Sunteți pe pagina 1din 4

Morala MESOPOTAMIA

Religia mesopotamian a fost prima mare religie a antichitii. Teritoriul Mesopotamiei coincidea, n linii mari, cu cel al Irakului de astzi. In ziua de azi teritoriul antic al Mesopotamiei intra in componenta urmatoarelor state: Turcia, Siria si Irak. Civilizaia mesopotamian este cunoscut datorit arheologiei i textelor cuneiforme. Prima civilizaie mesopotamian a fost cea a sumerienilor, urmat de cea babilonian i asirian. Izvoarele religiei sunt: mituri, epopei, proverbe, texte sapieniale" (dintre care cele mai cunoscute sunt: Epopeea lui Ghilgame" i Codul lui Hammurabi"). Prima, este cea mai cunoscut creaie babilonic. Poem epic, descrie faptele viteazului Ghilgame, regele cetii Uruk. Epopeea prezint cunotinele tiinifice, filosofice i religioase ale babilonienilor. A doua este o codificare a mai multor legi, sentine, norme de drept civil i penal, de drept administrativ, comercial i familial. A nsemnat pentru popoarele Orientului Apropiat ce a nsemnat Dreptul roman pentru popoarele Europei moderne.

Principiul creator
Premiza principala a conceptiei biblice despre creatie porneste de la dependenta completa de Dumnezeu a ordinii empirice. In structura creatiei Dumnezeu, Yahve, este chipul central, atotputernic, a carui vointa unica sta la baza actului creator. Acest Dumnezeu creator intra in relatie personala cu lumea creata prin lucrarea sa pronietoare. Stransa legatura dintre creator si creatura imprima intregii creatii si un tel moral precis. Referatul biblic al creatiei nu ne spune nimic despre felul in care Dumnezeu a luat fiinta. Italnim simpla afirmatie ca El era la inceputul inceputurilor. Chiar inainte de a descoperi modul de exprimare a vesniciei lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura nu lasa sa se inteleaga ca ar fi existat o clipa in care Dumnezeu nu a existat. Spre deosebire de Geneza, referatele cosmogonice babiloniene, in speta Enuma elts, sunt preocupate, inainte de toate sa redea modul in care au aparut zeii. Astfel epicul incepe prin a prezenta o genealogie stricta a zeilor; de aici si ideea ca Enumaelis este in primul rand un text teogonic si numai ca idee secundara cosmologic. "Cand sus cecul nu era (inca) numit, (Iar) jos pamantul nu avea un nume, (Atunci) erau doar Apsu, primordialul, care ii va concepe pe toti (zeii) Si Mumu-Tiamat, care ii va naste pe toti (zeii), Unindu-si apele in una singura. Cand pasunile nu crescusera, iar tinuturile mlastinoase nu se vedeau ; Atunci cand nici unul dintre zei nu fusese conceput, Fiind (inca) fara nume, iar destinul neharazit; In acel timp s-au nascut zeii din sanul lor". Evitand sa prezinte o teogonie, Vechiul Testament afirma dependenta neconditionata a intregii lumi empirice de Dumnezeu. Totodata se elimina si greselile ce pot decurge din acordarea materiei universului a unui statut vesnic, independent de Dumnezeu, cum ar fi dualismul, care sustine un al doilea principiu pe langa Dumnezeu, si apoi panteismul, care identifica pe Dumnezeu cu lumea, transformandu-l intr-o putere

impersonala, pulsand pretutindeni scapand totusi puterii de cuprindere a omului. Spre deosebire de Enuma elis, care angajeaza zeii in fluxul creational, identificandu-i cu diferite Sfere ale lumii create, Vechiul Testament prezinta crearea ca (pe un act al vointei libere a lui Dumnezeu. Astfel sunt inlaturate nu numai ideile creationiste ale popoarelor invecinate si posibila inrudire cu ele, dar se afirma, in acelasi timp, autoritatea suprema a lui Dumnezeu, precum si taina care invaluie puterea de neconceput a Creatorului. Chiar daca in Geneza se vorbeste de faptul ca Dumnezeu a modelat pe om si apoi l-a insufletit cu propria Sa suflare, ca a facut animalele si apoi pe femeie, prezentand deci intr-un mod simplist sau artizanal opera divina de creare, conceperea actului creator ca lucrare a Cuvantului lui Dumnezeureprezinta o transpunere pe plan transcendental a notiunii de creare, evitandu-se orice nuante naturiste sau posibile inrudiri fizice ale lumii create cu Dumnezeu Creatorul

