pe Duhul Adevarul: Duhul este Cel ce ca Duhul este
A"devarul (5, 6). Prin urmare, Duhul nu este numai purtatorul,
sau transmijatorul, sau cel care preda adevarul, .ci este Adeva-
rul Insui. Este de acelai unic Adevar, care este Dumnezeu
cel in Treime, Tatal, Fiul i Sfantul Duh, iar exprimarea Sfan-
tului loan, foarte consecventa cu intreaga sa teologie, scoate in
evidenja deofiin}imea sau identitatea naturii dumnezeieti a
celor trei Persoane distincte ale Sfintei Treimi. Duhul Stant reve-
leaza pe Dumnezeu, pe Tatal i pe Fiul sau da marturie despre
Dumnezeu, despre Tatal i despre FiuI. Aceasta marturie 0 face
prin propria prezenja, nemijlocit, data fiind identitatea de fiinja
cu Tatal i cu FiuI. De retinut, in contextul lucrarii noastre,
faptul ca accentul este pus, evident, pe percepjia adevihului ca
realitate i nu ca vorbire despre realitate. In care caz, revelajia
ERMINIA DUHULUI 55
lui Dumnezeu de catre Duhul nu este injeleasa ca transmiterea
de ci:itre Acesta a unor informa}ii despre Dumnezeu, ci reveIa-
rea lui Dumnezeu Insui, a realitajii dumnezeieti. Aceasta
revelatie este mai curand sinonima cu aratarea lui Dumnezeu,
adica teofania sau epifania de catre Duhul, in intelesul pe care 11
da cmar Mantuitorul Hristos atunci cand spune ca cine L-a va-
zut pe EI a vazut pe Tatai. In acest caz receptarea acestei reveIa-
jii de catre om se face nu prin intermediul minjii sau al Iogicii,
ci prin vedere sau participare. Deja am semnalat diferenta pe
care 0 presupune lucrarea de revelare a lui Dumnezeu de catre
Duhul in comparajie cu cea savarita de Fiul in timpul activi-
tatii Sale pamanteti, diferenta care decurge din vocajia specifi-
di fiecarei Persoane Treimice. "Duhul subzista in mod deosebit,
fiind Duh, i nu Fiu, precum fiul este Fiu, i nu Tata", scrie Sf.
Chiril al Alexandriei
55
Fiind nevazut i nemateriaI, revelajia
Duhului nu se adreseaza, evident, simjurilor materiale, vederii
fizice sau celorlalte simjuri fizice. Sintagma Duhul Adevarului
poate fi injeleasa deci din perspectiva gnoseologica i ermineu-
tidl, Duhul fiind Cel care arata sau comunica pe Dumnezeu
oamenilor
56
. Nu intamplator, in tradijia Bisericii noastre, mai
Dles in traditia liturgic a, lucrarea specifica Duhului este aceea de
a impartai pe Dumnezeu oamenilor (Hantl Domnului nostru Iisus
Hristos $i dragostea lui Dumnezeu Tatal Duhului

De altfel, elocventa in acest sens este i mentiunea pe care 0
h1ce Mantuitorul Hristos in textul nostru, referitoare la percep-
pa Duhului de catre lume i de catre ucenici: (Duhul) pe Care
hllnea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L
(' II noate; voi II ca ramane la voi fn voi va fit
Deducem de aici ,mai multe Iucruri. Trimiterea, i prin ur-
Illi.lre prezenja Duhului, este una personala i nu privete Iumea
111 ;1 nsamblul ei. Ucenicii Mantuitorului i cei asemenea lor care
vor pril11i Duhul il vor cunoate firesc, prin propria impartaire
\ I" Duh, In timp ce lumea nu-L va cunoate, pentru ca El nu se
', 'j ( 'pl//I'lIllIrill/1I / :flIlIlS//I '!i,1 ,!tWil llllll/, p.HH'I .
'." "". lliI' ::I\,\I'illlWlIl 'l lllllll il , ,, 11'1 1, '(,111 "." (C,K. 110 l'retl:, op.ci t., p.463)
56
Pro CONSTANTIN COMAN
vede in afara, ci este, cum precizeaza Mantuitorul, 0 pre-
zenta personala launtrica: ca ramane la voi gi fn voi va ft. Duhul
nu este accesibillumii - in acceptiunea pe care 0 da Sfantul loan
Evanghelistul acesteia - pentru di este 0 realitate intru totul
eterogena;;i de-o-alta-fiinta fata de lume5
7
Sfantul loan Gura de
Aur considera ca prin aceste cuvinte Mantuitorul are in vedere
diferenta dintre felul in care a fost EI prezent alaturi de ucenici
felul in care va fi prezent Duhulinlauntrul inimilor acestora
58

Modul de prezenta pe care Mantuitorul11 exprima in Evanghe-
lia dupa loan prin prepozitia u;.iill (fn - fnauntru - voi) ca ;;i
prin expresia rrap 'u;.iill fi{lICl
59
in ceea ce-L pe Duhul -
este, desigur, acela;;i ca ;;i in cazul Tatalui care ramfme in Fiul, al
Fiului care ramane in Tatal sau al Fiului care ramane in ucenici
sai al ucenicilor care raman in FiuI. In toate aceste cazuri este
de 0 interioritate reciproca, cum 0 Parintele Dumi-
tru Staniloae. lucru este valabil ;;i in ceea ce prive;;te re-
Iatia dintre Duhul Sfant ;;i ucenicii Mantuitorului. Duhul Sfant
Ie va fi interior, situatie in care ace;;tia 11 vor putea
in timp ce Iumea nu-L va putea Referitor la acest as-
pect, Sfantul Chiril al Alexandriei spune: "Caci nu vine ;;i nu se
face vazut, zice Hristos, celor din lume, adica celor ce cugeta
cele din lume ;;i aleg sa iubeasca cele pamante;;ti, ci vine ;;i se
face vazut in Sfinti"60. Parintele Staniloae ne ajuta 0 data in plus
sa interpretam aceasta prezenta a Duhului ca una ce are 0 fun-
ctie ermineutica: "Avand pe Duhullui Hristos in noi ca izvor al
simtirii iubirii curate a lui Hristos - Duhul face posibila
simtirea (cite;;te cunoagterea, fntelegerea) iubirii lui Hristos fata de
TataI, al adevarului ;;i al pretuirii adanci a oamenilor a lumii,
biruim amagirile (cite;;te greita fntelegere sau cunoatere)
trecatoarele din lumea vazuta fnteleasa,
57 V.Tsakonas, op. cit., p.192-193.
58 ov yap orm; vpill avva7:aL Wafu:p tyw' a,U ' tv amai; oiKf/a&l 7:ai; vpt:7:p
al; I/fvXai; ' mum yap tan 7:0, 'Ell vpiv Emal. In Joannem PG 59.404.61.
59 rrap 'u;.iiv pbm sugereaza prezenta Duhului in Biserica, iar EV UP/v prezenta
Duhului in fiecare crel?tin (C.K. Barrett, op.cit., p.463)
60 Comcntariula Evanghelia dupa loan, p.SS1.
ERMINIA DUHULUI 57
perceputii) numai in reprezentarea ei materiaHi, placeri spre care
ne diavolul, care ne cu gandirea superficiala ca
lumea materiala este totul"61.
Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite
Tatal, fn numele Meu, AceIa va va fnvata toate gi va va
aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. (14,26)
Ne vom opri, pentru inceput, la exegeza afirmatiei Acela va
va fnvata toate (fKflllOr; ufJfir; oU5ti(fL rrtivr:ct), care rididi cel putin
doua intrebari: prima referitoare la sensul lui a ft fnvatat de
Duhul, eventual in comparatie cu a ft fnvatat de FiuI a doua
referitoare la sensullui toate, pentru a vedea daca acesta are un
sens absolut sau unul complementar tot prin raportare la lucra-
rea Mantuitorului.
A invata este 0 lucrare fundamentala a Duhului
62
Cel pu-
apa;e din textele din Evanghelia dupa loan de care ne
ocupam. In aceste texte, lucrarea Duhului este exprimata in ter-
meni sinonimi sau complementari:
vii va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (14,
26);
Acela va miirturisi despre Mine (15, 26);
El, venind, va viidi lumea de pacat gi de dreptate i de
judecata (16, 8);
vii va ciiliiuzi la tot adeviirul (16, 13);
cate va auzi va vorbi (16, 13);
cele viitoare va va vesti (16, 13);
Acela Ma va slavi (16, 14).
Prin toate aceste exprimari, suntem la una aceeai
Incl"ure a Duhului care prive;;te accesul omului la adevarul dum-
Singurullucru pe care dorim sa-l retinem 'in acest con-
lext referitor la actiunea de a invata a Duhului este acela dt lu-
Dubului de Invatare trebuie sa fie diferita de cea care a
, . . I
/1 Nol:1 I C>77 din COlll el'l /'arilli la Evanghe/in dupa loan, p.8S3.
/,! Jill' of 1111' primnt'y hmctions of the Paraclet is to teach." (C.K. Barrett,
"l '., iI .. p .. II'l)
58
Pro CONSTANTIN COMAN
caracterizat activitatea invatatoreasca a Mantuitorului in timpul
prezentei Sale printre oameni. $i aceasta reiese cu necesitate din
modul de prezenta al Duhului, care va fi unul propriu Acestuia,
adiea neperceptibil simturilor fiziee. Deci Duhul nu se va adresa
simturilor fiziee ale omului pentru a-I invata, a:;;a cum a facut
Mantuitorul Hristos, care transmitea invatatura prin comunica-
re exterioara, vorbind ucenicilor sau multimilor.
Mai importanta pare a fi lamurirea sensului lui toate. Este
vorba de intelesul absolut al cuvantului, adidi Duhul este cel
care va invata absolut totul, in care caz trebuie sa diferentiem
sensul invatarii Duhului de cel al invatarii Mantuitorului, con-
siderand-o pe cea din urma fie incompleta, fie nedesavar:;;ita,
orieum avand nevoie de completarea sau intregirea invatarii
Duhului. Altfel, ar insemna ea negam pur :;;i simplu invatatura
Mantuitorului Hristos, din moment ce totul va fi invatat de
Duhu1. Sau toate are un inteles relativ, complementar. In cel
de-al doilea caz, Hristos nu a invatat totul, pentru ea nu a soco-
tit oportun dintr-un motiv sau altul, ci a lasat 0 parte de invata-
tura Duhului. Erminia lui toate prin raportare la afirmatia
Mantuitorului din 16, 12-13 (fndi multe am a vii spune, dar acum
nu putefi sii Ie purtafi. Iar cand va veni AceIa, Duhul AdeviiruIui, vii
va ciiIiiuzi la tot adeviirul) pare sa indreptateasca cea de a doua
alternativa.
Mai exista posibilitatea unei alte interpretari, care se vrea
mai aproape de adevar. Anume aceea conform direia Mfmtuito-
rul ar avea in vedere neputinta ucenicilor :;;i a celorlalti asculta-
tori ai invataturii Sale de a intelege deplin cele spuse de E1. Or,
lucrarea Duhului ar consta tocmai in ajutarea acestora de a
ajunge la 0 inteIegere depIina a lucrurilor invatate de Mantuito-
rul. Prin urmare, toate ar fi in Iegatura de determinare cu aces tea
din versetul anterior (Aces tea vi Ie-am spus, fiind cu voi - 14, 25)63,
63 "That is, the Helper (Paradet) will enable the disciples to understand the
full implications of Jesus words". (8. Newman, E. Nida, op.cit., p.474). Jesus ...
had indeed spoken on these themes to His disciples before His death, but His
words were imperfectly understood an remembered. After His death the
Church received The Spirit, ad the evangelist is convinced that by inspiration
ERMINIA DUHULUI 59
in care caz am putea citi: Toate acestea pe care vi Ie-am spus, fUnd
cu voi, vi Ie va liimuri deplin Duhul. Aceasta interpretare este spri-
jinita :;;i de continuarea versetului, in care Mantuitorul face refe-
rire la alta Iucrare a DuhuIui: i vii va aduce aminte despre toate
cele ce v-am spus Eu. Fraza aceasta este socotita de unii exegeti
chiar sinonima cu vii va fnviita pe voi toate, una intarind intelesul
celeilal te
64

Interpretarea acestui verset, ca de altfel a tuturor versetelor
privitoare Ia lucrarea invatatoreasea a Duhului, este foarte im-
portanta, pentru ca ea are consecinte dogmatice insemnate.
Teologia dogmatiea vorbeite despre deplinatatea revelatiei in
Mantuitorul Hristos. In acest caz, :;;i daca ramanem la inteIege-
rea exterioara a lucrurilor, Duhul nu mai poate aduce nimic
nou, lucrarea Lui fiind una prin excelenta de explicitare, de la-
murire a ceea ce a invatat :;;i a facut Hristos. In aceasta situatie,
functia ermineutiea a DUhului pare a fi Iucrarea a
Ace;tuia. Duhul Sfant urmeaza sa faea explicite, intelese,'lucru-
rile spuse de Mantuitorul ucenicilor ii mai ales evenimentele
legate de Persoana Acestuia. Ucenicii ascuItasera cele spuse de
Mantuitorul :;;i fusesera martori oculari la evenimentele imp or-
tante din viata Acestuia. Fac insa dovada ca nu reu:;;isera sa Ie
tnteleaga deplin. Sunt cuprin:;;i de friea atunci cand MantuitoruI
prins :;;i rastignit, ba unii dintre ei se :;;i leapada de Acesta.
J)c altfel, in repetate rand uri, in Evanghelia dupa loan, este sub-
lini.aUi neputinta Apostolilor de a intelege cele spuse :;;i savar:;;ite
de Mi'intuitorul, ca :;;i faptul ca aceasta intelegere va veni mai
lltrziu. Voi cita cateva din aceste situatii pentru ca sunt foarte
i mportante pentru tema dezbatuta aiei. Cand, in imprejurarea
;dll ngarii vanzatorilor din templu, Mantuitorul Ie vorbeite
i If Il w Sp.irit he has himself taught what Jesus truly meant, in accordance with
I li n This verses are a kind of explanatory - or even justificatory -
l,u:.I::n il'l 10 th' dill.log, which is now substantially complete. (C.H. Dodd,
11/"1'11. , p,ltO(,)
id It Is h(': ;1 1(1 \"ke two phrases as synonimous, the one reinforcing the
/1111 \ '1' . '1'1\1' IIll'lh(l;l hy which Ihe Spirit tcaches the disciples everything is by
Ill llkilil'. 1111'111 n'llIcrnll('1' .. 11 II\;I!' )C:nlH hns tuught them, und by bringing aut
IIII' III) 0111'111" 'III, "I' hi li (('IHlIill/'. , (Il. NI:W11Illn, 1\. Nidll, IIp.ril., p,474)
60 Pro CONSTANTIN COMAN
despre daramarea templului trupului Sau, Sfantul Evanghelist
loan consemneaza faptul ca ucenicii au mteles cele spuse de
Invatatorul lor dupa ce au fost martori ai Invierii gi abia atunci
au crezut Scripturii $i cuvantuIui pe care II spusese lisus. (vezi 2,
22). La Intrarea triumfala in lerusalim, ucenicii nu m}eleg rostul
urcarii pe asin gi nici invocarea unui text vechitestamentar pen-
tru explicarea gestului. Ei aveau sa mteleaga totul, dupa ce lisus
S-a preaslavit ("Nu te teme, ftica SionuIui! lata ImparatuL tau vine,
$ezand pe manzuI asinei". Acestea nu Ie-au fnteles ucenicii Lui La
fnceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci $i-au adus aminte ca
acestea erau scrise pentru EI $i ca acestea lIe-au fiicut Lui. 12, 16).
Amintirea de care vorbegte Sfantul Evanghelist nu este numai
improspatarea memoriei, ci presupune intelegerea lucrurilor la
care ucenicii nu au avut acces initial. Atunci cand Apostolul
Petru refuza pe Domnul care vroia sa-i spele picioarele, Mantui-
torul 1i atrage atentia asupra faptului ca refuzul sau este deter-
minat de neintelegerea sensului gestului Mantuitorului: Ceea ce
fac Eu, tu nu $tii acum, dar vei fnteIege dupa aceasta (13, 7). In fine,
consernnand prezenta la mormant a celor doi ucenici, anuntati
de femeile mironosite, pentru a se mcredin}a de Inviere,
loan aduce iar m discutie neputinta ucenicilor de a fi mteles
mainte SCripturile: Ciici inca nu Scriptura, ca Iisus trebu'ia sa
fnvieze din morpi (20, 9). Toate exemplele citate sunt construite pe
aceeagi schema: exista un acum (l1pn) sau la fnceput ('f0 1TPcJroV)
care corespunde cu prezen}a Mantuitorului printre ucenici, pe-
rioada pentru care se observa incapacitatea ucenicilor de a mte-
lege cel pu}in 0 parte din cuvintele sau faptele Acestuia gi un
dupa aceea (wZ'tz mum), care indica timpul de dupa Inviere, dupa
preaslavirea Fiului, m care se observa capacitatea ucenicilor de
a mtelege ceea ce mainte nu m}elegeau. Nu este yorba numai de
o mtelegere la nivelul mintii, ci este yorba de 0 mtelegere la ni-
velul simtirii, alincredintarii prin experienta proprie. Or, aceas-
ta este lucrarea ermineutidi prin excelenta a Duhului Sfant, care
salagluind inlauntrul Apostolilor, of era acestora posibilitatea
cunoagterii realitatilor dumnezeiegti prin impartagire, prin ex-
perienta directa a dumnezeirii. Prin prisma acestei experiente
ERMINIA DUHULUI
61
directe a dumnezeirii, Apostolii vor mtelege m deplinatatea lor
lucrurile spuse gi sav8.rgite de Mantuitorul. Folosind tot 0 speci-
ficare dogmatidi, dad in Persoana Mantuitorului Hristos avem
intreaga revelatie obiectiv realizata, accesul oamenilor la mtele-
gerea Revelatiei este posibil numai prin lucrarea Duhului Sfant.
Rolul Sfantului Duh este hotarator m ceea ce privete receptarea
sau mtelegerea Revelatiei de catre om, ceea ce poate fi tradus gi
prin lucrarea revelatiei la nivelul persoanei umane, din moment
ce, fara prezenta gi lucrarea Duhului omul nu are acces la inte-
legerea tainelor dumnezeiegti revelate. Se poate vorbi de 0 ac-
tualizare continua a revelatiei prin Duhul. Stradania exegetilor
este ca nu cumva sa ajungem la conduzia unei revelatii inde-
pendente a Duhului Sfant6
5
. Dar riscul unei astfel de intelegeri
este mdepartat de Mantuitorul Insugi, care, m repetate rand uri,
in acest context, subliniaza comuniunea de Iucrarii dintre Per-
soana Sa gi Duhul Sfant, inlaturand orice suport pentru 0 inter-
pretare independenta a lucrarilor celor doua Persoane ale Sfintei
Treimi. Aga cum Fiul nu face nimic de la Sine, ci prin porunca,
trimiterea, incredintarea sau imputernicirea Tatalui, tot aga gi
Duhul nu va mvata din ale Sale, ci din ale Fiului, sugerandu-se
prin aceasta comuniunea deplina de care vorbeam mai sus.
Acest $i va va aduce aminte despre toate ceIe ce v-am spus Eu este
rnai mult dec at elocvent in acest sens, accentul fiind foarte dar
pus pe faptul dl. Duhul nu va veni cu 0 alta mvatatura, cu ceva
d j ferit de ceea ce mvatase Mantuitorul. La fel: AceIa va marturisi
,
tle,.:; pre Mine (15, 26) sau: caci nu va vorbi de Ia Sine, ci cate va auzi
'{lil vorbi (16, 13) sau: pentru ca din al Meu va Iua $i vii va vesti (16,
/4). tn acest context Mantuitorul subliniaza comuniunea desa-
dintre Persoanele Sfintei Treimi, adaugand, imediat dupa
/1('1/ tru ca din aL Meu va lua $i va va vesti explicatia: Toate cate are
'11111il ale Mel e sunt; de aceea am zis ca din ai MeLt ia $i va veste$te
'{l OII/'f (16, 15), Dupa 0 astfel de lamurire nimeni nu mai poate
vnrhi d(:! spre 0 revelatie independenta savargita de Duhul sau
til' Phd.
,,', "Til",', iJ ; 11( 1 ill!l"I ,,' ndl!l1t revela tion through the Pnraclet, but only an
l'I ' I,l it,l l i"" "I Il l(' 1'('I/('I,liOIl in.ll.':;m;. " (el<. nal'rett, op. cil. , p.467)
62 Pro CONSTANTIN COMAN
Oricum, aducerea aminte (urroJ..wrfat uj.J.ii;) de care
Mantuitorul nu poate fi 0 siinpUi rememorare, in sensulin care
Duhul improspateaza in memoria Apostolilor cuvintele spuse
odinioara de Hristos. Este mult mai mult. Aducerea aminte nu
va fi realizata prin improspiHarea memoriei Apostolilor, ci, mai
curand, prin descoperirea directa de ditre Duhul a realitatilor
despre care a vorbit pe care le-a lntruchipat
Hristos. Duhul nu este in posesia acelor lucruri prin recupera-
rea lor din discursul trecut al Mantuitorului, ci prin identitatea
de fiinta prin comuniunea continua a Sa cu Fiul cu Tatal, in
virtutea careia Mantuitorul poate sa spuna despre Duhul, folo-
sind viitorul: cate va auzi va vorbi (oaa iJl iKova1] lalrfat). lmagi-
nea trimite la 0 comunicare simultana intre Fiul Duhul, pe de
o parte Duhul ucenicii, pe de alta parte.
Mantuitorul Hristos face insa mentiunea ca nu a spus tot
apostolilor pentru ca ei nu puteau sa inteleaga, urmand ca
Duhul sa-i conduca pe la tot adevarul (16, 12-13), deci sa
completeze ceea ce Mantuitorul nu spusese.
Erminia patristica se refer a in egala masura la explicarea
cat la completarea celor spuse de Mantuitorul, avand in ve-
dere versetele de care ne ocupam. Teofilact al Bulgariei scrie:
Sfantul Duh a invatat a reamintit; a invatat, pe de 0
parte, tot ceea ce nu a spus Hristos acestora pentru ca nu pu-
teau sa Ie priceapa pe de alta parte, le-a reamintit cele ce le-a
spus Iisus pe care, fie din neclaritatea lor, fie din neputinta
mintii lor, Apostolii nu au putut sa Ie pastreze in memorie"66. in
acest comentariu se face 0 clara distinctie intre aspectul invata-
, ,
toresc i cel anamnetic (comemorativ) allucrarii Duhului Sfant,
,,fiecare avand un continut propriu absolut distinct"67.
lucru spune Sfantul Grigorie Teologul: "Mantuitorul
se pe ucenicii Sai cu 0 multime de invataturi. Dar erau unele pe
care spunem ca nu Ie pur tau atunci ucenicii, din aceasta cau-
za aceste lucruri Ie ramaneau tiHnuite. Spunea de asemenea ca
66 Comentariu la Evanghelia dupii loan, PG 124, 188D
67 Prof. Stylianos Papadopoulos, Sftnfii Piirinfi, crelere a Bisericii i Duhul Sfi7HI,
Timigoara, 1981, p,7,
ERMINIA DUHUWI 63
atunci cand va veni Duhul Sfant, Acesta, in noi, ne
va invata pe noi toate. $i eu cred ca una din aceste toate este in-
dumnezeirea Duhului Sfant, care mai tarziu va deveni lim-
pede"
68
Un alt exeget al Evangheliei dupa loan, Eftimie Ziga-
benul, pune accentul pe continuitatea lucrarii Duhului fata de
cea a Fiului, in contextul unitatii al evolutiei iconomiei dum-
in ansamblul ei. In in care Fiul este implinirea
Vechiului Testament in sens Duhul Sfant este implinirea
Evangheliei. In consecinta, daca Legamantul lui Hristos este
nou in comparatie cu primul Legamant allui Dumnezeu, adica
'el al Vechiului Testament, rezulta ca to ate cele ce vor fi lucrate
de Duhul vor fi "noi" in comparatie cu cele ale Evangheliei
69
.
Consideram ca lucrarea invatatoreasca sau ermineutica a
I)uhului Sfant nu poate fi asimilata in nici un fel cu 0 rememo-
rare pasiva a unor descoperiri facute alta data de Mantuitorul
J Jristos. Aceasta aducere aminte poate fi mai curand inteleasa
('.1 0 actualizare deplina a realitatilor ceea ce ar
l'chivala cu 0 revelatie continua. $i aceasta pur i simplu pentru
\ <'j Duhul nu ajunge la lucrurilor
" prin invatatura", ci este El Dumnezeu. Prin urmare, "nu
rolul unui slujitor nu comunica cuvintele altuia"
70
.
lar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu !i voi
trimite voua de la Tatai, Duhul Adevarului, Care de la
Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine. (15,26)
pentru inceput afirmarea din nou a comuniunii de
li ICt'i:i ri a Persoanelor Treimice, pe de 0 parte, dar sublinierea
JI!lot func}ii sau lucrari specifice fiecareia dintre Acestea. Acest
il:'pvd cs tc foarte important pentru intelegerea functiei ermi-
spccifice Duhului. Venirea Mangaietorului se datoreaza
:"i 'i',) t;1 Iui Fiului, dar fiecare participa de 0 maniera specific a
"" . 1 I ;III '!'" (' /l lI'/ lIllIre /c(llvSidf: Despl'c Sfilllllli 01111,27, PG 36,164
,." /lIkl" 'I'I'II'I'I'" cdol' ,'01,." EVI/ Ilghelii, In Theoklitos Farmakjdis, Noul Testament
,/I "PII I,'III'/di VC' I;";, vol. II , 1842, p,673,
c " ddt ,iI A 1" )o, oIlitirici, ol',c'il " p,')O:-; ,
64 Pro CONSTANTIN COMAN
la aceasta venire a Duhului: Tata! purcede pe Duhul, iar Fiul n
trimite pe Acesta, dar nu de la Sine, ci de la Tata!. La lucrarea spe-
cifica a fiecareia dintre Persoane participa celelalte Persoane
Treimice.
In legatura directa cu tema lucrarii noastre este afirmapa
conform direia Mangaietorul va da marturie despre FiuI: Acela
va marturisi despre Mine. Tema marturiei despre lisus Hristos
este una centrala In Evanghelia dupa loan. Sensul lui a da mar-
turie este dublu: de a depune mihturie in apararea
sau in favoarea cuiva sau de a arata cine este cineva
71
. Intr-unul
sau altul din sensurile de mai sus, dau marturie despre lisus
Hristos: Sfantul loan Botezatorul (I, 7), femeia samarineanea (4,
39), faptele sau lucrarile lui Hristos (5, 36; 10,25), Veehiul
Testament (5, 39), multimea care era eu El (12, 17), Dumnezeu
(5, 37), Duhul Sfant (IS, 26) cei pe care lisus i-a ales in
aeest scop, adica Apostolii (15, 27).
Fiecare din marturiile de mai sus, privese persoana
lucrarea Mantuitorului, se diferentiaza, eel putin in eeea ce pri-
modul de realizare. Acest lucru este foarte important in
cazul marturiei Duhului. Felul Duhului de a da marturie este In
mod necesar dependent de earacteristicile prezentei ale co-
municarii Sale eu oamenii: Duhul nu este 0 prezenta fizica, prin
urmare, comunicarea Lui catre oameni, in care intra marturia
Sa despre Hristos, nu se realizeaza la nivelul simturilor fizice.
Marturia Duhului este diversificata. Din cartea Faptele Aposto-
lilor aflam di marturia Duhului se realizeaza prin semnele sau
minunile pe care Aeesta Ie prin intermediul Apostoli-
lor. Sfantul Apostol Pavel ne despre 0 marturie a
Duhului inauntrul omului, marturie care poate fi inteleasa nu-
mai In eonditiile In care omul este duhovnieesc, adica a primit
Duhul lui Dumnezeu nu duhullumii (1 Cor. 2, 12). Sfantul
Chiril al Alexandriei retine ambele sensuri in comentariul sau:
,
"Cum va da marturie (Duhul)? Lucrand in voi prin voi lu-
cruri minunate, va fi martor drept adevarat al puterii Mele
71 vezi B, Newman, E, Nida, op,cit" p,14,
ERMINIA DUHULUI
65
al maririi puterii Mele. Caci Duhul care lucreaza In voi este al
Meu. lar precum este al Meu, este allui Dumnezeu-Tatal.
Deci trebuie cugetat ca, impreuna cu Hristos, sunt batjocoriti
cei care, prin Duhul cel Unul fapte minunate
spre asigurarea credintei din puterea lui Hristos, In care locu-
dupa Pavel, nu 0 parte oarecare a Dumnezeirii, ci
toata plinatatea Ei". (Col. 2, 9)72
Contextul in care Mantuitorul face referire la marturia
Duhului este acela al discursului despre potrivnicia sau adver-
sitatea iudeilor fata de Persoana, lucrarea lnvatiHura Sa.
"Dupa ce a spus vor fi urati El Tatal de iudeii lipsiti de
intelegere,,,. adauga cu folos ca va veni Duhul"73. De retinut re-
marc a Sf. Chiril ca iudeii erau "lipsiti de intelegere", nu intele-
geau, fapt care Ie determina atitudinea ostila la adresa Mantui-
torului, dupa cum este foarte posibil inversul, ca atitudinea
ostila, datorata inimii lor sa-i impiedice sa inteleaga
pe Iisus Hristos, In ciuda nenumaratelor minuni de
Acesta: "Prin aceasta se osandesc cei ce, vazand minunile Lui,
:;i i-au batut joc de ele au hulit astfel puterea mai presus de fire
D fiintei mai presus de toate, nesocotind ca prin ele trebuie sa
I ll'irneasca pe Hristos. Caci, a Hicut aceste minuni in chip
spre asigurarea lor, sau a facu lucruri care infri-
Vll!jCaZa numai prin gandirea la eIe, ei totu$i nu au crezut in El"74.
Marturia Duhului despre Fiul este inteleasa, pe de 0 parte,
( 'j \ 0 confirmare a celor facute de Fiul $i, pe de alta parte ca 0
I'('velare a sensului deplin al acestora, ca un sprijin substantial
In directia intelegerii exacte. Discursul Mantuitorului este pe
11\liiitll'<1 'omen'escului. Invocarea unui martor in plus are darul
til' ,\ spori inerederea auditoriului: "Cand omul ca va veni $i
t ill III care sa intareasdi cuvantul lui, cu alta siguranta.
Ilri HtOS $ti e eu certitudine ca Duhul va confirma toate cele pe
( ' tl I'P Ie El, confirmandu-L prin aceasta pe El Insu$i ea
/ 1 ('(lIII,' /I{II ,.;1I111 i :'01I1I8iwlifl tll/pil JOfln, p.975,
' I /l1i,/ /'i ll, p,t/7
'
1,
, II/, /, {"II ' I ' oJ /' \.
66
Pro CONSTANTIN COMAN
revelator al Adevarului. Aceasta da siguranta cea mai ferma
cuvintelor Salel/
75
.
Din cele de mai sus este evident continutul errnineutic al
marturiei Duhului despre FiuI. Marturia Duhului face sa fie in-
telese cele spuse sau savarite de FiuI. Aceasta lucrare a Duhu-
lui va fi eficienta pentru ca se va adresa i va actiona nemijlodt
in inima omului, acolo unde va salalui.
Ci, fiindeii v-am spus aces tea, fntristarea a umplut
inima voastrii. Dar Eu vii spun adeviirul: Vii este de folos
ea sii mii due Eu. Ciid daeii nu Mii voi duee, Mangaietorul
nu va veni la voi, iar daeii Mii voi duee, 11 voi trimite la voi.
$i El, venind, va viidi lumea de piieat i de dreptate i de
judeeatii. De piieat, pentru eii ei nu ered fn Mine; de
dreptate, pentru eii Mii due la Tatiil Meu i nu Mii veti mai
vedea; i de judeeatii, pentru eii stiipanitorul aeestei lumi a
fost judeeat. (16,6-11)
lnsistenta cu care Mangaietorul vorbete despre venirea
Duhului este acum intarita de sublinierea faptului ca este nece-
sara chiar plecare Lui pentru a fi trimis DuhuI. Venirea Duhului
este conditionata de plecarea Mantuitorului (Ciiei daeii nu Mii voi
duee, Mangaietorul nu va veni la voi).
Lucrarea specifica Duhului este aid indicata prin verbul
,1,YXlV care inseamna a viidi sau a dovedi7
6
Aceasta actiune a
Duhului presupune 0 dimensiune errnineutica. "Duhul Sfant va
rupe valul ignorantei i va da pe fata trei realitati care-i privesc
pe oameni: pacatul acestora de a nu-L fi recunoscut pe lisus
75 Ibidem, p.974, nota 1824.
76 Sensul principal al acestui verb este legat de ideea de a face dovada sau a
dovedi pe cineva vinovat sau (vezi loan 3, 20i 8, 46) , c.K. Barrett con-
sided\. dl intelesul nu se la a dovedi vinovatia cuiva, ci inseamna mai
curand a convinge pe cineva ca a a-I determina sa se schimbe. In acest
caz, lucrarea Duhului ar tinti mai curand omului sau a lumii (op.cit. ,
p.486) . Exegetul grec V. Tsakonas considera ca nu este yorba despre () lucrarea
a Duhului care se adreseaza lumii, din moment ce lumea I1U
Duhullui Durnnezeu (op.cit., p.239) .
ERMINIA DUHULUI 67
drept Fiullui Dumnezeu; dreptatea lui Iisus de a se fi declarat
pe Sine Fiul lui Dumnezeu, atestata prin revenirea Sa la Tatal,
In final, Dumnezeu 11 judeca condamna pe Satana"77. Aceas-
l:t\ lucrare a Duhului este consecventa cu atmosfera generala a
I ':vangheliei dupa loan, in care lumea, potrivnica lui lisus, este
iudecaHi condamnata. ldeea judecatii lurnii fiind una centrala,
Llicrarea Duhului apare ca una care vinovatia lurnii.
l ltlhul este cel care in acest fel, judecata lurnii in
i::torie
78
ca fapt diferit de judecata lurnii de la a doua venire a
I )nmnului. Judecata aceasta a Duhului consta in faptul deose-
' ,i !'i i san distinctiei clare intre Biserica lume
79
, adidi se va vadi
,u l('varul viata Bisericii in contrast cn amagirea, minduna
1,lci" lUllurnii.
Prezenta lucrarea Duhului numai in cei care vor crede
1.
1
VOl' pastra curati absenta din ceilalti este modul in care se
i'lllpl ine;;te aceasta'vadire: "Cum va vadl lumea de pacat? Cand
V,I vt;ni Hristos in cei ce-L iubesc, ca in cei vrednid de El i care
! I',!d 'In El, atund va judeca lumea, adica pe cei nepricepu}i, inca
fll\ 'I't'd incioi i pe cei ramai in placerile lurnii ca vinovati de
I" ,',) IL'i c lor i ca cei ce vor muri in pikatele lor. .. Cad Dumnezeu ...
Vol pe Mangaietorul sa locuiasca numai in cei vrednid, adi-
" 111 'ci ce L-au cinstit ca Dumnezeu i L-au marturisit ca pe
i 't'I' , lI llJ' u l Domnul tuturor, prin credinta sincera. Ceea ce a
11 1'1 1:\ Mil ntuitorul iudeilor: Daeii nu eredeti eii Eu sunt, veti muri fn
I 'III"I I/C' it : 'UOll stre (loan 8, 24), cand va veni Duhul, va arata ca este
01 ' din realitatea insail/80.
M i lie pare necesar sa incheiem acest scurt demers exegetic
1, ld ,j ill iind aptul ca traducerea romaneasca a verbului ,1,YXtv
1" i II II ,{}(Idi este sugesti-va i din perspectiva rechizitoriului
nll, /ill liOIl 1'/1111/(1 Scriptura, Bucure:;;ti, 2001, Arhiep. Bartolomeu Anania, nota
, I' 1' ;/ /, .
" V. 'l'li dk ' )Il ,\f; , (II" " if. , 1' .239.
, II00 tI " III, Il .?-:\IJ, :;o i :l l' gumentele lui c.l-I. Dodd, care considera ca sensul
ItI .I"1 .1\ it I" 1011 11 1'/; 11 ' ,\;J t dl' vl' l' bull(pl. IIElII ,al cafui sens etimologic indica se-
\' 11 ,11" 11 , tl iitll lll'P.t , d" IInl,l,in':! (II/ I,ril ., p.20K-212)
""',1 I l,tl lI ,t! {\ \I" ,II I.t ri .j " l/J ,I'iI ', I'.'IHlII)H[i .
68 Pr. CONSTANTIN COMAN
Duhului la adresa lumii, care nu va fi unul prin cuvinte, ci prin
fapte, prin "realitatea cum remarca Sf. Chiril al Alexan-
driei, meat nu poate fi de nid un fel contrazis, In realitatea
pe care 0 constituie cei care vor ere de in Hristos vor
prirni Duhul ca m realitatea Bisericii, m care pulseaza viata
Duhului se confirma fara drept de tagada cele trei adevaruri le-
gate de Hristos Iisus: a) ca cei care nu au crezut nu cred in El
ca Fiu allui Dumnezeu raman in pacat m moarte; b) ca Iisus a
fost preamarit, c) di raul a fost biruit odata pentru totdeauna
81
,
Inca multe am a va spune, dar acum nu puteti sa Ie
purtafi, lar cand va veni Acela, Duhul AdevaruIui, va va
calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de Ia Sine, ci cate
va auzi va vorbi cele viitoare va va vesti, Acela Ma va
slavi, pentru ca din al Meu va lua va va vesti, Toate cate
are Tatiil ale Mele sunt; de aceea am zis ca din al Meu ia
va voua, (16, 12-15)
Textul de mai sus poate constitui conduzia referirilor de
pana acum ale Mantuitorului la venirea Mangaietorului la
rnisiunea Acestuia, Aici, Mantuitorul indica cu daritate con-
}inutul variat a1lucrarii Duhului rela}ia dintre Acesta Fiul,
precum cea dintre Fiul, Tatal Duhul.
Spre finalul cuvantului Sau de ramas bun, Mantuitorul ara-
ta ca ceea ce le-a spus ucenicilor Sai nu este tot ceea ce ei ar
trebui sa nici tot ceea ce E1 ar fi avtit de spus, Se
insa la ceea ce spuse pana atunci, cu motivapa ca ucenicii sai nu
pot purta mai mult: Inca multe am a va spune, dar acum nu putefi
sa Ie purtati, Acest nu putefi sa Ie purtafi (au r5UvC(oBe /JC(or:a(etv
/ipn) nu are un caracter absolut permanent, ci se refera numai
la capacitatea din momentul ace1a (acum - /ipn) a ucenicilor,
81 ",. ,pe stapanitorullumii aeesteia . .. il vedem aeum atat de lipsit de puterea
de salva einstea proprie, incat se afla sub picioarele purtatorilor de Duh,
sau ale care marturisesc ca Hristos este Dumnezeu .. , Iar eand
eineva va vedea ceata a dracilor necllrati alungata de rugi:lciuncn
de luerarea puterea Sfantului Duh, cum l1U va spune cii Satana a fost ell
adevarat judecat." (Sf. Chiril al Alexandl'il' i, "JI ,ri!. , p.YH6)
ERMINIA DUHULUI . 69
Trebuie sa vedem msa care este sensu I exact al lui sa purtafi
(fjaor:a(eW), Prindpalele editii ale Bibliei traduc literal,
trimitand la sensul figurat al verbului original, sens care n
fara mdoiala Sfantul Evanghelist Ioan
82
, In limba
I'Omana sensurile figurate ale verbului a purta, }inand seama
de contextul despre care vorbim, pot fi cel putin doua: a fntelege
:;; i a rezista lntrebarea este: Mantuitorul se abtine sa Ie
mai spuna unele lucruri, de teama ca la momentul acela ucenicii
IlU Ie puteau mtelege sau de teama ca ei puteau fi foarte afectati
lei auzul lucrurilor respective, Singura traducere romaneasca,
dintre cele pe care Ie-am avut la mdemana, care opteaza dar
1)( ' /1 tru unul din cele doua sensuri este acea a preotul ui ca tolic
III'. Emil Pascal, care traduce: dar acum nu le putefi fntelege84, Este
ilileresanta traducerea explicativa pe care 0 face teologul grec p,
Am multe a va spune, dar nu puteti acum, din pricina
voastre sa Ie fntelegeti sa Ie refinefi85, Oricum, fo-
I, rea verbului /JC(or:a(elV intr-un astfel de context nu este de loc
Sunt indicate ca locuri paralele Fapte IS, 10, unde
, I: ile vorba de vointa un or iudei de a impune neamurilor jugul
I" l', ii , lin jug pe care nici noi nu-I putem purta; Gal. 5, 10: eel ce va
h ' VI 'zi: NOIII Testament de la Balgrad, 1648; Biblia de la 1688; Noul Testament de la
1885; Biblia sinodala de la 1914; Biblia lui Gala Galaction; Editia
/. 1,111.1;\1,1 jubiliara - Bartolomeu Anania, 20m, La fel Biblia de la Ierusalim:
, '11 /1 ' , 1/, ' /,ol/vez pas Ie porter ii present. Traducerea Ecumenica a Bibliei (TOB) da
' i' lraducere, dar of era la note alternativa lui a fntelege (au les comprel1dre),
IlId h', I1d loeul paralel din 1 Cor, 3, 1-2, unde Sf, Pavel metafora Cl1
IU lI lllI cea tare sau cea moale, legat cIar de putinta destinatarilor sai de a
sau nu unele lucruri. Ultima traducere neogreaca a Bibliei (Atena,
I "'1'/ ) tot la redarea originalului, fara sa precizeze care din cele doua
III" HI li ri I'rderil: dar acum nu putefi sa purtati a sarcina mai mare,
II, 1':)o, I' /lII ,lul foarte des intalnit: Ne punem deseori intrebarea atunci dind a-
, ' 111 .I I' dal 0 veste rea daea eei caire care trebuie sa transmitem vestea pot
/I :. ", 1.1 1;, auzuJ sau exista riscul sa fie atat de mult afectati mcat sa
1 ''}' '/,I' I,,: ihi c, nervos etc, Ultima traducere neogreaca a Bibliei (Atena, 1997)
I ',II " Incline spre acest sens, tradudlnd: dar acum nu putefi sa purtafi 0 sarcina
11I11i 11/111'1 ',
" I [.J ,ll " '1\'sl;IITIcnt. Tradus $i adnotnt de Pl'. Dr, Emil Pascal, Paris, 1992
4
,
II', '/1 /111 1/ ") tJ llrfhjKl1 f./ t"rt' r (1/11' ,,1110/1 i PII/I" dlrr;, lmo DlXv. A9ftVIXL, 1980
II.. \ I 111Ii'J'\'l I, Pl" ,il., p.llHi) ,
70 Pro CONSTANTIN COMAN
tulburii pe voi f$i va purta osiinda; Apoc. 2, 2 nu poji suferi pe cei riii;
Dadi tinem seama de folosirea verbului a purta in textele de mai
sus, atunci in contextul nostru sensul nu se poate limita sim-
plu la intelegerea cerebrala a lucrurilor, ci mai curand la intele-
gerea lor la nivelul simtirii. Referirea la faptul di Duhul ii va
invaJa ceea ce Mantuitorul Hristos a amanat sa Ie spuna face
aproape sigura interpretarea conform careia a purta are aici sen-
suI de a fntelege. Trebuie facuta insa mentiunea ca nu este posi-
bil sa se aiba in vedere intelegerea cerebrala a Iucrurilor, dupa
cum nici invatarea Duhului nu poate fi asimilata cu pre dare a ce
se adreseaza exclusiv mintii. c.K. Barrett face observatia ca
"este de adevaruri nu pot fi predate prin ci
numai prin Iucrarea directa a lui Dumnezeu".
Dincolo de diferentele de nuanta, nu exista nici 0 mdoiala
, ,
ca Mantuitorul are in vedere drept cauza a retinerii Sale de a Ie
spune unele lucruri 0 stare de incapacitate a ucenicilor. Ucenicii
nu sunt acum capabili sa inteleaga, intrucat Ie experien-
ta de care vor beneficia mai tarziu, aceea a de Duh.
6 consecinta, Duhul Ii va conduce la tot adevarul, li va lumina
sa poata intelege adevarul sau li va face adevarului
Ma voi opri in continuare mai mult asupra comentariului
Sfantului Chiril al Alexandriei Ia textul de mai sus, care mi se
pare a fi fundamental pentru ermineutica teologica cea bibli-
ca. Ceea ce spune Sfantul Chiril plecand de la acest text se putea
constitui intr-un mic tratat ermineutic in sine, care ar fi putut fi
cu alaturi de textele Sfantului loan Cura de Aur,
Sfantului Maxim Marturisitorul sau Sfantului Crigorie PaJama.
Sfantul Chiril al Alexandriei cumuleaza cele doua posibile
erminii. Mai intai, el se refera la neputinta ucenicilor de a su-
porta despre evenimentele ce aveau sa urmeze: 11 Vazan-
du-i stapaniti de dOrinta puternica de a afla cele viitoare de
teama ca nu vor putea suporta cele ce vor veni (caci intristarea
umplea, zice, inimile lor) socotind ca nu trebuie sa-i impo-
vareze cu altele, in chip oportun Ie ingroapa pe acelea in tacere.
Astfel, ii nu putin, spunandu-Ie ca pastreaza unele spre
de mai tilrziu Ii se vor comunica, in mod cuvenit
ERMINIA DUHULUI
71
in viitor, prin descoperirea prin luminarea ce va avea loc la
timpul potrivit prin Duhul"87.
Sfantul Chiril vede insa ca posibila cealalta explicatie,
adica a neputintei lor de a intelege, care nu 0 exclude in mod
necesar pe prim'a: IILe spune poate vazandu-i neinstare
sa inteleaga cele tainice, deoarece nu erau inca luminati prin
Duhul, nici de firea dumnezeiasca (2 Petru 1, 4). Nu
venise inca Duhul Sfant, dupa Sfantul Evanghelist, pentru ca
Hristos inca nu se preamarise (loan 7,39). Deci, vrea sa Ie arate
ca are inca sa Ie des cop ere taine foarte adanci pentru mintea
omeneasca, dar nu 0 face acum deoarece inca nu-i vede in stare
sa Ie priceapa."88 in viziunea Sfantul Chiril al Alexan-
driei, exista lucruri importante, taine adanci pe
care Domnul nostru Iisus Hristos nu Ie spune acum ucenicilor
pentru ca ei nu sunt in stare sa Ie inteleaga. Aceste taine Ie vor fi
descoperite de catre Duhul, care Ie va da capacitate a de in-
telegere. Pentru a intelege astfel de lucruri adanci tainice este
nevoie; dupa Sfantul Chiril, de 0 schimbare atat de radicala a
omului inc at putem vorbi dupa aceea de un om cu totul nou:
"Dar cand Duhul Meu va va preface din ceea ce sunteti in altii
va preschimba mintea voastra ca sa voiti sa puteti
tipurile Legii, sa alegeti frumusetile slujirii in duh sa preferati
ndevarul umbrelor, atunci veti intelege mai cele ale
Mele ... "89 Din cele spuse in continuare de Sfantul Chiril reiese
eli n.eputinta aceasta a ucenicilor de a intelege nu se refera nu-
mni la lucrurile pe care Hristos nu Ie spune, ci Ia Evanghelie in
i' ntregul ei. Prin urmare este nevoie de Duh pentru a intelege
cum se cuvine tot ceea ce spuse Mantuitorul, intreaga Lui pro-
pov;1duire. "Nu Ii se potrivesc inva.taturile noi ale propova-
dllirii evanghelice celor inca neschimbati prin Duhulla 0 viata
:,:1 CL1no9tinta. noua nu pot inca cuprinde tainele despre Sfanta
Deci expunerea invataturilor mai adanci apartinea in
(' it i" f oiositor vietii reiIIDoite prin Duhul, care nu
II I ! :I 1IlIlli Chiril nl l\lcxnndriei, op.GiI., p.987.
1111 II> .1, ' 11" p.')H'/ .
,,'I II. I. 'n l, p.' /H'I.
