Sunteți pe pagina 1din 24

Tipurile de dominalie

Tipologia dominaliei este tratat6, intr-o manier[ extensivd,

in

capitolul

al treilea, iar

comentariile aduse fiecdrui tip de dominalie ocup[ partea a treia din "Wirtschaft und Gesellschaft",
respectiv capitolele

Vltl

qi

IX.
a

Efortul lui Weber, de construclie

tipurilor de domina\ie, a exercitat o influen!5 considerabild

in

gindirea filosoficd, politicd qi sociologicd din secolul al XX-lea, astfel cd unele concepte,

referitoare la birocrafie, dominalie harismatic6, harismd, patrimonialism, gerontocralie, sultanism, sunt

incdutilizate pentru a descrie structuri de putere qi dominafie din societSlile contemporane.

Ordinea prezentlrii acestor tipuri vizeazS, mai int6i dominalia legal-rafionald, considerat[ a fi
caracteristicd pentru societatea contemporand, dar qi pentru cd tratatea dominafiei legal-ralionale

inaintea celei tradilionale gi

a celei

harismatice reliefeazd, cu

putere mai mare, diferenfele

determinate de ralionalizarca qi schimbarea culturald profundd reaminteqte,

in viala societdlii moderne. Weber la inceputul capitolului, definilia cu care opereazd in studiul formelor de dominafie,

definilie prezentatd deja

in "Soziologische grundbegriffe", gi anume,

posibilitatea de a determina

supunerea din partea unor indivizi gi grupuri,

in utma formul[rii qi exprim[rii unei comenzi. Motivele

supunerii, cum s-a ardtat deja, sunt multiple, pot varia de la un cazla altul, pe o intindere mare de

situa{ii, de la simpla obignuin!d,pdnd la cel mai ralional calcul al avantajului. Criteriul unei adevdrate

dominalii este existenfa unui minim de supunere voluntard, gi in consecinJ6, un interes interior

sau

exterior spre supunere. Toate tipurile de dominalie, mai ales acelea exercitate asupra unui mare numdr
de indivizi impun (normalerweise nicht:absolut immer) o conducere administrativS, "un stat-major" de

indivizi, un Verwaltungsstab, care are rolul de a asigura exercitarea unor acliuni specifice in vederea
rcalizdrii comenzii, Befehl. Supunerea indivizilor fa![ de delindtorul puterii poate avea la bazd, fie o
cutum6, fie motive pur afective, fie interese materiale sau ideale (ra{ionale in raport cu o valoare). Natura acestor interese conduce la determinarea esenlei tipului de domina{ie. Credinla in legitimitate
este necesard, pentru

c[ numai tradifia,

sau numai interesul

in raport cu un scop sau cu o valoare,

sau

un motiv afectiv, nu ajung sE fundamenteze, in mod durabil, sigur, dominalia. Studiul concret al
procesului de domina{ie in diferite contexte istorice,

ii

permite lui Weber s5 formuleze ideea potrivit

cdreia, toate dominaliile caut[ sd trezeascd gi sd intre{ind credinla

in legitimitatea lor.

in funclie de genul de legitimitate

la care se raporteazd, de tipul de supunere gi de existenla

unui Verwaltungsstab destinat garantdrii dominaliei qi exercit[rii acesteia, dominaliile diferS, qi cu


aceasta, gi acliunea 1or. Weber elaboreazd trei

tipuri

de dominalie (drei reine Typen), valabilitatea

fiec6ruia dintre ele bazdndu-se pe:

,4

l. caracteristici ralionale

care provin din credinfa

in legalitatea unor reglementdri,

a unor reguli

normative qi a dreptului de a comanda, drept ce aparline celor care au ajuns la putere prin asemenea mijloace. in aceastl situafie, ne afldm in fala unei dominalii legal-ralionale, legale Herrschaft.

igi au originea in credinfa in sanctitatea unor tradi]ii imemoriale, caracteristici care conferi legitimitate celor care conduc prin asemenea mijloace,

2.

caracteristici tradilionale, care

elemente definitorii pentru dominalia tradifional5 - traditionale Herrschaft.

3. caracteristici harismatice care igi au sursa in devo{iuneafafd de caracterul exemplar al unei


persoane gi care dau nota definitorie pentru tipul harismatic de dominafie. Persoana harismaticd induce modele normative pentru realitatea social6, prin revelafie sau prin difuzarea acestora, a cdror
agent este chiar liderul harismatic. ataqamentul 9i acceptarea regulilor ce

in cazul domina{iei legal-ralionale, supunerea vine din


desemneazd o ordine impersonald.

intr-o dominalie tradi{ional5, obedienla se adreseazd persoanei qefului care ocupd o pozilie ierarhicd sanclionat[ tradilional, in timp ce in domina{ia harismaticd, supunerea se taporteazd la liderul calificat harismatic, in virtutea unei increderi in persoana acestuia, a revelaliei sale, sau
calitdlilor exemplare pentru care, ceilalli indivizi
a

il

urmeazd.

Weber consideri cd aceastd clasificare poate

fi

apreciatd ca folosoitoare numai prin prisma

rezultatelor ob(inute prin analizele sistematice promovate. Conceptul de harismd este preluat de el, din

terminologia creqtinismului timpuriu, datorati

lui Rudolph Sohm, in "Kirchenrecht". El a utllizat

harisma pentru apreciza mai bine conceptul de hierocrafie. Faptul cd nici unul din aceste tipuri nu

poate

fi

gdsit

in

cazurile istorice concrete, nu reprezintd

obiecfie validl

la

valoarea lor

epistemologicd. Formele empirice de dominalie nu sunt niqte "cdrfi deschise", iar analiza in termeni de

tipuri sociologice prezintd avantaje ce nu trebuie minimalizate. Numai o


sau se apropie de

asemenea analizd, va

fi

capabila sd determine, in cazuri concrete, spre exemplu, care din tipurile de dominalie se conformeazd

tipuri cum ar fi "harisma", "harisma ereditard", "harisma postului", "patriarhalism",

"birocralie". Astfel proceddnd, se va reuqi evitarea conceptelor ambigue. Pentru


neinlelegeri, Weber precizeazd cd legitimitatea unui sistem al domina{iei, poate

a evita unele

fi

analizatd sociologic,

numai in mdsura in care existi o probabilitate relevantd a relaliei dintre atitudinile specifice cAmpului domina{iei gi aparilia unor comportamente corespunzdtoare. Nu orice caz de supune fald de persoanele

care se

afl[ in pozilii de putere poate intra in

categoria dominafiei, intrucdt, loialitatea poate fi

simulatd, in mod ipocrit, de indivizi sau de grupuri umane, datoritd unor motive oportuniste sau unor interese de ordin material sau ideal. Mai mult, Weber aftmd cd oamenii pot sd se supund datoritd

"sl6biciunii" individuale (aus individueller Schwache) sau neputintei de a se ajuta (Hilflosigkeit).


Supunerea mai poate sd provind gi

din "acordul afectiv" fatl de cel sau cei care formuleazd

,,*

comand6. Toate aceste elemente nu pot

s[ infirme totugi

semnificafia general[ a legdturii dintre

legitimitate qi tipurile de dominafie'

Domina{ia tradifionalI

Un sistem de dominalie poate fi considerat ca tradilional cu condilia ca legitimitatea pe care o reclami sd plece de la credinla in caracterul "sfdnt" al unei comenzi - auf Grund der Heiligkeit
altuberkommener - qi de la exercitarea unei puteri, a$a cum aceasta s-arealizat in trecut. Persoanele

care exercit[ puterea sunt desemnate conform regulilor tradilionale transmise. Termenul de "dominalie tradilionald" este considerat de Parsons ca fiind ales intr-un mod nu prea fericit, intrucAt
"tradifionalismul este numai unul din complexul de combinalii de criterii pe care Weber le atribuie acestui tip"14. Grupul ce exerciti dominafia se structureazd prin relalii de loialitate personald, cultivate printr-un proces comun de educalie (Erziehung), iar persoana care comandd nu este un

"superior" ci un qef (personlicher Herr). "Staff'-ul sdu administrativ nu constd din funclionari ci din "servitori personali", relalia dintre gef qi conducerea administrativi fiind reprezentatd de loialitatea
personal6 faf6 de gef. Obedienfa nu provine din valoarea pe care individul o conferd regulilor stabilite,

ci persoanei care ocup6 pozilia dominantd, fie prin tradilie, fie cI a fost ales in aceast[ pozi{ie pe o bazdtradifionald, comenzile sale fiind legitime dintr-o dubl6 perspectivd: in primul r6nd,
Satzungen,

in termeni de tradilie,

care ea insdgi determind confinutul comenzii, obiectivele 9i sfera

in care se
caz,

exercit6 autoritatea celui care emite comanda; in al doilea r6nd, existd un spafiu al acliunii gefului, nereglementat de tradilie, spaliu ce priveqte decizia personalS, liberd

a acestuia. in primul

depdgirea limitelor tradilionale insemn[ a periclita statutul sdu de conduc[tor atribuit prin tradilie. in

al doilea caz, tradilia. prin ea ins6qi, las6 o parte din confinutul sdu deschis pentru un "personalism" al

gefului

in

interpretarea tradifiilor, tradilii transmise oral,

fird un confinut bine reglementat,

fErd o

precizare clard a puterilor acordate gefului. Existd astfel, o sferd dubla a specificului conducerii, in domina{ia tradifionald: una a acliunii ancorate in specificul tradiliei, gi o alta liberd de reguli specifice.

in

aceasta a doua sfer6, geful este

"liber"

sd acorde "grafia" pebaza unei

motivalii strict personale in

care se iau in calcul simpatiile gi antipatiile, pldcerile sau nepl[cerile, sau reaclia gefului la daruri. Cu

timpul, darurile devin o surs5 regulatd de venituri. in mdsura in care acliunea qefului se
principiilor de bun sim! etic, de dreptate gi de utilitate,
se poate

supune

afirma, ca specific pentru acest tip de

dominafie, cd principiile menlionate sunt principii de ordin substantival, qi nu formal, ca in dominalia legal-rafional6. Exercitarea conducerii de cdtre gef qi corpul s[u administrativ se orienteazd, in sensul

indicat de permisivitatea valorilor tradifionale, in vederea oblinerii supunerii, lin6nd totuqi cont de condiliile care ar putea determina aparitria unei rezistenle sau opozilii din partea celor supuqi. Atunci -;t

A J

cdnd se manifestd

ea se indreaptd impotriva pesoanel conduc[torului sau a unuia din membrii administraliei sale qi nu impotriva sistemului ca atare.
asemenea opozilie sau rezisten!6,

Aceasta este numitd de Weber sub titulatura de "revolulie tradilionali". Aceasta, pentru cd este imposibil, in acest tip de dominalie, sd se poatd stabili regulile gi comportamentele legate de un post
de conducere, prin legislatie ("Recht oder Verwaltungsprinzipien durch Satzung absichtsvoll neu zu "schaffen", ist bei reinem Typus der traditionalen Herrschaft unmoglich" l5).

