P. 1
INVATAREA eficienta

INVATAREA eficienta

|Views: 47|Likes:
Published by Cabinet Psihosens
invatarea
invatarea

More info:

Published by: Cabinet Psihosens on Jun 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/12/2014

pdf

text

original

ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ: TEORII, MECANISME ŞI CONDIŢII DE MANIFESTARE

CONF DR MIHAI MIRCESCU

Pieron). N. . Mercier). P. Învăţarea constituie procesul de dobândire a experienţei individuale de comportare (A.CÂTEVA DEFINIŢII ALE ÎNVĂŢĂRII Învăţarea reprezintă o modificare adaptativă a comportamentului (autoreglat) rezultând din experienţă (H. Învăţarea constă în a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului (F. Leontiev). Dors.

.

Inventează şi creează alternative noi.şocul s-ar putea să fie fatal. Investigarea a ceea ce este verosimil să se întâmple. scenarii. Experimentarea situaţiilor substituite sau imaginare. simulare. modelare. De a explica efecte secundare. înţelege şi reformula problema.principiul „Tot păţitul e învăţat”. . prognoze. Învăţarea inovatoare este: Anticipativă. Învăţarea prin şoc = evenimentele şi crizele au catalizat învăţarea. . Economiseşte procesul valoros. Încurajează direcţiile dezirabile contra catastrofelor. surpriză.Învăţarea de menţinere = achiziţii de norme. dar consumator de timp al experienţei trăite. Participativă. planuri. cultivând: Capacitatea de a face faţă situaţiilor noi. Devine un pilon al învăţării prin: proiecte. acolo unde nu erau. . Calitatea de a evalua consecinţele de durată ale deciziilor. Evită lecţiile prin şoc traumatizante. recurente. Aptitudinea de a întâmpina viitorul. metode şi reguli fixe pentru a face faţă unor situaţii cunoscute. cultivând aptitudinea de a: Lua iniţiative şi de a participa activ. Identifica.

. Stingerea legăturii (clopoţel fără întărire). Condiţii externe: Continuitatea: stimulii: semnalizator şi cel necondiţionat în succesiune strânsă 0. Repetarea perechilor de stimuli. tresărire etc).5 sec. Condiţii interioare: trebuie să existe un act terminal care produce satisfacţie (cuvânt de laudă bine). Generalizarea stimulului – apariţia răspunsului la alţi stimului asemănători. Kimble  învăţarea instrumentală.5 – 1. Skinner  învăţarea operantă. cu atât mai repede se va produce învăţarea.CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII Tipul I. supărare. ÎNVĂŢAREA STIMUL-RĂSPUNS: ieşirea din cuşcă (ţinerea corectă a creionului) Thordike  învăţarea prin încercare şi eroare. Repetarea: situaţiei stimulului are funcţie de selecţie a stimulilor ce urmează a fi discriminaţi. Discriminarea stimulului: se dau doi stimuli apropiaţi  unul întărit. plăcere. ÎNVĂŢAREA DE SEMNALE: „A” a învăţat să se sperie de iepure (lovirea unei bare la apariţie) Condiţii interne (ce ţin de cel ce învaţă): Să existe un răspuns emoţional reflex tipic (frică. Tipul II. Sunt diferenţe în însişirea legăturilor stimul – răspuns (cei anxioşi formează mai repede reflexe).  altul neîntărit. Condiţii externe: Continuitatea: cu cât este mai scurt timpul dintre apariţia răspunsului învăţat şi apariţia întăririi. Stingerea: se omite întărirea.

Repetiţia. Veriga terminală să conducă la o stare de satisfacţie. ÎNLĂNŢUIREA MOTORIE ŞI VERBALĂ: conectarea într-o succesiune a unui ansamblu de stimuli-răspuns (efectuarea nodurilor. ASOCIAŢIA VERBALĂ: Învăţarea asociaţiilor în perechi: a da = donner Învăţarea eficientă necesită o verigă intermediară care deţine funcţia de mediere – codificare: Ex: A da – a dona – donner Picior – jambieră – jambe Pâmânt – terestru – terre Eficacitatea imaginilor vizuale ca intermediari. Executarea lor în succesiune temporară. Discriminarea: întărirea diferenţiată este necesară pentru stabilirea discriminării stimulilor. Dormir = a dormi Roi = Rege . Condiţii exterioare: Respectarea ordinii – a verigilor.Generalizarea: legăturii învăţate la stimuli care seamană cu setul de stimuli folosiţi la învăţare. încheierea nasturilor. utilizarea foarfecelor etc). Tipul III. Tipul IV. Condiţii interioare: învăţarea prealabilă a fiecărei conexiuni stimul-răspuns.

optici)”.. slabile.. Concilierea integrativă (armonizarea) (similitudini şi diferenţe).. evenimente. ÎNVĂŢAREA DISCRIMINĂRII: în interiorul a 5 medii: obiecte. Efectul interferenţei – retro sau proactivă. clare. Învăţarea verbală cu sens: necesită prelucrare interioară Învăţarea substanţei (ideilor) unui material se face mai repede decât a unui material fără sens. Cu cât este mai mare rezerva codificatoare. Ideile cu sens se subsumează unei structuri cognitive existente (creştinism .(nervi cranieni olfactivi. Condiţii exterioare: . spaţiu.budism). separat fiecare dintre lanţurile ce alcătuiesc ansamblul de învăţat. Tipul V. Ex: Figuri asemănătoare Figuri foarte neasemănătoare Condiţii interioare: elevul să-şi fi însuşit. mărime. imagini. Copilul învaţă să răspundă diferenţiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea lor: formă. în prealabil. Diferenţiere progresivă: întâi ideile generale şi apoi detaliile progresive. text. Învăţarea este susţinută de stimuli exterior „Olimpul.Metoda părţilor progresive: se adaugă o nouă parte (un vers) pe măsură ce se repetă.. cu atât va fi învăţarea mai rapidă (LILI .. Opuse. culoare. simboluri.CARDINAL). Idei ancoră discriminate..

