Sunteți pe pagina 1din 23

BAZELE ANATOMO-FUNCIONALE ALE MIsCRII Planuri si axe de miscare Pozitia antomica - stnd cu membrele superioare apropiate de partile laterale

ale trunchiului, coatele exteinse, minile n supinatie, degetele (inclusiv policele) extinse, membrele inferioare apropiate, genunchii extinsi, picioarele n unghi drept pe gambe, calciele apropiate, vrfurile apropiate sau departate la unghi de maxim 450. Planurile anatomice = sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul sub o anumita incidenta. n raport cu orientarea fata de pozitia anatomoca a corpului se descriu 3 planuri:

frontal - dispus paralel cu fruntea, mparte corpul ntr-o parte anterioara si o parte posterioara. sagital - este dispus vertical si antero-posterior, mparte corpul ntr-o parte dreapta si una stnga. transversal - este dispus orizontal si paralel cu solul, mparte corpul ntr-o parte superioara si una inferioara.

Planurile medii ale corpului: medio-frontal, medio-sagital, medio-transversal sunt planuri principale. La intersectia celor trei planuri medii se gaseste centrul de greutate al corpului. Axele - se formeaza prin intersectarea a doua planuri:

axul vertical - la intersectia planului frontal cu cel sagital axul sagital (antero-posterior) - la intersectia planului sagital cu cel transversal axul frontal (transversal) - la intersectia planului frontal cu cel transversal

Toate articulatiile distale permit efectuarea unor miscari pure, ntr-un singur ax. Articulatiile proximale (umar, sold) permit efectuarea miscarilor n mai multe axe simultan. Articulatiile intermediare (cot- humerolnara, humeroradiala, radioulnara proximala, genunchi) realizeaza miscari n doua axe. n una din aceste axe se produce rotatia. Exemple:

la cot miscarea de rotatie se executa n jurul axului longitudinal al antebratului. Ulna este imobila si miscarea este realizata doar de radius. Rotatiile la nivelul antebratului se numesc: pronatie - miscarea prin care fata palmara devine posterioara si policele medial supinatie - miscarea prin care fata palmara devine anterioara si policele lateral la genunchi miscarile de rotatie nsotesc miscarile de flexie si extensie, datorita inegalitatii condililor femurali si a interventiei ligamentelor ncrucisate: flexia peste 700 se asociaza cu rotatia interna a gambei prin care vrful piciorului este orientat medial. Amplitudinea rotatiei este de pna la 200 extensia maxima se nsoteste de rotatia externa a gambei prin care vrful piciorului este orientat lateral

Din punct de vedere biomecanic miscarile se produc astfel:


n plan sagital si ax frontal (transversal) - flexia si extensia n plan frontal si ax sagital - abductia si adductia

n plan transversal si ax vertical - rotatia interna si externa

Miscari posibile n articulatii:


Flexia - este miscarea prin care 2 segmente articulate ntre ele se apropie unul de celalalt. Extensia - este miscarea inversa celei de flexie, prin care 2 segmente articulate ntre ele se ndeparteaza unul de celalalt.

La umar miscarea de flexie mai este denumita proiectie nainte sau anteductie, iar cea de extensie proiectie napoi sau retroductie. La articulatia gleznei avem flexie dorsala = flexia piciorului si flexia plantara = extensia piciorului.

Abductia - este miscarea prin care segmentul respectiv se ndeparteaza de linia mediana a corpu 17517l111r lui. Adductia - este miscarea prin care segmentul se apropie de linia mediana a corpu 17517l111r lui. Rotatiile - se executa n jurul axei lungi a segmentului. Ele pot fi interne si externe. La nivelul antebratului vorbim de pronatie = rotatie interna si supinatie = rotatie externa. Circumductia - este miscarea care se executa concomitent pe mai multe planuri, miscare prin care segmentul descrie un con al carui vrf este reprezentat de axa articulatiei.

Motricitatea voluntara Miscarea voluntara - este aleasa de subiect si adaptata unui scop precis. n acest sens muschii actioneaza ca:

agonisti - sunt muschii care initiaza si produc miscarea. Se mai numesc "motorul principal" antagonisti - sunt muschii care se opun miscarii produse de agonisti. Au rol frenator, reprezinta frna elastica musculara care intervine de obicei naintea celei ligamentare sau osoase

Muschii agonisti si antagonisti actioneaza ntotdeauna simultan dar au rol opus: cnd agonistii lucreaza tensiunea lor de contractie este egalata de relaxarea antagonistilor, care controleaza efectuarea uniforma si lina a miscarii prin reglarea vitezei, amplitudinii si directiei cnd tensiunea antagonistilor creste miscarea initiata si produsa de agonisti nceteaza

Prin jocul reciproc echilibrat dintre agonisti si antagonisti rezulta o miscare precisa. Interactiunea dintre agonisti si antagonisti mareste precizia miscarii, cu att mai mult cu ct este angrenat un numar mai mare de muschi. Cu ct relaxarea antagonistilor este mai mare cu att miscarea este mai rapida si mai puternica.

sinergisti - sunt muschi prin a caror contractie actiunea agonistilor devine mai puternica. Acest lucru se observa n cazul agonistilor biarticulari sau poliarticulari. Sinergistii confera si ei precizie miscarii prevenind aparitia miscarilor aditionale (secundare) pe care agonistii au tendinta sa le produca simultan cu actiunile lor principale. Interventia sinergistilor este involuntara.

