Sunteți pe pagina 1din 27

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iai Facultatea de drept

Formele arbitrajului comercial internaional

ndrumtor, Prof.univ.dr. Ioan Macovei Disciplina: Dreptul comerului internaional

Student: An IV, IFR

2009

CUPRINS
CUPRINS..................................................................................................................... 3 Capitolul I. Introducere general................................................................................4 Capitolul II. Conceptul de arbitraj internaional..........................................................6 Capitolul III. Convenia de arbitraj.............................................................................. 8 III.1. Consideraii generale....................................................................................... 8 III.2. ntinderea conveniei de arbitraj....................................................................10 III.3. Clauza compromisorie................................................................................... 13 Capitolul IV. Fromele arbitajului comercial internaional..........................................17 IV.1. Arbitrajul comercial internaional si arbitrajul de drept intern.......................17 IV.2. Arbitraj ad-hoc si arbitraj instituionalizat.....................................................19 IV.3. Arbitrajul de drept strict si arbitrajul n echitate............................................20 Bibliografie............................................................................................................... 22

Capitolul I. Introducere general


Meninerea i consolidarea unor bune raporturi ntre organizaii economice pricipante la relaiile economice internaionale au condus la crearea unor modaliti specifice de ntmpinare i rezolvare a litigiilor legate de executarea contractelor de comer exterior. Aceste modaliti cuprind pe lng negociere i conciliere si arbitrajul comercial. Arbitrajul este unul dintre cele mai actuale subiecte i unul dintre cele mai populare aspecte ale timpurilor moderne. Datorit amplorii arbitrajului comercial internaional au fost nfiinate o mulime de instituii i organizaii naionale, internaionale i regionale de arbitraj comercial internaional. Organizaiile regionale de arbitraj comercial internaional sunt instituii nonguvernamentale care se ocup de anumite zone geografice. Aceste organizaii utilizeaz ca metode de soluionare a disputelor, cu excepia arbitrajului, negocierea i medierea. Arbitrajul comercial internaional este o modalitate de rezolvare a conflictelor comerciale mult mai acceptat de companiile ce dezvolt relaii economice internaionale comparativ cu soluionarea pe calea instanelor de judecat datorit multi-avantajelor i a trsturilor sale mai ales n ceea ce privete flexibilitatea procedurii i autonomia prilor. Procedura arbitral este mai simpl, durata i costurile sunt mai reduse, arbitrii sunt specializati n materie comercial i comer internaional i cunosc foarte bine uzanele comerciale i exist libertate n utilizarea limbii n care se va desfura arbitrajul. Important este faptul c dezbaterile n faa Tribunalului arbitral sunt confideniale, ceea ce asigur protecia reputaiei comerciale a contractanilor. Pentru ca disputa s fie soluionat prin arbitraj, prile trebuie s stipuleze n contract o clauz compromisorie sau s ncheie separat un compromis. Clauza de arbitraj este cea prevazut de UNCITRAL i este comun tuturor instituiilor de arbitraj comercial internaional. Prile implicate au dreptul s-i aleag legea aplicabil, arbitrii, limba i locul unde se va desfura arbitrajul. Fiecare instituie de arbitraj deine un Grup de arbitrii alctuit din juriti emineni, judectori i experi.

Regulile de arbitraj urmrite i respectate de aceste organizaii sunt Regulile de arbitraj ale UNCITRAL cu anumite modificri i adaptri. Conform Conveniei de la New York acordurile i deciziile arbitrale sunt recunoscute i executate n ntreaga lume.

Capitolul II. Conceptul de arbitraj internaional


Conceptul de arbitraj comercial internaional este susceptibil de mai multe accepiuni. ntr-o prima accepiune, acest concept desemneaz mijlocul corespunztor de a reglementa rapid i echitabil litigiile internaionale care pot s rezulte din tranzaciile comerciale n domeniul schimburilor de bunuri i de servicii i din contractele de cooperare industrial. ntr-o alt acceptiune, conceptul la care ne referim poate fi definit ca metod de soluionare a litigiilor nscute din relaiile comerciale internaionale. n concluzie, arbitrajul comercial internaional se analizeaz ca jurisdicie special i derogatorie de la dreptul comun procesual, menit s asigure rezolvarea litigiilor izvorte din raporturile comerciale internaionale i totodat s faciliteze priciparea statului la diviziunea mondial a muncii. Doctrina juridic a formulat i alte definiii conceptului n discuie dintre care cea mai corect pare a fi aceea ce d acestui concept semnificaia de instituie juridic pentru soluionarea litigiilor internaionale, de ctre persoanele nvestite cu aceast sarcin, chiar de ctre prile contractante aflate n litigiu. Denumirea de arbitraj internaional a primit consacrare prin convenii internaionale, ca i n practica de comer internaional i n doctrina juridic de specialitate. Aceast denumire apare chiar n titlul Conveniei europene asupra arbitrajului comercial internaional din 21 aprilie 1961 (semnat la Geneva). Pe de alt parte Convenia pentru recunoaterea sentinelor arbitrale strine, semnat la 10 iunie 1958 la New York a fost precedat de o conferin a Naiunilor Unite asupra arbitrajului comercial internaional. Denumirea de arbitraj comercial internaional este consacrat i n documentele Comisiei Naiunilor Unite pentru Dreptul comerului internaional. Legislaia Romniei conine mai multe dispoziii normative aplicabile n materia arbitrajului. Unele dintre acestea sunt cuprinse n Cartea a IV-a din Codul de procedur civil, modificat prin Legea nr. 59 din 26 iulie 1993. Ele se completeaz cu normele legale din Decretul-lege nr. 139 din 12 mai 1990 privind camerele de comer i industrie, precum i cu Normele cuprinse n Regulamentul i Normele de procedur ale Curii de Arbitraj Comercial Internaional din Bucureti (C.A.B), care funcioneaz ca instituie de arbitraj permanent pe
6