Cifra sapte
O ultima consideratie in legatura cu cifra sapte. Referirea din Geneza la cele sapte zile ale creatiei a fost considerata ca fiind o influenta a celor sapte tablite ale creatiei din Epicul Enuma elis. Referitor la aceasta problema Alexander Heidel spunea: "a atribui zilelor creatiei din Geneza 1, 1 - 2, 3, faptul ca Enuma elis este compus din sapte tablite este ca si cum ai incerca sa stabilesti o relatie intre cei 12 fii ai lui Iacob si cele 12 luni ale anului". In Geneza crearea are loc in primele sase zile, iar in a saptea Dumnezeu se odihneste, in timp ce in Enuma elis tablitele II, III si aproape in intregime tablitele I si IV nu fac nici o referire la creare. Tablita V se ocupa de creare, iar odihna lui Marduk in compania zeilor incepe cu prima parte a tablitei VI si se extinde virtual si in intreaga tablita VII. Nu putem nega si faptul ca exista anumite coincidente de idei intre conceptia babiloniana si cea ebraica despre crearea lumii, cum ar fi: iesirea pamantului din apa; separarea pamantului si a cerului; crearea lumii si rolul ei. Chiar la un nivel mai profund exista o astfel de convergenta. Enuma elis propune ideea unui agent inteligent ca fiind creator al lumii impotriva haosului orb sau a unui impuls ce creeaza la voia intamplarii. Existenta unui astfel de creator, investit cu autoritate divina, sugereaza existenta in Mesopotamia a unei credinte profunde in ceea ce priveste menirea divina si vocatia suprema a universului. Crearea omului din sanagele lui Kingu stabileste o coordonata fundamentala si un principiu calauzitor in antropologia mesopotamiana, prin aceea ca omul este dator sa se defineasca in permanenta referire la autoritatea cereasca printr-o slujire jertfelnica.

Religia mesopotaniana era politeista, avnd peste 2500 de zei. Zeii erau exclusiv reprezentai sub forma uman, avnd comportamente umane. Ei sunt nemuritori, atottiutori, desvrii. Fiecare unitate administrativ, ora sau sat, avea ca i conductor un zeu principal. Regele era considerat ca fiind ales de zei, i era numit fiu al zeilor. El era o persoan sfnt, un trimis al zeilor. Era socotit mijlocitorul binecuvntrii zeilor ctre popor. ndeplinea i funcia de Mare -Preot,

rspunznd de construirea templelor i de serviciul divin public.Mesopotamienii credeau c omul a fost creat de zei din lut i din sngele lor, pentru a-i sluji pe acetia. De asemnea, ei credeau n viaa de dup moarte, cnd trupul se va ntoarce n pmnt, iar sufletul va merge n mpria morilor, pe trmul fr ntoarcere". Defunctul nu putea deveni niciodat un zeu. Cnd murea un rege, erau ucii i dintre slujitorii lui: soldai, muzicani, femei, i aezai n mormnt, lng el, n credina c acetia i vor ine companie in viaa viitoare. Locul de cult era templul, considerat locuina zeilor, cel mai mare bun al oraului. O parte integrant a templului era zigguratul, o cldire asemntoare unei piramide n trepte, cu 3-7 etaje, exteriorul fiecruia fiind colorat diferit cu plci de ceramic smluit. Vrful zigguratului era locul n care se ntlnete cerul cu pmntul. Cel construit de regele Nabucodnosor al II-lea, este turnul Babei" despre care se vorbete n Biblie. Templul era totodat centru cultic, economic (aici se desfurau activiti economice, comerciale, operaii bancare, mprumuturi), dar i centru de cultur (Templele avnd coli unde erau instruii scribii. Tot aici se aflau atelierelor artitilor i artizanilor). Tot templul se presupune a fi fost i centrul activitilor de observare a astrelor. Demonii Credina n demoni era o parte important a religiei Mesopotamiei antice. Oamenii se temeau de sufletele rele, i de aceea aezau statuete i picturi pentru a speria fantomele nedorite. Asemenea zeilor, existau diferii demoni, fiecare cu numele su propriu, specializai n diferite aciuni negative . Ritualuri funerare Arheologii au descoperit sute de morminte n unele pri ale Mesopotamiei. Aceste morminte relev multe informaii legate de ritualurile funerare mesopotamiene. n oraul Ur, majoritatea oamenilor erau ngropai n morminte familiale sub cas. Copiii erau pui n recipiente mari, i dui la capela familiei. Alii erau pur i simplu ngropai n cimitirele oraului. Unii erau nfurai n covoare i giulgiuri. n majoritatea cazurilor, unele lucruri ale oamenilor ngropai se aflau n morminte. Au fost de asemenea descoperite 17 morminte cu obiecte foarte valoroase, i deci se presupune c aparineau unor persoane de rang nalt, posibil regi.

Templul (Ziggurat) Fiecare templu avea un numr foarte mare de preoi, cteva sute, organizai pe funcii. Ei aduceau zeilor sacrificii de animale, ofrande de fructe, n cadrul unor procesiuni i rugciuni. In fiecare zi se aducea de mncare zeilor de dou ori. Cea mai important srbtoare era Anul Nou, cnd avea loc un ritual, o nunt sacr ntre rege i zeia oraului. Religia mesopotamian va disprea mult mai rapid dect cea egiptean, stingndu-se cu puin nainte de secolul I al erei cretine.

S-ar putea să vă placă și