Exemplu: o parte din muschii adductori ai umarului produc secundar si rotatia interna a bratului, motiv pentru care la initierea miscarii de adductie se produce si miscarea aditionala de rotatie interna care este frnata de muschii sinergisti.

fixatori - actioneaza tot involuntar si au rolul de a fixa actiunea agonistilor, antagonistilor si sinergistilor. Fixarea nu se realizeaza continuu pe ntreaga cursa de miscare a unui muschi.

Muschii pot lucra cu sau fara producerea miscarii, realiznd contractii izotonice sau izometrice. Contractiile izotonice: se realizeaza cnd muschiul deplaseaza segmentele pe care se gasesc punctele sale de insertie se produc cu scurtarea sau alungirea muschiului sau a grupului muscular respectiv contractiile izotonice cu scurtare - se produc cnd capetele de insertie ale muschilor se apropie. Exemplu: n miscarea de flexie a antebratului pe brat din pozitia antomica = pozitia zero (cu antebratul n prelungirea bratului) se produce scurtarea flexorilor contractiile izotonice cu alungire - se produc cnd capetele de insertie ale muschilor se departeaza ncet unul de celalalt. Exemplu: revenirea antebratului din flexie se produce cu alungirea progresiva a flexorilor Exemplu: n pozitia zero anatomic pentru cot (antebratul n prelungirea bratului) muschii flexori se afla n zona lunga si cu ct progreseaza n realizarea flexiei trec prin zona mijlocie pna cnd ating amplitudinea maxima a flexiei cnd ajung n zona scurta. n acest caz muschii flexori sunt agonisti pe tot parcursul miscarii de flexie antagonistii sufera modificari inverse ale lungimii - n pozitia zero anatomic sunt scurtati la maxim (zona scurta) iar n amplitudine maxima de flexie a antebratului pe brat sunt alungiti la maxim (zona lunga) zona medie se suprapune pentru agonisti si antagonisti

majoritatea muschilor desfasoara activitati curente cnd sunt contractati n zona mijlocie

contractiile n zona scurta solicita intrarea n actiune a unui numar mare de unitati motorii. La aceasta lungime a agonistilor antagonistii se afla n zona lunga, care poate coincide cu momentul fortei maximale, tinznd sa schimbe directia de miscare. Din acest motiv contractiile n zona scurta sunt dificile. contractiile n zona lunga sunt de asemenea dificile pentru ca o parte din efort este utilizat pentru comprimarea suprafetelor articulare.

Contractiile izometrice rezulta din scurtarea fibrelor contractile dar lungimea muschiului ramne constanta modificarile se produc la nivelul tensiunii musculare care creste.

Din punct de vedere structural si functional muschii scheletici se clasifica astfel: muschi fazici (de tip II): o o o o o sunt superficiali , biarticulari au tendoane lungi sunt formati din fibre albe, sarace n mioglobina, care se contracta rapid, motiv pentru care se numesc fibre fazice (rapide) aceste fibre sunt bogate n fosfati, glicogen si enzime necesare pentru producerea pe cale anaeroba a energiei inervatia este asigurata de motoneuronii alfa () fazici mari ( 1) cu conducere nervoasa rapida si descarcari ample si scurte de impulsuri nervoase. Din aceste motive obosesc usor prin acumulare de lactat si scaderea pH-ului acesti muschi: muschi tonici (de tip I): o o o sunt proximali, uniarticulari, antigravitationali au tendoane late sunt formati din fibre rosii, bogate n mioglobina, care se contracta lent, motiv pentru care se numesc fibre lente, tonice sunt raspunzatori de solicitarile musculare rapide, puternice intervin n motricitatea fina, precisa

o o o

aceste fibre contin putin glicogen si multe enzime oxidative necesare pentru producerea de energie pe cale aeroba inervatia este asigurata de motoneuronii alfa () tonici mici (2) cu conducere lenta si descarcari de impulsuri nervoase permanente dar cu frecventa joasa acesti muschi: asigura tonusul postural sunt muschi de sprijin n actiune realizeaza miscarile de apucare si mentinere a unor obiecte

Numarul de motoneuroni care corespund unui muschi este variabil: cu ct muschiul executa miscari mai fine, de precizie, cu att numarul fibrelor musculare inervate de respectivul motoneuron este mai mic

