Sunteți pe pagina 1din 5

Caracteristici ale oralitatii Trasaturile definitorii ale oralitatii, ce decurg din specificul situatiei de co municare, sunt: Realizarea sonora

a Comunicarea directa Spontaneitatea Secventiali tatea Oralitatea este predominant fragmentara, in vreme ce scrisul inseamna inte grare, pentru ca suplineste contextul absent, permite revizia si organizarea mes ajului. Mesajul oral dispune de mijloace specifice pentru a transmite informatii si atitudini/stari subiective: intonatia, accent suplimentar pe anumite cuvinte , pauze, variatii de ritm, variatii de viteza, a rostirii, variatii de cantitate (lungiri de sunete). Mesajul scris utilizeaza mijloace prin care noteaza unele t rasaturi orale (semnele de punctuatie), dar are si conventii proprii : dispunere a in pagina, abrevierile, schemele grafice. Anumite texte document reprezinta tr anscrierea cat mai fidela a unui mesaj oral. Alte texte (mai ales cele literare) cuprind doar anumite trasaturi de oralitate. Oralitatea in literatura in dialog urile personajelor sau in discursul naratorului nu este deci o transcriere fidel e a veritabilei oralitati, ci o sugerare a acesteia, pe baza unei selectii din t rasaturile specifice. Caracteristici ale oralitatii Comunicarea directa, fata in fata, permite folosirea mijloacelor nonverbale (ges turi, mimica). De asemenea, vorbitorul recurge la context, se refera la situatia de comunicare prin cuvinte cu valoare de gesture verbale (ex : aici, acum, acesta etc.), se adreseaza direct interlocutorului (prin interjectii de adresare, voca tive, verbe la imperativ, forme verbale si pronominale la persoana a II a). Cara cterul spontan al mesajului oral permite manifestarea puternica, mai directa a a fectivitatii. Exprimarea spontana poate produce inovatii, dar adesea se rezuma l a stereotipii, la comoditatea cliselor si a expresiilor deja date. Un efect al s pontaneitatii poate fi si aparitia anumitor erori, a nejlijentelor in exprimare. Unele mesaje se pot caracteriza prin : incoerenta, ezitante, nu se duce fraza p ana la capat, lasa lucruri subintelese sau pare ca nu isi gaseste cuvinte. Mesaj ul oral are in genere o constitutie sintactica mai simpla bazata pe coordonare s i pe repetitie. Caracterul sau secvential, de linearitate temporala, impune ca a utocorectarea sa se faca prin reluare si reformulare (producand uneori construct ii sintactice defectuase, anacoluturi). Stilul oral Stilul oral este specific anumitor autori sau unor creatii literare si se define ste prin utilizarea unor forme si procedee specifice limbii vorbite. Rezultat al intentiei autorului de a potenta impresia de autenticitate a discursului artist ic si de a-si individualiz personajele, oralitatea stilului propune selectia si stilizarea elementelor de limba vorbita, asadar, o evaluare, dozare si prelucrar e a acestora.

Marcile lingvistice ale oralitatii sunt, de obicei, prezentate de : 1. forme fon etice 2. forme lexicale cu caracter popular, uneori chiar regional 3. prepondere nta raporturilor de coordonare 4. structuri eliptice, formule repetitive si tant ologice 5. prezenta vocativelor, a unor mijloace de exprimare a afectivitatii, p recum interjectiile si exclamatiile 6. prezenta unor structuri anacolutice 7. lo cutiuni si expresii populare 8. pentru transpunerea unor astfel de texte, in scr is, este necesara o diversitate de semne grafice : de intrebare, de exclamare, p uncte de suspensie. Stilul oral ofera posibilitatea unei reprezentari acustice, opunandu-se celui scris, care implica o perceptie vizuala. Apelul la acordul scr is implica prelucrarea modului curent de exprimare, impunand uzul variantei lite rare a limbii. Deschiderea fata de elementele regionale, populare, argotice, fam iliare, justificata prin intentii de ordin artistic, caracterizeaza numai beletr istica. Alaturi de acele mijloace care isi au sursa in comunicarea orala curenta , fiind definitorii pentru ceea ce s-ar putea numi oralitate premara , in basmul cult este posibila folosirea unor structuri si procedee preluate din literatura populara, care definesc o oralitate secundara . Acesta din urma se obtine prin tr ansferul unor elemente din limba vorbita deja prelucrata Stilurile functionale *Stilurile functionale reprezinta varietatii ale limbii literare, diferentiate c a urmare a folosirii lor in sfere distincte de activitatea sociala. Stilul beletristic (artistic) *Este specific domeniului literaturii, esteticului. Trasaturi 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. genereaza emotie promoveaza sensibilitatea se adreseaza imaginatiei recept orului cuvantul este intrebuintat cu sens figurat si plasat in contexte expresiv e cu o mare forta specifica scriitorul/poetul are liertate totala putand sa inca lca sau sa modifice normele limbii literare referendul este o lume imaginara, ge nerata de formatiunea creatoare functia specifica de comunicare este cea estetic a din punct de vedere fonetic/prozodic, opera literara/poezia este rezultatul un ei prelucrari din partea artistului, are va incerca sa obtina efecte ritmice si eufonice deosebite