72 Pro CONSTANTIN COMAN
mai staruie ill litera Legii, pe care nu 0 mai prime!?te intelegerea
celor ce cred ill Hristos, preschimbata in gandurile Innoite !?i ill
stare sa vada cele in care se afla frumusetea adevarului." Exista,
a!?a cum spuneam mai sus, 0 granita, un moment categoric pana
la care ucenicii nu puteau in}elege !?i dupa care dobandesc capa-
citatea de illtelegere a tainelor lui Dumnezeu, ceea ce ne obliga
sa observam ca momentul respectiv este hotarator pentru capa-
citatea ucenicilor de a illtelege lucrurile sau tainele dumneze-
ie!?ti. Este yorba de Pogorarea Duhului Sfant: "Iar di illainte de
Invierea din morti a Mantuitorului nostru Hristos !?i de imparta-
!?irea de Duhul, ucenicii vietuiau inca in mod iudaic !?i persistau
inca in vietuirea dupa Lege, de!?i taina lui Hristos este mai ma-
re, 0 poate vedea cineva cu mare u!?urinta ... "90 Sfantul Chiril
aloca un spatiu extins explicarii acestui aspect foarte important
pentru tema lucrarii noastre. El este convins !?i afLrma ill repeta-
te randuri ca fara Duhul nimeni, nici chiar Apostolii, nu puteau
intelege Evanghelia Mantuitorului, motivul principal era acela
ca Ie lipsea Duhul lui Dumnezeu. A!?a cum ave a sa spuna
Sfantul Pavel, aceste lucruri se judeca duhovnice!?te, cel care nu
are duhul nu poate sa Ie illteleaga nici cum. "Observi deci _
subliniaza Sfantul Chiril - ca aveau trebuinta !?i Apostolii de
luminarea prin Duhul? Vezi ca trebuia sa-!?i preschimbe iudeii
deprinderea in una mai buna !?i mai in}eleapta? Cand s-au im-
.' bogat
it
cu harul de sus !?i din cer, !?i-au schimbat puterea !?i s-au
facut mai burn ca illainte in cuno!?tinta. Atunci i-am auzit spu-
nand cu curaj: Noi fnsii avem giindul lui Hristos (1 Cor. 2, 16). $i
nu arata altceva prin giindul lui Hristos, decat pe Duhul Sfant
venit la ei, Care le-a descoperit, potrivit ratiunii cuvenite, toate
cate trebuiau sa !?tie !?i sa illvete. Ciind va veni Acela, Duhul
Adeviirului, vii va ciiliiuzi la tot adeviirul. "91
Pentru a ilustra faptul ca, inainte de imparta!?irea de Duhul,
nici Apostolii nu au inteles Evanghelia, citeaza exemplul lui
Petru, cel mai entuziast dintre Apostoli, care in repetate randuri
face dovada ca nu intelege nimic din ceea ce se intampla cu
90 Ibidem, p.987.
91 Ibidem, p.988.
ERMINIA DUHULUI
73
fisus (vezi Matei 16, 22; Fapte 10, 13-15). "Caci vi Ie-am spus eu
lnai inainte - reia Sfantul Chiril discursul Mantuitorului expli-
<ofllldu-l- dar n-ati putut sa Ie cuprindeti."92
Extrem de importanta pentru intelegerea lucrarii ermineu-
lice a Duhului este sublinierea pe care 0 face Mantuitorul
1 Iristos Insu!?i ca "Duhul nu va vorbi de la Sine", ci va vesti cate
va auzi !?i va lua de la Fiul !?i ill cele din urma de la Tatal, pentru
\ 'i'\ cele ale Fiului sunt de la Tatal. Sfantul Chiril interpreteaza
; I<'casta subliniere a Mantuitorului, care aparent nu ar fi fost
II l!CeSara ca trimitand la 0 illtelegere personalista !?i dinamica a
Illcruril;r. Duhul 'cunoa!?te ceie ale Fiului nu prin faptul ca exis-
l. i i'ntre ace!?tia 0 comunicare externa, un fel de transmitere de
inr:ormapi, ci pentru ca EI este de fapt Duhul Fiului, Duhul nu
liumai ca nu este strain fiintei Fiului, ci se afla illtr-o identitate
,
( II: fiinta cu Acesta: Caci nu este de inteles Duhul ca strain de
liillta Unuia-Nascutului, ci EI iese in chip natural din ea, nefiind
,
," lL' 'va decat Fiul, cat prive!?te identitatea firii, de!?i se cugeta ca
il llhzistand ill mod propriu. Deci Duhul Adevarului, zice, ne va
di l;'i llzi la toata cuno!?tinta Adevarului. Cici, !?tiind deplin Ade-
v, I'ul, al Cirui Duh este, nu-L va descoperi partial celor ce-L
lilbesc pe EI, ci Ie va insufla in mod deplin taina Lui."93 Comu-
IIi\'nrea intre Persoanele Sfintei Treimi !?i intre Acestea !?i oameni
JIlin intermediul Duhului, in baza direia oameni pot intelege
('" h' dumnezeie!?ti, nu poate fi perceputa ill sens teoretic sau ab-
Il lrnd. Este vorba de rela}ia interpersonala, realizata la masura
." uta in sanul Sfintei Treimi, prin mijlocirea careia comu-
lIil';ll'ea !?i cunoa!?terea nu consta in transmitere !?i primire de
illfonnatie, ci ca act de viata deplina, de iubire. CWim doua note
,. 1,liCLltive ale Parintelui DUmitru Staniloae, extrem de relevan-
I, III ncest sens: "Duhul nu poate fi decat 0 Persoana, sau 0
1' .. in relatia dintre alte doua Persoane, adica in relatia
d \f It I' C Tatal gi Cand ne deschidem Fiului cu iubire, !?i prin
I o'j III ne deschidem Tatalui, Duhul ne vine dintr-o Persoana care
Ill" illbeste in modul cel mai illaItator, adica din Hristos, ca Fiul
, ,
'J .' II iI.l vlfl, p.989.
'" Iloid"Ill, p.989.
74 Pro CONSTANTIN COMAN
lui Dumnezeu facut om venit pentru noi. El ne asigura de
caracterul personal al lui Dumnezeu-FiuI, facut r;;i om. El ne
arata pe FiuI, sau pe Hristos, ca Adevarul viu r;;i ne ajuta sa
inaintam la nesfarr;;it in cunoar;;terea iubitoare a Lui. Numai
cunoar;;te adevarul r;;i se bucura de el. Numai persoana
este temeiul adevarului, este adevarulinsur;;i, r;;i numai prin du-
hul ei ne poate comunica adevarul in mod viu. 1n comunicare,
cuvantul persoanei este viu continuu prin duhul ce-I are. Daca
Fiul este, ca Adevarul, Conr;;tiinta totalitatii sensurilor, Duhul
, ,
este bucuria comunicarii lor, viata Persoanei, prin faptul ca se
comunica. $i cine mangaie mai mult decat Persoana suprema
Care se comunica, sau Duhul prin care Persoana sau Adevarul
se comunica? 0 lume de obiecte fara 0 conr;;tiinta personala nu
poate fi numita adevar. Caci adevarul este nu numai existenta,
ci r;;i conr;;tiinta despre existenW'94.
Aceste reflectii ale marelui teolog roman scot in evidenta
un aspect fundamental pentru tema prezentei lucrari: comuni-
carea inteligibila nu poate avea loc decat intre persoane r;;i pre-
supune prezenta r;;i lucrarea duhului. Insistenja cu care Mantui-
torul numer;;te pe Duhul Sfant Mangaietarul ne ajuta foarte mult
sa vedem lucrurile personalist. Ar;;a cum observa exege}ii
95
, titlul
pnevmatologic de Mangaietarul elimina orice risc de c1 percepe
Duhul ca pe 0 putere abstracta, impersonala, r;;i ne trimite obli-
gatoriu spre imaginea unei persoane. Aplicata la ermineutica
biblica, aceasta perspectiva exclude ramanerea la litera, la infor-
majia exterioara, suficienta sier;;i, r;;i trimite la injelegerea cuvan-
tului, chiar scris fiind, ca purtator de duh, nu un duh oarecare,
ci duhul persoanei care vorbe;;te in Sfintele Scripturi. Aceasta
injelegere a lucrurilor este r;;i mai bine perceputa dad se va
avea in vedere teologia energiilor dumnezeie;;ti necreate, con-
form careia cuvantul lui Dumnezeu este energie dumnezeiasca
necreata care rnijloce;;te omului impartar;;irea reala de Dumnezeu.
Prin urmare, adevarata lectura ;;i adevarata injelegere a cuvin-
telor Scripturii este aceea care deschide omului calea imparta-
94 Notele 1853-18541a Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariulla loan, p.988.
95 c.K. Barrett, op.cit., p.l.
ERMINIA DUHULUI 75
r;;irii sau a hranirii cu cuvantul-duh, energie dumnezeiasdi. in
viziunea Sfantului Evanghelist loan, care reda cuvintele Mantu-
itorului Hristos, Cuvantul nu este r;;i nu poate fi despartit de
Duh, r;;i nici Duhul de Cuvant. Lucrarea specifica a DuhuIui, ar;;a
cum reiese din textele pe care Ie-am analizat, este aceea de a
impartar;;i omului Cuvantul Dumnezeiesc. Prelungind aceasta
perspectiva in spajiul general, am putea spune ca transmiterea
autentica r;;i deplina a informatiei, sau comunicarea inteligibila,
nu se poate efectua numai prin cuvinte, ci ea are nevoie de duh,
cuvantul sa fie pur tat de duh sau sa fie purtator de duh. 1n felul
acesta evitam 0 perspectiva teoretica, scolastica, care disociaza
informajia de subiectul-expeditor r;;i de subiectul-destinatar r;;i
ignora duhul celor doi, prezent in cuvintele lor. Lucrurile sunt
cu atat mai grave atunci cand cuvintele sunt lipsite duh,
adica nu exprima persoana care Ie pronunta sau scrie. In acest
caz avem de a face cu un limbaj mort, amagitor, care cultiva
moartea r;;i nu viata.
Prin cele viitaare va va vesti (nx Epxowva avaYYAt='i v/-L'iv) nu se
inteleg cele ce aveau sa se intample in viitorul imediat cu
Mantuitorul Hristos, adica rastignirea r;;i invierea, din moment
ce venirea Duhului va fi ulterioara acestora. Interpretarea pe
care 0 dau comentatorii celar ce va sa vina sau celar viitaare este
mai cm'and una eshatologica. Lucrarea Duhului de a vesti cele
viitoare nu poate fi limitata sau asimilata cu cea a profetilor care
vesteau lucruri ce aveau sa se intample in viitor. Duhul Sfant va
fi cel care va descoperi de 0 maniera proprie realitatea ultima a
lumii r;;i a istoriei, tocmai pentru ca 0 va face accesibila, fie r;;i
numai in parte, experientei oamenilor. Eshatologia Evangheliei
dupa loan este din acest punct de vedere consecventa cu esha-
tologia cartii Faptele Apostolilor. Pogorarea Duhului Sfant in
[ume r;;i in istorie coincide cu inceputul sfarr;;ituIui, adica, cu pa-
trunderea Iumii r;;i a istoriei de realitatea ultima, de la sfarr;;itul
ImIDi, cand totul va fi copler;;it de lumina lui Dumnezeu. Din
acest punct de vedere, timpul Bisericii este unul eshatologic.
I\ceear;;i perspectiva 'intalnim In Evanghelia dupa loan r;;i in
sl'r{\ nstl k !'i1tIIl'tt ell prel,.enta:;;i lucrarea Duhului Sfant in Istorie.
76 Pro CONSTANTIN COMAN
"Vadirea" lumii de pacat, de dreptate gi de judecata de ditre
Duhul este, de asemenea, un eveniment eshatologic. Aceasta
vadire care anticipeaza judecata finala a lumii poate fi socotita
ca 0 expresiesinonima a vestirii celor ce va sa vina. Privita din
aceasta perspectiva, "vestirea" celor viitoare de catre Duhul nu
trebuie Inteleasa numai ca 0 vorbire des pre cele ce va sa vina, ci
mai curand ca 0 inaugurare, sau ea 0 punere in act de catre
Duhul a celor ce va sa vina, pur gi simplu pentru ca vestirea tre-
buie Inteleasa ca 0 actiune de impartagire a realitatilor respec-
tive, aceasta fiind maniera proprie de lucrare sau de comuni-
care a Duhului Sfant. Cu alte cuvinte, in actul de vestire a
Duhului nu exista distanta intre exprimarea vegtii gi implinirea
acesteia
96
. Acesta este unul din aspectele fundamentale pentru
intelegerea funcp.ei ermineutice a Duhului. Cele viitaare sau eele
ee Val' veni se refera la veacul viitor, lumea eea noua ce va sa
vina, Imparatia lui Durnnezeu. Impartagirea de Duhul lui
Dumnezeu este 0 pregustare sau 0 arvuna a acestei lumii viitoa-
reo Este ceea ee spune Sfantul Pavel prin: Care ne-a i peeetluit pe
nai i a dat arvuna Duhului, fn inimile noastre (2 Cor. I, 22) sau:
Intru Care i vai, auzind euvantul adeviil'ului, Evanghelia mantuil'ii
voastre, erezand in El, ati fast peeetluiti eu Sfantul Duh al flgiidu-
intei, Care este arvuna motenirii noastre, spre riiseumpiirarea eelar
dabanditi de El i spre lauda slavei Sale. (Efes. I, 13-14). Duhul
Sfant este 0 marturie vie a lumii cea va sa vina, de aceea intre-
tine speranta pentru Imparatia lui Durnnezeu prin posibilitatea
ce 0 oera oamenilor de a pregusta din bunurile Imparatiei.
Concluzii
1. Textele din Sfanta Evanghelie dupa loan referitoare la
Duhul Sfant ne arata clar ca lucrarea fundamental a a
Sfantului Duh este cea ermineutica. Sfantul Duh, pe care
Mantuitorul 11 fagaduiegte Apostolilor in cuvantul Sau
de desparr-re, este Acela care va face posibila intelegerea
96 Cf. c.K. Barrett, op.cit., p.490.
ERMINIA I>UII ULUJ 77
d ~ ' c\' lr j\ postoli a realitap.lor dumnezeiegti, Incepand
r hbl' ' ti persoana divino-umana a Mantuitorului Hristos
/;I i cu. lucrarea Acestuia gi sfargind eu realWltile eshatolo-
gic>. Sfantul Duh este cheia Intelegerii, cheia ermineuti-
d l. prin excelenta. Nu poate exista 0 vedere Intelegatoare
decM In Duhul, In sau prin impartagirea de Duh. Con-
tribut
ia
acestor texte la definirea specificului lucrarii
Sfantului Duh este una esentiala. Tributari unei percep-
tii unilaterale a lucrarii Sfantului Duh, ne limitam cu
preeadere la aspectul sfinp.tor sau sacramental al aces-
teia, In timp ce aspectul ermineutic era aproape In Intre-
gime ignorat. Acest lucru se datora unei gnoseologii
teologice dependente de rationalismul exclusivist gi
autonom, care nu mai las a loc participarii lui Dumnezeu
la actul comunicarii gi al Intelegerii, investind capaci-
tatile umane de intelegere cu puteri suficiente lorugi.
E ~ t e vorba, de fapt, de reflexul In planul gnoseologiei
teologice gi acela al ermineuticii a ceea ce numim inde-
obgte teologie secularizata, cultivata de 0 antropologie
autonoma sau de 0 teologie antropocentrica. Or, din
analiza textelor ioaneice referitoare la Duhul Sffmt,
lucrarea ermineutica a Sfantului Duh apare ca absolut
necesara pentru intelegerea corecta gi deplina de catre
om a adevaratului Dumnezeu, aadevarului despre sine .
gi despre lume. Aproape Intreg continutul textelor res-
pective trimite la lucrarea ermineutica a Duhului, ince-
pand eu titlurile pnevmatologice folosite gi continuand
eu indicarea functiei ermineutice prin numirea expresa a
diferitelor lucrari ale Duhului: cea anamnetica, eea Inva-
hltoreasca, cea marturisitoare etc.
2. Lucrarea ermineutica a Duhului se realizeaza de 0 mani-
era speciica Acestuia, care decurge din modul de pre-
zent
a
specific Duhului. Contributia Duhului la Intelege-
re nu se va implini prin cuvinte, ci prin lucrare, prin act,
va fi una nemijlocita, caracterizata mai curand ca aratare
(teofanie), impartagire, iluminare sau descoperire. Omul
78 Pro CONSTANTIN COMAN
va ajunge la Intelegerea corecta a realitatilor dumneze-
ieti prin experienta sau trairea nemijlocita a acestora.
Prin salaluirea In om, Duhul Sfant devine EI Insui
marturie, descoperire, aratare a slavei i luminii dumne-
zeieti pentru om. Dimensiunea anamnetica a lucrarii
Duhului va fi implinita prin aceea ca Duhul prin prezen-
ta Sa In om, la nivelul simtirii sau al trairii, va reaminti
cuvintele i faptele Mantuitorului, 'intrucat Duhul este
deofiinta cu Fiul, iar lucrarile celor doi, dei specifice,
sunt comune, nimic din cele ale Duhului nefiind straine
Fiului i nimic din cele ale Fiului nefiind strame Duhului.
La fel vor fi activate celelalte doua dimensiuni principa-
Ie ale lucri'irii Duhului, cea Invatatoreasca i cea marturi-
sitoare.
3. Din accentuarea lucrarii ermineutice a Duhului Sfant de-
ducem i importanta pentru om a intelegerii corecte i
cat mai depline. Nu este yorba numai de satisfacerea
unei nevoi intelectuale sau a curiozitatii de a ti, ci este
yorba de 0 nevoie vitala a omului de a intelege pentru a
putea simp i trai, pentru a putea activa relatia sa cu
izvorul prin excelenta al vietii care este Dumnezeu. Ynte-
legerea prin Duh presupune, de fapt comuniune sau im-
partaire, adica hranirea omului cu energiile dumneze-
ieti spre A viata cea adevarata, spre nestrici:iciune i
nemurire. Intelegerea prin Duhul este calea exclusiva de
comuniune cu Tatal i cu FiuI. Mangaierea adusa de
Duhul Sfant Apostolilor, In virtutea ci:ireia este caracte-
rizat de Mantuitorul ca Mangaietor, vine din cunotinta
adevarata a lucrurilor pe care Duhul 0 face posibila, din
faptul ci:i vor depai stadiul amagirilor, al Inelaciunii i
vor avea vederea adevarata a ceea ce exista i a sensu-
rilor ultime ale existentei. Intelegerea prin Duhul sau In
Duhul este diferita de intelegerea la nivelul mintal, pen-
tru ca ea se 'implinete la nivelul simtirii, al trairii efec-
tive. In felul acesta se depaete distanta dintre informa-
tia teoretica i simtirea sau trairea acesteia, Intrucat nu
ERMINIA DUHULUI
79
exista distanta, nici de timp i nici de spatiu intre trairea
i Intelegerea sau perceperea unui lucru. Se realizeaza,
de fapt, unirea mintii cu simtirea sau cu inima, unul din-
tre obiectivele cent;ale ale cretine. "Yntre adevar
i Duh nu este despartire, pentru ca adevarul este viu, ca
unul ce iradiaza din Dumnezeul cel viu. Orice persoana
este adevar, dar este adevar pentru ca este vie. Aceasta
este valabil infinit mai mult i prin excelenta pentru
Persoana dumnezeiasdi, sau pentru Persoanele Sfintei
Treimi unite dupa fiinta."97
4. Erminia care se da titlurilor pnevmatologice Duhul Ade-
varului i Mangaietorul, dar i analiza continutului lucra-
rilor Duhului elimina price risc de interpretare abstracta
i impersonala atat a comunici:irii cat i a Intelegerii.
Daca Mantuitorul vorbete des pre lucrarea ermineutica
a Duhului 0 intelege foarte clar in spatiul relatiei perso-
nale dintre Dumnezeu i om, dintre Persoanele Treimice
i persoana umana. Yntreaga realitate a lumii necreate i
a lumii create este corect perceputa i Inteleasa numai in
cadrul relatiei personale dintre Dumnezeu i om. lar re-
latia aceasta personala are un continut vital, care aspira
spre relatia iubirii depline. Perceputa din prisma lucri'irii
ermineutice a Duhului, intelegerea Scripturii nu poate
avea nici 0 alta motivatie, nici un alt suport i nici 0 alta
finalitate dec at aspiratia i implinirea Intalnirii lui
Dumnezeu celui viu i adevarat de catre om.
" 1' 1, I !t1lJ1ilrll Nol" !i' \f} , J'i/cII'I/Ull Vl/I, p.256-257.


















Istorie
Bisericeasc
Universal


















Studii articole
950 DE ANI DE LA "MAREA SCHISMA"
INTERPRETARI DOCUMENTE
- prima parte -
Se implinesc anul acesta 950 de ani de la ceea ce se inca in mod
conventional "Marea Schisma" dintre Occidentullatin Rasaritul bizantin, prima
mare ntptura bisericeascii a europene intre Vestul catolic Estul
ortodox, careia avea sa i se adauge in secolul XVI 0 a doua: scindarea confesionala
a Occidentului intre Sudul dimas catolic Nordul devenit protestant. Anul
viitor se vor implini totodata 40 de ani de la anularea excomunicarilor reciproce
din 16-24 iulie 1054intrun context pro fund schimbat in care intreaga
intra decis intr-o noua era, era "ecumenica", menita sa scindarile
"confesionaliste" din mileniul al doilea al istoriei ei sa regaseascii in pragul in
zorii celui de-al treilea mileniu al istoriei experienta "catolicitatii" ca unitate
in diversitate reconciliata care a fost cea a mileniului intai . Aceasta dubla aniversare
este un prilej nimerit pentru a evoca In noul context - eel al unificarii europene
al intrarii umanitafii in era eivilizatiei globale - intr-o noua lectura evenimentele
dureroase de acum noua veacuri jumatate interpretarile mai vechi mai noi
care Ii sau dat in literatura istoriea teologica modema contemporana.
Marcate vreme de secole de polemica inspirate de 0 viziune confesionalista,
prezentarile evenimentelor din l054 au fost subordonate efortului de a demonstra
ea responsabilitatea "marii schisme" - ai ciirei principaii actori au fost cardinalul
Humbert de Silva Candida patriarhul Mihail I Kerularios - apartine in exclusivitate
partii celeilalte. Istoriografia romano-catolica a aruncat vina transformarii
instrainarii intre Bisericile rasariteana occidentala intr-o ruptura definitivii
ireparabila pe seama ambiliilor autocefaliste excesive ale patriarhului Mihail
Kerularios care ar fi vmt sa se transfonne intrun veritabil "papa oriental" sfidiind
atilt pe Imparatul de la Constantinopol, cat Roma; pentru mentine
independenta in fata bazileului a papei pentru a evita controlul Romei, patriarhul
ar fi sabotat intentionat alian!a dintre impiirat papa, polemica artificial a
impotriva azimelor escaladata in excomunicarile reciproce de la Constantinopol
din iulie 1054. La randul lor, istoricii au acuzat orgoliul sfidiitor al
STUDII$I ARTICOLE
9
cardinaluluiHumbert, reprezentant al spiritului agresiv al monarhiei papale
medievale, ca 0 evidenta falsificare a apostolic, impotriva caruia a
protestat reactionat legitim patriarhul Kerularios care anticipa evolutiile
expansioniste ale Bisericii latine confinnate ulterior de "fratricidul" cruciadelor
culminat in devastarea Constantinopolului din 1204 In acela al diverselor
"uniatisme" promovate de atunci incolo de catre Roma.
In primele decenii ale secolului XX, punctul de vedere romano-catolic
traditional a fost argumentat de minu!ioasele investigatii documentare istorice
ale lui Anton Michel stranse In cele doua monumentale indispensabile volume
despre Humbert Kerularios '. EI a fost reafinnat polemic Intr-o interpretare
confesionalista catolicii de 0 extrema virulenta de catre E. Amann
2
M. Jugie
3
intr-o serie de ample articole din faimosul Dictionnaire de theologie catholique.
Dadi E. Amann conchidea ca "In fata istoriei" Kerularios "poarta responsabilitatea
actului decisiv" al schismei\ M. Jugie of ere a 0 lectura istorica nuantata dar
un verdict confesional infinit mai "Kerularios n-a fost unicul al
schismei care i se atribuie"; de altfel, anatemele reciproce din 1054 nu excomunicau
doua Biserici, ci doar persoanele lui Kerularios Humbert ale colaboratorilor,
Incat "In loc de schisma definitiva ar fi mai exact sa vorbim de prima tentativa
de unire avortatii". "Schisma era deja virtual finalizata In minti inimi. Fulgentl
din 1054 a Iacut-o doar sa apara in afara in intreaga ei realitate profi.mzime"5.
Pregatita In secolele IV-VII, adancita de Fotie In secolul IX definitivata de
Kerularios in secolul XI, schisma Rasiiritului de Roma sa stabilizat in ciuda
incerciirilor repetate de unire din secolele XI-XV. Pe hlnga orgoliul national grec
rivalitatile politice, ea ar fi avut drept principale cauze tendintele centrifuge
manifestate in "cezaropapismul" imparatilor bizantini in "ambitiile"
"autCltefaliste" ale patriarhilor constantinopolitani. Efectele rupturii de Roma
de papalitate s-ar putea constata nemijlocit in viata Bisericilor Ortodoxe. Acestea
pierdut unitatea elanul misionar cazand in captivitatea otomana sau
acceptand servitutea umilitoare a statelor nationale, practicand un separatism
ec1ezial, filetism, un imobilism teologic, un traditionalism regresiv ritualist care
I A. Michel, Humbert und Kerul/arios, Paderbom, 1924 1929, VIII + 139 X
+495 p., "Schisma und Kaiserhof im Jahre 1054: Michael PselIos", In: L 'Eglise et les
Eglises 1054-1954, Chevetogne, 1954, p. 351--440.
2 Art. "Michel Cerulaire", DThC X/2 (1929), col. 1677-1703.
3 Art. "Schisme byzantin", DThC XIV 12 (1939), col. 1312-1468, articol publicat
separat in volumul M. Jugie, Le schisme byzantin. Aperr;:u historique et doctrinale,
Paris, 1941.
4 Ibid., col. 1680.
S Ibid., col. 1356 1358.
10 REVISTA TEO LOGIC A
ar demonstra ca "Biserica greco-rusa" "nu poate fi adevarata Biserica a lui Hristos
(!)"6. Singura solutie de din acest impas fiind doar intoarcerea la "staulul"
"Bisericii-marria" a Romei, singura Biserica "adevarata" "vie".
Teologii ortodoqi nu puteau sa nu reactioneze la aceasta lectura apologetica,
reductionista of en sa to are. Un exemplu al acestui tip de contraofensiva polemica
ortodoxa n constituie studiile grupate in numarul special cu tema "Noua sute de
ani de la Marea Schisma 1054-1954" al revistei Patriarhiei Romane Ortodoxia (m.
2-311954)1. Intr-un context politic dificil, in plin stalinism persecutie a Bisericii
sub regimul comunist ofensiv allui Gh. Gheorghiu-Dej, cei mai importanli teologi
romani ai momentului erau mobilizali intrun amplu efort de demontare a
viziunii confesionaliste catolice asupra "Marii Schisme" de replica apologetica
ortodoxa. Cauza ultima a schismei perpetuarii ei e aici In dez.voltarea sistemului
monarhic papal, in refuzul de catre Roma a fratiei iubirii exprimate in sistemul
sinodal autocefal ortodox, refuz care nu putea duce decat la polemica diviziuni.
Solulia din schisma este, nu intoarcerea la "staulul" roman, ci a tuturor
la Hristos dragostea Lui, singura care poate aduce impacarea pacea
lumii (t Justinian Marina). 0 serie de articole demasdi astfel direct "limbajul
al papalitatii fara de celelalte confesiuni (1. Pulpea) sau
inconsistenla biblica canonica a primatului erorilor papalitalii (Gh. Marcu, L.
Stan). Se prin rigoare obiectivitate ampla prezentare istorica a "genezei
evolutiei schismei" (T. M. Popescu), a naturii consecintelor dogmatice ale schismei
(D. Staniloae) a relatiei dintre "schisma cultul (E. aceste
ample trei studii, care constituie piesele de rezistentii ale numiirului, se citesc azi
cu interes folos. Nu lipsesc insa diferentele de evaluare intre autori. Astfel, pentru
piirintele D. Staniloae (pe urmele lui L. Karsavin V. Lossky), prin Filioque
primatul papal catolicismul ar fi "desfigurat fata genuina a modificand
Intr-o "frenezie eretica" ,,'intregul conlinut doctrinar practic al
apusean", singura speranta fiind "lntoarcerea" fiului risipitor (Biserica Romano-
Catolidi), dupa ce cheltuit partea de avere "nemaisuportand mizeria spirituala
a starii sale", la "mama" (Biserica Ortodoxa)8. Mai ecumenic, piirintele E.
6 Ibid., col. 1465 pe larg toata argumenta!ia polemic a de la col. 1401-1468.
7 Ortodoxia VI (1954), nr. 2-3 aprilie-septembrie, 300 p.: t Patriarhul Justinian, "Una,
sTanm, sobomiceasca apostoleasca Biserica" (p. I-VIII); T. M. Popescu, "Geneza
schismei" (p. 163-217); D. Staniloae, "Motivele unniirile dogmatice ale schismei" (p. 218-
259); E. "Schisma cultul (p. 280-299); L. Stan, "Aspecte ignorate ale
schismei" (p. 300-338); Gh. Moisescu, "Unnarile schismei la romiini" (p. 339-364); Gh.
Marcu, "Premisele biblice ale (p. 365-394); 1. Pulpea, "Limbajul
folosit de papaIitate fatA de celelaIte confesiuni (p. 395-429) 1. Gh. Coman, "Unitatea
Bisericii problema refacerii ei in lumina Sf. (p. 430-456).
STUDII $1 ARTICOLE 11
concluzioneaza irenic: "Cele ce ne apropie sunt acum infinit mai multe importante
decat cele ce ne deosebesc despart spre paguba Azi sa uitam cele ce
ne despart sa pretuim mai mult cele ce ne apropie unesc"9.
o remarcabila vizibila cotitura in evaluarea "schismei rasaritene" se opera
'in chiar acei ani in interiorul Bisericii Romano-Catolice, in care se pregatea
spectaculoasa cotitura a Conciliului II Vatican. Schimbarea clara de tonalitate se
poate observa din cele doua volume masive de "studii lucrari asupra unitalii
oferite lui Dom Lambert Beauduin, fondatorul monahilor din congregatia
Unitalii cu ocazia implinirii varstei de 80 de ani" publicate sub auspiciile abaliei
benedictine de rit slavo-bizantin de la Chevetogne (Intemeiate de Dom Lambert
Beauduin) cu ocazia aniversarii a "Noua sute de ani de dureroasa despartire intre
Rasarit Apus"!o. Cele 41 de studii biblice, istorice liturgice scrise de teologi
catolici, dar protestanti, analizau pentru prima data dintr-o noua
perspectiva irenica angajat unionista premizele, conditiile drama dureroasa a
separatiilor dintre de la inceputuri pana in prezent. Cel mai Important
dintre ele e studiul introductiv epocal al dominicanului Yves Congar; publicat
separat, el se prezenta simplu ca 0 serie de "Note asupra schismei rasaritene,
noua sute de ani dupa"!I. Critica implicita a articolului polemic anterior allui M.
Jugie din 1939 pe care-l relua corecta tacit intr-o viziune pozitiva unionista
(nu uniatista), studiullui Y. Congar era 0 prezentare obiectiva a celor trei serii de
factori care au condus la "schisma rasariteana" (a se remarca ghilimele autorului):
factorii "politici", "culturali" "ecleziologici". Accentul e pus pe dezvoltarea in
cursul primului mileniu a doua tipuri de ecIeziologie in Rasarit in Oceide.nt.
Mai exact, peste una ecleziologie apostolica In planul profund al dogmelor
structurilor fundamentale s-au suprapus datorita evolutiilor istorice diferite in
Rasarit Apus in cursul Evului Mediu timpuriu (fiindca au existat doua "evuri
medii" distincte) doua "regimuri canonice" diferite: cel constantinian al "Bisericii
imperiale" sinodal al "pentarhiei" patriarhale in Riisarit respectiv, eel roman
al Bisericii "monarhie papala" in Occident care s-a impus aici in secolul Xl in
g Ibid., p. 258, 269. 0 receniA lectura polemica similara din perspectiva neogreaca
(continuiind linia arhiepiscopului Chrysostomos Papadopoulos) la arhiepiscopul Methodios
Phouyas, He ekklesiastike antiparathesis Hellenon kai Latinon apo tes epoches tou Megalau
Photiou mechri tes synodou tes Phlorentias 858-1439. Historike kai theologike melete,
Atena, 1990, 501 p.
9 Ibid., p. 299.
10 1054-1954 L 'Eglise et les Eglises. Neu! siecles de douloureuse separation entre
l 'Orient et l 'Occident, Chevetogne, 1954, 2 vol., 480 + 480 p.
II Y. Congar, Neu! cents ans apres. Notes sur le "schisme oriental", Chevetogne,
1954,95 p.
12
REVISTA TEOLOGICA
timpul reformei gregoriene. Schisma a reprezentat astfel ciocnirea inevitabila intre
aceste doua ripuri de regimuri canonice incompatibile, confruntare escaladata apoi
prin cruciade uniatisme soIdata cu Rasaritului din comuniunea
cu Roma Apusul Schisma a reprezentat insa doar rezultatul unei
indelungate generale "instrainari" (estrangement) a celor doua jumiUati ale
care au ajuns sa se comporte fiecare de una singura, rara a tine seama
de cealalta, ,ceea ce a dus la provincializare ignorare reciproca dublate apoi de
orgolii complexe de superioritate. Schisma nu este insa aceasta instrainare
ci "acceptarea" acestei instrainari, iar "pacatul" ei e acela ca am acceptat cu totii ca
pe un fapt "normal" "sa traim ca cum n-am face un corp comun cu ceilalti"12.
Tot In 1954 reputatul bizantinolog englez Steven Runciman tinea la Magdalen
College din Oxford 0 serie de prelegeri pe tema "schismei rasaritene". Publicate
un an mai tarziu
13
, ele reprezinta paua asti'izi cea mai limpede obiectiva prezentare
sintetica a istoriei "Marii Schisme". Scrisa explicit din dorinta programatica de a
contrabalansaprezenWile apologetice ale lui Michel, Jugie Amann prin "lncercarea
de a in!elege punctul bizantin de vedere", expunerea e inspirata de convingerea
autorului ca rolul istoricului nu e acela de a prezenta trecutului, ci de a
contribui la ,,0 mai apropiata prietenie a Bisericilor printr-o mai deplina intelegere a
sentimentelor tradijiei fiecarei paqi". Istoricul constati'i astfel ca daca la inceputul
secolului XI era, cu excep!ia Bisericilor orientale de sub arabi, inca una,
la mijlocul secolului XIII ruptura era deja defmitiva. Date fiind divergente
schisma era inevitabila, criza propriu-zisa fiind rezultatul convergentei unor evenimente
din intervalul secolelor XI-XIII, in care rolul decisiv I-au jucat politica agresiva
uniformizatoare a papalitatii reformate, invadarea militara a sudului Italiei de catre
normanzi, agresiunea comerciala a republicilor italiene In cele din urma, invazia
militara a cruciadelor. Confruntarea personala dintre Humbert Kerularios n-a fost 0
cauza a separa!iei, ci un simptom al unei stari de spirit ce tindea sa se generalizeze
care a fost tran'Sformata ulterior In simbol.
Intradevar, "Marea Schisma" din 1054 este in realitate 0 inventie moderna a
istoricilor confesionali catolici din secolele XVI-XVII; confrunta!i cu
protestantismul care se folosea de exemplul ortodox al unor Biserici vechi rara
papa, s-au vazut nevoili sa studieze "schisma rasariteana". Astfel, in 1604
Cesare Baronius 1n faimoasele Annales ecclesiastici P. Canisius in Leetjones
12 Ibid., p. 7-8 94.
13 S. Runciman, The Eastern Schism. A Study of the Papacy and Eastern Churches
during the XIth and XIIth Centuries, Oxford, 1955, 189 p. Pe linie se situeazA
recenta prezentare de sinteza a anglicanului H. Chadwick, East and West: The Making of a
Rift in the Church from Apostolic Times until the Council of Florence, Oxford, 2003, p.
200-218.
STUDII SI ARTICOLE 13
antiquae au publicat in latina documentele schismei din 1 054 au oferit interpretarea
"clasica" a evenimentelor din 1054 care ar fi fost provocate de ambitiile personale
ale patriarhului Kerularios. Intreg dosarul textelor legate de polemica anilor 1053-
1054 a fost republicat in 1861 de Cornelius WiIJl\ care 1n ampla introducere
15
0
interpreteaza intr-un sens politic ca 0 culminaTie a istoriei rupturilor anterioare dintre
Bisericile din Apus din Riisarit, incepaud cu controversa pascala din secolul II: pe
linia autoeefalismului antilatinismului promovat de patriarhul Fotie In seeolul IX,
patriarhul Kerularios a reaetionat doar la evolutii politice pe care nu Ie putea domina
altfelin ineercarea sa de mentine independenta atat fata de imparat, cat de
papalitate. explicajie politica domina la inceputul secolului XX studiile
istoricilor 1. Brehier
16
W. Norden
l7
; pentru acesta din urma schisma e doar un
reflex al intereselor egoiste ale statelor medievale, 0 trista marturie a neputin!ei
de a Ie Detalii importante le-a adus studiul monumental al lui J.
Gayl8 asupra stapauirii bizantine in Italia, fiindca aici s-a dezvoltat conflicul care a
dus la schisma din 1054 cum 1n sehisma "foriana" din secolul IX un rol decisiv
l-ajucat situatia din Bulgaria). Un alt context care se va dovedi crucial In interpretarea
evenimentelor din 1053-1054 va fi cel situat lacealalta extremitate a Imperiului
bizantin, in Armenia, dar el va fi valorizat abia mai tarziu.
Schitarea cadrului istoric general este, obligatorie pentru intelegerea
corecHi a fenomenului "Mari Sehisme" de la jumatatea secolului XI. Ea
s-a inscris pe fondul unor evolutii ee trebuie detaliate aici. In secolul X prima
jumatate a secolului XI Imperiul de la Constantinopol implicit Patriarhia
Ecumenica au cunoscut un reviriment speetaculos, invers proportional cu declinul
umilitor al papalitatii intrate intre anii 904-963 in "secolul obscur" al "pomocratiei"
dominata de familia filo-bizantina Teofilact. Dupa ce incepand din 827 arabii din
Africa atacau ocupau treptat intreaga Sicilie Italie de sud centru (In 840
ocupau Bari, iar in 847 atacau Roma), de unde vor fi evacuati abia in 915, in 885
generalul bizantin Nichifor Focas ocupa sudul Italiei creaud doua "teme": Calabria
cu populatie in intregime greaea (refugiata in parte din Sicilia) Longobardia
(Apulia) eu populatie mixta: greaca in latina la tara. In Italia bizantina
unificata in 9751n catepanatul Italiei cu capital a la Bari aflata la sud de linia Teracina
(la Marea Tyreniana) Terrnoli (la Marea Adriatica) se mai aflau doua ducate
longobarde (Salerno Benevento-Capua) trei comerciale lib ere (Gaeta,
14 C. Will, Acta et scripta quae de controversiis Ecclesiae Graecae et Latinae saeculo
XI composi/a exstant, Leipzig-Marburg, 1861
15 Ibid., p. 1-55.
16 L. Brehier, Le schisme oriental du XIe siecle, Paris, 1899.
17 W. Norden, Das Papsttum und Byzanz, Berlin, 1903.
181. Gay, L'Italie meridionale et l'empire byzantine (867-1071), Paris, 1904.
14 REVISTA TEOLOGICA
Napoli Amalfi). De Ia nord de Alpi vor pomi In secolul X ca protest fata de
declinul papalitatii romane cele doua de reformare a Bisericii latine - cu
centrele la Cluny (reforma monahala) in Lorena (reforma clerului) - sustinute de
noul lmperiu romanogerman allui Otto I (936-973) care va in anii 951-
952, 961-962, 966-968 0 serie de campanii in ltalia impotriva stapanirii bizantine.
Pe 2 februarie 962 Otto I e incoronat imparat la Roma de papa loan XII, gest care
a creat 0 criza in relatiile cu Constantinopolul, criza solutionata in 972 prin casatoria
sa cu principesa bizantina Teofano. in acest interval lmperiul bizantin era ocupat
In Rasarit unde sub Nichifor Phokas (963-969) loan Tzimiskis (969-976)
o spectaculoasa expansiune in Orient ocupand Creta, Cilicia, Siria Antiohia (969).
"Epopeea bizantina" descrisa de G. Schlumberger a continuat sub Vasile II
Macedoneanul (976-1022) care in urma unor indelungate razboaie (985-986, 100 I-
1002, 1003-1018) lichideaza taratul Bulgariei incorporeaza teritoriul sau
Imperiului. Constantinopolul inregistreaza acum un succes misionar epocal
reprezentat de botezul in 988 a cneazului Vladimir al Kievului de
ortodoxa a Vasile II moare in 1022 in ajunul unei mari campanii in Sicilia
Italia, unde Imperiul romanogerman avansa din nou: dupa ce Otto II (973-983)
fusese infrant dezastruos de arabi in Calabria, fiind salvat de 0 nava bizantina, Otto
III (983-1002) revine in Italia in 996 unde e incoronat imparat impune impotriva
grecului loan XVI Philagathus (996-998) primul papa german, pe varul sau copil
Bruno, sub numele Grigorie V (996-99), la moartea caruia impune apoi primul
papa francez, pe 'invatatul Gerbert d' Aurillac, sub numele Silvestru II (999-1003).
acestuia, romanul loan XVIII (1003-1009), din familia Crescenti, va fi
ultimul papa al carui nume a fost inscris in dipticele Marii Biserici din
Constantinopol. in 1009 are loc "schisma celor doi Serghie", respectiv intre papa
Sergiu IV (1009-1012) patriarhul ecumenic Serghie II (1001-1019), ale d'irei
cauze exacte nu se cunosc, "se pare ca din pricina scaunelor"19. sau din
familia tusculana Benedict VIII (1012-1024) e cel care la incoronat in 1014 la
Roma ca imparat pe germanul Henric II cel SIant (1002-1024), ocazie cu care la
missa oficiala s-a dlntat pentru prima data la Roma Simbolul de credinta niceo-
constantinopolitan cu adaosul germanic "Filioque". In 1 009-1 010 are loc la Bari
revolta antibizantina condusa de lombardul Melo; infrant in 1010 de bizantini care
reocupa Bari, Melo se refugiaza in Germania, unde Henric Ill! face duce de Apulia.
In 1017-1018 Melo revine 'in sudul Italiei cu mercenari normanzi infrange
initial pe catepanul Leon Tomikes, dar lombarzii normanzii sunt rnfranti in
octombrie 1018 la Cannae de generalul Vasile Boioannis, iar Melo fuge in
19 Cf. HartofYlaxul Nichita Niceeanul, in ce timpuri din ce cauza s-a rupt de Biserica
Constantinopoiuiui Biserica Romanilor 15; PG 120, 717D.
STUDII ARTICOLE 15
Germania unde moare in 1022, campania din sudulltaliei a lui Henric II din 1021
Incheinduse cu un in 1021-1022 bazileul Vasile II se ami in campanie in
Armenia Georgia, unde il convinge pe regele armean din Vaspurkan sa se mute
cu poporul sau in Capadocia in schimbul titlului de strateg de curopalat iar regele
loan III 5mbat (1020-1040) al Armeniei Mari cu capital a la Ani ii promite sa lase
prin testament dupa moarte regatul Armeniei imparatului de.la
Constantinopol. Moartea rara de sex masculin a lui Vasile II in 1 022
a fratelui sau Constantin XIII in 1025 a creat insa 0 instabilitate la
CQnstantinopol, unde tronul va fi ocupat de soW succesivi ai prinreseiZoe, [iica
lui Constantin VIII. 0 domnie mai lunga va avea cel deal treilea sotal Zoei, imparamJ
Constantin IX Monomahul (1042-1055), care la moartea patriarhului Alexie Studiul
(1025-1043) II alege patriarh pe un membru al unei inalte familii aristocratice din
Constantinopol impreuna cu care in 1040 participase la 0 conspiratie impotriva
Imparatului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041), al doilea SO! al Zoei. Conspira!ia
fiind descoperita, Constantin Monomahul a fost trimis in exil, iar tanarul aristocrat
a fost nevoit, ca salveze viata, sa intre monah intro manastire sa se preoteasca:
numele acestuia al noului patriarh era Mihail I Kerularios (1043-1058)20. Domnia
lui Constantin IX - care s-a vrut un protector al reinfiintand'in 1045
Universitatea imperiala din Constantinopol, cu doua facuItati: de drept, condusa
de loan Xiflin, de filozofie, condusa de tanarul encicloped Constantin Psellos,
"consulul filozofilor" - a fost una agitata. AHituri de atacul asupra
Constantinopolului din iunie 1 043 de invaziile pustiitoare ale pecenegilor din
anii 1046-1051, in 1041-1042 a avut loc revolta impotriva bizantinilor condusa de
normanzi care ocupa cu excep!ia a trei tot sudul Italiei. Generalul Maniakes
trimis sa 0 se proclama imparat asupra capitalei dar e ucis in
1043 in fata zidurilor ei. Profitaud de ocazie, in 1043-1046 un nou val de normanzi
intre care Robert Guiscard Yin in Italia; intrati ini!ialin serviciul ducelui longobard
de Salerno, ulterior au actionat pe cont propriu in vederea constituirii unei formatiuni
statale normande pe seama longobarzilor bizantinilor, ale caror posesiuni au fost
devastate pustiitor. In 1042 stingandu-se dinastia armeana a Bagratizilor (885-1042),
Kakig II (I 042-1 045) e silit de bizantini sa predea Imperiului regatul Armeniei
Mari care va fi incorporata efectiv pana in 1071 in statuI bizantin ajuns acum la
maxima sa expansiune In Orient. Actul va avea consecinte funeste pentru bizantini,
20 Despre Kerularios cel mai important studiu biografic e cel al lui F. Tinnefeld,
"Michael I. Kerullarios, Patriarch von Konstantinopei (1043-1058", Jahrbuch der
osterreichischen Byzantinistik 39 (1989), p. 95-127, cea mai interesanta interpretare e
cea a lui M. Angoid, Church and Society in Byzantium under Comneni 1081- 1201,
Cambridge, 1993, p. 21-35.
16 REVISTA TEOLOGICA
mai intai in plan militar. Disparitia Armeniei ea stat-tampon eoineideeu aparitia in
zona a turcilor selgiucizi: in 1048 ei efectueaza prima incursiune de prada in
Vaspurkan, dar sunt infranti. In 1053-1054 Togrul Beg nu sa cucereasca
fortareata Mantzikiert, dupa care plead spre Bagdad, dupa un pelerinaj
la Mecca rolul de protector al sunitilor impotriva Fatimizilor care voiau sa
mute califatulla Cairo. In 1058-1059 Togrul salveaza Bagdadul de Fatimizi
titlul de sultan, dupa care ataca din nou Imperiul. Succesorullui Togrul,
Alp Arslan (1063-1073), devasteaza Armenia Mare, distruge capitala Ani
masacrand intreaga populatie ocupa Edessa, Cilieia Cezareea Capadociei. Pe
19 august 1071 armata bizantina inregistreaza infrangerea catastrofala de la
Mantzikiert in fata selgiucizilor de Alp Arslan eare-l iau prizonier pe
imparatul Roman IV Diogene ineep cucerirea treptata a aproape intregii Asii
Mici
21
In an, in aprilie 1071, normanzii lui Robert Guiscard ocupa dupa
trei ani de asediu Bari lichideaza definitiv stapanirea bizantina in sudul Italiei.
fragile, ,,reconquiste"-le militare bizantine din secole1e X-XI in Italia,
Bulgaria Orient (Armenia, Sma) au perturbat gray echilibrul religios intern al societatii
bizantine. Mase intregi de populalii heterodoxe se aflau acum in interiorul Imperiului
ortodox puneau Biserieii problemele dificile ale coexistentei, competipei asimiliirii
unor comunitati rivale. In Bulgaria lua avant noncoformista a dualismului
bogomil, in Armenia Siria se aflau comunitatile antichalcedoniene ale arrnenilor
siroiacobiplor, iar in sudul Italiei se aflau comunitaple latine iudaice. Dad imparatul
Vasile II a avut 0 politica,de eoexistenta lui dupa 1022 vor sustine in
mod programatic 0 politica de reprimare i?i asimilare forrata a tuturor
ceea ce va duce la revolte din partea acestor comunitiiti persecutate; ele vor deveni
virulent antibizantine intrun moment critic pentru existenta Imperiului. La mijlocul
secolului XI se inregistreaza astfel 0 serie de tulburari religioase pe teritoriul bizantin.
De exemplu, in 1051 a avut loc revolta evreilor din Bari care a dus la incendierea
cartierului lor. Se spune ea sub influenta propagandei iudaice s-ar fi circumcis in 1066
arhiepiscopul Andrei din Bari. La inceputullui 1054 incercarea bizantinilor de a
trece la ritul bizantin bisericile iacobite din Antiohia s-a soldat cu incendierea bisericilor
ortodoxe din
Cert este ca patriarhul Mihail Kerularios a fost un promotor intransigent al
uniformiziirii integriirii tuturor comunitatilor din Imperiu in ritul bizantin,
21 in 1077 selgiucizii vor ocupa Ierusalimul, iar in 1090 Niceea, ajungiind practic in
fata Constantinopolului. Disperat in fata acestui asalt, Alexie I COl11nenul (1081-1118) va
cere In 1089 ajutorul papei Urban II (1088-1099). Acesta va lansa apelul care va duce la
prima cruciada soldata cu aparitia principatelor latine din Orient (Edessa, Antiohia, Tripoli,
Ierusalim). Armenii se vor regrupa In Cilicia unde vor Infiinta sub dinastia Rupenizilor un
regat ce va dura din 1080 panilln 1219.
