Sunteți pe pagina 1din 3

Repere si aprecieri critice Arghezi

- Darie Voronca: Tudor Arghezi, fierar al cuvntului (1925) "... ntre dintii lui, cuvntul se sfarma precum smburii tari. Cuart, fraza loveste peretii creierului. Sub lovitura de ciocan a lui Arghezi, bolti vuiesc, vorbe se trezesc serpi, suieratul lor l simti n maduva >[...] Fraza Arghezi", n poem sau n proza, tsneste viril, rasturnnd sertarele creierului." - Pompiliu Constantinescu: Tudor Arghezi: Flori de mucigai (1936). "Temperamentul sau poetic e construit pe contrast: nota grava, severa si mbina reflexele de plumb cu nota gratioasa, de o linie supla si simpla n puritatea ei; o ciudata mbinare de virilitate si gratie feminina, de dur si melodios fuzioneaza ntr-o singura tonalitate." - Eugen Lovinescu: "Istoria literaturii romne contemporane" (1937), Capitolul: Sinteza poeziei moderniste si traditionale: Tudor Arghezi "S-a spus ca Tudor Arghezi aduce o limba noua; n realitate, limba lui este limba obisnuita, devenita nsa o noua limba poetica prin putinta scriitorului de a da o functie poetica unor cuvinte considerate pna la dnsul ca nepoetice. Meritul nu e de a o fi ndraznit, ci de a o fi realizat, prin prezenta unei temperaturi suficiente pentru o conversiune de valori." - George Calinescu: "Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent" (1941) capitolul Modernistii "Florile de mucigai sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii dedat cu mirodeniile. Cititorul necultivat n sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare, desi raritatea si savoarea sunt nsusirile lor ca si ale operei lui Rabelais. Punctul de plecare l formeaza observarea limbajului cu un puternic miros, argotic, al puscariasilor [...] Cea mai inocenta observare pe care poate s-o faca un cititor este ca nu percepe unda lirica, simtindu-se, dimpotriva, strnit la rs. Prin amestecul seriozitatii cu bufoneria intram ntr-o specie de poezie pe care noi o avem de mult." - Serban Cioculescu: 1. Introducere n poezia lui Tudor Arghezi (1925) "Alchimia verbala argheziana nu este asadar numai un cliseu mprumutat din lexicul criticii simboliste contemporane, spre a acoperi un raport verbal nvechit, o realitate literara curenta; ca nici un alt poet simbolist

continental, Arghezi se distinge, n procedeele lui, prin necontenita materializare a obiectelor lirice din domeniul inefabilului." 2. Aspecte literare contemporane: Tudor Arghezi, Hore (1972) "Arghezi stapneste, ca nimeni altul n lirica noastra, secretul mprospatarii. In zadar s-ar cauta n poezia sa semnul istovirii, arta argheziana nu cunoaste repetitia si seria [...] Expresia lui Tudor Arghezi e, asadar, echivalentul simtirii sale, careia i urmareste, cu luciditate, cu fidelitate, reliefurile si accidentele. In ura sau iubire, n invectiva sau nchinare, n slutire sau transfigurare, n abjectie sau suavitate, verbul arghezian e echivalentul starii sufletesti care l-a strnit,". - Tudor Vianu: 1. Eminescu si Arghezi (1960) "Impresia generala lasata de lirica lui Arghezi este aceea a unei mari tensiuni interne, a unui dramatism esential, niciodata exprimate n formele si cu accentele aceleiasi intensitati, n tot trecutul poeziei noastre, si n care se exprima vocatia revolutionara a unei noi epoci [...]". 2. Tudor Arghezi n "Scriitori romni din secolul XX" (1979) "Cntare omului, al doilea poem ciclic al lui Arghezi, este lauda fiecarei ntreceri de sine a fiintei omenesti, a aflarii graiului, a ridicarii pe verticala, a descoperirii cerului si nemarginirii, a gasirii focului si a uneltelor, a navigatiei pe mari, a artei faurita de cele cinci degete ale minii omenesti, a aflarii dreptului omului, lamurite n luptele popoarelor mpotriva asupritorilor lor, a marilor inventii ale omului modern pna la descifrarea tainei atomului. Niciodata, ca n "Cntare omului", tema prometeica, a omului fauritor al destinului sau [...] n-a aflat o dezvoltare mai bogata prin varietatea episoadelor ei, mai originala n expresie." - Constantin Ciopraga: "Personalitatea literaturii romne. Tudor Arghezi: modernitate si suport popular" (1973) "Luciditatea si lirismul sunt la Arghezi nu numai elemente compensatorii, stimulndu-se pe undeva reciproc, ci coordonatele personalitatii nsesi. Suntem n prezenta unui creator de natura faustica, proteic. Dintr-o perspectiva iau fiinta psalmii, ntrebarile, revolta existentiala, din alta, ca reactie antiintelectuala, poezia materiei, interesul pentru formele primare, concilierea cu frumosul simplu de lnga pamnt." - Ov. Crohmalniceanu: "Miracolul arghezian, n Literatura romna ntre cele doua razboaie mondiale" (1974) "ntlnim o poezie a refuzului ducerii dragostei pna la mplinirea ei fireasca, pentru ca nu cumva satisfactia carnii sa linisteasca, macar o clipa,

foamea de absolut a anahoretului. O putere drza de renuntare nfrneaza mereu simturile, dominndu-le si facnd din eros un stimul spiritual. Femeia este nsasi ntruparea tentatiilor pamntesti care trebuie biruite." - N. Balota: Tudor Arghezi n "Arte poetice ale secolului XX" (1976) "Pentru Arghezi, transfigurarea estetica este o continuare si o mplinire. Dar pe lnga acest proces si conjugat cu el, remarcam altul, esential n aceasta poetica: revelarea. Prin transparenta mizeriei umane, a reziduurilor suferintei acumulate, ca si a raului multiplicat, se reveleaza un har; prin transfigurarea sensibilului se reveleaza spiritualul." - Eugen Simion: "Scriitori romni de azi" (1976) "Volumul se deschide cu o arta poetica, una din multele confesiuni prin care Arghezi arata poezia ca "o copilarie, "un zbeng" pe pietre, pe stele, pe, urcioare, case, copaci, o joaca - altfel spus - cu elementele. Este chipul obisnuit la Arghezi de a pune actul poetic n rndul mestesugurilor simple si sanatoase, alungnd orice snobism intelectual" (Opinia critica se refera la volumul "Una suta una poeme"). - Ioan Negoitescu: Tudor Arghezi n "Istoria literaturii romne" (1991) "Aparitia, n 1927, a culegerii de "Cuvinte potrivite" de Tudor Arghezi este cel mai mare eveniment pe tarmul lirismului romnesc de la publicarea volumului de "Poezii" de Eminescu, n 1883 [...] Programatic, "Testamentul" ce initiaza "Cuvintele potrivite", explica lunga gestatie a lirismului arghezian, prin faptul ca el reprezinta bilantul sufletesc al veacurilor de civilizatie autohtona, implicand truda creatoare a celor multi cu care se declara solidar [...]".