lng Camera de Comer i Industrie a Romniei. De asemenea, prezint o oarecare importan n acest domeniu i reglementrile adoptate n 1993, ale comisiilor de arbitraj de pe lng camerele de comer i industrie din capitalele de jude. Dreptul comun n materia arbitrajului comercial internaional l formeaz normele ce reglementeaz arbitrajul comercial intern. Reglementrile legale ce vizeaz nemijlocit arbitrajul comercial internaional - destul de puine la numr - se analizeaz ca dispoziii normative cu caracter special. Fizionomia juridica a arbitrajului comercial internaional din Romnia poate fi corect conturat numai prin coroborarea normelor speciale care il vizeaz cu acelea care formeaz dreptul comun n domeniul arbitrajului. Pentru raporturile de comer internaional prezint interes deosebit i Legea nr.105 din 1 octombrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat. Unele din dispoziiile acestei legi au anumite contingente (fie ele chiar indirecte) cu activitatea arbitrajului. Exist de asemenea cteva convenii internaionale la care Romnia este parte i prin care se stabilesc norme de drept uniform n materia arbitrajului comercial internaional. Aceste norme primesc incidente i n ce privete activitatea arbitrajului comercial internaional din Romnia. Cele mai importante ditre aceste norme putem meniona:
Convenia european asupra arbitrajului comercial internaional adoptat la 21

aprilie 1961 la Geneva;


Conveia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoaterea i executarea

sentinelor arbitrale strine;


Convenia de la Washington din 18 martie 1965 pentru reglementarea

diferendelor relative la investiii ntre state i persoane ale altor state. n concepia legiutorului romn, potrivit art. 369 Codul de procedur civil un litigiu arbitral care se desfaoar n Romnia este socotit internaional dac s-a nscut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. n armonie cu aceast prevedere art.3 pct.2 din Regulile de procedur ale Comisiilor de arbitraj teritoriale statueaz c litigiul este internaional cnd decurge dintr-un contract de comer exterior.

Capitolul III. Convenia de arbitraj


III.1. Consideraii generale
Pentru nceput definim convenia de arbitraj ca fiind acordul de voin al prilor n legtur cu soluionarea diferendului dintre ele pe cale arbitral 1. Mircea N. Costin i Sergiu Deleanu definesc convenia de arbitraj ca acordul prilor contractului de comer internaional de a supune litigiul ivit ntre ele n legtur cu executarea acelui contract arbitrajului. Octavian Capatana i Brandusa Stefanescu privesc convenia arbitral ca pe o nelegere prin care prile supun spre rezolvare unui arbitraj instituional sau ocazional (ad-hoc) un anumit litigiu de comer internaional, renunnd la dreptul de a se adresa n acest scop organelor jurisdicionale de stat. Convenia arbitral poate mbraca dou forme: fie o clauz compromisorie nscris ntrun contract, fie un compromis-art.1 (2) lit.a din Convenia de la Geneva din 1961. De asemenea, potrivit art.343 al.2 Codul de procedur civil, convenia arbitral se poate ncheia fie sub forma unei clauze compromisorii, nscris n contractul principal, fie sub forma unei nelegeri de sine stttoare, denumit compromis. Att clauza compromisorie ct i compromisul trebuie s indice numele arbitrilor sau modalitatea de numire a acestora. Legea nu impune artarea obiectului litigiului i n cazul clauzei compromisorii, ntruct prin definitie acesta este subneles, litigiul referindu-se tocmai la nenelegerea prilor cu privire la contractul n care este nserat aceast clauz. De asemenea, potrivit art. 4(1) b din Convenia de la Geneva din 1961 prile care decid s supun litigiul unui arbitraj ocazional trebuie, pe lng desemnarea arbitrilor (sau precizarea modului de a-l nominaliza) i s determine locul(sediul) unde acetia se vor ntruni pentru dezbateri i s fixeze regulile de procedur aplicabile. n cazul opiunii n favoarea unui arbitraj instituionalizat, cerinele menionate sunt ndeplinite prin simpla referire la regulamentul centrului respectiv.

A.Rizeanu - Contestaia la executare n materie civil n lumina practicii judiciare, pag. 9


8

Adoptarea unui regulament model, care s suplineasc precizrile pe care prile sunt obligate s le prevad, este posibil i dac prile supun litigiul spre soluionare unui arbitraj adhoc. Convenia arbitral nu ii produce efectele decat ntre cei care au ncheiat-o, neputnd fi opus terilor, chiar dac i acetia sunt pri n contractul principal. n cazul raporturilor de solidaritate sau indivizibilitate, ori a copriciprii procesuale pasive,n care cel puin o parte nu este legat de convenia arbitral, se apreciaz ca reclamantul nu poate sa i acioneze pe toi paratii naintea instanei judecatoreti, ci este inut s respecte convenia arbitral referitor la cei care au semnat-o, deci paratul interesat poate solicita instanei judectoreti c, in privina lui, s se declare necompeten. De asemenea, sunt inui s respecte convenia arbitral succesorii celui care a ncheiat-o, precum i creditorii acestuia ce introduc cererea in baza art.974 C. civ. Pentru c n cadrul procedurii arbitrale sa fie atrai si terii, sub forma interveniei voluntare sau forate, este necesar ca terul s fi fost i el parte in convenia arbitral, ori ca, ulterior declanarii litigiului arbitral, parile iniiale si terul sa ncheie un compromis in acest sens. nchierea unei convenii arbitrale exclude competena instanelor judecatoreti, pentru litigiul care face obiectul ei. Tribunalul arbitral ii verific propria competena de a soluiona litigiul, hotrnd n aceast privina printr-o ncheiere care poate fi atacat numai o dat cu hotrrea arbitral pe fond, prin aciunea(cererea) n anulare. n situaia n care, dei s-a ncheiat o convenie arbitral, una dintre pri sesizeaz instana judectoreasc, aceasta urmeaz s i verifice competena. Instana va reine spre soluionare pricina in urmtoarele cazuri:

prtul i-a formulat aprrile n fond, fr nici o rezerv ntemeiat pe convenia arbitral convenia arbitral este lovit de nulitate sau este inoperant tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vdit imputabile prtului n celelalte cazuri, instana judectoreasc, la cererea uneia dintre pri, constatnd c

exist convenie arbitral, se va declara necompetent.