STUDII SI ARTICOLE 17
singurul ortodox. "Heterodoxia" acestor comuriitati era tnsa nu aUit dogmatica, citt
ritual a, fiind direct perceptibiUi sub forma devianta a folosirii de "azime" la celebrarea
Euharistiei de catre armeni latini. In "azime" Kerularios a vazut 0 fornla de
eriptoiudaism inacceptabil impotriva lor un veritabil razboi teologic prin
comandarea unei serii de opuscule impotriva azimelor chiar prin masuri
administrative drastice, cum a fost interzicerea riturilor armean i?i latin, deci a
bisericilor arrnene latine in Constantinopol in intreg ImperiuL La originile schismei
din 1054 n-a stat deci vointa perversa a patriarhului care ar fi inventat artificial
controversa azimelor din antilatinism pentru a se sustrage unei eventuale subordonari
a sa papei, ei 0 problema intema a Imperiului: integrarea societatii ortodoxe prin
"bizantinizarea" riturilor heterodoxe. Polemica impotriva azimelor nu a fost una
antilatina, ci initial antiarrneana, cum arata tratatele impotriva armenilor
22
scrise la
indemnul patriarhului Kerularios de Nichita Stithatul, ucenicul Srantului Simeon
Noul Teolog (949-1022), monah de la miinastirea Studiu. Initial, patriarhul a intrat
in conflict la Constantinopol eu studitii, oprindu-i pe diaconii lor sa poarte brauri
liturgice chiar refuzand sa pomeneasea in "Sinodieonul Ortodoxiei" numele
Srantului Teodor Studitul. Ulterior s-a impacat cu ei, iar reconcilierea a venit se pare
in 1052, cand patriarhul a aprobat aducerea Sf'antului Simeon Noul Teolog
in Constantinopol, iar Nichita s-a angajat polemic in campania impotriva azimelor,
initial impotriva arrnenilor ulterior impotriva latinilor. cum arata aceste tratate,
Niehita era convins ca de fapt Roma sustinea punctul de vedere bizantin in chestiunea
azimelor, plecand de la un rationament eronat: in traditia canonica bizantina Sinoadele
Ecumenice V VI, care nu promulgasera canoane, erau asimilate Sinodului Trullan
din 692, care adoptase 102 de canoane (intre care canonul 11 impotriva gustiirii
azimelor iudeilor) care era numit In codicele canonice bizantine Penthekte
(Quinisextum); Intrucat papa Agaton a aprobat Sinodul VI (680-681), bizantinii
credeau In mod eronat ca papalitatea acceptase canoanele Sinodului Trullan (pe
care papa refuzase insa sa Ie primeasca). Toate aeeste detalii au fost puse in lumina in
1978 de remarcabila investigatie a lui Mahlon H. Smith III despre patriarhul Kerularios
i?i controversa azimelor din 1053-1054, cea mai importanta lucrare despre "Marea
Schisma" din ultima jumatate a secolului XX
23
.
Figura cheie care pe fundalul tabloului de ansambluschitat mai sus a dus la
evenimentelor din 1053-1054 a fost cea a longobardului latin Argyros,
22 Doar unul singur a fost editat de J. Hergenroether, Monumenta Graeca ad Photium
eiusque historiam pertinentem, Ratisbon, 1869, p. 139-154.
23 M. H. Smith, "And Taking Bread ... ". Cerularius and the Azyme Controversy of
1054 (Theologie historique 47), Paris, 1978, 188 p. Despre controversa azimelor, a se vedea
importantul studiu allui J. Erickson, "Leavened and Unleavened: Theological Implications
of the Schism of 1054", St. Vladimir s Theological Quarterly 14 (1970), p. 3-24.
18 REVISTA TEOLOGICA
nu altul dedit fiul rebelului Melo. Argyros trecuse insii hotariit de partea bizantinilor,
raliindu-se in revolta lui Maniakes din 1042-1043 de partea lui Constantin IX. In
1048, in timpul rebeliunii a generalului armean Leon Tormikes, Argyros
se afla la Constantinopol a salvat viata Impiiratului care drept
I-a numit in 1051, in ciuda faptului ca era latin ireformabil convins, catepan al
Italiei. Situa!ia era 0 incompatibilitate in sistemul Imperiului de stat ortodox, in
care orice oficial era obligat sa se conformeze sa impuna normele de via!a
comportare ortodoxe. In calitate de inalt demnitar, Argyros participa ciind se afla
in capitala la Liturghiile de la Sfiinta Sofia, dar intrucat era latin patriarhul Mihail
Kerularios ii refuza de fiecare data Pentru patriarh atitudinea lui
Argyros era scandaloasa intolerabila, de aceea 0 sanctiona de fiecare data rara
ezitare. Argyros era insa nu doar un favorit al bazileului, ci un actor important pe
scena italiana, unde avusesera loc de ciitiva ani schimbari dnimatice. In 1046
impiiratul Henric III (1039-1056), venit sa se tncoroneze la Roma, a luat 0 serie de
hotarari importante. In plan politic a slabit pozitia ducelui longobard de Salerno
recunoscandule normanzilor teritoriile ocupate transformiindui in principi ai
Imperiului. lar in plan religios a destituit la Sutri trei papi rivali (Grigorie VI,
Silvestru III Benedict IX), numind in locullor ca papa pe arhiepiscopul german
Suigder de Bamberg cu numele Clement II (1046-1047), iar dupa moartea acestuia
a succesorului sau la fel de efemer Benedict X (1047-1048), I-a numit papa pe
unchiul sau Bruno d'Egisheim. Nascut in 1002, Bruno era din 1026 episcop de
Toul (Lorena). Devenit intre 1048-1054 papa Leon IX, acesta era un adept hotariit
al reformei Bisericii occidentale, mana sa dreapta fiind in aceasta teoreticianul
acestei reforme, benedictinul Humbert (1006-1061) de la abalia alsaciana
Moyenmoutier, pe care la facut arhiepiscop titular al Siciliei (ocupata de arabi, dar
aflata din 731 sub jurisdic!ia Constantinopolului) ulterior cardinal episcop de
Silva ceila1!i colaboratori ai sai au fost invatatul benedictin italian Petrus
Damianus (1007-1 072) monahul benedictin Hildebrand, pe care I-a nurnit econom
consilier. Devenit in 1073 faimosul papa Grigorie VII, Hildebrand va duce la
capat reform a Bisericii promovata de Leon IX de Humbert in 1075
faimoasa cearta pentru investitura cu Imparatul Henrie IV (1056-1106) pe care la
umilit in 21-24 ianuarie 1077 la Canossa, cearta cu Imperiul incheindu-se abia in
1112. Sub forma luptei impotriva simoniei a nicolaitismului, reforma urmiirea
de fapt libertatii independentei Bisericii latine de sub tutela feudalilor
laici printr-o demarcatie clara intre c1ericii necasatoriti laicii casatoriti prin
refuzul oricarei imixtiuni a laicilor In investitura episcopilor sau abatilor printro
exaltare a principiului roman, a superioritatii, infailibilitatii primatului
universale a papei.
STUDII SI ARTIC?LE 19
Programul reformator demarat de I." ' IX;;i realizat de Grigorie VII a fost
Insa conceput de Humbert care a Oc b pt din umbra Biserica Romei in
intervalu11048-1061 atiit sub Leon IX, cal sub lui, mai ales sub Nicolae
II (1059-1061), Profitand de lungul mimmll allui Henrie IV copil, papalitatea s-a
eliberat acum de sub tutela imparatului german, decretand in sinodul Lateran de
anului 1059 ca de acum inainte papa va fi ales doar de cardinali,
respingiinduse astfel atat dreptul efectiv al poporului nobililor Romei, eat eel
alimpiiratului german (decret redactat de Humbert). In august 1059 Humbert la
insotit pe papa in conciliul de la Melfi care a sanctionat alian!a dintre nonnanzi
papalitate. Decedat pe 5 mai 1061, cardinalu! Humbert va fi ingropat in bazilica
Lateran. Humbert a fost "pasarea de atac a reformei papale" (A. Michel)24,
teoreticianul unui papalism riguros infailibil a unei veritabile mistici petrine;
papa este Petru in persoana, iar Roma este capul, mama temelia intregii Biserici
instanta suprema care judeca sanctioneaza totul. Orice abatere de la pozitia
Romei este neascultare de Dumnezeu, deci erezie, atrage dupa sine
excomunicarea. Orice imixtiune laica in Biserica e "simonie", iar simonia e erezie
25
atrage pierderea Duhului Srant; prin urmare, hirotoniile simoniace sau ale
simoniacilor sunt nevalide trebuie repetate (Humbert se situa aici, in opozitie ell
moderatia lui Petru Damianus, pe pozitiile rigoriste ale unei ecleziologii ciprianiste),
iar sunt indemnati sa fadi "greva" sa refuze participarea la Tainele
acestora. Humbert a mai combiitut conceptia simbolica despre Euharistie a
arhidiaconului Berengar din Tours (t 1088) condamnat de sinodul Lateran din
1 059 obligat sa semneze 0 marturisire de credinta care exprima un realism
euharistic substantial cras. Aceasta pozitie extrema care, ca rigorismul sau
ec1eziologic, a fost criticata nereceptata ca atare de Biserica Romano-Catolica,
care a menlinut insa papalismul mistic monarhic
26
.
In 1052 insa, alertat de devastarile expansiunea normanzilor in sudul
centrul Italiei, papa Leon IX a incheiat la Napoli 0 alianta cu catepanul Argyros,
dar normanzii Ii ataca inainte de fi putut uni fortele infrang separat: pe
Argyros in februarie 1053, iar pe Leon IX in iunie 1053 la Civitate. In urma
infrangerii papa e luat prizonier de normanzi care-l tin zece luni la Benevento cu
24 cum a aratat tot A. Michel, Humbert a fost autorul culegerii canonice anonime
in 74 de titiuri 315 de capitole care a fost primul codice canonic al refonnei gregoriene:
A. Michel, Die Sentenzen des Kardinals Humbert das erste Rechtsbuch der gregorianischen
Reform, Stuttgart, 1943.
25 Cf. eele trei carti Contra Simoniacos, PL 143, 1007-1212, principala opera teologica
a cardinalului Humbert.
26 Despre Humbert, a se vedea medaJionul sintctic allui K. H. Kandler din Klassiker
der Theologie I, MUnchen, 1981, p. 150-164.
20
REVISTA TEOLOGICA
onoruri rara a-limpiedica sa aiba contacte cu exterioruJ. Eliberat in martie 1054,
Leon IX va muri insa la doar 0 luna, pe 19 aprilie. In vara lui 1053, cardinalul
Humbert a prim it de la arhiepiscopul loan din Trani (Apulia), aflat sub jurisdictia
Constantinopolului, 0 scrisoare deschisa prim ita de Ia arhiepiscopul Leon al Ohridei
(Bulgariei reintegrate in 1022 in Imperiul bizantin). In esenta aceasta era 0 critica
a "azimelor" ca un "iudaism" inacceptabil in Biserica daca azima e simbolul
intristarii suferintei, painea dospita e un trup viu un semn al bucuriei
nou allui Hristos. Scrisoarea era adresata episcopilor latini care erau ruga!i sa 0
transmita papei sa corecteze aceasta practica vechi-testamentara abrogata de
strain a de traditia apostolica. In Apulia, Humbert la intalnit cu sigurant
a
pe Argyros care a vazut in aceasta scrisoare mana invizibila a adversarului sau
neimpacat, patriarhul Kerularios, explicandu-se faptul ca traducerea latina a
scrisorii racuta de Humbert il da drept autor pe "Mihail, patriarh universal al
Noii Rome". Furios, papa i-a ordonat lui Humbert sa raspunda in numele sau.
Bibliotecar al Sfiintului Scaun, Humbert era un mare admirator aI papei Nicolae I
(858-867) al modului autoritar in care aeesta a tratat cazul patriarhului Fotie
(858-867; 877-886). In toamna lui 1053, cardinalul a redactat doua ample texte
polemice: 0 lunga apologie a azimelor "impotriva calomniilor greeilor" sub forma
unui "Dialog" lntre un latin un constantinopolitan
28
0 extinsa "Epistola catre
Mihail al Constantinopolului impotriva nemaiauzitelor obraznicii extraordinarelor
trufii ale lui ale lui Leon episcopul Ohridei"29. Epistola este 0 apologie
a primatului Biserieii Romei a autoritatii ei infailibile. Bizantinilor Ii se
ca Scaunul Constantinopolului a fost ocupat de multi eretiei, pe cand Roma a respins
mereu orice erezie; ea primatul ei e recunoscut de Scriptura, sinoade de imparati,
in primul rand de Constantin cel Mare, drept argument citanduse "in extenso" a
doua jumatate a faimosului pseudoepigraf "Donatia lui Constantin". Roma e cea
care a asigurat triumful Ortodoxiei in Constantinopol i-a dat locul de cinste in
Biserica; prin urmare, critica Romei e un semn de a Bisericii fiica a
Constantinopolului fata de Biserica-mama a Romei echivaleaza cu rasturnarea
intregii structuri ierarhice a Bisericii bazate pe credinta lui Petru pastrata de Roma.
Aceasta drastica scrisoare n-a fost insa expediata; se poate ca papa Leon IX sa nu
fi fost de acord cu limbajul foarte dur al cardinalului.
lntre timp arhiepiscopul loan din Trani catepanul Argyros au convins
Constantinopolul de bunavointa papei de utilitatea unei aliante cu papalitatea
impotriva normanzilor pentru salvarea Italiei de sud. se face ca in toamna lui
27 Will, p. 55-60; PG 120, 835-844.
28 Will, p. 93-126;PL 143,391-474.
29 Will, p. 65-85; PL 143,744-789.
STUDII ARTICOLE 21
1053 papa a primit de la Constantinopol doua scrisori extrem de cordiale - ele nu
s-au pastrat, dar continutullor poate fi reconstituit din dispunsurile papei - aUit din
partea lui Constantin IX, cat a lui Mihail Kerularios: daca bazileul propunea
alianta politica, patriarhul se declara dispus sa sustina reconcilierea religioasa
promitandu-i papei sai reintroduca numele in dipticele patriarhiilor orientale dadl.
el va face lucru la Roma; pe cat se pare, i se adresa insa papei ca unui
"frate" semna ca "patriarh ecumenic". Raspunsulla aeeste scrisori aIost dat in
numele papei Leon IX tot de cardinalul Humbert. Scrise in ianuarie I054,aceste
raspunsurPo aveau un ton mult mai bland impaciuitor, nu lipsit de ' iritare.
Papa Leon IX / cardinalul Humbert incepeau prin a-i mu1tumi impiiratului Constantin
IX pentru initiativa restabilirii pacii dupa lungi discordii pentru respectul acordat
ca un fiu mamei sale, Biserica Romei care I-a incoronat imparat pe Constantin
cel Mare. Dupa care ii relatau des pre eforturile ale papei de a pune capat
devastlirilor normanzilor din Italia despre proiectul Romei de a stab iii in acest
scop 0 alianta intre cei doi implirati (german grec) pentru restabilirea demnitatii
privilegiilor Bisericii Romei indernnandul pe Constantin IX sa imite devotamentul
fa!a de Scaunul Apostolic allui Constantin eel Mare. Conditia instaurarii unei paci
durabile este insa reconcilierea religioasa, de aceea imparatul e indemnat sa
puna capat abuzurilor intolerabile ale patriarhului. Acesta e, pe de 0 parte, Uiudat
pentru scrisoarea de impacare, dar criticat pentru perseculia impotriva latinilor
pentru ca folosesc azime la liturghie pentru uzurparea din ambitie de putere a
prerogativelor patriarhiilor Alexandriei Antiohiei. lmpiiratul e rugat sa-l determine
pe patriarh sa acorde Romei cinstea datorata de 0 fiica mamei sale. Patriarhului,
Leon IX / Humbert i se adresau doar in calitate de "arhiepiscop al
Constantinopolului". Patriarhul era laudat el pentru initiativa scrisorii de pace
unitate dupa lungile disensiuni din trecut, dar era criticat deschis pentru: a)
ascensiunea rapida din simplu laic la episcopat mai ales pentru ambitiile sale
trufia sa luciferica manifestate in b) uzurparea privilegiilor patriarhilor
orientali, in c) folosirea abuziva a titlului seandalos de "patriarh universal" in ciuda
condamnarii lui de catre papa Grigorie I cel Mare (580-604); in d) calomnierea
impertinenta a Bisericii latine pentru cazul azimelor, in e) propunerea aroganta
de a introduce numele papei in dipticele Bisericilor din "toata lumea locuita", prin
care patriarhul se face el cap mama a Bisericilor, uitand astfel ca Biserica
Romei nu e 0 Biserica lntre altele, ci capul mama tuturor Bisericilor care in afara
comuniunii cu Roma sunt "conciliabule de eretici" "sinagogi ale satanei". Pentru
a se incheia pacea, patriarhul ca "fiu al pacii" trebuie, sa faca sa inceteze
aceste "erezii schisme" sa sprijine pace a intre cele doua imperii. Aceste doua
30 Will, p. 85-89, 89-92; PL 143,777-781,773-774. Traduse maijos: nr. 3 4.
22 REVISTA TEOLOGICA
scrisori n-au fost insa trimise prin curi er ci aveau sa fie aduse la
Constantinopol de 0 ambasada speciala trimisa de papa Leon IX la Constantinopol
la inceputul primaverii lui 1054.
intre timp alaturi de coresponden!a disputa dintre Roma Constantinopol
un alt important schimb epistolar intre Orient Occident era in curs intre Antiohia,
Roma Venetia. EI fusese din initiativa irenica a proaspat numitului
patriarh grec al Antiohiei Petru III (1052-1056). Antiohian de origine, acesta
Iacuse studiile superioare la Constantinopol in vederea unei cariere in birocra!ia
imperiai1i, devenind secretar alimparatului Roman III Argyros (1028-1034). Cazut
in dizgratie, s-a Iacut preot a intrat ca mare skevophylax in serviciul Marii Biserici
din Constantinopol, in 1052 fiind numit de imparatul Constantin IX in urma unei
aratari in vis a Maicii Domnului patriarh al Antiohiei, calitate in care a fost hirotonit
de patriarhul ecumenic Mihail Kerularios. Cu ocazia intronizarii sale proaspatul
patriarh Petru III a reluat 0 practica uzuala in Biserica veche, dar cazuti'i in
desuetudine din cauza tulburarilor produse de invazia araba a Orientului de
iconoclasmul bizantin, trimitand in iunie-iulie 1052 scrisori de intronizare
(enthronistika) sau de autorecomandare (systatika) insotite de 0 marturisirede
credinta celorlalti patriarhi din cadrul "pentarhiei", respectiv papei
Alexandriei Ierusalimulupl. Scrisoarea catre papa
32
trimisa printr-un pelerin
occidental in Orient care a promis sa 0 dea lui Argyros pentru a 0 transmite papei,
incepea cu mirarea lui Petru III ca Biserica Romei nu mai e in comuniune cu
Bisericile Riisiiritului, el aducea aminte ca numele papei loan XVIII (1003-
1009) era inscris in dipticele Marii Biserici din Constantinopol. Papa e intrebat
care e motivul acestei separa!ii intruca.t este regretabil cil succesorul marelui Petru
nu mai ia parte la discutiile din cadrul comuniunii Bisericilor ("pentarhiei").
Scrisoarea se ineheie eu 0 marturisire de credinta eare trece diplomatic peste
chestiunea lui "Filioque". Raspunsul papei 31ntarziat doi ani, intre timp Petru III
mai adresiind in vara lui 1053 papei Leon IX 0 scrisoarea asemanatoare primei,
doar mai scurta
33
In fine, Leon IX i-a raspuns patriarhului Petru III la inceputullui
1054 printro scrisoare redactata tot de cardinalul Humbe11'4. Epistola era 0 raspicata
afirmare a preten!iilor papale a lui "Filioque" repetat emfatic. Roma e mama
tuturor Bisericilor instanta suprema, iar lui Petru, papa, e infailibil.
Principalul motiv al scrisorii era insa acela de a-I incuraja pe Petru III afirme
31 Ed. A. Michel, Humbert und Kerullarios, vol. II, 1929, p. 432-457.
32 Ibid., II, p. 446-454. Tradusa mai jos: nr. 1.
33 Ibid., II, p. 545-456. Tradusa mai jos: nr. 1.
34 Will, p. 168-171; Michel, vol. II, p. 458-475 editata In paralel cu parafraza ei
greaca lacutli la Constantinopol unde Petru III a trimis-o sa fie tradusa fiindca nu latina.
Tradusa dupa originalullatin maijos: nr. 2.
STUDII SI ARTICOLE
23
demnitatea scaunului Antiohiei ca al treilea scaun in Biserica - inaintea
Constantinopolului - potrivit teoriei "triarhiei" scaunelor "petrine" Roma,
Alexandria Antiohia, opusa de papi 'inca din secolele IV-V "pentarhiei"
sancponate 'impotriva vointei papei Leon I de Sinodul IV Ecumenic de Ia Chalcedon:
Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia Ierusalim. Petru III nu Jnsa
latina, ell. a trimis-o la Constantinopol sa fie tradusa, primind ulterior de aici 0
parafraza edulcorata. Papa 11 avertiza impotriva ambitiilor Hicomiei vecinilor,
aluzie la preten!iile de dominatie imixtiunile patriarhului de la Constantinopol
'in jurisdictiile patriarhilor orientali. Faptul era real, intrucat Mihail Kerularios
incerca impuna clericii in Biserica Antiohiei, iar politiea sa de unifonnizare
rituala impotriva armenilor sirienilor sus!inuta cu sprijinul imperiului va crea
grave tulburari la Antiohia in 1054. Intre timp, in iama lui 1053 Petru III al Antiohiei
primise 0 seurta scrisoare de la patriarhul Dominic al Vene!iei, cel care va initia in
1063 reconstructia monumentala a catedralei San Marco incheiata in 1093. Acesta
s-a plans la Petru III de dificulta!ile preotilor venetieni in Rasarit carora Ii se
interzicea eelebrarea Euharistiei eu azime aducea aminte colegului sau antiohian
ca el are titlul de patriarh. in primavara lui 1054 Petru III a raspuns lui Dominic
al Venetiei printr-o lunga scrisoare
35
in doua patti: daca partea a doua ( 6-25) era
o ampla solida respingere a apostolicitiitii folosirii azimelor in celebrarea
Euharistiei, cea mai temeinica documentata critiea bizantina scrisa pana atunci,
prima parte era 0 scurta expunere a ecleziologiei ortodoxe: titlul de "patriarh" al
lui Dominic al Venetiei nu poate fi decat onorific, intrucat Sinoadele Ecumenice
au instituit in corpul Bisericii doar cinci patriarhii, echivalentul celor cinci simturi
ale corpului uman. In ce azimele, papa dad Ie sustine de unul
singur impotriva colegilor sai din Rasarit egali cu el, 0 astfel de decizie neputand fi
luata decat in unanimitate respectand colegialitatea fratemitatea sinodala.
In momentul in care Petru III al Antiohiei scria trimitea lui Dominic al
Venetiei aceasta importanta scrisoare, papa Leon IX, prizonier inca la Benevento,
trimisese deja la .constantinopol serisorile sale catre bazileu patriarh
incredintandu-le unei ambasade eompuse din trei legati: cardinalul Humbert,
cancelarul Bisericii Romei diaconul Frederic de Lorena - ruda cu imparatul
Germaniei Henric III viitorul papa Stefan IX (1057-1058) -, Petru arhiepiscopul
de Amalfi, cu 0 importanta populatie greaca aflat sub suzeranitatea
Constantinopolului. in drum, ei s-au oprit la Bari, unde au aratat probabil scrisorile
lui Argyros, desIacand sigiliile lipindu-le apoi la loco Cunoscand intransigen!a
ortodoxa ostilitatea fata de el a patriarhului, catepanullongobard i-a SIatuit sa-I
ignore pe acesta sa trateze direct cu bazileul. Cei trei lega!i au ajuns la
35 Will, p. 208-228 PG 120,755-782.
24 REVISTA TEOLOGICA
Constantinopol In aprilie, cu doar cateva zile inainte de moartea papei care a avut
loc pe 19 aprilie, la ciiteva saptamani dupa eliberarea sa din Benevento la doar
ciiteva zile de la sosirea lui la Roma. Din punct de vedere legal deci, prin decesul
papei, legarii nu mai aveau un statut oficial (noul papa Victor II va fi numit in
Germania de Henric III abia in septembrie el va sosi la Roma abia pe 3 aprilie
1055; foarte probabil nu nimic de legalia trimisa de Leon IX la Constantinopol
de proiectele sale de alianta), iar actele lor erau juridic invalide. Evenimentele
de la Constantinopol din vara lui 1054 sunt relativ bine cunoscute. Humbert s-a
dus direct la imparat s-a comportat arogant fata de patriarh, fata de care a ales
calea autoritara a confruntarii tara discutii, pretinzand supunerea neconditionata a
grecilor fata de Roma. Nesatislacuti cu protocolul primirii la patriarhie, au lasat
scrisoarea papei s-au retras lara salutarile indatinate. Deschizand scrisoarea,
patriarhul a ramas stupefiat de tonul continutul ei of ens at or a refuzat sa-i
accepte autenticitatea implicit autoritatea legati1or. Suspectand 0 conspiratie
falsificarea scrisorii de catre sau Argyros, intrucat papa era prizonier, el
a refuzat sa discute cu legatii pe care-i socotea nu ai papei (care oricum
murise, iar dupa maximum 0 luna vestea mortii lui trebuie sa fi ajuns la
Constantinopol), ci ai ducelui longobard. Ignorati de patriarh, spre indignarea lor,
legatii, tratati excelent de bazileu, au inceput sa difuzeze in Constantinopol
traducerea greaca a celor doua replici anterioare ale lui Humbert in scrisoarea lui
Leon al Ohridei; unul din ele lacea apologia azime10r acuza pe greci de impietate
lipsa de respect fata de misterul Euharistic profanat prin folosirea unei paini
profanate cu "drojdie" expusa astfel mucegairii, Hliata muiata apoi
in Yin sau ingropata arsa in cazul In care nu era consumata. Patriarhull-a desemnat
atunci sa raspunda la aceste atacuri pe monahul Nichita Stithatul de la Studiu; acesta
din urma a readaptat un mai vechi tratat contra azimelor scris impotriva armenilor
36
intr-un text polemic nou in care critica politicos, dar ferm, azimele, postul de siimbiita
refuzul preQti10r casiitoriti37. Humbert a tradus In latina acest tratat a scris furios
o replica de 0 violenra extrema la adresa lui Nichita
38
, de fapt un pamflet josnic
degradant la adresa studitului practicilor euharistice grece!?ti. Ingrijorat de reactia
virulenta a cardinalului, ca sa nu pericliteze alianta negociata, pe 24 iunie impiiratul
a venit personal cu curtea !?i legatii la Studiu I-a obligat pe Nichita sa retracteze,
arunce in foc tratatul, ceara scuze legatilor sa se impace cu ei. Triumlator,
Humbert a impins polemica mai departe ridiciind chestiunea lui "Filioque" intr-un
36 Cf. infra, n. 22.
37 Ed. A. Michel, Humbert und Kerullarios, vol. II, p. 320-344.
38 Will, p. 136-139; PL 143, 973-983 traducerea latina a tratatului lui Nichita, iar
983-1000 pamfletul Contra Nicetam.
STUDII Sl ARTICOLE
25
memoriu cu argumente (rationes) despre purcederea Duhului SIant scris la cererea
bazileuluj39. Memoriul va primi 0 replica tot din partea lui Nichita Stithatul
40
sustinut
desigur din umbra de Kerularios. Protectia imperial a a legatilor papali presiunile
exercitate asupra sa 'sa colaboreze cu I-au alertat 1nsa pe patriarh I-au pus
pe giinduri. Piirea ca impiiratul era dispus sa sacrifice ortodoxia interesele Bisericii
Ortodoxe pe altarul aliantei cu Roma pentru salvarea Italiei de sus. De aceea
Kerularios s-a decis acum sa intre direct in lupta cu bazileul ordonand la inceputul
lui iulie compunerea unui tratat care sa justifice cu argumente din traditie atiit
opozitia sa religioasa fata de latini, cat nesupunerea sa fata de imparat, lucru
riscant pulin In Bizant: e yorba de de catre editorul ei, 'A.-
Michel, "Panoplie Impotriva latinilor"41. Pastrata lara titlu Intr-un unic manuscris
scris In jurul anului 1300
42
, ea a fost atribuita de A. Michel patriarhului Mihail
Kerularios, intrucat In manuscris textul ei urmeaza scrisorii lui Kerularios catre
Petru III al Antiohiei, de care va fi yorba mai jos. Contestata de eruditi ca J.
Darrouzes
43
sau F. Tinnefeld
44
, care au atribuit compunerea ei 1n contextul
tulburarilor ce au succedat In Bizant "unirii" de la Lyon (1274), autenticitatea
patemitatea kerullariana a "Panopliei" sau macar a nucleului ei, a fast aparata, pe
langa A. Michel, de cum sunt M. H. Smith
4S
sau M. Angold
46
Lucrarea
este 0 polemica Impotriva lui "Filioque" a azimelor (cap. 2-3) se Incheie cu
anatemizarea generalii a tuturor ereticilor care se abat de la ortodoxie (19 anateme
In cap. 13). Dar accentul este pus pe interzicerea de catre Biserica a comuniunii cu
ereticii (4), pe faptul ca Impiiratul care recomanda comuniunea cu ereticii e un
precursor al lui antihrist (5) 1ntrucat comuniunea cu lui Dumnezeu duce
la pierzanie (6-9), de aceea autoritatea care cere acceptarea falsificarii Crezului nu
mai poate invoca 1n sprijinul ei supunerea recomandata de Apostolul Pavel In
Romani 10 (10-12). Tot acum, la inceputul lui iulie 1054, Mihail Kerularios ii
trimite 0 prima scrisoare lui Petru III al Antiohiei
47
informandu-l de cele intamplate
in Constantinopol avertizandu-l impotriva oricarei cooperari cu Roma. In prima
parte a scrisorii (3-8), Mihail I l'i relateaza versiunea sa privitoare la evenimentele
39 Ed. Michel, Humbert und Kerullarios, vol. I, p. 97-117.
40 Sinteza contra lui " Filioque", ed. Michel, vol. II, p. 208
-280.
41 Ibid., vol. II, p. 208-280.
42 Cod. Vindob. theol. gr. 306, f. 67-80v.
43 Dossier gree de l'union de Lyon, Paris, 1976, p. 116-127.
44 Theologisehe Realenzyklopiidie XXII, 1992, p. 709.
45 Op. cit., p. 104--105.
460p. cit., p. 25.
47 Will, p. 172-184; PG 120,781-796. Tradusa mai jos: nr. 5.
26
REVISTA TEOLOGICA
din 1053-1054: lmpreuna cu ImparatuI i-a scris papei cu smerenie pentru alianta
i'mpotriva "francilor", dar emisarul a lasat scrisorile banii pentru papa latinului
duplicitar Argyros care banii, a chemat Ia el pe cei trei legati, a desfiicut
pecetea scrisorilor bizantine a compus in numele papei 'raspunsuri falsificate pe
care le-a trimis cu legatii la Constantinopol. Descrie apoi comportamentul arogant
allegati10r in capitala bizantina, descoperirea falsificarii epistolelor care contin de
fapt opiniile lui Argyros pe care I-a oprit de trei-patru ori de la fapt
confirmat de arhiepiscopul loan din Trani pe care il poate constata Petru
din copiile acestor scrisori pe care Ie anexeaza. Incontinuare, Kerularios ii relateaza
colegului sau din Antiohia zvonul care i s-a adus la cum ca atat el, cat
patriarhii Alexandriei lerusaIimului pomenesc inca la diptice numele papei,
el nu mai e pomenit la Constantinopol de pe vremea Sinodului VI Ecumenic (!)
a papei Vigilius (!) (9) ca patriarhii Alexandriei lerusalimului primesc in
comuniune azimiti chiar celebreaza uneori liturghia cu azime (10), rugandu-l sa
ancheteze acest zvon. Dupa care Kerularios continua la adresa lui Petru
III al Antiohiei: i-a citit scrisoarea catre Dominic al Venetiei, in care critlca azimele,
dar unde lasa deoparte celelalte erori, mult mai grave, ale latinilor, al diror catalog
succint II face apoi: maniinca animale sugrumate, came lapte in post, postesc
siimbiita, au adaugat la Crez, opresc casatoria preotilor, episcopii lor poarta inele
fac razboaie, boteaza cu 0 singura cufundare, nu cinstesc icoanele, nu
prim esc pe Sfintii Trei Ierarhi invatatura lor (12-14), iar lucrul cel mai gray
important: n-au venit la Constantinopol ca sa discute, ci sa invete impuna cu
aroganla grecilor opiniile lor (15).
Prima scrisoare a lui Mihail Kerularios catre Petru III reflecta bine
tensiunilor in Constantinopol la inceputul lunii iulie. Pe 4 iulie se un
eveniment astronomic spectaculos. Pe cer aparuse brusc in plina zi 0 stea
stralucitoare care a continuat sa se vada ziua timp de un an de zile. Era faimoasa
supernova care a Jasat in urma ei norul stelar din Constelatia Crabului. Aparitia
unei stele in plina zi era pentru oamenii epocii un semn prevestitor de lucruri rele.
Explozia stelei observata in intreaga lume anticipa explozia medievale.
$i, intr-adevar, rabdarea exasperat de faptul cli patriarhul "perfid"
nu se supune, frustrat de acest imp as, cardinalul Humbert a decis sa
chestiunea printrun act de autoritate. $i astfel in dupli-amiaza zilei de siimblita 16
iulie J 054 cei trei legati au depus pe altarul Marii Biseriei din Constantinopol actul
de excomunicare, in numele papei Leon IX, a lui Mihail Kerularios, Leon al Ohridei
a sachelarului Nichifor, dupa care au din biserica, de praf
i'nciiltamintea. Actul
48
era redaetat in timp atiit cu prudentli, ciit eu un
48 Will, p. 150-154; PL 143, 1001-1004. Tradus maijos: nr. 6.
STUDII ARTICOLE 27
exces incredibil. cum serie S. Runciman: "Putine documente importante sunt
atiit de pline de erori demonstrabile. E i'ntradevar extraordinar cum un om de eruditia
lui Humbert a putut sa compuna un manifest atiit de lamentabil. EI i'ncepe prin a-i
refuza lui Kerularios' atiit personal, cat ea episcop al Constantinopol titlul de
patriarh. Declara apoi ca n-are nimic de spus impotriva cetatenilor imperiului sau
Constantinopolului, dar toti cei carel sustin pe Kerularios sunt vinovati de simonie
(viciul dominant in acel timp in Biserica lui Humbert), de a incuraja castrare (0
practica urmata la Roma), de rebotezarea latinilor (neadevarata pe atunci), de a
permite preolilor sa se casatoreasdi (ceea ce era incorect, pentru ca un barb at
casatorit putea deveni preot, dar unul deja hirotonit nu se mai putea casatori), de a
respinge legea mozaica (ceea ce nu era adevarat), de a refuza b1lrbatilo):,
(lucru neadevarat, grecii nu admiteau preoti in cele din unna, de a
omite din Crez pe Filioque (ceea ce era exact opusul adevarului). Dupa astfel de
acuzalii pliingerile privitoare la inchiderea bisericilor latine din
pierdeau efectul. Anatema finala era urmata de 0 proclamare a lui Kerularios
sustinatorilor lui drept eretici prozimili"49. Actul de excomunicare a ajuns in
cele din urma in miiinile patriarhului, care a pus sa fie tradus in limba greaca (0
traducere extrem de fidela) pe care a prezentat-o triumfiitor bazileului care tocmai
luase ramas-bun de la legali pe care-i incarcase de daruri pentru bazilica Sfiintul
Petru, i-a cerut sa-i cheme inapoi sa dea explicatii in sinod. Imparatul a ordonat
readucerea legatilor in Constantinopol, dar intrud.t era yorba de ambasadori de
rang inalt nu i-a constrans sa se prezinte in sinod intruciit au refuzat sa
com para in fata sinodului, le-a permis continue drumul spre ltalia. Intre timp
insa oamenii patriarhului au difuzat continutul actului de excomunicare in
Constantinopol, ceea ce a dus la demonstralii revolte impotriva imparatului in
favoarea patriarhului a Ortodoxiei. de intorsatura evenimentelor,
Constantin IX a scris patriarhului 0 scrisoare diind vina pe traduditorii in greaca a-i
documentului, care au fost flagela!i, pe Argyros, ale clirui rude din Constantinopol
au fost intemnitate, ordoniind anatemizarea autorilor actului de excomunicare, deci
a legatilor, a celor ce au colaborat la el, a traducatorilor, arderea lui. Sinodul a
judecat a dat aceasta sentinta in sesiunea sa de la patriarhie din ziua de miercuri,
20 iulie, a hotiirat anatemizarea lor publica la Sfiinta Sofia in ziua de duminica,
24 iulie 1054, dar a ordonat pastrarea actului de excomunicare In arhiva. Cu acest
prilej s-a redactat un Act sinodal oficial (semeioma) 50. Transcriind prologul
faimoasei Enciclice antilatine a patriarhului Fotie din 867, actul patriarhal denunta
ca pe agenti ai diavolului pe barba!ii veni!i din intunecimile Apusului
actul de excomunicare cazut ca un trasnet prin care "ne-au anatemizat pe
49 Op. cit., p. 48.
50 Will, p. 155-168; PO 120,735-746. Traducere maijos: Uf. 6.
28 REVISTA TEOLOGICA
noi, mai bine-zis Biserica Ortodoxa" pentru ca promoveaza Ortodoxia, acuzandu-i
pe Biserica lui Dumnezeu cu pretinse erezii acuzandui pentru ca nu
se rad, pentru ca nu practica celibatul preotilor pentru ca ar fi falsificat, chipurile,
Crezul. Dar ei sunt cei care au falsificat scrisorile, pretinzand ca Yin de la Roma, pe
cand veneau de la dubiosul Argyros. Sunt redate apoi "in extenso" textul actului de
excomunicare a legatilor scrisoarea imparatului pe baza careia sinodul
anatemizeaza pe legali pe colaboratorii lor, in primul rand pe Argyros. Ca
actul similar allegatilor papali, care nu excomunica Biserica Ortodoxa in general,
ci doar trei persoane, actul patriarhal nu anatemiza Biserica latina, nici papalitatea,
ci doar persoanele legatilor pe Argyros. Ambele lasau astfel calea deschisa reluarii
comuniunii relatiilor dintre cele doua Biserici intr-un moment mai prielnic.
Schisma a fost astfel intr-adevar una intre Humbert Kerularios, nu intre
cele doua Biserici. Cele doua excomunicari nu au devenit un obstacol serios decat
atunci cand ele au fost recunoscute ca atare de cele doua Biserici. Momentul din
1054 a fost ciocnirea dintre doua stiluri de guvemare ecIeziastidi reformatoare cu
ambitii universaliste uniformizatoare pentru care propria traditia (romana sau
bizantina) era unica valabila apostolica, orice diversitate fiind 0 divergenta
intolerabila 0 abatere inacceptabila, pentru care orice unire ecbivala cu un
"uniatism", orice reconciliere cu conformarea sau convertirea celeilalte parti la
unica practica valabila, cea proprie. actullui Humbert era invalidatjuridic de
absenta unui papa la data emiterii lui, faptul cii pana in 1061 cardinalul de Silva
Candida va conduce practic din umbra Biserica Romei, iar politica sa va fi continuata
apoi de prietenul sau apropiat Hildebrand, viitorul papa Grigorie VII, a Iacut ca
Roma sa-l recepteze tacit ca valid drept un raspuns legitim la un atac nemotivat
inacceptabil la adresa traditiei autoritatii romane. La dndul sau, Mihail
Kerularios a interpretat actul legatilor ca pe 0 provocare 0 of ens a intolerabila
din partea unor barbari neciopliti din Apus, care trebuie condamnati apoi ignoratio
De altfel situatia nu era noua, schisma dintre cele doua Biserici nu era 0 noutate,
iar episodul din 1054 n-a fost retinut ca atare de istoriografii sau autorii bizantini,
ci mai degraba ca 0 incercare de forte intre bazileu patriarh soldat cu un triumf
zdrobitor al lui Mihail Kerularios asupra lui Constantin IX Monomahul. Din iulie
I 054 pana la caderea sa in noiembrie 1058, Mihail Kerularios a devenit cel mai
important personaj din Constantinopol. Imparatul bolnav - avea sa moara in ianuarie
1055 - va fi obligat sa renunte nu numai la negocierile cu Roma la favoritul
Argyros, ci la colaboratorii sai, de la Universitatea imperial a relnfiintata
in 1045, In care vedea adversari ai actiunii sale. Intre care se numarau
juristul loan Xifilin, viitor patriarh, filozoful Constantin Psellos (ultimul dupa
ce a fost nevoit sa dea 0 "marturisire de credinta" ortodoxa fiind acuzat de , ,
neoplatonism), vor fi nevoiti sa se retraga din viata publica s-au Iacut monahi pe
STUDII ARTICOLE
29
Muntele Olymp din Bithynia. De aici Mihail Psellos (cum s-a numit ca monah) se.va
intoarce insa in 1055 rechemat de biitrana imparateasa Teodora (1055-1056), devemnd
apoi consilier apoi ministru alimparatilor Mihail VI (1056-1057), Isaac I Comnenul
(1057-1059), Constantin X Dukas (1059-1067) Mihail Dukas
El a asistat astfel atat la triumful, cat la diderea sau, patnarhul Mihall
Kerularios. Ajuns la apogeul puterii sale, patriarhul a determinat in 1057
lui Mihail VI sustinand urcarea pe tron a generalului Isaac I Comnenul pe care I-a
incoronat, dar cu' care a intrat in conflict pe tema controlului averilor manastirilor.
Isaac a insa sa-l exileze i-a intentat la anului 1058 un proces de
uzurpare a simbolurilor autoritatii imperiale de erezie, al carui lung rechizitoriu
in sinod a fost redactat de Psellos, devenit acuzatorul oficial al patriarhului. Procesul
na mai avut loc, fiindca Kerularios a murit in exil pe 21 ianuarie 1059, imparatul
fiind nevoit sa-i faca funeralii oficiale in Constantinopol din pricina devotamentului
zgomotos fata de patriarhul decedat din partea poporului care el un
national, un aparator al Ortodoxiei. Ulterior, la cererea nepoatel lUI Kerulanos,
Evdokia Makrembolitissa, devenita sotia imparatului Constantin X Dukas, Psellos
va scrie un lung "encomion" intru lauda patriarhului decedat al ciirui fusese!
Personaj controversat, veritabil "Hildebrand bizantin", cum s-a spus, Mihail
Kerularios a fost, un adept intransigent al autonomiei Bisericii falii de imparat
primatului autoritatii mistice asupra celei rationale a pentru el
patriarhul Noii Rome era deasupra imparatilor un fel_ de
ortodox" ca primat in cadrul "tetrarhiei" patriarhilor rasantem. In aceasta cahtate,
Kerularios i-a scris din nou lui Petru III al Antiohiei la lui iulie 1054
51
,
informandul despre evolutiile din intervalul 16-24 iulie. E1 evoca din nou sosirea
In ConstantinoP91 a biirbatilor nu de papa, ci de Argyros (dovada
falsificarea scrisorilor care purtau sigilii contraIacute), ca sa provoace scandal
Impotriva Ortodoxiei (1); au critieat eu dispret eredinta ortodoxa "corupHi" (a
falsificat "Crezul"!) pretinzand ca au venit pentru "indreptarea noastra"; Intrucat
Kerularios a refuzat sa discute cu ei despre aceste chestiuni In absent
a
celorlaJti
patriarhi (3), ei au aruncat pe Sfanta Masa a Marii Biserici un inscris de
anatemizare "a noastrii a intregii Biserici Ortodoxe" (4) la care dm ordmul
imparatului a raspuns anatemizandu-i (5). Scopul scrisorii e de informare de a
solicita lui Petru III sa adere la acest act sa adopte atitudine, raspunzand
eu demnitate in cazul in care Roma Ii va scrie despre acestea (6). Petru III e rugat sa
transmita celorlalti patriarhi serisoare cu 0 rugaminte de adeziune (7)
e anunt
at
ca-i va scrie, daea e nevoie, mai pe larg alaturand copia actului de
exeomunieare latin, din care se vede "ignoranta, nesimtirea nebunia" latinilor.
51 Will, p. 184-188; PL 1200,815-820. Traducere maijos: nr. 7.
30 REVISTA TEOLOGICA
Petru III al Antiohiei a raspuns pe larg punet eu punet primei serisori a lui
Mihail Kerularios in august-septembrie 1054, deci inainte de primirea eelei dea
doua, iar serisoarea sa
52
reprezinta un epilog luminos la lectura dureroasa a
documentelor cuprinse in dosarul "Marii Schisme" din 1 054. Patriarhul antiohian
ia act de informarea trimisa de Kerularios deplange eu tristete intrigile lui Argyros
ludtameala C\l cate se amesteca, laic f\\.n.d, \.u \\lcmn\e te;z.etvate \'lteCl\\\m <.1 ).
Nu ezita sa taxeze ignoranta lui Kerularios in ee scoaterea din diptice a
numelui papei, pe care 0 atribuie tineretii lipsei de experienta a hartofilaxului
Marii Biseriei care nu ea papa Vigiliu s-a impaeat in 547 eu patriarhul Mina
Sinodul VI Ecumenic (680-681) I-a aclamat pe papa Agaton (3-4). Petru a
auzitin tinerete pe patriarhul Constantinopolului Serghie II (1001-1019) pomenind
la diptiee numele papei, declara ea nu cum de ee anume a fost seos mai
apoi din diptiee (5). In ee erorile reprOijate latinilor, ele nu au toate
gravitate: une1e sunt detestabile, alte1e vindeeabile, iar altele - cum e raderea barbilor
- pot fi treeute eu vederea (6); la fel mancarea camurilor diferitor .animale, cum
arata Faptele Apostolilor 10, Srantul Vasile eel Mare un episod din viata Srantului
Pahomie eel Mare, care porci a caror came 0 dadea oaspeploqi monahilor
bolnavi (7-10). Lucrul eel mai gray dintre toate este insa adaosul "Filioque" care e
contrazis de Evanghelia dupa loan absolut interzis de Sinoadele Eeumenice)
(11), dar se pare ca Roma a pierdut textul original cu ocazia devastarii ocupatiei
ei de catre vandalii arieni, de unde vine botezul cu 0 singura scufundare (12).
Importanta e intentia buna: aeolo unde credinla 1n Dumnezeu nu e in primejdie,
trebuie urmarita pacea iubirea de frati, iar latinii, chiar neciopliti barbari, sunt
fratii E mare lueru ca ei cred in Treime Intrupare, chiar daca nu e Iaudabil
ca refuza preotii easatoriti mananca carne la inceputul Postului Mare (14). Nu
este de acord cu azimele, pe care le-a criticat pe larg in scrisoarea ditre Dominic al
Venetiei, dar crede ca papa nu de aceasta practica sau ea aici s-ar putea aplica
principiul respectului "vechilor obiceiuri" (15). Mancarea de came in sange e
oprita intr-adeviir de decretul Sinodului Apostolic din Faptele Apostolilor 15,
dar oare la Constantinopol nu se vand peste tot camati in sange (16)? Nu-i bine
sa-i criticiim pe a1tii sa nu ne uitam la noi Petru ii aduce aminte lui
Kerularios ca n-a sa-i faca pe diaconii studiti sa nu mai poarte braie la
liturghie (17)! Latinii trebuie combatuti de Kerularios In ce ada.osul la
Simbol refuzul preotilor casatoriti, dar celelalte trebuie trecute cu vederea
fiindca sau nu vatama adevarul, sau sunt calomnii banuieli rara acoperire (18).
eel mai bine e ,ca Mihail Kerularios sa-i scrie direct papei care-l va putea lamuri
mai bine (19). In orice caz, acuza ca romanii - care pun atata pret pe mormintele
52 Will, p. 189-204; PO 120,795-816. Traducere maijos: nr. 8.
STUDn ARTICOLE
31
Aposto1ilor - n-ar cinsti sfintele sau sfintele icoane, e ridicola lipsita de
orice temei, fiind contrazisa de fapte (20). Ca 0 regula generala, Kerularios e
indemnat sa lase deoparte rigoarea excesiva care a dus la dihonia intre Roma
Constantinopol, la scindarea la infrangerile armatelor (21).
Daca indreapta adaosulla Simbol, nu trebuie sa Ii se mai ceara nimic (azimele sunt
indiferente), ca nu cumva cerand totuI sa pierdem totui (22). Avem un Dumnezeu
al pacii al iubirii, Care este iubire a stabilit drept lege iubirea de
frati, ceea ce acolo unde nu e dispretuit Dumnezeu impune drept regula de
comportare atitudine moderatia condescendent
a
(25). .
