Sunteți pe pagina 1din 155

UNIVERSITATEA TOMIS CONSTANłA

ANALIZA ECONOMICO FINANCIARA

note de curs –

Lector universitar dr. Mariana CĂLIN

2011

1

CUPRINS

CUPRINS

2

1-DEFINIREA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

4

2-TIPURI DE ANALIZE ECONOMICO-FINANCIARE

5

3-ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE ŞI UTILIZATORII REZULTATELOR ACESTEIA

10

UTILIZATORII INFORMAłIILOR FURNIZATE DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

12

4-OBIECTIVELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

13

5-CONłINUTUL ŞI ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

14

6-FACTORII CARE DETERMINĂ REZULTATELE ACTIVITĂłII ECONOMICO-FINANCIARE

17

7-DEFINIREA METODEI ŞI METODOLOGIEI ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

21

8-PRINCIPALELE METODE ALE ANALIZEI CALITATIVE

21

9-METODELE ANALIZEI CANTITATIVE

24

9.1-METODA BALANłIERĂ

24

9.2-METODA SUBSTITUIRILOR ÎN LANł

29

9.3-METODA DETERMINĂRII ACłIUNII IZOLATE A FACTORILOR

40

9.4-METODA CORELAłIEI

41

9.5-METODA SCORURILOR

43

9.6-METODA RATELOR

44

10-ANALIZA DIAGNOSTICULUI

45

10.1-SISTEMUL DE INDICATORI ŞI CORELAłII DE ECHILIBRU ŞI EFICIENłĂ

46

11-ANALIZA DINAMICII ACTIVITĂłII PE BAZA INDICATORILOR VALORICI

48

11.1-SISTEMUL INDICATORILOR VALORICI UTILIZAłI

50

12-ANALIZA RAPORTULUI STATIC ŞI A RAPORTULUI DINAMIC DINTRE INDICATORII VALORICI

52

12.1-ANALIZA RAPORTULUI STATIC

52

12.2-ANALIZA RAPORTULUI DINAMIC

53

13-ANALIZA CIFREI DE AFACERI

54

13.1-ANALIZA DINAMICII CIFREI DE AFACERI

55

13.2-ANALIZA STRUCTURALĂ A CIFREI DE AFACERI

56

13.3-ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI

57

14-ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI ÎN CAZUL ÎNTREPRINDERILOR CU ACTIVITATE DE PRODUCłIE

58

14.1-ÎN CAZUL PRODUCłIEI DE NATURĂ INDUSTRIALĂ

58

15-APLICAłII PRIVIND MODELELE FACTORIALE DE ANALIZĂ A CIFREI DE AFACERI

73

16-EFECTELE MODIFICĂRII CIFREI DE AFACERI ASUPRA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

76

17-ANALIZA COTEI DE PIAłĂ

77

18-ANALIZA VALORII ADĂUGATE

78

18.1-ANALIZA DINAMICII ŞI STRUCTURII VALORII ADĂUGATE

79

18.2-ANALIZA FACTORIALĂ A VALORII ADĂUGATE

81

19-INFLUENłELE VALORII ADĂUGATE ASUPRA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO- FINANCIARI

88

20-ANALIZA PRODUCłIEI FIZICE

88

21-ANALIZA CALITĂłII PRODUSELOR

92

22-INFLUENłA CALITĂłII PRODUCłIEI ASUPRA UNOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI :

93

23-ANALIZA CANTITATIVĂ A FORłEI DE MUNCĂ

118

24-ANALIZA STRUCTURII FORłEI DE MUNCĂ

120

25-ANALIZA DINAMICII FORłEI DE MUNCĂ PE TOTAL ŞI PE CATEGORII

121

26-ANALIZA MOBILITĂłII ŞI STABILITĂłII FORłEI DE MUNCĂ

121

27-ANALIZA CALIFICĂRII FORłEI DE MUNCĂ

124

28-ANALIZA UTILIZĂRII TIMPULUI DE MUNCĂ

127

29-ANALIZA STATICĂ ŞI DINAMICĂ A TIMPULUI DE MUNCĂ

129

30-INFLUENłA TIMPULUI DE MUNCĂ ASUPRA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO- FINANCIARI

129

31-ANALIZA PRODUCTIVITĂłII MUNCII (W)

130

32- ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT

139

33-ANALIZA VOLUMULUI ŞI DINAMICII MIJLOACELOR FIXE

144

2

34-ANALIZA STRUCTURII MIJLOACELOR FIXE

146

35-ANALIZA UTILIZĂRII POTENłIALULUI TEHNIC

147

36-ANALIZA STOCURILOR DE MATERIALE

152

3

1-DEFINIREA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

În spaŃiul socio-economic în care activează, întreprinderea trebuie să-şi probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenŃă şi adaptare, performanŃa economico-financiară. Toate acestea îşi găsesc reflectarea în eficienŃa activităŃilor care au la bază determinări cantitative şi calitative ale factorilor producŃiilor, randamente maxime ale utilizării acestora.

ÎNTREPRINDEREA = reprezintă o entitate socio-economică de sine stătătoare cu o structură proprie, delimitată în timp şi spaŃiu, astfel încît, partenerii săi sînt consideraŃi ca făcînd parte din interiorul său, iar alŃii din exteriorul său

Pentru a fi fiabile şi pentru a putea desfăşura o activitate continuă în mediul lor instituŃional, întreprinderile intră în relaŃii de intercondiŃionare cu factorii existenŃi în mediul lor ambiant, fiind susŃinute în demersul economic de clienŃi, furnizori, forŃă de muncă, bănci, instituŃii guvernamentale şi bugetare, cu intenŃia declarată să demonstreze că sînt capabile să desfăşoare o activitate eficientă.

ANALIZA = reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, procedînd la identificarea factorilor, cauzelor şi condiŃiilor care i-au generat şi respectiv, influenŃat

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ = reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee şi instrumente care asigură tratarea informaŃiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri permanente, referitoare la situaŃia economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor şi condiŃiilor care au determinat, precum şi a rezultatelor interne de îmbunătăŃire a acesteia din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare

Complexitatea studierii relaŃiilor cauză-efect este amplificată în condiŃiile analizei fenomenelor economice, ca urmare a caracterului deosebit de complex al acestor fenomene. Caracterul complex al analizei cauzale derivă din: a)-acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite b)-efecte diferite se pot combina dînd o rezultantă a complexului de activităŃi sau forŃe

4

c)-complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci şi calitatea lui d)-în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care nu le avusese nici un element al fenomenului e)-în realitatea obiectivă, însuşirile esenŃiale se amestecă cu cele neesenŃiale, secundare sau întîmplătoare Drumul pe care îl parcurge analiza reprezintă inversul evoluŃiei reale a fenomenului. Analiza porneşte de la rezultatele procesului încheiat către elemente şi factori. Analiza unei activităŃi, din punct de vedere economic, înseamnă cercetarea cheltuielilor de muncă socială ce sînt efectuate pentru acea activitate, în raport cu rezultatele (efectele) ce se obŃin. EsenŃialul în analiza economică îl constituie sesizarea relaŃiilor cauză-efect, fie prin intermediul relaŃiilor structurale (inclusiv funcŃionale), fie prin intermediul relaŃiilor factoriale. Determinativul „economică” fixează caracterul analizei, care poate avea ca obiect nu numai o activitate economică, ci şi una tehnică, ştiinŃifică, socială, culturală, administrativă. Analiza poate fi definită în funcŃie de caracterul ei ca : analiză economică, analiză contabilă, analiză statistică, analiză dinamică, sau în funcŃie de obiectul ei : analiza activităŃii economice a unei întreprinderi, analiza productivităŃii muncii, analiza folosirii capacităŃilor de producŃie, analiza rentabilităŃii.