Eventualul conflict de competen dintre o instan judectoreasc i tribunalul arbitral va fi soluionat de ctre instana judectoreasc ierarhic superioar instanei aflat n conflict (art.343 Codul de procedur Civil)

III.2. ntinderea conveniei de arbitraj


Convenia de arbitraj vizeaz nu numai modalitatea de soluionare, pe cale arbitral a litigiului dintre pri, ci i alte elemente cum sunt cele privitoare la: constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea si nlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedur pe care tribunalul arbitral trebuie s le urmeze n judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, reprizarea ntre pri a cheltuielilor arbitrale, coninutul si forma hotrrii arbitrale. Modul de redactare i deci, implicit, coninutul conveniei de arbitraj este n general diferit n funcie de felul arbitrajului - ad-hoc sau instituionalizat - avut n vedere prile. Astfel, atunci cnd prile opteaz pentru un arbitraj instituionalizat ele trimit, n cuprinsul clauzei compromisorii, la Regulamentul acelei instituii, utiliznd o formul de tipul orice litigii care se vor nate n legtura cu acest contract vor fi soluionate definitiv conform Regulamentului Curii de Arbitraj Comercial Internaional din Bucureti. Dar, o atare formul pe ct de simpl, pe att de cuprinztoare, comport inconveniente i riscuri pentru neutralizarea crora este necesar precizarea de ctre pari a anumitor elemente, cum sunt: 1. Exprimarea de ctre pari a opiunii pentru soluionarea litigiilor respective de un tribunal arbitral format din trei arbitrii i desemnarea a cte unui arbitru de fiecare partener contractual i de comun acord a supraarbitrului. Se creaz astfel premisa ca sentina arbitral s poat fi pronunat cu majoritate de doi la unu n cazul n care nu va putea fi dat n unanimitate. Pentru cazul cnd fiecare din cei trei arbitrii ar exprima o opinie divergent cu a celorlali, prile ar trebui s confere supraarbitrului puterea de a da opiniei sale valoarea de soluie a litigiului respectiv. 2. Fixarea unui termen limit pentru desemnarea arbitrilor. n cazul depirii acestui termen facultatea de a desemna pe membrii completului de arbitrii nenominalizai nuntrul termenului prestabilit sa revin instituiei de arbitraj.
10

3. Determinarea structurii instaei arbitrale competente. n acest sens, parile pot decide ca soluionarea litigiului s fie fcut de un arbitru unic desemnat de ele de comun acord sau de un complet de arbitrii alctuit, n funcie de complexitatea pricinii din trei sau cinci membrii. n acest din urm caz fiecare parte va desemna cte doi arbitrii, care la randul lor, de comun acord vor desemna un supraarbitru, iar daca intre ei exista diferente cu privire la persoana supraarbitrului vor decide tot prile prin consens. 4. Precizarea puterilor arbitrilor. Prile pot limita aceste puteri la o simpla ncercare de conciliere prealabil. Ele pot conferi arbitrilor facultatea de a realiza un arbitraj de echitate (ex aequo et bono) definind parametrii acestui mod de arbitrare. Totodata prile pot reglementa posibilitatea extinderii puterilor arbitrilor n raport cu gradul de complexitate a problemelor pe care le implic executarea contractului, precum i posibilitatea adaptrii procedurii la imperativele soluionrii corecte a litigiului. De asemenea, prile pot conferii arbitrilor puterea de a colmata lacunele contractului sau de a-l completa numai cu privire la o anumit chestiune, precum i de a statua n drept asupra executrii i interpretrii contractului. n fine, arbitrilor li se pot da puteri de a adapta contractul, chiar n absena unei clauze de hardship, la noile mprejurri survenite pe parcursul executrii sale. 5. Instituirea posibilitii de a se recurge la o expertiz tehnic prealabil. O astfel de expertiz prezint mare utilitate pentru rezolvarea contestaiilor tehnice, i pentru supravegherea i verificarea unor lucrri ce formeaz obiectul contractelor de cooperare economic internaional, sau a contractelor de lucrri publice. 6. Stabilirea locului unde urmeaz s se in arbitrajul. Locul arbitrajului prezinta importanta pentru validitatea procedurii n sine, dreptul procesual al forului putnd influena recunoaterii i executrii sentinei arbitrale. Este important ca prile s verifice dac ntre rile ai cror resortisani sunt, exist sau nu acorduri n ce privete recunoaterea i executarea sentinelor arbitrale strine. n lipsa unor asemenea acorduri este oportun ca locul arbitrajului s fie fixat n ara prtului sau ntr-o ar unde acesta posed bunuri susceptibile de urmrire. 7. Determinarea legii aplicabile contractului.

11

Dreptul aplicabil, n baza cruia se va soluiona litigiul, prezint o importan deosebit pentru rezolvarea litigiului dintre pri. Alegerea acestui drept constituie o facultate a prilor, dar acestea sunt libere s confere arbitrilor puterea de a determina legea aplicabil. O atare libertate a primit consacrare legal att prin prevederile art. 7 din Convenia European asupra Arbitrajului Comercial Internaional (Geneva 1961), ct i prin dispozitiile art. 3 alin. 3 din Regulamentul Curii de Arbitraj a Camerei de Comer Internaional din Paris. n aceast ultim ipotez riscurile asumate de pri sunt majore, deoarece o alegere neinspirat a legii aplicabile ar putea genera serioase dificulti n ceea ce privete executarea contractului. Este motivul pentru care prile trebuie s priveasc circumspect soluia abilitrii arbitrilor pentru alegerea dreptului aplicabil i s recurg la aceast soluie numai cnd au o ncredere deosebit n acetia. 8. Determinarea limbii n care urmeaz s se desfoare procedura n faa arbitrajului. n lipsa unui acord, procedura de arbitraj se va desfura n limba in care a fost redactat contractul. Este ns preferabil ca limba procedurii de arbitrare s fie aceea n care este scris dreptul aplicabil spre a se evita dificulti suplimentare de nelegere i interpretare a acestuia. 9. Angajamentul formal al prilor de a duce la ndeplinire sentina pronunat de arbitru. Un astfel de angajament este necesar s fie asumat chiar atunci cnd litigiul fiind ncredinat spre soluionare unei instituii de arbitraj permanent, obligaia privind executarea sentinei arbitrale de ctre mpricinai este nscris explicit n regulamentul acelei instituii. Prile au dreptul s fixeze un termen n care arbitrii urmeaz s finalizeze procedura i s pronune sentina. Este important ca ele s prevad i posibilitatea prelungirii acestui termen, ori s confere aceasta facultate unui ter, unei personaliti sau unei instituii.De asemenea, la latitudinea prilor rmne i stabilirea unui termen de finalizare a procedurii i de pronunare a sentinei, precum i posibilitatea prelungirii acestui termen. 10. Procedura arbitral. Libertatea prilor de a alege procedura arbitral e mai mare n cazul arbitrajului ad-hoc, avnd o singur limit - ordinea public. n cazul arbitrajului instituionalizat el desfurndu-se ntr-un cadru prestabilit, prile accept competena instituiei respective i procedura stabilit de acea instan prin regulamentele ei de funcionare.
12