Distant
a
intre moderatia inlelegerea scrisorii lui Petru III al Antiohiei
textele anatemele schimbate intre ei de Humbert Kerularios, dominate de
precipitare exces pasional, de ignoranta intoleranta, este imensii, ea ridica 0
serie de probleme. anatemele din 1054 au fost actele personale ale unor lideri
au vizat doar persoanele liderilor ale partii celeilalte,
n-au fost cauza directa a rupturii comuniunii intre Bisericile Rasaritului
Occidentului, ele au devenit simbolul rezultatul normal al diferentelor
dogmatice liturgice care au dus la separatia intre Rasaritul Apusul
cum a aratat lntr-un important studiu din 1975 profesorul atenian Vlasios Phidas
53
,
in secolul XI s-a intamplat un fenomen "tragic": spre deosebire de schisma "fotiana"
din secolul IX, cand conflictul intre persoane a fost supus intregii Biserici
exprimate intrun Sinod Ecumenic (Constantinopol, 879-880)54 care a dat solut
ia
lui ridicandu-se deasupra persoanelor in eauza, in secolul XI eele douii anateme
reciproce n-au fost supuse conijtiintei lntregii Biserici intrun sinod ecumenic care
sa Ie examineze faptele comise de ambele paTti, ci, din contra, persoanele liderilor
sau ridicat in mod arbitrar deasupra Bisericii pronuntand sentinle ultime
impunandu-le "de facto" ca definitive Bisericilor, ele nu exprimau
plenitudinea acestei Separatia a primit astfel 0 aura de canonicitate
un caracter definitiv care a Iacut dificila a subminat ulterior orice dorint
a
de a
rezolva in mod sinodal diferente1e existente.
Triumf al iubirii dupa secole de ura ostilitate reciproca, desfiintarea
reciprocii pe 7 decembrie 1965 a anatemelor din 1054 n-a restabilit comuniunea
deplina lntre cele douii Biserici, fiindca ele n-au putut anula magic sau automat
diferent
ele
mai vechi mai noi dintre ele. Au anulat doar acuzatiile neintemeiate,
nu divergentele separatoare intemeiate care au ramas. Prin desfiintarea anatemelor
S3 V. Pheidas, "Anathemes et schismes. Consequences eccIesiologiques de la levee
des anathemes ", Istina, 1975, p. 75-86.
54 Cf. A. Meijer, A Successful Council of Union. A Theological Analysis ofthe Photian
Synod of 879-880 (Analekta.Ylatadon 23), Thessaloniki, 1975. 1
32 REVISTA TEOLOGICA
s-a trecut canonic vorbind de la starea de schisma definitivii, simbolizatii de "Marea
Schisma" din 1 054, la cea de "situatie schismatica" provizorie, care permite in
conditiile create de respect iubire reciproca rediscutarea clarificarea in comun
pe caile dialogului teo logic sinodalitatii a tuturor diferentelor inca separatoare $i
care sunt inca un obstacolin calea refacerii comuniunii depline existente In timpul
primului mileniu cre$tin.
11
55
1
"Enthronistika" lui Petru III al Antiohiei catre papa Leon IX
56
(iunie-iulie 1052)
De-abia ce am primit acum, stapane de Dumnezeu cinstite, grijile
cu bunavoirea $i harullui Dumnezeu $i la un semn al de Dumnezeu ineoronatului
nostru sfant imparat, ca un gand mi-a involburat ca 0 mare vijelioasa gandurile, un
gand curios pentru cei multi, dar nu cu tortul de respins pentru mine pentru cei
care gandesc ca mine, pentru ca vedeam Biserica lui Hristos nu $chiopatand
intamplator, ci fiind oloaga de moarte. zi $i noapte rna framantam in minte care
sa fie motivul distantarii/disensiunii [diastasis] biserice$ti, pentru ca marele
al mare lui Petru, pastorul Romei celei Vechi, sa se rupa $i taie de dumnezeiescul
trup al Bisericilor, sa nu ia parte impreuna cu intai-stamtorii acestora la sfaturile
lor $i sa poarte impreuna cu ei In parte grijile condus fiind
de !!lana in chip apostolic de aceia [FA 22, 11]. Daca 'insa cauza acestei
distantari e 0 schisma, am socotit ca nu trebuie ca 'intelepti in cele dumnezeie$ti
slujitori ai Cuvantului sa $chiopateze in chip atat de irational in cele esentiale
plecand de la un prilej marunt; iar daca aceasta cauza e 0 abatere de la dogma $i 0
inovatie, intai de toate n-am putut vedea acest lucru la noi, dat fiind ca trasaturile
caracteristice' apostolice $i patristice ale invataturii ortodoxe sunt piizite intaete,
iar mai apoi am $ovait sa arunc asupra Bisericii de la voi 0 astfel de pata inainte de
a fi infonnat din experienta despre acest lucru, fiindca l?tiu ca de la succesiunea
apostolilor $i pana la strabunii nO$tri aceasta a pastrat nefalsificata ortodoxia.
Gandindu-ma, a$adar, la acestea cautand un mod de unire, am gasit vechiul
obicei care cere ca aceia care Yin recent la arhierie sa faca cunoscuta prin scrisori
marilor arhierei predecesori corectitudinea credintei sa ceara comuniuneade la
fiecare din Ajungand, prin urmare, $i eu la unele ca acestea, arat, a$adar,
cum cred in privinta celor dumnezeie$ti, dar cer de la ta 0 expunere
55 Texte din volumul II/2 al Sinodiconului Ortodoxiei in curs de apari!ie.
56 Ed. A. Michel, Humbert und Kerul/arios, vol. II, Paderbom, 1929, p. 446-456.
STUDII ARTICOLE
33
in scris a credintei cer in chip inevitabil sa aflu care e cauza distanta
rii
. daca.
aceasta e marunta nu atinge dreapta credinta, cer implor sa fim scutiti de
primejdiile care Yin prin distantare, iar Bisericile lui Dumnezeu sa incheie un
armistit
iu
, clerul Staparmlui sa innoiasca pacea care domnea pana acum care
aduna os cu os incheietura Cl,l incheietura de Capul comun Hristos [Ef 4, 16; Col
2, 19]. Dadi insa aceasta e mare duce departe de dogmele corecte, cer ca indoiala
privitoare la aceasta sa fie pusa inainte in mijloc, fie ambele patti sa se lase
convinse de dovezi scripturistice - fiindca propovaduirea noastra nu este in
cuvintele convingatoare ale intelepciunii [1 Co 2, 4] -, fie eel canvins
sa rupa razboiul vremelnie sa nu mai incerce astfel sa la [unitatea]
sa se lupte in zadar cu umbrele ea unii care se lupta pe timp de noapte eu ai lor.
Iar Tu, Stapanul Dumnezeul meu, Cuvantul Cel de 0 fiinta cu Tatal, in Care sunt
comorile ale intelepeiunii [Col 2, 3], Care atat pastorii,
cat turma, sa-mi insufli euvant de sus ea sa rostese indeajuns teologia care sta
inainte.
Cred, in sIanta, de 0 fiinta, nedespartita necontopita Treime
necunoscand in ea nici 0 contopire a celor Trei Ipostase, nici dogmatizand 0 diviziune
a firii cinstind 0 Treime de Persoane in Unimea firii marturisind 0 unica divinitate
sau in Trei Ipostase. II rara inceput pe Tatal, Ii lara inceput peFiul
pe Duhul. Aeel?tia sunt mai presus de oriee meeput, in virtutea cauzei
II numim inceput pe Tatal. Insul?irea Tatalui e a Fiului.e nal?terea, iar a
de viat
a
ineepatorului Duh e pureederea. simplu spus, rna inchin unei Unice firi
a Dumnezeirii in Trei Ipostase inteligente, $i subzistand de sine, divizate
prin numiir, nl.} prin divinitate, nu punand mai presus sau taind una din cele Trei
Ipostase, pe unele cinstindu-Le mai mult decat e bine, iar pe altele insultandu-le.
ered ca Dumnezeirea Una in Treime a adus toate din ceea ce nu este niciunde
nicicum, ca e Creatoarea a toate, Sustinatoarea a toate, din Care este existenta
pentru cele ce sunt, suprafiintiala, suprainitiala, bunatate suprabuna, care
impartal?el?te creaturilor toata bunatatea, indumnezeitoare,
atotputerniea l?i atoatesupraveghetoare.
Cred ca Fiullui Dumnezeu Taml Dumnezeu, 0 Ipostasa din Sfanta Treime,
a venit la veacurilor sa fie impreuna cu noi sa petreaca Impreuna cu noi
potrivit prezicerilor prorocilor [Bar 3, 38] a imbracat din preacuratul sange al Pururea
Feeioarei Nascatoarei de Dumnezeu omul intreg, fiind om in mod
real, nu imaginar, cu suflet rational inteligent, pazind prin unirea dupa ipostasa
cele doua firi neamestecate necontopite, a vietuit in chip divinouman [theandrikos]
impreuna eu vointele $i lucriirile naturale corespunzatoare, a luat bolile noastre
a purtat neputintele noastre, ne-a invatat invataturile $i a cunoscut
intru toate afectele naturale irepro$abile ale firii asumate; dupa care a patimit in
34
REVISTA TEOLOGICA
trup, a rabdat crucea moartea, iar a treia zi a inviat, a petrecut cu prietenii Lui de
la inceput ,timp de patruzeci de zile a gustat cu ei hrana aratand prin to ate in chip
prisositor Intruparea Lui reala - ca nu a venit la noi 'in chip imaginar cum Ii s-a
parut in chip impios unora din cei care nu intra [Ia oil prin [cf. In 10, 1] -,
dupa care S-a inaltat la ceruri cu slava impreuna cu fire a asumata, iar prin venire a
Duhului Celui de 0 fiinta conatural [cu El} a deschis gurile apostolilor ia trimis
invatatori la neamurile [pagane] cele de sub cer; Care "in felul 'in care L-ati
vazut mergand la cer, va veni" [FA 1, 11] sa judece viii mortii, caci
"Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului" [In 5, 22}.
Primesc, venerez Sfintele Sinoade Ecumenice primesc
cu socotinla in chip ferm toate cele dogmatizate intarite de fiecare
din ele, cinstind venerand veneratele sfintele icoane. rna ragaduiesc ca
cred cu tarie.
lar pe lupii stricatori ai turmei [FA 20,29], care nu intra la ea prin invatatura
dumnezeiasca, 'invartinduse 'injurul ei cu duh ratacitor, pe ereticii cu minte vatamata
rara Dumnezeu pe care fiecare din aceste Sinoade i-a smuls din legatura comuna
a Bisericii, 'ii anatemizez, 'impreuna cu cei care gandesc la fel cu ei cu scrierile
lor, cu orice problema, antiteza, rastalmacire abatere de la Scripturi, socotindu-i
urati de Dumnezeu coapostati impreuna cu diavolul apostat dintru inceput. Intorc
din suflet spatele de la orice alta erezie iar pe nascocitorii lor Ii dau blestemelor de
pe urma, nesuferind nici in urechi vreo auzire eretica straina. Cred,
gandesc, cinstesc, ziua noaptea rna intorc nelncetat cu mintea imi inscriptionez
in ea cele pe care le-a rostit inspirat dumnezeiasca ceata a Apostolilor, le-a vestit
venerata adunare a Parintilor le-a intarit consensul Bisericii. rar pe celelalte Ie
arunc celor ce latra impotriva credintei vaneaza prin inovatia dogmelor slava
lipsita de slava, rna socotesc intinat chiar numai prin pomenirea lor.
e.ste gandul nostru astfel de dogme tine el, precum a racut cunoscut
acum pe scurt cuvantul nostru. rar daca cele serise nu se aliniaza rara abatere la
cuvantul drept la invatatura dumnezeiasca, cer ca ta dumnezeiasea sa
rna povatuiasca sa rna invele cele mai bune printr-o eonvorbire
in scris in plus sa ne invete cauzele atat de marii noastre distanFiri, pe care fie Ie voi
lauda eu totul voi ineerea sa-i indrept pe cei vinovati de seandaluri, fie Ie voi
respinge eu euviinta voi cere indreptare de la virtutea tao lar Dumnezeul paeii [Evr
13,20], Care eele departate, Care prin pogorarea Sa a raeut 0 singura Biseriea
din ingeri din oameni, sa ne uneasea impacandu-ne unii eu altii prin unire
intelegere duhovniceasea, pentru ea sa gandim lueru intelegem lueru
spre slava Lui mantuirea lauda noastra, spre zidirea prin soliile
preacuratei Maieii lui Dumnezeu ale sfintilor Apostoli. impreuna eu
Biseriea de sub jurisdictia mea srantul sinod de la tine SIantul eler a1 ferieirii tale,
STUDII ARTICOLE
35
rugandu-i pe toli sa 0 pomeneasea impreuna cu ea in sfintele voastre rugaeiuni catre
Domnul pe smerenia mea.
Clitre
(mai-iunie 1054)
Marea Intelepciune enipostatiea a lui Dumnezeu care pune de departe temeliile
lucrurilor mari n-a soeotit un lueru nevrednic sa randuiasea cele ale noastre
cum Ii place. pe mine cel ereseut edueat de la ineeput de parin!i iubitori de
Dumnezeu hranitori de saraei care au ajuns In floarea varstei in dogmelqi
Invataturile ale Biserieii, m-a Invrednieit mai Intai de demnitiili civile
edueat indeajuns prin eei din mijlocullor, dupa care folosindu-se de sufletuI.
preabun al preaseninului nostru imparat ca de un instrument foarte
ascultator de Dumnezeu preferandu-ma eu judeeatile pe care Ie tuturor
eelorlalt
i
, m-a ridieat in seaunul arhierese. Am expus acestea nu celebrand cele ale
mele - sa nu fie!, eaei potrivit prorocului ma pamant [Fe 18,27; Sir
10, 9} - ci marind bunatatea lui Dumnezeu fata de mine vestind maret
ia
imitatoare
a lui Hristos a imparatului. pentru ca Hristos Dumnezeul nostru ne-a
invrednicit prin bunatatea Sa sa pastorim turma pe care a cu
propriul Sau Sange, am soeotit ea trebuie sa faeem eunoscute iubirii voastre ideile
noastre despre Dumnezeire despre Eeonomia in trup a lui Hristos Dumnezeul
nostru sa va aratam euvantul eredinlei noastre, ca sa poti sa tu lamurit ca ne
aliniem definitiilor Parinli eonglasuim cu toate acestea. .
Cred potrivit Srantului Simbol expus promulgat de Sfint
ii
de Dumnezeu
purtatorii Parin!ii intr-Unul Dumnezeu Tatal Atottiitorul, Hcat.oml ce:ului
al pamantului, al tuturor eelor vazute nevazute. l1sus
Fiullui Dumnezeu Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mal mamte de tot1 veCll,
lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut,
de 0 fiin!a eu Tatal, prin Care toate S-au racut. Care pentru noi oamenii
a no astra mantuire S-a eoborat din eeruri S-a intrupat din Duhul Sfant dm
FecioaraMaria S-a raeut om, Care S-a rastignit pentru noi sub Pont
iu
Pilat, a
patimit a fost ingropat, a inviat a treia zi dupa Scripturi, .S-a
ceruri dea dreapta Tatalui, va veni cu slava sa Judece V111
57 A. Michel, II, 1929, p. 454-456. Intrucat la prima serisoare trimisa papei Leon IX
in iunie-iulie 1052 prin intermediullui Argyros, Petru III al Antiohiei n-a primit niei un
raspuns in mai-iunie 1054 aeesta ii trimite papei de data aceasta prin intennediul patriarhului
Dominic de Grado (Venetia) 0 a doua serisoare "enthronistika", care va primi in un
raspuns din partea papei.
36
REVISTA TEOLOGICA
mOI1ii, a Carui Imparatie nu va avea intru Duhul SIant DomnuI de
mcato.rul,. Impreuna cu Tatal cu Fiul e inchinat marit: Care a
prm prorocl. mtru una, sIanta, universaIa apostoIica Biserica. Marturisim
un Botez spre iertarea pacateIor. invierea mortilor. viata veacului ce
va sa vina. Amin. Am scris deci in epistola rara intreg Siantul Simbol,
dupa care am adaugat acestea:
Pe Ianga acestea primesc Sfintele Sinoade Ecumenice: pe cel de la
Niceea [325] care a dogmatizat de 0 fiintimea de 0 cinstirea Fiului Unul-Nascut
al cu TaUiI, iar pe Arie adoratorul creaturii I-a surpat frant In chip
leglUlt; Parinli din Constantinopol [381] care cu inspiratie
dumnezelasca de Duhulla proclamatDumnezeu pe Duhul SIant I-a
ostr.acizat. din Biserica pe Macedonie cel cu mintea bolnava; pe langa acestea pe
cel mtrumt m Efes [431], care a proclamat un Hristos intro unica ipostasa,
om indivizibil intrucat divinitatea Lui s-a unit dupa ipostasa cu
umamtatea intreaga a pecetluit cu SIanta Fecioara Maica lui Dumnezeu sa fie
crezutaJslavita Nascatoare de Dumnezeu, iar pe Nestorie care a sa divida
Unul Hristos in doua ipostase, la dezbracat de preotie I-a dat anatemei; Inca
Smodul adunat de Dumnezeu de la Chalcedon [451] care a dogmatizat corect doua
firi necontopite neamestecate, dar 0 unica ipostasa ale lui Hristos, Care a atribuit
semnele mai presus de cuvant facerile de minuni mai presus de
intelegere firii cu comuniunea ceIeiIalte, iar osteneIile,
setea tele asemiinatoare lor le-a atribuit in chip intelept fiintei
a condamnat pe drept cuvant impietatiIe lui Eutihie Dioscor; apoi pe al
doilea de la ConstantinopoI [553] care a retezat secerat intinatele
dogme ale lui Nestorie rasarite din nou, i-a dogmatizat pe Origen, Didym Evagrie
care au ambitionat sa introduca pe in Biserica basmele flecareala eleniciil
paganeasca cu adevarat vrednica de ras de scuipat, i-a surpat pe cei care incalzeau
pe gandirea lui Eutihie; sIantul sinod intrunit in Constantinopol [680-
681], care a dogmatizat doua vointe lucrari naturale in Unul Hristos Dumnezeul
nostru, i-a anatemizat pe Serghie, Pyrrhus Pavel care voiau sa tina dogma
monotehta; pe lana acestea sfantul sinod reunit a doua oara la Niceea [787]
care a intarit cu toate voturile inchinarea la sfintele icoane ale lui Hristos Dumnezeul
nostru, ale preaslavitei, Pururea Fecioarei Nasditoarei de Dumnezeu Maria
ale tuturor sfintilor, cum spunea Marele Vasile, ca in chip apostolic
patristic cinstirea icoanei urca la prototipul eP8. .
cred marturisesc propovaduiesc, nMajduind in chip
ca In aceasta marturisire a credintei nu voi fi lipsit de starea de-a dreapta lui
58 Despre Sfdntul Duh XVIII, 45; PO 32, 149C.
STUDII ARTICOLE 37
Dumnezeu Cuvantul, ci voi fi al celor ce au bineplacut Lui din veac. Scriu
Insa sfintiei voastre ca prin rugaciuni sa mi-L faceti milostiv pe Dumnezeu, ca
lucrurile fiind randuite de noi in chip iubitor de Dumnezeu, sa se
malte de catre toti mtrun glas slava laudii Creatorului. Haml Domnului nostru Iisus
Hristos sa acopere sa faca putemica ta pastrand-o in sanatate
mtru lungime de zile.
2
Papa Leon IX raspuns catre Petru III al Antiohiei
59
(vara-toamna 1052)
Leon episcopul, robul robilor lui Dumnezeu, iubitului frate coepiscop Petru.
Felicitam viguros in Domnul fratia sfinteniei tale cum este vrednie,
,aducem multumiri in muIte feluri Celui Care este adevarata Pace Iubire eel or ai
Sai, fiindca prin tine, preaiubite frate, ravna sfintei Biserici a Antiohiei pare ea a
inflorit din nou ca ea eeea ce trebuie sa gandeasca. Fiindca in aeeasta
vor toti ca suntem uceniei ai lui Hristos - care s-au numit prima data
in aceasta mare Antiohie [FA 11,26] - dad yom avea iubire unii fata de
a1tii [In 13, 35], yom vorbi toti lucru nu vor fi intre noi schisme, ei
yom fi in giindire [1 Co 1, 10]. CaciDumnezeu
Care este Unu nu in rupturiJe mintilor, ci numai in unitate in inima
curata face sa locuiasca in casa pe cei care au un suflet [Ps 67, 7], caei ,easa
intaratata nu va fi vrednica sa se numeasca Biserica a lui Dumnezeu, ci sinagoga a
celor rai. Mai departe, cum e 0 nenorocire daca unitatea e Iipsita de cele bune,
este lucru primejdios daca sunt ceJe rele. Fiindca tu insuti, privind eu oehi
intelept din postul de observatie al acelei sfinte Biserici, al earui pandar pari a fi
fast desemnat de Dumnezeu, te-ai ingrijit sa ne anunti promovarea ta
la Inaltimea episcopala mcum, cum spui tu, cu alegerea clerului poporului precum
credinta ta potrivit ravnei cucemice foarte necesare a vechiului obicei fata de
intaiul Scaun Apostolic pe care, nevrednici, i1 prezidam din lui
Dumnezeu. Fapt prin care iubirea ta a sa ne recreeze sa ne bucure mult in
Domnul, fiindca n-ai intiirziat sa faci ceea ce se cuvenea in gradul eel mai inalt
atat tie, cat Bisericii pe care 0 prezidezi vremelnic.
59 A. Michel, vol. II, 1929, p. 458-474; Will, 1861, p. 168-171. Riispunsul a fostredactat
de cardinalul Humbert dar din diverse motive i-a parvenit lui Petru abia la inceputul verii lui
1 054. limba latina, acesta a fost nevoit sa 0 trimitli la Constantinopol unde a fost
traduslilparafrazata In limba greaca (ed. MichelIn paralel cu originalullatin, p. 458-475).
38 REVISTA TEOLOGICA
Fiinddi din faptul ca din scaunul tau apostolic ai cerut sfat Scaunului nostru
Apostolic, am cumpanit ca iubirea ta nu vrea sa se abata de la hotararea Domnului
in acord cu toti Sfintii Parinti prin care Sfantul Scaun Apostolic Roman este pus in
mod inviolabil drept cap peste toate Bisericile din tot pamantul, caruia trebuie sa-i
fie raportate spre hotarare cauzele mai mari mai dificile ale tuturor Bisericilor.
promulga toate veneratele sinoade, toate legile confirm a
STantul sfintilor, Regele regilor Domnul domnilor, fiindca vftrful demnitatii
intaietatii al intregii venerabile discipline se distinge
acolo unde tatana apostolilor, Petru, pre a fericita inviere a
trupului sau in ziua de pe urma. Fiindca el singur este cel pentru care Domnul
Mantuitorul a spus ca s-a rugat ca sa nu-i lipseasca credinta zicand: "Simone,
Simone, iata satana va cerut sa va ceama ca prin sita. Eu insa m-am rugat sa nu
lipseasca credinta ta, iar tu cand te vei intoarce, pe fratii tai" [Le 22,
31-32]. Lucru pe care acea venerata lucratoare rugaciune la obtinut, fiindca
pana azi credinta lui Petru nu se crede ca nu va lipsi in scaunul lui in
vecii vecilor, ci va intari inimile fratilor zdruncinate de diferite primejdii ale
credintei, cum nu inceteaza sa Ie intareasca pana acum. Pentru excelenta lui, el
tine Biserica Antiohiei drept a treia in demnitate dupa Biserica Romana, demnitate
pe care te indemnam sa 0 aperi cu cea mai mare sarguinta nu pentru cauza slavei
tale, ci pentru vechea cinste a scaunului pe care-l prezidezi pentru 0 vreme. f;)i sa
nu te intoarea de la aceasta intentie nici un fel de pompa aroganta, ci sa aperi io
mod constant cinstea pe care au lasat-o Bisericii Antiohiei toate Sinoadele Sfintilor
Parinti. Lueru pentru care, daca va fi nevoie, mama cea mare, adica primul Seaun
Roman, nu va lipsi niciodata de langa iubita ei fiica sau, mai bine-zis,
[consocia] ei. Spunem aceasta fiindca am auzit ca unii se silesc sa vechea
demnitate a Bisericii Antiohiei.
Mai departe, fiindca ai cerut de la noi cu compasiune care sunt cauzele
diviziunii Bisericii universale, marturisim preocuparii tale cucemice ca prin mila
Domnului tinem pana acum cu tarie legatura sfintei unitati nu vedem sa apara
de undeva vatamarea unei schisme la noi, la care neincetat integritatea
armoniei plinatatea disciplinei Fiecaruia din noi sa i se dea cinstea
pastreze drepturile lui. Nimanui sa nu-i fie ingiiduit sai treaca cu aroganta
hotarele pe care Ie-au fixat parintii [Pr 22,28]. Mai degrabii fratia voastra
sa fie eu luare-aminte ea nu cumva radacina amaraciunii dihoniei sa nu creasca
pe dedesubt -lucru care sa nu fie! -in partile voastre, pentru care se
multi care e necesar sa fie starpita din tarina Bisericii universale cu securea
aseutita a sfintelor canoane.
Inaltata in varful Scaunului Apostolic ca sa aprobe cele ce trebuie aprobate
sa dezaprobe eele ce trebuie dezaprobate, smerenia mea aproba, lauda confirm a
STUDn f;)1 ARTICOLE
39
insa cu bucurie promovarea episcopaUi a preasfintei tale fratii; roaga neineetat
pe Domnul comun sa fii inaintea ochilor Lui ceea ce ai fost proclamat aeum de
gura de om. Sa insa ca noi aprobiim aceasta promovare a ta daea n-ai obtinut-o-
lucru care sa nu fie! - ca neofit sau demnitar de palat sau bigam sau eu bani sau in
alt mod contrar sfintelor canoane. 1ar credinta ta, pe care ai expus-o eu semnatura
proprie Scaunului Apostolic suprem, dam marturie ca e intru totul sanatoasa,
universal a ortodoxa 0 ca pe cu adevarat singura mantuitoare;
felicitand viguros in Domnul iubirea ta, marturisim cu inima cucemica gura
nezabavnica ca e cu a noastrii.
Caci cred cu tarie ca Sfanta Treime, Tatal, Fiul Duhul Srant, e Un singur
Dumnezeu Atotputernic ca in Treime e intreaga divinitate coesentiala,
consubstantiala, coetema coomnipotenta, cu 0 unica vointa, putere maretie,
ea este Creatoarea tuturor creaturilor, din Care, prin Care in Care sunt toate [Rm
11,36], cele din cer de pe pamant, vazute nevazute; mai cred ca fiecare din
Persoanele din Sranta Treime sunt Un singur Dumnezeu adevarat, deplin

Cred ca Fiul Cuvantul lui Dumnezeu Tatal naseut din
Tatal inainte de toate timpurile, consubstantial, coomnipotent coegal cu Tatal in
divinitate intru toate, S-a nascut in timp din Duhul Srant din Pururea Feeioara
Maria cu suflet rational, avand doua una din Tatal iar alta din
mama in timp, avand doua vointe lueriiri, Dumnezeu adevarat om adevarat;
propriu in fiecare fire; nesuferind contopire sau diviziune, nu adoptiv,
nici imaginar; un singur unic Dumnezeu, Fiu al lui Dumnezeu in doua firi, dar
intr-o singura persoana: nepatimitor nemuritor dupa divinitate, dar Care a patimit
in umanitate pentru noi pentru a noastra mantuire cu adevarata patimire a trupului
a fost ingropat, a inviat a treia zi din morti cu adevarata inviere a trupului,
pentru a carui confirmare, n-avea nici 0 nevoie de mancare, a impreuna
cu ucenicii numai din vointa puterea Lui, iar a patruzecea zi dupa Inviere S-a
inaltat cu trupul in care a inviat cu sufletul in cer de-a dreapta Tatalui; de
unde in a zecea zi a trimis pe Duhul Srant de unde, cum S-a iniilt
at
, va
veni sa judece viii mortii sa dea fiecaruia dupa faptele lui.
Cred in Duhul Srant, Dumnezeu deplin, adevarat Care pureede
de la Tatal de la Fiul, coegal, coesential, coatotputemic coetem in toate cu
Tatal cu Fiul, Care a grait prin proroci.
Aceasta sranta nedespartita Treime cred marturisesc ca nu e trei
dumnezei, ci Un singur Dumnezeu Atotputemic nevazut neschimbabil
in Trei Persoane 0 singura fire sau fiinta ca Tata nenascut, Fiu nascut Duh
Srant nici nascut, nici nenascut, ci purces de la Tata! Fiul cu adevarat cum
spuneam mai sus.
40 REVISTA TEOLOGICA
Cred di este 0 singura Biserica adeviirata, sranta, catolica apostoIica, in care
se da un singur botez adeviirata iertare a tuturor pacatelor. Cred in adeviirata
inviere a trup pe care-l port acum, in viata Cred ca Unul singur
Dumnezeu Domn Atotputemic e autorul Noului Vechiului Testament, al Legii,
Prorocilor Apostolilor, ca Durnnezeu a prehotiirat numai cele bune, dar
cele bune cele rele. Cred miirturisesc ca harnl vine anticipat urmeaza omului,
astfel incat nu neg liberul arbitru al creaturii rationale. Cred ca sufletul nu e 0 parte a
lui Dumnezeu, ci e creat din nimic, f'ara botez e vinovat de pacatul originar.
Mai departe anatemizez orice erezie care se ridica impotriva sfintei Biserici
catolice de asemenea pe oricine care crede ca trebuie tinute in autoritate alte
scripturi afara de cele pe care Ie Biserica catolica.
Prim esc in orice chip venerez ca pe cele patru evanghelii patru sinoade,
fiindca in acestea Biserica universala e in cele patru patti ale lumii ca
intemeiata pe patru pietre: primul eel de la Niceea [325] al celor 318 Parinti sub
fericitul Silvestru, papa Romei, imparatul Constantin eel Mare, la care au fost
de fata preotii romani Victor Vincentiu; al doilea, primul de la Constantinopol
[381] al celor 150 de Parinti sub papa Damasus Teodosie eel Batran; al treilea,
primul de la Efes [431] al celor 200 de Piirinti sub papa Celestin Teodosie eel
Tanar; al patrulea, cel de la Chalcedon [451] al celor 630 de Parinti sub fericitul
papa Leon imparatul Marcian. In chip asemanator primesc urmez celelalte
trei sinoade, adica al doilea de la Constantinopol [553] sub papa Vigilius impiiratul
Iustinian; al treilea de la Constantinopol [680-681] impotriva monotelitilor sub
papa Agaton Constantin, nepotul lui Heraclie; al doilea de la Niceea [787]
sub papa Adrian Constantin, fiul Irinei, pentru cinstitele icoane ale Domnului
nostru Iisus Hristos ale sfintilor. Orice mai suszisele Sinoade Ecumenice gandesc
lauda, gandesc laud eu, orice anatemizeaza ele, anatemizez eu.
Aceasta credinta Sfantul Scaun Roman Apostolic 0 ere de cu inima spre
dreptate 0 cu gura spre mantuire [Rm 10, 10]. Potrivit ei se
sa traiasca cu-darul lui Dumnezeu pentru apararea ei e gata, daca e nevoie, sa
moara. Pe care 0 in tine, frate preaiubit, potrivit ei te
indemnam sa impreuna cu noi, bine ca, rara fapte, credinta este moarta
[Ic 2,20]. Salutam impreuna cu toata fralia colegiul Stantului Scaun Roman
Apostolic fralia ta tot stantul colegiu supus tie in Domnu!. Si ne rugam mult,
cucemice dorite frate, sa te rogi neincetat Atotputemicului Dumnezeu pentru
indoita no astra mantuire.
Arhidiae. Prof. Dr. loan I. lea jr.
Faeultatea de Teologie Ortodoxa Andrei Sibiu
(va urma)
STUDII $1 ARTICOLE
41
Abstract: A double anniversary-firstly, 950 years since thefirst major ecclesiastical
split within European Christendom between the Catholic West and the East,
this year; secondly, 40 years since the annulations of the mutual of
1054, next year - offers the best opportunity to revisit the histor:ographlcal of
t
.
hat
bitter event in the new context generated by the 'ecumenical era, the European unificatIOn,
and globalism. Up to the recent years the facts and personages of 1054, especially Cardinal
Humbert da Silva Candida and Patriarch Michel I Kerularios, were presented under strong
biased presumptions, polemically targeted, each confessional part 'provin( the
responsibility of the other. Through a careful reading of significant - which are
offered here in Romanian translation - the study reaches the conclusIOn that 1054 saw the
schism merely between Humbert and Kerularios, and not their Churches. But
9th century 'Photian Schism', the two anathemas now proclaimed were not submitted In
the subsequent times to the examination and judgment of the whole Church, by an
ecumenical council. On the contrary, the persons of the ecclesiastical leaders arbitrarily
prevailed upon the mind of the Church, a tragic failure that established the schism ipso
facto. After a millenarian estrangement, the removing of the anathemas by Pope Paul
and the Patriarch Athenagoras, in 1965 - the documents are also translated here -, while
. deleting its greatness still preserves the schism created by theological divergences. However,
the new climate of respect and mutual love allows the jointly working out the way to full
communion.
950 DE ANI DE LA "MAREA SCHISMA."
INTERPRETARI DOCUMENTE*
- a doua parte -
3
Papa Leon IX / cardinalul Humbert d'itre Constantin IX Monomahul
l
(ianuarie 1054)
Leon episcopul, robul robilor lui Dumnezeu, slavitului evlaviosului lmparat
al Noii Rome Constantin Monomahul, iubitul sau fiu, salutare.
Cate multumiri trebuie sa aducem necontenit Sfintei nedespartitei Treirrii,
Creatoarea Guvematoarea a toate, pentru negraitul ei dar prin care lucreaza toate
in toti [cf. 1 Co 12, 6] putem cantari din evlavia cucemica ta sarguinta,
preaslavite fiu preasenine imparate; fiindca Ea tea aratat astfel, Ea poarta de
grija de zilele noastre tot Ei ii incredintam starii sfintei Biserici universale .
ameliorarea lucrurilor pubJice ale imparatiei pamantesc. Caci dupa foarte lungi
primejdioase discordii, tu cel dintai te-ai racut sratuitor, purtiitor executor
dorit al pacii intelegerii te arati zicand impreuna cu "vasul alegerii" [cf. FA 9,
IS], preasmeritul Pavel: "Pentru Hristos suntem soli, ca cum Dumnezeu v-ar
indemna prin noi; va rugam, impacati-va cu EI, Care e pacea noastra, Care a Iacut
din cele doua una" [2 Co 5, 20; E/2, 14]. Caci ca un copil evlavios de fire aleasa
n-ai uitat suspinul maicii tale, n-ai socotit ca e demna de dispretuit fiindca a
imbatranit, ci mai degraba ca trebuie respectata ai cugetat sa te intorci la ea cu
maruntaie pline de iubire, ea sa fii eu atat mai drag apropiat de Unul Dumnezeu
Taml a toate cu cat mai bun smerit fata de principala mama [Biserica
Romei]. Caci nu este ascuns intelepciunii tale ce se spune In Isus Sirah:
* urmare din Tevista Teologica, nr. 3 /2004
I Ed. C. Will: Acta et scripta quae de controversiis Ecclesiae Graecae et Latinae
saeculoXI compositaexstant, Leipzig-Marburg, 1861, p. 85-89; PL 143,777-781 : Epistola
103. R1ispunsul a fost redactat, dupli cum a demonstrat A. Michel, de cardinalul Humbert.
80
REVISTA TEOLOGICA
tatiilui casele fiilor, iar blestemul mamei smulge temeliile"
[3, 9J; altundeva: "Nu uita legea mamei tale, ci leag-o In inima ta necontenit" [Pr
,1, care i'ngrijesc sa ne recomande mai mult mama care ne
spre decM pe cea care ne spre moarte ne
daca nu i-ar urma aceea ca sa renasca rei'ncalzeasca, rara
mCI 0 I-ar hiiriizi pe fiii ei unei a doua mol'li. Mai departe, prin
umple tot pamantul marginile pamantului, aceasta mama
feclOara nestricata scoate afara i'ntinde ca sa fie respectat cinstit
de tOt
l
un cap, pe care oricine I-ar necinsti, degeaba se mai numara printre
membrele e.!. Care anume este aceasta stralucirea ta imperial a foarte bine:
Petru pe care glasul lui Hristos [cf. Mt 16, 18J I-a preferat
totl pe care mai apoi evlavia Bisericii consensul general al
pana acum. Venerabila lui tu insut
i
al sa fie cmstlUi, nefimd nerecunoscator fata de cea care a i'nsemnat cum
tau diadema i'mparatiei te-a racut
!Ublt pentru noroade, care, ca sa in veci, te-a uns cu mirul Infierii. E
v.orba de batrana Roma care I-a incoronat pe acel intai preanobil
preaevlavlOs Constantm (cel Mare J, cu a ciirui genealogie te cu a carui
pute.re care l.-a promovat I-a mai presus de toti cei
munton, mcetat dm pana ce I-a cu slava imparatiei
De aceea mannd cu 0 multumlre de multe feluri excelenta ta, preaslavite fiu ne
de cu atat mai mare bucurie pentru devotiunea ta, c; cat
e_mal mare numarul sufletelor care atama de conducerea ta se reazema de exemplul
tau. De sa rugam pe Domnul nostru comun prin Care regii
prmclpll deosebesc cele drepte [cf. Pr 9, 15J, sa te pazeasca vreme
In buna placerea Lui sa implineasca 1ntru cele bune dorinta tao
Mal departe, eu Insumi ca oricare vicar al Scaunului Apostolic rna ostenesc
dupa masura putintei mele sa implinesc sarcina incredintatii mie, potrivit
de Dumnezeu graltorulu! Pavel, "vai mie daca nu voi binevesti, caci asupra mea
0 foarte mare necesltate" [1 Co 9, 16], pentru ca lajudecata va trebui
socoteala pentru conducerea unei singure Biserici de purtarea tuturor
BIsenctlo:. deci prin acea purtare de grija prin care trebuie sa veghez asupra
BIse:ICIIor. u.n_ .[al normanzilor] indisciplinat ridicandu-se
0 nemalauzlta turbare cu 0 impietate mai mult ca pagana
pe supunand pe unii la noi
onblle chmun pan a la sufletulUI, necrutand nici copii, nici batrani tara
respect fata de slabiciunea firii sau fata de umanitate neracand 0
Intre sac:u profan, jefuind, incendiind daramand pana la pam ant
blsencl, am domolIt foarte adeseori lor, i-am implorat, am predicat, am
sruDn ARTICOLE 81
stiiruit cu timp rara timp, am vestit groaza riizbunarii
Dar fiindca spune inteleptul: "Nimeni nu poate indrepta pe cel de la care intoarce
privirile Dumnezeu nebunul nu se i'ndreapta" [Sir 7, 14], rautatea lui a ram as
pana intr-amt invmoatii incapatanatii incat adauga din zi in zi lucruri inca
mai rele la cele foarte rele. De aceea, dorind nu atat sa cheitui bunuri exterioare
pentru eliberarea oilor lui Hristos, cat preferand sa rna cheltui eu 'insumi, mi s-a
parut ca spre marturia rautatii lor sau, daca ar fi potrivit astfel, spre reprimarea
incapataniirii lor, trebuie sa atrag de oriunde 0 aparare omeneasca, fiindca aud de
la Apostolul ca stapanitorii nu poarta rara motiv sabia, ci sunt slujitori ai lui
Dumnezeu, razbunatori ai maniei Lui asupra oricui raul, di nu sunt de
temut pentru cel ce face fapte bune, ci pentru cel ce face fapte rele [Rm 13,4], iar
regii conducatorii sunt de Dumnezeu spre riizbunarea raradelegilor. Sustinut
de 0 escortii pe care 0 ingaduia scurtimea timpului necesitatea iminenta, am
socotit ca trebuie sa cer convorbirea sfatul slavitului duce i magistru Argyros,
preacredinciosul tau, ca nu doream pieirea vreunuia dintre normanzi sau a altor
oameni, ci pentru ca aceia care nu se tern de judecata lui Dumnezeu vina in
fire macar de groaza omeneascii. pe dind incercam noi sa frangem Incapiitanarea
lor printr-un indemn mantuitor, iar ei de partea lor ne promiteau in chip prefiicut
toata supunerea, au atacat cu putere pe escorta noastrii, dar acum mai
degraba se Intristeaza decat se bucurii de victoria lor. Fiindcii aa cum a scris ev lavia
ta spre mangaierea noastra, pentru aceastii obriiznicie a lor Ii ateapta cat de curand
o indignare mai mare care va veni peste ei dupa micorarea hoardeilor pe care au .
'incercat-o. Noi tnsa, crezand cii ajutorul lui Dumnezeu e de fata, iar cel omenesc
nu lipsete, n-am piirasit intentia eliberiirii cretinatatii, nici nu vom da odihna
tAmplelor noastre CPs 131,4] decat 0 data cu odihna celui ce sfanta
Bisericii. Pentru dobandirea i obtinerea ei avem din evlavia dumnezeiascii 0 foarte
mare uurare i ajutor pe preaiubitul i preastralucitul nostru fiu, impiiratul Henric
[III, 1039-1056] a carui apropiatii promisa venire 0 din zi In zi, care
se grabete cu echipament expeditie militara imperiala in ajutorul nostru. Lucru
spre care harul de sus a insufletit-o i pe seniniitatea ta, ca plecand de aici neamul
fiind alungat i pus pe fuga de la Biserica lui Hristos de voi doi ca de doua
brate, podoaba Intristatei cretinatiiti sa se inalte din nou, iar starea lucrurilor publice
sa se reformeze. fiindcii din pricina inmultirii riiutiitii riicirii iubirii [cf. Mt 24,
12], stanta Bisericii Romana i Scaunul Apostolic au fost ocupate nu de piistori; ci
de mercenari, de cei care cautii cele ale lor, iar nu cele ce sunt ale lui Iisus Hristos,
i a ziicut devastatii in chip nenorocit pana acum, a vrut sfatul dumnezeiesc ca
smerenia mea sa primeasca povara unui atat de mare scaun. Si umerii mei
slabi sunt apasati impoviirati foarte mult, nu putinii speranta srantii imi este ascunsa
atunci cand de ambele laturi imi stau asemenea fii preastraluciti in cucemicie In
82
REVISTA TEOLOGICA
putere. De aceea, preaiubite fiu preasenine imparate, vrednic sa
conlucrezi Impreuna cu noi la ridicarea mamei tale Sranta Biserica la recuperarea
de catre ea In partile tale a privilegiilor, precum a patrimoniilor, demnitatii
respectului ei, cum vei putea In chip vadit din cele scrise racute de
venerabilii predecesori ai ai Deci pe tine, mare prin sange al
Marelui Constantin, nume imperiu, te indemnam sa te faci imitator al devotiunii
lui fata de Scaunul Apostolic. cele pe care acel minunat barbat le-a conferit
confirmat dupa Hristos acestui Scaun, ajutal in chip constant, potrivit etimologiei
numelui tau, sa Ie recupereze, tina apere; caci lupmnd astfel vei fi cunoscut la
Dumnezeu cum cunoscut acum intre oameni. Fiindca acest lucru se
sa-I faca in piirj:ile lui preaslavituI nostru fiu Henric. Toate acestea vor ajunge mai
fericit inmultit pentru noi pentru voi atunci cand prin venirea harului lui
Dumnezeu la interventia preafericitilor corifei ai apostolilor [Petru Pavel]
prin mijlocirea obtinerea mea, vicarul lor, intre voi doi se va ineheia 0 alian
foarte tare a pacH prieteniei.
Pe langa acestea, confratele nostru arhiepiscopul Mihail ne-a adresat 0
scrisoare de indemn la armonie unitate, este cu amt mai necesar sa-l primim eu
mai mult devotament mai mare intrucat ne indeamna spre un bine atat
de dorit necesar, cu cat vedem mai limpede ca nu poate fi numarat mtre ucenici
lui Hristos cineva care nu vrednie sa consimta la pacea frateasca atunci
cand Domnul spune celor ai Sai: "In aceasta vor toti ca sunteti ucenicii
Mei, de veti avea iubire unii fata de altii" [In 13,35], iar Pavel da marturie
astfel: "Cautati pacea cu toti sfintenia, tara de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu" [Evr 12, 14]. Sa insa stralucirea ta ea multe lueruri intolerabile au
ajuns pana acum la urechile noastre despre obriizniciile lui, ca atatand 0 persecutie
publica impotriva Bisericii latine, nu s-a temut sa anatemizeze pe toti cei care
primesc Sfintele Taine racute din azime; ca silindu-se sa-i lipseasea de vechea lor
demnitate pe patriarhii Alexandriei Antiohiei, impotriva legii
sa-i subjuge noii sale ambitii, altele mai multe pe care
se spune ca Ie uzurpa, cum vei putea cu sarg de la Lueruri
in care daca se va ineapat&na - lueru care sa nu fie! -, nu va putea tine nicidecum
pacea noastra, fiindca, tara niei 0 indoiala, daca acela nu va voi sa fie fiu al paeii,
pacea se va intoarce la noi, cum spune Domnul [Lc 10, 6]; de aceea spune
Apostolul: "Daca se poate, pe cat sta in putinta voastra, traiti in buna pace cu toti
oamenii" [Rm 12, 18]. Fiindca in zadar pe tatal familiei cel care 0
pe sotia lui, in zadar capul mamei familiei cel
care-i combate pe fiii ei calca in picioare ca pe degetele picioarelor lui. Impotriva
lui intelepciunea lui Dumnezeu spune "Ca un hulitor e cel ee fuge de tatal sau
blestemat de Dumnezeu e cel ce pe mama lui" [Sir 3, 16]. Avem
STUDII ARTICOLE 83
insa ineredere ca prin venirea harului lui Dumnezeu se va afla nevinovat de acestea,
fie indreptat, fie repede in fire fiind sratuit; se va face nu cum se
spune, ci cum se se in chip cucernic de noL
Recomandam acum mtru toate slavei tale pe fiii de fata, Srantului
Scaun Roman Apostolic, ca sa fie primiti cu generozitate, cum se cuvine, sa fie
respeetati tratati bine onest, sa fie ascultati rational cu rabdare, sa fie
inapoi cat mai repede la noi m chip laudabil, ca sa nu Ie para rau ca au luat asupra lor
o amt de mare osteneala sa Ie fie ca iam trimis. Sa nai nici 0 banuiala despre
[Petru] episcopul amalfitanilOl..l, fiindca e intru totul romeu, coborand din Amalfi,
a trait impreuna cu noi ca un familiar al nostru aproape un an intreg.
Binecuvantatul Dumnezeu Tatal Domnul nostru Iisus Hristos, Tatal mile lor
Dumnezeul a toata mangaierea sa socoteasca vrednic sa binecuvanteze excelenta
ta eu toata binecuvantarea duhovniceasca sa te umple de toata bucuria pacea,
ea in veacul de acum sa in chip fericit vreme indelungata, iar in cel rara
care va veni sa te desfeti rara in chip fericit de Imparatia cerurilor
impreuna eu Imparatulimparatilor Domnul domnilor, cinstite dorite de noi in
Hristos fiu slavite August. Amin. .
4
Papa Leon IX / cardinalul Humbert catre Mihail I Kerularios
(ianuarie 1054)3
Leon episcopul, robul robBor lui Dumnezeu, lui Mihail arhiepiscopul
Constantinopolului.
A ajuns in la noi scrisoarea cinstitei tale fratii, in care te sa
indemni spre bunul in cel mai inalt grad necesar al armoniei unitapi care
trebuie de toti lui Hristos; ca astfel dupa foarte lungi
primejdioase discordii fiica sa. se bucure de impacare cu mama ei. Chemandute
indemnandute spre aceasta, dorim ca tu sai dai ascultare cu atat mai grabnic cu cat
mai atent ne dam seama ca doar aceasta. e virtutea proprie speciaIa a
sfintilor, fiindca celelalte virtuti pot fi comune celor buni celor rai, cum
arta Domnul: "In aceasta vor toti cii sunteti ucenici ai Mei, de veti
avea iubire unii fata de altii" [In 13,35], iar de Dumnezeu graitorul Pavel da marturie
2 Din 1043 Amalfi, care pan1l atunci fiicuse parte din Imperiul bizantin, a trecut in
st1lpanirea normanzilor.
3 C. Will, 1861, p. 89-92; PL 143,773-777: Epistola 102. R1ispuns redactat, dupaA.
Michel, de cardinalul Humbert.
84 REVISTA TEOLOGICA
el: "Cautati pacea cu toti sfintenia, fata de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu" [Evr 12, 14J. De aceea 0 felicitiim mult pe fratia ta in Domnul fiindca
ai anticipat prin sarguinta ta dorinta noastra cea mai InaWi, pentru ca daca printr-o
riiceala a iubirii ai pregeta sa urmezi, ar trebui sa ne previi degraba. Caci noi,
potrivit mai suszisului Apostol, preferam ca, daca e cu putinta, sa avem pace cu
toti oamenii [Rm 12, 18], cu ciit mai mult cu tine, pe care te vedem ca ai putea fi
un foarte folositor necesar slujitor al Bisericii lui Dumnezeu, daca nu te-ai osteni
sa treci peste hotarele pe care Ie-au pus parintii [Pr 22, 28). fiindca propriu
e faptul de a fi chiar cu pacii In speranta
indreptarii, iar nu consimtind la rautatea lor, 0 cu atat mai multa preocupare va
trebui sa avem ca sa Indepartam din mijlocul nostru toate prilejurile de scandaluri,
cu cat dorim tenace sa-i finem pe prietenii pacii.