ANALIZA ACTIVITĂłII ECONOMICE = cercetează, pe baza datelor sistemului informaŃional, rezultatele obŃinute în activitatea verigilor organizatorice ale economiei (întreprinderi, trusturi, combinate, centrale, ministere), elementele şi factorii care le-au determinat şi căile îmbunătăŃirii lor din punctul de vedere al eficienŃei utilizării resurselor (umane, materiale şi financiare), în concordanŃă cu interesele economiei naŃionale

2-TIPURI DE ANALIZE ECONOMICO-FINANCIARE

Pentru definirea tipurilor de analiză trebuie să se Ńină seama de mai multe criterii, printre care, un loc important îl au : nivelul la care se face analiza, organul şi sursele informaŃionale folosite, scopul, obiectul şi intervalul de timp în care sînt studiate fenomenele şi procesele economice.

5

Diversitatea activităŃilor desfăşurate de către o întreprindere şi varietatea situaŃiilor întîlnite privind conŃinutul, nivelul şi caracteristicile performanŃelor economico-financiare ale acesteia, reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criterii :

A-în funcŃie de raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenului 1-analiza post-factum (post-operativă sau analiza realizării obiectivelor)

= constituie un element de supraveghere şi reglare a modului de funcŃiune a unei

întreprinderi = presupune cercetarea rezultatelor economice potrivit relaŃiilor cauzal- funcŃionale, ea dovedindu-şi utilitatea în activitatea practică a întreprinderii, prin aceea că

furnizează informaŃii privind gradul de realizare a obiectivelor programate, respectiv încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obŃinut în limitele estimate, ca fiind normale

= se bazează pe valori certe (cunoscute)

= presupune cercetarea unor fenomene încheiate, a modului de realizare a unor

obiective pe baza descompunerii în elemente şi a stabilirii factorilor

= priveşte trecutul şi prezentul; dacă separăm prezentul de trecut, se mai poate crea

o categorie a analizei şi anume, analiza concomitentă sau curentă, care se desfăşoară concomitent cu desfăşurarea fenomenului

= ca tip de analiză post-factum, care se poate îmbina şi cu analiza prospectivă, se

întîlneşte ANALIZA-DIAGNOSTIC prin care se obŃin aprecieri asupra ansamblului unei întreprinderi, asupra unei subdiviziuni organizatorice sau asupra unei probleme

Aprecierea în sine nu poate fi considerată ca fiind şi suficientă, dacă nu sînt luate în considerare şi măsurile menite a contribui la remedierea unor situaŃii nefavorabile pentru întreprindere.

2-analiza previzională

= presupune determinarea evoluŃiei viitoare a unui fenomen economic pe baza

cercetării factorilor (a relaŃiilor de cauzalitate), a acŃiunilor în perspectivă, inclusiv în luarea în considerare şi a altor factori decît cei cunoscuŃi

= constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activităŃii economico- financiare a întreprinderii

6

= este utilizată de către centrele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse în perioada viitoare

=

se bazează pe valori incerte (presupuse)

 

În

condiŃiile

economiei

de

piaŃă,

angajarea

unei

investiŃii

solicită

în

mod

obligatoriu, elaborarea de scenarii prin care se prefigurează rezultatele viitoare ale

realizării acesteia.

B-din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenŃiale ale fenomenelor 1-analiză calitativă = urmăreşte esenŃa fenomenului, caracteristicile sale fundamentale, factorii care sînt de aceeaşi natură cu fenomenul ce îl determină = rolul ei constă în elaborarea modelelor de analiză în care sînt surprinse elementele esenŃiale ale fenomenului 2-analiză cantitativă = presupune cercetarea fenomenelor prin determinări comensurative exprimate prin greutate, volum, suprafaŃă, număr

Cîmpul de aplicare a metodelor matematice în cuantificarea fenomenelor economice, a influenŃelor diferiŃilor factori este condiŃionat de modelarea proceselor economice pe baza analizei calitative.

C-după nivelul la care se desfăşoară analiza 1-analiză microeconomică = cercetează fenomenele economico-financiare la nivelul întreprinderilor sau a compartimentelor funcŃionale din cadrul structurilor sale organizatorice

= vizează relevarea comportamentului acesteia privind realizarea

produselor, lucrărilor şi prestărilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, în raport cu obligaŃiile asumate prin contractele încheiate cu beneficiarii, performanŃele economico-financiare realizate

= aceea care se desfăşoară la scara individului sau a întreprinderii

şi urmăreşte activitatea economică şi rezultatele obŃinute, relevă factorii care

determină orientarea în investirea fondurilor, în utilizarea resurselor, în fabricarea produselor, în asimilarea de noi produse

7

= studiază fenomenele şi procesele la nivelul sectorului sau

al ramurii de activitate, în scopul evidenŃierii poziŃiei firmei pe piaŃă, a

capacităŃilor concurenŃiale a acesteia 3-analiză macroeconomică = presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei naŃionale sau al economiei mondiale, operînd preponderent cu mărimi sintetice, globale sau agregate ca, de exemplu : produs naŃional brut, produs intern brut, produsul social total, venitul naŃional, utilizarea forŃei de muncă, volumul investiŃiilor

2-analiză mezzoeconomică

D-după modul de urmărire în timp al fenomenelor 1-analiză statică = studiază fenomenele precum şi elementele şi factorii care influenŃează asupra lor la un moment dat, relevînd pe baza relaŃiilor existente între aceştia,

o anumită poziŃie a fenomenelor supuse analizei (de ex., comparearea

stocurilor de mărfuri reflectate în bilanŃul contabil cu cele planificate, a cauzelor abaterii faŃă de plan) NoŃiunea de „static” este legată de modul de efectuare a analizei (la un moment dat) şi nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice. 2-analiză dinamică = cercetează fenomenele şi procesele economice în mişcarea şi condiŃionarea lor reciprocă, relevînd poziŃia pe care o deŃine şi modificările survenite în diferite momente ale evoluŃiei lor = pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au determinat aceste schimbări, precum şi tendinŃele evoluŃiilor lor viitoare