Foloseşte enunţuri (puncte de sprijin verbal) care-l vor duce pe elev la construirea regulii ca lanţ de noţiuni în ordine corectă. Informează-l pe elev cu privire la forma performanţei aşteptate la finele perioadei de învăţare. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR Un mod în care individul poate învăţa să răspundă la grupuri de obiecte este prin discriminare. Tipul VI. Dificultatea învăţării este influenţată şi de gradul de similitudine dintre sensurile termenilor din lanţuri (ca într -o listă de tipul: supărat – zăpăcit.Stimulii ce urmează a fi asociaţi unor diferite lanţuri să fie prezentaţi ca unul. Un alt mod constă în a încadra obiectele într-o clasă şi să răspundă acestei clase ca întreg. = o înlănţuire de noţiuni. Tipul VIII. număr prim etc. Cere-i elevului să relizeze o formulare verbală a regulii Formele mai complexe (noţiuni. furios – regal. reguli) sunt mult mai rezistente la uitare decât formele simple ale capacităţilor învăţate. ÎNVĂŢAREA DE TIP REZOLVARE DE PROBLEME . noţiuni din care se formează regula. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR DEFINITE ŞI A REGULILOR O regulă = capacitate internă care-i oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situaţii – stimuli cu o clasă de performanţe. Numărul repetiţiilor creşte cu numărul lanţurilor ce urmează a fi discriminate. Noţiuni: Concrete: pot fi indicate prin arătare. Tipul VII. ultima fiind în mod predictibil legată de prima printr -o clasă de relaţii. Învăţarea unei reguli = problema de învăţare a unei succesiuni.perfect). Abstracte: care implică relaţii dintre obiecte: masă. mânios . Cere-i elevului să demonstreze una dintre cele mai concrete exemplificări ale regulii. temperatură. Întreabă-l într-un mod care solicită actualizarea noţiunilor învăţate anterior.

. Motivaţia şi atitudinea de încredere în învăţare sunt esenţiale pentru succesul învăţării.PRINCIPII ALE ÎNVĂŢĂRII Continuitatea: stimulul la care dorim să ni se răspundă trebuie să fie continuu în timp cu răspunsul. Actul învăţării impune prezenţa unei varietăţi de situaţii intrne care au fost învăţate anterior. Pentru ca învăţarea să aibă loc. E. Întărirea: învăţarea unui act nou este întărită când acel act este urmat de o satisfacţie.P. ce trebuie formate. Bucureşti. În învăţare sunt solicitate anumite deprinderi intelectuale. Principii de design al instruirii. Leslie J. trebuie să fie reactualizate deprinderile intelectuale necesare învăţării şi să fie activizate strategiile. Gagne. regăsirea informaţiei şi în organizarea procesului de rezolvare de probleme. Briges. Repetiţia: asigură învăţarea temeinică şi reţinerea sigură a conţinutului („Repetitio mater studiorum est”). Învăţarea este facilitată de un anumit gen de strategii de automanagement care guvernează comportamentul elevului în obţinerea. Robert M. 1977 .D. de o recompensă. stocarea.

Învăţarea în şcoală – O introducere în psihologia pedagogică. Editura Polirom. Învăţarea umană. Pentru o teorie a instruirii. 1988. Ştiinţa învăţării. Luminiţa Iacob. Teorii ale limbajului. Bruner S. x x x. Editura Polirom. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Politică. Ion-Ovidiu Pânişoară. Iaşi. Psihologie şcolară. K. Editura Politică. 1981 Babanski I. Editura Polirom. Teorii ale învăţării. Învăţarea eficientă: actualitate şi perspective. Editura Polirom.BIBLIOGRAFIE: Adăscăliţei Adrian. Bucureşti. 2007 Ausubel David P. Mahdhi Elmandjra. Iaşi. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Jerome. 1998. 1990. Învăţarea eficientă şi rapidă. Editura Ceres. Bucureşti. Edward. x x x. Bucureşti. Bucureşti. 2005 Thorndike L. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky . 2008 Freire Pauolo. Cluj. Presa Universitară Clujeană.. Robinson. Optimizarea procesului de învăţământ. Lichidarea decalajului uman. Mircea Maliţa. coordonatori: Andrei Cosmovici. Maria Eliza Dulamă. De la educaţia narativă la cea dialogică. 2009 x x x. Teoria şi metodologia instruirii. Iaşi. Bucureşti. Floyd G. Editura Didactică şi Pedagogică. 1977 Mureşan Pavel. 2008 Cojocaru Venera Mihaela. 1979. coordonatori: Liliana Ciascai. 1981 Ciolan Lucian. Iaşi. Editura Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Instruirea asistată de calculator. Editura Polirom. 1970. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. 2010 Negreţ-Dobridor Ion. Bucureşti. 1983.. Bucureşti. Botkin James W. Neacşu Ioan. Învăţarea integrată. Orizontul fără limite al învăţării. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. . Oana-Ramona Ilovan. Bucureşti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->