Convenia de la Geneva din 1916 recomanda prilor sa prevada in convenialor de arbitraj cel putin locul unde urmeaza sa se tina arbitrajul, precum si modul de arbitrare(ad-hoc sau institutionalizat).Astfel,se consacra principiul libertatii prilor,fie: a. de a supune litigiul unei instante permanente de arbitraj.astfel,regulamentul acestei institutii guverneaza procedura de arbitraj. b. de a supune litigiul unui arbitraj ad-ho.Prile au dreptul de a desemna arbitrii, de a fixa locul arbitrajului si regulile de procedura.Acestea sunt cazurile cand prile care s-au decis asupra unui arbitraj institutionalizat sau cand nu s-au putut pune de acord nici macar asupra modului de arbitraj,daca s-au decis asupra unui ad-hoc dar nu au stabilit numele arbitrilor sau modul lor de numire,nu au fixat locul arbitrajului.Toate acestea fac necesara interventia unei autoritati exterioare. Mai mult, n sistemul arbitrajului prevazut de Codul de procedura civila prile pot stabili si orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului. Astfel, singura limita in stabilirea activitatii arbitrajului si a regulilor de urmat este aceea a respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri,precum si a dispozitiilor imperative ale legii(art.341,alineatul 1,Codul de procedura civila). Dac prile nu convin asupra celor enumerate mai sus, tribunalul arbitral va reglementa procedura de urmat,cum considera mai potrivit.Cand nici acesta nu determina asemenea norme se aplica dispozitiile Codului de procedura civila din domeniul arbitrajului privat(art.343, alineatul4, Codul de procedura civila).

III.3. Clauza compromisorie


Una dintre cele mai importante clauze de arbitraj este clauza compromisorie. Prin aceasta clauza se exprim voina comuna a prilor ca un eventual litigiu ce s-ar ivi ntre ele cu referire la diferite aspecte ale raportului juridic obligaional convenit s fie soluionat pe calea arbitrajului. Ele nlatur astfel jurisdicia de drept comun normal, competenta pentru un asemenea litigiu. Clauza compromisorie, dei este cuprins n contractul principal are un obiect distinct, se refer doar la modalitatea de soluionare a unui litigiu viitor. Astfel, validitatea clauzei
13

compromsorie se analizeaz distinct de cea a contractului n care a fost inserat (art.3432,alineatul 2,Codul de procedura civila). Cteva dintre funciile ndeplinite de clauza compromisorie sunt: a. produce efecte obligatorii pentru pri sunt obligate s respecte sentina dat de organul de jurisdicie desemnat b. nltur competena instanelor judectoreti ordinare n problema soluionrii litigiului c. confer arbitrilor puterea de a soluiona litigiul dintre pri d. permite organizarea unei proceduri care s conduc n condiii de eficien optim la pronunarea unei sentine susceptibile de executare forat. Clauza compromisorie are caracter de act preparatoriu, dar se poate ca n cuprinsul su s fie menionat i numele arbitrilor. De obicei ea se insereaz n cuprinsul contractului. Ea poate fi adaugat i ulterior, ns doar pn la ivirea litigiului. Datorit caracterului preparator al clauzei, prile nu se pot adresa arbitrajului n mod direct. ntr-un asemenea scop este necesar un nou acord ntre ele compromisul. Cu prilejul perfectrii actului de compromis prile sunt libere s modifice expres sau implicit coninutul clauzei compromisorii convenit naintea ivirii contenciosului ntre ele. Ele pot s renune la ea printr-o convenie ulterioara ntre ele. Fiind inclus n contractul principal, clauza compromisorie se nfieaz cel puin din punct de vedere formal ca o stipulaie contractual. n realitate, ea este un veritabil contract distinct i are obiect distinct i o fizionomie proprie. Prin acest contract prile i asum reciproc obligaia ca n eventualitatea ivirii unui contencios ntre ele cu privire la contractul principal s ncheie un compromis cu privire la acest litigiu. Compromisul este o convenie prin care prile stabilesc ca litigiul ivit ntre ele s nu fie supus jurisdiciei ordinare, ci unui arbitraj, specificnd i condiiile n care va statua arbitrajul astfel desemnat. n doctrina juridic s-a pus problema dac clauza compromisorie nu ar trebui considerat a fi o obligaie de a face avnd ca obiect perfectarea compromisului. n cazul unui rspuns afirmativ s-ar impune concluzia ca atunci cand una dintre pri refuza sa incheie compromisul sau sa-si desemneze arbitrul, cealalta parte va putea cere organului de jurisdictie condamnarea partenerului recalcitrant la plata de daune-interese. Dar,
14