E-după orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul

= serveşte managementului întreprinderii pentru conducerea

operativă a activităŃii, pe perioade de timp de pînă la 1 an 2-analiză pe termen lung = operează cu date care depăşesc termenul de 1 an, utilizînd în

1-analiză pe termen scurt

acest scop modele de tip static sau stocastic

F-după criteriile de studiere a fenomenelor 1-analiză tehnico-economică = îmbină caracterul tehnic cu cel economic 2-analiză economico-financiară = tratează corelaŃiile dintre activitatea economică (de exploatare) şi cea financiară

8

3-analiză financiară = vizează cu predilecŃie fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare şi plasare a capitalului

G-în funcŃie de poziŃia analistului 1-analiză internă = are un caracter practic, analistul avînd o poziŃie privilegiată, deoarece beneficiază de o serie de informaŃii despre întreprinderea analizată = se realizează de către organul sau personalul întreprinderii însărcinat cu această activitate şi se bazează pe sursele informaŃionale ale întreprinderii Pe baza acestor informaŃii, analistul poate detecta stările de dezechilibru dintre diferite domenii ale activităŃii întreprinderii şi cauzele lor, stabilind totodată, măsurile care se impun în vederea remedierii. Elaborarea acestor analize serveşte conducerii întreprinderii, atît pentru cunoaşterea stării de fapt, cît şi pentru fundamentarea activităŃii viitoare.

2-analiză externă = se efectuează de partenerii externi în fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi ai întreprinderii, bazîndu-se pe informaŃiile furnizate de analiza financiară

= se efectuează de către organele competente interesate de activitatea

desfăşurată de întreprindere, cum sînt : Ministerul FinanŃelor, Banca NaŃională a

României, şi se bazează pe datele furnizate prin sistemul dărilor de seamă contabile şi statistice

= se realizează în cadrul funcŃiei de control a statului de către organele

menŃionate mai sus, şi urmăresc realizarea obiectivelor economice şi sociale ce

decurg din planul naŃional unic de dezvoltare economică şi socială a Ńării

H-în funcŃie de obiectul cercetării 1-analiză generală = cuprinde întreaga activitate economico-financiară desfăşurată de întreprindere şi se bazează pe sistemul de indicatori de plan şi efectiv realizaŃi care reflectă toate laturile activităŃii întreprinderii (de ex., aprovizionarea, desfacerile de mărfuri, utilizarea forŃei de muncă şi a bazei tehnico-materiale, costurile, veniturile, rentabilitatea) 2-analiză parŃială (tematică) = cercetează numai anumite laturi ale activităŃii şi foloseşte sursele informaŃionale corespunzătoare scopului urmărit (de ex., analiza modului

9

de aprovizionare cu mărfuri a reŃelei comerciale sau gradul de utilizare a timpului de lucru al muncitorilor)

Pentru cunoaşterea în profunzime a evoluŃiei fenomenelor şi proceselor economice, în procesul de analiză este necesară îmbinarea tuturor tipurilor de analiză, în vederea fundamentării ştiinŃifice a deciziilor de reglare şi optimizare a performanŃelor economico-financiare ale întreprinderii.

3-ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE ŞI UTILIZATORII REZULTATELOR ACESTEIA

Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de intervenŃii, prin care se prevede, organizează şi coordonează activitatea întreprinderii, se iau decizii şi se controlează activitatea acesteia în vederea realizării obiectivelor curente şi de perspectivă, respectînd criteriile de eficienŃă economice şi de utilitate socială. Realizarea principalelor funcŃii ale conducerii implică analiza de stare a sistemului în diferite domenii ale funcŃionării sale. A prevedea, înseamnă a cerceta viitorul, respectiv a întocmi un program de acŃiune care vizează atingerea obiectivelor propuse. Realizarea acestui program presupune a lua în considerare activitatea trecută, cît şi cea prezentă. Întreprinderea ca sistem constituie obiect al conducerii, ceea ce reclamă elaborarea unei suite de decizii menite să asigure trecerea ei dintr-o stare în alta şi implicit, reglarea funcŃionării ei. În acest proces de schimbare şi reglare a stării de funcŃionare a întreprinderii, funcŃia de diagnoză a analizei joacă un rol deosebit de important

DIAGNOZA presupune cercetarea funcŃionării sistemului sub raport structural şi funcŃional-cauzal şi se întemeiază pe informaŃia privind starea sistemului. Pe baza unei asemenea cercetări se depistează „punctele critice” în cadrl sistemului şi, totodată, se avizează centrele de decizie pentru a iniŃia măsuri de reglare.

Semnalul dereglare a funcŃionării sistemului şi, respectiv, pentru ordonarea analizei- diagnostic îl reprezintă abaterea de la un obiectiv parametrizat în timp şi spaŃiu, de la o normă de funcŃionare a sistemului. Analiza-diagnostic se efectuează nu numai atunci cînd la nivelul sistemului apar semnale de dereglare, ci şi atunci cînd informaŃia sintetică privind starea

10

sistemului arată o funcŃionare normală (în raport de obiective). Acest lucru se impune dat fiind faptul că în interiorul sistemului intervin acŃiuni compensatoare care moderează sau anihilează abaterile în funcŃionarea unui subsistem. Procesul reglării se realizează prin funcŃiile (atributele) conducerii şi priveşte acŃionarea asupra funcŃiilor întreprinderii, ceea ce pune, în mod inevitabil, problema poziŃionării analizei economice în acest context, pentru a desprinde rolul ei în procesul de conducere. Analiza stării sistemului în diferite momente ale funcŃionării, ca şi cea cu caracter previzional, se realizează prin intermediul funcŃiilor conducerii. Dacă este vorba de previziune, este evident că stabilirea obiectivelor pentru viitor nu poate face abstracŃie de analiza lor în trecut şi prezent. FuncŃia de organizare, care cuprinde ansamblul de acŃiuni în vederea utilizării eficiente a resurselor, nu poate răspunde cerinŃelor ei fundamentale: ce trebuie făcut, cu ce forŃe, unde, cînd şi cum, fără a apela la analiză. Totodată, nu se poate coordona funcŃionarea sistemului şi asigura echilibrul acestuia fără a analiza permanent situaŃia corelaŃiilor dintre elementele sale. FuncŃia de decizie (comandă) presupune elaborarea şi declanşarea deciziilor a căror calitate este hotărîtor determinată de calitatea analizelor pe care se sprijină. Una din funcŃiile conducerii al cărei conŃinut este realizat prin excelenŃă cu ajutorul analizei activităŃii economice este controlul. Prin control, conducerea întreprinderii urmăreşte executarea cantitativă şi calitativă a programelor de activitate în toate sectoarele, abaterile şi cauzele lor, respectarea angajamentelor asumate, utilizarea judicioasă a mijloacelor materiale şi băneşti, concordanŃa dintre situaŃia scriptică şi cea faptică. Cu ajutorul analizei se stabilesc abaterile faŃă de termenul (criteriul) de referinŃă (în general prevederile planului sau ale programelor), se determină eventualele puncte de dezechilibru şi se iau măsurile operative care se impun. Una din funcŃiile conducerii, al cărei conŃinut se realizează în mod implicit cu ajutorul analizei economico-financiare, este controlul.

