Sunteți pe pagina 1din 3

SCURT ISTORIC AL CURRICUMULULUI CA DOMENIUL DE STUDIU De-a lungul istoriei, curriculumul a servit ca instrument pentru "...

transmiterea mai mult sau mai putin sistematica a unei anumite parti dintr-o mostenire culturala selectata , de la un segment de populatie la altul ..."13 . Acest proces de transmitere a culturii se intinde de la ritualurile de initiere primitiva pana la planurile si programele prescrise pentru / si puse in aplicare in scolile unei natiuni . Prin urmare, praxisul curricular constituie o truda de veacuri. Insa praxeologia curriculumului- studiul procesului de producere a curriculumului -pare a fi o activitate relativ recenta. Aparitia curriculumului ca domeniul de studiu astfel incat sa atraga generatii de oameni devotati acestui domeniu si sa stimuleze o literatura specifica , este un eveniment al secolului XX. Aceasta nu inseamna ca n-au existat si incercari mai vechi de auto - constientizare asupra procesului de elaborare a curriculumului in scopul transmiterii catre altii a oricarori experiente care ar putea fi folositoare . Schubert (1980)14 a identificat drept ceea mai veche lucrare de curriculum, carte a lui Fleury: The History of Choice and Methods of Studies (1965). Nu poate exista o demarcatie clara intre a face ceva si a fi , in mod deliberat, constient de ceea ce faci. Intr-adevar , numai din introspectia poti invata sa faci ceva mai bine. Un domeniu de studiu apara atunci cand un numar din ce in ce mai mare de oameni devin interesati , studiaza si comunica unii cu altii in lagatura cu un domeniu definibil din sfera eforturilor umane cu semnificatie sociala . Un grup al celor angajati in acest efort atrage dupa sine un alt grup care studiaza efortul. De aceea nu este surprinzator ca cel mai riguros grup de studiosi care cauta sa ilumineze problematica curriculumului s-a ridicat in jurul grupului mult mai larg al celor preocupati cu importanta industrie a dezvoltarii din secolul XX- scoala . Din interesul lor fata de curriculumul ideal, perceput si trait de elevi , a izvorat o literatura despre procesul de elaborare al curriculumulul suficienta pentru a delimita un camp de studiu distinct15. Legitimitatea acestuia a fost substantial intarita de Anuarul din 1926 pregatit de National Society for the Study of Education (SUA)16. Acest document constituie o piatra de hotar prin aceea ca leaga procesul de elaborare al curriculumului de un context social si politic mai larg , il uneste cu studiul stiintific al educatiei, descrie un cadru larg de practici (in special in scoli - laborator) si critica metodele de dezvoltare a curriculumului . Pe cand textele vremii se centrau pe realizarea curriculumului ca si cum acesta ar fi fost o carte de bucata17, Anuarul NSSE traseaza domeniile de interogatie curriculara asupra carora aveau sa se aplece cercetatorii pana in zilele noastra . In deceniile urmatoare aveau sa apara numeroase lucrari care descriau activitatea in aceste domenii , dar foarte putine sinteze pe probleme conceptuale. Aceasta situatie se datoreaza, probabil, faptului ca fiecare isi avea originea in / si era determinata de seturi de valori aflate in competitie . Eisener si Vallance au identificat cinci asemenea conceptii asupra curriculumului , admitand totusi arbitrariul in orice efort de definire a domeniului : 1) Curriculumul care dezvolta procesele cognitive; 2) Curriculumul- ca organizare tehnica a materialului; 3) Curriculumul- ca auto-actualizare ; 4) Curriculumul- ca reconstructie sociala; 5) Curriculumul- ca rationalism18;