acordarea de daune-interese e posibila doar cand obligatia respectiva are ca obiect un fapt personal al debitorului. Aceasta conditie nu e indeplinita in cazul obligatiei inscrisa in clauza compromisorie. Ratiunea de a fi a clauzei compromisorii rezida in asumarea de catre pri a obligatiei de a renunta la jurisdictia de drept comun pentru a se supune jurisdictiei arbitrale, iar aceasta optiune ramane fara efect pe plan practic daca nu este urmata de perfectarea unui compromis. Atunci cand una dintre pri refuz s ncheie actul de compromis - ceea ce echivaleaz cu un refuz de executare a prestatiei asumate prin convenia de arbitraj si nu-si desemneaza arbitrul, se procedeaza la numirea acestuia din oficiu. Se are n vedere ipoteza cnd prile se adreseaza pentru solutionarea litigiilor dintre ele unor institutii sau centre de arbitraj permanent al caror regulament de organizare si functionare prevede o atare posibilitate, iar prin clauza compromisorie dispozitiile respectivului regulament sunt incluse in contract. Ipoteza presupune ca prile s dea urmtoarea formulare clauzei compromisorii:orice litigii nascute din acest contract vor fi solutionate pe cale de arbitraj de ctre Curtea de Arbitraj , in conformitate cu regulamentul acesteia. Indiferent dac clauza compromisorie este inserat n contractul principal ca o stipulaie distinct a acestuia sau este constata printrun inscris separat(inainte de aparitia litigiului) ea trebuie redactata astfel nct s nu lase nici o ndoial cu privire la voina partenerilor contractuali de a supune eventualele litigii ce s-ar ivi ntre ele n legatur cu executarea obligaiilor asumate prin contractul principal unui anumit arbitraj. Atunci cnd testul contractului principal este imprimat (prile contracteaz pe baz de condiii generale ori pe baza de contract tip), iar in cuprinsul sau este inscrisa o clauza atributiv de competenta in favoarea unei anumite instane si prile ignor acea clauza completnd imprimatul cu o clauz compromisorie manuscris avnd un coninut manuscris, avnd un continut diferit, primeaz clauza manuscris. Existena si coninutul clauzei compromisorii pot fi probate prin orice mijloace de dovad, daca legea aplicabila conform normelor conflictuale de drept internaional privat nu dispune altfel. Conform alineatului final al articolului 2 din Regulile de procedur ale Curii de Arbitraj Comercial Internaional Bucureti convenia prilor privind supunerea spre arbitrare a litigiului poate rezulta si din savarsirea unor acte procedurale,cum sunt introducerea de catre reclamant a
15

unei cereri de arbitrare si acceptare a prtului ca aceasta cerere sa fie solutionata de Curtea de arbitraj. Pentru valabilitatea conventiei de arbitraj legea romana cere ca aceasta sa fie redactata in forma scrisa;nu se recunoaste valabilitatea conventiei de arbitraj incheiata verbal. Clauza compromisorie este intotdeauna legata de existenta contractului principal in care rezida ratiunea ei de a fi. Durata in timp a clauzei compromisorii coincide cu durata in timp a contractului.Atunci cand textul clauzei vizeaza si consecintele desfiintarii contractului,actiunea sa in timp se prelungeste pana la lichidarea acestei consecinte.Cedarea contractului implica si cedarea clauzei compromisorii-exceptie fac doar cazurile in care compromisorie se analizeaza ca fiind un contractintuitu personae. Aceasta clauza nu este totusi un veritabil contract accesoriu, ci ea pastreza o semnificativa autonomie fata de contractul principal. Autonomia clauzei compromisorii se concretizeaz n urmtoarele aspecte: a. invaliditatea contractului principal nu antreneaz invaliditatea clauzei compromisorii;in cazul in care contractul principal este lovit de nulitate,arbitrii sesizati isi pastreaza competenta de a statua si de a se pronunta asupra propriei lor competente b. rezolutionarea,ca si rezilierea contractului principal nu pot produce nici un impact asupra clauzei compromisorii c. legea aplicabila conventiei de arbitraj poate fi diferita de legea aplicabila contractului principal:legea contractului principal(lex contractus) guverneaza si fondul cauzei,deci pretentiile prilor(lex cause);legea incidenta asupra conventiei de arbitraj guverneaza de regula numai procedura arbitrala. Clauza compromisorie nu este strict necesar n contractele de comer internaional si stipularea ei nu este obligatorie. Prezena aceastei clauze constituie ntotdeauna un element benefic.

16

Capitolul IV. Fromele arbitajului comercial internaional

IV.1. Arbitrajul comercial internaional si arbitrajul de drept intern


Criteriile pe baza crora se stabilete caracterul internaional al arbitrajului sunt analizate n mod diferit n literatura de specialitate. Interesul de a determina acest caracter are importan practic si depinde, n principiu, de stipulatiile conractului si de modul de interpretare a reglementarilor aplicabile n cauza. Termenul internaional este utilizat pentru a marca diferenta dintre arbitrajele care sunt pur nationale sau domestice si cele care, ntr-un mod sau altul, transced graniele naionale si devin astfel internaionale, sau, ntr-o terminologie mai nou, transnaionale. S-au conturat de-a lungul timpului mai multe teorii n acest sens, pentru a detrmina internaionaliatea unui arbitraj, considernd ca poteniali factori de legatur: naionalitatea sau domiciliul arbitrului sau arbitrilor; naionalitatea prilor; domiciliul, rezidena sau sediul societatii prilor; alti factori relativ la substanta disputei prilor, cum ar fi locul semnrii contractului, locul de executare al acestuia, locatia unei proprietati implicate sau locul unde a fost suferit prejudiciul; nationalitatea sediului institutiei de arbitraj,; locul arbitrajului; locul de executare a hotarrii; legea aplicabila aleasa sa guverneze procedurile; legea aplicabila aleasa pentru fondul disputei etc. Desigur, dac toi acesti factori de legtur conduc ctre un singur stat, atunci evident c arbitrajul n discutie este guvernat de legea de drept interna respectivului stat. nsa daca unul sau mai multi dintre acesti factori conduc catre unul sau mai multe state, atunci factorii respectivi, care variaza n importanta, atunci alegea legii aplicabile implica cntarirea acestora. Totui sunt eseniale dou moduri de legatur:
17