CONTROLUL = reprezintă un atribut al conducerii care constă în urmărirea sistematică a modului de realizare a programelor, atît pe sectoare de activitate, cît şi la nivel de întreprindere, stabilirea abaterilor şi a cauzelor acestora, respectarea obligaŃiilor asumate prin contractele încheiate, utilizarea eficientă a resurselor, confruntarea dintre situaŃia faptic ă ş i cea scriptic ă

11

UTILIZATORII INFORMAłIILOR FURNIZATE DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

1-furnizorii de capitaluri 2-partenerii de afaceri

3-statul

4-alŃi utilizatori

1-FURNIZORII DE CAPITALURI a)-acŃionarii şi consultanŃii acestora sînt interesaŃi de performanŃele curente ale investiŃiei realizate şi aşteptările privind rentabilitatea viitoare b)-investitorii în obligaŃiuni au obiective diferite de cei care participă la capitalul social al firmei; această categorie de utilizatori este interesată de capacitatea de plată şi adecvarea fluxului de lichidităŃi la nivelul îndatorării c)-băncile şi alŃi investitori sînt interesaŃi de capacitatea de plată şi de gradul de îndatorare al firmei

2-PARTENERII DE AFACERI a)-furnizorii sînt interesaŃi atît în dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali, cît şi de securitatea financiară a clienŃilor săi b)-clienŃii sînt interesaŃi de eventualele probleme financiare ale furnizorilor (scăderea calităŃii, discontinuităŃi în aprovizionare, ca urmare a problemelor financiare) c)-angajaŃii şi organizaŃiile sindicale sînt orientate spre securitatea locurilor de muncă şi negocierea salariilor; au nevoie de informaŃii financiare la nivelul firmei şi la cel al ramurii în cadrul negocierilor sau pentru a previziona niveluri viitoare ale şomajului şi ale salarizării

3-STATUL

a)-fiscul asigură o parte semnificativă din venituri prin impozitarea firmelor b)-Guvernul şi organizaŃiile cvasiguvernamentale trebuie să configureze politicile economice, să conducă economia şi să monitorizeze anumite zone economice; prin agregarea informaŃiilor economico-financiare de la nivel microeconomic, Guvernul poate evalua corect sănătatea şi performanŃele sectoarelor economice şi poate aprecia feed-back-ul c)-autorităŃile locale au ca principal interes industriile, care sînt primordiale în zona în care o administrează, avînd ca scop să asigure niveluri ridicate de performanŃă economico-

12

financiară în zona de autoritate, inclusiv prin utilizarea pîrghiilor de care dispune (emisiunea de obligaŃiuni, acordarea de facilităŃi, atragerea investitorilor)

4-ALłI UTILIZATORI a)-managementul firmei utilizează frecvent analiza propriilor rezultate şi performanŃe financiare prin raportare la situaŃia industriei şi a principalilor concurenŃi pentru a-şi localiza propria poziŃie b)-organizaŃiile profesionale : unul dintre scopurile acestora este să reducă amestecul statului în activităŃile profitabile c)-analiştii şi consultanŃii se regăsesc adesea în categoriile prezentate anterior, fie ca firme de consultanŃă pentru furnizorii de capital, fie ca agenŃii de reiting care produc şi furnizează informaŃii economico-financiare d)-auditorii e)-publicul

4-OBIECTIVELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Delimitarea obiectivelor de studiu constituie o problemă socială a oricărei ştiinŃe sau discipline ştiinŃifice, şi constă în determinarea conŃinutului fenomenelor pe care le studiază şi a sferelor de acŃiune, precum şi fixarea raporturilor lor de condiŃionare cu celelalte ştiinŃe care studiază fenomene şi procese din domenii de activitate conexe. Ca disciplină ştiinŃifică, analiza s-a afirmat în viaŃa socială şi economică unde a contribuit şi contribuie la congresul societăŃii. Analiza economică presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de vedere economic, ceea ce implică evidenŃierea atît a eforturilor dimensionate prin consumul de resurse materiale, umane şi financiare, cît şi a efectelor circumscrise rezultatelor ca valori sociale utile. Analiza economică vizează eficienŃa consumului de resurse în toate domeniile. Prin metodele, procedeele şi tehnicile care le utilizează, serveşte la descompunerea unui fenomen sau proces economic în părŃile sale componente, studiind comportamentul acestora, independent, sau în corelaŃie cu alte componente. Analiza economică cercetează mişcarea şi transformarea fenomenelor economico- financiare care au loc în interiorul firmei, din punct de vedere calitativ şi cantitativ, static şi dinamic, evidenŃiind factorii endogeni şi exogeni, corelaŃia dintre aceştia, cauzele şi consecinŃele

13

modificării lor, iar pe această bază, permite diagnosticarea stărilor în scopul fundamentării acŃiunilor de reglare şi funcŃionare stabilă şi eficientă a firmei în modul competiŃional în care îşi desfăşoară activitatea. Analiza activităŃii societăŃii comerciale este o disciplină ştiinŃifică al cărei obiect de studiu îl constituie procesele şi fenomenele economico-financiare. Scopul analizei este de a descoperi caracteristicile esenŃiale ale părŃilor componente ale fenomenului cercetat, interacŃiunile dintre ele, şi de a oferi concluziile necesare sintezei la nivelul fenomenului sau procesului analizat.

5-CONłINUTUL ŞI ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICO- FINANCIARĂ

Analiza economico-financiară parcurge drumul invers pe care îl realizează evoluŃia fenomenului respectiv. Ea porneşte de la un rezultat şi caută să evidenŃieze factorii şi elementele care au contribuit la realizarea acestuia.

