Sunteți pe pagina 1din 2

Tema si viziune intr-o poezie apartinand lui Lucian Blaga - "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

Modernismul este o miscare artistica fundamentata pe un program teoretic.Termenul a fost utilizat intai de criticul literar Eugen Lovinescu in "Istoria literaturii contemporane",fiind inteles ca un principiu de progres asociat de critic sincronismului.Modernismul se opune teaditiei in perioada interbelica,presupunand un spirit nou,in ceea ce priveste forma operei.Precorsorii modernismului au fost Edgar Alan Poe si Charles Baudelaire,care au adus un nou model poetic imaginativ.Poetii modernisti au innoit limbajul poeziei,l-au incifrat,au construit o noua sintaxa poetica,s-au indreptat catre teme nepoetice sau asa numitele "categorii negative" cum le numeste Hugo Fr.,precum grotescul,uratul,intrainarea,anormalitatea,atractia spre neant,dezumanizarea.Cu un aspect liber al versificatiei,poezie moderna se subiectivizeaza si intelectualizeaza. Lucian Blaga apartine directiei moderniste din perioada interbelica asezand la temelia poeziei sale un sistem filozofic prin limbajul metaforic si tensiunea imaginastica; astfel,Blaga se apropie de curentul expresionist. Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii",asezata in fruntea volumului "Poemele luminii" din 1919 reprezinta o arta poetica,ilustrand coordonatele poeziei si rolul poetului.In viziunea lui Blaga,calea ratiunii de cunoastere nu este eficace atunci cand obiectul ce trebuie cunoscut apartine sferei tainelor.Sufletul,moartea nu pot fi patrunse prin ascutimea mintii,ci doar contemplate.Ele se arata omului intrupate in "flori ,ochi,buze si morminte" ,ca parti ale misterului.Destinul creatorului este de a se apropia prin contemplatie de marile mistere ale lumii. Titlul poeziei contruita printr.o propozitie dezvoltata anticipa tema -> creatia,cunoasterea/raportul dintre eul individual si univers.Pronumele personal "eu" nu este doar o marca gramaticala a eului liric,ci exprima tonul consesiv al textului,o particularitate modernista a textului.Verbul la forma negativa "nu strivesc" denota atitudinea de respingere a poetului,de a interveni cu brutalitate,periclitand universul.Metafora revelatorie din titlu "corola de minuni" sugereaza imaginea unui univers structurat dupa modelul lui Platon(universul cerc) in care fiinta umana e lasata in centru.Sugereaza o lume care are frumusetea si fragilitatea unei flori asupra careia oricine interventie violenta poate avea consecinte distructive.Pentru Blaga metafora nu e doar o figura de stil,ci o modalitate prin care intr.o opera se intocmeste o viziune a existentei. Din punct de vedere structural,in poezie identificam 2 secvente poetice: rol deosebit in segmentarea textului il au conjunctiile "dar" si "caci".Prima secventa exprima ideea cunoasterii rationale,paradisiace,cum o numeste Blaga.Ea reduce accesul la esenta obiectelor "lumea altora/sugruma vraja nepatrunsului acuns/in in adancimi de intuneric".Cea de a2a secventa exprima ideea cunoasterii intuitive de tip poetic,numita de Blaga luciferica,ce nu are drept scop lamurirea misterului,ci potentarea lui: "Dar eu,/eu cu lumina mea,sporesc a lumii taine.../Si tot ce e neinteles/Se schimba in neintelesuri si mai mari/Sub ochii mei.".Ultimele 2 versuri alcatuiesc concluzia poeziei,respectib cea de a3a secventa poetica: "Caci eu iubesc,Si flori si ochi si buze si morminte.".Semnificatia acestor versuri poate fi ilustrata de afirmatia poetului: "Datoria noastra in fata unui mister nu este sa-l lamurim,ci sa-l adancim asa de mult,incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare".

EXpresivitatea poeziei este data in primul rand de nivelul lexical,de prezenta celor 2 campuri semantice:cel al misterului(prin cuvinte precum "taine","nepatruns","neintelesuri") si cel al cosmosului("luna","raze","zare"),verbele la prezentul gnomic("sporesc","imbogatesc")exprima o atitudine expresionista plina de vigore si pasiune. In poezie apar cuvinte aflate in opozitie:verbul "nu strivesc" si opune verbului "sugruma","mareste" se opune lui "micsoareaza". Simbolul central al textului este metafora revelatorie "lumina" exprimand cunoasterea.Metafora revelatorie prezinta in viziunea lui Blaga un mister in cuvantul poetic cel mai adecvat."Lumina mea" semnifica cunoasterea luciferica,iar "lumina altora" cunoasterea paradisiaca.Enumeratia "flori,ochi.buze ori morminte" sugereaza misterele din regnul vegetal,uman sau mineralier. Prin comparatia din secventa a2a intre "luna" si cunoasterea poetica,Blaga asociaza un element concret ("austrul noptii") cu unul abstract ("cunoasterea poetica,pentru a arata ca asa cum intunericul noptii nu poate fi inlaturat de lumina lunii,nici poetul nu-si propune sa elucideze tainele din univers"): "Si intocmai cum razele ei albe luna/Nu micsoareaza a tremuratoare/Mareste si mai tare taina noptiiAsa imbogatesc si eu intunecate zale/Cu largi fiori de sfant mister".Poetul anunta expresionismul prin relatia permanenta cu cosmicul,vizionarism,elanul vitalist sau sentimentul absolutului.Cele 20 de versuri ale poeziei au o versificatie moderna,fara ritm si rima,cu o masura inegala,versuri in masura carora recunoastem tehnica ingambamentului (recunoasterea idei poetice pe versul urmator). Criticul Eugen Simion spunea despre Blaga: "Ca nici un alt mare poet interbelic nu a avut dupa al2lea razboi mondial o influenta atat de puternica asupra generatiilor tinere.Blaga e poetul care s-a nascut cu ispita profunzimilor si a asezat un enorm semn de interogatie".