cu legea aleasa de pri pentru a guverna contractul- si se bazeaza pe natura contractuala a arbitrajului cu procedurile locului ales pentru arbitrare. nsi Conventia New York 1958 reflecta cu claritate existena acestor dou tendine diferite. n prezent, caracterul internaional al arbitrajului comercial se ntemeiaz pe prevederile art. 1 din Conventia geneva 1961 si dispozitiile art 369 C.pr.civ. Art. 1 din Conventia geneva 1961 precizeaz c aceasta se aplic conveniilor de arbitraj ncheate pentru reglementarea litigiilor nascute sau care se vor naste din operatii de comer internaional, ntre persoanele fizice sau juridice care au, n momentul ncheierii conveniei, reedinta lor obinuit sau sediul n state contractante diferite. Aadar dublul criteriu instituit de Convenia Geneva 1961, si anume operaii de comer internaional i pri care au reedina sau sediul n state contractante diferite, circumscrie cmpul de aplicare al dispozitiilor ei doar la unele situatii litigioase care au caracter internaional. Art. 369 C.pr.civ. prevede c un litigiu arbitral care are loc n Romnia este considerat internaional dac s-a nscut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. Per a contrario arbitrajul intern este cel care desfurndu-se pe teritoriul Romniei provine din raporturi de drept intern, cu excluderea existentei elementului strin. Distincia ntre arbitrajul comercial internaional i cel intern este consacrat n art. 2 din Regulile CACIR care prevede: (1) CACIR organizeaz i administreaz soluionarea, pe calea arbitrajului, a unor litigii comerciale interne sau internaionale, dac prile au ncheiat n acest sens o convenie arbitral scris. (2) n nelesul Regulilor de fa, litigiu comercial este orice litigiu derivnd dintr-un contract comercial, inclusiv referitor la ncheierea, executarea sau desfiintarea lui, ca si din alte raporturi juridice comerciale. (3) Litigiul comercial este intern cnd decurge dintr-un contract sau din alte raporturi juridice comerciale interne si este internaional cnd decurge dintr-un contract sau din alte raporturi juridice comerciale care intereseaza comerul internaional. n principiu prevaleaz criteriile economice, ntruct arbitrajul internaional este reglementat n considerarea exigenelor evideniate de relaiile economice internaionale. De
18

altfel, aportul jurisprudenei arbitrale - n materii precum impreviziunea, fora major, grupurile de societati comerciale, grupurile de contracte, interpretarea contractelor, daunele interese care pot fi acordate tine seama de cerintele operatiunilor economice internaionale.

IV.2. Arbitraj ad-hoc si arbitraj instituionalizat


Arbitrajul este instituionalizat n masura n care competena soluionrii litigiului este dat de ctre pri unei institutii sau organizatii permanente cu atributii de arbitraj, care de regul are un regulament organizatoric si reguli procedurale proprii. n cazul n care arbitrajul este organizat de catre un tribunal arbitral care nu are un cadru organizatoric si care a fost constituit numai n scopul solutionarii respectivului litigiu, urmnd ca dupa solutionare sa nu mai existe, arbitrajul este considerat ad-hoc. Conform art. 341 C.pr.civ. Prile pot conveni ca arbitrajul sa fie organizat de o instituie permanent de arbitraj sau de o ter persoan. n cazul n care prile recurg la o institutie permanenta de arbitraj toate atributiile care revin instanei judectoreti referitoare la nlaturarea piedicilor care ar mpiedica organizarea si desfurarea arbitrajului (n special numirea arbitrilor n caz de dezacord, recuzarea etc.) se vor exercita de ctre institutia permanent n conformitate cu regulamentul sau, cu excepia cazurilor n care respectivul regulament prevede altfel (art. 353 C.pr.civ). De asemenea art. 3596 C.pr.civ. precizeaz c n cazul arbitrajului organizat de o instituie permanent, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum si celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc si se platesc conform regulamentului acelei institutii, iar art. 3631 C.pr.civ. n cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se pstreaz la acea instituie. Aadar textele legale mai sus amintite se refer constant la o instituie permanent. nsa pentru a putea fi calificata ca fiind de arbitraj, o astfel de institutie este necesar s ndeplineasc anumite condiii: s aib n obiectul sau de activitate organizarea arbitrajului privat voluntar, pentru a fi astfel apta de a presta servicii arbitrale; s aib o structur organizatoric prestabilit, cu conducere si organizare proprii,

19

personal si o baza matreiala corespunzatoare si, mai ales, sa dispuna de un corp de arbitrii; s aib un regulament propriu de organizare si funcionare, precum si reguli propriide procedura arbitrala. De asemenea se remarc ca institutia permanenta de arbitraj doar organizeaz arbitrajul, implicnd astfel un serviciu si activitati care conduc la finalizarea printr-o hotarre a arbitrajului. Judecata asupra litigiului supus de pri arbitrajului aprine nsa n exclusivitate tribunalului arbitral, el fiind institutia de solutionare. Astfel cele dou instituii sunt prin natur i competene distincte si independente. Institutia de arbitraj este prestabilit i permanent, pe cnd tribunalul arbitral este constituit ad-hoc, distinct pentru fiecare litigiu.

IV.3. Arbitrajul de drept strict si arbitrajul n echitate


Prile sunt libere sa aleaga legea pe care arbitrii sa o aplice pe fond n soluionarea litigiilor derivnd din raporturile juridice dintre ele. Libertatea de vointa a prilor nu se oprete nsa aici, ntinzndu-se pn la libertatea prilor de a decide ca arbitrii n vederea soluionrii litigiului s poat ignora prevederile de drept strict si sa se pronunte innd cont doar de principii generale si reguli de echitate, de propriile convingeri si principii. Un astfel de arbitraj a fost denumit arbitraj n echitate sau ex aequo et bono. ntruct regula o reprezint arbitrajul de drept strict sau de iure n care arbitrii aplic o lege, voin prilor de a recurge la un arbitraj n echitate trebuie manifestata expres si fara echivoc. Art. 360 C.pr.civ. alin. 2 prevede: Pe baza acordului expres al prilor, tribunalul arbitral poate soluiona litigiul n echitate. Prile nsei care hotrsc ca tribunalul arbitral sa rezolve litigiul n echitate sunt obligate sa respecte totodata regulile imperative si ordinea publica. Pe de alta parte, instana judectoreasc este i ea inut, cnd are de aplicat norme dispozitive, de dispozitiile prilor n acest sens. Printr-o judecata ex aequo et bono arbitrii au nu numai dreptul, dar si obligaia, de a cuta o soluie echitabil si acceptabil, modificnd rigorile stricte sau abtndu-se de la acestea. Este un procedeu facultativ de judecat, ale crui avantaje sunt eveident peste dezavantajele legate de