ConŃinutul analizei presupune parcurgerea următoarelor ETAPE :

1-fixarea obiectului analizei

= constă în identificarea anumitor fapte, fenomene, rezultate care se exprimă sub forma

indicatorilor economico-financiari

= delimitarea obiectului se face în timp şi spaŃiu, cantitativ şi calitativ, utilizînd anumite

metode de evaluare şi calcul

2-stabilirea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat

= descompunerea în elemente presupune o analiză structurală, factorii se stabilesc în mod

succesiv, trecînd de la cei cu acŃiune directă, la cei care acŃionează indirect (prin intermediul

celor cu o acŃiune directă pînă la stabilirea cauzelor finale)

3-determinarea relaŃiilor de condiŃionare dintre fiecare factor şi fenomun realizat, respectiv a relaŃiei cauză-efect

= aceste relaŃii se referă atît la elemente, respectiv la factori, pe de-o parte, şi fenomen pe de altă parte, cît şi la raporturile dintre elemente sau dintre factori

14

= în acest scop este necesar a se determina relaŃia cauză-efect, respectiv raporturile de condiŃionare dintre factori

4-măsurarea (cuantificarea) influenŃelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat

influenŃelor,

dimensionării rezervelor interne, aprecierii cît mai exacte a rezultatelor

=

în

această

etapă

intervine

analiza

cantitativă

cu

scopul

măsurării

5-sinteza rezultatelor analizei

= constituie etapa stabilirii concluziilor şi a aprecierilor asupra activităŃii desfăşurate,

elaborarea măsurilor, respectiv a deciziilor menite a contribui la utilizarea optimă a factorilor de producŃie, la obŃinerea unor randamente maxime, a utilizării acestora în vederea asigurării marjei

concurenŃiale, a fiabilităŃii întreprinderii

Se constatăcă pentru cunoaşterea esenŃei fenomenului cercetat, este necesară descompunerea acestuia pe elemente componente, fiecare element fiind analizat în funcŃie de factorii care-l condiŃionează pînă la stabilirea cauzelor finale. Odată cunoscute cauzele, se întreprind măsuri pentru desfăşurarea sau evoluŃia normală a fenomenului. Descompunerea în factori se face pe trepte, se trece de la factori mai puŃin complecşi pînă se ajunge la factorul simplu care nu mai poate fi descompus. În felul acesta se iau în considerare şi factorii de ordin structural care acŃionează în cadrul sistemului de legături cauzale. Ordinea analizei unui fenomen economic, în general, este inversă formării fenomenului, ceea ce impune organizarea corespunzătoare a fluxului informaŃional şi a tehnicii de analiză.

ELEMENTELE = reprezintă părŃi componente ale rezultatului, obiectului sau fenomenului analizat

FACTORII = forŃe motrice care provoacă sau determină rezultatul, obiectul sau fenomenul analizat

CAUZELE = fenomene care, în anumite condiŃii, provoacă şi deci explică apariŃia unui fenomen (fie însuşi fenomenul analizat, fie un factor care acŃionează asupra acestuia

15

CAUZELE FINALE = reprezintă ultimele cauze descoperite în procesul de analiză, avînd în vedere limitele sferei de cercetare (organizatorice) ale analizei respective = din punctul de vedere al apariŃiei şi dezvoltării fenomenului, ele sînt cauze

primare

Schema procesului de analiză foloseşte 2 modalităŃi principale de a explica fenomenele :

a)-prin poziŃia structurală, adică prin relaŃii în cadrul unui ansamblu de elemente b)-prin factori

ABORDAREA STRUCTURALĂ A ÎNTREPRINDERII conduce, pe treapta cea mai înaltă de generalizare, la 5 elemente definitorii : resurse, relaŃii, activităŃi, rezultate şi eficienŃă. Fiecare dintre aceste 5 elemente poate fi analizat, în continuare, de pe poziŃia structurală. Aşa, de exemplu, resursele pot fi grupate în : resurse umane, materiale şi financiare. Pătrunzînd în adîncime, se clasifică şi se studiază resursele umane după un şir de criterii (vîrstă, sex, vechime în muncă, vechime în întreprindere, profesiune, şcoli absolvite) şi aşa mai departe.

ABORDAREA FACTORIALĂ A ÎNTREPRINDERII presupune cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin intermediul cărora concură la formarea şi respectiv modificarea rezultatelor unei activităŃi, precum şi la stabilirea posibilităŃilor de îmbunătăŃire a funcŃionării întreprinderii ca sistem. Factorii determină formarea şi modificarea unui efect, a unui rezultat. Ei acŃionează, de regulă, nu izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de legături închegate. Identificarea lor necesită cunoaşterea precisă a căilor de formare a rezultatului, a legăturilor cauzale lăuntrice ale rezultatului în accepŃiunea de fenomen analizat.

În scopul înŃelegerii esenŃei şi rolului factorilor, se procedează la gruparea lor după diferite criterii. Astfel, după conŃinutul (natura) lor, factorii pot fi grupaŃi în : factori tehnici, organizatorici, economici, social-politici, biologici, naturali. După caracterul lor în cadrul unei relaŃii cauzale (în ordinea de analiză) se disting : factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi.

16

6-FACTORII CARE DETERMINĂ REZULTATELE ACTIVITĂłII ECONOMICO-FINANCIARE

1-din punct de vedere al conŃinutului a)-factori tehnici b)-factori organizatorici c)-factori tehnologici d)-factori economico-financiari e)-factori sociali politici f)-factori demografici

2-în funcŃie de resursele folosite în procesul de producŃie a)-forŃa de muncă şi folosirea ei b)-mijloacele fixe şi utilizarea lor c)-fondul funciar şi utilizarea acestuia d)-mijloacele circulante şi utilizarea lor e)-procesul de organizare a producŃiei şi a muncii f)-procesul de conducere a activităŃii economico-financiare

3-în raport cu rolul pe care îl au în cadrul unei relaŃii cauzale, se disting, în ordinea analizei, 3 categorii :

a)-factori cantitativi = reprezintă exprimarea materială a factorilor calitativi, fiind condiŃia preliminară şi indispensabilă a acŃiunii factorilor calitativi

= sînt exprimaŃi în unităŃi fizice de măsurare (bucăŃi, kg, m, ha)

b)-factori structurali = apar atunci cînd fenomenul economico-financiar analizat se referă la mărimi ce reprezintă însumarea unor elemente sau a unor produse de elemente

= intervin întotdeauna în situaŃiile în care rezultatul analizat se referă la

mărimi agregate (compuse din mai multe elemente) Pentru explicarea corectă a rezultatelor, pentru separarea efortului propriu, este necesară evidenŃierea influenŃei factorilor de structură. Astfel, de exemplu, nivelul mediu al ratei rentabilităŃii pe întreprindere poate să crească pe seama deplasărilor structurale (creşte ponderea produselor cu o rată a rentabilităŃii mai

mare decît cea medie).