De mult timp deja a ajuns la urechile noastre un zvon de lucruri intolerabile
din partea fratiei tale, pe care insa, In parte pentru ca ni se par incredibile, in parte
pentru ca nici 0 putere de cercetare n-ar admite unele ca acestea, Ie-am lasat pana
acum nediscutate. Caci se spune despre tine ca te-ai repezit ca un neofit, nu
treptat, la Inaltimea episcopala, lucru care nu trebuie lacut nicidecum, e ceea ce
Invatii atat Apostolul [1 Tim 3, 6], dar opresc veneratele canoane. De aici, silindu-
te din rasputeri printro noua ambitie sa-i pe patriarhii Alexandriei Antiohiei
de privilegiile vechii lor demnitati, te sa-i subjugi stapanirii tale contrar
oriciiror legi Fiindca pentru cei cu mintea sanatoasa e
limpede cate incerci spre primejdia ta, pentru ca, inaltat de pompa
lumeasca, te sa schimbi vechiul sfat al Divinitatii cu privire la
coloanelor Bisericii Ei, cu bogatii mincinoase vei face paguba Celui Care,
era cu adevarat singur bogat, S-a lacut sarac pentru noi [2 Co 8, 9] a Incredintat
Sa sub vreme unui satuc unei [Lc 2, 7], nu unui palat regal.
Oricine se Insa de exemplul Sau tine de soarta [lui Lucifer] celui care
sa spuna, ciind prin el cand prin acolitii lui: "Sui-ma-voi deasupra
Inaltimii norilor voi fi asemenea Celui Prealnalt" [Is 14, 14]; "dar gandurile
Mele nu sunt ca gandurile voastre caile Mele nu sunt ca caile voastre, zice
DomnuI" [Is 55, 8], "Care pe cei mandri In furia Lui privind
pe orice om [Iov 40, 6] de aceea Se scoala ca sa nu fie mai tare omulln a
ciirui privire nu e Dumnezeu. Intrucat, pentru ca din pricina Iniiltimii legate de El
sa nu i se atribuie lui Dumnezeu trufie, Psalmistul zice: "Inalt este Domnul spre
cele smerite pe cele Inalte de departe Ie [Ps 137,6]. Lucru de
care da marturie prin EI "Caci ceea ce este Inalt la oameni este uraciune
inaintea lui Dumnezeu" [Lc 16, 15]. Ce fel cat de detestabila lamentabila e
acea uzurpare sacrilega prin care te peste tot In scris tn viu grai drept
"patriarh universal" [ecumenic], cand orice prieten allui DumnezeU se
sruDn ARTICOLE 85
sa fie numit cu un astfel de cuvant? cine dupa Rristos ar fi putut sa fie distins
mai potrivit prin acest cuvant decat cel caruia i se spune de glasullui Dumnezeu:
"Tu Petru pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea etc." [Mt 16, 18).
a fost intiiiul [princeps 1intre apostoli, nu se nicaieri numit
"episcop universal" nici unul din lui na fost de acordsa fie numit cu
acest prodigios prenume, macar ca Sfantul Sinod de la Chalcedon [451] I-a declarat
astfel pe predecesorul nostru Leon cel Mare [440-461] pe lui. Caci au
bagat de seama ca nu e prieten al Mirelui cel care vrea sa fie iubit In locul mirelui,
ci mai degrabii antihrist care se opune se inaltii peste tot ce se
Dumnezeu se astfel. lata acel loan [IV Postitorul, patriarhul
Constantinopolului, 582-595] al vostru, a carui nebuneasca nascocire 0
pana acum, care, potrivit psalmistului, pana acum striga prin voi numele sau
in pamantul Lui [Ps 48, 12], cand a pierit n-a luat to ate, nici n-a coborat cu
acea slava la iad, fiindca atunci cand a fost In cinste l1-a inteles [Ps 43, 18).
Anatemizat pentru aceasta insolentii de preafericitii pontifi Pelagius [II,.579-590]
Grigorie [I cel Mare, 590-604]4 de lor, acesta a pierit irevocabilll1
incapatiinarea lui, iatii ca de 440 de ani mcoace n-a incetat sa-i arunce m prapastie
pe urmatorii Indaratniciei lui. "Ce folos le-a adus trufia la ce le-a slujit fala
bogatilor? Toate au treeut ca umbra" [SolS, 8-9], "Caci ce-i omului daca
toatii lumea, dar pierde sufletul sau?" [M! 16, 26]. cum va Yeti putea
pune sufletul pentru frati voi care nu socotiti vrednic sa depuneti un nume
care scandalizeaza intreaga Biserica? Vino-ti in fire, rogu-te, din aceasta
nebunie, ca sa nu te faci tu -Iucru care sa nu fie! la ceeace se spune: "Se
uita la tot ce e inalt este rege peste toti fiii trufiei" [Iov 41, 25].
Cine nu va ramane stupefiat de faptul ca dupa atati sfinti Parintiai
Bisericii vreme de 1020 de ani de Ia Patima Miintuitorului nostru ai aparut ca un nou
calomniator al Bisericii latinilor, anatemizandu-i pe toti atiitiind la persecutie publica
contra oricui s-ar din Sfintele Taine Iacute din azime? Obraznicie a ta pe
care au adus-o la noi zvonul, dar ne-a aratat-o textul epistolelor date sub numele
tiiu celor din Apulia
5
, care se silesc sa arate in chip fO$t ca la Cina cea de Taina,
Domnul Si-a dat Taina Trupului Sau apostolilor Sai printr-o paine dospita. Lucru
care poate fi dovedit foarte ca e cu totul fals din amandoua Testamentele. Fiindca
Cel care n-a venit sa strice Legea, ci sa 0 'implineasca [M! 5, 17], a implinit
Vechi din azime din Yin potrivit poruncii Legii Lui apoi, cum relateaza
4 Despre conflietuJ din anii 596-599 pe tema titlului de "patriarh ecumenic", cf. Sfantul
Grigorie eel Mare, Epistolele V, 18. 19.20.21. 43; VI, 43; VII, 27. 31. 33. 34.40; VIII, 30; IX, 68.
5 Aluzie la scrisoarea arhiepiseopului Leon al Ohridei din vara lui 1053 catre episcopul
loan din Trani [Apulia] impotriva azimelor; ed. C. Will, 1861, p. 55-60 PG 120,835-844.
86 REVISTA TEOLOGICA
deschis Luca, I-a transmis ucenicilor din azime din Yin nou. Caci in timpul ace lor
opt zile nu se afla dospitura in toate hotarele lui Israel oricine la care se gasea
sufletullui era stfupit din poporul Sau [loY 12, 19]. Pentru ca daca ea sar fi gasit la
Cina Domnului Iisus sau El ori ucenieii Lui ar fi gustat intr-un fel din ea, ar fi
pierit pe drept cuvant ca caIcatori ai Legii Domnul n-ar fi spus celor ce
voiau sa-L prinda in cursa: "Cine dintre voi Ma de pacat?" [In 8,46]. Si n-ar
mai fi fost nevoie sa se caute martori pentru a-L pierde, cand EI S-
ar fi pierdut dupa dreptate. Dar Cel care pacat n-a fiicut nici nu s-a gasit in
gura Lui [1 Ptr 2, 22], cand urma sa patimeascii a poruneit ucenicilor, evident prin
apostolul in care se spune acestea, aducand aminte zicand: "Sa priiznuim nu cu
dospitura veche, niei cu dospitura rautatii sau ei cu azimele curatiei
ale adeviirului" [1 Co 5, 8], "caci putina drojdie strica toata framantatura" [1 Co 5,
6]. Si oriunde e stricaeiune, rara nici 0 indoiala acolo e deteriorarea firii primirea
unui vieiu. Mai departe, nostru se nou, fiindca acela vechi a fost
pOfUneit israelitilor in amintirea lor din Egipt, iar acela adeviirat a fost poruncit
in amintirea Patimii Domnului, prin care a trecut din aceasta lume. Dar
pentru ca amt despre acestea, cat despre altele de care ne calomniezi, vei putea fi
invatat mai pe larg de prin alte scrieri ale noastre
6
pe care ti Ie aduc ei,
sa fie de ajuns aiei cat am atins pe scurt.
Sa invete insa fratia ta, cel putin cand este sfiituita, sa vorbeasca prevazator
smerit, ca nu cumva Domnul sa-ti spuna tie: "Din prisosul inimii
gura" [Mt 12, 34]. Caci ne-ai scris ca daca prin noi unica Biserica Romana ar avea
[in diptice] numele tau, toate Bisericile din lumea intreaga ar avea prin tine [in
diptice] numele nostru. Ce lucru extraordinar e acesta, preaiubite frate? Biserica
Romana, capul invatatoarea Bisericilor, n-are membre fiice? Si cum te poti
numi cap sau mama? Credem de aceea vorbim miirturisim statomic: Biserica
Romana nu este singura sau, cum socoti tu, unica, intrucat orice natiune din toata
lumea care ar fi'in chip in disensiune fata de ea, nu mai trebuie sa se numeasca
sau sa fie socotita 0 Biserica, ei nici una, ci mai degrabii un conciliabul de eretici,
un conventicul de schismatici sau 0 sinagoga a satanei. Vei fi vazut spun and acel
cuvant al Srantului Ilie care socotea despre sine "Am ram as eu singur" [3
Rg 19, 10]. Auzi Jnsa ceea ce a auzit acela de la Domnul: "Sapte mii de barbati
Mi-au ramas" [3 Rg 19, 18]. acum, venerabile frate, din
aceste superstitii, ca sa nu se spuna despre tine acel cuvant allui Solomon: "Sunt
unii care se dau drept bogati n-au nimic" [Pr 13, 7]. Caei acest lucru e foarte
asemanator cu acea aroganta a diavolului care socotind ca sunt ale lui toate
6 Aluzie la "Dialogul" polemic in apararea azimelor scris in toamna lui 1053 de cardinalul
Humbert la mdemnul papei Leon IX; ed. C. Will, 1861, p. 65-85 i PL 143,391-474.
STUDn Sl ARTICOLE
87
impiiratiile fiicute de Creatorullumii, Ii spunea: "lata Ti Ie voi da pe to ate" [Mt 4,
9]. Intoarce-te, acum la inima sa indepiirteze din mijloc scandalurile
atunei potrivit psalmistului "Domnul va grai pace in poporul Sau peste sfintii
Lui in cei ce se intorc la inima" [Ps 84, 8-9]. Darnoi nu putem avea vreo pace cu
cei incapatftnati cu cei ce staruie in nici nu yom avea la faptele
celui rau; fiindca nici pe Domnul Hristos nu-L gasim undeva ca a facut ceva,
intrucat inca la Lui ingerii au vestit pace doar oamenilor de bunavoire [Lc
2, 14], El insinueaza chiar ca ochiul care scandalizeaza trebuie scos, iar mana
piciorul care scandalizeaza trebuie taiate [Mt 5,29-30]. Sa inceteze deci ereziile
schismele pentru cei ce iubesc Legea lui Dumnezeu nu va fi scandal, cipace
multa [Ps 118, 165]. Oricine se cu numele de sa incetezea mai
blestema hiirtui sranta apostolica Biserica Romana; fiindca in zadar
cineva pe tatal familiei cine-i solia, in zadar cineva
mamei familiei care se luptii eu fiii ei mai mici caIca in picioare ca pe
degetele de la picioarele ei. De aceea se spune in lsus Sirah: "Ca un hulitor e cel
care fuge de tatal sau blestemat de Dumnezeu e cel care manie pe mama sa" [3,
16], iar in proverbe: "Ochiul bate joc de tatal sau pe
lui, sal scoata eorbii de langa paraie sa-l manance puii de vultur" [30, 17].Suntem
increzatori ca din evlavia dumnezeiasca te vei afla nevinovat sau indreptat de acestea
sau ca, sfiituit in mod sigur, te 'vei indrepta repede. Caci atunci cand se va face
aceasta, pacea no astra nu se va intoarce la noi, ci va odihni peste tine ca peste un
fiu al pacii [Lc 10, 6], iar intre noi va domni 0 iubire autentica, din inimii curata,
din buna eredinta nefiitarniea [1 Tim 1, 5], nu vei avea nevoie sa ne
rogi, ci sa impreuna in acestea, cum ai inceput, ea cele
doua mari imparatii [Imperiul romano-bizantin lmperiul romano-german] sa se
uneasea prin pacea dorita. Sranta Treime sa tina in veci cinstita ta fralie rugandu-se
pentru noi.
Data in ianuarie, anul al 7-lea al indictiei [1054].
5
Mihail I Kerularios catre Petru III al Antiohiei (inceputullui iulie 1054)1
Mihail preasfantul arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, patriarh
ecumenic, Kerularios, catre Petru, preasfantul patriarh al mare lui al lui
Dumnezeu, Antiohia,
7 C. Will, 1861, p. 172-184; PG 120,781-815; Karmiris, DSM I, p. 339-343.
88 REVISTA TEOLOGICA
I. Smerenia noastra a citit scrisoarea fericirii tale afland prin eel ce a adus-o
ca prin harul lui Dumnezeu cele ale tale merg bine, am multumit bunatatii Lui,
dorindu-li viata Indelungata neintristata.
2. In aceasta scrisoare se cuprindea despre evlaviosul diacon cleric
Imparatesc Petru ca potrivit interventiilor noastre la sfintenia ta a obtinut actul cu
pecetea ta pentru loculln cler care i s-a dat de patriarhul dinaintea ta, dar di a fost
nerecunoscator pentru 0 alta binefacere anterioara primita de la ta
nu te-a Invrednicit nici de 0 scrisoare din partea lui. $tiind smerenia mea ce
afectiune Inflacarata dispozitie ai fata de ea nu de acum, nici de putin timp, ci de
la Inceput, ca nu iei in nume de rau scrisorile trimise de ea pentru unii, de aceea
Iti scriu Jti cer, vrand In timp ca aceia care cer sa primeasca prin tine
facerile de bine spre lauda proclamarea sufletului tau mare generos, iar ceea
ce vine din partea lui sa ne of ere rasplatiri nu mici. Diaconul insa, cum spune,
na indriiznit sa scrie sfinteniei tale socotindu-se nevrednic sa-ti scrie, dar nu Inceteazii
sa-ti multumeasca sa se roage mult pentru tine din pricina binefaceri
favoruri ale tale fata de el cere sa i se schimbe actul cu pecetea din pricina
faptului ca s-a muiat aproape nu mai poate fi citit. Acestea despre acest lucru.
3. Afland Insa cu putin timp in unna de la cei care au venit din Roma Veche
despre virtutea, nobletea, papei [Leon IX] care a murit acum [pe 19 aprilie
1 054] despre intelegerea acordul nostru cu el din pricina scandalurilor privitoare
la credinta ortodoxa care se spun despre ei, i-am aratat prin scrisoarea no astra cu
multa smerita cugetare nu pupne, cum poti tu insuti din aceasta scrisoare,
vrand pe de 0 parte, sa-I cu totul, iar, pe de alta parte, negociind pentru a-
I avea favorabil, de partea in ajutorul nostru Impotriva francilor [nonnanzilor].
Scrisoare pe care inmanand-o vestiaritului care-i ducea scrisoarea imperiala,
niidajduiam, pe de 0 parte, ca el sa duca ambele scrisori celui caruia i-au fost
trimise, iar, pe de alta parte, sa ne aduca raspunsurile de la el.
4. Acela insa, luand scrisorile acestea, cand a ajuns la magistrul ducele
ltaliei, Argyros, acesta I-a In chip Iacandu-l sa i Ie Inmaneze ca
sa ajunga, chipurile, mai repede la papa. Magistrulinsa, cum am aflat Intocmai,
neuitand nicicand religia lui [latina] duplicitatea sa, ci gandind mereu impotriva
Oraului Regina [Constantinopolului] a Romaniei, n-a lasat cele lui
nici In aceasta, ci luand banii pe care vestiaritul ii aducea de la imparat, i-a
retinut in folosul propriu vrand sa-i cheltuiasca pe ca pe cei mai
Inainte pentru constructiile cetatilor lui ingrijirea lor. .
5. A mai uneltit stramb, cum yom spune, aceasta Caci a chemat
pe unii in care, pe ciit se pare, avea mai multa incredere decat In ceilalti Intre care
era unul [Petru] care, cum sa auzit, fusese mai Inainte episcop in dupa
care, alungat fiind din motive intemeiate din aceasta Biserica, a fost izgonit din ea
STUDII $1 ARTICOLE
89
cinci ani de zile; altul [cardinalul Humbert] avea doar numele de arhiepiscop (al
Siciliei], nu realitatea, caci nu putea fi gasit acolo unde era episcop; iar celui de-
al treilea [diaconului Frederic] i-a dat functia de cancelar, convingandu-l din viclenia
riiutatea sa se numeasca cu aceasta demnitate ramana, ca sa se poata
'intari prin acesta in uneltirile lui ca prin zid chipurile de nebiruit. SidesIacilnd
pecetea scrisorii mele citind cele cuprinse in ea a compus altele trimise chipurile
noua de papa dandu-Ie barbati i-a convins pe nenorocilii - vai, ceriWicire
strambatate - sa vina In Marele sa ne arate aceasta scrisoare.
6. Iar ei intrand in imperial s-au mai Intai cu figura, gand
mers arogant putemicului sfantului nostru Impluat [Constantin IX
Monomahul]. Dupa care venind ei la smerenia noastra, cine ar putea spune de cata
mandrie, trufie aroganta nu s-au folosit? Nu ne-au adresat nici 0 alocutiune, n-au
suportat nici macar piece putin capetele sa ne aduca inchinare, n-
au prim it nici sa impreuna cu noi in spatele mitropolitilor, cand eram adunati
in secretariat potrivit obiceiului care de la inceput, ci au socotit acest
lucru drept 0 insulta. Ci va spune insa lucrul lor inca mai lipsit de minte dedit
acestea? Caci nu s-au smerit nici macar in fata persoanei maiestat
ii
imperiale, ci,
inaltilndu-se mult pe ei cele mai presus de ei, au intrat in
palat cu cruce sceptre. .
7. NeIacand deci nimic din acestea, ne-au dat scrisoarea pecetluita au plecat
indata. Iar smerenia mea luand-o 'incercand sa-i rupa pecetea, cercetand-o cu
atent
ie
a gasit-o falsificata, iar scrisoarea plina de viclenie trufie. Caci arata in
chip neschimbat cele pe care ni le-a spus de multe ori Argyros cand venea in Marele
mai ales despre azime, pentru care nu numai 0 data, ci de doua o!i, de trei ori
de patru ori acum fusese scos indepiirtat de noi de la dumnezeiasca
Cuminecatura.
8. Dar copia scrisorii noastre catre papa, pre cum acelei trimise chipurile
noua de papa prin acei scelerati tradusa in graiul elen, Ie-am trimis fericirii tale, ca
sa ce am scris noi aceluia ce ne-au aratat ei prin scrisoarea trimisa noua, de
aici sa in chip exact ca n-am intretinut 0 simpla biinuiala, ci am pus mana pe
adevarul gal lar acest lucru a fost demascat mai limpede prin arhiepiscopul
[loan] din Trani since luI nostru care venise la noi inaintea acestora ne-a c1arificat
tot adevarul, cum I-am spus srantului putemicului nostru imparat.
9. A fost adus insa la urechile noastre un zvon ca ta 11
la sfintele diptice pe aratatul papa [Leon IX], la fel fac patriarhul Alexandriei
lerusalimului. Dar nu cred ca ai 0 ignorantii atat de mare, mai ales data fiind
virtutea ta incomparabila cu a altora. Caci ca de la Sfantul Sinod VI Ecumenic
pana acum pomenirea papei la sfintele diptice a fost taiata scoasa afara de
sfintele noastre Biserici, fiindca Vigilius, papa Romei de atunci, n-a vrut sa vina la
90 REVISTA TEOLOGICA
sinod, nici sa anatemizeze cele scrise de Teodoret Impotriva dreptei credinte a
celor 12 capitole ale Stantului Chiril precum scrisoarea lui Iba, de atunci pana
acum papa a fost taiat din preasfanta noastra Biserica universalli. Drept pentru care
acest lucru ni s-a parut incredibil, nu atat In ce pe aceia, cat In ce
eruditia tntelepciunea ta exceptionalli.
10. Dar nu numai aceasta, ci [Ia urechile noastre a ajuns cli cei doi arhierei
[patriarhii Alexandriei Ierusalimului] aratati nu numai ca-i primesc pe altii care
mananca azime, dar uneori chiar ei dumnezeiasca Liturghie cu
azime. Noi insa neavand la Indemiina pe nimeni prin care sa-i intrebiim despre
aeeasta neinereziindu-ne de altfel In alti In ce acestea, Incredinmm
sfinteniei tale toata cercetarea, pentru ca anchetand exact despre acest lucru,
faea smereniei noastre. Acestea deci des pre aceste lucruri.
II. In miiinile noastre insa ne-a fost predam de Skleros preastriilucitul duce al
Antiohiei copia scrisorii tale catre Intiii-smtiitorul [patriarhul Venetiei] Gradului sau
Aquileei
8
; fiind citim am gi'isit-o Iacand multe atacuri numai cu privire la azime, dar
lasiind deoparte celelalte erori ale romanilor mult mai grele decat acestea. lar daca
aeesta a seris poate astfel sfinteniei tale pentru ca despre acestea i-a scris smerenia
noastra, despre nici una din acestea el n-a aratat vreodam nici papei, nici
altuia din episeopii lui, afara de scrisoarea a ciirei copie ti-am trimis-o. Dar, cum se
aram din serisorile faptele,lor, sunt eu totul iubitori de minciuna Sa bine
lnsa ea latinii ne striipung nu numai cu proiectilul azimelor, care e cunoscut In chip
vadit tuturor, ci prin altele, multe diferite, pe care e necesar sa Ie intoarcem inapoi.
12. Cele pe care Ie iudaizand sunt acestea: invinuirea privitoare
la azime care atiirna asupra lor; faptul ca miinanca animale sugrumate; ca se rad; ca
pi'izese siimbetele mananca lucruri intinate; ca monahii miinanca carne, grasime de
porc toam pielea pana la carne in prima sapti'imana din Postul Mare, iar in cea a
lasatului de carne de briinzii miinanca Ia feI; ca miercurea miinanca carne vinerea
mananea branzii. oua, iar samblita postesc toam ziua. lar cele care sunt in afara
aeestora sunt astfel: fac in chip rau primejdios un adaos Ia Stantul Simbol care
suna ,,$i intru Duhul Stant, Domnul de viatii fiicatorul, Care din Taml din Fiul
purcede", iar la dumnezeiasca Liturghie rostesc cu glas mare "Unul Stant, Unul Domn
Esus Hristos intru marirea lui Dumnezeu Taml prin Duhul stant".
13. Pe liinga acestea opresc casatoria preotilor, adica nu primesc la
demnitatea preotiei pe cei cru:e au femei, ci vor ca preotii sa fie neciisatoriti. Dar
doi frati pot lua doua surori. In timpuI Liturghiei Ia vremea unul din
liturghisitori mananca azima pe ceiIalti. Episcopii poartii inele in
g Ed. C. Will, 1861, p. 208-228 PG 120,751-781.
STUDII ARTICOLE
91
degete spuniind ca Ie poarta chipuriie avand drept sotii ale lor Biserici\e. in
razboaie varsa sange cu mainiie lor inainte de acestea omoara sufletele
lor. lar, cum spun unii, dumnezeiescul Botez, boteaza cu 0 singura
cufundare rostind numele TatiHui, al Fiului al Duhului Sfant, dar pe langa aceasta
umplu gurile celor botezati cu sare. lau in chip rau yorba Apostolului care spune:
"purina drojdie toata framantatura" [l Co 5, 6; Ga.5, 9] in sensul
"Putina drojdie strica toam framanmtura", incercand ca plecand de la aeest mle
cuvant sa rastoarne dospitura care ridica painea neurcata. . .., ., .
14. Nu suporta nici sa fie inchinate lar un.I.1
chiar sfinteIe icoane. Nui numara Impreuna cu cellaltl sfint
l
pe sfint
ll
mam
Parint
i
, Dascali Arhierei - Grigorie Teologul, Vasile cel mare loan
_ nici nu primesc deloc invatatura lor. fac altele pe care y Ie
enumera in parte. Traind deci crescuti in asemene oblceJUn mdraznmd
cele ce sunt in chip evident neingaduite interzise mai pot fi ei de eei
gandesc bine in partea celor cu totul Eu unul nu credo lar
ca aceia care fac gandesc corect sa aiba soartii cu partea lor, nOJ
invidiem pentru armonia consensullor cu F ereasca SIantul msa ca nOl sa
innebunim sa ne din minti . .
15. Acestea ti Ie-am relatat In treacat pentru ca, putiind sa$tJe
cele de sa nu creada ca ei numai cu pnvlre la aZlme, cum
presupuneam noi pana acum, ci cunosciind lor de dineolo de.
sa-i numere pe cu cei de care sunt vredmc1. lar lucrulcel mal.
insuportabil, care arata !impede nebunia lor e acesta: spun .ca ea
sa fie invatat
i
sau sa discute, ci ca sa ne Invete sa ne pe nOl sa tmem
dogmele lor, fac aceasta cu autoritate 0 ..
Domnul sa pazeasca fericirea ta rugandu-te am multi pentru nolo
6
Act sinodal [semeioma) cu privire la pitacul aruncat pe Mas.a [a
Marii Biserici) de legatii Romei [celei Vechi) impotriva preasfiintulUl patnarh
kyr Mihail intocmit in luna iulie [ziua 20), anul al 7-lea al indictiei [1054]9
9 Text grec editat princeps de L. Allatius, De libris et rebus ecclesiasticis
Paris, 1646, p. 161-171, reluat in PG 120, 736-748 critic de C. Will, et.scnptaquae
de eontroversiis Ecclesiae Graecae et Latinae S. XI compos ita exstant, Lelpzlg-Marburg,
1861 . 155-168, Karmiris, DSM I, p. 343-348. 0 prima traducere romaneasea a dat T.
M. "Sentinta de excomunicare de la 16 iulie 1054", Studii teologice, an II, 1931,
nr. 1, p. 49-68.
92
REVISTA TEOLOGICA'
Prezidand preasfantul nostru stapan patriarh ecumenic Mihail in partea
drea?ta .a. [Marii Biserici a Sfintei Sofii] impreuna cu el
prealUbltll de Dumnezeu mitropoliti Teofan al Cyzicului sincel, Nichita al
C?alcedonului sincel, Lavrentie al Dyrrachionului sincel, Antim al Sidei,
Nlcolae al Trapezuntului, loan al Smimei, Eusebie al Adrianopolului, Constantin
al Mytilenei, Nicolae al Choneilor, Ipatie al Idruntului arhiepiscopii Leon al
Karavyziei, Grigorie al Mesembriei, stand de fata arhontii patriarhali.
Nu 10 era deci, pe cat se pare, satul de cele rele cel viclean. De aceea nu inceteaza
a se insinua uneltind mereu sa nascoceasca ceva nou impotriva
adeviirului. Inca tnainte de venirea Stiipanului tn trup I-a momit pe om cu zeci de mii
de.amagiri, dupa acestea nu s-a lasat, nici n-a incetat sa-i cotonogeasca atraga pe
cel care-I ascultii. Dar dupa ce acestea au fost inlaturate, iar cei ce voiau sa fie
nutreau nadejdea pioasa adanca ca nu vor mai apiirea vreodatii
nascoclton al unor noi impietiiti, intrucat tn toate cele pe care lea incercat cel rau
lui sau impotriva lui, venind acum biirbati respingatori
- caci ce altceva lar putea numi un dreptcredincios -, biirbati iviti din intuneric - caci
erau odrasle din partile apusene -, venind deci in acest drept-credincios de
Dumnezeu piizit din care ca dintr-un loc inalt ridicat la cer izvoarele
ale dreptei credinte se revarsa pana la marginile lumii
u?a raun cu dogmele dreptei credinte sufletele de peste tot de sub soare,
cazand III el ca un trasnet sau cutremur sau multime de grind ina, sau mai bine zis ca
un sa devasteze cu stricaciunea dogmelor cuvantul drept; ba au
depus un mscns pe Masa de taina a Marii Biserici a lui Dumnezeu prin care neau
a.z:iirl!t anatemei pe noi, sau mai bine zis pe Biserica ortodoxa a lui Dumnezeu pe
t?tl.cel care nu se lasa de impietiitile lor, pentru ca vrem sa fim
sa promovam ortodoxia, acuziindu-ne intre altele pentru eli
.. -. nu ne asemenea lor nu suportiim sa schimbam impotriva
firu chlpul potrlVlt fim al omului;
- ne rara deosebire de la preoti casatoriti;
- nu vrem sa falsificam cu ganduri false cuvinte scrise pe liinga cu exces
de indrazneala sacrul sfantul Simbol [al credintei], care are 0 tarie inatacabila
prin voturile Sinoadelor Ecumenice, nici nu spunem asemenea lor ca Duhul Smnt
purcede - 0, celui raul - din Tatal din Fiul, ci din Tatal.
Ei tnsa nu vor nici sa ia aminte la Scriptura care spune: "Nu tiiiati biirbile
voastre" [Lv 19,27], nici sa in!eleaga ea Dumnezeu Creatorul a racut acest lueru sa
fie potrivit femeilor, dar a socotit drept ca el e nepotrivit pentru barbati.
10 Introducerea actului sinodal din 20 iulie 1054 rezuma prologul faimoasei Enciclice
catre patriarhii rasariteni din 867 a patriarhului Fotie.
sruDn ARTICOLE
93
Ei necinstesc pe fata canonul 4 al Sinodului din Gangra despre cei ce se
sciirbesc de casatorie, care spune: "Dadl ar face cineva 0 deosebire fata de preotui
casatorit socotind ca nu trebuie sa se atunci cand acesta
ofranda i euharistica], sa fie anatema". Iar prin acest(;a nesocotesc necinstesc
Sinodul V-VI [trullan, canonul 13] care spune: "Deoarece am aflat ca tn Biserica
Romei sa predat cu rang de canon ca acei care vor sa se invredniceasca de hit'otonia
in diacon sau preot sa marturiseasca in public ca nu se vor mai atinge de femeile
lor, noi, urmand vechiului canon al rigorii ordinii apostoiice, vrem ca de acum
inainte coabitiirile legale ale barbatilor sfintiti sa ramana tn vigoare, iar ei sa"nu
desfaca nicidecum legatura lor cu femeilor lor sau sa intoarca spatele relat
iilor
con jugale reciproce la vremea cuvenitii. Astfel ca daca se va gasi cineva vrednic de
hirotonia in diaeon sau ipodiacon, acesta sa nu fie nicidecum oprit sa fie ridicat la
aceastii treaptii dadi cu 0 sotie legiuitii, nici sa i se ceara in timpul hirotoniei
sa marturiseasca in public ca se va abtine de relatiile con jugale legitime cu sotia sa,
pentru ca de aici sa nu fim siliti sa insultam casatoria legiuitii de Dumnezeu
binecuvantatii prin prezenta Lui, intrucat glasul Evangheliei suna: Cei pe care
Dumnezeu i-a unit omul sa nu-i despart[m [Mt 19, 6], iar Apostolul invaj:8. despre
casiitorie sa fie cinstita in toate patul neintinat [Evr 13, 4] Te-ai legat de 0
femeie? Nu cauta dezlegare [1 Co 7, 27]. daca cineva punanduse in
impotriva canoanelor apostolice va indrazni sa lipseasca pe cineva din cei sfintit
i
,
sau preot sau diacon sau ipodiacon, de legatura comuniunea cu legitimii,
sa fie depus. Asemenea daca un preot sau diacon alunga femeJa sub pretext
de evlavie, sa fie excomunicat; iar daca staruie, sa fie depus." "
Pe langa aceasta, ciind spun ca Duhul purcede nu din Tatiil, ci din Fiul, ei nu
vor nicicum sa inteleaga ca n-au aceasta expresie de la cii nu
agonisit aceastii dogma blasfematoare de la un Sinod Ecumenic. Ciici Domnui
Dumnezeul nostru zice: "Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede" [In 15,26],
iar ei, piirintii acestei noi impietiiti, spun "Duhul Care de la Tatiil de la Fiul
purcede". Dar ei nu vad, nici ca, dacii Duhului se in
aceea ca Duhul purcede de la Tatal, cum Fiului se in faptu!
ca El Se din Tatiil, iar Duhul 'purcede din Fiul, cum e flecareala lor, de aici
urmeaza ca Duhul se disting'.:: de Tatal prin mai multe decat Fiu!. Caci
Lui din Tatal ar fi com una Duhului Fiu!ui, dar purcederea din Tatiil ar fi
proprie Duhului. Dar daca Duhul S-ar distinge prin mai multe diferent
e
decat Fiul,
atunci Fiul ar fi mai aproape de fiinta Tatiilui decat Duhu!. sub alta piesa
pe alta scena s-ar ivi indrazneala impotriva Duhului a lui Macedonie. Dar, In
afara de cele zise, nu vor sa inteleaga deloc ca daca tot ce nu e comun Treimii Celei
de 0 fiinta atottiitoare e propriu doar Unuia din cei Trei, atunci emiterea Duhului
nu e com una Celor Trei, ci e proprie doar Unuia din Cei Trei.
94
REVISTA TEOLOGICA
Dar pe de 0 parte, ne-au insultat astfel pe noi Biserica Ortodoxa a lui
lar, pe de alta parte, venind din Roma eea Veche la preaiubitorul de
evlavle nostru [lmparat] agitandu-i a1tele i'mpotriva pleromei Bisericii
spus chla!' de la meeput ea vin de la Roma cea Veche, pretinziind ca au
de .papa [Leon .IX], dar in realitate au venit de la ei inii dupa sfaturile i
mdemnunle vlcIene ale lUI Argyros i n-au fost trimii de papa, pUismuind scrisorile
p.e Ie purtau chipurile de la el; ciici acest lucru s-a cunoscut din multe a1tele, dar
I dm ca pecetile scrisorilor au fost dovedite m chip vadit ca sunt falsifieate.
Deci inserisul aeestor impioi impotriva noastra, scris cu litere italiene a
fost depus prezenta ipodiaconilor de riind a doua saptamiina,
.Maru Bisenel a lUI Dumnezeu, dupa care, intruciit ipodiaconii i-au facut
vant I-au d: pe dumnezeiasca Masa ceriindu-le celor ce I-au pus sa-I ia,
el n-au vrut sa faea acest Iueru; fiind el aruncat pe jos, a venit in miiinile multora,
lar pe?tru ea se .faca pub lice ?Iasfemiile din el, smerenia noastra I-a ridicat i,
pe ealIVa dID eel care tm sa traduca din limba italiana [latina] in Iimba
I anume pe protospatarul Cosma Romanul, pe Pyrrhus i pe monahul loan
a poruneit ea mscrisul sa fie tradus. mscrisul tradus de ei suna cu
euvmtele lor aa
11
:
1 Insc:isul se m latina originala in fmalul raportului delegatiei
papale. BreVIS et succmta commemoratlO carum quae gesserunt apocrisiarii sanctae EccJesiae
Roman.ae et apostolicae sedis in regia urbe et qualiter anathematizati sunt Michael cum
sequaclbus suis; edit!i: Mansi, CC XIX, 991 sq; PL 143, 1001-1004; C. Will, 1861, p. 150-
154. Traducere T. M. Popescu, Studii te%gice, an II, 1931, nr. 2, p. 35--45.
raportulUi delegatlel papale este urmatorul : Scurta succinta msemnare spre aducere-
ammte .a celo.r de apocrisiarii Sfintei Biserici Romane ai Scaunului Apostolic in
cum au fost anaterilizati Mihail adePtii lui.
. . .': In anul un.sprezecelea al imparatiei lui Monomahul, anul al 7-lea al
mdlctlel [1054], m chlar ziua fericitului loan Botezatorul [24 iunie], dupa ce sosisera
de papa IX apocrisiari ai srantului scaun apostolic roman, adica Humbert,
cardmal SIlva Candida, Petru, arhiepiscopul AmalfitaniIor, Frideric, diacon
ella manastirea Studiu intre zidurile Constantinopol, caIuglirul
Pectoratus [Stethatos] a anatemizat m prezenta numitului imparat a
demmtan.lor lUi, fiind nuntii romani, 0 scriere aparuta sub numele lui impotriva
S.caunulUi a latine, "Despre azima, despre sfunbata
I despre. preoplor . Pe langa aceasta, a anatemlzat pe toti cei care ar tagadui ca
Sf'anta Blsenca este cea dintiii dintre toate BisericiJe, care ar cuteza sa atinga in
;reun credmta el ortodoxa. Dupa care, imparat ortodox a poruncit
mdata m prezenta tuturor lla cererea nuntii romani, sa fie arsa numita scriere, i
astfel a plecat.
sruDn ARTICOLE 95
Orieine ar vorbi contra credinlei i saerificiului [euharistic] al Scaunului
i Apostolic, sa fie anatema - maranatha [1 Co 16, 22] - i sa nu se numeasca
eretin ortodox, ci eretic prozimit [aparator al painii dospite]l 2.
2. lar m ziua urmatoare, numitu1 Nichita a din de bunavoie a mers la
1egati in palatul Pighi. Primind de la ,a intrebar!lor lui., a
anatemizat din nou de bunavoie toate eele ce zisese tl1cuse sau mcerease lmpotnva
Scaunului celui dintai Apostolic. :;;i prim it de ei in comuniune, a fost facut prietenul
lor familiar. Apoi, din porunca imparatului, au fost traduse in se
azi m cele spuse sau scrise de legati impotriva difentelor.
mai cu seamll impotriva scrierilor episeopului Constantinopolului MlhaIl ale epIscopU1Ul
mitropolitan Leon Ahridanul ale des amintitului Nich!ta: " ..
3. In fine, Mihail, evitfuld prezenta lor convorblTea cu el m
aratatii nuntii au mers la biserica Sfintei Sofii m ziua a 17-a a lUI [16
plangandu-se de mcapatanarea acestuia c1erului pregatit dupa O?ICel pentru la
ceasul al treilea al zilei de sfunbata au depus 0 sentintli de excomunlcare pe aItarul prmclpal
sub ochii clerului ai poporului prezent. De unde mdata, au scuturat praful de pe
picioare, ca marturie, dupa spusa Evangheliei, zicand: "Sa vada ,10,
14]. Dupa aceea, oranduind bisericile latine care sunt chiar m ConstantI?opol .
pe toti cei care de acum mainte ar primi din mana vreunUl care
euharistia romana, primind voie de la imparatul ortodox, cu slirutarea pac\1 Impenale
pentru Sffultul Petru pentru ei, au plecat m graba.m. ziua lUI [18
iulie]. Dar mduplecat prin marea stliruintli a rugammtIior lUI tagadUl
sa stea de yorba cu ei, imparatul i-a rechemat de la Selymvrla prm scnson, m .zma a 13-a a
calendelor lui august [19 iulie]. Grabindu-se, s-au mapoiat chiar m aceasta Zl, mergfuJd la
palatul Pighi. Afland numitul Mihail ca ei s-au mapoiat, se silea sa-i aduca ziua urmatoare,
sub pretextul unui sinod, in biserica Sfmtei Sofii, pentru ca" lor, pe care 0
striease eu totul tradueand-o, sa fie asaltati acolo de popor. Premtampmand acestea, prudentul
imparat n-a yoit sa se tina sinod decat numai m prezenta lui, pentru ea Mihail i .se opunea
tot chipul, augustul a poruncit ca legatii sa porneasca mdata la drum, ceea ce au facut.
care mahnit ell nu i-a eursa, nebunul Mihail a provocat 0 mare a popornlUl
imparatului, pentru ca Yointa acestuia a fost
de aceea nevoit predea lui Mihail, batuti pe mterpretlllatmJlor, adlca pe Paulus
pe fiullui, Smaragdus, s-a potolit tulburarea aceea. In urma, imparatul a primit d.e la
legati, prin sai, un exemplar fidel rem is din I-a. aratat ,ee.tatemlor,
descoperind convingandu-se in fine ca Mihail a falsificat sentmta Iegatl1or.
i-a indepartat de la palat, luandu-Ie onorurile, pe prietenii pe rudele acestuia a flOut chlar
impotriva lui, paoa acum, 0 grea manie. In fme, textul cartei de excomunicare este acesta ...
[urmeaza textul excomuniearii de mai sus]." . . .
12 Aceasta prima fraza reprezinta de fapt un adaos ultenor pe actul de excomunlcare,
in originalullatin ea aparand la aetului cu urmatoarea 0
alta excomunicare tl1cuta aeolo prin viu grai m fata imparatulUl a demmtarIlor lUI.
96
REVISTA TEOLOGICA
Humbert prin gratia lui Dumnezeu episeop al Sfintei Biserici a Romei Petru
al Amalfitanilor, Frederic diacon eancelar catre toti copiii Bisericii
ufllversale.
S.fantul Scaun Prim Apostolic Roman, earuia i se in chip special,
ca unul cap, purtarea de grija de toate Bisericile, ne a invrednicit sa ne faca de
wi necesitatii apocrisiari in acest Ora imparatesc, ea sa
eoboram sa vedem, preeum sta seris (Fe 18,21], daea sa implinit aievea strigatul
care urca necontenit din acest pana la urechile ei; iar daca lucrurile nu stateau
aa, sa informat. Sa tie, de aceea, inainte de toate slavitii autocrati, clerul,
senatul poporul Constantinopolului toatil Biserica universala ca am cunoscut
aici unw bun foarte mare, de aceea neam bucurat foarte tare, dar un
l.de. aceea intristatjalnic. Caci cat stalpii imperiului, cei
cmstItl al lUI I cetatenn cei infelepti, oraul este i ortodox. Dar cat
privete pe Mihail eel numit abuziv patriarh eolaboratorii nebuniei lui,
seamiina in fiecare zi neghinele ereziilor in mijlocullui intrucat:
- ca simoniacii vand darullui Dumnezeu;
- ea valesii ii fac eunuci pe cei ee loeuiesc in preajma lor;
. . - ca arienii reboteaza pe cei botezati in numele Sfintei Treimi, mai ales pe
latIfll;
- ca ca in afara de Biserica grecilor lertfa adeviirata (Euharistia]
i Botezul au pierit din toata lumea;
altar;
- ca nicolaitii admit la ciisatoria trupeasca pe slujitorii sfiintului
- ca severianii spun ca Legea lui Moise e blestemata;
- ca maniheii, intre alteJe pentru ca spun ca tot ce e fermentat e insufletit
- ca pnevmatomahii sau teomahii au taiat din Simbol purcederea DUhului
Srant din Fiul; ,
- piizesc atat de mult curatirea trupeasca a iudeilor, incat se opun
botezulUl copnlor care mor inainte de a opta zi de la natere, nu vor sa fie
in caz de primejdie femeile aflate la menstruatie sau in opresc
sa fie botezate daca sunt nebotezate;
" -:: .sa ca nazireii pletele eapului biirbile, nu-i primesc
la pe cel tund pletele rad barbile dupa randuiala Bisericii
romane.
Po:atu
it
fiind pentru aceste rataciri alte multe faptele ale lui prin scrisoarea
domnulUi nostru papa Leon, Mihail a dispretuit ascultarea supunerea. Dupa care
a prez:nta diseutia cu noi, lui, veniti sa-i spuna sa puna
capat mod atator rele, niei n-a ascultat de sfatul sanatos al autocratilor
a celor mteleptl care-I povatuiau sa-I urmeze, ci, ca mai inainte, a interzis savftrirea
sruDn $1 ARTICOLE 97
liturghiilor in biserici, aa cum mai inainte a inchis bisericile latinilor numarandu-i
azimiti, i-a perseeutat eu yorba cu fapta pana 'lntr-atat incat a anatemizat in fiii
lui Scaunul Apostolic, impotriva earuia inca semneaza ca patriarh ecumenic. De
aceea, nemaisuportand violenta i insulta auzita la adresa primului Seaun Apostolic
vazand cum credinta catoliea se scufunda in multe chipuri, cu judecata anticipata
a Sfintei Nedespiirtitei Treimi, a Scaunului Apostolic, a carui reprezentare 0
avem, i a tuturor Parintilor ortodoci ai celor $apte Sinoade, subseriem anatemei
din toata Biserica eatolica, pe care domnul nostru preacucemicul papa a pronunfat-
o impotriva acelui Mihail a celor care-l urmeaza, daca nu se supun:
Mihail neofitul i patriarh prin abuz care a primit numai de frica omeneasca
haina monahala, iar acum e cunoscut de multi pentru invinuiri de neindreptat, i,
impreuna cu el, Leon numit al Ahridei i sachelarul aceluiai Mihail, Nichifor,
care a calcat in picioare in public sacrificiul (euharistic] allatinilor, toti cei care
Ie urmeazii in ratacirile i indriiznelile de mai sus, sa fie anatema - maranatha (leo
16,22] - impreuna eu simonienii, cu valesienii, cu arienii, cu donatitii, cu nicolaitii,
cu severianii, cu pnevmaotmahii, eu maniheii cu nazireii, ale caror invaj:iituri Ie
cu ceilalti care spun ca painea dospita e insufletita, i cu toti ereticii, .
sau, mai bine zis, impreuna cu diavolul ingerii lui, daca nu se supun. Amin.
Amin. Amin."
Acestea sunt cele cuprinse in acest inscris impios i necuvios. lar smerenia
noastra, nesuportand sa ramana neriizbunata i nepedepsita aceasta indrazneala i
impotriva drepteicredinte, a comunicat cele privitoare la aceasta
putemieului i srantului nostru imparat, care, intrucat acetia plecasera .0 zi
inainte, dupa ce i sa raportat, a trimis sa fie chemati inapoi in Marele Ora. $1 e1 sau
in grab a, dar nau vrut sa vina la smerenia noastra sau la Sfantul i Marele
Sinod i sa dea un riispuns pentru impietlitile pe care Ie vomitasera, ci, urmand
inscrisului a1catuit de ei, au pretins ea au de spus impotriva dreptei noastre credinte
inca i mai multe decat cele scrise in el ea prefera mai bine sa moara decat sa
vina in viizul nostru i al Sinodului. Caci aceste lucruri nea pe noi i
sinodul putemicul sfantul nostru imparat ca leau spus ei prin raspunsul ilustrului
magistru peste cereri al preaiubitului de Dumnezeu hartofilax i hypomnematograf
[arhivar i scriitor de memorii]. Dar fiindca putemicul srantul nostru imparat na
binevoit ca ei sa fie siliti impotriva voii lor sa se intalneasca cu noi i eu sinodul,
pentru ca pareau investiti cu oficiul de ambasadori, dar, iarai, era necuvenit de
altfel nedemn ca 0 asemenea impotriva dreptei-credinte sa ramana
nerazbunatli, a randuit 0 vindecare excelenta a acestui lucru a trim is smereniei
noastre 0 cinstita inchinata scrisoare prin $tefan, preacuviosul monah i econom
al Marii Biserici, loan magistrul peste cereri, Constans vestarhul i consulul
filozofilor [Mihail Psellos]. lar aeeastli scrisoare suna cuvant de cuvant
98
REVISTA TEOLOGICA
"Preasfinte Stapane, cercetand despre cele intamplate, maiestatea mea
imperiala a giisit ca rildacina raului a fost fiicuta de talmaci i din partea lui Argyros.
Pentru straini i cei trimii de altii nu putem face nimic, dar pe cei vinovati i-am
trimis batuti la sfintia ta, ca prin ei sa se invete i altii sa nu mai fleclireasca unele
ca acestea. Iar dupa ce vor fi anatemizati i cei care I-au sfiituit cei care I-au
intocmit I-au scris, i au avut 0 cat de mica tiintii despre facerea acestor lucruri,
hartia sa fie arsa in fata tuturor. Caci maiestatea mea a poruncit ca i vestarhul,
ginerele lui Argyros, vestes-ul, fiul sau, fiul sau, sa fie inchii in temnitii, ca sa
petreaca acolo rabdand cele rele, aa cum merita din pricina acestei chestiuni. Luna
iulie, anul al 7-lea al indictiei."
Acestea Ie cuprindea deci divina scrisoare imperiala. Aadar, potrivit randuielii
preaiubitorului de evlavie autocrat, impiosul inscris, cei care I-au intocmit i
fie au dat idee la facerea lui, fie i-au ajutat pe cei ce I-au fiicut, au fost azvarliti
anatemei in marele secretariat in prezenta celor .trimii de impiirat. Iar chestiunea
s-ajudecat in ziua a patra [miercuri] a saptiimanii curente. Iar in prima zi [duminica],
24 iulie curent, in care dupa obicei se citete in auzul multimii decretul Sinodului
V Ecumenic, urmeaza sa fie anatemizat iarai i acest impios inscris, precum icei
care I-au intocmit i scris i care i-au dat un consimtiimant ori sfat la facerea lui.
Dar originalul necuviosului i odiosului inscris aruncat de cei impioi n-a fost ars,
ci depus in sacrul secretariat al arhivei spre demascare continua a celor ce au
blasfemiat astfelimpotriva Dumnezeului nostru i spre 0 condamnare mai durabila.
Trebuie sa se tie ca in ziua a 20-a a lunii curente, cand au fost anatemizati
cei care au blasferriiat impotriva credintei ortodoxe, au fost de fatii impreuna cu
arhiereii adunati astiizi in edintii impreuna cu noi i toti mitropolitii i arhiepiscopii
aflatori in anume: Leon al Atenei i sincel, Mihail al Syleonului i sincel,
Nicolae al Evhaitei i sincel, Dimitrie al Cariei i arhiepiscop, Pavel al Lemnosului,
Leon al Cotradiei i Antonie al Zichniei.
