IGIENA APEI Apa indeplineste un rol biologic si socio-ecenomic. In organism trebuie sa existe un echilibru intre aport si elimnare.

Bilantul hidric este negativ in conditiile in care eliminarea este mai mare fata de aport (hemoragii, varsaturi, diaree, transpiratii) sau pozitiv in conditiile in care aportul este mai mare decat eliminarea (perioada de crestere, convalescenta, sarcina). In 24 de ore organismul pierde 2500 ml apa prin urina (1500ml), fecale (150ml), tegumente (600 - 800ml) si umidificarea aerului expirator (300 - 400ml). Compensarea pierderilor se realizeaza printr-un aport egal de lichide de 2500ml provenit din consumul de apa (1500ml) si din apa de constitutie a alimentelor la care se adauga cea rezultata din procesele endogene (1000ml). Aportul este reglat de senzatia de sete ce apare la o pierdere a cantitatii de apa din organism ce ajunge la 0,1 - 1% din greutatea corporala. Sursele de apa din natura- majoritatea apei (97,2%) din natura este sarata, apa dulce reprezentand doar 2,8% din care 1,4% este imobilizata in ghetari. In natura apa are un circuit continuu: ea ajunge in atmosfera sub forma de vapori rezultati din evaporarea apei de suprafata, de pe sol sau de pe vegetatie; vaporii de apa din aer ajung la suprafata solului prin precipitatii; daca apa intalneste un strat de sol permiabil se infiltreaza pana la primul strat impermiabil formand apa subterana; aceasta se deplaseaza in functie de inclinarea solului si va iesi la suprafata subforma de izvoare; daca intalneste un strat de sol impermiabil se va scurge la suprafata acestuia formand apa curgatoare. Sursele de apa sunt reprezentate de cele 3 faze ale circuitului apei in natura: subterane, de suprafata si meteorice. Apele subterane sunt de doua tipuri: freatice si de adancime. Panza de apa freatica se acumuleza din precipitatii deasupra primului strat de sol impermiabil. Rezulta si din infiltrarea apei raurilor si lacurilor prin albii. Are o adancime variabila cuprinsa intre 2-3m si 10-12m. Cele care au adancimi mici prezinta variatii mari ale debitelor si ale proprietatilor fizice, chimice si biologice. Apa este saraca in substante minerale si usor contaminabila prin reziduuri. Apa de adancime este situata sub stratul freatic fiind cuprinsa intre doua straturi de sol impermiabile. Stratul inferior permite acumularea apei in timp ce stratul superior o protejeaza. Din punct de vedere cantitativ se particularizeaza printr-un debit constant, fara a fi influentat de precipitatii. Sunt ape bogate in saruri minerale si ferite de impurificare si contaminare. Apele de suprafata apar din precipitatii atmosferice, din topirea zapezilor sau din izvoare. Ele sunt curgatoare sau stationare la suprafata solului.