Mijloacele de orientare in luarea deciziilor sunt oferite de "documentele traditiei, precedente


prejudecd{i".

gi

Un gef tradifional igi poate exercita dominalia singur, dar cel mai adesea, qi intr-o etapi

de

dezvoltare sociald mai complexd, cu ajutorul unui Verwaltungsstab, format din doui surse, prin
recrutare "patrimonial6" gi "extrapatrimonial5". Atunci cdnd conducerea administrativd se compune

din persoane legate de qef prin relafii de loialitate personald ne afldm in fafa unui tip de recrutare

patrimoniald. Asemenea persoane, "patrimonial rekrutiert"


(Sippenangehorigen), sclavi, persoane care fac parte

pot fi membri de

familie

din personalul casei (Hausbeamte), clienti,

coloni, persoane eliberate (Freigelassenen).

doua sursd a Verwaltungsstab-ului este cea "extra-

patrimoniald", ce cuprinde oameni care se afl6


(Vertrauensbeziehungen), numifi, adesea,

in relalie de loialitate, incredere personald

gi "favorifi" (Gunstlinge aller Art ), persoane recrutate printr-un jurdmdnt de credinfE, de fidelitate, acegtia fiind vasalii, ce constituie un Treubund, qi pe
l6ngd acegtia, persoane care, din dorinfa lor, au intrat intr-o relalie de loialitate personald, ca funcfionari, "eintretende Beamte". in instituliile tradifionale, in acest tip de domina{ie, era important
ca,

in funcliile inalte,

sd

fie numili oameni din familia conduc6toare.

in

administraliile patrimoniale devenise un fapt normal ca sclavii sau oamenii eliberali

(Freigelassene) sd ajungd pltndla cele mai inalte functii. Studiile istorice ale lui Weber au scos in

evidenli faptul cd in China qi Egipt principalul rezervor de recrutare pentru administrafie era clientela
regelui. Analiza tipurilor de oameni politici din "Politik als beruf' aratd, categoriile sociale ce furnizau
majoritatea personalului, nu numai pentru administra{ie dar gi pentru misiuni politice mai complicate

aflate in serviciul monarhilor. Regimul "favori1ilor" era caracteristic oricdrui sistem patrimonial gi,
adesea,

a reprezentat revolu{ia "tradilionald". Statele patrimoniale au demonstrat o

aptitudine

deosebitdpentru organizare administrativd, cu un corp de funclionari de origine "extra-patrimonial[",

funclionari care, inilial, erau doar insolitori sau servitori ai qefului, personliche Diener des Herrn.
Aceste elemente conduc la aparilia unei birocralii, patrimoniale, care nu prezentau trdsdturi specifice

birocrafiei de tip ralional-legal; astfel, lipsea o sferS bine definitd a competenfei ca subiect al regulilor

obiective, (die feste Kompetenz nach sachlicher Regel),

o ordonare ra{ionald a relafiilor de

inferioritate gi de superioritate (die feste rationale Hierarchie), nu se practica un sistem regulat de


I

aprobare gi promovarepebaza unui contract liber (die geregelte Anstellung durch freie Kontrakt und

das geregelte Aufrucken), pregdtirea tehnicd din perspectiva unei cerinle normale (Fachgeschultheit als Norm) qi, evident pentru o societate traditionald, lipseau salariile fixe, in cazul tipic al pldlii in

bani. Func(ionarul patrimonial trebuia sd indeplineasc[,

in locul unei sfere bine definite

de

competente, o serie de sarcini gi imputerniciri stabilite dupd placul momentan al gefului. Funclionarul

care a indeplinit sarcini extrem de diverse ac[ioneazd in numele gefului, ceea ce inseamnd cd la dispozilia sa se afld surse de venit care vor constituimiza unor influenfe gi a unei competifii acerbe.

intr-o prim6 etapd, competifia pentru avantaje qi interesele concurenliale stabilesc sferele funclionale
ale activitSlii funclionarilor sau chiar organele administrative incipiente. Primii funtionari cu funclii permanente erau funcfionarii de casd

ai gefului, Hausbeamte des Herrn. Specializarea relativd in

interiorul administrdrii casei "stdpdnului"

ii recomandad pe acegtia pentru funclii in afara acestei

administrafii "private", mai ales cd domeniile de activitate externd administrativl "publicd" (degi
termenul este mult prea pretenfios) prezintl analogie cu administrarea "privatd" a casei stlpdnului. Pe l6ngd func{ionarii "de cas6" au existat doar persoane care au avut activitdfi ad-hoc, fErd caracter de

continuitate, ceea ce explicS,

o datd in plus, lipsa sferelor bine definite de competenle,

rafional-

stabilite, dar gi procesul indelungat de definire a funcfiilor in termeni de competilie gi compromis, de-a

lungul evului mediu. Problema referitoare la cine ia hotdrArea, care dintre flunclionari sau chiar geful,
eratratatd, intr-un regim tradifional, in doud maniere:
- pe baza unor precedente sau a unor norme specifice

- dar in intregime pebaza deciziilor arbitrare ale gefului, pentru cI ori de cdte ori intervenea personal,
decizia lui era acceptatd de ceilalli.

Explicarea acestei situatii este exemplificatd de Weber prin legea germanicd in care, separat de

principiul precedentelor, exista un principiu potrivit cdruia jurisdiclia oriclrui tribunal era suspendatd

in

prezenla gefului, ceea din provine din puterea arbitrard a gefului politic. Chiar "promovarea"
se

funclionarului patrimonial, atunci c6nd un Verwaltungsstab era organizat pe baze prebendale,


datora grafiei arbitrare a gefului - nach Willkur und Gnade des Herrn.

in locul unei pregdtiri tehnice

ralionale gdsim funcfionari patrimoniali care indeplinesc singura condilie posibilS, aceea de a scrie gi de a citi. in eseul sdu despre China, Weber aratd locul determinant jucat de "literafi" in dezvoltarea

intregii culturi a societd{ii chineze, in crearea unui mod de viaf6 al persoanelor cu educafie literar[. Aparilia grupului autonom de "literati" a determinat, printre altele, eliminarea recrutdrii func{ionarilor

din surse intra-patrimoniale, limitdnd astfel puterea gefului prin aceea cd el devenea dependent
grupul social bine definit al "literalilor".

de

tn ciuda faptului cE studiile comparative ale lui Weber asupra marilor civiliza[ii non-europene, ale Indiei, Chinei gi Islamului erau centrate pe problematica evoluliei capitalismului modern, mulli

--J

cerceEtori au g6sit idei valoroase, mai ales, in relalia dintre intelectuali qi stat. O relalie fructuoasd a
apdrut intre stat qi literafi

in serviciul

acestei

institulii din timpul dinastiei Han, relalie ce a durat,

cu

unele discontinuit6ti, pdnd la inceputul acestui secol. [n "Konfuzianismus und Taoismus", capitolul al

V-lea, Weber trateazd specificul grupului social "Literafi". Timp de doudsprezece secole, ierahia
sociald in China a fost determinatl mai mult de pregdtirea pentru un post decdt de bog[!ie, iar aceastd

pregitire, la rdndul ei, era determinat[ de educa]ie, in special marcatd de examinlri. "Literalii au fost

purtltorii progresului spre o administratie ra[ional6", declard Weber in "Gesammemelte Aufsatze zur
Religionssoziologie". Tot aici, Weber cautd sd traseze deosebirile dintre profelii evrei, intersati in politica extern6, gi literalii chinezi, orientali spre probleme ale administrdrii interne, chiar dacd aceste

probleme implicau

putere politica absolutd. "Aceastd orientare constantd spre probleme ale

administrdrii "corecte" a statului a determinat un rafionalism avansat, practic qi politic, in stratul


intelectual al perioadei feudale" - declar[ Weber in "Literatenstand". Ca posesori ai unor cunogtinle

bogate, literalii erau,

in

contrast cu tradilionalismul strict, inovatori politici curajogi. Aderenfi ai

organizdrii birocratice a statului, ca o institulie politicd fundamentald, literalii se aflau in opozilie cu reprezentanfii ordinii feudale, ordine interpretatd in sensul ldrdmifdrii politice.

Cercetdri actuale apreciazd efortul

lui

Weber gi confirmd,

in multe privinle,

concluziile

acestuia. Astfel, Tung-tsu Ch'u, folosind sursele din perioada dinastiei Chou gi Han, cauti sd analizeze

anumite teorii ale stratificdrii sociale, cu influenfe semnificative asupra vie{ii politice chinezegti. in
perioada Han, posturile oficiale nu erau ereditare ci ocupate prin merit, care, la rdndul

lui,

se baza pe

gcolile imperiale sau pe cele regionale. Sistemul de examinare periodicd era deschis tuturor,
constituind un canal formal de mobilitate social6. Funclionarii erau protejati impotriva acfiunilor
penale ilegale, neputAnd

fi

arestafi decdt cu aprobarea implratului, erau scutili de plata unor impozite,

in general se bucurau de un statut privilegiatl6. Robert M. Marsh in, "Formal Organization and Promotion in Chinese Society", constat[ cd cercetirile sociologice relativ recente asupra organizirii formale s-au concentrat asupra realit[1ilor din
societdfile vestice, cu o inaltd dezvoltare industriald, fapt ce a condus la neglijarea teoriei weberiene asupra birocrafiei, mai precis a aceleia care se ocupd cu formele prebirocratice de administrare.

intruc6t Weber nu putea sd explice impactul unor variabile extrabirocratice asupra promov[rii in birocralia chinezd,, datoritd imposibilitdtii accesului la datele empirice necesare, el a l6sat problema
nerezolvatd, dar analiza normelor formale referitoare Ia promovdri gi la personal in timpul dinastiei

Ch'ing (1644-1912) confirmd ipotezele weberiene ce iau

in

considerare aspectele mai degrabd

birocratice, dec6t pe cele nebirocratice. La promovare se linea cont de vdrstd qi de recomand[rile superiorilor de la Comitetul Serviciului Civil. Promovdrile se structurau pe o scald ierarhicd cu noui

pozilii,pozilia a noua fiind cea inferioar[. Fiecare pozi{ie eradivizatd in dou[ grade, a qi b. Trecerea

de la pozifia 4b, spre exemplu, la 5a depindea de vdrst6, de deplindtatea sdn6t6lii, de comportamentul personal (shou), dibdcie (ts'ai) gi realizdri in postul anterior (cheng). Totugi existd o influenfd, dar nu determinantd, asupra promovdrii din partea unor factori extrabirocratici, cum ar

posturi, dar numai cele inferioare, importanla

fi cumpdrarea unor familiei celui care dorea sd intre in administra\ie,

sistemul de recrutare (unele posturi implic6nd privilegii speciale qi ganse mult mai mari in ocuparea

posturilor superioare) I 7.