17

c)-factori calitativi = au aceeaşi natură cu fenomenul economico-financiar analizat, deosebindu-se de fenomen prin gradul de extensiune (de ex., productivitatea muncii ca factor, este de acceaşi natură cu producŃia, referindu-se însă la o singură persoană, pe cînd producŃia se referă la întregul personal)

= sînt exprimaŃi în unităŃi de măsură similare

= au rezerve interne în creşterea producŃiei şi a eficienŃei economice

EXEMPLU : Modul de formare al profitului

a)-la nivelul unei bucăŃi Analiza profitului

proporŃională

DP

Profit = PreŃ vînzare – Cost

DP = DC

relaŃie

invers

DP = DP

relaŃie direct proporŃională

b)-la nivel de produse

Profit =

q v ( p – c)

q v = cantitatea produselor vîndute

D

q v

produse vîndute

relaŃie direct proporŃională

D

DC

costul

relaŃie invers proporŃională

D

DP

preŃul

relaŃie direct proporŃională

c)-la nivelul produselor vîndute

Profit = Σ q v ( p – c)

 

DPr

Dq v

cantitatea vîndută

 

factor cantitativ

 

DPr

DStr

structura

factor structural

DPr

Dc

cost

factor calitativ

DPr

DP

preŃ

factor calitativ

4-după modul cum acŃionează

 

a)-factori

cu

acŃiune

directă

=

factori

care

acŃionează

în

mod

nemijlocit

asupra

fenomenului economico-financiar analizat

18

b)-factori cu acŃiune indirectă = factori care acŃionează asupra fenomenului analizat numai prin intermediul dactorilor direcŃi De exemplu, volumul desfacerilor de mărfuri se poate prezenta ca funcŃie de doi factori : numărul mediu scriptic al vînzătorilor (N) şi productivitatea muncii medii anuale (Wa). Productivitatea muncii, la rîndul ei, depinde de timpul lucrat (T) şi de productivitatea pe unitatea de timp (WT). Această grupare prezintă importanŃă deoarece permite identificarea fiecărui factor asupra fenomenului analizat şi luarea măsurilor pentru realizarea unui efect şi mai mare.

5-în raport cu posibilităŃile de previziune a)-factori previzibili (determinabili) = acŃionează în cadrul unor procese controlate, care nu implică riscuri b)-factori imprevizibili (incerŃi) = acŃionează necontrolat (de ex.: fenomenele naturii, variaŃiile cursului valutar)

6-după gradul de sintetizare a)-factori simpli = aceia care nu mai pot fi dezmembraŃi în alŃi factori, în scopul analizei (de ex. numărul zilelor lucrate de un muncitor într-o anumită perioadă de timp) b)-factori complecşi = aceia care necesită o anumită dezmembrare şi sînt determinaŃi de acŃiunea altor factori (de ex. cererea de mărfuri, deoarece depinde de veniturile băneşti ale populaŃiei, de nivelul de dezvoltare a producŃiei, de nivelul preŃurilor)

7-în funcŃie de izvorul acŃiunii lor a)-factori interni (endogeni) = îşi au originea în interiorul întreprinderii -factori legaŃi de forŃa de muncă, de utilizarea ei eficientă -factori care privesc obiectul circulaŃiei = asigurarea întreprinderii cu fondul de mărfuri necesar satisfacerii cererii de mărfuri a populaŃiei -factori care reflectă baza tehnico-materială a unităŃilor, capacitatea de desfacere a reŃelei comerciale -factori legaŃi de organizarea şi conducerea activităŃii economice = care reflectă activitatea de organizare a aprovizionării şi desfacerii mărfurilor b)-factori externi (exogeni) = îşi au originea în mediul exterior întreprinderii -factori sociodemografici = structura populaŃiei pe medii : urban, rural, sexe, vărstă, profesiuni

19

-factori social-economici = reflectă gradul de dezvoltare a forŃelor de producŃie, structura organizatorică şi conducerea întregii vieŃi economice şi sociale -factori pedoclimatici = localităŃi situate la munte, deal, deltă, care condiŃionează structura cererii de mărfuri a populaŃiei şi activitatea întreprinderii comerciale -factori care privesc legile şi dispoziŃiile legale = care reglementează atribuŃiile şi responsabilităŃile ce revin conducerii, nivelul preŃurilor -factori legaŃi de piaŃă = cererea şi oferta de mărfuri a populaŃiei

8-în funcŃie de sensul acŃiunii a)-factori cu acŃiune favorabilă b)-factori cu acŃiune nefavorabilă c)-factori indiferenŃi = a căror acŃiune este zero În teoria şi practica economică se folosesc noŃiunile de „pozitiv” şi „negativ” pentru acŃiuni, ceea ce nu înseamnă acelaşi lucru cu noŃiunea de „favorabil” sau „nefavorabil”. Un factor este favorabil sau nefavorabil, în funcŃie de aportul său la îndeplinirea sau neîndeplinirea unor predicŃii, sau a unor interese, sau în ceea ce priveşte variaŃia într- un sens sau altul a diverşilor indicatori economico-financiari.

9-în funcŃie de importanŃa economico-financiară a)-factori care au o importanŃă decisivă b)-factori care au o importanŃă secundară

10-în raport cu dependenŃa faŃă de variaŃia fenomenului analizat a)-factori variabili = acei factori a căror acŃiune contribuie la modificarea fenomenului analizat b)-factori constanŃi = acei factori care nu determină modificarea fenomenului economico- financiar în ansamblu

11-după poziŃia pe care o au în raport cu obŃinerea rezultatului a)-factori independenŃi = acei factori care pot influenŃa rezultatul în mod independent b)-factori interdependenŃi = aceia care îşi pot exercita acŃiunea numai în interacŃiunea lor (ex.: munca şi mijloacele de producŃie)

20

12-în raport cu stadiile circuitului economic a)-factori specifici aprovizionării b)-factori specifici producŃiei c)-factori specifici comercializării producŃiei

7-DEFINIREA METODEI ŞI METODOLOGIEI ANALIZEI ECONOMICO- FINANCIARE

METODA = reprezintă un proces teoretic abstract, prin care se fixează o anumită concepŃie privind modul de studiere a unui obiect sau fenomen în vederea obŃinerii de cunoştinŃe asupra modului de formare a acestuia

METODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE = cuprinde ansamblul de metode şi procedee folosite pentru cercetarea activităŃii întreprinderii şi formarea rezultatelor activităŃii economice

Metodele şi procedeele pot fi grupate în :

1-metode ale analizei calitative = urmăresc cunoaşterea în esenŃă a fenomenului, a legăturilor cauzale 2-metode ale analizei cantitative = urmăresc stabilirea mărimii elementelor, a factorilor care explică fenomenul

8-PRINCIPALELE METODE ALE ANALIZEI CALITATIVE

1-modelarea

2-comparaŃia

3-gruparea

4-diviziunea şi descompunerea rezultatelor

5-generalizarea

8.1-MODELAREA fenomenelor economico-financiare

21

MODELUL = instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificată a realităŃii

= ocupă un loc important în analiza fenomenelor economice

= reproduce într-o formă simplificată fenomenul, făcînd abstracŃie de ceea ce este neesenŃial, dar reŃinînd esenŃialul, raporturile de condiŃionare ale acestuia

= se elaborează cu ajutorul unor analize calitative

= deşi modelul evidenŃiază numai aspecte esenŃiale ale fenomenului real, el trebuie să

fie destul de cuprinzător pentru a permite, pe de-o parte, caracterizarea cantitativă judicioasă a laturilor principale ale fenomenului analizat, iar pe de altă parte, determinarea legăturilor

şi dependenŃelor reciproce dintre diferitele elemente componente

= poate fi constituit prin abstractizare sau cu ajutorul conceptelor

După modul de reprezentare a fenomenelor, modelele pot fi :

a)-imitative = fenomenul este reprezentat prin el însuşi, dar la o altă scară (hărŃi, fotografii, machete) b)-analogice = se caracterizează prin faptul că anumite proprietăŃi ale fenomenului studiat sînt reprezentate prin alte modalităŃi folosite pentru vizualizarea fenomenelor economico-financiare (grafice, diagrame) c)-simbolice = se caracterizează prin folosirea simbolurilor pentru a reprezenta fenomenele economico-financiare = se regăsesc, de regulă, sub forma unor ecuaŃii În analiza economico-financiară se folosesc modelele analogice şi cele simbolice.