7
Mihail I Kerularios catre Petru ITI al Antiohiei (sfaritullui iulie 1054)
Preasrantul Mihail Kerularios arhiepiscopul Constantinopolului Noua Roma
patriarh ecumenic catre Petru patriarhul Antiohiei
13
1. N u inceteaza vreodata, preafericite, cel rau uneltirile sale impotriva noastrli
impotriva neFlmului omenesc, ci rididlld altiidam alte nenorociri
Il PG 120, 815-820; Will, p. 184-188. Scrisli inainte de a primi raspunsullui Petru al
Antiohiei la prima sa scrisoare clitre acesta. '
STUDn ARTICOLE 99
asupra vietii punand in in fiecare zi zeci de mii de gaselnite impotriva
oamenilor, sa ne zdruncine doboare la pamant prin acestea pe noL
altadam deci a ridicat asupra vietii noastre diferite timpuri alte zeci de mii de valuri
naprasnice. Acum insa, cand scandal uri Ie ereziilor au fost indepartate izvoarele
ortodoxiei curg din bogat pana la marginile lumii locuite, a impins
barbati blestemati - caci cine dintre cei nu iar numi pe
cu acest nume? - din paqile apusului in acest Mare [Constantinopol], care
pretextau drept pricina a venirii lor faptul ca au fost de papa, dar venisera in
Regina la sugestiile sfaturile viclene ale lui Argyros sau sarguit sadea
prilejuri de mari scandal uri atat impotriva altor lucruri, cat impotriva dreptei
credinte.
2. Dar ce sa povestesc celelalte viclenii sucite curioase ale
lor cand scrisorile pe care Ie-au adus noua putemicului nostru imparat erau
plasmuite, fraudarea falsificarea sigiliului dovedind plasmuirea ei? Voi
smereniei tale in scris lucrul ultim in ordine, dar primul prin mlirimea rautatiii
vicleniei.
3. Caci dupa ce fiicut sosirea vicleana i au fost aduse scrisorile plasmuite,
au rostit alte cuvinte de dispret indraznealli impotriva credintei ortodoxe spunalld
ca ortodoxia a fost corupta de noi intre altele i pentru ca spunem ca Duhul Smnt
purcede numai din Taml, nu din Fiul, pretinzand ca acest lucru e siinatos
nefiiramat la ei. Mai trambitau i ca au venit pentru indreptarea noastra, nu pentru
rastumarea celor ale lor. Noi iflSa am refuzat intalnirea convorbirea cu ei pentru
ca eram ca sunt de nemutat de la impietatea lor i pentru ca socoteam ca a
vorbi a discuta despre unele ca acestea cu loctiitorii Romei rara fericirea ta i
ceilalti patriarhi e un lucru nedemn i cu totul contrar i necorespunzator obiceiului
care domnea in timpurile de la inceput in unele ca acestea.
4. Aceia insa, vrand sa cuteze ceva i mai mare decat cele dinainte sa
intreaca prin cele din urma pe cele dintai, au depus pe Masa de taina din Marea
Biserica a lui Dumnezeu un inscris impotriva noastra care expunea i alte flecareli
ale impietatii lor, iar la sIarit azvarl anatemei intreaga Biserica Ortodoxa fiindca
cei din ea nu vor sa-i rada barbiIe asemenea latinilor, nu ovaie sa primeasca
Of rand a [euharistica] de la preoti casatoriti, aduc of rand a paine dospita i cii in
Simbolul credintei noastre nu spunem ca Duhul SIant purcede din Tatal i din Fiul,
ci numai din Tam!.
5. Ar fi mai bine ca acest inscris impios sa fi fost ars i sa nu fi venit deloc
sub ochii notri. Dar cum nu s-a intamplat aceasta, fiindca a fost depus pe fata i
sub ochii altor catorva i a tuturor ipodiaconiIor din acea saptamana, intrucat am
socotit ca e nepotrivit sa ne razbunam pe cei ce au blasfemiat astfel in Marea
Biserica a lui Dumnezeu impotriva no astra, sau mai degraba impotriva tuturor
100
REVISTA TEOLOGICA
ca sa nu dam prilej de scandaluri celor din Roma - caci pe langa
altele, cel ce parea a fi cel dintai din delegatie se numea pe el cancelar al
Bisericii din Roma nepot al regelui [i'mparatului german] al papei, iar intre
timp prin drept am anatemizat din ordin imperial in marea sal a a consiliului
secret aceasta blasfemie impotriva noastra pe cei care au intocmit acel inscris
impios impotriva indemnandu-i mult sa vina in fata noastra cu
chestiunile din acest inscris sa renunle atat la celelalte din el, cat la distorsiunea
srantului Simbol. Dar fiindca n-au suportat, ci au ameninlat ca se omoara pe ei
daca nu incetam a-i inghesui cu privire la aceasta, am hoti'irat sa purcedem la
anatema impotriva blasfemiei lor.
6. Acestea sunt cele pe care le-a uneltit impotriva noastra cel rau. Comunicam
tale cele despre aceasta mai inmi pentru ca sa participi impreuna cu
noi la aceasta ocara, caci suntem ca te vei pune in locul nostru; in al
doilea rand, pentru ca dreapta invati'itura, al carei meterez tare aparator neinvins
tu, a fost batjocorita blasfemiata nu putin de cei apoi ca sa ai
intelegere exacta a celor intiimplate ca, in cazul in care iti vor veni de la
Roma scrisori cu privire la acestea, sa dai un raspuns demn de iscusita
preadumnezeiasca ta gandire.
7. lar scrisorile catre ceilalti preafericiti patriarhi, identice intru toate cu cea
trimisa sfinteniei ,tale, negasind pe cineva dintre cei prin
care sa Ie trim item celor care Ie-am scris, Ie-am trimis tale, ca
printr-un evlavios din cei care merg spre acele locuri sa Ie trimiti celor catre care
au fost scrise. Pe langa aceasta sa-i indemni printr-o scrisoare proprie
sa aiba zel dumnezeiesc pentru dogma dreapta nepatata curata noastra credinti'i
daca vor fi Intrebati poate despre cele racute In Roma, sa dea raspunsul potrivit
cuvenit, cum s-a aratat.
8. rar despre scrisoarea noastra catre preasfantul patriarh al Alexandriei am
scris preasfantului patriarh al Ierusalimului, ca daca-ti va fi greu sa-i trimiti tu
insut
i
scrisoarea sa 0 treaca acela preafericirii aceluia. fiindca acum cumnatul
sfinteniei tale se grabea sa pIece, i-am expus cele !acute pe scurt In treacat. Dar
dupa aceasta, daca va fi nevoie, yom scrie 0 scrisoarea mai ampla mai clara
despre acestea trimitandu-ti acel inscris impotriva noastra depus pe masa
de taina dumnezeiasca sa afli din el distorsiunea acestora in ce credinta
ca sunt plini de toata ignoranta necioplirea sau, mai bine-zis, de toata nesimtirea
nebunia.
Domnul sa pazeasca in sanatate ta rugandu-te pentru noi.
STUDn ARTICOLE 101
8
Petru ill al Antiohiei lui Mihail I Kerularios
14
(august-septembrie 1054)
Petru, patriarhul marelui al lui Dumnezeu Antiohia. (
Cuvant in vremea cand a Argyros Italianul criticand cele ale noastre.
Preadumnezeiescului, augustului, veneratului slantului meustapan,
preafericitului Mihail arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma,
ecumenic, Petru din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al mare lui allui Dumnezeu
Antiohia.
1. Sranta ta scrisoare, preadumnezeiescule sfinte stapane, ne-a Invatat
indeajuns cate rele a lucrat tau cel slant ce uneltesc IlllPotriva
ta cei care te urasc pe tine ridiciind capul in mijlocul bisericii tale. mare mirart)
ne-a cuprins neputfuld intelege care era mobilul ce anume voia Argyros italianui
pentru faptul de a se fi abatut amt de mult de la cale a pune mana pe cele sfinte,
macar ca e nesfintit? Caci ce e comun intre un caine 0 oaie, ca acela, laic fiind, sa
se amestece cu curiozitate in cele ale preotilor sa nascoceasca faca asemenea
scrieri mincinoase cum ne-ai aratat? Din care cel care le-a inscenat nu
nimic altceva dedit pentru ca papa a schimbat deja viata cu moartea. Dar
slava lui Dumnezeu Care-i prinde pe cei intelepti in viclenia lor [l Co 3, 19] n-
a lasat ca plasmuirea sa ramana ascunsa multa vreme.
2. In scrisoarea sfinteniei tale se cuprindea un zvon care a ajuns 1a urechile
tale ca pomenesc pe papa in sfintele diptice, lucru raciindu-l
preasfinti patriarhi [rasariteni] ca nu trebuie sa fiu intr-o atat de mare ignorantli,
mai ales eu inaintea celorlalli, care ca de la Sfiintul Sinod VI Ecumenic Incoace,
ca sa folosesc cuvintele tale, pomenirea papei a fost taiata din sfintele diptice din
pricina faptului ca papa de atunci Vigilius [537-555] n-a vrut sa vina in sinod nici
sa anatemizeze cele scrise de Teodoret Impotriva credintei ortodoxe a celor 12
capitole ale Sfantului Chiril, de atunci pana acum papa este taiat din preasranta
noastra Biserica.
3. Aceste lucruri cuprinse in scrisoarea ta m-au umplut de crede-ma,
nu cum sa spun, mai cu seama din pricina ta dadi ai scris asemenea lucruri
celorlalti patriarhi dupa asemanarea scrisorii tale catre noi, pentru ca inainte de
cercetare de intelegerea ai dintr-o auzire ceea ce nu
s-a racut drept ceva care sa racut. Caci cum fi pomenit eu pe papa, dind nu-I
Biserica ta, al carei elev zelot sunt ca nimeni altul, veneriind marind
14 C. Will, 1861, p. 189-204; PO 120,796-816.
102 REVISTA TEOLOGICA
cu fapta cuvantul prerogativele ei? lar faptul ea ai rastalmacit adevarul privitor
la Vigilius l1-arata oare de cata neaten tie da dovada cucemicul tau hartofilax? Chiar
daca e un biirbat priceput in retoricii, cum auzim, fiind inca taniir, n-are
suficienta experienta a lucrurilor iar loan Scararul zice: "Nu are
credibilitate vinul de-abia stors din teascuri"15.
4. De aceea, cine a urcat la 0 amt de mare treaptii trebuie sa cunoasca scripturile
prin eercetare, nu in treacat, fiindca "fiinta ierarhiei noastre sunt cuvintele predate
de Dumnezeu"16, adica adevarata a Scripturi, cum spunea
Marele Dionisie. Vigilius [537-555] a fost pe vremea Sinodului V Ecumenic [553],
in care s-au discutat cele despre Origen, Evagrie, Didym ceilalti, Petru, Sever
precum scrierile lui Teodoret, iar nu pe vremea Sinodului VI [681-682].
Intre cele doua sinoade e un interval de 129 de ani. Sa intamplat insa ca Vigilius sa
fie taiat putin timp de la pomenire din pricina ca era in conflict cu patriarhul Mina
[536-552] pe care I-a depus, pana cand cei doi arhierei s-au impaeat au Iacut
pace intre ei. Iar pe vremea Sfiintului Sinod VI Ecumenic era papa sfantul
Agaton [678-681], barbat cinstit intelept in eele actele
Sinodului al VI-lea care sa se citeasca in duminica de dupa Inaltarea
Cinstitei Cruci, vei gasi pe zisul Agaton declarat slavit de acest Sfant Sinod.
5. Pe langa acestea, eu insumi sunt un martor imprescriptibil impreuna cu
mine multi din cei ai Bisericii ca pe vremea fericitului patriarh al Antiohiei
kyr loan [III, 997-1022], papa Romei, loan el [XI, 1024-1032], era pomenit in
auzul tuturor la sfintele diptice. lar la Constantinopol, cand am venit aici in urma
cu 45 de ani, I-am gasit pe fericitul patriarh kyr Serghie [II, 100 I-I 0 19] pomenind
la dumnezeiasca Liturghie impreuna cu ceilalti patriarhi pe papa. Cum lnsa mai
apoi a fost taiata pomenirea lui din ce cauza nu Astfel fiind pozitia mea
fata de aceste lucruri, nu mai vreau sa adaug nimic in plus despre pomenirea papei.
6. Sa venim insa la scaderile nenumarate pentru tine ale romanilor. Dintre ele
unele mi se par de detestat de evitat, altele vindeeabile, iar altele demne de a fi
treeute eu vederea. Cil.ci ce ne intereseaza faptul ea arhiereii W rad barbile poarm
inele drept simbol al nuntii eu sfiinta Biseriea a lui Dumnezeu, cum scriai? Fiindca
noi ne faeem pe cap "garara" [tunderea] Intru einstirea corifeului Apostolilor,
Petru, pe care a fost zidita marea Biserica a lui Dumnezeu, fiindca eeea ee
au Iacut spre oeara sfiintului, aceasta noi, eei facem spre slava einstirea
IS Scara VII, 66.
16 Oespre ierarhia bisericeasc!\ I, 4; PG 3, 376B.
17 Probabil atunci cand papa Sergius IV [1009-1012] a trimis la intronizarea sa 0
synodica In a cru-ei mru-turisire de credint!\ se cuprindea pentru prima data "Filioque" care
va fi cantat oficialla Roma in 1014 in misa de incoronare a impru-atului german Henric II .
STUDII ARTICOLE
103
lui: romanii barbile, iar noi Iaeandu-ne pe coroana [papalethra].
Dar noi purtam de aur imbraciind miineeule, epitrahile
de aur.
7. Cat despre faptul ea mfmiinea miinciiruri intinate, iar mOllahii mananca
came grasime de pore, daca cercetezi cu atentie vei gasi acestea racute de unii
dilltre ai Caci locuitorii Bityniei, Traciei Lydiei mananca ei cotofane,
ciori, turturele arici de pamant, a caror intrebuintare ea hrana Parint
ii
au lasat-o
ca indiferenta, "caci nici 0 creatura a lui Dumnezeu nu e de respins daca se ia cu
multumire" [1 Tim 4,4]. Ma convinge acest lucru acea panza coborata din cer, in
care erau toate patrupedele pamiintului, fiarele salbatiee, reptilele pasiirile cerului,
iar Petru auzind de la Dumnezeu: "SeoaIa-te, junghie mananca", a zis:
"Nieidecum, Doamne, pentru ea nimic neeurat s-au spureat n-a treeut prin gura
mea", a auzit "Ceea ce Dumnezeu a Iacut curat, tu sa nu faei spurcat" [FA
10, 11-15].
8. E momentul sa dam cuvantul Sfantului Vasile, caci spune: cum
intre legume distingem intre eele vatamatoare eele corespunzatoare, tot la
dimuri distingem lntre ee e folositor ce e vatamator. Fiindca legum a e cueuta,
cum came e vulturul, dar nimeni daca are minte nu va miinca maselarita, niei
came de caine, afara daca nu e silit de 0 mare nevoie, incat cel ce mananca ceva
n-a calcat legea"18. Iar faptul de a pune grasime d.e porc pe legume pe ierburi a
fost admis lngaduit de Sfintii Parin!i, mai ales pentru eei la care nu se
untdelemn bun.
9. Asculta ce spune Marele Vasile in "Asceticele" sale: "Ascetul nu trebuie
sa caute nicidecum manciirurile deosebite, niei nu va niiseoci schimbari de manciiruri
spre pretextulinfriinarii. Fiindca aceasta rastumare a bunei ordini comune e un
motiv de scandaluri eel ee introduce In adunarea ascetilor astfel de cauze de
tulburare se face al vai-urilor [Mt 18, 6-7]. Dar daca Sfintii Piirillti
au socotit cii se poate pune in miinciiruri In loc de un alt condiment came sarata
amestecata cu apa legumele, sa nu se eaute, sub pretextul renuntiirii la came din
evlavie plina de slava miincarurile mai scumpe mai bune, ci muind pe
neobservate 0 bucatica de paine in fiertura sarata, sa 0 consume cu toatli multumirea
[1 Tim 4, 3-4]. Caci acea bucatica muiata in amta apa eventual 'in mancare de
seminte nu e 0 acuza de desIatare, ci lntr-adevar cea mai exacta saraea infranare.
Deci ascetul cuvios trebuie sa nu tina seama de unele ca acestea; caci nu ne abtinem
de la unele ca acestea ca iudaizanti, ci fugind de ghiftuiala desratiirii"19. Aeestea
sunt cuvintele Sfiintului Vasile.
18 Epistola 236, 4; PG 32, 381CD.
19 Constitutiile ascetice 25; PG 31, 1390.
104
REVISTA TEOLOGICA
10. lar in sfiinta lui manastire Sfantul Pahomie hranea porci cu faramiturile i
resturile de la masa i junghiindu-i Ii of ere a Impreuna cu alte camuri oaspetilor pe
care-i primeau; iar maruntaiele i extremitatile picioarelor i capetele Ie dadeau
monahilor batdini i bolnavi. Ce mancare dulce, preacinstite stapane, nasul, urechile
extremitatile picioarelor porcilor! Dar i lintea i bobii gatiti in grasime de porc,
care daca n-ar fi pregatite cu untdelemn bun din ca sa reverse un mic har
duhovnicesc, mi-a lua mancarea de fiecare datft, cum bine tie Domnul, Incercat
In fiecare zi de proiectilele deprimarii.
11 . Un Iucru rau, cel mai rau dintre rele este adaosulla Sfantul Simbol:
intru Duhul Siant, Domnul, de viatii faditorul, Care din Tatal i din Fiul purcede" .
Caci daca Evangheliile de la noi sunt aceleai cu cele de la romani, de unde tiu ei
mai multe decat noi de au facut acest adaos strain? Cand Smnta Evanghelie dupa
loan ne invatii [oarte limpede des pre Duhul Smnt: "De Ma iubiti, yeti pazi poruncile
Mele. Eu II voi ruga pe Tatal i alt Mangaietor va va da voua, ca sa ramana cu
voi in veac: Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca
nu-L vede, nici nu-L dar voi II cunoateti, pentru ca ramane la voi este
in voi" [In 14, I5-17J; dupa putin: "Iar Mangaietorul, Duhul Smnt, pe Care II va
trimite Tatalln numele Meu, va va invata pe voi va va aduce aminte toate cate
am spus voua" [In 14,26]; i iarai: "Iarcand va veni Mangaietorul, pe Care Eu vi-
L voi trimite de la Tatal, Duhul Adeviirului, Care de la Tatal purcede, Acela va da
miirturie despre Mine" [In 15, 26] ;. mai apoi: "Mai am multe sa va spun, dar nu
Ie puteti purta acum. lar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot
adevarul. Caci nu va grai de la Sine Insui, ci cate va auzi va grai i cele viitoare va
va vesti voua. Acela Ma va preamari, pentru ca din al Meu va lua i va va vesti
voua. Toate cate Ie are Tatal sunt ale Mele. De aceea am spus ca din al Meu va lua
va va vesti voua" [In 16, 12-14].
12. Ciind-evanghelistul atat de c1ar, care dintre ortodoqi va Indrazni
sau va putea face un adaos sau scoatere? Caci cele ce dumnezeiasca Scriptura le-a
rostit inspirat In modul cel mai limpede nu trebuie supuse la vot, ci mai degraba
urmate. Dar, pe cat se pare, Roma a pierdut copiile primului Sinod de la Niceea,
intruciit Roma a fost stapiinita multa vreme de neamul vandalilor [gotilor], de la
care au invatat arianismul sa Botezul cu 0 simpla cufundare, cum ai
aratat, daca e adevarat acest lucru. Fiindca noua ne e de ajuns pentru
Intarirea a dreptei credinte inteleptul mantuitorul Simbol al harului
dumnezeiesc, caci ne invata in chip despre Tatal, Fiul Duhul SIant
arata celor ce-l primesc cu credinta Intruparea Domnului. lar pe cei care adauga
sau scot ceva din el, Ii anatemizam; caci zice Apostolul: "De va va vesti cineva
altceva decat ati prim it, sa fie anatema" [Ga 1,9].
STUDII ARTICOLE
105
13. Nu primim nici ceIalalt adaos care s-a lacut la: "Unul Slant, Unul Domn
Iisus Hristos intru miirirea lui Dumnezeu Tatal prin Duhul SIant", chiar daca e cu
putintii sa-lluam intr-un sens evlavios lara a fi vatamati in ortodoxie. Caci pare
echivalent cu ceea ce se la noi cand Inaltata fiind Piiinea poporul
strigiind: "Unul Sfiint, Unul Domn Iisus Hristos Intru miirirea lui Dumnezeu Tatal",
atunci arhidiaconul al doilea diacon ridiciind primul al doilea potir spun:
stapiine", iar noi, puniind in potir particica sfintelor spunem cu glas mare:
"Plinirea Duhului Smnt".
14. Fiinddi e bine ca privind mai ales la buna intentie, acolo unde nu sunt In
primejdie Dumnezeu sau credinta, sa Inclinam spre pace iubire de [rati o Pentru
ca ei sunt fratii notri, chiar dadi din necioplire i din lipsa de invatii
turli
Ii s-a
intamplat de multe ori sa cada din ceea ce se cuvine urmand vointei lor, nu
trebuie sa cerem de la nite neamuri barbare exactitatea care se cere de la noi care
am crescut In cultura. Caci este lucru mare dad i la ei este proc\amata in chip
sigur de viatii incepatoarea Treime i sa potrivit credintei noastre marea
taina a Economiei in trup.
Dar nu laudam nu primim, daca e adevarat, faptul ca nu primesc ca preot
i
care au femei legitime sa se atinga de cele Sfinte, nici acela ca fac uz de came # de
briinw in saptamiina lasatului de carne i in prima saptamana din Postul Mare.
15. Caci, cum tie sfintenia ta care a citit scrisoarea trimisa de noi
arhiereului Venetie po, chestiunea azimelor a fost indeajuns cercetata, combiituta i
respinsa de noi ca una ce nu este in acord cu randuiala [akoulouthia] Bisericii,
afara numai daca nu ne-am baza pe cuviintul canonic care spune: "Parutu-s-a tuturor
sa ne folosim de vechile obiceiuri". Caci ei vor spune cli obicei vechi e la ei
traditia azimelor, i miincarea de animale sugrumate ca doi frati se pot uni
cu doua surori. Cred insa cli acest lucru se face nu la porunca i cu papei sau
a celorla1t
i
arhierei, ci din indrazneala celor ce aleg sa faca acestea, cum In
Imperiu\ nostru roman obinuiesc sa se faca rara noastra multe lucruri
neoriinduite i abominabile.
16. Caci despre abtinerea de la carnea de animale sugrumate limpede
cartea Faptelor Apostolilor, in care lacob, fratele Domnului, se arata spuniind:
Cunoscute din veac sunt lui Dumnezeu to ate lucrurile Lui. De aceea socotesc ca
trebuie sa-i tulburam pe cei care se tntorc la Dumnezeu dintre pagiini, ci sa Ie
scriem sa se abtina de la intinarile idolilor, de la desfriinare, de la camea de animale
sugrumate de la siinge" [FA 15, 18-20]. nu rna pot convinge ca papa
arhierei n-au de aceasta scriere dispozitie, ciind au exacta
20 Scrisoarea lui Petru III din primllvara lui 1054 ditre Dominic de Grado: Will,
1861, p_ 208-228 PG 120,756-781.
106 REVISTA TEOLOGICA
a celorlalte scrieri, dar atunci de ce oare tree cu vederea prim esc 0 asemenea
Dar vei gasi in 1n afara lui pe multi care miinanca sange de porc
de care dau marturie dimatii plini de sange de pe rafiuriJe ciirciumilor.
17. Vezi Jnsa, preacinstite parinte, cum neluiind aminte treciind cu vederea
multele de ai semanam cu siirguinta cuvinte cercetam cu
curiozitate pe cele ale altora. Am spus-o oare pe asta? Dar sa nu infurii! In preasfiinta
manastire Studiu diaconii poarta la slujba braie, facand un lucru care nu urmeazii
traditiei vezi cum, te-ai ostenit siirguit mult, n-ai putut taia
nici macar acest singur obicei. lar daca nu putem sa rezolvam cele ale celor ce
petrec sub noi, cum yom putea scmite din obiceiurile lor acel neam arogant
mandru? Caci e un lucru demn de iubit daea, se spune, la ei Divinul e
Invatat drept, e laudat slavit Intrun gand eu noi potrivit euvantului adevarului.
18. In ce adaosul la Stantul Simbol faptul ea nu se din
cele Sfmte din mana unui preot easatorit, bine eu iubire de Dumnezeu face sfinlia
ta ca rezistii, sa nu Inceteze vreodam rezistand convingandu-i din Sfintele Scripturi
propovaduiriIe scrise ale EvangheIiilor, piina ce-i vei avea consimlind la adevar
crezand lucruri cu noi despre dumnezeiasca purcedere a Duhului stant din
Tam!. Celelalte insa ni se pare ca trebuie trecute cu vederea, fiindca nici unul din ele
nu vatiima cuvantul adevarului, iar cele mai muIte din ele sunt poate chiar minciuni.
Caei nu trebuie sa plecam cu urechea la calomnii zadamice, nici sa credem
In biinuielile noastre sa punem In cele stabiie care stau bine.
19. De aceea e foarte neces'ar, preasfinte stapane, ca atunci cand va fi ales un
nou papa
21
stanta ta sa-i expuna toate acestea printr-o cinstita scrisoare
catre el, Domnul va conlucra cu tine in to ate va da sfinteniei tale har pentru
acest lucru. Caci poate, cum spune Apostolul, daca noi ii yom aduna 1n blandete
pe cei ce gandesc diferit decat noi, Dumnezeu Ie va da pocaintii ca sa cunoasca
adevarul [2 Ti.m 2, 25] vor Inceta multa lor rezistentii 'in duh de sfada 'intrucat
sunt captivi voii lor [2 Co 10, 5]. poate ca papa se va apara spuniind ca lucrurile
care se vorbesc despre romani nu sunt adevarate sau ca cele facute de multe ori de
unii nu se fac dupa vointa lui.
20. Caci cine va socoti ca trebuie primit ca 'intemeiat faptul ca romanii nu
venereaza sfintele augustele icoane, nici nu cinstesc sfintiIor, ciind la ei
se afla sfintilor corifei ai apostolilor Petru Pavel, de care se arata foarte
mandri se lauda mai mult decat toate celelalte povestiri izbiinzi romane, de
care sunt pline scrierile poezia lor. lar din moment ce Adrian, papa Romei [772-
795] care a condus 'impreuna cu ceilalti preasfinti patriarhi Sinodul VII [Ecumenic,
21 Leon IX murise pe 19 aprilie 1054, iar succesorul sau Victor II, numit in septembrie
in Germania de imparatul Henric III, va fi inscaunat la Roma abia pe 13 aprilie 1055.
STUDn ARTICOLE
107
787] a anatemizat inovatia introdusa a iconomahilor acuzatori ai cum
va admite cineva ca sfintele augustele icoane nu sunt cinstite de romani? Mai
ales ca multe sfinte icoane care au distinclia exactitatea sfinteniei prototipurilor
a caror icoane sunt, au fost mutate la Constantinopol de la Roma. vedem aici
[In Antiohia] pe francii pelerini intrand 'in preasfintele noastre biserici dand
sfintelor icoane toam einstea Inchinarea.
21. Ma rog, te imp lor, 'iti eer rna ating cu mintea de sfintele tale picioare ca
dumnezeiasca ta fericire sa abordeze lucrurile lasand de 0 parte rigoarea excesiva.
Caci teama este ca nu cumva vrand sa ce s-a rupt sa nu facimairea ruptura
sa 1ndrepti ce a ciizut sa nu faci mai mare caderea. Observa daca nu
cumva in chip vadit tocmai de aici, adica din indelungata distantar
e
dihonie a
sfintei noastre Biserici cu acest prim Scaun Apostolic, s-a intamplat sa se
Inmulteasca toata rautatea In lume, intregii lumi sa-i mearga rau, Imparatiile
Intregului pamant sa fie tulburate, peste tot e jale vai, foamete ciume
' .' . . .. ?
necontenite la sat la iar armatele noastre nu au succes n1cmen mClcum.
22. lar ca sami fac !impede opinia mea, daca s-ar indrepta adaosul la Sfantul
Simbol, n-ar trebui sa se mai ceara nimic, lasand deoparte ca un lucru indiferent,
impreuna cu celeialte, chestiunea azimelor, macar ca in scrisoarea pe care' am
trimiso episcopului Veneliei am aratat limpede di cina la care Mantuitorul Domnul
nostru lisus Hristos a predat ucenicilor Taina Liturghii, a fost inainte
de cand nu se miinca inca azima legiuita. Indemn dumnezeiasca ta fericire sa
primeasca aceasta, ca nu cumva cerand totul sa pierdem totul. ' ..
23. Acestea sunt de ajuns ca sa opinia no astra cu prlVlre la cele pe
care le-ai aratat sa spre indurare sfiintul tau suflet, cuvantul tau se
aviinta spre explicarea multor altor considerat
ii
teme ascunse.
Am citit copiile scrisorilor pe care le-ai trimis preafericitului papa
copiile scrisorilor lui, daca ele n-au fost confectionate falsificate, cum ai aratat, de
catre Argyros, am fericit multa ta smerim cugetare blandete potrivit lui Dumnezeu.
Trebuiau insa inregistrate de ele cauzele disensiunii intrucat tratau despre unire
intelegere, pentru ca, elucidiindu-se acestea, scrisorile sa apara Au fost
sfintele scrisori ale sfinteniei tale pe care le-ai trimis arhiereilor de
Dumnezeu purtatorilor frati coliturghisitori ai Alexandriei lerusaiimu,lui.
Riispunsul meu catre arhiereul Venetiei nu spune ca el mi-ar fi ariitat ca a trim is 0
scrisoare sfinleniei tale, cum se afla in scrisoarea tao De aceea mi separe ca te intristezi
degeaba impotriva acestui biirhat care n-a scris nimic ceva.
24. Am trimis copia raspunsului pe care mi I-a trim is preafericitul papa
22
scris in litere latine, fiindca n-am putut gasi pe cineva care sa-I poata traduce exact
22 Ed. A. Michel, Humbert und Kerullarios, vol. II, 1929, p. 458--475.
108
REVISTA TEOLOGICA
In. elen, drept pentru care I:am convins pe francul care mi-a adus-o care
romane, sa-J copieze. Iti revine deci tie sa-I traduci In chip sigur sa-
ml cunoscut din ea ce ne-a scris drept raspuns aratatul papa primind
scnsoarea no astra de recomandare (systaktike)23.
.25. Pana aici acestea. Iar Dumnezeul pikii (Rm 15,33] - fiindca e frumos
ca scrisorii mele sa fie dat de Scriptura -, Care a binevestit pace celor de
celor de departe [E/2, 17], adica celor de sub Lege celor din afara
Legll, Parintele Iubirii, Iubirea - caci se bucura sa fie numit Inainte de altele
pent:u ca prin nume sa stabileasca drept lege iubirea de frali - sa
sfint1tul tau suflet sa-I convinga saabordeze lucrurile mai cu moderatie mai
cu condescendenla, mai ales In cele in care, cum spuneam, nu e dispretuit
Dumnezeu.
9
7 decembrie 1965: ridicarea anatemelor din 1054
Declara1ia com una a Papei Paul VI Patriarhului Ecumenic Atenagora
I prin exprima hotararea de a eJimina din memorie din Biserica
excomunicarile din 1054
24
I. Plini de fajii de Dumnezeu pentru favoarea pe care ill Indurarea
S-a le-a daruit-o de a se intalni la Locurile Sfinte in care s-a realizat taina
n.oastre prin moartea Invierea Domnului Iisus unde a Iuat
pnn revarsarea Duhului Sfant, Papa Paul VI Patriarhul Atenagora I au
In vedere planul pe care I-au intocmit atunci fiecare de partea sa de a nu lasa
mmIC nemcut crearea de deschideri inspirate de iubire care sa poatii facilita
relatiilor astfel inaugurate intre Biserica Romano-Catolica i
BIsenca <?rtodoxa a ConstantinopoluIui, ca astfel riispund chemarii harului
dumnezelesc care conduce azi Biserica-RomanoCatolica i Biserica Ortodoxa
impreuna cu toti cret!nii sa depaeasca deosebirile lor ca sa fie din nou "una",
cum sa rugat pentru el Tatiilui Domnul Iisus.
23 Ibid., p. 446--454, 454-456.
24 Citita ,\'n public In ultima sesiunea a Conciliului II Vatican, 7 decembrie 1965, ill
de cardinalul Willebrands. Dupa care papa Paul VI a schimbat sarutul
piica eu mltropohtul reprezentantul patriarhului ecwnenic. In timp, \'n
Sfiintul Gheorghe dm Fanar, text a fost citit in prezenta patriarhului ecwnenic
a reprezentantului papei, cardinalul Lawrence Shehan (Baltimore).
sruDn ARTICOLE 109
2. Intre obstacolele in calea dezvoltiirii acestor relatii de incredere
stimii e amintirea hotiirarilor, actiunilor i intamplarilor dureroase care au avut
loc in 1054 prin sentinta de excomunicare a patriarhului Mihail Kerularios altor
douii persoane de catre legatii Scaunului Romei de cardinalul Humbert,
legati care au lacut la randullor obiectul unei sentinte corespunzatoare din partea
patriarhului sinodului constantinopolitan.
3. N imic nu poate fi lacut pentru a schimba faptul ca aceste evenimente au
fost ce au fost in acea perioadii istorica deosebit de tulbure. Acum insii, la 0 judecatii
mai calma mai dreapta asupra lor, trebuie recunoscute excesele de care au fost
marcate care au atras dupa ele consecinte care au trecut mult dincolo de ceea ce
sa intentionat previizut de cei riispunziitori de ele. Cenzura lor privea anumite
persoane, nu Bisericile, nu erau menite sa rupa comuniunea bisericeasdi intre
Scaunele Romei Constantinopolului.
4. Din acest motiv, Papa Paul VI Patriarhul Atenagora in Sinodul sau,
siguri ca exprima dorinta comuna de dreptate sentimentul unanim de iubire al
lor de porunca Domnului: "Dacati vei aduce darul tiiu
la altar i acolo 1ti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva Impotriva ta, las a darul
tau acolo, inaintea altarului, mergi intiii impaca-te cu fratele tau" (Mt 5, 23-
24), declara de comun acord:
a) ca regretii cuvintele jignitoare, reprourile josnice actele simbolice
blamabile care au marcat insotit de ambele paTti tristele evenimente ale acelei
epoci;
b) ca regreta i indeparteazii din memoria i din mijlocul Bisericii sentintele
de excomunicare care au urmat, a caror aducere-aminte actioneaza pana In epoca
noastra ca un obstacol in calea apropierii reciproce in iubire, Ie condamna la
uitare;
c) ca deplang aceste precedente creatoare de tulburare evenimentele care
Ie-au urmat i care sub influenta diferitor factori, incluzand 0 neintelegere 0
neincredere de ambele paTti, au dus ulterior la 0 ruptura realli a comuniunii

5. Papa Paul VI Patriarhul Atenagora I impreuna cu Sinodul sau sunt
contienti ca acest gest, care exprima dreptate i iertare reciproca, nu poate fi de
ajuns pentru a pune capat diferentelor vechi sau mai noi care existii inca Intre
Biserica Romano-Catolica Biserica Ortodoxa i care prin lucrarea Duhului Sfiint
vor putea fi depaite prin curatirea inimilor, prin parere de diu pentru lucrurile rele
din istorie i printr-o dorintli practica de a ajunge la 0 Intelegere i exprimare com una
a credintei apostolice a exigentelor pe care aceasta ni Ie impune.
Inrnptuind acest act simbolic ei spera ca el va fi placut lui Dumnezeu gata sa ne
ierte atunci cand ne iertlim unii pe alfij ca va fi apreciat de Intreaga lume
110 REVISTA TEOLOGICA
dar mai presus de toate de corpul general atilt al Bisericii Romano-Catolice, cat al
Bisericii Ortodoxe ca expresia unei dorinte sincere de reconciliere 0 invitatie de a
continua in spirit de incredere, stima iubire reciproca dialogul care Ie va conduce
cu ajutorullui Dumnezeu sa traiasdl din nou, spre mai marele bine al sufletelor
venirea Imparatiei lui Dumnezeu, in c' eplina comuniune a credintei, a armoniei
vieW sacramentale ce au domnit ihtre ele in pri',rul mileniu din viata Bisericii.
7 decembrie 1965
Indata dupa citirea declaratiei comune, cardinalul Bea a citit raspunsul Papei
Paul VI: bula "Ambulate in dilectione", pentru din memoria Bisericii a
excomunicarii din 1054.
Paul VI spre viitoare
"Umblati In iubire precum Hristos nc-a iubit pc noi" (Ef 5, 2). Aceste
cuvinte de lndemn ale Apostolului neamurilor se aplica noua celor numiti
dupa numele Mantuitorului nostru ne preseaza mai cu seam a in acest timp
cand suntem sa Ulrgim mai mult campul iubirii noastre. Prin harul lui
Dumnezeu sufletele noastre sunt aprinsc de dorinta de a face orice efort pentru a
restaura unitatea intre cei chcmati sa () pilstreze intrucat au fost incorporati in
Hristos. noi, care prin randuiala Proniei starn pe Scaunul Sfantului
Petru, luand in inima aceasta porunca a Domnului, ne-am exprimat deja in repetate
riinduri ferma noastra hotadire de a folosi orice prilej folositor potrivit pentru
a implini aceastii vointa a Mantui :: orului. Ne Yin In minte tristele evenimente
care in urma unor serioase disensiuni au condas In 1 054 1a ruptura lntre Bisericile
Romei Constantinopolului. Nu fara motiv h . nostru Sfantul Grigore
VII scria dupa acest eveniment: cum intclegerea a fost la lnceput izvor al
binelui, tot racirea ultcrioarii a iubirii de am be Ie pal'ti s-a dovedit un izvor de
vatamare" (Ep. ad Michelem Cons!antinopolitC!nuln imperatorem, Reg. I, 18; ed.
Caspar, p. 30). Mai mult, lucrurite <P.! ajuns pfina acolo incat legatii papali au
pronuntat 0 sentinta de excomllnicar;;: impotriva lui Mihail Kerularios, patriarhul
Constantinopolului, a altor noi o<1.meni ai Biscri.;:ii, iar patriarhlll cu sinodul
sau a luat ca represalii masurfL Aeum 'insa, eli vremurile mintile s-au
schimb::!.t, suntern foarte ferk iti sa at1am c.i:\ \'cnerr.bilul nostru frate Atenagora,
Patriarhul Constantinopolului,imprClma ell sfantul situ Sinod, sunt una cu noi in
dorinta de a ne lega prin iubire, sanatoasa legatura a mintilor" (Sfantul
Augustin, Sermo 350, 3; PL 39, 1534). stand lucrurile doritori sa progresam
pe calea dragostea de care putem fi la 0 unitate
STUDII ARTICOLE
III
putem indeparta obstacolele piedicile, in prezenta episcopilor adunati Ia cel
deal IIl-ea Sinod Ecumenic de la Vatican declaram ca regretam cuvintele faptele
spuse Tacute in acel timp care nu mai pot fi aprobate acum. Mai mult, dorim
sa anulam din memoria Bisericii sa indepartam din mijlocul ei sentinta de
excomunicare pronuntata atunci sa 0 ingropam in uitare. Ne bucuram eli ne-a
fost harazit sa implinim aceasta fapta a iubirii aici la Roma, langa
mormantul Apostolului Petru, in zi in care Iucru se lntampJa ill
Constantinopol, Noua Roma, in ziua in care Bisericile apuseana rasariteana
praznuiesc liturgic pomenirea Sfantului Ambrozie, recunoscut de
episcop dascal at Bisericii. Fie ca bunul Dumnezeu, cauza izvorul
aduca Ia bun aceasta buna vointa reciproca sa intoarca in bine,s,pre
sIava Sa folosul sufleteIor, aceasta marturie Dublica a iubirii
Data in Roma, Ia mormantul Srantului Petru, Cll pecetea pescarului, la 7
decembrie 1965, in al treilea an al pontificatului nostru.
Indata dupa citirea Dec1aratiei comune in catedrala Sf'antul Gheorghe din
Fanar, s-a citit tomosul patriarhal prin care Patriarhul Ecumenic Sinodul
indepiirteaza din memoria din mijlocul ei anatemele din 1054.
Atenagora, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului
Noua Roma Patriarh Ecumenic
In numele sfintei, celei de 0 fiintii, de viala datiitoarei nedespartitei Treimi,
"Dumnezeu este iubire" (1 In 4, 9) iubirea e caracteristica data de Dumnezeu
dupa care se recunosc ucenicii lui Hristos, puterea care tine la un loc Biserica
in ea a pacii, unitatii mintii inimii, a ordinii In timp, 0 .
manifestare permanenta uimitoare a Duhului Smnt in ea. Prin urmare, ci insarcinati
de Dumnezeu cu carmuirea Bisericilor lui Dumnezeu trebuie sa se ingrijeasca mereu
de aceasta "legatura a (Col 3, 14) sa 0 foloseasca cu cea mai mare
atentie, grija trezie. Daca s-ar intampla, ca in vechime, ca iubirea sa se raceasca
unitatea in Hristos sa fie rupta, trebuie cat mai repede cu putinta sa oprim acest
rau sa-l vindecam.
S-a intamplat ca, prin judecati cunoscute doar de Dumnezeu, In anul 1054
Biserica sa fie lovita de 0 cumplita furtuna astfel incat relatiile generale intre
Bisericile Romei Constantinopolului au fost periclitate iubirea care \e-a t
inut
impreuna a fost atat de lezatii incat anatema gasit loc in Biserica lui Dumnezeu.
Legatii Romei, cardinalul Humbert colegii lui, au anatemizat pe patriarhul Mihail
Kerularios doi intre oamenii lui, iar patriarhul Mihail Keurlarios 'impreuna cu
Sinodul sau a anatemizat el documentullegatilor romani impreunli cu cei care \-
112 REVISTA TEOLOGICA .
au emis cei implicati impreuna cu ei. Fatii de to ate acestea a devenit obligatia
Bisericilor Romei Constantinopolului de a imita bunatatea iubirea de oarneni
a lui Dumnezeu indreptfuJd i'mpreuna aceste lucruri restabilind pacea.
Acum ca in aceste vremuri de pe urma ni s-a aratat bunavoirea lui Dumnezeu
ne-a indicat calea impacarii pacii tntre altele prin cele implinite prin grija
reciproca binecuvantam rodnica atat a Romei celei Vechi, cat a cele Noi pentru
cultivarea un or relatii intre ele, ni s-a parut potrivit fiecaruia din noi sa
facem pentru a corecta ceea ce s-a Intiimplat In trecut sa Indepiirtam pe cat
ne sta in putinla ceea ce poate fi Indepartat din de obstacole ce stau inaintea
no astra In vederea promovarii edificarii iubirii.
Prin urmare, noi, adica smerenia noastra tmpreuna cu preavenerabilii
preacinstitii mitropoliti, fratii coliturghisitorii iubiti, socotind momentul
de fata un timp pIacut Domnului, ne-am reunit ne-am sratuit In sinod. In
comuniune de vederi intentie cu Roma cea Veche am hotarat sa Indepartam din
memoria mijlocul Bisericii zisa anatema pronuntata de Mihail, patriarhul
Constantinopolului, sinodul sau. De aceea declaram punem In scris ca anatema
pronuntata in marele secretariat al Marii Biserieii din partea noastra de lume tn
anul miintuirii 1054, luna iulie, anul al al indictiei, e de acum Indepartata
din memoria din mijlocul Bisericii trebuie privim ca atare de toti. aceasta
din mila Dumnezeului a toam milostivirea. Fie ca EI prin mijlocirile preafericitei
noastre Stapane, Maica lu(Dumnezeu Pururea Fecioara Maria, ale sfintilor
slavitilor Apostoli Petru Intaiul corifeu Andrei eel intai-chemat ale tuturor
sfintilor sa dea pace Bisericii Lui sa 0 pazeasca in toti vecii.
Spre Intarire ca semn durabil marturie constanta a acestui fapt a fost intocmit
prezentul act patriarhal sinodal care a fost semnat andosat in sfiintul registru al
Sfintei noastre Biserici, 0 copie identica fiind trimisa Sfintei Biserici a Romei
celei Vechi spre depunere In arhivele ei.
In anui mantuirii 1965, 7 decem brie, anui al 4-iea al indictiei.
Atenagora, Patriarh al Constantinopoiuiui, membrii Sfiintuiui Sinod: Toma
ai Chalcedonului, Chrysostom al Neocezareei, Ieronim al Rodopolisului, Simeon
al Irinopolisului, Dorotei al insulelor Prinkipo, Maxim al Laodiceei, Chrysostom
al Myrei, Chiril al Chaldiei, Meliton al Heliopolisului Theirei Emilian al
Miletului.
Arhid. Prof. Dr. loan I. lea, jr.
Facultatea de Teologie Ortodoxa Andrei Sibiu
SruDII ARTICOLE
113
Abstract: A double anniversary - firstly, 950 years since the first major
ecclesiastical split within European Christendom between the Catholic West and
the Orthodox East, this year; secondly. 40 years since the annulations of the mutual
excommunications of 1054, next year - offers the best opportunity to revisit the
historiographical dossier of that bitter event in the new context generated by the
'ecumenical era', the European unification, and globalism. Up to the recent years
the facts and personages of 1054, especially Cardinal Humbert da Silva Candida
and Patriarch Michel I Kerularios, were presented under strong biased
presumptions, polemically targeted, each confessional part 'proving' the
responsibility of the other. Through a careful reading of significant -
which are offered here in Romanian translation - the study reaches the conclusIOn
that 1054 saw the schism merely between Humbert and Kerularios, and not their
Churches. But unlike the 9
th
century 'Photian Schism', the two anathemas now
proclaimed were not submitted in the subsequent times to the examination and
judgment of the whole Church, by an ecumenical council. On the the
persons of the ecclesiastical leaders arbitrarily prevailed upon the of
Church, a tragic failure that established the schism de facto. After a mzllenar-zan
estrangement, the removing of the anathemas by Pope Paul VI and the Patriarch
Athenagoras, in 1965 - documents also translated here -, while deleting its
greatness still preserves the schism created by theological divergences. However,
the new climate of respect and mutual love allows the jointly working out the way
to full communion.

















Istoria
Bisericii
Ortodoxe
Romne














CTITORII VOIEVODALE DIN SECOLUL AL XVI-LEA
Domnitorul Neagoe Basarab
(1512-1521)
N
eagoe Basarab a fost una din cele mai ilustre
prezente ale Evului Mediu romanesc. El
descinde din randurile fiind numit in
numeroase izvoare, fiullui Parvu Craiovescu.
A promovat 0 politica interna externa realista. Ca
?i Radu cel Mare, a actionat in sensul intaririi puterii
centrale dezvoltarii complexe a tarii. La un an de la
luarea domniei, mergand la Istanbul, a prestat ceremo-
nialul de vasalitate, cu care ocazie s-a fixat cuantumul
marit al haraciului. Prin inchinarea catre sultanul Soli-
man Magnificul, Neagoe Basarab a evitat expansiunea otomana la nord de Dunare
a anihilat eventualele adversitati cu Mehmed-Beg, de Nicopole, care nu putea
ataca pe un vasal al sultanului. A depus omagiu de fidelitate regelui maghiar
Ludovic al II-lea, cu unele rezerve.
Trasatura dominanta a politicii lui Neagoe Basarab ramane lupta pentru intarirea
puterii centrale, manifestata in toate domeniile. Politic a fata de boierime este un indi-
ciu evident. Pe aceasta baza a creat elementele unui aparat de stat complex. In dome-
niullegislativ a manifestat grija pentru stabilirea unui mod de judecata pe intreg teri-
toriul tarii. A atribuit mare insemnatate diplomatiei, infiintand un corp diplomatic atat
din elemente locale cat din straini. Corpul diplomatic se prezenta instruit la nivelul
diplomatiei europene din acea vreme. A pus accent pe organizarea militara pe
intarirea oastei Tarii Inv#aturile lui Neagoe Basarab catre flul sau Theodosie
constituie un document, in primul rand literar, de factura renascentista, dar dezvaluie
toto data, gandirea politica a domnitorului cu privire la arta de a conduce i la poli-
tica de intarire a autoritatii
Cel mai important aspect din activitatea domnitorului este actul de cultura. Neagoe
Basarab n-a fost numai un initiator un sprijinitor al vietii culturale, ci un creator.
Prin modul cum a gandit sa infrumusejeze chipul tarii, prin activitatea prodigioasa, a
pro bat structura unui umanist. In domeniul tipariturilor, domnitorul a continuat
activitatea lui Radu cel Mare. Ca rod al tipografiei muntene, staruintei dragostei
domnitorului pentru cuvantul tiparit, al priceperii maiestriei lui Macarie, a aparut
Evangheliarul in limba slava (1512).
Neagoe Basarab a ramas in memoria poporului roman a traditiei ortodoxe prin
opera sa intitulata Invataturile lui Neagoe Basarab catre flul sau Theodosie. Este prima
creatie de valoare universala a literaturii romane, un adevarat testament duhovrncesc,
,
pedagogic, filosofic enciclopedic. In timp, invataturile sale sunt 0 adevarata
lectie de pedagogie morala spiritual a, un adevarat cod de comportament fiinpal
demnitate umana pentru toate timpurile.