20

riscul insecuritii juridice, a periclitrii intereselor terilor, imprevizibilitatea ce poate aparea n raporturile juridice fata de clauzele contractului etc. Se remarc c nu tribunalul arbitral are posibilitatea de a alege forma de judecat, pe baza normelor de drept sau n echitate, ci numai prilor le revine posibilitatea de a alege o alt form de jurisdicie dect cea etatic, ct i fundamentul pe care se va acorda hotarrea arbitral. De asemenea prile pot stabili si normele de procedura pe care tribunalul arbitral le va urma in judecarea litigiului, ca i coninutul si forma hotrrii arbitrale, si n general, orice norme privind buna desfasurare a arbitrajului (art. 341 alin.2 C.pr.civ.). Astfel, solutionarea litigiului n echitate se bazeaza pe o clauza de renuntare a prilor la beneficiul aplicarii normelor de drept de catre tribunalul arbitral, dar n ceea ce priveste numai drepturi deja dobndite, de care prile pot dispune. Totui statuarea clauzei de alegere a arbitrajului n echitate nu semnifica abandonarea cu totul a normelor de drept, ci numai pe baza respectarii ordinii publice, a bunelor moravuri, precum i a dispoziiilor imperative ale legii.

21

Bibliografie
Prezentarea legilor la care s-a fcut referin
1) Art. 369 C.proc.civ Cartea a III-a,Capitolul X-Arbitrajul internaional In sensul prezentului capitol, un litigiu arbitral care se desfasoara in Romnia este socotit internaional daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate. 369.1 Prin convenia arbitrala referitoare la un arbitraj internaional, prile pot stabili ca acesta sa aiba loc in Romnia sau intr-o alta tara. 369.2 In arbitrajul internaional care se judeca in Romnia sau potrivit legii romane, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un numar impar de arbitri, fiecare dintre pri avand dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri.Dispozitiile art.369.3 raman aplicabile. Partea strin poate numi arbitri de cetatenie strina. Prile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul sa fie cetatean al unui al treilea stat. 369.3 In arbitrajul internaional durata termenelor stabilite de art.349, 350, 351, 358 si 362 se dubleaza. 369.4 Dezbaterea litigiului in fata tribunalului arbitral se face in limba stabilita prin convenia arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in aceasta privinta ori nu a intervenit o intelegere ulterioara, in limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limba de circulatie internaionala stabilita de tribunalul arbitral. Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral ii asigura serviciile unui traducator. Prile pot sa prticipe la dezbateri cu traductorul lor. 369.5 In afara de cazul in care prile convin altfel, onorariile arbitrilor si cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; in cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de pri in cote egale. 2) Art.343 al.2 C.proc.civ Cartea a IV-a, Capitolul II-Convenia arbitrala Ea se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal, fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare, denumita compromis.
22

3) Art.341 al.1 C.proc.civ. Cartea a IV-a, Capitolul I-Dispozitii generale Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara potrivit conventiei arbitrale, incheiata conform cu prevederile capitolului II. 4) Art.343 al.4 C.proc.civ Cartea a IV-a, Capitolul II-Convenia arbitrala Validitatea clauzei compromisorii este independenta de validitatea contractului in care a fost inscrisa. 5) Art.343-2 al.2 C.proc.civ Cartea a IV-a, Capitolul II-Convenia arbitrala Prin compromis prile convin ca un litigiu ivit intre ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. 6) Art.3 pct.2 Regulile de procedura ale comisiilor de arbitraj teritoriale Bibliografie: Camera de Comer, Industrie si Agricultura Sibiu Litigiul comercial arbitral care se desfasoara in Romnia poate fi calificat ca fiind internaional daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat(comercial) cu element de extraneitate. 7) Art.1(2) lit.a Domeniul de aplicare a conventiei Convenia de la Geneva din 1961 In sansul prezentei Conventii se intelege prin conventie de arbitraj fie o clauza compromisorie inscrisa intr-un contract, fie un compromis, contractul sau compromisul fiind semnate de pri sau continute intr-un schimb de scrisori, de telegrame sau de comunicari prin telex si, in raporturile intre tari ale caror legi nu impun forma scrisa pentru conventiile de arbitraj, orice conventie incheiata in formele permise de aceste legi. 8. Art.4(1) lit.b Organizarea arbitrajului Convenia de la Geneva din 1961 Prile la o conventie de arbitraj sunt libere sa prevada:ca litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc; in acest caz, prile vor avea in special facultatea: -de a desemna arbitri sau de a stabili modalitatile potrivit carora vor fi desemnati arbitri in caz de litigiu; -de a determina locul arbitrajului; -de a fixa regulile de procedura pe care le vor urma arbitri; 9. Art.7 Legea aplicabila Convenia de la Geneva din 1961 1.Prile sunt libere sa aplice legea pe care arbitrii trebuie sa o aplice