V. Subramaniam in "The Status and Function of Intellectuals in State and Society in India

and

China: some critical Comparisons", consider[ cd Weber a procedat corect atunci cAnd a analizat rolul

intelectualilor in China gi India in scopul identificirii cauzelor lipsei de dezvoltare capitalistd in Asia.

Elil citeazd pe Balasz care caracteizeazd" China ca "o societate permanent

birocraticS" qi accentueazd

rolul confucianismului in asigurarea unui anumit statut intelectualilor in Chinal8. Diferenla dintre
rolul intelectualilor in India fafd de cel din China provine, in principal, din contextul evoluliei statale. lndia rlmdne fragmentat[ in ciuda integrdrii cultural-religioase, pe cdnd China, deqi are perioade
de

dezintegrare imperiald, unitatea statald a unui teritoriu imens caracterizeazd o mare parte din istoria
chinezd. Pregdtirea pentru activitatea administrativd gi dezvoltarea cultural[ vor conta foarte mult in

criteriile de eligibilitate pentru funcfiile in aparatul de stat qi vor avea o influen{d considerabild asupra

infloririi intregii culturi.


Dominatia traditionald reprezintd,

in acelaqi timp, gi un tip specific de venituri

pentru

Verwaltungsstab; "funclionarii" qi favorilii nu au la dispozilie venituri regulate, majoritatea lor fiind

intrelinufi de gospoddria gefului, in ceea ce priveqte masa gi echiparea lor.

Gerontocra{ie, patriarhalism gi patrimonialism

Tipurile cele mai vechi de dominafie tradilionald sunt cele


"Gerontocrafia" caracterizeazd acele situafii

in

care nu existd un aparat

administrativ la dispozilia gefului, ele fiind ilustrate de gerontocra{ie qi patriarhalism.

in care controlul unui grup se afl[ in

posesia

persoanelor in v6rst6, intruc6t ele sunt cele mai bune cunoscdtoare gi interprete ale tradifiei sacre a

grupului respectiv. Patriarhalismul este o ilustrare a unui grup structurat economic ai familial, in care

un anumit individ, desemnat in aceastd funcfie printr-o normd tradifionald de succesiune, validat[ de-a lungul existenlei grupului sau comunit6lii. Puterea
autoritatea este exercitat[ de "gerontocratului" sau "patriarhului" are un conlinut determinat, printre altele, gi de concep{ia pe care o

au despre aceasta cei supugi, degi exercitarea puterii este o activitate privatd a persoanei
persoanelor implicate. Puterea gerontocraticd qi patriarhal5 trebuie sd se exercite

sau

in numele gi in

interesul grupului, ceea ce semnificd faptul c[ ea nu poate fi insuqitd in mod liber, ca reniltat al unui
t

act voluntar. Conducdtorul caracteristic pentru asemenea dominatie este, intr-o mare mdsurS,
dependent de dorinla membrilor grupului, neav6nd la dispozilie "o magind" pentru a o intdri, adicd un

Verwaltungsstab.

in

Introducerea de

la "Die Wirtschaftsethik der Weltreligionen"

referitoare la

psihologia socialS a religiilor lumii, Max Weber definegte astfel tradilionalismul: "... el se referd la un
set de atitudini psihice pentru munca de

zi cu zi qi la credin(a in rutina cotidiand ca norm[ inviolabila

de comportare". Dominalia care se fondeazd pe aceastd bazd, adicd pe respectul a ceea ce a existat dintotdeauna, se va numi dominafie traditional[, iar patriarhalismul este interpretat de autorul german

ca "de departe cel mai important tip de dominalie a c6rui legitimitate se bazeazd pe tradilie.
Patriarhalismul inseamnd autoritatea tatdlui,

a solului, a conduc[torului bdtrdn al casei; domnia stdp6nului gi patronului asupra sclavilor, gerbilor gi oamenilor eliberali; a stlp6nului asupra
servitorilor casnici gi angajalilor casei; a prinlului asupra angajafilor casei qi curlii, asupra nobililor-

funcfionari, clienlilor gi vasalilor; a stdpdnului patrimonial qi a prinlului suveran (Landesvater) asupra

supugilor"l9. Aceeagi sursd weberiand ne aratd ce anume este caracteristic pentru dominalia
patriarhalS gi patrimonialS, adicd "sistemul normelor inviolabile considerat ca sacru, astfel inc6t o

atingere adusd acestora are consecinle grave, magice sau religioase"20. Toate acestea la un loc,

conduc la un spafiu al arbitrariului,

al gra{iei

stdpdnului care,

in principiu, hotdr[qte totul

din

perspectiva relafiilor personale, sens in care se afirmd cd dominalia tradi{ionald s-ar caracteriza prin

irafionalism. Faptul c[ in dominalia patriarhald nu existd un aparat administrativ, el trebuie privit in


legdturd cu calitatea celor care se supun gefului. intr-o prim6 etapd, st6p6nul iqi indeplinegte atribu{iile

intr-un mod specific, {in6nd cont de opiniamembrilor grupului. Weber aratd,cd cei supugi autoritAlii qefului, in aceastl instan{d a domina{iei, adici in patriarhalism, se supun ?n calitate de membri ai grupului, potrivit tradiliei, "genossen kraft tradition", "nicht untertaner", gi nici "mitglieder kraft
Satzung", deci nu supuqi in virtutea unor reglementdri. Textul german ne spune foarte clar: "Der Herr

ist daher von dem Gehorchen wollen der Genossen noch weitgehend abhangig, da er leinen "stab" hat"2l,

O datd cu aparilia unui

aparat administrativ pur personal

al delindtorului puterii, orice


de

dominafie tradifionalS devine patrimonialism,

iar la

apogeul acestuia, sultanism. Dreptul

preeminen{d asupra asocialilor, Genossen, se transformd intr-un drept personal, insugit ca orice obiect

susceptibil de posesie, ca orice qansd economic[. Din momentul

in

care apare dihotomia Domn-

supuqi, este nevoie de un aparat represiv, care sd garanteze, dincolo de legitimitate, supunerea. Astfel, puterea patrimoniald a seniorului se sprijin[ pe sclavi, pe coloni sau pe gdrzile de corp ori pe o armat6,

patrimoniale Heere. Prin acest aparat, stdpAnul iqi extinde aria favoritismului qi arbitrariului, utiliz6nd supunerea patriarhal5 gi gerontocraticl fa!6 de traditie. Domina{ia patrimonial[ este
orientatd

domina]ie
a

in sensul tradifiei, ins6 exercitatd in virtutea unui drept personal absolut. Varianta sultanic[
i)
1_ .,

ti.

dominaliei patrimoniale se caracterizeazd prin modul siu de administrare, prin plasarea sa in sfera arbitrariului qi a rupturii faf6 de tradi!ie22. Forma sultanicd a patrimonialismului, atentioneazd Weber, este doar aparent independenti de tradifie,

in

realitate niciodatd nu abandoneazd tradilia. Prin

extremismul arbitrariului, sultanismul se diferenfiazd de toate formele de dominafie ra{ionald. in gerontocralie mijloacele de administrare se afl6

la dispozilia acelor membri ai grupului care

indeplinesc, cu aprobarea gefului, unele func{ii specializate,fdrd a se diferenfiain vreun fel de ceilalli membri ai grupului. Procesul de insugire de cdtre senior a mijloacelor de administrare imbrac[ forme

multiple de realizare, "p6nd la posesia totald a teritoriului (Bodenregal) qi sclavajul total al supugilor

fa!6 de senior"23. in patrimonialismul pur se produce

separare totalS intre administratori gi


?n

mijloacele de administrare, spre deosebire de ceea ce Weber numegte "patrimonialism de ordin",

care apare doar o insugire parliald a mijloacelor de administrare. De altfel, acest caracter decurge chiar

din specificul dominafiei de ordin - Standische Herrschaft.

in

acest caz, suntem

in fala unei forme de

dominalie marcatd prin insugirea de cdtre membrii Verwaltungsstab-ului a unora din puterile
seniorului, precum gi a ganselor economice ce decurg din aceastd insugire. in standische Herrschaft, existd

o limitare a liberei alegeri (freie Auslese) a conducerii administrative de cdtre delindtorul

puterii. Weber exemplific6 cu o bogdlie de fapte istorice ipostazele formei patrimoniale a dominatiei tradilionale. Astfel, vasalul care se echipa singur, contele care incasa in propriul siu nume impozite diverse, ftc6nd fa{6 prin aceasta obligafiilor materiale qi de apdrare fafd de suzeranul

sdu,

sau

"jarirdarul" indian ce punea pe picioare un contigent armat pebaza beneficiilor sale fiscale, toli erau
in posesia deplind a mijloacelor de administrare. DimpotrivS, colonelul care prin acfiunea sa personald
organiza un regiment de mercenari, gi care primea plitli pentru aceasta din resursele prinfului, era

numai pa(ial in posesia mijloacelor de administrare. Faraonul care organiza armatele de sclavi sau

coloni, imbr[cate, hr6nite gi echipate din magaziile sale, avea statutul unui senior patrimonial,
afl0ndu-se "in plini posesie personal[" a mijloacelor de administrare. Funcfionarul patrimonial igi asigurd existenla, fie din remunerdri in natur[ sau in bani, fie din

beneficiul unui pdmdnt, fie din gansele ce provin din acordarea dreptului de a incasa rente, impozite
sau taxe, fie dintr-un fief. Mijloacele puse de senior la dispozilia funcfionarului patrimonial erau

reinnoite din timp ?n timp. Pe l6ngd mijloacele cu caracter de beneficiu existau altele, denumite "mijloace prebendale" atunci c6nd ele se aflau, in mod direct, la dispozilia conducerii administrative.
Dezvoltdnd ideea dominaliei unui ordin, Weber precizeazd cd un ordin sau o stare este " o pluralitate
de indivizi care, in cadrul unui grup, revendic6 in mod eficace o consideralie deosebit[ qi, eventual, un

monopol specific condiliei lor"24. Un ordin poate s5 apard dintr-un mod propriu de via{d, dintr-un tip de profesie, dintr-o harismd ereditard sau in virtutea unei origini sociale. Ordinele, Stande, pot
sd

apar[ gi prin insuqirea monopolista a puterilor politice sau hierocratice. Atunci cdnd Weber utilizeazd L)

criteriul considerafiei
pe

speciale, pentru

caructeriza un ordin, el are

in vedere o consideralie fondatd


Ai ralional, pe prestigiul

un mod de viafd, pe un tip de instruclie formald cu un confinut empiric

naqterii sau pe cel al profesiei; Stande igi au originea , de asemenea, in acoperirea de tip monopolistic,
de cdtre anumite grupuri, a unor nevoi cu caracter patrimonial, iar societatea compusd din ordine sau

stlri

este o societate care se artiatleazdpe

clivajul dintre acestea, soziale Gliederung.