Fiecare muschi contine un numar variabil de fusuri neuromusculare, dependent de gradul de automatism al muschiului: muschii cei mai voluntari (muschii fazici, albi) au cea mai scazuta concentratie de fusuri neuromusculare muschii antigravitationali (muschii tonici, posturali, rosii) care detecteaza rapid modificarile pozitiei corpului au cele mai mari valori

- muschii bogati n fusuri neuromusculare participa predominant la activitati reflexe automate - muschii saracii n fusuri neuromusculare participa predominant la activitati voluntare Motricitatea reflexa

Definitie - miscarea reflexa este realizata prin contractie musculara involuntara (dar constientizata) ca raspuns la un stimul senzitiv-senzorial adecvat. Se bazeaza pe arcul reflex care este format din: receptor - specific diferentiat sau terminatie nervoasa libera cale aferenta (senzitiva) - reprezentata de fibre sensitive (dendrite) care culeg informatii le de la receptorii periferici si se ndreapta catre unul sau mai multi neuroni senzitivi. Transporta influxul nervos exteroceptiv cutanat si proprioceptiv (constient si inconstient) provenit de la receptorii musculari, tendinosi, ososi si articulari

centrii nervosi - reprezentati de motoneuronii si situati n coarnele anterioare ale maduvei spinarii cale eferenta (motorie) - reprezentata de fibre motorii, axoni care transmit comanda la organul efector organul efector - muschiul

Atitudinea (postura) de ansamblu a corpului se realizeaza prin reflexe statice si statokinetice. 1. Reflexele statice: reactiile de adaptare statica = reflexele de postura: o intervin pentru mentinerea pozitiei verticale opunndu-se fortelor dezechilibrante (presiuni, tractiuni) care se exercita pe trunchi si cap, pozitionnd trunchiul si membrele n raport cu capul

reactiile de echilibrare sau reflexele de redresare: o o o intervin cnd reflexele statice sunt depasite au punct de plecare n tegument, structuri articulare, muschi, labirint printr-un joc continu de contractii musculare se opun fortelor dezechilibrante (presiuni, tractiuni) mentinnd aliniamentul ortostatic

2. Reflexele statokinetice: sunt mai rapide dect reflexele statice constau din adaptari ale tonusului muscular secundare informatiilor primate de la diversi receptori. au ca scop mentinerea pozitiei corpului si a segmentelor lui n timpul deplasarii asigura stabilitatea organismului n miscare adaptnd tonusul muscular si pozitia membrelor includ: o o o reflexele de acceleratie si deceleratie liniara - apar n timpul deplasarii ntr-un vehicul care accelereaza sau frneaza brusc reactia liftului - consta n flexia membrelor inferioare la coborre reactia de aterizare - consta din adoptarea pozitiei pregatitoare unei sarituri

EXERCIIUL FIZIC TERAPEUTIC Definitie - exercitiul fizic reprezinta repetarea sistematica a unor cicluri de miscari care au drept scop influentarea dezvoltarii fizice si a capacitatii de miscare a individului, fara producerea unor modificari morfologice vizibile. Prin exercitiul fizic cresc capacitatile coordinative:

echilibrul orientarea n spatiu precizia

Obiectivele exercitiului fizic terapeutic Obiectivele se clasifica dupa efectele induse n:

morfologice

favorizeaza procesele de crestere si dezvoltare fizica prevenire atitudinilor incorecte ale corpului corectarea atitudinilor si deficientelor corpului cresterea capacitatii generale de efort cresterea capacitatii functionale a aparatului cardiovascular (debit sistolic, VO2 max) cresterea capacitatii functionale a aparatului respirator (volume si capacitati pulmonare) cresterea capacitatii functionale a aparatului locomotor (amplitudini articulare, proprietati musculare) cresterea capacitatii functionale a celorlalte aparate si sisteme ale organismului

functionale

neuropsihice dezvoltarea capacitatii de relaxare fizica (musculara, functionala) si psihica dezvoltarea capacitatilor cognitive dezvoltarea capacitatilor de nvatare motrica, a expresivitatii si cursivitatii miscarilor social-educationale favorizeaza integrarea si reintegrarea n grupuri sociale (familie, colectiv de munca, echipa) formarea obisnuintei de a practica sistematic exercitiile fizice n scop profilactic si terapeutic formarea reflexului de atitudine corecta a corpului

