Sunteți pe pagina 1din 2

Venere si Madon

Ideal pierut n noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gndea n basme si vorbea n poezii, O! te vd, te-aud, te cuget, tnr si dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei. Venere, marmur cald, ochi de piatr ce scnteie, Brat molatic ca gndirea unui mprat poet, Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie, A femeiei, ce si astzi tot frumoas a o revd. Rafael, pierdut n visuri ca-ntr-o noapte nstelat, Suflet mbtat de raze si d-eterne primveri, Te-a vzut si-a visat raiul cugrdini mblsmate, Te-a vzut plutind regin printre ngerii din cer Si-a creat pe pnz goal pe Madona Dumnezeie, Cu diadem de stele, cu sursul blnd, vergin, Fat pal-n raze blonde, chip de nger, dar femeie, Cci femeia-i prototipul ngerilor din senin. Astfel eu, pierdut n noaptea unei vieti de poezie, Te-am vzut, femeie stearp, fr suflet, fr foc, Si-am fcut din tine-un nger, blnd ca ziua de magie, Cnd viata pustiit rde-o raz de noroc. Am vzut fata ta pal de o bolnav betie, Buza ta nvinetit de-al coruptiei muscat, Si-am zvrlit asupr-ti, crudo, vlul alb de poezie Si paloare-i tale raza inocentei ei I-am dat. Ti-am dat palidele raze ce-nconjoar cu magie Fruntea ngerului-geniu, ngerului-ideal, Din demon fcui o snt, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vlul cade, crudo! dismetit din visuri sece, Fruntea mea este trezit de al buzei tale-nghet Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece M nvat cum asupr-ti eu s caut cu dispret! Tu mi pari ca o bacant, ce-a luat cu-nselciune De pe-o frunte de fecioar mirtul verde de martir, O fecioar-a crei suflet era snt ca rugiunea, Pe cnd inima bacantei e spasmodic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu sursul blnd, vergin, Eu fcut-am zeitate dintr-o palid femeie, Cu inima stearp, rece si cu suflet de venin! *

Plngi, copil? -- C-o privire umed si rugtoare Poti din nou zdrobi si frnge apostat-inima mea? La picioarele-ti cad si-ti caut n ochi negri-adnci ca marea Si srut a tale mne, si-i ntreb de poti ierta. Sterge-ti ochii, nu mai plnge!... A fost crud-nvinuirea, A fost crud si nedreapt, fr razem, fr fond. Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti snt prin iubire, Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond. (1870, 15 aprilie)