Rela{ia dintre dominafia tradilionald qi via{a economicS ocupd un loc important weberian6. Dominafia gerontocratici

in analiza
imobilism

qi patriarhald de tip pur se caracterizeazd prin

economic, pentru c5, in esen{a lor , sunt determinte de atagamentul profund fa!6 de tradifie. Lipsa de activism economic se mai explicd gi prin aceea c5, cele douS variante ale dominaliei tradilionale, nu au la dispozilie un aparut administrativ, deci o specializare primard a unui grup asociat unei acliuni
caracterizate printr-o raportare

la

un scop. Acoperirea nevoilor in naturd semnificd legdtura str6nsd

dintre economie gi tradi{ie, aceasta din urmd dezvoltarea pie{ei,

fiind

cauza pentru care economia tradifionald

impiedic[
asupra

cu influenle asupra modului de utilizare a banilor 9i, mai departe,

posibilitdlii de formare a capitalului. Dintr-o anumitd perspectivd economicS, patrimonialismul pare a fi favorabil dezvoltdrii economice prin faptul cd o parte din nevoile sociale sunt acoperite printr-o
economie de profit, prin taxe qi alte forme de utilizare a fiscaliti1ii. Aceste cdteva elemente conduc la

o dezvoltare a pie{ei, dar gansele de profit se concentreazd in miinile delinStorului puterii 9i a


conducerii sale administrative. intr-o dominafie tradi{ionald, dezvoltarea capitalismului poate sd fie

impiedicat6 de forma autogestionard a administrafiei. Acolo unde se constatd, ca reguld financiar[, delegarea impozitelor, succesiunea sau cumpdrarea obligaliilor, dezvoltatea economicd se caracterizeazd printr-un "capitalism politic". Economia financiard a patrimonialismului qi a formei
sale extreme, sultanismul, este gi ea obstruclionatd de acfiunea unor cauze multiple.

in primul

r6nd,

acliunea economicl legatd de un context patrimonial qi sultanic se supune tradiliei, chiar atunci cind existd un monetarism, pentru

ci

acesta, prin modul qi volumul surselor directe de impozit, {ine de tipul

specific de legitimitate a acestei forme de dominalie.

in al doilea

r6nd, ralionalizatea economiei

presupune o condilie esenfiald, qi anume aceea a mdsurdrii precise, nu numai a sarcinilor fiscale sau a

priviti prin prisma gradului de libertate a acestei achizigii. in al treilea r6nd, patrimonialismul poate influen{a, intr-un mod rafional, administrar ea planificatd a "capacitdlii fiscale gi crearea ralionald a monopolurilor, dar aici este vorba de un hazard, determinat prin condilii istorice particulare, care sunt pa(ial intdlnite in
celor

in

naturd, dar gi a posibilitalilor

de

achizilie privat6,

Occident"25. Existd totuqi,


economice, mai ales

in condiliile

patrimonialismului, unele situalii favorabile dezvolterii


"stande",

in ipostaza patrimonialismului in care puterile sunt impdrfite intre

care vor duce la o politica financiard prin compromis, limit6ndu-se puterea arbitratd a seniorului. in acest punct

al

analizei relafiei dintre economic qi tradifional, Weber introduce o variabili politico-

rJ

culturalA, intrucdt qansele dezvolt6rii, ale libertd{ii profitului qi ale l6rgirii

pielei depind de stratul


structura

social care domind in structura relaliei de putere qi, mai ales, dacd acest strat este feudal sau patrician.

in primul caz se limiteazd dezvoltarea economic[ in sensul menfionat anterior. Astfel, in

patrimonialS feudal6, dezvoltarea economicd este limitatd sau chiar impiedicatd de sistemul acorddrii

drepturilor suverane asupra fiefurilor, deci de raliuni care lin de puterea politicI. Patrimonialismul nu
poate

fi frcut r6spunzdtor
aceea

de inapoierea economicd numai din perspectiva

politicii

sale financiare, dar

gi din

a caracterului administrafiei sale. Tradilionalismul constituie o fr6n[ in

elaborarea

reglementdrilor rafional-formale de funclionare a administra{iei insdqi, dar gi a activiffilii economice.


De aceea, Weber vorbeqte de "bittweise Tatigkeit" - activitate precar[ - pentru a caractertza economia

tradifionalS patrimoniali. Pe de altd parte, nu existd o conducere administrativd care sd fie formatd din

funclionari specializali, formal, qi, chiar dacd ar fi specializali, sistemul concesiondrii sarcinilor fiscale
gi a altor sarcini, unor funcfionari, conduce la venalitatea lor, pentru cd ei vor folosi orice mijloc de

extorcare

in

vederea amortiz6rii capitalului investit, utllizat pentru a primi concesiunea. Aceasta

implicd un comportament economic ira{ional, la care se adaugd favoritismul, arbitrariul material pur
personal al seniorului. Frdnarea procesului de dezvoltare economicd se explic6, printre altele, pi prin ruptura dintre modul de legitimare a acfiunii politice in gerontocralie, patriarhalism gi patrimonialism

qi ralionalitatea economicd, rupturd qi mai evidentd

in

cazul unui patrimonialism orientat

in mod

hierocratic, sau in sultanismul care se rcliefeazd prin arbitrariul sdu fiscal atdt de ira{ional. intr-un patrimonialism pur apare, treptat, un capitalism comercial, un capitalism al arenddrii impozitelor, un

capitalism

al fumizorilor statului gi al finan{irii rdzboiului (Staatslieferanten -

und

Kriegsfinanzierungs - Kapitalismus), sau capitalism de planta{ie gi capitalism colonial. Toate acestea sunt destul de indepdrtate de ceea ce inseamnd intreprindere cu profit, pe baza

a muncii libere, care este orientatE spre piata consumatorilor privafi, forma cea mai sensibi16 la "irafionalit5lile" justitiei, administraliei gi impozitdrii - welche die Kalkulierbarkeit storen - care perturbd posibilitatea de calcul. Au existat
capitalului
sau pe baza organizdrii rafionale

fix

situalii, spune Weber, c6nd seniorii patrimoniali au recurs la o administratie rationald, cu funcfionari
specializafi, determinafi fiind de interese personale, financiare sau de putere.

Apari[ia capitalismului modern este insd, treptat pregdtiti

in

aqezdrile urbane, specific

occidentale, administrate intr-un mod rafional, incepdnd cu secolul al XVI-lea pdnd

XVIII-lea (este

in secolul al vorba de aparilia bazelor), in cadrul unor grupuri olandeze gi englezegti in care

predomina burghezia gi interesele ce priveau acumularea bunurilori. Statele patrimoniale din evul

mediu se deosebesc de celelalte institulii de acest gen, prin aceea cd administralia lor, par[ial,
evolueazl spre o ra[ionalizare formal6, in primul rdnd, a jurigtilor, laici gi canonici. in general, intregul egafodaj

al patrimonialismului este pufin permisiv unei dezvoltdri economice stabile, rationale. /,

t
.'i

Relafiile complicate economice se structureazdin funcfie de interese ce nu pot fi supuse rationalizdrii.

Astfel, insugirea de cdtre unii indivizi a unor posturi sau fiefuri, prin arendare, vdnzare, gaj, subarendare, pot

fi

?n(elese prin nevoia de a retribui un serviciu sau de a cumplra favorurile cuiva, printr-

un privilegiu personal. Constituirea unui fief se efectueazd prin concesie, care apare ca un schimb
pentru serviciile, de regul5, militare sau administrative. Concret, concesiunea se efectueazd intr-un

mod personal, pe durata viefii seniorului gi vasalului, apoi in virtutea unui contract ce incumb[ indatoriri de fidelitate reciprocS, strict delimitate, bazate pe onoare, cu posibilitatea unui vasal de
sub-infeuda, cu consecinle asupra formulirii termenilor contractului, intrucdt,
a

in

caz de felonie,

seniorul poate anula increderea datoratd de sub-vasali (Untervassalen) vasalului. Pentru a proteja
interesele sale, seniorul patrimonial poate sd oblind limitarea unor concesii frcute vasalului sau

interdicfia sub-infeuddrii. in dominafia patrimonial[, delindtorul puterii, pentru arezistatendin]elor de


insugire a unor atribufii ale sale, de cltre grupuri, sau stande

ordine, iqi creeazi o administrafie


avdnd caracterul unui ordin (cler,
sau

proprie, intr-o manierl adecvatd, care poate

fi extrapatrimoniald,

cregtin sau brahman), patrimonialS, ministeriald, fapt obignuit

in Europa evului mediu tArziu,

qogunul, care in Japonia controla sub o formd puternicd administrafia lui Daymio.

Administralia este formatd mai ales in domeniuljuridic qi militar. in China ea este propusd de Wang An Shi in secolul al Xl-lea, iar in Europa occidentald formalia universitard a fost adoptatl pentru administrafie, grafie dreptului canonic

in bisericd gi dreptului roman, in stat. in ce privegte

administrafia militar5, ea s-a realizat in Occident, incepdnd cu secolul al XVII-lea, mai devreme in

Anglia decdt in Franfa. Lupta dintre senior gi administrafia sa, mai precis dintre el gi conducerea
administrafiei feudale, s-a terminat, peste tot

in

epoca modern6, prin victoria puterii princiare. in

Europa occidentalS, existau in plus condilii economice decisive, cum ar

fi nagterea burgheziei, sau

concuren{a dintre state pentru putere, prin intermediul unei administratii rationale aflate in plin proces
de birocratizare.