Principiile de baza ale exercitiului fizic:


exercitiile se executa lent, ritmic, fara miscari bruste. exercitiile trebuie sa se bazeze pe pozitii de start stabile, solide, menite sa faciliteze travaliul muschilor si sa permita apoi o recuperare ct mai buna a acestui travaliu progresivitatea exercitiilor va fi lenta, de la stadiile cele mai joase de forta musculara, redoare sau incoordonare trecndu-se treptat spre exercitiile care cer forta, amplitudine sau coordonare aproape normale. Nu se vor sari aceste etape

se va urmari ca exercitiile de tonifiere musculara sa se execute ntotdeauna pe toata amplitudinea de miscare articulara posibila cu ct un exercitiu a cerut o contractie musculara mai intensa, cu att pauza de relaxare care urmeaza va fi mai lunga, pentru a asigura refacerea. Din alternanta exercitiu-relaxare se creeaza ritmul exercitiului orice exercitiu trebuie sa se execute n limitele maxime posibile ale unghiului de miscare a segmentului. Numai n acest fel vor intra n actiune toate fibrele musculare iar amplitudinea miscarii se va mentine sau va redeveni normala

Dintre aceste principii cele mai importatnte sunt pozitia de start si principiul progresivitatii.

Pozitia de start s-a demonstrat ca o mare parte a insucceselor sau a ntrzierilor efectelor pozitive ale exercitiilor fizice terapeutice sunt consecinta pozitiilor inadecvate de pornire crearea unei perfecte stabilitati a coprpului si/sau a segmentului n timpul exercitiului fizic este o conditie de baza pozitia stnd departat este mult mai stabila dect cea de stnd cu picioarele apropiate, pentru orice exercitiu de trunchi sau membre. Daca n cadrul exercitiului sunt necesare miscari spre nainte ale bratelor stabilitatea se obtine daca se duce un picior anterior exceptia de la acest principiu este n cazul exercitiilor de coordonare neuromusculara, cnd pozitia de start este aleasa astfel nct sa creeze dificultati de mentinere a echilibrului, deoarece prin dezechilibrari si reechilibrari succesive se obtine n final coordonarea Principiul progresivitatii se aplica n exercitiile pentru: tonifierea musculara - se realizeaza prin mai multe metode: cresterea progresiva a lungimii sau a rezistentei aplicate miscarii.

Exemple de exercitii: tonifierea extensorilor toracolombari - din decubit ventral, cu bratele pe lnga corp, cu bratele la ceafa, cu bratele ntinse pe lnga cap sunt 3 trepte de progresivitate tonifierea rotatorilor trunchiului - din decubit dorsal, cu bascularea stnga - dreapta a unui membru inferior ridicat la verticala, bascularea ambelor membre inferioare - sunt 2 trepte de progresivitate aceeasi metoda se foloseste si la exercitiile simple cu rezistenta, n care rezistenta se aplica treptat tot mai distal de articulatia n miscare. Exemplu - n flexia cotului rezistenta aplicata la mijlocul antebratului este mai mica dect cea aplicata la extremitatea distala

n concluzie - o rezistenta este cu att mai mare cu ct punctul de aplicare este mai distal de centrul de miscare. Rezistenta = greutatea aplicata x distanta de la centrul de miscare la punctul de aplicare al greutatii

scoaterea treptata a ajutorului dat unei miscari de musculatura accesorie. Exemple: tonifierea musculaturii abdominale - decubit dorsal, membrele inferioare rasturnate peste cap, vrfurile degetelor picioarelor ating podeaua, membrele superioare se sprijina cu palmele pe podea, membrele superioare se ridica de pe podea, membrele superioare ajung la verticala explicatie - cnd palmele se sprijina pe podea marele dorsal, rotundul mare si pectoralul mare ajutau la mentinerea flexiei coloanei toracolombare; cnd membrele superioare au ajuns la verticala efortul de flexie a coloanei este realizat de musculatura abdominala

cresterea amplitudinii unei miscari executate contra gravitatiei sau cu o greutate adaugata tonifierea musculaturii abdominale - decubit dorsal, forfecarea pe verticala a membrelor inferioare, se creste amplitudinea de forfecare

asocierea unor miscari la un exercitiu care antreneaza grupul muscular principal tonifierea musculaturii dorsolombare - decubit ventral, ridicarea trunchiului; se asociaza si ridicarea unui membru inferior, apoi ridicarea ambelor membre inferioare - etape de solicitare tot mai mare pentru musculatura paravertebrala

modificarea ritmului unei miscari n cazul unei contractii excentrice - o miscare lenta solicita mai mult musculatura dect aceeasi miscare executata rapid n cazul unei contractii concentrice - orice schimbare de ritm (lent sau rapid) care se abate de la ritmul optim, natural al miscarii respective creste solicitarea musculara

succesiunea contractie statica - contractie dinamica: tonifierea cvadricepsului - izometria cvadricepsului; apoi cu un sul sub genunchi (care sa asigure o flexie de 30 0 a genunchiului) se executa extensia gambei

succesiunea miscare n pozitie fara efectul gravitatiei - miscare cu implicarea gravitatiei se aplica n cazul muschilor cu forta ntre 2 si 3 (la bilantul muscular)

cresterea greutatii (sarcinii) care reprezinta rezistenta aplicata cresterea se face n general cu 150-250 g

