ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ: TEORII, MECANISME ŞI CONDIŢII DE MANIFESTARE

CONF DR MIHAI MIRCESCU

N. Învăţarea constă în a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului (F.CÂTEVA DEFINIŢII ALE ÎNVĂŢĂRII Învăţarea reprezintă o modificare adaptativă a comportamentului (autoreglat) rezultând din experienţă (H. . Leontiev). Dors. P. Mercier). Învăţarea constituie procesul de dobândire a experienţei individuale de comportare (A. Pieron).

.

principiul „Tot păţitul e învăţat”. . cultivând aptitudinea de a: Lua iniţiative şi de a participa activ. metode şi reguli fixe pentru a face faţă unor situaţii cunoscute. Investigarea a ceea ce este verosimil să se întâmple.şocul s-ar putea să fie fatal. prognoze. modelare. Învăţarea prin şoc = evenimentele şi crizele au catalizat învăţarea.Învăţarea de menţinere = achiziţii de norme. recurente. Experimentarea situaţiilor substituite sau imaginare. Identifica. Devine un pilon al învăţării prin: proiecte. planuri. acolo unde nu erau. . Participativă. Învăţarea inovatoare este: Anticipativă. dar consumator de timp al experienţei trăite. Aptitudinea de a întâmpina viitorul. Evită lecţiile prin şoc traumatizante. Economiseşte procesul valoros. Încurajează direcţiile dezirabile contra catastrofelor. surpriză. . simulare. cultivând: Capacitatea de a face faţă situaţiilor noi. Calitatea de a evalua consecinţele de durată ale deciziilor. înţelege şi reformula problema. scenarii. Inventează şi creează alternative noi. De a explica efecte secundare.

cu atât mai repede se va produce învăţarea. Sunt diferenţe în însişirea legăturilor stimul – răspuns (cei anxioşi formează mai repede reflexe). Repetarea perechilor de stimuli.CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII Tipul I. . plăcere. Repetarea: situaţiei stimulului are funcţie de selecţie a stimulilor ce urmează a fi discriminaţi. Condiţii interioare: trebuie să existe un act terminal care produce satisfacţie (cuvânt de laudă bine). Tipul II. Skinner  învăţarea operantă. Kimble  învăţarea instrumentală. tresărire etc). Stingerea legăturii (clopoţel fără întărire). supărare.5 sec. Discriminarea stimulului: se dau doi stimuli apropiaţi  unul întărit. Condiţii externe: Continuitatea: stimulii: semnalizator şi cel necondiţionat în succesiune strânsă 0. ÎNVĂŢAREA STIMUL-RĂSPUNS: ieşirea din cuşcă (ţinerea corectă a creionului) Thordike  învăţarea prin încercare şi eroare. Stingerea: se omite întărirea.5 – 1.  altul neîntărit. Generalizarea stimulului – apariţia răspunsului la alţi stimului asemănători. Condiţii externe: Continuitatea: cu cât este mai scurt timpul dintre apariţia răspunsului învăţat şi apariţia întăririi. ÎNVĂŢAREA DE SEMNALE: „A” a învăţat să se sperie de iepure (lovirea unei bare la apariţie) Condiţii interne (ce ţin de cel ce învaţă): Să existe un răspuns emoţional reflex tipic (frică.

încheierea nasturilor. Dormir = a dormi Roi = Rege . utilizarea foarfecelor etc).Generalizarea: legăturii învăţate la stimuli care seamană cu setul de stimuli folosiţi la învăţare. Tipul IV. Condiţii interioare: învăţarea prealabilă a fiecărei conexiuni stimul-răspuns. ASOCIAŢIA VERBALĂ: Învăţarea asociaţiilor în perechi: a da = donner Învăţarea eficientă necesită o verigă intermediară care deţine funcţia de mediere – codificare: Ex: A da – a dona – donner Picior – jambieră – jambe Pâmânt – terestru – terre Eficacitatea imaginilor vizuale ca intermediari. Executarea lor în succesiune temporară. Discriminarea: întărirea diferenţiată este necesară pentru stabilirea discriminării stimulilor. Condiţii exterioare: Respectarea ordinii – a verigilor. Veriga terminală să conducă la o stare de satisfacţie. Repetiţia. ÎNLĂNŢUIREA MOTORIE ŞI VERBALĂ: conectarea într-o succesiune a unui ansamblu de stimuli-răspuns (efectuarea nodurilor. Tipul III.