23

fondului litigiului. In lipsa indicarii de catre pri a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea desemnata de norma conflictuala pe care ei o vor considera potrivita in speta. In amandoua cazurile, arbitrii vor tine seama de stipulatiile contractului si de uzantele comerciale. 2.Arbitrii vor hotara ca mediatori amiabili, daca aceasta este vointa prilor si daca legea care reglementeaza arbitrajul permite acest lucru 10) Legea nr.59 din 26 iulie 1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr.29 / 1990 si a Legii nr.94 / 1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi 11) Legea 105 din 1 octombrie 1992 12) Decretul-lege 139 din 12 mai 1990 13) Art.341 al.3 Regulamentul Curtii de Arbitraj de la Paris 14) Decretul 281 din 25 iunie 1963-pentru ratificarea Conventiei de la Geneva din 1961 15) Decretul 186 din 24 iulie 1961-pentru ratificarea Conventiei de la New York din 1985 16) Decretul 62 din 7 iunie 1975-pentru retificarea Conventiei de la Washington din 1965 17) Regulamentul Curtii de Arbitraj Internaional de la Bucuresti 18) Convenia de la Geneva din 1961 Convenia europeana de arbitraj comercial internaional Subsemnatii autorizati in cuvenita forma, reuniti sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U. Constatand ca la zece iunie 1958, in urma Conferintei Natiunilor Unite privind Arbitrajul Comercial Internaional, a fost semnata la New York Convenia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, In dorinta de a contribui la dezvoltarea comerului european, prin inlaturarea, in masura posibilitatilor, a unor dificultati susceptibile de a impiedica organizarea si functionarea arbitrajului comercial internaional in relatiile dintre persoanele fizice sau juridice din diferite tari ale Europei, Au convenit asupra urmatoarelor dispozitii:

ARTICOLUL I
24

DOMENIUL DE APLICARE A CONVENTIEI 1. Prezenta conventie se aplica: a. Conventiilor de arbitraj incheiate pentru reglementarea litigiilor nascute sau care se vor naste din operatii de comer internaional, intre persoanele fizice si juridice avand, in momentul inchierii Conventiei, resedinta lor obisnuita sau sediul in State contractante diferite; b. procedurilor si sentintelor arbitrale intemeiate pe conventiile aratate la paragraful 1 lit.a din acest articol VEZI Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu Dreptul comerului internaional Capitolul I 19) Convenia de la New York din 1958 Cconvenia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine ARTICOLUL I 1. Prezenta Conventie se aplic recunoasterii si executarii sentintelor arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, decat acela unde se cere recunoasterea si executarea sentintelor si rezultate din diferende intre persoane fizice sau juridice. Ea se aplica de asemenea, sentintelor arbitrale care nu sunt considerate ca sentinte nationale in Statul unde este ceruta recunoasterea si executarea lor. 2. Prin sentinte arbitrale se inteleg nu numai sentinte date de catre arbitri numiti pentru cazuri determinate, ci de asemenea si cele care sunt date de catre organe de arbitraj permanente carora prile li s-au supus. 3. n momentul semnrii sau ratificarii prezentei Conventii, aderarii la ea sau notificarii de extindere prevazute la articolul X, orice Stat va putea, pe baza de reciprocitate, sa declare ca va aplica Convenia numai la recunoasterea si executarea sentintelor date pe teritoriul unui alt Stat contractant. El va putea, de asemenea sa declare ca va aplica Convenia numai la diferendele rezultate din raporturi de drept, contractuale sau necontractuale, care sunt considerate de catre legea sa nationala VEZI Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu Dreptul comerului internaional Capitolul I 20) Convenia de la Washington din 1965 Convenia pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state PREAMBUL Statele contractante,
25

luand in considerare necesitatea cooperarii internaionale pentru dezvoltarea economica si rolul pe care il detin in acest domeniu investitiile priculare internaionale, avand in vedere ca diferende cu privire la astfel de investitii pot surveni in orice moment intre statele contractante si persoane ale altor state contractante, recunoscand ca daca aceste diferende trebuie sa faca, in mod normal, obiectul unui recurs adresat instantelor interne, in anumite cazuri sunt indicate moduri de reglementare cu caracter internaional, acordand o deosebita importanta infiintarii unor mecanisme de conciliere si arbitraj internaional carora statele contractante si persoane ale caror state contractante pot sa le supuna, daca doresc, diferendele lor, dorind sa stabileasca aceste mecanisme sub auspiciile Bancii Internaionale pentru Reconstructie si Dezvoltare, recunoscand ca consimtamantul mutual al prilor de a supune aceste diferende concilierii sau arbitrajului, prin recurgere la mecanismele amintite, constituie o intelegere avand forta obligatorie care reclama indeosebi ca orice recomandare a conciliatorilor sa fie respectata cum se cuvine si ca orice sentinta arbitrala sa fie executata,si declarand ca nici un stat contractant, prin simplul fapt al ratificarii, acceptarii sau aprobarii prezentei conventii, nu va fi considerat,fara consimtamantul sau, ca-si va fi asumat vreo obligatie de a recurge la conciliatie sau arbitraj, in vreun caz pricular, au convenit asupra celor ce urmeaza: VEZI: Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu Dreptul comerului internaional Capitolul I 21) Regulament privind organizarea Arbitrajului Comercial de catre Camera de Comer, Industrie si Agricultura a judetului Sibiu 22) Reguli de procedura arbitrala aplicabile in Arbitrajul Comercial 23) Reguli de conciliere facultativa 24) Regulamentul de arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaional

26

Prezentarea lucrarilor de specialitate


1. Ungureanu, Jugastru- Manual de drept internaional privat Editura All Beck, Bucuresti 1999 2. O. Capatana, B. Stefanescu- Dreptul comerului internaional Volumele I,II Editura Academiei, Bucuresti 1985 3. Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu- Dreptul comerului internaional Volumele I,II Editura Lumina Lex, Bucuresti 1999 4. Mircea N. Costin, Calin M. Costin- Dreptul comerului internaional Volumele I,II Editura Argonaut, Bucuresti 1999 5. Dr. Eugen Popa, Petru Ciacli- Elemente de drept public si privat Editura Servo-Sat, Arad 1999 6. Gabriel Boroi, Dumitru Radescu- Codul de procedura civila comentat si adnotat Editura All, Bucuresti 1996 7. Dan Lupascu- Culegere de practica judiciara a Tribunalului Bucuresti in materie comerciala 1990-1998 Editura All Beck, Bucuresti 8. Vasile Patulea, Corneliu Turianu- Drept comercial.Practica judiciara adnotata Editura All Beck, Bucuresti 1999 9. Constantin Crisu, Nicorina Crisu Magraon, Stefan Crisu- Codul juristului Editura Argesis, Curtea de Arges 1996

27

S-ar putea să vă placă și