prelungirea duratei n timp a exercitiului dupa ce se trece de perioada de adaptare, cnd apare impresia ca efortul este din ce n ce mai usor

cresterea amplitudinii miscarii se realizeaza n urmatoarele moduri: modificarea ritmului miscarilor care se executa pe toata amplitudinea posibila adaugarea unei serii de miscari mici si ritmice la limitele sectorului de mobilitate articulara introducerea unor te]nsiuni prelungite pe directia miscarii ce trebuie recuperata (aceasta fortare nu trebuie sa produca durere importanta)

coordonare se poate realiza astfel: se trece progresiv de la miscari ale articulatiilor mari spre miscari ale articulatiilor mai mici (miscarile articulatiilor mici necesita un control coordonator mai mare dect miscaile articulatiilor mari) cresterea preciziei n executarea unei miscari. Exemplu: la un pacient hemiplegic - de la o flexie necoordonata a membrului superior se ajunge la ducerea minii la gura, apoi a minii cu o lingura la gura

combinarea miscarilor diverselor articulatii si segmente. Exemple: genuflexiune, cu ridicarea bratului homolateral genuflexiune, cu ridicarea bratului heterolateral

Aceste 3 modalitati pot fi aplicate la orice grup de articulatii. La acestea se adauga metode specifice utilizate n coordonarea membrelor inferioare si a trunchiului: diminuarea treptata a poligonului de sustinere. Exemple:

picioarele departate - apropiate - ridicarea pe vrfuri - stnd ntr-un picior - stnd ntr-un picior pe vrf mers pe o banca de gimnastica - mers pe partea ngusta a bancii de gimnastica

cresterea dificultatii de a mentine n echilibru o pozitie prin: ridicarea centrului de greutate al corpului (bratele deasupra capului) miscarea libera a diverselor articulatii ale membrelor superioare perturbnd echilibrul ridicarea naltimii brnei sau a bancii de gimnastica pe care se merge (efect psihologic care perturba echilibrul)

utilizarea de sarituri usoare pe un picior, alternativ cu opriri bruste n anumite pozitii sau pasi nainte, lateral, n spate (ca la dans) cu flexia si extensia cte unui genunchi

Pozitiile fundamentale si derivate ale exercitiului fizic

Exercitiul fizic este initiat si finalizat din pozitiile de pornire sau de start care pot fi fundamentale si derivate. Pozitii fundamentale: o pozitia stnd: se mai numeste pozitie ortostatica descriere: pozitie verticala, barbia orizontala, privirea anterior (nainte), umerii relaxati, trunchiul drept, bratele relaxate pe lnga corp, minile n pozitie intermediara de pronosupinatie, coapsele si genunchii n extensie, picioarele apropiate; varianta calciele apropiate si vrfurile departate la un unghi maxim de 450

caracteristici: are cea mai mica baza de sustinere

centrul de greutate este n pozitia cea mai nalta si se proiecteaza n mijlocul bazei de sustinere. este cea mai instabila pozitie fundamentala, care solicita musculatura posturala si reflexele respective favorizeaza miscari ample este indicata n reeducarea: deficientelor fizice globale si segmentare a mersului echilibrului

pozitia asezat: descriere: pacientul asezat pe un scaun ale carui dimensiuni trebuie sa asigure flexia la 900 a articulatiilor soldurilor si genunchilor, genunchii sunt usor departati, picioarele se sprijina cu plantele pe sol orientate anterior, calciele si vrfurile sunt apropiate; varianta - calciele apropiate si vrfurile departate la un unghi maxim de 450 capul ca la pozitia stnd membrele superioare ca la pozitia stnd sau minile se sprijina pe coapse trunchiul se sprijina pe tuberozitatile ischiadice (regiunea fesiera) sprijinul se realizeaza partial si pe fetele posterioare ale coapselor

caracteristici: baza de sustinere mai mare pozitie fixatoare pentru coloana lombara si bazin centrul de greutate este situat mai jos, este o pozitie comoda, odihnitoare, care este mentinuta cu consum mininim de energie

pozitia" pe genunchi": descriere:

barbia orizontala, privirea anterior (nainte), umerii relaxati, trunchiul drept, membrele superioare relaxate pe lnga corp, minile n pozitie intermediara de pronosupinatie, degetele usor flectate, genunchii flectati sprijinul se realizeaza pe fata anterioara a gambelor si pe fata dorsala a picioarelor mentinute n extensie maxima

caracteristici: baza de sustinere mare centrul de greutate situat jos, mentinerea pozitiei este destul de dificila trunchiul inferior si bazinul pot fi mobilizate cu usurinta

