ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ: TEORII, MECANISME ŞI CONDIŢII DE MANIFESTARE

CONF DR MIHAI MIRCESCU

Învăţarea constituie procesul de dobândire a experienţei individuale de comportare (A. P. Mercier). . Leontiev). Pieron). Dors. Învăţarea constă în a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului (F. N.CÂTEVA DEFINIŢII ALE ÎNVĂŢĂRII Învăţarea reprezintă o modificare adaptativă a comportamentului (autoreglat) rezultând din experienţă (H.

.

Calitatea de a evalua consecinţele de durată ale deciziilor. prognoze. înţelege şi reformula problema.şocul s-ar putea să fie fatal. Devine un pilon al învăţării prin: proiecte. surpriză. simulare.principiul „Tot păţitul e învăţat”. Inventează şi creează alternative noi. Învăţarea inovatoare este: Anticipativă. cultivând: Capacitatea de a face faţă situaţiilor noi. Învăţarea prin şoc = evenimentele şi crizele au catalizat învăţarea. Economiseşte procesul valoros. . Experimentarea situaţiilor substituite sau imaginare. recurente. . Evită lecţiile prin şoc traumatizante. Încurajează direcţiile dezirabile contra catastrofelor. metode şi reguli fixe pentru a face faţă unor situaţii cunoscute. Investigarea a ceea ce este verosimil să se întâmple. . modelare. De a explica efecte secundare.Învăţarea de menţinere = achiziţii de norme. planuri. Aptitudinea de a întâmpina viitorul. Identifica. scenarii. dar consumator de timp al experienţei trăite. Participativă. cultivând aptitudinea de a: Lua iniţiative şi de a participa activ. acolo unde nu erau.

Condiţii interioare: trebuie să existe un act terminal care produce satisfacţie (cuvânt de laudă bine). Stingerea: se omite întărirea. Generalizarea stimulului – apariţia răspunsului la alţi stimului asemănători. Skinner  învăţarea operantă. supărare. Repetarea perechilor de stimuli. Condiţii externe: Continuitatea: cu cât este mai scurt timpul dintre apariţia răspunsului învăţat şi apariţia întăririi. Stingerea legăturii (clopoţel fără întărire). cu atât mai repede se va produce învăţarea. ÎNVĂŢAREA STIMUL-RĂSPUNS: ieşirea din cuşcă (ţinerea corectă a creionului) Thordike  învăţarea prin încercare şi eroare. . Condiţii externe: Continuitatea: stimulii: semnalizator şi cel necondiţionat în succesiune strânsă 0. ÎNVĂŢAREA DE SEMNALE: „A” a învăţat să se sperie de iepure (lovirea unei bare la apariţie) Condiţii interne (ce ţin de cel ce învaţă): Să existe un răspuns emoţional reflex tipic (frică. Kimble  învăţarea instrumentală. Discriminarea stimulului: se dau doi stimuli apropiaţi  unul întărit. Tipul II.5 – 1.5 sec. Repetarea: situaţiei stimulului are funcţie de selecţie a stimulilor ce urmează a fi discriminaţi.CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII Tipul I.  altul neîntărit. Sunt diferenţe în însişirea legăturilor stimul – răspuns (cei anxioşi formează mai repede reflexe). tresărire etc). plăcere.

încheierea nasturilor. Executarea lor în succesiune temporară. Tipul IV. Veriga terminală să conducă la o stare de satisfacţie. Repetiţia. Tipul III. Condiţii interioare: învăţarea prealabilă a fiecărei conexiuni stimul-răspuns. ÎNLĂNŢUIREA MOTORIE ŞI VERBALĂ: conectarea într-o succesiune a unui ansamblu de stimuli-răspuns (efectuarea nodurilor. utilizarea foarfecelor etc). Dormir = a dormi Roi = Rege .Generalizarea: legăturii învăţate la stimuli care seamană cu setul de stimuli folosiţi la învăţare. Discriminarea: întărirea diferenţiată este necesară pentru stabilirea discriminării stimulilor. ASOCIAŢIA VERBALĂ: Învăţarea asociaţiilor în perechi: a da = donner Învăţarea eficientă necesită o verigă intermediară care deţine funcţia de mediere – codificare: Ex: A da – a dona – donner Picior – jambieră – jambe Pâmânt – terestru – terre Eficacitatea imaginilor vizuale ca intermediari. Condiţii exterioare: Respectarea ordinii – a verigilor.

Învăţarea este susţinută de stimuli exterior „Olimpul. cu atât va fi învăţarea mai rapidă (LILI .budism). optici)”.. slabile. mărime. simboluri. Învăţarea verbală cu sens: necesită prelucrare interioară Învăţarea substanţei (ideilor) unui material se face mai repede decât a unui material fără sens.. ÎNVĂŢAREA DISCRIMINĂRII: în interiorul a 5 medii: obiecte.(nervi cranieni olfactivi. Diferenţiere progresivă: întâi ideile generale şi apoi detaliile progresive. Idei ancoră discriminate. Concilierea integrativă (armonizarea) (similitudini şi diferenţe). Efectul interferenţei – retro sau proactivă. text. imagini. clare. în prealabil. Copilul învaţă să răspundă diferenţiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea lor: formă. Ideile cu sens se subsumează unei structuri cognitive existente (creştinism . Ex: Figuri asemănătoare Figuri foarte neasemănătoare Condiţii interioare: elevul să-şi fi însuşit.. separat fiecare dintre lanţurile ce alcătuiesc ansamblul de învăţat.Metoda părţilor progresive: se adaugă o nouă parte (un vers) pe măsură ce se repetă. Tipul V. Opuse. evenimente.CARDINAL). culoare... Cu cât este mai mare rezerva codificatoare.. Condiţii exterioare: . spaţiu.