8.2-COMPARAłIA

Pentru analiza fenomenelor economico-financiară nu este suficientă numai mărirea în sine, la un moment dat, ci se impune şi existenŃa unei baze de comparaŃie (criteriul de referinŃă). Pentru ca informaŃiile obŃinute, ca urmare a comparaŃiei, să fie corecte, trebuie respectate următoarele condiŃii : 1-sfera de cuprindere a indicatorilor folosiŃi să fie similară 2-să existe cel puŃin două mărimi, doi indicatori care se compară 3-fenomenele şi elementele care se compară trebuie să aibă un conŃinut omogen 4-măsurarea să se facă în aceeaşi unitate de măsură 5-să se asigure permanenŃa metodelor de calcul.

În funcŃie de criteriul ales, se întîlnesc următoarele tipuri de comparaŃii :

a)-comparaŃii în timp = presupune valorile fenomenului în diferite momente ale evoluŃiei sale

22

= presupune analiza aceluiaşi fenomen, însă în diferite momente sau intervale

de timp ale evoluŃiei sale

= în aceste comparaŃii este necesar să se acorde toată atenŃia alegerii bazei de

comparaŃie şi, respectiv, a intervalului de timp în care se compară variaŃia fenomenului;

baza de comparaŃie se indică să fie aleasă acea perioadă în care fenomenul manifestă o stare normală de dezvoltare

= intervalul de timp în care se compară fenomenele trebuie să fie cît mai scurt,

deoarece astfel pot fi cunoscute cauzele modificării; dacă intervalul de timp în care se compară evoluŃia fenomenului este mai mare, atunci cauzele reale ale modificării acestuia nu pot fi pe deplin cunoscute

b)-comparaŃii în spaŃiu = respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele concurente = această analiză este utilă activităŃii de conducere, deoarece evidenŃiază deosebirile în rezultatele economice obŃinute de către două unităŃi

c)-comparaŃii mixte = respectiv în timp şi spaŃiu

d)-comparaŃii în funcŃie de un criteriu prestabilit = de ex., bugetul de venituri şi cheltuieli, norme, normative, standarde, clauze contractuale = prezintă importanŃă deoarece la aprecierea activităŃii economice a întreprinderilor, un rol prioritar îl are gradul de îndeplinire a indicatorilor stabiliŃi prin planul naŃional unic de dezvoltare economico-socială

e)-comparaŃii cu caracter special = pentru care intervin alte criterii decît cele menŃionate mai sus (de ex., compararea unor variante în cazul unui studiu tehnico-economic; comparaŃii pe baza metodei scorurilor)

8.3-GRUPAREA = o metodă de cercetare care presupune separarea colectivităŃii studiate în grupe omogene de unităŃi după una sau mai multe caracteristici Caracteristicile de grupare se aleg în funcŃie de specificul fenomenului studiat şi de scopul analizei. De exemplu, în analiza potenŃialului uman se pot folosi mai multe criterii de

23

grupare : pe categorii de personal, după vîrstă, vechime, sex, naŃionalitate, modalităŃi de formare profesională.

8.4-DIVIZIUNEA ŞI DESCOMPUNEREA REZULTATELOR Rezultatele activităŃii întreprinderii sînt măsurate cu ajutorul unor indicatori economico- financiari care se divid şi se descompun pentru a permite studierea aprofundată a acestora. Se disting următoarele forme :

a)-diviziunea după timpul de formare a rezultatelor = permite analiza abaterilor de la tendinŃa generală de desfăşurare în timp a rezultatului studiat (de ex., ritmicitatea producŃiei, livrărilor, încasărilor pe zile, decade, luni) b)-divizarea după locul de formare a rezultatelor = are rolul de a prezenta contribuŃia structurilor organizatorice ale întreprinderii, precum şi a abaterilor de la tendinŃa generală (de ex., analiza producŃiei obŃinute pe secŃii şi pe zone geografice) c)-descompunerea pe elemente componente = permite stabilirea contribuŃiei acestora la formarea şi modificarea rezultatului total (de ex., analiza cifrei de afaceri pe produse, analiza costurilor pe elemente de cheltuieli)

8.5-GENERALIZAREA = presupune :

a)-semnalarea celor mai importante laturi pozitive şi negative ale activităŃii întreprinderii b)-desprinderea direcŃiilor către care trebuie îndreptată atenŃia conducerii, în vederea stabilirii măsurilor privind îmbunătăŃirea rezultatului fenomenului analizat

9-METODELE ANALIZEI CANTITATIVE

ANALIZA CANTITATIVĂ = se realizează în baza unor metode şi procedee specifice, utilizînd modele economico-financiare adecvate

9.1-METODA BALANłIERĂ

= poartă numele de „model structural” deoarece sînt scoase în evidenŃă elementele componente ale fenomenului economico-financiar analizat

24

= aplicabilă în cazul unor modele de tip aditiv (între elamentele a, b, c există numai plus, numai minus, sau şi plus şi minus), care presupun studierea fenomenului economico-financiar după o relaŃie de forma :

F = fenomenul economico-financiar analizat

 

F = a + b - c

La timpul T 0

F 0 = a 0 + b 0 – c 0

La timpul T 1

F 1 = a 1 + b 1 – c 1

a, b, c = elemente

A–ANALIZA FENOMENULUI ECONOMICO-FINANCIAR ÎN MĂRIMI ABSOLUTE ESTE :

∆∆∆∆F = F 1 – F 0

scris analitic :

F = (a 1 + b 1 – c 1 ) – (a 0 + b 0 – c 0 )

obŃin o anumită valoare

Din care :

1-variaŃia fenomenului economico-financiar „F” în raport cu elementul „a” este :

F (a) = (a 1 + b 0 – c 0 ) – (a 0 + b 0 – c 0 ) = a 1 – a 0

ne arată influenŃa pe care o exercită elementul „a” asupra fenomenului economico- financiar „F” analizat

2-variaŃia fenomenului economico-financiar „F” în raport cu elementul „b” este :

F (b) = (a 0 + b 1 – c 0 ) – (a 0 + b 0 – c 0 ) = b 1 – b 0

ne arată influenŃa pe care o exercită elementul „b” asupra fenomenului economico- financiar „F” analizat

3-variaŃia fenomenului economico-financiar „F” în raport cu elementul „c” este :

25

F (c) = (a 0 + b 0 – c 1 ) – (a 0 + b 0 – c 0 ) =

-c 1 + c 0

ne arată influenŃa pe care o exercită elementul „c” asupra fenomenului economico- financiar „F” analizat

Verificăm relaŃia

F = F(a) + F(b) + F(c)

(obligatoriu trebuie să existe egalitatea)

Un asemenea model se utilizează foarte des în analiza unei structuri de producŃie, structuri de activ, sau în cazul analizei financiare pe baza bilanŃului contabil şi a contului de profit şi pierderi.