Dar nu numai aceste invataturi ne-au fost las ate motenire, ci i multe manastiri,
biserici i aezaminte in tara peste care a domnit timp de noua ani, intre care cea mai
stralucita este miiniistirea Argeului, pe care Gavriil, Protul Sfantului Munte din acea
vreme, a numit-o pentru maretia ei, Sionul Romanesc. In scurta sa viata pamanteasca
de domnitor, domnitorul Neagoe Basarab, a fost socotit de toata lumea motenitorul
de drept al traditiilor imperiale bizantine, iar in aceasta calitate a ajutat toate
popoarele cretine ortodoxe aflate sub stapanirea semilunei, platindu-Ie datoriile, re-
........ parand multe manastiri i biserici i inzestrandu-Ie cu cele
Piatra mormantului Sfantului
Voievod Neagoe Basarab din biserica
miiniistirii Curtea de
necesare.
Domnitorul a iubit pacea, cum spuneau cei din timpul
sau "cu to# vecinii a fost fmpiicat". In credinta i iubire de
Dumnezeu, in dreptate i smerenie, cinstind amintirea
invatatorului sau, Sfantul Ierarh Nifon, a ad us in Tara
, ,
Romaneasca moatele sale de la manastirea Dionisiu din
muntele Athos, impacandu-l in chip minunat cu prigoni-
torul sau, domnitorul Radu cel Mare.
Sfantul Voievod Neagoe Basarab a refacut biserica
manastirii Tismana Gud. Gorj), biserica mare a manastirii
Snagov, judo Ilfov, biserica Mitropoliei din Targovite, bi-
serica manastirii Dealu, judo Dambovita, a zugravit biseri-
ca manastirii Glavacioc, judo Arge, a ajutat biserica Sfantu-
lui Mormant din Ierusalim. Gavriil Protul scria in Viata
Sfantului Nifon ca Neagoe Basarab "au diiruit i au
fmbogii#t... i sfanta cetate a Ierusalimului, Sionul, care este
muma Bisericilor .. . dimpreunii cu toate bisericile dinprejurul ei".
Domnitorul Neagoe Basa:J;ab a acordat 0 atenpe speciala
manastirii Cutlumu din muntele Athos. I-a intarit mai
multe sate, i-a oferit 0 subvenpe anuala de 10.000 de aspri,
la care se adaugau 700 de aspri pentru intretinerea bolnitei
i 500 pentru cheltuielile de drum ale celor care ridicau
banii. S-a ocupat direct de infrumusetarea i zugravirea
bisericii, a ridicat aici 0 noua biserica, cu hramul Sfantul
Nicolae, cu to ate cladirile necesare. A refacut in intregime i
biserica mare a manastirii Sfantul Atanasie (Marea Lavra),
inzestrand-o cu numeroase odoare i oferindu-i 0 subventie anuala.
Legaturi stranse a pastrat i cu manastirea Dionisiu din muntele Athos, unde a
murit i a fost ingropat indrumatorul sau, fostul patriarh Nifon II. Aici, Neagoe a ridi-
cat i 0 biserica cu hramul Sfantul Nifon. Pentru multele sale ajutoare catre aceasta
manastire, a fost zugravit, impreuna cu fiul sau Teodosie, in arhondaric. Manastirii
Hilandar din muntele Athos i-a facut, in anul1517, 0 danie anuala de 7000 de aspri.
Au mai primit ajutoare din partea lui: manastirile athonite Ivir, Pantocrator,
Xiropotam. A facut numeroase danii i manastirilor de la Meteora. Voievodul Neagoe
Basarab i sotia doamna Despina, au facut donatii manastirilor sarbeti Cruedol,
Deciani i Orecovita.
A trecut Ie cele venice, la 15 septembrie 1521, fiind inmormantat la manastirea de
la Curtea de Arge. (M.S.)
IV. 6 . BISERICA ORTODOXA DOMNUL
Domnitorul s-a ingrijit ca manastirile fortificate sa fie in stare
buna, putand servi orieand scopurilor militare de aparare teritoriala.
Pentru a bunavoin1a clerului a respecta datina vremii, 'in
special cea ereata de Radu cel Mare
3
!3, voievodul a Iacut danii tuturor
manastirilor insemnate, care toate aveau fortifica1ii putemice. Fiind
numeroase bogate, indreptatit au fost elogiate de Biserica Ortodoxa :;;i
de toti .eei din jurul lui Neagoe Basarab.
3
!4 Analiza atenta a celei mai
vechi croniei a tarii a hrisoavelor de danie, raportarea lor la eeea ee au
Iaeut domnii imediat anteriori, eontemporani sueeesori directi, a aratat
in mod eonvingator ea Neagoe Basarab a dat sume danii 'insemnate.
Raportarea daniilor destinate manastirilor de la Muntele Athos la cele
destinate eclesiastiee din Tara Romaneasea, arata clar ea a
fost un oareeare eehilibru intre sumele eheltuite in interiOlLlI :;;i-n
exteriorul tarii. In aeest sens, pare un adevarat raport eontabil textul lui
Gavriil Protul, integrat in seeolul al XVII-lea in eea mai veehe cronidi a
Tarii - Letopisetul Cantacuzinesc
3
!5: "Deci domnul Neagoe
voda vazand ca fac sfiintului atatea minuni, dede de IaCU sieriu
de argint cur at polei cu aur infrumuseta cu margaritar frumos :;;i
eu alte pietri scumpe cu zmalt. Si deasupra pe plehupa serise ehipul
sfantului intreg, iar jos., la picioarele sfiintului sa scrise pre sine in
genunche, rugandu-se sfintii sale. Si-l trimise cu mare cinste la
manastirea Dionisatul impreuna cu sfintiia sa parintele chir Neofit
mitropolitul :;;i eu eredineio:;;ii sai boiari. Si deaea-l dusera la manastire,
iar ealugarii I de acolo deadera lui Neagoe voda poclon capul sfantului :;;i
313 R. $t. Vergatti, Radu Ie Grand. .. , loc. cit., p. 18 urill.
314 AI. D. Xenopol, op. cit., p. 178; Manole Neagoe a exprimat opinia ca daniile lui
Neagoe Basarab au fost modeste, referindu-se in special la reparatii (Manole Neagoe,
op. cit., p. 218). Cred ca punctul sau de vedere flU este Indreptatit, deoarece, pe lfmga
reparatiile bisericilor care astfel erau ferite de ruina, Neagoe Basarab a avut doua
ctitorii pline de magnificienta, extrem de costisitoare - Manastirea din Curtea de Argq
Mitropolia din nu trebuie sa se uite nici ctitorii ale lui Neagoe,
cum a fost de pilda Sf. Gheorghe Suseni din in acest sens, observatia lui
Nicolae Iorga a fost intru-totul justificata: "marinimiile lui Neagoe Basarab se
revarsau nu numai asupra Locurilor Sjinte din Rasarit, ci din lara, astfel: Tismana
lu acoperita de domn cu plumb, Cozia primi fnnoiri, 0 icoana de fa Nucet fil
fmpodobita cu aur pietre scumpe" (cf. N. Iorga, Istaria Bisericii a vierii
religioase a romanilor, vol. I, 1929, p. 133).
315 Cf. Letopiselul Cantacuzinesc, ed. cit., Introducere, p. V -XXXIII.
93
o mana biagosiovenie de Ia parin!ii cei sfin!i carii era In manastire ca
sa fie de sfin!ire de ajutor domnului. Iar el primi acele daruri cu mare
bucurie, ca Moisi prorocul table Ie Iegii vechi. $i Ie purta cu sine pre
unde mergea, In curte In biserica, iar In cale el Ie purta In carata, ca
Israel racia Iegii. Iar in muntele Athonului, pre groapa sfantului, zidi
beserica frumoasa In numele sfantului Nifon, iar manastirea 0 au
imboga!it cu muIta avu!ie muIte ziduri au Iacut Inalte. lata de
aceasta pan aici. Iar manastirea lui Hariton, care de se chiama
Cotlumuz, care au inceput a 0 zidi den temelie Radu voda, Neagoe voda
o au cu toate frumusetile podoabele 0 au impodobit
denlauntru denafara, iar imprejur 0 au ingradit cu zi. $i au Iacut
biserica sfantului Nicolae Iacatoriul de minune, cu turle, chilii
trapezarie, pimnita, maghernita magaziia, gradina poarta / mica
mare, bolnita ospatarie dohirie, jitnita visterie aIte case de toata
treaba. Iar biserica chiliile Ie-au umplut de frumusete Ie-au
de acoperamant, iar biserica tinda 0 au invalit cu plumb, au pus
sticle pre la toate ferestrile. $i 0 au tarnosit cu toata blagosloveniia
arhiereului a protului a altor egumeni de la aIte manastiri. Si IaCU
cinste mare marilor celor mici, darui cu daruri mario Si sa dusera
pre la locurile sale, cu mare bucurie multumind lui Dumnezeu.
IaCU 0 in Ascalon, la mare, sa fie de corabiiari, 0
corabie mare alta mica cu tot ce Si 0 au zidit cu zid
imprejur, au lacut 0 cula cu anne cu tunuri, sa Ie fie de paza. $i alte
metohuri cu de toate au zidit au Iacut bine Ie-au tocmit, din care are
manastirea mult venit. Si i-au pus numele: lavra cea mare a Tarii
Iar lavra sfantului Athanasie, toata bise/rica cea mare, cu
oltariul cu tinzile, Ie-au innoit au impreunat plumbul cel vechiu cu
altul nou 0 au acoperit de iznoava. Si toata clisernita 0 au zidit den
temelie. $i au lacut vase de treaba bisericii, de aur de argint. $i zavese
cusute du sarma de aur, prea infrumusitate au dat. $i i-au Iacut mertic
mare, cate 10.000 talere pe an. Iar in lavra Iverului a lui Sfeti Evtimie
Iacatoriul de minuni, pre sus pre ziduri au adus apa cu urloaie ca de 2
mile de loc da daparte. Si cu muita avutie 0 au impodobit. Iar cinstita lui
doamna, Despina, dat-au 0 zavesa cusuta tot cu sarma de aur prea
infrumusitata, sa opue inaintea sfintei raditoarei de minuni icoane in
care iaste scris chipul prea curatei fecioare maicii lui Dumnezeu,
Mariei, care sa chiama portarita, care au venit pre mare la acea manastire
cu mare minune, cum sa afM scris de dansa. Iar la manastirea
Pandocrator au Iacut mari ziduri, ca la Iver, au daruit muIte daruri.
94
$i In lavra cea mare a Hilandarului iar au adus apa tot ca la Iver. Iar 'in
laudata manastire / a Vatopedului pohti sa dea mila pre an ca la lavra
lui sfeti Athanasie. $i au pus pre Iacatoarea de minuni icoana a Precistii
un mar de aur cu margaritariu cu pietri scumpe. $i zidi pimnWi mare
den temelie. Si au impodobit mare a manastire Xeropotam, ca au Iacut
o trapezarie den temelie pimnita. rar la sfeti Pavel au zidit 0 cula den
temelie, sa fie de straja. ( ... ) Ca toate manastirile den sfantul muntele
Athonului Ie-au imbogatit cu bani cu vase. $i dobitoace inca Ie-au dat.
Si multe ziduri au Iacut. Si fu ctitor a toata Sfetagora. Dar biserica cea
mare, sabornica, din Tarigrad? Au adunat plumbul cel vechiu au
cumparat altul nou inca mai muIt 0 au invalit de iznoava. $i toate
chiliile Ie-au Innoit. $i cu bani muIte daruru 0 au
imbogatit. $i sfantul munte al Sinaei cu toate vasile bisericii cu alte
daruri multe din destul au imbogatit i-au Iacut mertic mare. Iar sfanta
cetate a IerusalimuIui, Sionul, care iaste muma bisericii, 0 au
daruit 0 au imbogatit dimpreuna cu to ate bisericile dinprejul ei. $i alte
manastiri de la I Rasarit, toate. In magura Misiei, manastirea
Oreiscului, unde sunt moatele sfantului Grigorie racatoriul de minuni,
tinda bisericii 0 au zidit 0 au acoperit cu plumb. Si pre tronul cu
au racut un cerdacel de piatra I-au zugravit frumos I-au
pole it. Iar pe tronul sfintelor au pus un covor de matase cusut tot
cu sarma de aur. $i la metohul manastiri, care sa chiama
Menorlita, au zidit 0 cas a mare, sa fie de odihna manastirii, in care sa
Iacea to ate slujbele ce trebuia. rar In Elada, sfanta manastire anume
Meteor 0 au imbogatit cu muIte daruri muIte ziduri au Iacut.
in Pethlagoniia, manastirea anume Trascavita 0 au imbogatit. $i in
Machedoniia, manastirea ce sa chiama Cusnita 0 au miluit. Iar in magura
Cathesca, care sa chiama acuma Cuceina, muIte Iucruri au Iacut. $i alte
biserici de acolo toate. Si hranea racu acolo
ziduri ca prentr-alte Iocuri. Ce voi mai spune deosebi lucrurile
manastirile care I Ie-au miluit? Sa zicem denpreuna toate cate sunt in
Evropa, in Thrachiia, in Elada, in Ahiia, in Iliric, in Cambaniia, in
Elispond, in Misiia, in Lugduniia, in Pethiagoniia, in Dalmatiia in
toate Iaturi de la rasarit pan Ia apus de Ia miazazi pan la miazanoapte.
Toate sfintele biserici Ie hranea multa mila pretutindenea da. Si mai
vartos pre cei ce sa streina pren pustii pren prin schituri, Iar
de nici 0 scumpatate hranea. Si nu numai fu bun, ce
pagani lor. Si fu tuturor tat a milostiv, asemanandu-se domnului celui
ceresc, care soarele sau ploao spre cei buni spre cei rai,
cum arata sfanta evanghelie. mai vartos in Tara Munteneasdi, mari
minunate manastiri au tacut ( ... ),,316
Procedand abil, a putut sa utilizeze monastice in
interesul sau, tara prea mari cheltuieli .
317
Scopul lui Neagoe Basarab in
plan politic era evident: unnarea sa intrebuinteze Biserica Ortodoxa,
asemeni lui Radu cel Mare pentru macinarea pennanenta a stapfmirii
Sublimei Porti In sud-estul Europei concomitent, sa asigure in
interiorul tarii, Intarirea domniei autoritare. Prin aceasta domnitorul
atingea un tel insemnat, caci daca manastirile din interiorul tarii sunt
inscrise pe harta, apare limpede ca fonnau 0 adevarata retea, acoperind
eficace intreaga suprafata a statului, ceea ce justificii ultimele cuvinte ale
citatului anterior din Letopisetul Cantacuzinesc318. Totodata, respecta un
principiu din fnva/aturi esential pentru buna functionare a annatei : banii
pentru slujitori sa nu fie irositi.
Neagoe Basarab, domnul care a iubit pacea a luptat pentru
mentinerea ei, a intarit sistemul de fortificatii teritoriale, inclusiv prin
Biserica in vederea promovarii unei dornnii autoritare. A in
acest domeniu prin el, sa se impuna in fata boierilor, in fata ierarhilor
a vecinilor, fiind ramanand un remarcabil model de teoretician
conducator.
316 Idem, p. 29-33.
317 Manole Neagoe, op. cit., p. 218; se refedi aici numai la marimea sumelor,
rara 0 raportare la situalii similare.
m Emil Condurache, Vladimir Dumitrescu, Mircea D, Matei, Harta arheologica a
Romaniei, 1972, pI. 12.
96
VI. 2. CTITOR CARTURAR
Ideea dorinta de a crea 0 noua dinastie Ie-au evidentiat Neagoe
Basarab Despina Milita atunci cand au initiat cele mai de seama
realizari materiale ale lor care, practic, i-au Iacut nemuritori:
monumentele de 0 deosebita valoare istorica, artistica
arhitectonica - ctitoria din Curtea de mitropolia din
alaturi de care se situeaza alte de cult modeste, cum a fost biserica
Sf. Gheorghe Suseni din Nu poate sa fie
neglijata nici monumental a opera a domnului, invataturile lui Neagoe
Basarab catrefzul sau Theodosie, scriere care 11 face nemuritor pe planul
culturii universale.
Asupra lor yom starui numai pentru a evidentia ce a adus nou
140
domnul, ce a dimas dupa el.
Constructia splendidei biserici a Mrmastirii de la ridicata din
vointa lui Neagoe Basarab a fost plasata intr-un loc chibzuit ales: acolo
unde un in jiltul Basarabilor, Vlad Dracul, ctitorise
mitropolitana a tarii. Dupa cum arata explicit una din cele doua pisadii
pus a din porunca lui Neagoe Basarab, vechiul ajunsese in 1512 in
asemenea stare de "daramare" "neintarit" incat a trebuit sa fie
"spart".463 Dupa ce a motivat demantelarea vechii cladiri, Neagoe Basarab
a aratat intr-o forma indirecta ca a fo1osit pentru manastire locul care avea
o anumita sernnificatie: Iacea 1egatura cu 0 institutie spirituala medievala
deosebita - Mitropolia cu neamul legitimi - Basarabii.
Neagoe Basarab, ca domn cu pretentii aulice, a vrut sa ridice 0
ctitorie cu rost de noua necropola a familiei sale, conceputa ca viitoare
dinastie. Unna exemplul unor domni ca Basarab I Intemeietorul
a nepotului sau Vladislav, ctitorii Bisericii din Curtea de
al lui Nicolae Alexandru, ctitor al Bisericii din
Campulung Muscel, al lui Mircea cel Mare, care a poruncit sa se inalte
Manastirea Cozia, al lui Radu cel Mare din a carui vointa s-a
Manastirea Dealu etc. '
Planul ctitoriei lui Neagoe Basarab, ca prim element novator pe
care accentuez, caci prea mult s-a evidentiat numai originalitatea
fatadel, arata c1ar intentia de a dura un monument majestuos. Pronaosul
bisericii, supradimensionat, a fost impartit in partea interioara in doua
incaperi distincte, prin 12 coloane simbolizandu-i pe cei 12 Apostoli. In
centru se. spatiul ritual propriu zis - pronaosul - iar in
laterale spre separate in secolul al XVI-lea prin broderii
strane avand pe ele lcoane cu dubla fat a montate intre coloane
464
alta
incapere - gropnita: destinata inhumarii familiei ctitorului. A 0
solutie originala, caci in alte parti, peste hotare, necropola nu se
inchisa intre zidurile unui monument de CUlt.
465
. . UnA oarecum 0 inovatie In structurarea spatiului
mtenor, II constltUle separarea dintre pronaos naos prin coloane. Este
463. Cf. Pavel. .Cele doua ale Mitropoliei Curtea de deduse din
blsencll lUI Neagoe Basarab, In L!in de scaun ale Tarii
1974, p. 46-65; pentru textul pIsamel, v. O. Mihaila, Dan ZamfirescLl
L,teratura romana veche 1969 p 160 '
464. '''I',''
Cf. Emil. ,0 pUlin din secolul al XVi-lea problema
blsencll manastlrIl III SCIA, Seria arta plastica, 211967, p. 187-
465 Cf. Vasile Dragu\, op. cit., p. 239.
141
o realizare de tip renascentist, propusa de arhitectul constructor sau de
Neagoe Basarab, despre care se spune ca ar fi indicat, cu mana lui,
traseuI viitoarelor ziduri.466 AstfeI, se inlatura peretele despartitor dintre
cele doua incaperi rituale, se deschidea posibilitatea patrunderii luminii
se of ere a perspectiva asupra interiorului intregii biserici.
Alt element nou care a Iacut monumentul sa fie socotit 0 floare
exotica in gradina arhitecturii medievale il constituie modul
de ornamentare a fatadei. Asemeni Manastirii Dealul la Curtea de
Argq paramentul a fost daltuit fiind impodobit cu frumoase motive
geometrice, zoomorfe fitomorfe, creand impresia, de la distanta, a unei
spumoase broderii, asemanatoare cu cele de pe fatadele similare din
Georgia din Annenia. Este insa ceva aparte in ornamentatia de la
Curtea de provenind din transmiterea influentei georgiene
armene prin filiera otomana, a direi amprenta se resimte
467
. Este foarte
probabil ca de la otomani sa fi fost preluat in decoratie motivul florii de
crin al lalelei, al rozetelor separate de entre-lacuri intalnite la Istanbul,
la geamia lui Baiazid al II-lea, ridicata intre 1504-1505. Aspectul fatadei,
al carei program ar putea sa fi fost influentat de cel de la Manastirea
Dealul, este deosebit: pe un soclu inalt se rididi paramentul impartit in
doua registre printr-un brau de fonna unei franghii rasucite. In registrul
inferior, piatra a fost daltuita in fonna unor panouri dreptunghiulare
marginite de ciubuce. AIaturi de ele, pietrarii au creat frumoase
ornamente ale ancadramentelor ferestrelor, bogat sculptate folosind
motivele florale sau de tipul palmetelor. In registrul superior este un joc
de arcaturi volume, intre care se gasesc razete motive florale,
separate intre ele prin entre-lacuri. Deasupra rozetelor, in numar de 84,
Neagoe Basarab pasari din branz, probabil porumbei, cu
aripile desIacute ca cand ar zbura. De aceste aripi erau clopotei.
Cand batea vantul, datorita dispozitiei aripilor, se auzea un al
pasarilor, iar clopoteii aveau un clinchet incantator.
468
La randul ei,
bisericii apare bogat ornata in fine, din cele cinci turle, doua
situate catre vest retin privirea prin torsionarea lor, amintind de rasucirea
unui fir de lana tors de degetele unei taranci.
466 Cf. Grigore Ionescu, Curtea de Arge$. Istoria ora$ului prin monumentele lui,
1940, p. 135-136 unn.
467 Ibidem.
46S Cf. Paul de Alep, In Caiatori straini ... , vol. VI, publ. de Mehmet Mustafa i?i M. M.
Alexandrescu-Dersca-Bulgaru, 1976, p. ) 66; In momentul cand a vizitat
Manastirea, Paul de Alep a viizut ca din cele 84 de pasarele de deasupra disc uri lor, mai
riimasesera 2 sau 3 (ibidem) .
142
influenta este evidenta din existenta in fata intrarii a
unui aghiazmatar, adapostit sub un elegant sprijinit pe patru
coloane zvelte.
Mandrul domn, dornic sa se impuna in fata contemporanilor, a
cautat sa-i dea ctitoriei lui un fast 0 majestate Se pare ca a
deoarece Gavriil Protul
469
scria ca biserica este mai frumoasa
decat Sf. Sofia din Istanbul, iar diaconul sirian Paul din Alep, aproape un
secol jumatate mai tarziu, aprecia ca "in acest tinut al Tarii
se afla 0 mare manastire domneasca care, dupa cum se crede, nu are
pereche In ce maretia cladirii; mi s-a spus de negustori
greci, care Iaceau negot cu tara francilor cu Venetia, ca acolo nu este
nimic asemanator. Se manastirea Cuvintele lor
trebuie luate in seama, cacl ambii bine valoarea
monumentelor Bisericii Rasihitului, prin cultura functiile detinute:
primul era superiorul preotilor de la Muntele Athos, al doilea era diacon
insotea tatal, pe Mitropolitul Macarie al III-lea Z'aim, intr-o
vizita a monastice din Europa sud-estica estica.
Eforturile Iacute de Neagoe Basarab pentru ridicarea
edificiului au fost din comun, cel mai cunoscut sacrificiu fiind eel
al doamnei Despina Milita care, dupa traditie, vandut bijuteriile
pentru tenninarea constructiei. In ansamblu, eforturile domnului i-au
impresionat pe contemporani de asemenea maniera Incat Ie-au
amplificat, transformandu-le uneori in legenda. Aducerea materialului
scump - mannura mozaicul - de la Istanbul au fost prezentate de
legenda culeasa de Paul din Alep ca 0 a atentiei sultanului.
Acestuia, Neagoe Basarab i-ar fi declarat ca ar aduce materialuI de la
Istanbul la Nicopole pentru inaltarea unei moschei. Odata. ajuns la
Dunare, mozaicul impreuna cu mannura ar fi fost trecute tainic in Tara
Romaneasca transportate rapid pana la Curtea de
Memoria colectiva spune ca domnul, cu stradanii deosebite, pentlll
ridicarea monumentului a ad us de seama. S-a putut demonstra,
in ultimul timp, ca care au lucrat, atat la Dealul, cat la Curtea
de la Mitropolia din au fost de origine armeana
georgiana
472
, fiind de un oarecare Grigore, probabil mai mare
469 Gavriil Protul, op. cit., p. 46.
470 Calatori straini, vol. VI, ed. cit., p. 163.
471 Idem, p. 165.
412 Cf. Gr. lonescu, op. cit., p. 135 urm.; P. $. Niisture1, Radu voda eel Mare Ji
patriarhul de Constantinopol Ioachim l-ul, loco cit., p. 23-31.
143
peste pietrarii Este foarte probabil, ca ipoteza sustinuta de
logica de raze izvorate din documente, sa fi existat un al doilea
conductor de lucrare, cu rost de arhitect, care sa fi colaborat impreuna cu
domnul cu ceilalti la crearea planului bisericii, destinata
ceremoniilor de rang aulic. Aceasta explidi dimensiunile mari ale
pronaosului planul general triconc al bisericii. au
contribuit la dispunerea turlelor omamentarea lor fusiforma, amintind
de monumentele de cult din tarile lor de origina. Legenda a retinut ca
acel presupus conductor-constructor ar fi fost un oarecare Manole,
neidentificat pana acum. Alaturi de incercarea de identificare a lui cu un
de stambuliota
473
, s-a propus aceea a unui pietrar local
care se numea Manu, semnand astfel pe unul din ancadramentele de la
Bistrita474. Indiferent ca au venit de aiurea sau au fost localnici,
pietrari au creat 0 omamentatie splendida bisericii, Iacand ca prin ea sa
devina eroi ai barzilor anonimi ai Iegendei, sustinuta in fata celor
multi de existenta fantanii din apropiere, dealtfel mult mai recenta.
Pictarea interioara a monumentului din Curtea de a fost
incredintata de ginerele lui Neagoe Basarab, de domnul Radu de la
Afumati, zugravului Dobromir din Noutatea adusa de fresca
interioara consta in punerea in prim plan, nu a voievozi
legitimi, ci a membrilor familiilor Brancovici. Se crea
astfel un portret de familie in locul tabloului votiv clasic, scotandu-se in
relief, prin limbajul plastic extrem de viguros intr-un ev cand
scrisului cititului era putin raspandita, calitatile celor 18 membri
marcanti ai neamurilor lui Neagoe Basarab ai Despinei Milita, care
alaturi de Basarabi, nu erau mai prejos, justificand intru totul
ocuparea tronului. Aparitia in ansamblul portretului a unor eroi ai Iuptei
antiotomane, ca Mircea cel Mare sau cneazul Lazar, strabunul Despinei
MiliPl, pare sa prefigureze pentru domnul iubitor de pace, necesitatea
impunerii unei dinastii cu ramificatii sud-est europene capabila sa ridice
spada in cazuri extreme. Aceasta idee exprimata de Dobromir Zugravul,
473 Cf. Gr. lonescu, op. cit., p. 121 emite ipoteza di ar fi yorba de un arhitect, Manolli
din Niaesia, care lucra la Istanbul; V. Dragu\, op. cit., p. 238.
474 AI. Lapedatu, Cercetari istorice cu privire la meJterii bisericilor din Tara
Romaneasca in sec. XV Ji XVi, in "Bul. Com. Mon. 1st", V (1912), p. 180; Idem,
MeJterii bisericilor din Tara Romaneascii In sec. xv XVi, in Un miinunchi de
cercetiiri istOl'ice, 1915, p. 166; N. Iorga, i s/oria bisericii romaneJti Ji a
vie{ii religioase a romanilor, vol. II, 1929, p. 124-125.
144
la cererea ctitorilor, a fost transmisa ca un testament politic.
47S
Chiar
daca fresca nu a fost executata in timpul vietii lui, ci de unul dintre
succesorii sai, ideea programului politic poate fi socotita ca inspirata de
Neagoe Basarab, caci Radu de la Afumati a fost un practician partial al
J
' z 476
nvafatUrl or .
Biserica Manastirii Curtea de initial cu rang de arhimandrie,
Iacea parte dintr-un complex monastic. Acesta a fost descris imortalizat
de vizitatori ca Gavriil Protul, Paul din Alep, Luigi Mayer477, Amedeo
Preziosi
478
, H. Trenk
479
, CaroEI Popp de Stzathmary480, Ludwig
Reissenberger,481 AI. Odobescu
4
2, Alexandru Pelimon
483
etc. Biserica
propriu-zisa era inconjurata de 0 incinta mare, putemica, amintind de
manastirile fortificate. De zidul ei interior se sprijineau chiliile calugarilor,
cele doua paraclisuri, trapeza etc. Accesulin incinta se Iacea pe sub bolta
unui putenic tum al clopotnitei. Dupa L. Reissenberg, AI. Odobescu etc.,
in momentul in care de sub bolta turlei-clopotniFi, brusc iti aparea
in fata imagine a splendidei biserici, la care puteai accede urcand cele 12
trepte, numar simbolic amintind de semintiile lui Israel. Din pacate, catre
1860, cand AI. Pelimon a vizitat complexul monastic, cladirile din jurul
bisericii erau delabrate
484
. Aceasta situatie I-a Iacut pe arhitectul A.
Lecomte de Nouy ca, in momentul in care, din porunca principelui apoi
a regelui Carol I, a inceput restaurarea Manastirii Curtea de sa se
ocupe exclusiv de biseridi. Intre anii 1875 1886 el a ordonat definiti va
475 In timpul restaurarii bisericii din ordinul principelui, apoi regelui Carol I, intre anii
1875-1886, fresca, "burdlljita", a fost decapata partial, dusa la Muzeul de arta
religioasa, apoi la Mllezul National de Arta, unde se pastreaza acum.
476 Cf. N. Stoicescu, Radu de fa Ajuma{i, 1983, p. 148.
477 Dupa desenele lui Luigi Mayer din 1793, au fost executate gravuri de William Watts
(0. Lugmiianu, Stampe vechi injiilisand miiniistirea Curtea de in Buletinul
Comisiei Monumentelor lstoriec (B.C.M.I.), IV/1911, p. 24-28; Pavel Chihaia dateaz3
tiparirea gravurilor in anul 1801 (cf. P. Chihaia, op. cit., p. 108, nota 14); se pastreaz3
in colectia Academiei Romane, Cabinetlll de Stampe.
478 National de Aria, Sectia Stampe, D.S., Ill, p. 3.
479 Idem, SeC\ia Stampe, D.R.I.
480 Idem, Sectia Stampe, inv. 639,4943 .
4g 1 Cf. Ludwig Reissenberger, Die Bischofiche Klosterkirche be; Kurtea de Argysch,
Viena, 1860, passim.
482 Cf. Alexandru Odobescll, Opere, vol. II, Scrieri din anii 1861-1870, text
vari ante de Marta Anineanu, note de Virgil Candea, 1967, p. 361-410,651 -
652.
483 Cf. Alexandru Pelimon, impresiuni de ciiliitorie In Romania, 1984, p. 49-
55 urm.
484 Ibidem.
145
demolare a incintei manastirii.
485
Desigur ca demolarea a constituit 0 idee
nefericita. Pastrarea $i restaurarea c1adirilor din jurul frumoasei biserici a
lui Neagoe Basarab ar fi mentinut parfumul epocii dat de jocul de volume,
de culori, de umbre $i lumini existent la inceputul celui de-a I XVI-lea
veac.
La data de 15 august 1517, sarbatorirea Adonnirii Maicii
Domnului, cand a fost ttimosita marea Manastire de la Curtea de Arge$,
s-a decis "ca de acum Inainte niciodata, In veei, in Arge$ sa nu mai fie
Mitropolie, ci sa fie manastire $i arhimandrie, iar In sa fie
Mitropolia statatoare, cum s-au Si se flicura aeeste luemri eu
mare opreala $i blestem ca sa nu se mai clinteasca nici de Patriarhie, nici
de Mitropolit, nici de Domn,,486. Aceasta hotarare a fost fireasea. Ea
corespundea mentalitatii oamenilor din varsta de mijloc. Totdeauna
ierarhul corespunzator ca rang trebuia sa fie alaturi de domn. nu
era nonnal ca mitropolitul sa rezideze la Curtea de iar domnul la
Targovi$te. Se pare di aceasta deosebire de rezidenta a fost $i una din
cauzele conflictului dintre Nifon al II-lea, ex-patriarhul ecumenic
domnul Radu cel Mare. Pentru a evita 0 noua tensiune cu Biserica,
Neagoe Basarab a reluat in 1518 luerarile la sediul Mitropoliei din
Constmirea complexului mitropolitan fusese initiata de Radu
eel Mare. In doi ani de zile, Neagoe Basarab a sa Incheie In prima
faza constmc!iile. In centml complexului se afla 0 biserica "mare
frumoasa, cu opt turle rotunde, cum se satura ochii tuturor de vederea
ei". Biserica avea un plan In cmce greaca Inscrisa, inspirat de aeela al
Sfintei Sofia din Istanbul. Acest plan organizarea interioara a spatiului
manastirii arata foarte cIar ca biserica era destinata slujbelor de rang
aulic. 0 caracteristica aparte din punct de vedere arhitectonic 0
constituia supradimensionarea pridvorului. Din eei 40 metri lungime ai
bisericii, aproape jumiitate au fost rezervati acestuia. Era 0 caracteristica
a planului bisericii, care se mai la Manastirea Snagov, rezidita
de Neagoe Basarab chiar la inceputul domniei sale (ianuarie-mai 1512).
Complexul arhitectonic al Mitropoliei din Targovi$te era el
impresionant prin magnificien!a. Cea mai sugestiva vie descriere a
485 Cf. DANIC, FonduI Min. Instr. Publice, 3855/1875, f. 383, 384; idem, 385711875, f.
56; Restaurarea Monllmentelor is/orice, J 865- J 890, publ. de Minist. Cllitelor al
Instruc\iunii Publice, 1890, p. 74, 95; P. Jaffe, L 'Eglise episcopale
convenluelle de Curlea de Arges, Berlin, 1911, p. 30, 45; pentru importanla bisericii
Manastirii, V. Emil Lazarescll, Biserica Miiniislirii 1967,
passim.
486 Cf. Letopise{ui Cantacuzinesc, ed. cit., p. 41.
146
bisericii mitropolitane a palatului mitropolitului a flicut-o, la mijlocul
secolului al XVII-lea, Paul de Alep: "Locuinta mitropolitului Tarii
se afla la capatul Inlauntrul paUincii; este foarte
mare, cu trei ingdidituri de lemn $i cu trei curti. Curtea din fat a
pentm crescutul ga$telor, ratelor gainilor; cea de-a doua cuprinde
grajdurile cailor buditariile; cea de a treia este inchisa cu cladiri
marete din piatra la care se intra prin poni mari o In fata se afla 0 biserica
mare, care are pereche In toata tara C ... ). Aeeasta biserica este tot
atat de mare, spatioasa, lncapatoare lnalta, sprijinita de
stalpi; ea este impunatoare in stilul Sf. Sofia. Este Impartita In trei
parti: prima este pronaosul, foarte spatios eu multe cupole; de aiei se
intra printr-o a doua in nartex, de asemenea spatios frumos; apoi
se intra printr-o a treia chiar in mijloeul <bisericii> care este foarte
mare. Turla II este mareata prin inaltimea deschiderea ei. Se vede
atamat un policandm foarte mare. <Bieriea> are trei altare inalte mari;
cel din mijloe este foarte mare, cu strane mari de jur Imprejur.
Iconostasul, crueea rastignirii $i cmeea cea mica sunt minunate;
sfe$nicele de lemn aurit sunt <de> 0 lueratura aleasa. De jur Imprejur se
gasesc multe ferestre, iar 1n turle <sunt> ferestre miei <$i> rotunde.
Jiltul domnului se afla la dreapta intrarii in zidului bisericii.
Langa jiltul lui se afla aeela al episeopului, unde statea domnul nostru
patriarh; in fata lui, In celalalt perete, este un alt jilt, unde statea
mitropolitul tarii. De jur imprejur sunt strane, iar peretii sunt acoperiti In
intregime cu picturi vechi. Doamna suita ei stau In stranele celui de al
doilea nartex. Biserica este <lnconjurata> de 0 gradina de trandafiri
alte <flori> fmmoase; dar nu prea intinsa, <Inconjurata> eu balustrade.
Langa altaml de la miazanoapte mai este un chiparos, a carui fmmusete,
1naltime, mare!ie coroana te fac sa binecuvantezi pe creator. Turlele
mari mici ale acestei biseriei sunt in numar de douasprezece, cu
douasprezece cruci aurite. In fata se afla 0 fantana frumoasa cu apa
curgatoare, minunat <de buna>. De asemenea in fata portii curtii se afla
o alta fantana. Chiliile din locuinta mitropolitului se afla In partea
dinspre rasarit; ele sunt foarte 1nalte; te poti sui pe 0 scara larga ajungi
II 1ntr-un pridvor mare cu arcade care da spre biserica, spre curte spre
gradina cea mare. Toli pere!ii sunt acoperiti cu picturi minunate
<reprezentand> animale de uscat de mare, cu 0 vedere a Ierusalimului
$i a manastirilor lui, a muntelui lui Dumnezeu, muntele Sinai In
1ntregime, a muntelui Athos cu cele douazeci patm de manastiri ale
lui, a marii; to ate acestea sunt clar. Apoi intri 1n prima sala
147
de primire a mitropolitului, <care> este indipatoare lunga, cu 0 masa
mare, 0 soba un cuptor mare, to ate in placi de faianta; <odaia are>
multe ferestre cu arce rotunde care dadeau spre gradina cea mare. Intri
apoi In alta odaie eleganta mult mai frumoasa, care are, de asemenea,
o soba In plaei de faianta, un loe pentru atamat bHinurile de samur
alteJe. Pe dinauntru, odaia a fost impodobita de curand eu picturi care
chipuri felurite de sfinti. Din locul aeesta intri in camari unde
se gasesc <mitropolitului>, cununile lui care se numese
mitre, carjele lui, argintaria lui altele. Gaseti apoi loeul un de sunt
impodobite eu aur argint, cusute bogat, braie, sabii, pistoale
annuri. Intr-adevar atunci eand <mitropolitul> iese in intampinarea unui
patriarh sau eand are iataganul langa el. Servitorii lui,
imbracati in haine frumoase aeoperiti cu <blanuri de > samur cu
altele, merg calare inaintea i in spatele lui . ( ... ) Din camara intri apoi
intr-o sala <de primire> care are un pridvor eu arcade deschise spre
gardina, un de este 0 fantana cu apa curgiHoare. Acolo se afM 0 masa
pentru a pranzi vara. De acolo cobori intr-o gradina mare pe care nu 0
poti vedea in toata lungimea ei care este inconjurata de nuei mario
Jumatate este plantaUi cu vita de vie trandafiri, iar eealalta jumatate eu
meri, peri, gutui, pruni numiti "inima de porumbel" i altele,
<preeum> zarzavaturi semanate, ca: bob, varza, patrunjel / altele de
acest fel. Clopotnita se ami In afara bisericii. Se spune ea zidul care
inconjura aeeasta locuinta preeum gradina sunt deopotriva cu ace lea
ale unui mare.,,487
In vederea tamosirii biserieii, la 26 aprilie 1520, Neagoe Basarab i-
a invitat Be reprezentantii patrieiatului din sa vina la
8. Era un semn ca imbunatatise relatiile cu acest mare
emporiu de la poalele Tampei. In ziua de 17 mai 1520 Mitropolia din
a fost tamosita in cadrul unei ceremonii fastuoase, din pacate
numai amintita, dar nu descrisa. Hrisoavele vremii arata ca Neagoe
Basarab nu a avut timpul necesar sa tennine Mitropolia. Din pisaniz
Mitropoliei, sparta, pastrata fragmentar, dar a earei eopie se intr
un manuseris aflat la Moseova, se ca: "Cu buna vrerea tatalui Cl
ajutorul fiiului eu duhului sfant, Eu smeritul robul lu
4X7 Cf. Ciiliilori striiini, vol. VI, ed. cit., p. 118-120.
Cf. Hllrmllzaki, Documenle, vol. XVIl, p. 243; in scrisoarea in care s-a faCl
invi tali a catre patriciatlll pentrll a trimite delegati la sarbatoarea tarnosir
Mitropoliei Tarii, Neagoe Basarab a inserat informa!ii asupra la Dllnih
ale oastei turcilor otomani.
lt1R
Hristos, Ion Neagoe Voevod, din dumnezeiasca indemnare am pohtit de
am inceput a face din temelie aceasta sfanta mare Mitropolie, muma
biserieilor, intru marirea Celui ee intru slava s-au inaltat Domnul
, ,
Dumnezeu Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in zilele Arhiepiseopului
Chir Maearie, insa nu 0 am ei am dintru aeeasta lume
dearta la anul 7029, Septembrie 15 (1521, n. n.), ei ma rog Sfintilor
parinti pomeniti-ma cand va rugati . $i am dat satul Aninoasa. Iar dupa
eatava vreme, eand au radicat Dumnezeu sehiptrul Domniei mele Eu
smeritul robul lui Hristos, Ion Petru Voevod, vazut-am ca de
vreme sta nesavaqita aeeasta sfanta Casa am dorit eu osardie, din
indemnare dumnezeiasca ca sa se aceasta sfanta mare
biserica. Pentru aceea 0 am cu plumbul 0 am acoperit 0
am zugravit i cu toata podoaba 0 am infrumusetat In zilele
Arhiepiscopluii Chir Varlam. $i inca am adaos Hinga etitori Domnia
mea sfintei i marei biserici: balta Saltava i eu un vad de moara la
Cascioare i hotarul care iaste la Deal sa fie cu vinariciul nestricat
necHltit in veci. $i inca am cumparat Domnia mea un sat anume Epinezi,
drept aspri 600000. Iar cine ar indrazni sa ia satul acesta de la sfanta
Mitropolie i ar strica ceale ce am dat Domnia mea, unul ca acelea sa fie
proclet afurisit de Domnul Dumnezeu de Prea Curata lui Maid ;;i
de toti Sfintii de 318 Sfinti Parinti dela Nicheea de Parintele
Varlam parte sa aiba la un loe cu blestematul Iuda
Ana eel ee s-au sculat asupra Domnului Dumnezeu Mantuitorului
nostru Iisus Hristos au zis: ia-l, ia-l, pe el. Leat 7046,
Septembrie 20 (1537),,489.
Asemeni complexului monastic din Curtea de eel
mitropolitan din a ajuns sa fie in stare de ruina catre sfaqitul
secolului al XIX-lea. Arhitectul A. Lecomte de Nouy, caruia i se
Ineredintase restaurarea complexului mitropolitan a deeis
sa demoleze complet Mitropolia, in loc sa recurga la solutia normala de
restaurare. A fost din nou un act nesabuit. In locul Bisericii
Mitropolitane, ridicata din porunca lui Neagoe Basarab, demolata
definitiv in 1893, arhitectul A. Lecomte de Nouy a construit 0 noua
biserica. Aeeasta, similara cu biserica Sf. Dumitru din Craiova,
sediul actualei Arhiepiscopii din
489 APlld Virgiliu N. Draghiceanu, Mitropolia Note istorice arheologice
cu 18 ilustratii planuri, 1933, p. 6; mlll!llmesc pe aceasta cale Domnului
prof. lIniv. dr. Mihai Oproill pentru informa!iile orale pe care mi le-a oferit despre
vechea Mitropolie din
149
In fine, tot In Neagoe Basarab a ridicat din temelii
Biserica Sf. Gheorghe Suseni.490 La un moment dat s-au iscat discutii In
legatura cu ctitorul.
49J
Astazi este Uimurit dar di biserica mici (17
metri lungime
492
), cu plan In forma de nav3., initial cu 0 turla-clopotnita
[naM pe pronaos 493, se prezinta ca unul din cele mai vechi monumente
istorice de arta din In interiorul ei, actualul
paroh, preotul Neaqu, a putut sa arate existenta a patru straturi de pictura.
Din pacate, Intre ele nu se distinge, inca, figura lui Neagoe Basarab.
Aceste biserici ctitorite de Neagoe Basarab au impus domnului
cheltuieli Este cazul sa fie evocate exclusiv Manastirea Curtea de
Mitropolia din Din punct de vedere valoric, ele sunt
echivalente cu ceea ce au ridicat toti domnii Tarii inainte de
Neagoe Basarab. Deci, nu se poate spune ca domnul ar fi dat dovada de
zgarcenie in raport cu constructiile daniile din exteriorul tarii
494
. Din
cele 95 acte emise in timpul domniei lui Neagoe Basarab, 50 se refera la
biserici. Din acestea, 34 sunt acte de danie. Din cele 50 acte care se
refera la biserici, cele 34 au In cuprinsul lor Intarirea unor danii mai
vechi sau repararea unor biserici. Era normal sa procedeze astfel,
deoarece toate aceste manastiri biserici trebuiau intretinute. Neagoe
Basarab s-a preocupat de acest aspect Intrucat bisericile serveau unor
teluri complexe: de oficiere a slujbelor Sfintelor Taine, de rostire a
predicilor care puteau servi intereselor politice ale dornnului, de
bolnite495, de aparare a populatiei intre zidurile intarite, in momentul
490 C . .
f. Le(opl se\ul Cantacuzmesc, ed. CIL, p. 37.
491 V. Draghiceanu, Calauza monumentelor din judeltil Dambovila, Targovi$te, 1907,
p. 12; Virgil istoria artei feudale, vol. I, Bucure$ti, 1959, p. 500-501 se
ca ar fi ctitor Neagoe Basarab; N. Stoicescu, Cr. Moisescu, Targovi$tea $i
monumentele sale, 1976, p. 207 considera di biserica se lui
Neagoe Basarab; sapaturile arheologice au confirmat ca biserica este ctitorita de
Neagoe Basarab, scotand la iveaUi 0 tainitii pentru tezaur, cu sigiliu (Petre
Diaconescu, Gh. Olteanu, Cercetarile arheologice de la Biserica Sfantul Gheorghe din
Tiirgovi$te. Campania T-2005, In Valachica, an XVIII, 2005, p. 92-93;
pen(ru Neagoe Basarab ctitor inelina Agnes Erich, Mihai Oproiu, Cullura medievala
Tiirgovi$te, 2008, p. 237-239.
491 Lungimea bisericii es(e marita astfel deoarece i s-a adosat un pridvor zidit. Aceastii
naua parte, pridvorul, este u$or de remarcat datorita modului in care s-a lucrat.
493 Cf. Letopise{1I1 Cantacllzinesc, ed. cit. p.37.
494 '
Cf. Neagoe Manole, op. cit., p. 217 urm.
495 Se pare ca initiativa ridicarii bolnitei de liinga Manastirea Cozia i-a apartinut lui
Neagoe Basarab. Terminarea bisericii bolnitei s-a datorat lui Radll Paisie, care I-a
Insarcinat pe Maxim Cll slIpravegherea lllcrarilor.
150
unor expeditii pradalnice etc.
Nu insist asupra daniilor Iacute de Neagoe Basarab bisericilor
manastirilor din interiorul Tarii deoarece problema a mai
fost discutata.
496
Sigur ca intre manastirile care s-au bucurat de danii din
partea domnului se inscriu, in afadi de marile sale ctitorii - Curtea de
Mitropolia din - cum au fost
Cozia, Glavacioc, Nucet-Dambovita, Snagov, Tismana, Dealul etc.
AceasUi munca extraordinara a piosului domn 11 arata ca fiind un vrednic
continuator al lui Radu cel Mare, un devotat Bisericii Ortodoxe prin
ea, un slujitor al intregului neam romanesc.
In afara acestei trude de mare ziditor al de cult ale
Bisericii Ortodoxe, de altfel 0 parte a programului sau politic, Neagoe s-a
afirmat prin inchinarea sa in fata slovei scrise. In primul rand, el I-a
ajutat pe tipograful vlah din Muntenegru, Macarie din Cetinje,
termine planul de tiparire inceput In vremea lui Radu cel Mare. In anul
1512, In timpul dornniei lui Neagoe, Macarie a ispravit de imprimat
ultima carte din "triod"-ul sau, Evangheliarul sau Tetraevangheliarul.
497
Opera, sustinuta financiar de Neagoe Basarab, a fost tenninata la 26 iunie
1512
498
. Aceasta carte a fost tiparita In doua variante: una de lux, pe
pergament, cu frumoase vignete ilustratii speciale, adaugate de
singura care pastreaza textul complet
499
, a doua pe hiirtie
groasa, de provenienta italiana, cu Iitere bicolore care nu
pastreaza nici textul complet, nici legatura originala.
500
Aceasta din urrna
fonna a tipariturii, pe hartie, a avut 0 circulatie destul de larfa in lumea
ortodoxa: in Serbia, in Bulgaria, in Rusia, Ungaria etc.
50
Circulatia
textului tiparit a contribuit la raspandirea in lumea ortodoxa a mesajului
scris al Bisericii, fapt care a detenninat din plin impunerea,
pe scara larga, a personalitatii lui Neagoe Basarab. Nu trebuie sa se uite
496 Neagoe Manole, op. cit., p. 217 urm.; Fl. op. cit., passim.
497 Cf. Veniamin Miele, ieromonahul Macarie, tipograf roman (1508-1512),
Manastirea Bistrita Olteana, 2008, p. 59 urm.