pozitia decubit dorsal: descriere: cu membrele inferioare apropiate, extinse din sold si genunchi, picioarele cu vrfurile orientate n sus, membrele superioare pe lnga corp, palmele n pronatie sau pronosupinatie punctele de sprijin sunt reprezentate de: caracteristici: baza de sustinere mare centrul de greutate foarte aproape de suprafata de sprijin este pozitia cea mai odihnitoare, relaxanta corpul are cea mai mare stabilitate regiunea occipitala partea dorsala superioara a trunchiului regiunea fesiera calcie

mentinerea ei pe o perioada ndelungata induce efecte osteoporozante generale, deoarece ofera gravitatiei posibilitatea actiunii pe o suprafata ct mai ntinsa

pozitia atrnat: descriere: corpul este mentinut n rectitudine, membrele superioare abduse peste 900 din umeri, coatele extinse, minile prind bara fie n pronatie, fie n supinatie membrele inferioare apropiate, extinse din sold, genunchi si picioare, nu ating solul mentine coastele ridicate si trunchiul usor extins blocheaza respiratia n inspir si stnjeneste circulatia motiv pentru care este contraindicata bolnavilor pulmonari si cardiovasculari

caracteristici: centrul de greutate este situat sub suprafata de sprijin (n acest caz de sustinere) mentinerea pozitiei necesita un efort mare

Pozitii derivate - se obtin din pozitiile fundamentale prin modificarea: o derivate din pozitia stnd: modificarea bazei de sustinere: o stnd pe vrfuri bazei de sustinere (suprafetei de sprijin) pozitiei trunchiului si/sau a capului pozitiei membrelor superioare pozitiei membrelor inferioare combinatii partiale sau totale ale posibilitatilor anterioare, realiznd modificari complexe

o o o o

stnd pe calcie stnd pe marginea interna sau externa a piciorului stnd cu un picior n fata celuilalt stnd departat

modificarea pozitiei trunchiului si/sau a capului o o o o o stnd cu trunchiul nclinat anterior pna la 300, cu capul n extensie stnd cu trunchiul aplecat pna la 900 stnd cu trunchiul ndoit anterior peste 900 stnd cu trunchiul si capul n extensie stnd cu trunchiul nclinat sau rasucit stnga sau dreapta

modificarea pozitiei membrelor superioare: o o o o membrele superioare cu coatele extinse se mentin lateral (abductie din articulatia umarului) membrele superioare cu coatele extinse se mentin anterior (flexie din articulatia umarului) membrele superioare cu flexia antebratului pe brat si minile mentinute: pe umeri, la ceafa, pe vertex, membrele superioare cu coatele extinse se ncruciseaza anterior sau posterior

modificarea pozitiei membrelor inferioare - consta n modificarea suprafetei de sprijin modificari complexe o stnd pe vrfuri, genunchii n extensie, capul mentinut la verticala, minile pe solduri (la nivelul crestelor iliace), coatele flectate, bratele abduse, trunchiul nclinat dreapta sau stnga

derivate din pozitia asezat: modificarea suprafetei de sprijin:

o o o

asezat la marginea mesei de reeducare asezat pe o fesa (hemiasezat) asezat pe podea

modificarea pozitiei trunchiului si/sau a capului: o o o asezat pe scaun cu trunchiul si capul n extensie asezat pe scaun cu trunchiul aplecat peste coapse asezat pe scaun cu trunchiul aplecat ntre coapse

modificarea pozitiei membrelor superioare: o o o o membrele superioare cu coatele extinse se mentin lateral (abductie din articulatia umarului) membrele superioare cu coatele extinse se mentin anterior (flexie din articulatia umarului) membrele superioare cu flexia antebratului pe brat si minile mentinute: pe umeri, la ceafa, pe vertex, membrele superioare cu coatele extinse se ncruciseaza anterior sau posterior

modificarea pozitiei membrelor inferioare: o o o asezat pe podea cu coapsele si genunchii flectati asezat pe podea cu un genunchi flectat si celalalt extins asezat pe podea cu membrele inferioare departate

modificari complexe: o asezat pe podea cu sprijin posterior pe antebrate si anterior pe plante, membrele inferioare fiind flectate din articulatiile genunchilor si soldurilor, trunchiul si capul n extensie asezat pe podea cu sprijin posterior pe mini si anterior pe plante, membrele inferioare fiind flectate din articulatiile genunchilor si soldurilor, trunchiul si capul n extensie

asezat pe podea cu sprijin posterior pe mini si anterior pe plante, un membru inferior extins din genunchi iar celalalt flectat si sprijinit pe planta, trunchiul si capul n rectitudine

derivate din pozitia" pe genunchi": modificarea suprafetei de sprijin: o pe genunchi cu sprijin pe palme (coate sau antebrate), trunchiul la orizontala (sub sau deasupra ei), pozitie numita patrupedie. Se foloseste frecvent n recuperare pentru urmatoarele caracteristici: suprafata mare de sprijin centru de greutate n pozitie medie (stabilitate relativa) elibereaza coloana faciliteaza mobilizarea