Dacă avem „n” elemente formula de calcul va fi :

n

F = a 1 + a 2 + a 3 +

i =1

+ a n

=

Σ

a i

EXEMPLU : Folosim datele din tabelul următor :

ANUL

a

b

c

F

Anul 0 = anul anterior sau ceea ce ne-am planificat

0 4

 

8

2

10

Anul 1 = anul curent sau ceea ce am realizat

1 5

 

3

10

-2

F = a + b - c

F = F 1 – F 0 = - 2 – 10 = - 12 unităŃi de măsură

fenomenul economico-financiar a variat din anul anterior pînă în anul curent cu (-12) unităŃi de măsură

Din care :

1)

F (a) = a 1 – a 0 = 5 – 4 = 1

a influenŃat pozitiv variaŃia elementului „a”

2)

F (b) = b 1 – b 0 = 3 – 8 = - 5 a influenŃat negativ variaŃia elementului „b”

3)

F (c) = - c 1 + c 0 = - 10 + 2 = - 8

a influenŃat negativ variaŃia elementului „c”

Verificăm corelaŃia :

F = F (a) + F (b) + F (c) - 12 = 1 – 5 – 8

26

- 12 = - 12

B-ANALIZA FENOMENULUI ECONOMICO-FINANCIAR ÎN MĂRIMI RELATIVE (PROCENTUALE) ESTE :

 

F = a + b – c

La timpul T 0

F 0 = a 0 + b 0 – c 0

La timpul T 1

F 1 = a 1 + b 1 – c 1

F % = F 1 – F 0

Din care :

F 0

x 100

= (a 1 + b 1 – c 1 ) – (a 0 + b 0 – c 0 )

F 0

x 100

1-variaŃia fenomenului economico-financiar „F” în raport cu elementul „a” este :

F % (a) = (a 1 + b 0 – c 0 ) – (a 0 +b 0 – c 0 )

F 0

x 100

=

a 1 – a 0

F 0

x 100

ne arată influenŃa pe care o exercită elementul „a” asupra fenomenului economico-

financiar „F” analizat

2-variaŃia fenomenului economico-financiar „F” în raport cu elementul „b” este :

F % (b) = (a 0 + b 1 – c 0 ) – (a 0 + b 0 – c 0 )

F 0

x 100

=

b 1 – b 0

F 0

x 100

ne arată influenŃa pe care o exercită elementul „b” asupra fenomenului economico-

financiar „F” analizat

3-variaŃia fenomenului economico-financiar „F” în raport cu elementul „c” este :

F % (c) = (a 0 + b 0 – c 1 ) – (a 0

+ b 0 – c 0 ) x100

F 0

=

- c 1 + c 0

F 0

x 100

ne arată influenŃa pe care o exercită elementul „c” asupra fenomenului economico-

financiar „F” analizat

27

Se verifică apoi relaŃia de egalitate :

F % = F % (a) + F % (b) + F % (c)

EXEMPLU : Folosim datele din tabelul următor :

ANUL

a

b

c

F

Anul 0 = anul anterior sau ceea ce ne-am planificat

0 4

 

8

2

10

Anul 1 = anul curent sau ceea ce am realizat

1 5

 

3

10

-2

F = a + b - c

F = F 1 – F 0 = - 2 – 10 = - 12 unităŃi de măsură

fenomenul economico-financiar a variat din anul anterior pînă în anul curent cu (-12) unităŃi de măsură

F % = F 1 – F 0

F 0

Din care :

x 100

=

- 2 – 10

10

x 100

= -12 x 100

10

= - 120%

1)

F % (a) = a 1 – a 0

x 100 = 5 – 4 x 100 =

1_ x 100

= 10%

 

F 0

10

10

2)

F % (b) = b 1 – b 0

x 100 = 3 – 8

x 100 = - 5

x 100 = - 50%

 

F 0

10

10

3)

F % (c) =

-c 1 + c 0

x 100 =

-10 + 2

x 100

= -8_

x 100 = -80%

 

F 0

10

10

Verificăm corelaŃia :

F % = F % (a) + F % (b) + F % (c) -120% = 10% + (-50) + (-80%)

28

-120% = -120%

9.2-METODA SUBSTITUIRILOR ÎN LANł

= una din cele mai utilizate metode în analiza economico-financiară

= se aplică în cazul unui produs sau raport de factori

= modelele utilizate sînt de tip multiplicativ

= pentru aceasta este necesară o analiză calitativă a fenomenului, punînd în evidenŃă, în

mod corect, relaŃiile de dependenŃă sau de cauzalitate dintre factori şi fenomenul economico- financiar analizat

= se foloseşte atunci cînd analiza se realizează : 1-în mărimi absolute 2-în mărimi relative

Aplicarea corectă a acestei metode presupune respectarea a 3 criterii esenŃiale, şi anume :

1-substituirea factorilor se realizează în ordinea următoare :

a)-factori cantitativi b)-factori de structură (structurali) c)-factori calitativi 2-substituirea factorilor are loc în mod succesiv şi nu simultan 3-un factor o dată substituit, rămîne în această poziŃie (ipostază) în toate celelalte etape de

calcul

A-METODA SUBSTITUIRILOR ÎN LANł ÎN CAZUL UNUI PRODUS DE FACTORI

1-CÎND SE REALIZEAZĂ ÎN MĂRIMI ABSOLUTE

ETAPA 1 - considerăm că fenomenul economico-financiar este descris de modelul :

F = a x b x c x d

a, b, c, d = factori

ETAPA 2 – corespunzător acestui model, îi ataşăm o schemă factorială :

F (a)

F

F(b)

F(c)

F(d)

29

Constat din schemă că fenomenul economico-financiar „F” este influenŃat direct de 4 factori. Pentru simplificarea noastră, ei sînt de aceeaşi natură, deci substituirea se va face în ordinea în care apar ei în relaŃie.

ETAPA 3 – determinarea influenŃelor (sau acŃiunii factorilor)

La timpul T 0 La timpul T 1

VariaŃia lui „F” este :

F 0 = a 0 x b 0 x c 0 x d 0 F 1 = a 1 x b 1 x c 1 x d 1

F = F 1 – F 0 = a 1 b 1