Cere-i elevului să demonstreze una dintre cele mai concrete exemplificări ale regulii. Cere-i elevului să relizeze o formulare verbală a regulii Formele mai complexe (noţiuni. Foloseşte enunţuri (puncte de sprijin verbal) care-l vor duce pe elev la construirea regulii ca lanţ de noţiuni în ordine corectă.perfect). mânios . temperatură. Abstracte: care implică relaţii dintre obiecte: masă. Tipul VI. Numărul repetiţiilor creşte cu numărul lanţurilor ce urmează a fi discriminate. = o înlănţuire de noţiuni. număr prim etc. Învăţarea unei reguli = problema de învăţare a unei succesiuni. ultima fiind în mod predictibil legată de prima printr -o clasă de relaţii. Tipul VII. Întreabă-l într-un mod care solicită actualizarea noţiunilor învăţate anterior. Dificultatea învăţării este influenţată şi de gradul de similitudine dintre sensurile termenilor din lanţuri (ca într -o listă de tipul: supărat – zăpăcit.Stimulii ce urmează a fi asociaţi unor diferite lanţuri să fie prezentaţi ca unul. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR DEFINITE ŞI A REGULILOR O regulă = capacitate internă care-i oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situaţii – stimuli cu o clasă de performanţe. Informează-l pe elev cu privire la forma performanţei aşteptate la finele perioadei de învăţare. Un alt mod constă în a încadra obiectele într-o clasă şi să răspundă acestei clase ca întreg. ÎNVĂŢAREA DE TIP REZOLVARE DE PROBLEME . furios – regal. Noţiuni: Concrete: pot fi indicate prin arătare. noţiuni din care se formează regula. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR Un mod în care individul poate învăţa să răspundă la grupuri de obiecte este prin discriminare. reguli) sunt mult mai rezistente la uitare decât formele simple ale capacităţilor învăţate. Tipul VIII.

E. Leslie J. Robert M. Gagne. regăsirea informaţiei şi în organizarea procesului de rezolvare de probleme. Întărirea: învăţarea unui act nou este întărită când acel act este urmat de o satisfacţie. 1977 .P. ce trebuie formate. stocarea.PRINCIPII ALE ÎNVĂŢĂRII Continuitatea: stimulul la care dorim să ni se răspundă trebuie să fie continuu în timp cu răspunsul. Motivaţia şi atitudinea de încredere în învăţare sunt esenţiale pentru succesul învăţării. de o recompensă. Bucureşti..D. Repetiţia: asigură învăţarea temeinică şi reţinerea sigură a conţinutului („Repetitio mater studiorum est”). trebuie să fie reactualizate deprinderile intelectuale necesare învăţării şi să fie activizate strategiile. Principii de design al instruirii. Învăţarea este facilitată de un anumit gen de strategii de automanagement care guvernează comportamentul elevului în obţinerea. În învăţare sunt solicitate anumite deprinderi intelectuale. Pentru ca învăţarea să aibă loc. Briges. Actul învăţării impune prezenţa unei varietăţi de situaţii intrne care au fost învăţate anterior.

x x x. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. Maria Eliza Dulamă. Bucureşti. Bucureşti. 1981 Ciolan Lucian. 1981 Babanski I. Floyd G. 1979. 1990. Iaşi. Editura Ceres. coordonatori: Andrei Cosmovici. Orizontul fără limite al învăţării. 1970. 2008 Cojocaru Venera Mihaela. Învăţarea eficientă şi rapidă. 2008 Freire Pauolo. x x x. Lichidarea decalajului uman. Editura Polirom. Editura Polirom. Mircea Maliţa. Cluj. 1977 Mureşan Pavel. 1983. Teorii ale limbajului. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky . Pentru o teorie a instruirii. Teoria şi metodologia instruirii. Editura Didactică şi Pedagogică. Instruirea asistată de calculator. Învăţarea eficientă: actualitate şi perspective. Învăţarea integrată. Bucureşti. 1988. Editura Didactică şi Pedagogică. Învăţarea în şcoală – O introducere în psihologia pedagogică. Învăţarea umană. Editura Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Editura Polirom. Editura Didactică şi Pedagogică. De la educaţia narativă la cea dialogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Ion-Ovidiu Pânişoară. Edward. Bucureşti.. Iaşi. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Editura Polirom. K. 2010 Negreţ-Dobridor Ion. 2007 Ausubel David P. Ştiinţa învăţării.BIBLIOGRAFIE: Adăscăliţei Adrian. Editura Politică.. Oana-Ramona Ilovan. 2009 x x x. 2005 Thorndike L. Neacşu Ioan. Optimizarea procesului de învăţământ. 1998. Editura Polirom. Psihologie şcolară. Bucureşti. Luminiţa Iacob. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Botkin James W. Teorii ale învăţării. . Editura Politică. coordonatori: Liliana Ciascai. Robinson. Mahdhi Elmandjra. Bucureşti. Bucureşti. Bruner S. Iaşi. Jerome. Presa Universitară Clujeană. Bucureşti.