modificarea pozitiei trunchiului si/sau a capului: o o pe genunchi cu trunchiul nclinat anterior, capul mentinut n rectitudine pe genunchi cu trunchiul si capul nclinate lateral dreapta sau stnga

modificarea pozitiei membrelor superioare: o o o membrele superioare cu coatele extinse se mentin lateral (abductie din articulatia umarului) membrele superioare cu coatele extinse se mentin anterior (flexie din articulatia umarului) membrele superioare cu flexia antebratului pe brat si minile mentinute: pe umeri, la ceafa, pe vertex,

modificarea pozitiei membrelor inferioare: o o pe genunchi cu membrele inferioare departate pe genunchi cu un genunchi anterior fata de celalalt

modificari complexe:

pe genunchi cu sprijin pe palme, cu trunchiul deasupra orizontalei, capul flectat, mna si genunchiul de aceeasi parte (homolateral) sau de partea opusa (hetero-sau contralateral) situate anterior pe genunchi cu sprijin pe coate, trunchiul sub orizontala, capul flectat pe un genunchi, sprijin pe palme, celalalt membru inferior extins din sold si genunchi, capul si trunchiul n extensie pe genunchi departat cu trunchiul n extensie pe genunchi n sprijin pe antebrate, gtul n extensie

o o o o o

derivate din pozitia decubit dorsal: modificarea suprafetei de sprijin: o decubit lateral - este o pozitie stabila pentru ca are baza mare de sustinere si centrul de greutate situat jos. Este folosita n reeducarea neuromotorie a marilor disabilitati pe care i pregateste pentru activitati uzuale (mbracat, miscari libere n pat) decubit ventral: are o baza mare de sustinere: menton sau partea laterala a fetei, fata anterioara a toracelui, coapselor, gambelor, fata dorsala a picioarelor centrul de greutate este aproape de suprafata de sprijin

modificarea pozitiei trunchiului: o o culcat rezemat cu trunchiul la diferite grade de extensie culcat rezemat cu trunchiul la diferite grade de flexie

modificarea pozitiei membrelor superioare: o o o decubit dorsal, membrele superioare cu coatele extinse, bratele departate de trunchi (abduse) decubit dorsal cu minile pe vertex, pe umeri, sub axile, pe sold decubit dorsal cu membrele superioare ncrucisate anterior

modificarea pozitiei membrelor inferioare:

decubit dorsal cu membrele inferioare departate (abduse) la diverse amplitudini

modificari complexe: o o o o decubit lateral cu genunchii flectati, trunchiul n rectitudine, capul flectat, sprijinit pe antebratul de partea decubitului, cotul fiind flectat decubit dorsal cu genunchii flectati, sprijin pe plante, membrele superioare cu minile la ceafa decubit lateral cu membrul inferior contralateral (heterolateral) n flexie, trunchiul n rectitudine, capul n extensie decubit ventral cu sprijin pe coate, trunchiul si capul n extensie se numeste "postura papusii" si este folosita n reeducarea neuromotorie pentru tonifierea muschilor extensori ai cefei, spatelui si soldului

derivate din pozitia atrnat: modificarea suprafetei de sprijin - consta n modificarea prizei o o sprijinul se realizeaza cu o mna orientata n pronatie sau n supinatie sau cu ambele mini, dar cu mentinerea coatelor n flexie se mai poate folosi sprijinul pe vrful picioarelor sau pe calcie (n pozitia atrnat cu spatele la scara fixa)

modificarea pozitiei trunchiului: o atrnat cu fata la scara fixa, minile n pronatie, trunchiul extins, nclinat sau rasucit stnga - dreapta

modificarea pozitiei membrelor superioare - reprezinta modificarea suprafetei de sprijin modificarea pozitiei membrelor inferioare: o o atrnat cu membrele inferioare departate (abduse), ncrucisate (adduse), flectate din sold si genunchi atrnat cu membrele inferioare extinse din genunchi si flectate la 90 0 din sold

modificari complexe:

o o

atrnat cu minile n supinatie, trunchiul flectat, capul n rectitudine, membrele inferioare adduse atrnat cu minile n pronatie, trunchiul si capul rasucite stngadreapta, membrele inferioare cu genunchii si soldurile flectate la 900 Structura exercitiului fizic terapeutic

Exercitiul fizic terapeutic are urmatoarea structura:


pozitia de start - reprezentata de o pozitie fundamentala sau derivata executia miscarii - prin contractia concentrica a agonistilor, excentrica a antagonistilor si statica a fixatorilor mentinerea pozitiei obtinute - prin contractie statica, izometrica revenirea n pozitie de start - prin inversarea agonistilor si antagonistilor