Domina{ia harismaticd

Unul din exegefii respecta{i ai operei weberiene, Gunther Roth, noteazi faptul cd in sociologia
domina{iei din "Economie gi Societate", Max Weber include pagini realmente tulburdtoare ce privesc harisma, concept care gi-a pierdut, in uzajul popular actual, semnificalia distinctivd ini1ial6, denotdnd

mai ales un atribut personal, "strdlucirea gi atracfia persoanelor gi obiectelor". in contrast cu aceastd
orientare a difuziunii termenului de harism6, a existat gi o tendin![ in lumea academicd de a reduce

harisma la o relalie intre conducdtori nafionali gi masele manipulate. De aceea, Andrew Greeley

*i

sugereaza un moratoriu intre

cercetitorii din domeniul gtiinlelor sociale asupra folosirii termenului

de

harism6, ca gi a "eticii protestante", de altfel26.

Harisma apare sub aspect conceptual in teoria dominaliei, dupd ce semnificafia acestui termen

intrase

in

disculiile referitoare

la

"Psihologia sociald

a religiilor lumii", ca introducere

la

"Wirtschaftsethik der Weltreligionen", qi in "Respingerea religioasd a lumii". in acest context, harisma


este integratd construcliei reprezent6rilor religioase asupra lumii. Posesorul harismei este intodeauna

un salvator, un m6ntuitor. El este cdutat cu asiduitate, practicile magice fiind angajate in direc{ia

"trezirii" calitdlilor harismatice sau, dimpotriv[, in aceea a prevenirii apariliei forlelor rdului.
Ascetismul iqi aratl fala sa de lanus; pe de o parte, abnegatie, pe de cealaltd., stdpdnirea lumii prin

puterile magice ob{inute prin abnega{ie. Magicianul

a fost precursorul istoric al profetului,

al

emisarului profet gi al salvatorului. Ca regulS, atAt profetul cdt qi salvatorul este legitimat prin posesia harsimei magice, ca mijloc pentru asigurarea recunoaqterii de cdtre ceilalli, a semnificafiei exemplare,
a

misiunii sau calitilii de salvator a personalitdlii lor, aceasta intrucdt "substanfa profeliei gi a poruncii

salvatorului este aceea de a direcliona modul de viafd spre cdutarea valorii sacre"Z7. Introducerea la "Wirtschaftsethik der Weltreligionen" cautd sd extragd elementele pentru care harisma se poate constitui intr-o structurd a legitim[rii dominaliei: "... termenul de harismd va trebui
sd

fie inleles ca referinli la o calitate extraordinard a unei persoane iar dominafia harismatic6 ca

conducere a oamenilor care se vor supune datoritd credinlei lor in extraordinara calitate a persoanei

respective.

Vrljitorul magic, profetul, conducdtorul vdnltorii gi al expediliilor de pradd,

geful

rlzboinic, aqa-numitul conducdtor "Caesarist" qi, in anumite condilii, conducdtorul personal al unui partid, reprezintd, asemenea tipuri de conducdtori pentru cei care
cetera"28.

ii

urmeazd, trupe, partide et

Legitimitatea conducerii lor sebazeazd pe credinfa qi devoliunea faptului extraordinar, evaluat


astfel, datoritd faptului cd trece dincolo de calitdlile omenegti normale, iar sursa acestor credinle este

"verificarea" calit5lii harismatice prin miracole, victorii qi alte succese, spre binele celui guvernat.
Asemenea credinfe, precum gi dominafia fondatd pe ele, pot dispare respective, de indati ce persoana calificatd harismatic pare a

o datd cu dovada calitdlilor

fi

deposedatd de puterea sa magicd.

Conducerea harismaticd nu este exercitatd prin norme, fie tradi{ionale, fie ra(ionale, ci, in acord cu

revela{iile concrete gi inspiratiile persoanei harismatice, sens


"ira(ional5".

in care dominatia harismatici

este

in

"Economie gi societate" Weber nume$te harismd "calitatea extraordinard (la origine,

determinat[ intr-o manier[ magic6, atdt la profefi cdt qi la infelepfi, terapeu]i gi cunoscdtori ai dreptului, Rechts-Weisen) a unui personaj, care este dotat cu fo4e qi trisdturi suprananturale
supraumane sau, cel pulin
sau

in

afara viefii cotidiene, inaccesibile muritorilor de rdnd, sau care este

t3

considerat ca trimis de Dumnezeu, sau ca un exemplu, deci, Recunoagterea,

in

consecinfd, privit ca un qef'29.


afara

de cdtre cei care sunt dominali, a acelei calitdli iegite din comun, "in

cotidianului", este un element esen{ial intrucdt decide validitatea harismei, recunoa$tere care implicd
pe plan psihologic un abandon perosnal, plin de credin{E, ndscut fie din entuziasm, fie din necesitate qi

sperantI. DacI se int6mpl5 sd intdrzie confirmarea harismei, aceasta risci sd lipseascl de legitimitate

pe cel ce de{ine puterea


harisamticd

a monarhului

in virtutea harismei, a calitafii "extraordinare". in China, calificarea era atdt de absolutd incdt infr6ngerile militare, inundaliile, seceta, il
fiul cerului.

constrdngeau la o penitenld public6, qi evantual, la o abdicare. Aceasta insemna c5 el nu posed[


harisma cerutd de "Spiritul cerului", nefiind in consecin!6,

intr-o dominafie harismaticd nu existd numire, nici carier5, nici avansare, nici funcfionari cu
pregdtire specialE, ci numai chemare, pebaza calific5rii harismatice acelui chemat sdconducd. Prin

faptul cd dominafia harismatici este ceva extraordinar, ea se opune intr-o manierd clard dominaliei
ralionale, birocratice in special, dar gi celei tradi{ionale, in particular, celei patriarhale qi patrimoniale.

Patriarhalismul gi patrimonialismul sunt forme concrete de dominafie, iar dominalia birocraticd este specific ra{ionalE prin faptul cd se caracterizeazd prin reguli ce pot

fi

analizate, se opune dominatiei

harismatice, profund "ira(ionale". Dominalia traditionald este legati de precedentele trecutului gi, in
aceastd mdsur6, este legatd de reguli gi

tradilii, pe cdnd cea harismaticd bulverseazdtrecutul, fiind prin

aceasta revolulionard. Dominalia harismaticd nu cunoaqte

o insugire a puterilor senioriale, de tipul

posesiunii bunurilor, nefiind legitimd decdt

in misura in care harisma personald are valoare prin ii


permite lui Weber cdteva consideralii extrem

confirmare gi nu este valabil[ decdt at6ta timp c6t aceasta dureazd. Rela{ia dintre harisma pur[ gi viafa economicd
de interesante, privite

in legdturd cu specificul relaliilor ce se stabilesc in grupul harismatic. in grupul

persoanelor ce urmeazd pe conducdtorul harismatic se stabilesc norme noi, nu existd autoritdti constituite,

ci numai emisari mandatali harismatic, in limitele serviciului cdtre senior gi harisma


juridic abstract, nici o inven[ie de jurisprudenld,

acestuia, nu exist6nici o reglementare, nici un statut

nici o directivi 9i nici o decizie de tip juridic care s[ fie stabilitd in funclie de tradi]ie sau "precedente". Harisma este in mod specific "strdind" economiei (Wirtschaftsfremd). Acolo unde
apare, ea este

privitd ca "vocafie", ca misiune sau sarcin[ interioard, respingdnd, in tipul sdu pur,

utilizarea economicd a "harismei" ca sursd de venituri (Okonomische Verwentung). Weber consider[

ci trebuie fbcutd distinclia dintre harismd


aceea

qi respingerea bunurilor (cum fac

profefii qi discipolii lor) gi

dintre harismd gi dreptul la posesie qi achizilii. Mai mult, eroii

rdzboinici gi cei din suita lor cautd avantaje, delindtorul puterii plebiscitare sau qeful harismatic de
partid cautd mijloace materiale care sd le asigure puterea sau prestigiul (Herrenprestige).

itr

AtAfia

timp cdt persistl tipul autentic de harism6, caracterul antagonist dintre dominalia
qi

harismaticd qi activitatea economic6 provine din faptul cd, atdt conducdtorii de tip harismatic, dar

cei care ii urmeazd, disprefuiesc economia cotidiand, munca permanentd producltoare de bunuri,
"realizarea incasdrilor regulate gratie unei activitSli economice continue, dirijate (Was si alles verschmachen ist die rationale oder traditionale Alltagswirtschafts.)

in

acest scop"30.

De aceea, modul de acoperire a nevoilor intr-o domina(ie harismaticd este subzisten{a prin
mecenat, sau cdpdtuiala ori extorcarea.

in raport cu o economie rafionald, dominafia harismaticd

este

anti-rafionald, anti-economicd, refuzd" orice compromis cu viala cotidiand. Renta poate constitui
adesea un fundament economic al existenfei harismatice.

Harisma reprezintd un potenfial mare revolu{ionar in perioade caracterizate prin schimbarea

ordinii tradifionale. Harisma semnificd o schimbare din interior, intruc6t, ndscutd din
grupurilor gi indivizilor. Harisma poate

necesitate,

entuziasm, harisma indicd schimbarea unui sistem valoric prin care sunt apreciate opiniile qi faptele

fi o orientare nouf,, ?n raport cu formele anterioare


in

de

valorizare a formelor particulare de via!6 sau ale lumii

general. De aceea, conchide Weber, in


a

epocile pre-ralionaliste, tradi{ia gi harisma igi adjudecd aproape totalitatea modurilor de orientare acfiunii sociale.

Dacd harisma inseamnd

relatie socialS legatl de valoarea harismaticl

calitalii

conducdtorului, apare atunci problema durabilitSlii acestui tip de dominafie. Exist6nd statu nascendi, numai in tipul pur, dominalia harismaticd nu poate iegi din timp gi atunci este nevoitS, in esenla sa, sd-

gi schimbe caracterul, fie prin tradi{ionalizare, fie prin rafionalizare. Tovardgii de lupt6, de credin!6,

discipolii, r[zboinicii, grupul de partid (Parteiverband), grupul hierocratic vor dori

sE dea

un caracter

durabil relaliei lor "-bleibt diese nicht rein ephemer, sondern nimmt sie den Charakter einer
Dauerbeziehung-"Gemeinde" von Glaubengenossen oder Kriegern oder Jungern, oder: Parteiverband
oder hierokratischer Verband"-3
1.