Compozitia lor variaza mult in functie de natura rocilor, terenul traversat, sezon, proprietatile altor ape primite. Prin deversarea apelor uzate caracteristicile naturale sunt modificate , apa devenind bogata in germeni microbieni, virusuri, paraziti, substante chimice. In acest context ea trebuie prelucrata pentru a fi folosita in scop potabil. Apa curgatoare este reprezentata de rauri si fluvii. Aceste apa au variatii mari de debit in functie de precipitati, iar calitatea lor este necorespunzatoare datorita bogatiei in agenti biologici si substante chimice. Pentru a fi utilizata in scop potabil aceasta apa va trebui purificata si dezinfectata. Apa statatoare este reprezentata de cea din lacuri, mari si oceane. Apa marilor si oceanelor este sarata si necesita desalinizare pentru a fi folosita in scop potabil. Lacurile de apa dulce pot fi naturale sau artificiale. Ele asigura o apa buna din punct de vedere calitativ datorita posibilitatilor scazute de impurificare. Apa lacurilor de acumulare provine din cea de suprafata, din precipitatii sau din topirea zapezilor si are calitati corespunzatoare datorita stationarii apei. Apa meteorica rezulta din precipitatii sau prin topirea zapezilor. Aceste ape au un continut scazut de saruri minerale, ele se impurifica prin trecerea prin atmosfera ( cu pulberi, agenti biologici si substante chimice), au un debit variabil si un gust fad datorita lipsei de saruri minerale. Ele nu satisfac senzatia de sete si nu indeplinesc conditile necesare pentru a fi utilizate in scop potabil. Sunt folosite in acest scop doar in zonele unde nu exista alta sursa de aprovizionare. Poluarea si autopurificarea apei- prin poluare intelegem alterarea calitati fizice, chimice si biologice produsa direct sau indirect de activitatea umana, in asa masura incat apa nu mai poate fi utilizata in toate scopurile sau numai la unele din ele la care a servit in stare naturala. Poluarea apei poate fi naturala sau artificiala. -Poluarea naturala este produsa prin procese naturale chimice, fizice sau biologice care au la baza reziduurile organice vegetale si animale. Acestea se descompun sub actiunea bacteriilor ceea ce determina consumul oxigenului din apa. In acest context apare modificarea florei si faunei acvatice , fenomen datorat dezvoltarii exagerata a algelor - "inflorirea apei". Apa capata un miros si o culoare specifica, treptat algele se distrug eliberand substante toxice care determina moartea pestilor si a altor organisme acvatice la care se adauga prezenta tulburarilor intestinale la om. -Polurea artificiala poate fi organizata si neorganizata. Poluarea organizata este reprezentata de apele reziduale ce apar in colectivitati: -apele reziduale comunale apar prin folosirea apei in locuinte, institutii publice, unitati comerciale; aceste ape sunt bogate in agenti patogeni (bacterii, virusuri, oua de paraziti) si substante chimice (detergenti, substante organice); -apele reziduale industriale provin de la intreprinderile de pe teritoriul colectivitatii si sunt bogate in substante chimice potential toxice; -apele reziduale zootehnice provin de la unitatile de crestere a animalelor si sunt bogate in substante organice, agenti biologici si substante chimice (antibiotice, biostimulatori, pesticide).

Aceste surse sunt cunoscute si supravegheate continuu. Poluarea neorganizata este de importanta redusa, temporara si accidentala. Ea este reprezentata de: -reziduurile solide depozitate pe marginea raurilor; -apele de irigatii bogate in substante chimice si suspensii; -deversarea de reziduuri solide si lichide; -scaldat, topirea plantelor textile, spalarea rufelor in rauri.

Autopurificarea apei reprezinta capacitatea acesteia de a se debarasa de impuritatile primite partial sau total. In autopurificare intervin factori fizico-chimici si biologici. -Factorii fizico-chimici sunt reprezentati de: dilutie- dupa deversarea apelor reziduale in bazinul natural se produce amestecul dintre cele doua medii lichide ceea ce deterina scaderea concentratiei poluantilor; gradul dilutiei este exprimat prin raportul Q/q unde Q este debitul receptor, iar q debitul apelor uzate; in situatia in care raportul are o valoare are gradul de dilutie este ridicat; sedimentarea reprezinta depunerea treptata a suspensilor pe fundul albiei; eficienta depinde de adancimea albiei si de viteza de curgere a apei; asigura imbunatatirea transparentei precum si reducerea continutului microbian si de substanta organica; radiatia solara si in special cea ultravioleta are un efect bactericid sau bacteriostatic la suprafata apei; temperatura scazuta determina distrugerea in scurt timp a florei conditionat patogene si patogene ce necesita temperatur ridicate pentru supravietuire. -Factorii biologici sunt reprezentati de: concurenta microbiana- flora saprofita distruge microorganismele patogene prin fenomenul de antagonism microbian; aceasta flora exercita un efect antibiotic sau intervine prin consumul substratului nutritiv; concurenta microbiana este eficienta la temperaturi mari cand metabolismul germenilor este activ; distrugerea de catre organismele acvatice (protozoare, infuzori, crustacei) care folosesc bacteriile din apa drept suport nutritiv; actiunea litica a bacteriofagilor se realizeaza prin multiplicarea acestora pe bacteriile omoloage pe care le distrug; interventia bacteriilor in procesele biochimice din apa - ele actioneaza asupra sustantei organice sau anorganice pentru a-si asigura substratul nutritiv; materia organica este transformata in molecule cu greutate mica pana la mineralizare, materia anorganica este degradata total pana a disparitie.