4n Optez pentru aceasta datare, inscrisa pe ultima fila a dirtii pastrate la Muzeul
National de Arta, sectia feudaJa.
499 Cartea, ClI 0 legatura din secolul al XVII-lea, se conserva in Romiinia la Muzeul
National de Arta, sectia feudaHl.. Se pare ca acest exemplar de lux a fos! destinat lui
Neagoe, sau unei persoane din apropierea domnitorului; 'in orice caz, in 1522, a fos!
donat Manastirii din Judetul de marele jupan Manea sotia lui ,
Vlada (cf. Mss, coala 17v); de aici, dupa un drum lung, a ajuns la muzeu (cf. V. Miele,
op. cit., p. 62 urm.
500 Biblioteca Academiei Romane, sectia Carte Romiineasca Veche, 3.
501 Cf. V. Miele, op. cit., p. 61 $i urm.
151
ca, In mod existenta unei asemenea carti in Biserica era insotita
de rostirea In predica a numelui aceluia care 0 patronase.
Nu trebuie sa fie surprinzatoare atitudinea lui Neagoe fata de tipar
difuzarea cartii. EI era un indragostit de carte. Astazi se
pozitiv ca domnul a rascumparat un manuscris sub forma unui codex
cuprinzand Cuvantarile lui loan Hrisostomul. 502
Dragostea lui Neagoe Basarab pentru slova scrisa s-a remarcat cu
extrema prin propria sa creatie.
Opera scrisa lasata de Neagoe Basarab, subiect obiect a
numeroase controverse
503
, se inscrie, firesc, prin titlu continut, in seria
lucrarilor parenetice, numite "miroir du roi" ori ,jiirstenspiegel".
Conceputa redactata In una dintre limbile de cultura din
aria dominata de Biserica Rasaritului
504
, lucrarea a fost prima de acest
gen din Intreaga literatura slavo-romana.
505
Mai mult, fnvataturile au un
continut bogat, fiind In Iiteratura roman a primul tratat de filosofie,
politologie, arta militara, diplomatie etc., in care problemele sunt
discutate pro fund, sub toate fatetele lor.
Caracterul remarcabil calitatile operei au Iacut ca din perioada
Intalnirii secolelor XIX XX titani ai filologiei s-o aprecieze in chip
502 Cf. Emil Turdeanu, La litthature bulgare du XiVe sieele et sa diffusion dans les
Pays Roumains, Paris, 1947, p. 108.
50l Dan Zamfireseu, Neagoe Basarab $i invafalurile caIre jiul sau Theodosie.
Problemele controversate, ed. cit., passim; P. $. Nasturel, Manuil din Corinl cCltre
Neagoe Basarab, In Romania Literara, II, nr. 51 (63), 18 deeembrie 1969, p. 13; idem,
Remarques sur les versions grecques, slave et roumaine des Enseignements du prince
de Valachie, Neagoe Basarab, a sonjils Theodose, loco cit. , p. 249-271; L. Vranoussis,
Les Conseils attribues all prince Neagoe (1512-/521) et Ie manllscrist autographe de
feur autellr grec, In Actes du lle Congres international des Etudes Sud-Est
europeennes (Alhenes 7-13 mai 1970), t. IV, Linguistique et lit/{!rature, tire a part,
Athtmes, 1978, p. 381 llrm.; pentru pllncte de vedere mai noi , v. Gheorghe Mihaila,
C}rigina!u! slavon al 1nva{aturilor lui Neagoe Basarab catre jiul sau Theodosie, 10
Invafaturi ... , ed. 1996, p. XL VI-CXIV; Dan loan L 'emergence du sacre
princier ... , loco cit., passim; idem, Et Theodose dans tout cela? (Sur I 'elaboration des
Enseigenments de Neagoe Basarab), In inchinare lui Petre $. Nasturel la 80 de ani,
Braila, 2002, p. 299-320; FJ. $erbanescu, op. cit. , p. 79-80 urm.
504 Cf. Dan Marea carle a identilatU romane-lti in Europ'a Rena$terii $i in
cul:ura universala, In 1nvalaturile, ed. 1996, p. V -XL V; Gh. Mihiiila, Originalul slavon
af invataturilor lui Neagoe Basarab catre jiul sau Theodosie, In idem, p. XL VI-CXIV;
George raportandll-Se la fenomenlll din Europa Occidental a, slavona
"latina medievala" a Rasaritlllui (cf. G. istoria literaturii ... , vol. I, ed. cit., p. 34
urm.).
505 Cf. George 1storia literaturii romane. vol. I, ed. cit., p. 124.
152
deosebit, in spiritul literaturii comparate, socotite atat de actuala asUizi.
Semnificative sunt cuvintele catorva eruditi pe care Ii selectez In chip
special, fiind autori de referinta. B. P. publicand trei capitole din
fnvataturi, le-a apreciat ca "falnie monument de literatura, politica,
filosofie elocventa la strabunii La randul sau istoricul rus
AI. I. Iatimirski a scris despre fnvataturi ca cu mult" scrierea
asemanatoare a lui Vladimir Monomahul, iar despre autorul lor eil a fost
"un prea ales stilist, adanc cugetator, drept stapanitor cuminte
moralist, domnul scriitor se inainte de toate, un om
inrelept,,507. Stoian Romanski, raportand fnvataturile la celelalte creatii
literare, le-a apreciat a fi "eea mai buna opera pe care ne-o of era
literatura in limba slava a vremii aceleia,,508.
Continutul fnvataturilor a stamit interesul imediat dupa aparitia lor
in fonna manuscrisa, in limba slavona, traduse ulterior in
La inceputul secolului al XVI-lea, pana in anul 1530, textul
original a fost tradus in 0 parte din originalul slavon, cumparat
de Biblioteca Nationala "Sf. Chiril Metodiu", se pastreaza la Sofia In
Bulgaria 'inca din secolul al XIX_lea
509
. Acest original slavon a fost
alciituit, probabil seris, intre 15 iunie 1520 15 septembrie 1521
51 0
Exemplarul seris in limba slavona se remarea prin unnatoarele
earaeteristiei:
a) are 0 seriere foarte ingrijita, semiuneiaHi, tipica pentru
manuserise slavone din secolul XVI, eu 21 randuri pe fila.
b) Titlurile punetele sunt serise ades eu aur, cu ehinovar sau eu
albastru.
c) Formatul este extrem de redus, "de buzunar" - 1518,S em.
Toate aeeste caraeteristiei rna fae sa ma gandese la destinatia eartii
506 B.P. Notele critice la 3 capitole din invalaturi, In "Arhiva Istorica a
Romaniei", vol. I, partea 2, 1865, p. 111-112.
507 A. Iatimirski, Vala$skii Mark Avrelii i ego pouceniia, In "Izvestiia ordeleniia
ruskogo iazlka i slovesnosti Akademii nauk", X (1905), p. 339-340.
508 $t. Romanski, Mahnreden des Walachischen Woywoden Neagoe Basarab au seinen
Sohn Theodosios, ( teza de doctorat), Leipzig, 1908, p. 121.
509 Astazi se conserva III pagioi ale manuscrisului original, public at sub forma de
facsimilat In Inva!aturi ... , ed. 1996; pentru istoricul acestei achizi!ii, V. Gheorghe
Mihaila, Originalul slavon ... , loco cit., p. XLVII urm.
510 Idem, p. LIIl-LIV, n. 8-9; au putut sa se fixeze date Ie eu atata precizie, tinandll-se
seama de filigranele-marca de pe hartie de data mortii domnitorului (15 septembrie
1521) (ibidem).
153
de a fi un instrument de lucru al intelectualului medieva1.
511
Intr-adevar,
caracteristicile enumerate anterior arata ca acel manuscris a fost destin at
cuiva care trebuia sa-l poarte permanent la el pentru a-I folosi. S-ar putea
ca destinatarul sa fi fost Theodosie. Textul a fost tradus in
de rhetorul Manuil din Corint inainte de 1530.
512
Este foarte
probabil ca rethorul grec sa fi cunoscut textul scris sau dictat de Neagoe
datorita corespondentei pe care a purtat-o cu domnu1.
513
Ulterior, In
secolul al XVII-lea, la curtea lui Matei Basarab, sau mai degraba la
aceea a lui ;;erban Cantacuzino, dirturarii epocii au tradus originalul
slavon al inva!aturilor lui Neagoe Basarab in limba romana. Se di
unul dintre exemplare a ajuns in buna biblioteca a domnului ;;tefan
Cantacuzin0
514
, fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, posesorul celei
mai faimoase biblioteci din epoca. S-ar putea ca inva!aturile sa-i fi fost
date lui ;;tefan Cantacuzino de catre taHil sau, stolnicul Constantin
Cantacuzino, care prin ele urmarea sa-l formeze ca domn.
Textul manuscrisului care apartinuse lui ;;tefan Cantacuzino a fost
tiparit pentru prima oara integral la in 1843
515
. Opera lui
Neagoe Basarab i-a servit lui Nicolae Balcescu ca izvor de baza pentru a
publica in anul unnator, 1844, studiul sau Puterea armata arta
militara la romani.
516
.
De atunci inainte, neintrerupt au fost rascolite arhivele pentru a fi
cautate noi manuscrise lasate de Neagoe Basarab, iar eruditi, istorici,
filologi, esteticieni etc., au accentuat caracterul de izvor primar al scrierii
511 Cf. Jacques Le Goff, Les intellectuels au Moyen Age, Editions du Seuil, Paris, 2004,
p. 95-97; R. $t. Vergatti, Din problematica Umanismului romiinesc, Bucurqti, 2007, p.
20 urm.
5 12 Cf. Leandros Vranoussis, Les Conseils attribues au prince Neagoe ... , loc. cit., p.
377-387; argumentatia lui pentru atribuirea traducerii Invat1iturilor lui Manuil din
Caribt este cea mai convingatoare, celelalte nume prop use neavand calitate.
513 Cf. P. $. Nasturel, Manuil din Corint cafre Neagoe Basarab, loc. cit., p. 13.
514 Manuscrisul care i-a apartiunut domnului $tefan Cantacuzino se pastreaza la
Biblioteca Academiei Romane, filiala Cluj, mss. 109; un sinopsis al acestui text a fost
a\ciituit In 1727 de Radu logofetel pentru domnul Nicolae Mavrocardat; textul acestuia
din UTma se pastreaza la B.A.R. , sub nr. mss. 1062.
515 Aceasta. prima editie 'in limba romana a invatoturilor a fost singura In forma
integrala pan a la aparilia editiei critice din 1971; in 1843 purta titllll inVa/afurile
bunului credinciosufui domn al Tarii Neagoe Basarab Vvd. cafre jiul sau
Theodosie Vvd", Editura Eforiei $coalelor; editia a fost Ingrijita de loan Eclesiarhul
Cur\ii tiparirea a fost sugerata 'in anul 1838 de Vasile Pop, in cllvantu\
introductiv la Diserta{ie despre tipograjii/e din Transilvania invecina/ele
fori, de fa fncepufulfor piina in vremile noas/re, Sibiu, 1838.
516 A aparut In revista 1844.
154
pentru spinosul dar seduditorul sector al istoriei mentaliUitilor.
Traducerile slavon in elina in romana, descoperirea a
noi manus crise eline 17, au creat posibilitatea sa se valoriflCe scrierea prin
editia critica publicata in 1971. Astfel s-au scos mai mult in relief calWitile
de precursor ale lui Neagoe Basarab: el a avut viziunea clara a monarhiei
autoritare tipidi pentru occidentali. In acest sens, in prima
parte a cartii a amalgamat intr-o fonna originala gandurile sale
imprumuturile de la scriitori bizantini, creind prima carte de pedagogie din
literatura roman a din literatura slavona. In capito lui III al partii a doua,
"Epistola lui loran] Neagoe Voievod catre mamei sale Neaga
ale jiUor sai Petru loan ale jiicei sale Anghelina. Cuvdnt de
umilin{ii", autorul are din nou 0 creatie absolut persona1a. Acolo el a scris
prima creatie originaUi in domeniul oratoriei, 0 adevarata oratie funebra,
amintind de bocet, atat de la romani. Aici domnul cu sufletul
cotropit de durere, da dovada talentului sau nemarginit in momentul in
care Iii evoca mortii dragi: mama sa, Neaga, al carei nume cert de aici se
afla
51
,precum cop iii loan, Petru Anghelina.
Din pacate, acest om inzestrat cu geniul creatiei, a scris In sud-estul
Europei, intr-o limba cu 0 circulatie redusa in comparatie cu acelea in
care au scris autorii lucrarilor dedicate lui Louis IX Ie Saint, Philippe IV
Ie Bel sau cele generale, datorate lui Niccolo Machiavelli, Erasmus din
Rotterdam, Francesco Guiciardini etc. Compararea acestor opere arata ca
Neagoe Basarab, prin scrierea sa, a fost la nivelul lor in imensa
majoritate a cazurilor, dar i-a prin europenitatea, profunzimea
problematica pusa in discutie. Ca atare, inva!aturile vor ramane 0
scriere care detine primatul In complexa arta a dirmuirii politice
militare in sud-estul continentului nu numai, impunandu-se mai ales
prin caracterul ei de sintezii.
Cele doua mari monumente care mai sunt azi in fiinta - Curtea de
Invataturile - reprezentative pentru romaneasca,
nemuritoare prin valoarea lor intrinseca, evident sunt un titlu de glorie
nepretuit pentru Neagoe Basarab, compleHind cu cele mai frumoase
nestemate cununa care-i auroleaza chipul.
517 Cf. Gh. Mihaila, op. cit., p. XL VII $i urm.
518 Cf. Dan op. cit., I, loc. cit., p. 54 urm.
155
P
rin hotrrea Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro-
mne din 8-9 iulie 2008, binecredinciosul domnitor
muntean Neagoe Basarab, voievod al culturii i generos spri-
jinitor al cretintii rsritene, ctitorul monumentalei biserici
episcopale de la Curtea de Arge i a toat Sfetagora, cum l
numete Gavriil, protos-ul comunitilor monahale athonite,
susintorul activitii de tiprire a primelor cri de slujb pe
pmnt romnesc, a fost trecut n ceata sfnilor.
n privina fliaiei evlaviosului domn, nu exist n istoriogra-
fe o unanimitate de preri. Unii cercettori susin c ar f
fost ful nelegitim al lui Basarab cel Tnr (zis epelu, nov.
1477-sept. 1481; nov. 1481-mart./apr. 1482) cu o iitoare. ns,
izvoarele contemporane dau mrturie c era ful marelui vor-
nic Prvu Craiovescu (3 iunie 1512, nmormntat n pridvo-
rul bisericii cu hramul Intrarea n biseric a Maicii Domnului
de la Snagov) i al soiei sale, Neaga din Hotrani. Adoptnd
numele ntemeietorului rii Romneti, Neagoe se intitulea-
z cu emfaz: Io Basarab, marele voevod, ful preabunului,
marelui domn, Io Basarab voevod [Basarab epelu]
2
, dorind
s-i inventeze o paternitate menit s-i confere legitimitate.
Prin urmare, este mai nimerit s-l considerm descendent din
familia Craiovescu, devenit a doua dinastie domnitoare a
rii, dect din os domnesc
3
.
Viitorul voievod, nscut ctre 1482 (cel mai devreme n 1481),
a deprins primele nvturi n casa marelui vornic Prvu
Craiovescu, ful banului Neagoe de la Craiova (Strehianul),
unde a avut dascli renumii, printre ei numrndu-se i c-
lugrul Macarie de la Bistria, care l-au iniiat n ciclul cu-
Sfntul Voievod Neagoe Basarab -
domn isihast i ctitor de lcauri sfnte
Atotvztorului i preabunului Dumnezeu, slav i mrire, Celui ce
face s se mplineasc orice fapt bun care este nceput ntru Dnsul,
Lui slav i putere, n vecii vecilor, amin.
1
1. Epilogul Evangheliarului slavon, 1512.
2. Voievodul se intituleaz astfel n
epilogul Evangheliarului slavon din 1512,
tiprit sub patronajul su (I. BIANU,
Nerva HODO, Bibliografa romneas-
c veche. 1508-1830, t. I, 1508-1716,
Bucureti, Ediiunea Academiei Romne,
Stabilimentul graphic J.V. Socec, 1903,
facsimilele la pp. 18-19, traducerea la
pp. 17-18 [traducerea a fost revizuit de
G. Mihil i publicat n: Literatura
romn veche (1402-1647), introducere,
ediie ngrijit i note de G. Mihil i
Dan Zamfrescu, vol. I, Bucureti, Ed.
Tineretului, 1969, pp. 58-59]) i ntr-un
hrisov: Documenta Romaniae Historica,
B. ara Romneasc, II (1501-1525),
volum ngrijit de tefan TEFNESCU
i Olimpia DIACONESCU, Bucureti,
Ed. Academiei, 1972, p. 197.
3. Nu cred c se poate respinge categoric
ipoteza c Neagoe ar f rodul unei legturi
a lui Basarab cel Tnr cu tnra jupneas
Neaga, descendent din neamul boieri-
lor din Hotrani, legtur nelegalizat
din cauza morii premature a lui Basarab
epelu (sfritul lui martie-nceputul lui
aprilie 1482). Dup ce Neaga s-a cstorit cu
boierul Prvu Craiovescu, ful su ar f putut
f adoptat de soul su legitim, devenindu-i
acestuia fu legiuit. O discuie privind fliaia
sa la: Dan PLEIA, Neagoe Basarab. Origi-
nea, familia i o scurt privire asupra politicii
rii Romneti la nceputul veacului
10 11
prinznd cele apte arte liberale. Neagoe a crescut, aadar, n
atmosfera vieii crturreti de la Bistria, ctitoria marilor bo-
ieri Craioveti, devenit n aceast epoc un adevrat focar de
cultur. Dup 1503, potrivit lui Gavriil Protul, mai marele
Sfetagorei, Neagoe a intrat sub ndrumarea duhovniceasc a
fostului patriarh Nifon al II-lea al Constantinopolului (1486-
1488; 1497-1498)
4
, adus n ar de Radu cel Mare cel mai tr-
ziu n primvara anului 1503: Iar fericitul Nifon l ntria cu
nvturile sale, ca s creasc i s se nal n toate faptele
al XVI-lea, Valachica [Anuarul Muzeului
judeean Dmbovia], I (1969), pp. 45-
60. Totui, cteva izvoare contemporane
contest pretinsul su drept la tron n baza
principiului ereditar: Mehmet A. MUS-
TAFA, Dou documente turceti despre
Neagoe Basarab, Studii. Revista de istorie,
XXI (1968), 5, pp. 927-928.
4. Pentru informaii suplimentare despre
Nifon, mitropolit al Tesalonicului (cca.
1483-1486) i patriarh ecumenic, a se
vedea i: Niculae M. POPESCU, Nifon
II, patriarhul Constantinopolului, Anale-
le Academiei Romne. Memoriile Seciunii
Istorice, s. II, t. XXXVI (1914), pp. 761-
796; N. DOBRESCU, Reprezentanii a
dou curente n Biserica din ara Rom-
neasc la nceputul secolului al XVI-lea:
patriarhul Nifon, mitropolitul Maxim i
mitropolitul Macarie, Convorbiri literare,
XLIV (1910), pp. 348-364; Gheorghe I.
MOISESCU, Viaa Sfntului Nifon, patri-
arhul arigradului. Cu prilejul mplinirii a
450 de ani de la mutarea sa ctre Domnul,
Biserica Ortodox Romn, LXXVI (1958),
9, pp. 861-872; A. FALANGAS, Cu
privire la datarea alegerilor lui Nifon II ca
patriarh ecumenic, Anuarul Institutului
de Istorie A.D. Xenopol, XXX (1993), pp.
501-506; A. FALANGAS, Nphn B
Peloponnsios, oikoumenikos patriarchs
kai ethnikos hagios tn Roumann,
Byzantinai Meletai, V (1993), pp. 504-521.
Toate trimiterile mele la Viaa sa se refer
la ediia G. MIHIL, D. ZAMFIRES-
CU, Literatura romn veche (1402-1647),
vol. I, Bucureti, Ed. Tineretului, 1969,
pp. 66-99.
5. Viaa i traiul printelui nostru Nifon,
ed. G. Mihil, D. Zamfrescu, pp. 76-77.
6. Pentru mai multe informaii, a se vedea:
G. Mihil, Originalul slavon al nv-
turilor i formaia cultural a lui Neagoe
Basarab, n: nvturile lui Neagoe Ba-
sarab ctre ful su Teodosie, ed. Florica
Moisil i Dan Zamfrescu, Bucureti, 1971,
pp. 57-104 (n special pp. 66-86).
7. Jupan Neagoe postelnic semneaz
actul de danie din 28 ianuarie 1501 al
Craiovetilor ctre mnstirea athonit
Sfntul Pavel [Documenta Romaniae Histo-
rica, B. ara Romneasc, II (1501-1525),
p. 8].
8. Documenta Romaniae Historica, B. ara
Romneasc, II (1501-1525), p. 25.
9. Documenta Romaniae Historica, B. ara
Romneasc, II (1501-1525), p. 137.
10. Documenta Romaniae Historica, B.
ara Romneasc, II (1501-1525), p. 143.
11. Documenta Romaniae Historica, B.
ara Romneasc, II (1501-1525), p. 188.
12. Despre doamna Elena-Despina, intrat
n monahism sub numele Platonida, a
se vedea: Al. LAPEDATU, Mormntul
Doamnei Despina, Revista Istoric, VII
(1921), pp. 23-26; I. C. FILITTI, Des-
pina princesse de Valachie, flle presume
de Jean Brankovitch, Revista Istoric
Romn, I (1931), pp. 241-259; Marcel
ROMANESCU, Neamurile Doamnei lui
Neagoe vod, Craiova, Ed. Ramuri, 1940;
Ion-Radu MIRCEA, P. t. NSTUREL,
De lascendance de Despina, pouse du
vovode Neagoe Bosarab. propos dune
inscription slavonne indite, Romanoslavi-
ca, X (1964), pp. 435-437; Corina NICO-
LESCU, Princesses Serbes sur le trne des
Principauts Roumaines -Despina Militza
de Valachie, Zbornik Matice srpske za
likovne umetnosti, V (1969), pp. 97-117.
13. Acest sentiment se degaj din Cartea
lui Neagoe voevod ctr chir vldica
Macarie i ctr ali egumeni i ieromo-
nahi i preoi i ctr tot clirosul, cndu au
ngropat a doao oar n mnstire la Arge
oasele mume-sei, doamnei Neagi i ale
coconilor lui, Petru voevod i Ioan voevod
i a doamnei Anghelinii, n: nvturile
lui Neagoe Basarab ctre ful su Teodosie,
text ales i stabilit de Florica Moisil i Dan
Zamfrescu, traducere din originalul sla-
von de G. Mihil, repere istorico-literare
de Andrei Rusu, Bucureti, Ed. Minerva,
1984, pp. 236-243 (n originalul slavon
sale bune i s se ridice n noroc bun i s fe plcut naintea
lui Dumnezeu i a oamenilor, cum mai apoi, cu rugciunea
sfnii-sale, s umplur amndoao
5
. n preajma acestor vestii
crturari din fraged pruncie, tnrul a dobndit o vast cul-
tur, deopotriv teologic i profan. Este incontestabil c era
un cunosctor al limbilor liturgice din spaiul ortodox, slavona
(nsuit n timpul uceniciei la Mnstirea Bistria) i greaca
(exersat cu printele su duhovnicesc, patriarhul isihast Nifon
al II-lea al Constantinopolului)
6
. Educaia pe care a primit-o
era ptruns de duhul isihast athonit de la sfritul secolului
al XV-lea i nceputul secolului al XVI-lea, familiarizarea sa
cu literatura isihast find sigur probat de toi cercettorii iz-
voarelor nvturilor. A cltorit prin Ungaria i Transilvania,
la Istanbul, unde fusese, se pare, ostatic, i la Sfntul Munte;
la numai 19 (sau 20) de ani a fost nvestit cu nsemnata dreg-
torie de mare postelnic (stratornic)
7
(15 dec. 1501
8
), pe care a
deinut-o pn n 1509 (9 iulie
9
), devenind ulterior mare comis
(24 apr. 1510
10
-28 nov. 1511
11
).
n anul 1504 s-a cstorit cu Elena/Milia-Despina
12
, cobor-
toare din familia despoilor srbi, fica nelegitim a despotului
srb Iovan Brancovici i nepoata mitropolitului Maxim Bran-
covici (1505-1508, 18 ian. 1516), mpreun cu care a avut ase
copii: Teodosie (n. 1513-ian.-febr. 1522), Ioan (probabil 27
noiembrie 1518), Petru (n. dup 30 oct. 1517-probabil 15 iunie
1520), Anghelina (3 aug., fr a se cunoate anul), Stana (n.
cca 1508/1509-8 febr. 1531) i Ruxandra (n. cca 1508/1509).
Ruxandra i Stana au devenit ulterior doamne ale rii Rom-
neti i Moldovei; Ruxandra s-a cstorit cu Radu de la Afumai
(1522-2 ian. 1529), a doua oar cu Radu Paisie (iun. 1535-
ian. 1545), iar Stana cu tefni al Moldovei (21 apr. 1517-14
ian. 1527). Ceilali copii, Petru, Ioan i Anghelina, au rposat
n pruncie, voievodul considernd aceste premature treceri la
Domnul pedeapsa cuvenit pentru pcatele sale
13
. Teodosie,
de Dumnezeu druitul su fu, adresantul nvturilor, a
domnit cteva luni (15 sept. 1521-a. 27 dec. 1521) dup moar-
tea printelui su, gsindu-i sfritul n pribegie, n ianuarie-
februarie 1522, rpus de cium sau de tuberculoz
14
.
Cu ajutorul boierilor Craioveti i al sangeacbeiului de Nico-
pole, Mihaloglu Mehmet bei, nepotul de fu al lui Mihai I, ful
Sfinii Simeon i Sava, icoan pe lemn cu donatori: doamnele Despina,
Stana i Ruxanda (Muzeul Naional de Art al Romniei)
acest zguduitor capitol are titlul Scri-
soarea lui Neagoe voievod ctre oasele
maicii sale Neaga i ale filor si Petru i
Ioan i ale ficei sale Anghelina. Cuvnt de
umilin).
14. nainte de 27 decembrie 1521, Mehmed
beg, proftnd de luptele dintre domnul
legiuit i rivalii susinui de faciunile
boiereti adverse Craiovetilor, l-a mbarcat
i l-a trimis pe tnrul domn Teodosie la
Poart, sub pretextul confrmrii domniei
i fxrii haraciului. i-a gsit sfritul n
pribegie, probabil la sud de Dunre, n
ianuarie-februarie 1522, rpus de cium sau
de tuberculoz. ntr-o icoan reprezentnd
coborrea Mntuitorului de pe
cruce, comandat de ndurerata sa maic
ctre 1522, cernita Doamn Despina este
nfiat purtndu-l n brae pe dom-
nescul ei fu (aceast icoan se af astzi
la Muzeul Naional de Art al Rom-
niei nr. inventar: 2 i), vezi: Inscripiile
medievale ale Romniei, Oraul Bucureti,
vol. I (1395-1800), ngrijit de Alexandru
ELIAN (redactor responsabil), Constantin
BLAN, Haralambie CHIRC, Olimpia
DIACONESCU, Bucureti, Ed. Academi-
ei, 1965, p. 737 (cu o list bibliografc).
Despre scurta i agitata domnie a lui Te-
odosie, a se vedea acum: Nicolae STOI-
CESCU, Radu de la Afumai (1522-1529),
Bucureti, Ed. Militar, 1983, pp. 21-33.
Tabloul votiv al bisericii Mnstirii
Curtea de Arge, cca. 1526 (MNAR)
14 15
lui Mircea cel Btrn, i protectorul Craiovetilor, Neagoe a ur-
cat n scaunul domnesc la 23 ianuarie 1512, dup decapitarea
lui Vlad cel Tnr (Vldu, febr. 1510-23 ian. 1512), fratele lui
Radu cel Mare (1495-p. 23 apr. 1508) i ful lui Vlad Clugrul
(sept.-nov. 1481; apr. 1482-sept.1495). Temtor de Dumnezeu,
cindu-se pentru asprimea artat fostului domnitor, Vldu,
Basarab vodau chemat pe patriarhi, arhiepiscopi, episcopi
i trgovei, ca prin gtirea sfntului mir s mblnzeasc m-
nia lui Dumnezeu
15
.
Avea 31 de ani cnd a ocupat tronul Basarabilor, domnind n-
tre 23 ianuarie 1512 i 15 septembrie 1521
16
. Domnia lui Nea-
goe Basarab a reprezentat pentru ara Romneasc o perioad
de echilibru social-politic intern, de prosperitate, de sporire a
prestigiului politic internaional al rii i de nforire cultu-
ral i artistic, ntr-un cuvnt o epoc excepional de pace
i cultur n mijlocul unei ntunecoase furtune de mai muli
secoli (B. P. Hasdeu). Pe plan intern, tnrul voievod a nfrnt
opoziia boierimii ostile, i-a nlturat pe pretendenii la tron, a
consolidat autoritatea domniei, a perfecionat aparatul admi-
nistrativ, s-a preocupat de dezvoltarea economic, ndeosebi a
comerului, i de reorganizarea armatei, refcnd fora militar
a rii n expectativa aderrii la o cruciad antiotoman. Intu-
ind c negoul putea reprezenta o nsemnat surs de venituri,
a adoptat msuri protecioniste, favoriznd negustorimea lo-
cal n faa concurenei strine: cnd interesele negustorimii
muntene au fost prejudiciate de sibieni i braoveni, nsemnate
centre ale comerului de tranzit cu care pn atunci voievodul
meninuse bune raporturi, Neagoe nu a ezitat s amenine cu
represalii.
Graie aparatului diplomatic pe care l-a organizat, Neagoe a
desfurat o rodnic activitate diplomatic
17
; scopul acestui
susinut efort era, nendoielnic, meninerea rii Romneti
n casa pcii. Aceast fnalitate a fost nlesnit de un context
internaional propice, principala direcie a ofensivei otomane
find anatolian. nzestrat cu remarcabile nsuiri diplomatice,
Neagoe a promovat o politic extern pragmatic, cumpnit,
realist, abil, menit a evita confruntrile cu statul otoman,
a cultiva bunele relaii cu puterile catolice, depindu-i astfel
scrupulele religioase, n ateptarea unei cruciade antiotomane,
i a ctiga admiraia lumii ortodoxe slave i greceti. Impera-
tivele supravieuirii n condiiile dominaiei otomane n sud-
estul Europei i ndiguirii expansiunii otomane la Dunre i-au
impus domnului muntean concesii, precum prestarea jurmn-
tului de vasalitate fa de sultanul Selim I cel cumplit sau cel
crud (Yavuz, 1512-1520) n anul urmtor nscunrii sale (23
septembrie 1513). De vreme ce au cunoscut c ntr-alt chip
nu s vor odihni, afrm cronica intern, Neagoe-vod den
ara Rumneasc i Bogdan-vod den Moldova au legat haraci
la turci, find mprat turcesc Selim. Aadar, pacea cu Poarta
a fost cumprat prin achitarea haraciului, al crui cuantum a
sporit cu 100.000 de aspri, nsumnd n total 700.000 de aspri
(circa 14.000 de galbeni).
Aliana cu Regatul maghiar, implicnd depunerea omagiului
de fdelitate fa de Ludovic al II-lea Jagello (1516-1526), la 17
martie 1517, era destinat a oferi rii Romneti un aliat care
putea acorda asisten militar n situaia cu totul nedorit a
unei invazii otomane
18
. Pe de alt parte, meninerea unor bune
relaii cu Poarta, n condiiile achitrii regulate a haraciului,
avea avantajul de a descuraja inteniile de expansiune n direcia
Dunrii de Jos ale Regatului maghiar. Voievodul a ncercat s
stabileasc relaii diplomatice cu regatul polon, cu Veneia i cu
Papalitatea, i chiar s medieze confictul dintre cretinii orto-
doci i catolici, cu scopul de a coaliza cretintatea mpotriva
ameninrii otomane. n iunie 1519, solul su grec, Antonios
Polikalas (Poikalas), negocia la Roma cu papa Leon al X-lea
(1513-1521) condiiile organizrii unei cruciade antiotomane.
Polikalas era mandatat s exprime opiunea domnului mun-
tean de a adera la aliana care proiecta sacra expediie mpo-
triva lui Selim, tiranul turcilor; tefni al Moldovei i fii
si fgduiau, de asemenea, s participe la cruciada ce nu s-a
putut organiza. Fr a f defetist, domnitorul muntean a evitat
s se angajeze ferm ntr-o aciune antiotoman, intuind c in-
teresele i obiectivele politice ale suveranilor cretini interesai
s o susin erau ireconciliabile i c proiectul unei cruciade nu
se va realiza. Receptiv la propunerile coaliiei cretine, domnul
romn nu se putea aventura s susin deschis o cruciad anti-
otoman; ar f fost nechibzuit i riscant
19
.
Mai presus de orice, domnia celui pe care vestitul crturar
15. Iohann FILSTICH, ncercare de
Istorie Romneasc. Tentamen Historiae
Vallachicae, ed. A. Armbruster, Radu
Constantinescu, Bucureti, 1979, p. 109;
vezi i Istoria rii Romneti, 1290-1690.
Letopiseul cantacuzinesc, ediie critic n-
tocmit de C. Grecescu i D. Simonescu,
Bucureti, Ed. Academiei, 1960, p . 205.
16. Domnia lui Neagoe Basarab a fcut
obiectul a numeroase cercetri. Dintre
acestea amintim numai: T. G. BULAT,
Personalitatea religioas a voievodului Ne-
agoe Basarab al IV-lea, Craiova, [1926];
Ion D. SANDU, Neagoe Basarab, aprtor
i sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938;
Petre . NSTUREL, Matei CAZA-
CU, Date noi despre Neagoe Basarab
i ctitoria sa de la Curtea de Arge,
Mitropolia Banatului, XVII (1967), 7-9,
pp. 529-544; Dan PLEIA, Neagoe
Basarab. Originea, familia i o scurt
privire asupra politicii rii Romneti la
nceputul veacului al XVI-lea, Valachica
[Anuarul Muzeului judeean Dmbovia],
I (1969), pp. 45-60, i II (1970), pp. 113-
141; Manole NEAGOE, Neagoe Basarab,
Bucureti, Ed. tiinifc, 1971; Pr. Ni-
culae ERBNESCU, 450 de ani de
la moartea lui Neagoe Basarab, Glasul
Bisericii, XXX (1971), 9-10, pp. 936-971;
Neagoe Basarab, 1512-1521: la 460 de ani
de la urcarea sa pe tronul rii Romneti,
volum omagial publicat de Societatea
cultural Neagoe Basarab din Curtea
de Arge, Bucureti, Ed. Minerva, 1972;
Radu tefan CIOBANU [VERGATTI],
Neagoe-Basarab: 1512-1521, Bucureti, Ed.
Militar, 1986; Radu tefan VERGATTI,
Neagoe Basarab: viaa, domnia, opera,
Curtea de Arge, Ed. Episcopiei Argeului
i Muscelului, 2009.
17. Despre politica sa extern, a se vedea:
T. G. BULAT, Din domnia voievodului
Neagoe IV Basarab. Relaiunile cu ungu-
rii i saii ardeleni, n: nchinare lui Ni-
colae Iorga, Cluj, 1931, pp. 73-83; Manole
NEAGOE, Despre politica extern
a lui Neagoe Basarab, Studii. Revista
de istorie, XIX (1966), 4, pp. 745-764;
Nicolae STOICESCU, La Politique de
Neagoe Basarab et ses Prceptes pour son
fls Todosie, Revue roumaine d histoire,
IX (1970), 1, pp. 19-42; Matei CAZACU,
La place des Enseignements du Prince
Neagoe Basarab son fls Todose dans
lhistoire des ides politiques, Buletinul
Bibliotecii Romne, Studii i documente
romneti, volum jubiliar (1949-1989), XV
(XIX), N. S., Freiburg, 1989, pp. 107-121;
Andrei PIPPIDI, Tradiia politic bizanti-
n n rile Romne n secolele XVI-XVIII,
ediie revzut i adugit, Bucureti, Ed.
Corint, 2011, pp. 216-221.
18. nchinarea fa de regele maghiar
i fusese dictat de aceste considerente;
ntr-una dintre scrisorile adresate sfatului
orenesc din Braov, domnitorul mrtu-
risea c: dac s-ar ntmpla ca pgnii i
vrjmaii sfntei cruci i ai sfnte coroane
s vrea s treac peste plaiuri, spre prile
ungureti, ca s prade, domnia mea i cu
boierii domniei mele i cu toat ara, dac
ni se va prea c putem sta mpotriva lor,
s-i oprim i s stm, s o facem; iar dac
vom vedea c nu putem, s dm de tire
domnului nostru, nlimei sale craiului
i braovenilor i rii Brsei (Ioan
BOGDAN, Documente i regeste privitoare
la relaiile rii Rumneti cu Braovul i
Ungaria n secolul XV i XVI, Bucureti,
Atelierele Socec & Comp., 1902, pp.
149-160).
19. A se vedea pe larg: M. NEAGOE,
Despre politica extern a lui Neagoe Basa-
rab, pp. 745-766; R. t. CIOBANU [VER-
GATTI], Neagoe Basarab, pp. 142-149.
16 17
constantinopolitan Manuil din Corint, retorul Marii Biserici,
l-a numit mare voievod i mprat i autocrator a toat ara
Romneasc
20
a strlucit prin realizrile sale n domeniul
culturii. Adevrat prin al Renaterii, fa de ideile creia a
manifestat o mare receptivitate, intuind rolul deosebit pe care
l putea avea rspndirea cuvntului tiprit, binecredinciosul
domn a sprijinit activitatea de tiprire a primelor cri de sluj-
b pe pmnt romnesc; la mai bine de o jumtate de secol de
la tiprirea primei cri de ctre Gutenberg (Biblia latin de la
Mainz, 1445), n 1512, de sub teascurile tipografei muntene,
prin ostenelile ieromonahului tipograf muntenegrean Maca-
rie, a ieit Tetraevangheliarul slavon, n dou tiraje, unul pe
hrtie obinuit, altul de lux, pe pergament. Aceast carte de
slujb tiprit n ara Romneasc de Macarie constituia a
treia parte a unui triptic care cuprindea un Liturghier, im-
primat n 1508, sub Mihnea cel Ru, i un Octoih, aprut n
1510 sub Vldu, toate n limba slavon medio-bulgar.
n timpul domniei iubitorului de cultur Neagoe, eruditul
protos Gavriil al Muntelui Athos a redactat, probabil ntre
1520-1521, lucrarea Viaa i traiul sfniei sale printelui nos-
tru Nifon, patriarhul Constantinopolului, care au strlucit n-
tru patemi i ispite n arigrad i n ara Munteneasc
21
. Mai
mult dect o simpl biografe a sfntului Nifon, patriarh isi-
hast al Constantinopolului (1486-1488, 1497-1498, primva-
ra 1502), aceast hagiografe relateaz pe larg evenimentele
petrecute n ara Romneasc ntre 1504, data la care fostul
patriarh constantinopolitan este chemat n ar de Radu cel
Mare, i 1520, constituindu-se, aadar, ntr-o cronic intern
a faptelor mai nsemnate petrecute sub patru domni: Radu
cel Mare (1495-1508), Mihnea cel Ru (1508-1510), Vlad cel
Tnr (Vldu, 1510-1512) i Neagoe Basarab (1512-1521),
ultimul din aceast niruire find un ucenic al Sfntului Ni-
fon. Este de prisos s subliniem c aceast cronic sui-gene-
ris pentru primele dou decade ale secolului al XVI-lea este
favorabil Craiovetilor i c spaiul cel mai amplu este ofe-
rit lui Neagoe, personalitii, domniei i realizrilor sale cele
mai nsemnate pe plan politico-diplomatic i cultural-bise-
ricesc, Protul realiznd n aceast seciune a hagiografei un
panegiric consacrat domnului crturar, om politic de statur
internaional, adevrat voievod al culturii romneti
22
i
sprijinitor al ntregii cretinti rsritene.
Evlaviosul domnitor a mijlocit mpcarea postum dintre
sfntul a crui Via o comandase i Radu cel Mare, aducnd
ad-hoc moatele Sfntului Nifon n ara Romneasc. Alungat
de Radu cel Mare pentru c nu ncuviinase cstoria domni-
ei Caplea cu un boier divanit deja cstorit i acuzat c stri-
c obiceiurile rii, naltul ierarh aruncase afurisenia asupra
domnului i poporului, retrgndu-se la Athos, unde a trecut
la cele venice la 11 august 1508. Dorind s se cureasc i s
tmduiasc greeala Radului Vod i a altora, carii fcuser
ru sfnii sale i fr de vin, binecinstitorul voievod Neagoe
trimis den boerii si cei credincioi cu cri la sfntul munte
al Atonului s aduc moate[le] sfniei sale printelui Nifon
patriarhul. Moatele sfntului ierarh au fost aduse n ar; i
deac sosir la scaun, iar domnul cu credina sufetului i a ini-
mii cuprinse cociugul cu moatele sfntului n brae, tiind
c sunt ale iubitoriului su, i le sruta cu lcrmi i cu mult
veselie mpreun cu tot norodul cretinesc. Racla cu moatele
sfntului patriarh Nifon a fost aezat deasupra mormntului
lui Radu cel Mare de la Mnstirea Dealu, fcndu-se prive-
ghere, rugndu-se sfnii sale pentru ertciunea pcatului Ra-
dului Vod, carele, fr de dreptate, au lepdat pre sfntul de
la sine i l-au gonit den ara sa
23
. Prin mijlocirea lui Neagoe,
Radu cel Mare a obinut iertarea i dezlegarea de blestem de
la cel pe care-l alungase din ar. Dup ncheierea procesiunii,
moatele printelui duhovnicesc al voievodului, a cror pute-
re minunat fusese adeverit prin numeroase minuni, au fost
aezate n racl de argint, poleit cu aur i mpodobit cu pie-
tre scumpe, i napoiate mnstirii athonite Dionisiu: Decii
domnul Neagoe, vznd c fac moatele sfntului attea mi-
nuni, deade de fcu sicriul tot de argint curat i-l polei cu aur
i-l nfrumuse cu mrgritar frumos i cu alte pietri scumpe
i cu jmal, i deasupra pre plehup, scrise chipul sfntului
ntreg, iar jos, la picioarele sfntului, se scrise pre sine n genu-
che, rugndu-se sfniei sale
24
. Clugrii athonii, n semn de
mulumire, au trimis capul sfntului i o mn, care au fost
aezate n minunata sa ctitorie de la Arge. Trnosirea acestei
ctitorieii a sfntului voievod Neagoe a constituit prilejul cano-
20. Petre . NSTUREL, Manuil din
Corint ctre Neagoe Basarab, Romnia
literar, II, nr. 51 (63), 16 dec. 1969, p. 13.
21. Cele mai bune ediii ale versiunii
extinse ale Vieii Sfntului Nifon rmn:
GAVRIIL PROTUL, Viaa i traiul sfn-
iei sale printelui nostru Nifon, patriarhul
arigradului care au strlucit ntre multe
patimi i ispite n arigrad i n ara
Munteneasc, introducere i text de Titus
Simedrea, Bucureti, 1937 (publicat sub
titlul Viaa Sfntului Nifon, patriarhul
patriarhul Constantinopolului. Introduce-
re i text, Biserica Ortodox Romn, LV
(1937), 5-6, pp. 257-299); G. MIHIL,
D. ZAMFIRESCU, Literatura romn
veche (1402-1647), vol. I, Bucuresti, Ed.
Tineretului, 1969, pp. 66-99. Traducerea/
prelucrarea neogreoc cuprins n ms.
Dionysiou 610 a fost publicat de savantul
Vasile Grecu: Viaa Sfntului Nifon, o
redaciune greceasc inedit, editat, tra-
dus i nsoit cu o introducere de Vasile
Grecu, Bucureti, 1944.
22. Nicolae CARTOJAN, Istoria literatu-
rii romne vechi, ediie ngrijit de Rodica
Rotaru i Andrei Rusu, Bucureti, Ed.
Fundaiei Culturale Romne, 1996, p. 78.
23. Viaa i traiul printelui nostru Nifon,
ed. G. Mihil, D. Zamfrescu, p. 88.
24. Viaa i traiul printelui nostru Nifon,
ed. G. Mihil, D. Zamfrescu, p. 89.
Chivotul cu moatele Sfntului Nifon,
sec. XVI, Mnstirea Dionisiu, Athos
Sfntul ierarh Nifon, fresc, sec. XVI, Mnsti-
rea Dionisiu, Athos
1513, Neagoe Basarab voievod ntrete Mnstirii Snagov sate, pri de sate i igani, scutindu-le de toate
drile i slujbele
1515, Neagoe Basarab voievod ntrete Mnstirii Snagov ocini n Crciumari i vii la Boian i
Bbeni



-


o

o
,00
' .
' c ~ - ~ " " ' r -
....:f --
. ..-...
. ",--0_
-
,


.. ,


20 21
nizrii, la 16 august 1517, a sfntului ierarh Nifon, fostul pa-
triarh al Constantinopolului. Cu prilejul trnosirii mnsti-
rii cea noao den Arge, slujba care se fcuse fericitului Nifon
se blagoslovi de Teolipt patriarhul i de tot soborul s se fac i
s se aaz pretutindeni. i tocmir de fcur i slujb sfniei
sale cu vecernie, cu utrnie i cu liturghie
25
.
Din ndemnul evlaviosului Neagoe Basarab, domn iubitor de
cultur i rafnament artistic (Al. Piru), a fost ridicat monu-
mentala biseric episcopal de la Curtea de Arge, o capodo-
per a arhitecturii romneti medievale. Construirea acestui
mre lca de cult, care-i va deveni gropni, a constituit in-
triga creaiei populare epice cunoscute drept Legenda Mete-
rului Manole. Potrivit legendei, mnstirea ar f fost ridicat
de meterul Manole, care i-a zidit propria soie la temelia
edifciului pentru ca locaul de cult s dureze. nceput n
1514 din porunca lui Neagoe Basarab, lucrrile s-au ncheiat
trei ani mai trziu, la 7 ianuarie 1517, cnd ctitorul ntrea
mnstirea domniei sale de la Arge vama domneasc de la
Ocna Mic din Trgovite
26
. La 15 august 1517, ctitoria lui
Neagoe de la Arge era trnosit de mare sobor. La fastuoa-
sele ceremonii participau patriarhul Teolept (Teoleptos I) al
Constantinopolului (1513-1522), mitropoliii de Serres, Serdi-
ca (Sofa), Midia i Melenic, douzeci de egumeni din Sfntul
Munte Athos, mitropolitul Macarie i ceilali ierarhi ai rii i
tot clerosul muntean
27
. Pompa cu care a fost trnosit bise-
rica voievodal de la Arge i prezena nalilor ierarhi par s
sugereze c domnitorul ctitor a dorit s transmit c centrul
lumii ortodoxe se deplasase din Istanbul, unde n Sfnta Sofa
muezinii nlau rugciuni, la Arge.
Pisania gravat pe cele dou plci din dreapta intrrii n biseri-
c, nedatat, dar aezat desigur cu prilejul trnosirii lcaului,
descrie cu mult miestrie actul de ntemeiere a monumentalei
biserici:
cu dorin i cu osrdie am poftit ctre sfntele i dumnezeetile bi-
serici a le zidi i a le nla i a le nfrumusea, cum le-au fcut i le-au nlat
i le-au nfrumuseat sfnt-rposaii notri moi i strmoi i s-au f-
cut ctitori, cinstite biserici au ridicat i au nfrumuseat. Aijderea i
noi, urmnd lor i avnd dorin i osrdie ctre preasfntul i dum-
nezeescul hram i lca al cinstitei Adormiri a preasfntei, cinstitei
i preabinecuvntatei stpnei noastre, de Dumnezeu nsctoare i
pururea fecioar Maria, pe care l-am gsit domnia mea la Curtea de
Arge, drmat i nentrit, prin bunvoina lui Dumnezeu i sfatul
preacuratei maici a lui Dumnezeu, s-au deschis ochii inimii noastre
i am cugetat ca pe acest mai sus zis hram s-l zidim din temelie, s-l
ridicm i s-l ntrim; i i-am druit sate i igani i bli cu pete i
vmi i am adugat [odoare] de aur i argint i de mrgritar i pietre
nepreuite
28
.
Mnstirea cea noao i minunat de la Argi a fost cu
drnicie nzestrat de voievodul ctitor, care o ngrdi n-
prejur cu curte de zid i n luntru curii fcu multe chilii
clugreti i o nfrmse cu tot feliul de trebuin: fcu tra-
pezarie i magherni, magupie i povarn de olovin, pivni
i clopotni nalt, i puse clopote mari i cu alte frmsei cu
de toate o mpodobi i o fcu asemene raiului lui Dumnezeu.
Iar n mijloc era acea cas dumnezeiasc stnd ca i pomul cela
al vieii
29
. Pictura bisericii, nceput sub evlaviosul voievod
de Dobromir zugravul
30
, a fost isprvit de Radu de la Afu-
mai (1522-1529), ginerele ctitorului, dup cum consemneaz