Motivele rutinizdrii harismei sunt legate de interesul material sau ideal al celor legali amintirea conducltorului harismatic, fald de permanenla gi reanimarea continud

de

a comunitilii

harismatice emo{ionale (cei ce urmau anterior pe conducdtor doresc sd retrliasc[ aceleagi stdri emolionale caaltddatd, - mit dem Herrn in Liebes - oder Kameradschaftskommunismus). Tot in acest
sens, se invocd interesul material sau ideal al clientelei, discipolilor, oamenilor de incredere de a continua existen{a relaliei amintite, dar intr-un context in care va ciuta sE o pund pe un teren durabil,

in care primordiale devin restabilirea exterioard a familiei, existen{a satisfac{iilor in locul "misiunii"
definite harismatic, strline familiei, acestei lumi gi economiei.

intr-un asemenea proces de rutinizare, este important de analizat pozilia conducerii


administrative. in conducerea harismaticd iniliald, autenticS, extraordinard, verwaltungsstab-ul trdieqte tl \,./
,,

gi el din resursele asigurate intr-o manierd circumstanlial[. intruc6t numai o mic6 fracfiune de
discipoli entuziagti se abandoneazd modului de via!6 propus de liderul harismatic, masa de discipoli
care vor sI-qi tr6iascd via[a gi material, se separd primii, gi vor c[uta s6-gi insuqeascd puterile senioriale gi qansele de profit ce decurg din ele. Astfel se rutinizeazd harisma, deci intr-un mod

tradi{ional,

in acest

caz. Rutinizarea inseamn[ eliminarea caracterului str[in economic pe care-l

presupune harisma, adaptarea la formele fiscale de asigurare a nevoilor, la condifiile unei economii de

impozite gi taxe. O datl cu rutinizarea, grupul de dominafie harismaticd se indreaptd spre formele de dominafie cotidiand

Alltagsherrschaft

patrimoniald, standische sau birocraticd. Caracterul sdu

particular constd in onoarea condi{iei harismatice ereditare sau de func}ie,

in

consecin!6, intr-un tip de

prestigiu caapanaj al delin6torului puterii. Rutinizarea harismei nu se rezumd numai la problema succesiunii, dar gi la trecerea de la
conducerea

gi

principille administrative harismatice la conducerea gi principiile administrative


sa.

cotidiene. Problema succesorului privegte rutinizarea miezului harismei, seniorul qi legitimitatea Fa{E de trecerea

la reglementdri gi principii de

conducere tradilionald sau legal6, problema

succesorului face apel la concep{ii particulare, care nu sunt inteligibile decAt prin acest proces al

dobAndirii legitimitdlii. Aici, cele mai importante sunt desemnarea harismaticd a conducdtorului
harisma ereditard.

gi

Conducerea administrativ6 va cduta sd asigure pentru membrii sdi beneficii, func{ii (Amt), in

condiliile patrimonialismului gi ale domina{iei legal-rafionale, sau fiefuri, insugite ini{ial prin
mijloacele specifice acoperirii nevoilor in tipul harismatic de domina{ie (mecenat sau pradd).

in cazul dispari{iei persoanei


rcalizatd de Weber, urmdtoarele solufii:

purt6toare de harism6, apare problema succesiunii

,a

cdrei

solulionare depinde de natura ansamblului social, astfel

c[ se pot identifica, prin analiza istoricd

a) cdutarea unui nou individ purt6tor de harism6, calificat ca de{indtor al trdsdturilor specifice
harismei; cdutarea unui nou dalai-lama, un copil ce trebuie ales dup6 semne distincte ale incarndrii

divinului. Legitimittea noului puftAtor de harismd este legatl de semne distincte, deci de reguli prin
care se creeazd o harismS;

b)

revela{ia, oracol sau alte tehnici de seleclie, care prin legitimitatea lor, conduc

Ia

legitimitatea noului purtdtor de harismd (la evrei, Chofetim); c) desemnarea unui succesor de c6tre cel ce definea pdnd atunci harisma qi recunoagterea sa de
cdtre comunitate, formd frecventd in care legitimitatea venea din desemnare;

d) desemnarea succesorului de citre conducerea calificati harismatic qi recunoagterea sa

de

citre comunitate. Acest mecanism nu este interpretat de Weber ca alegere sau scrutin eliminatoriu, nefiind vorba de o alegere liberS, ci de una in conformitate cu datoria. Legitimitatea apare ca o
It
l

'k:,

legitimitate de ordin juridic, "ob{inut[" cu toate precaufiile de exactitate


formalitSli;

in

conexiune cu alte

e) harisma ca o calitate a familiei, harisma ereditar[. Spre exemplu, in China, ordinea


succesiune

de

era astfel stabilitd inc6t sd nu se intrerupd relaliile cu spiritul in Orient. Treptat,

strdmogilor

Ahnengeistbezienhungen. Dreptul celui mai in virstd sau desemnarea de c[tre oamenii din suit[ sunt

frecvent observate

se impune principiul succesiunii la putere pe baza dreptului

primului nlscut, evitdndu-se luptele pentru putere intre pretendenfii din familia harismaticd ereditard.
Credinfa in legitimitate nu se mai referd la calitalile harismatice personale, ci la dobAndirea puterii in mod legitim, in virtutea ordinii ereditare (Traditionalisierung und Legalisierung);

f) harisma ca o calitate transmisibild prin mijloace rituale, de la un purtdtor la altul, proces


denumit de Weber ca obiectivare a harismei

Versachlichung des Charisma -, ?n mod deosebit

harismei de funcfie - Amtscharisma -. Credinfa in legitimitate nu mai privegte persoana ci calitdlile dobdndite

in virtutea actului ritual. in acest caz, observd Weber, ne afl[m in fala unei separdri

capacitdlilor harismatice de funcfiune de acelea care se referd la calitdlile persoanei, spre exemplu,
harisma preotului transmisl prin hirotonisire, Salbung, sau harisma regelui, prin ungere qi incoronare.

Transformarea puterii de penitenld - Bussgewalt


sau ascetului,

care nu aparfine decdt persoanei martirului


a

intr-o functie a episcopului sau preotului, sub influen{a conceptului roman de funcfie,

fost mult mai rapidl ?n Occident decdt ?n Orient. Cu cdt se dezvoltd mai mult interdependenlele
economice ale economiei monetare,

cu atdt mai mare este

presiunea nevoilor cotidiene ale

discipolilor, qi cu atdt mai accentuatl tendin{a spre rutinizare. India, este prezentat[ de Weber ca o lard

clasicd

harismei ereditare. Preten{ia

apartenenla

la domenii cu drepturi senioriale este condilionatd de la familia legald, fiefurile fiind date in concesiune celor mai vechi familii. Funcliile

hierocratice, cele de la nivelul comunitdlilor erau legate de harisma ereditard. De asemenea, in "statul

familial" japonez

Geschlechter-staat

- inainte de aparilia statului patrimonial

funcliondresc -

Patrimonialbeamtenstaat

diviziunea sociald era caracteizatd prin harisma ereditard. Dreptul

harismatic ereditar s-a dezvoltat, intr-o manierd asem6nltoare, in intreaga lume, astfel

ci

argumentul

9i legitimitatea calificdrii in func{ie de origine va inlocui calificarea in funclie de calitalile personale


ale eventualului pretendent. Deci, ceea ce conteazd este condifia naqterii - Geburtstand -Stirps regiaa

germanilor.

Rutinizarea harismei este identicd cu adaptarea la condiliile unei economii care ac[ioneazd intr-o manierd continud
?n

viala cotidianS. in acest caz, economia este elementul conducdtor qi, in nici

un caz, nu cel determinat. (Die Wirtschaft ist dabei fuhrend nicht gefuhrt). intr-o m6suri mai mare,
transformarea harismaticE ereditard gi cea harismaticd de func{iune servesc, in acelagi timp, ca mijloc

de legitimare a puterilor existente sau dobdndite. Ataqamentul fa\d de monarhiile ereditare

este

condilionat de luarea in considerare a faptului

ci

orice posesie ereditar5, legitim dobAndit5,

este

spulberat[ de ?ndatd ce se schimbd supunerea interioardfa[d de caracterul sacru al succesiunii la tron. Rela{ia dintre religie gi legitimitatea puterii, studiati in complexitatea sa, aduce la lumind nenumdrate

figuri ale fenomenului rutinizdrii: mandat al Cerului conferit suveranului care-l face pe

acesta

participant la ordinea divin6, caracter sacerdotal suprem recunoscut funcliei politice, filiafia divin[. in

cadrul cregtinismului, apar tensiuni intruc6t coexistd doud conceplii asupra rolului gi legitimitdlii
suveranului. Dacd in Occident se afirmi o tendin!6 spre diferen{iere in ierarhia religioasi gi temporald,

dimpotrivd, in Orient, impdratul Bizanlului exercitd autoritatea supremd at6t in ordinea religioasd cdt
qi

in cea politic[, reconciliind, in persoana

sa, cele dou6 domenii complementare ale

vietii sociale32.

in acest context tensiunea provine din faptul c[, pe de o parte, se manifestd o tendin]d spre
diferenlierea temporalului de spiritual, iar pe de

alti parte o tendin!6 ce conduce la o confuzie

domeniilor qi la o unicitate a procesului de legitimare a puterii. in prima tendinfd se poate percepe o structurd cu

semnificalie fundamentalE, ndscutd inilial din juxtapunerea celor doud autorit5li,


gi

impdratul roman gi Biserica ierarhicS, intdrit6 prin dezvoltarea unei birocralii religioase centralizate

larg autonomd in raport cu defindtorii temporali ai puterii. Ea semnificd, in acelaqi timp, o dualitate de
aparate, drepturi gi comunitEli. O asemenea structurd este

legitimati prin distinclia celor doud domenii

gi a celor doud puteri, una din ele dispundnd de autoritatea supremdcare vine de la Dumnezeu gi de la

misiunea spirituali primitd de la acesta iar cealaltd, nu mai pulin legitimd in ordinea qi funcfia sa, de la

conducdtorul recunoscut social. Pe aceastd dubl6 legitimitate se grefeazd

dezbatere esenliald:

legitimitatea prinfului provine de la misiunea sa proprie, aceea de a asigura ordinea temporald sau, dimpotrivd, cum afirmd Sfrntul Bernard qi Inocenfiu al Vl-lea, din delegarea acestei puteri cdtre prin!, prin consimflmdntul Papei? Toma d'Aquino merge p0n5 la urmdtoarea afirmafie: "prinlul are legitimitatea sa proprie qi care este

total laic6. Dar aceastd legitimitate este in acelagi timp, in mod dublu precizatd: prinlul va trebui
aclioneze conform dreptului natural gi ca reprezentant al umanit6tii"33.