Desi practica curenta tinde se reduca distinctiile intre aceste conceptii , fiecare dintre ele a avut avocatii sai , de obicei pe segmente limitate si pe perioade scurte de timp, desi fiecare , reapare adesea , intr-o noua forma . Psihologul cognitivist Bruner (1960)19 a legitimat, in dezvoltarea curriculara , conceptul de intuitie in cognitie si pe cel de structura a disciplinelor de invatamant. Opera lui a influentat in mod semnificativ elaborarea curriculumului disciplinelor scolare in tari ca Marea Britanie, Israel, in mod deosebit SUA20 in timpul anilor 1960 si 1970. Cautarea , in special de catre psihologi (Gagne, 1965) a unori cai eficiente de secvetializare a procesului invatarii , a contribuit la dezvoltarea tehnologiei instructionale ca parte a sistemului de livrare a curriculumului. Conceptualizarea curriculumului ca auto - actualizare in studiile curriculare centrate pe copil , cum ar fi U.K. Infant School (Department of Education and Service, 1967) a mers , periodic , mana in mana cu indelungata conceptie asupra curriculumului , ca rationalism21. Pozitia sustinuta de social - reconstructionisti a impartit scena cu alte conceptii timp de decenii22, dar a avut un impact redus asupra curriculumului in scoli . Domeniul curricular este reprezentat de un grup divers si fractionat de cercetatori care exploreaza un tern dispersat si rau definit23.Confuzia conceptuala este continuata de faptul ca diferiti cercetatori au in minte reprezentari foarte diferite a ceea ce inteleg prin curriculum.Dictionarele sugereaza ideea de cursuri oferite de o institutie educativa,legand adesea curriculumul de radicalul latinesc "curricle",acea sareta pe doua roti trasa , de obicei , de doi cai. Totusi , teoreticienii curriculumului au ajuns la a-l defini ca "toate experientele pe care le urmeaza un elev sub auspiciile unei scoli"24. Nu este nevoie de explorarea amanuntita a domeniului pentru a descoperi ca problema definitiei este mai mult decat un exercitiu semantic. Exista persoane angajate in activitatea curriculara care se afla in acelasi moment departe, dar si aproape de cei carora le este destinat curriculumul. Curriculumul ca domeniul de studiu cuprinde pe fiecare dintre / dar si toate aceste nivele de apropiere si distantare, fiecare autor referindu-se la nivelul ales ca la curriculum , oculindu-le neintentionat , pe celelalte. In toata lumea agentiile guvernamentale determina planurile de invatamant si uneori continuturile lor25.In 1986, in Danemarca, de exemplu, scolile au primit aproximativ 40 de ghiduri asupra obiectelor scolare26. Chiar politicile insele in acest domeniu ofera materia de cerecetare asupra curriculumului. Prin urmare, un agent in domeniul curriculumului poate avea in minte continutul care urmeaza a fi invatat sau ceea ce invata elevii ori cu totul alta reprezentare. Exista un nivel societal de practica si studii , implicand, in principal procesul socio-politic al determinarii obiectivelor si , de obicei , a obiectelor de invatamant. Exista apoi , un nivel institutional , constrans la a actiona in functie de prezumtile care se fac asupra elevilor implicati si de probleme ca lungimea trimenstrului sau a anului scolar. Exista un nivel instructional de planificare si actiune din partea profesorilor . In final, exista acel nivel experimental ,critic , in care intentiile curriculumului sunt interiorizate si personalizate.Definitiile diferite ale curriculumului apar tocmai din nivelul pe care un cercetator il alege pentru a-l descrie si explica27. Un domeniu de studiu este definit de catre temele sau locurile comune asupra carora se centreaza specialistii acelui domeniu. Prin "teme" sau "locuri comune" se inteleg acele centre de atentie dintr-o zona de interes care indeplinesc doua conditii: a) solicita atentia unor investigatori seriosi; b) cerecetarea lor atenta genereaza diverse investigatii si prin urmare o diversitate de definitii, doctrine si accente.28 Identificand patru locuri comune majore - elevii, profesorii, materia si milieu- si statuand ca toate dezvoltarile si discursurile curriculare trebuie sa le aiba in vadere pe acestea29 a incercat sa defineasca si sa diferentieze domeniul.

Aceste locuri comune nu fusesera neglijate de-alungul celor catevadecenii de la aparitia NSSE pana la Schwab, deoarece monumentalul anuaral NSSE din 1926 se referise la ele30. Totusi foarte rar au fost surprinse ca element de reflectie asa cum a propus Schwab. Auto-constientizarea cercetatorilor care sa marcheze un domeniu de studiu nu s-a prea produs. Mai degraba au existat legiuni de avocati ai curriculumulul centrat pe discipline , ai curriculumului centrat pe copil, ai curriculumului de raspuns ( la orice disfuctie sau cerinta sociala virtual perceputa)s.a. Un efort major de recunoastere a catorva accente tematice principale a iesit la suprafata prin publicarea syllabus-ului lui Ralph Tyler in 1949 ca rezultat a catorva ani de activitati de predare a unui curs asupra curriculumului si instruirii la Universitatea din Chigago. Monografia sa nu era o sinteza a temelor persistente in domeniul curriculumului , ci rationalizare a unori roluri legitime pentru fiecare , de unde si denumirea de "Rationalul lui Tyler" .Locurile comune alese de Tyler defineau mai mult procesele de elaborare a curriculumului de cat elementele unei conceptii asupra curriculumului ca domeniul de studiu : selectarea obiectivelor, selectarea experientelor de invatare si evaluarea intregului. Cativa contemporani ai lui Tyler31 s-au referit de asemenea la aceste procese de elaborare a curriculumului . O conferinta tinuta la Universitatea din Chicago 195032 a furnizat un amalgam impresionant asupra unor locuri comune "de proces" atribuite in anii urmatori "rationalului lui Tyler" si locuri comune "de substanta " ( identificate de asemenea de catre Tyler ) care se regasesc mai tarziu in operele lui Schwab (1973). Contributia lui Herrik intre 1950 si 1960 se refera in special la zonele microcurriculare de studiu al curriculumului. El si-a centrat conceptia privitoare la fundamentarea organizarii materiilor de invatamant , pe cunoasterea procesului invatarii si pe caracteristicile speciale ale elevilor , astfel incat sa produca "centre de organizare " , adica , puncte focale de atragere a elevilor in invatare . Aceasta urma sa se faca secvential , fiecare centru de organizare succesiv construinduse in jurul unei teme, deprinderi, concept sau valoare, care serveste ca element de organizare . Herrik a ajutat la clasificarea unor locuri comune cum ar fi continuitatea , secventa si cadrul sau sfera33. Cursurile si scrierile celor catorva specialisti in curriculum numiti mai sus au influentat o generatie de teoreticieni si practicieni , si au furnizat o definitie a curriculumului ca domeniu de studiu care a dominat anii urmatori. El a cuprins, in mod esential, trei tipuri de fenomene :primul este cel material (substantival) si se preocupa de obiective , materii de invatamant , mijloace si alte asemenea locuri ale curriculumului. Al doilea este politic si social. Cercetarea implica studiul tuturori proceselor umane prin care unele interese ajung sa prevaleze asupra altora, astfel incat anumite scopuri si mijloace sa fie hotaratoara si nu altele. Cel de-al treilea este tehnic -profesional. Cerecetarea examineaza aici acele procese de inginerie, logistica si evaluare prin care curricumurile sunt imbunatatite, implementate si reinlocuite34.