n prim faz este determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte, pe

baza unor elemente caracteristice asemntoare, fiind excluse cele cu particulariti deosebite, evident contrarii celor reflectate n urme, sau n mijloacele de prob. n faza a doua este adncita examinarea comparativ a caracteristicilor asemntoare, n scopul stabilirii coincidenei sau concordanei ntre trsturile reflectate n urm i cele reflectate de modele de comparaie, precum i a deosebirilor sau neconcordanei ntre acestea ajungndu-se astfel, fie la obiectul cutat, fie la excluderea celor care prezentau numai elemente asemntoare. Pentru a demonstra identitatea factorului creator al urmei, att concordana ct i deosebirea se cer riguros explicate tiinific. Motivarea este cu att mai necesar cu ct, n practic, apar frecvent i unele deosebiri de ordin cantitativ n trsturile reflectate de obiect n momentul svririi infraciunii i cele reflectate n momentul examenului comparativ. Deosebirile pot fi determinate de uzur, de condiiile n care au fost descoperite i ridicate urmele, de intervenia unor factori externi etc.1 Neconcordana n modul de reflectare a caracteristicilor celuiai obiect mai poate fi i consecina altor cauze, cum ar fi: plas ticitatea redus a obiectului primitor de urm i duritatea sczut a suprafeei obiectului creator al urmei; suprafaa de contact redus ntre cele dou obiecte; apariia sau dispariia unor caracteristici pe parcursul timpului .a. De aceea, orice modificare, dac se constat c este de natur cantitativ, trebuie interpretat pe baza principiului potrivit cruia toate elementele lumii materiale se afl n continu micare i transformare2.

1 2

C. Suciu, op. cit; M. Constantinescu, op. cit; N. Dan, op. cit E. Stancu, Tratat de criminalistic, Ediia a IV-a, Universul Juridic Bucureti, 2010