sE

Pdni in secolul al XIII-lea, acestei conceplii a dualitalii puterii gi legitimitdfii i s-a opus alta, cu
destul5 tdrie,

in care distinc(ia dintre cele doud puteri se gterge, alteori se atenueaz[. intre

gefii

spirituali, episcopi, papi qi conducdtori temporali, regi gi imp[rafi se constituie un schimb constant de

simboluri, drepturi, atribu{ii gi prerogative ce indici o fuziune de legitimit6fi care transpare din
coroana gi purpura imperiald a papei qi din mitra gi tunica de cleric a regelui sau impdratului care se

vede un adevdrat sacerdot. Aceast6 tendin!5 este afirmatd de tradilia carolingiand, potrivit cdreia episcopii recunosc cd regele ac[ioneazd in numele lui Dumnezeu, ales qi agezat de cdtre el deasupra oamenilor, pentru a-i conduce, avind ca misiune nu numai salvgardarea ordinii gi pdcii, dar gi aceea
de a stabili pe pdmAnt o ordine asem[n[toare aceleia a cdrui model este ordinea celest6. Episcopilor le

i:\ ;-)
{.1

revine grija de a-i instrui pe prinli, de a le aminti indatoririle, de a-i invita


conducerea lor, ordinea terestrd celei celeste.

si

conformeze, prin

Analiza legitimitdlii aga cum se manifestd ea in procesul de rutinizare a harismei, dovedegte cd

modul de legitimare a domina{iei prin religie sau intemeierea unei dinastii plecAnd de la o persoand

harsimatici, nu este un proces simplu gi unic; apar modele in anumite conjuncturi de schimbare
economicd gi sociald profund5, cum ar

fi cele din secolul al Xl-lea sau apar rupturi cum ar fi cele

reprezentate de reformd gi contrareformi. Tensiunea din domeniul religios conferi un caracter precar

gi procesului de legitimare. Contradicfia relativd dintre dou[ conceplii asupra puterii in Islam este evidenliatd de Clifford Geertz

in cazul Marocului:

regele igi poate reclama legitimitatea conform

principiului "Imamist" care recunoagte suveranului un drept de a guverna in numele lui Dumnezeu dar

existl gi o altd sursd a legitimitdlii ce decurge din caracterul contractual al principiului

acceptdrii
-

puterii de cdtre comunitate cu condilia ca aceastd putere sI fie supusd "Shariei" (Clifford Geertz
religioasd gi socialE

Islam observed, 1968). Atunci cind apar migcdri reformatoare puternice, ele vizeazd" o renaqtere

in

acelagi timp,

in

care organizarea raporturilor dintre indivizi se face prin

referinfa la un model cunoscut; din restaurarea acestui model se aqteaptd un sistem mai echitabil de distribuire a bunurilor, gi o mai mare justifie. Cei care exercitd puterea nu pot sd o facd decdt bazindugi legitimitatea pe zelul pus ?n slujba islamului, zel ce se afirmd prin respectarea cu scrupulozitate a

Legii revelate de Dumnezeu lui Mahomed, Sharia. Califii au addugat acestei misiuni qi pe aceea de a extinde Islamul, prin lupta ?mpotriva dugmanilor

lui Dumnezeu - Dar ar Islam. Legitimitatea

contractuald, aceea de a respecta Sharia, constituie o presupunere constantd a posibilitdfii ilegitimitdlii oricdrei dominafii a prinlului. Din grupul legigtilor, al pdstrdtorilor Shariei, poate apare cineva care sd proclame ilegitimitatea conducdtorului, acel cineva fiind Cadiul, cel care are autoritatea cunoagterii

Legii gi a practicii cazuistice. Weber utilizeazd exemplul referitor la modul in care cadiul stabileqte
tradifia, pentru a identifica aici sursa lipsei de ralionalitate a aplicdrii unui corp de cunogtin{e. Absenfa

rigorii este invocatd de Weber in ilustrarea unora din trdsdturile birocra(iei patrimoniale, structuratd
sub termenul de "Justiz-Kadi", in care se folosesc argumentiri
sage Ihnen ...".

detipul "Es istgeschrieben.... aber lch

Pentru a oferi
noastre, ar

o explicalie

fenomenului resurecliei fundamentalismului islamic

in zilelel

fi

interesant de aflat ce loc ocupd

in religia islamicd figura liderului harismatic. tn sunism,

constatdm un teren foarte ingust acordat posibilitSlii apari{iei liderului harismatic, de vreme ce simpla

indepdrtare de la Sharia implicd lipsirea de legitimitate a conduc[torilor arabi; rSmdne qiismul, ca spafiu fertil pentru manifestarea harismei, pentru cd se afirmd
cd"

la un moment dat imamul s-a ascuns,

conferind conotafii de salvator posibilei sale aparifii (al patrulea imam).

Dominatia legal-ra{ional6

Acesttip de dominafie

captrtd

o extindere destul de mare in "Economie qi societate". El

este

tratat, impreunl cu celelalte tipuri de domina{ie, in capitolul al treilea gi apoi ca parte distinct[ in "Staatssoziologie", in varianta pe care o imbrac[ birocratia. Rdd6cinile acestui tip de dominafie sunt identificate, mai devreme dec6t am putea crede, in

triumful puterii princiare asupra administraliei patrimoniale, fapt ce a semnificat posibilitatea


introducerii unei administrafii rafionale. "O datd cu triumful ra{ionalismului formal juridic, - declard
Weber in Introducerea la "Wirtschaftsethik der Weltreligionen" - tipul legal de dominafie a apirut in

Occident alituri de tipurile de dominalie transmise istoric. Conducerea birocraticd nu a fost qi nu este
singura varietate de dominalie legal[ dar ea este consideratd, a

fi forma

purd a acestei dominafii. Statul

modern, funcfionarul municipal, preotul modern catolic, funclionarii gi angaja{ii unei bdnci moderne
sau a unei mari intreprinderi capitaliste reprezintd, aga cum am menlionat, cele mai importante tipuri ale acestei structuri de dominatie.

Urmitoarele caracteristici trebuie

sE

fie considerate decisive pentru terminologia noastr6: in dominalia

legald, supunerea nu se bazeazd pe credin{a sau pe devofiunea fala de persoanele dotate harismatic,

cum ar

fi profefii gi eroii sau pe tradilia

sacrd, sau pe pietatea fala de stdpdnul personal gi fald de

conducitorul definit printr-o tradilie a ordinii. Supunerea, in dominalialegald,, estebazatd,mai degrabd pe atitudinea impersonald"fa[d, de ceea ce este numit in general "datoria postului", fapt ce inseamnd competenfdjurisdiclional6frxatd prin norme stabilite ralional, prin ordonanfe, decrete gi reglementiri,

astfel

c[

legitimitatea dominatiei devine legalitatea conducerii generale, ordonatd gi enunlatd cu

corectitudine formal6"34. Eficacitatea dominafiei legale se fondeazd pe acceptarea urm[toarelor idei interdependente:

l.

normele legale pot

fi stabilite prin acord (Paktierung)


?n raport

sau

prin impunere (Oktroyierung),

pe

baze ralionale

in raport cu un scop,

cu o valoare sau prin amdndoud. Ele trebuie s6 fie

respectate, cel putin de membrii unui grup, dar gi de alte persoane din afara grupului, care fac parte

din alte grupuri gi care se angajeaz6 in relalii sociale considerate a


perspectiva grupului.

fi semnificative gi importante,
la

din

2. orice drept, in esenfa sa, constd dintr-un sistem de reguli abstracte, referitoare
aplicarea acestor reguli

justifie, la
de

in cazurile particulare, la respectarea

ralionalI a intereselor prevdzute

reglementdrile grupului in limita normelor juridice. Aceste reguli determinate in mod general trezesc
aprobarea sau cel pu{in nici o dezaprobare in raport cu reglementdrile grupului.

I '\-t

3. delinitorul legal al puterii, "superiorul" (Vorgesetzte), in raport cu statutul sdu incluz6nd

aici qi comenzile date altora, este el insugi subiectul ordinii impersonale, in funcfie de care se
orienteazd

in acliunile sale. Faptul enunlat este aplicabil qi de(indtorului ales al puterii, nu

numai

func(ionarului. 4. supunerea apare ca fiind determinat[ de calitatea de membru al grupului qi este reglementatd

in raport cu structura legal6. Cei care se supun reglementdrilor cu caracter legal pot fi reprezentafi

de

membrii unei asociatii, Vereingenosse,


Kirchenmitglied, sau ai unui stat.

ai unei comunitdti,

gemeindegenosse,

ai unei biserici,

5. membrii grupului se supun de(indtorului puterii ?n virtutea unor reglementdri impersonale, gi

nu persoanei acestuia. Ei se supun in limitele unei competenle obiective, rafional delimitate, aga cum

sunt fixate

in

reglementlrile respective. Weber precizeazd flaptul cd aceste reglement[ri oferd

competenld persoanei ce deline

in mod legal puterea, in termenii ordinii legitimate in

societate.

Dominafia legald trebuie infeleasd ca o organizare continul a func{iilor sociale definite prin reguli, ca

o sfer[ de competenfd specificd, delimitate

ceea ce

implicd o sferd a obligafiilor legate de indeplinirea funcliilor

in mod ra{ional. Persoana

care este investitd cu autoritatea necesard intr-un grup

funcfioneazd pe baza definirii clare a mijloacelor de impunere a obligaliilor gi normelor. Folosirea

mijloacelor de impunere trebuie sd constituie subiectul unei condi{iondri bine determinate. Unitatea ce
exercitd o asemenea dominafie este consideratdca autoritate - Behorde - sau organ administrativ sau

autoritate constituitA. Din aceast[ perspectivd sunt considerate ca "Behorde", marile ?ntreprinderi
private, partidele, armata, statul, biserica, pregedintele ales al unui stat, colegiul ministerial, mandatarii aleqi ai poporului, Gewahlten Volksbeauftragten. Organizarea posturilor intr-o asemenea autoritate

constituitd se rcalizeazd potrivit principiului ierarhiei

das Prinzip der Amtshierarchie -, ceea ce

semnificd control gi supraveghere, dar in acelagi timp gi dreptul la apel gi exprimarea nemullumirilor.