Pozitia de start: este importanta pentru ca asigura succesul n actul recuperator alegerea ei depinde de starea functionala a pacientului si de miscarile ce urmeaza sa fie efectuate pentru a facilita activitatea musculara o pozitie de start corecta trebuie sa fie stabila: suprafata bazei de sustinere a corpului sa fie ct mai mare perpendiculara din centrul de greutate sa se proiecteze ct mai n centrul suprafetei de sprijin distanta dintre centrul de greutate al corpului si suprafata de sustinere sa fie ct mai mica greutatea corpului sa fie suportata de un numar ct mai mare de articulatii

trebuie sa tina cont de tipul contractiei musculare: pentru contractiile izometrice se aleg pozitii care ncarca articulatia prin greutatea corpului sau care permit terapeutului compresiunea n ax a segmentelor pentru contractiile izotonice se folosesc pozitii care lasa articulatiile libere si care permit tractiuni usoare n ax ale segmentelor

exceptia de la conditia de stabilitate este n cazul exercitiilor de coordonare nuromusculara, situatie n care pozitia va fi aleasa n asa fel nct sa creeze

dificultati n mentinerea echilibrului, pentru ca prin dezechilibrari si reechilibrari succesive se va obtine n final coordonarea Executia miscarii este influentata de: numarul articulatiilor ce intra n schema de miscare modificarile de tonus muscular care sunt induse reflex de miscarea respectiva. n functie de scopul urmarit pot fi stimulate sau inhibate urmatoarele reflexe: miotatic de tendon reflexele statice posturale generale sau de echilibru

la sfrsitul unei miscari, corpul sau segmentele sale se afla n echilibru instabil, pe care grupele musculare ncearca sa-l restabileasca prin intrarea n functiune a musculaturii de fixare, care sustine segmentul n pozitia cea mai utila si confera forta miscarii

Mentinerea pozitiei obtinute - este realizata prin contractia statica, izometrica a grupelor musculare ce actioneaza mpotriva gravitatiei sau a unei rezistente ce se opune miscarii contractia izometrica se efectueaza la diferite nivele de lungime ale muschilor si anume zona scurta, medie sau lunga: pentru muschii tonici, posturali, antigravitationali - care se contracta lent - se prefera pozitionarea n mod normal n zona medie sau scurta pentru muschii fazici, flexori - care se contracta rapid si obosesc greu - se prefera pozitionarea n zona lunga spre medie, pentru ca influentele reflexului miotatic la acest nivel faciliteaza contractia

cnd forta musculara este scazuta rezistenta se aplica n zona scurta pentru ca reflexul de ntindere este facilitat la acest nivel aplicarea rezistentei cnd muschiul se gaseste n zona lunga va scadea si mai mult forta musculara, reflexul de ntindere fiind inhibat

Revenirea n pozitia de start - se realizeaza prin: contractia excentrica a agonistilor contractia concentrica a antagonistilor contractia statica a fixatorilor

Dupa scoala de kinetoterapie din Boston exercitiului fizic are trei parti care constituie un sistem unitar notat ATE unde prima parte se denumeste "activitate" ("activities"), a-II-a parte "tehnica" ("techniques") si a-III-a parte "elemente" ("elements"). Folosind acest sistem ATE exercitiile fizice terapeutice pot fi descrise astfel: Exemple: 1. A - asezat, extensia genunchiului T - contractie concentrica (eventual excentrica) E - rezistenta gravitatiei + presiune minii kinetoterapeutului (pentru tonifierea cvadricepsului) 2. A - stnd (ortostatism), abductia umarului T - contractie concentrica E - rotatia externa a bratului (pentru mobilizarea umarului) 3. A - decubit lateral, flexia soldului homolateral T - contractie concentrica E - placa talcata, gravitatia exclusa (pentru tonifierea muschiului psoasiliac la forta 2) Exercitiul fizic urmareste fie cresterea fortei musculare, fie mobilizarea articulara, fie coordonarea neuromotorie sau abilitatea. Modalitati de aplicare a exercitiilor fizice

Exercitii n grup sau terapia n grup: se folosesc n cazul pacientilor cu acelasi tip de afectiuni: avantaje: de natura pragmatica - posibilitatea tratarii unui numar mai mare de pacienti ntr-o unitate de timp cu simptomatologie asemanatoare vrste apropiate acelasi sex n aceeasi faza evolutiva a bolii

de natura psihica - motivatia si emulatia de grup pentru nvatarea unui program de exercitii, vor scadea durata tratamentului de recuperare, factorul social devine un factor de ordin terapeutic

dezavantaj: capacitatea redusa a terapeutului de corectare individuala a pacientilor

Exercitii individuale se recomanda n situatiile n care se impune supravegherea unui singur pacient cnd executia atinge parametrii impusi pacientul va fi constientizat asupra necesitatii repetarii exercitiilor si n afara programului de la sala n functie de informatiile subiective si de reactivitatea psihica a pacientului programul de recuperare se va reconsidera zilnic sau la intervale scurte de timp