9. din punct de vedere morfologic, scriitorul are libertatea de a plasa in conte xt artistic forme flexionare neuzuale, arhaice, regionale, populare etc.,nerecom andate in limba literara sau in general 10. artistul poate sa modifice sau sa cr eeze el insusi cuvinte si expresii noi 11. sunt preferate sensurile conotative a le cuvantului, mai alea in poezie, figurile de stil 12. topica este subiectiva 1 3. punctuatia dobandeste si ea valori stilistice 14. modalitatile de comunicare sunt : descrierea, naratiunea, dialogul, monologul scris si monologul oral 15. c ontribuie la educarea gustului publicului, la formarea si dezvoltarea limbii lit erare Stilul tehnico-stiintific *Indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si tehnicii Trasaturi 1. sunt respectate normele limbii literare 2. comunicarea este, in general, lips ita de incarcatura afectiva ; exceptii : istoria, psihologia, filosofia etc. 3. accesibilitatea relativa deoarece se adreseaza unui public specializat 4. limbaj ul se distinge prin claritate, precizie si proprietate a termenilor 5. textul po ate contine si mijloace auxiliare : scheme, tabele, diagrame, formule, fotografi i etc. 6. limbajul este specializat, bogat in neologisme 7. termenii sunt monose mantici 8. citatul are rol de argument sau de material demonstrative 9. apare fr ecvent persoana I plural (pluralul autorului) 10. modalitati de comunicare: mono logul scris si oral, dialogul oral.

Stilul juridico-administrativ *Indeplineste functia de comunicare in sfera relat iilor oficiale : legi, hotarari judecatoresti, documente politice, discursuri pa rlamentare, corespondenta oficiala etc. Trasaturi : 1. se respecta strict normele limbii literare 2. textele au caracter obiectiv, i mpersonal, neutru din punct de vedere expresiv, lipsit de incarcatura afectiva 3 . limbajul este clar, accesibil, fara a lasa loc de interpretari 4. se observa f olosirea infinitivului cu valoare de imperativ ( A se revedea incadrarea..), a vi itorului cu valoare de imperativ (Elevii vor purta uniforma.....), a reflexivulu i pasiv ( Se convoaca adunarea actionarilor..), a unor forme verbale impersonale (Vi se aduce la cunostinta..) 5. sunt preferate anumite adverbe, prepozitii, locu tiuni si expresii precum : conform , in conformitate cu , in calitate de , drept care

6. modalitati de comunicare : monologul scris si oral, dialogul scris si oral. Stilul publicistic *Este specific mass-media :ziare,reiste, emisiuni de radio si televiziune etc. S copul principal este informarea si formarea opiniei publice Trasaturi : 1. sinteza a obiectivitatii cu subiectivitatea , a componentai afective cu cea i ntelectuala 2. vocabularul este extrem de divers 3. imbina exprimarea oficiala c u cea familiara, tonul obiectiv, stiintific cu expresia subiectiva, dominata de sensibilitate 4. apar si mijloace extralingvistice : fotografii, caricaturi, tab ele, harti, statistici, grafice etc. 5. normele limbii literare sunt, adesea, re spectate 6. sursa de inovatie lingvistica, de raspandire si impunere a neologism elor 7. stil accesibil 8. titlul are rol covarsitor in captarea atentiei si in c onvingerea publicului, alaturi de imaginile care pot insoti textul propriu-zis