Comportamentul unui post este reglementat prin reguli tehnice sau norrne. Weber nu explicl conlinutul termenului de reguli tehnice, dar Talcott Parsons crede cd prin acest termen Weber probabil
infelege cursul prescris al unei acfiuni, curs dictat de necesitatea atingerii unei eficienle sau a unei

performanle. Normele, potrivit interpretdrii

lui

Parsons,

ar

semnifica regulile

ce

limiteazd

comportamentul, reguli ce au alte funcfiuni dec6t cele legate de eficienld.

in

ambele caztri, dacd

aplicarea lor implic[ aspectul ralional, atunci este necesard o pregdtire specializatd, Fachschulung. Aceasta ne aratd

c[

numai persoanele cu o preg[tire adecvatd, tehnici pot deveni eligibile pentru

ocuparea unui post sau unei pozilii oficiale in cadrul unui "staff' administrativ.

in mod normal, in

sistemul dominafiei legale, un Verwaltungsstab este compus din funcfionari, Beamte, oricare ar fi

scopurile politice, economice sau religioase ale organiza\iei, Verband. intr-un


organizare, membrii administra{iei trebuie sd

tip ra{ional de

fie separali de proprietatea

asupra mijloacelor de

productie sau de administrare, care se afl6 in folosin{a lor, ei fiind obligafi sd dea cont de modul de

folosire a acestor mijloace. Postul ierarhic ocupat este tratat intr-un mod obiectiv, manierd ce il
diferenliazd de ipostaza insuqirii postului in dominafia patrimoniald gi cea neo-patrimonialS din ![rile aflate intr-un proces de modernizare.Deci, postul nu este insugit de cel care

il

deline gi nu decurg din

ocuparea acestuia niqte drepturi sau avantaje. Exist6 unele situafii in care posturile "sunt prevdzute" cu

o serie de drepturi cum este situalia unor judecdtori, dar in acest caz nu este vorba de o insuqire

postului, ci mai degrabl de prevederi care urmdresc sd asigure o conduitl obiectivS, independent5.
Funclionarea dominaliei legale inseamnd organizarea continud a func{iilor oficiale, ceea ce presupune
gi redactarea unor documente scrise, ca element caracteristic pentru toate tipurile de acliune modernd

intr-un grup, asociafie sau uniune.


Weber priveqte domina{ia legal-ra[ionald ca varietate a dominafiei legale, al[turi de care existd
gi alte

forme. Cel "mai pur tip" al dominafiei legale este cel care utilizeazd un

aparat

birocratic (Die

reinste Typus der legalen Herschaft ist dienjenige mittelst bureaukratinschen Verwaltungsstabs). Aparatul birocratic se afl6 sub controlul autoritilii supreme gi se constituie din funclionari care sunt aprobali in activitatea lor gi care funclioneazd in conformitate cu unele criterii. Astfel, din punct de vedere legal,

ei sunt liberi qi reprezint[ subiect al dominaliei numai din perspectiva obliga]iilor

impersonale de birou. Funclionarii sunt organizali intr-o ierahie, clar definitd, a posturilor, fiecare din
acestea

avind o competenl6 definit[ legal. Postul este ocupat pe baza unei rela]ii pur contractuale,

printr-o selectie liber6, in funcfie de calificare (krafts Kontrakts, also prinzipiell auf Grund freier
Auslese). Func{ionarii sunt plAtifi in bani, cu salarii fixe, scara salariald fiind stabilitd prin ordinea in ierarhie. Postul este tratat ca singura sau primordiala ocupa(ie a acelui care il ocupd, este considerat ca o carierd in care funcfioneaz[ criteriile vArstei, Amtsalter, qi cel al realizdrilor. Promovarea, Laufbahn,

depinde de aprecierea superiorilor. Activitatea poate

fi

controlatd

in mod strict gi sistematic.

Calificarea tehnic6 intr-o organizafie birocraticd este un element de

o importan{d cresc6nd6, chiar in


in tipul pur de dominalie

organizaliile de sindicat sau de partid in care este nevoie de o cunoaqtere specializatd-

Faptele istorice

ii

confirmd

lui

Weber ideea potrivit clreia,

birocraticd, varietatea monocratici, este capabild sE ating6,

din punct de vedere tehnic, gradul cel mai

inalt de eficienfd. Dintr-o perspectiv[ formald, birocra{ia monocraticd este cel mai ra{ional mijloc
cunoscut prin care se realizeazd dominalia asupra oamenilor. Astfel, "administra{ia birocraticomonocraticd, prin precizia sa, prin permanenfa sa, prin disciplina, rigorismul qi increderea pe care o inspir5, prin cracterul s[u de previzibilitate pentru cel care de{ine puterea, ca gi pentru cei interesafi,

prin intensitatea gi intinderea presta{iei sale, prin posibilitatea formal-universald de a putea fi


aplicabild tuturor sarcinilor, prin gradul sdu de perfectibilitate din punct de vedere tehnic pentru a
atinge maximum de randament, reprezintd forma cea mai rationald a dominaliei, din punct de vedere

:i- r

formal"35. Aparilia acestei dominalii reprezintd "celula germinal6" a statului modern occidental. (Die
keimzelle des modernen okzidentalen Staats). Prin calitalile sale, ea este indispensabild pentru nevoile

administraliei de mas6, astfel cd alegerea ce se poate face este intre administrafia birocratici

qi

diletantism, formulatd sub forma opozifiei dintre birocratizare gi "diletantizare". Se constatd un


paralelism intre dezvoltarea formei moderne de organizare a grupurilor qi dezvoltarea administraliei

birocratice, faptul fiind valabil pentru stat, armat6, bisericd, intreprinderi economice, asocia!ii
particulare, cluburi. Acest fenomen este denumit de Weber ca "cel mai crucial fenomen al statului
modern vestic". Sursa superioritdlii administraliei birocratice provine din rolul cunoagterii tehnice care
a devenit indispensabilE, mai ales dac6 o raportdm la dezvoltarea tehnologiei moderne gi a metodelor

de organizare qi conducere a producliei de bunuri. Pentru noi, in acest moment al sfdrgitului de secol,
este interesantd afirma{ia

lui Weber potrivit cdreia, din perspetiva birocrafiei nu existd nici o diferenld

intre sistemul capitalist qi cel organizatpebaze socialiste. El spune cd, dacd s-ar rcaliza in sistemul
socialist un nivel inalt de eficien{i, comparabil cu cel din capitalism, aceasta ar insemna o creqtere
spectaculoasi a importan{ei birocra(iei specializate. Weber observd totodatd caracterul de neevitat al

birocrafiei pentru eficienla acliunii umane; dacd cei supugi controlului birocratic ar cduta sd scape de
influenfa aparatului birocratic, faptul nu ar fi posibil decdt prin crearea unei organizafii proprii, care in

mod egal va

fi

supusl controlului birocratic. Aparatul birocratic existent este impins spre

funclionare continul din cauza manifestdrii intereselor diverse care pot fi de naturd materialf, qi ideald.

Chiar in condiliile in care fara ar

fi ocupatd sau in condi(iile

unei revolufii, maqin[ria birocraticd va

continua sd func(ioneze ca gi pentru guvernul precedent. Singura intrebare care se pune se refer6 la
acela care va controla maqindria birocraticd existenti (Stehts die frage: ver beherrscht den bestehenden

bureaukratischen apparat?). Weber discutd foarte mult tema relaliei dintre dezvoltarea capitalistd gi dezvoltareabirocra{iei. in stadiile sale moderne de afirmare, capitalismul tinde sd impund dezvoltarea

birocrafiei, el oferind baza economicl cea mai rafionald pentru dezvoltarea administratiei birocratice,

dar gi capacitatea pentru aceasta de a se dezvolta in forma cea mai inaltS. O formd socialistd
organizare, spune Weber, nu ar putea altera nici una din trdslturile evocate

de

in legdturd cu dezvoltarea

birocratic[. Mai mult, sistemul socialist ar trebui sd-gi pund problema dacd el poate asigura condiliile
de realizare a administraliei birocratice, pe care ordinea capitalistd le poate crea.

Existd o serie de consecin{e sociale importante ale dezvoltdrii birocratice, printre care Weber
menlioneaz5, tendin{a de "nivelare" sociali care aclioneazdin interesul ldrgirii bazei de recrutare in

termeni de competenf[ tehnic6, tendinfa spre plutocralie datorati mdririi perioadei de formare
profesionald, dominanfa unui spirit de impersonalitate formal6, promovat de interesele ce ac[ioneazd

pentru securitatea situaliei "birocra{ilor", in caz contrar deschizdndu-se u$a arbitrariului.

in

acest

moment al analizei, atragem atenlia asupra a dou[ aspecte ce vor fi dezvoltate in capitolul referitor la

\7
l^

actualitatea teoriei lui Max Weber asupra puterii qi dominaliei. Primul aspect, provine din antinomia

dintre caracterul revolufionar-ideal a unor forme de conducere cum ar

fi comitetele revolufinare,
se

consiliul comisarilor sau formele colegiale de exercitare

a puterii qi tendinfa generalS spre

birocratizare. Prin scopul salvator al ac{iunii consiliilor revolu}ionare, de reorganizare a societ[{ii,

intrd

in opozilie cu tendinla birocratic-rationalS

care doregte sd confere eficien![ ac{iunilor

revolufionare. Rafionalitatea birocraticd apare intr-o pozifie conflictuali cu scopurile de administrare

revolufionar[ pe care le au in vedere comitetele revolufionare, sovietele de muncitori gi solda{i qi alte forme de organizare revolulionar5. Al doilea aspect se referd la tr6sdtura deja men{ionatd a spiritului

birocrafiei, aceea a tendin{ei func}ionarilor de a trata sarcinile administrafiei dintr-o perspectivd utilitarismului material in serviciul celor "administrati". Func{ionarii vor avantajele

fi

interesali sd-qi pdstreze


de

qi

continuitatea acestora, intrdndu-se

in

conflict cu imperativele procesului

democratizare.

1z\ \-'

\,\ \\