slabile. în prealabil..budism). cu atât va fi învăţarea mai rapidă (LILI .Metoda părţilor progresive: se adaugă o nouă parte (un vers) pe măsură ce se repetă. Învăţarea este susţinută de stimuli exterior „Olimpul.. Tipul V.CARDINAL)... Învăţarea verbală cu sens: necesită prelucrare interioară Învăţarea substanţei (ideilor) unui material se face mai repede decât a unui material fără sens. text. clare. Cu cât este mai mare rezerva codificatoare.(nervi cranieni olfactivi. Diferenţiere progresivă: întâi ideile generale şi apoi detaliile progresive. Concilierea integrativă (armonizarea) (similitudini şi diferenţe). separat fiecare dintre lanţurile ce alcătuiesc ansamblul de învăţat.. ÎNVĂŢAREA DISCRIMINĂRII: în interiorul a 5 medii: obiecte. spaţiu. Opuse. Condiţii exterioare: . Ex: Figuri asemănătoare Figuri foarte neasemănătoare Condiţii interioare: elevul să-şi fi însuşit. evenimente. culoare. optici)”. Efectul interferenţei – retro sau proactivă. mărime. Ideile cu sens se subsumează unei structuri cognitive existente (creştinism . simboluri. Copilul învaţă să răspundă diferenţiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea lor: formă. imagini.. Idei ancoră discriminate.

temperatură. mânios . Cere-i elevului să demonstreze una dintre cele mai concrete exemplificări ale regulii. Dificultatea învăţării este influenţată şi de gradul de similitudine dintre sensurile termenilor din lanţuri (ca într -o listă de tipul: supărat – zăpăcit. Numărul repetiţiilor creşte cu numărul lanţurilor ce urmează a fi discriminate. furios – regal. Tipul VI. noţiuni din care se formează regula. Informează-l pe elev cu privire la forma performanţei aşteptate la finele perioadei de învăţare. număr prim etc. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR Un mod în care individul poate învăţa să răspundă la grupuri de obiecte este prin discriminare. ÎNVĂŢAREA DE TIP REZOLVARE DE PROBLEME . Foloseşte enunţuri (puncte de sprijin verbal) care-l vor duce pe elev la construirea regulii ca lanţ de noţiuni în ordine corectă. = o înlănţuire de noţiuni. Un alt mod constă în a încadra obiectele într-o clasă şi să răspundă acestei clase ca întreg. Întreabă-l într-un mod care solicită actualizarea noţiunilor învăţate anterior. Noţiuni: Concrete: pot fi indicate prin arătare. reguli) sunt mult mai rezistente la uitare decât formele simple ale capacităţilor învăţate. Abstracte: care implică relaţii dintre obiecte: masă.Stimulii ce urmează a fi asociaţi unor diferite lanţuri să fie prezentaţi ca unul. Cere-i elevului să relizeze o formulare verbală a regulii Formele mai complexe (noţiuni.perfect). ultima fiind în mod predictibil legată de prima printr -o clasă de relaţii. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR DEFINITE ŞI A REGULILOR O regulă = capacitate internă care-i oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situaţii – stimuli cu o clasă de performanţe. Învăţarea unei reguli = problema de învăţare a unei succesiuni. Tipul VII. Tipul VIII.

D. Briges. Robert M. Gagne. Întărirea: învăţarea unui act nou este întărită când acel act este urmat de o satisfacţie. Leslie J.PRINCIPII ALE ÎNVĂŢĂRII Continuitatea: stimulul la care dorim să ni se răspundă trebuie să fie continuu în timp cu răspunsul. E. Pentru ca învăţarea să aibă loc. Învăţarea este facilitată de un anumit gen de strategii de automanagement care guvernează comportamentul elevului în obţinerea.. ce trebuie formate. Motivaţia şi atitudinea de încredere în învăţare sunt esenţiale pentru succesul învăţării. Actul învăţării impune prezenţa unei varietăţi de situaţii intrne care au fost învăţate anterior. 1977 . Bucureşti. Principii de design al instruirii. trebuie să fie reactualizate deprinderile intelectuale necesare învăţării şi să fie activizate strategiile.P. de o recompensă. În învăţare sunt solicitate anumite deprinderi intelectuale. regăsirea informaţiei şi în organizarea procesului de rezolvare de probleme. stocarea. Repetiţia: asigură învăţarea temeinică şi reţinerea sigură a conţinutului („Repetitio mater studiorum est”).

Neacşu Ioan. Editura Didactică şi Pedagogică. Oana-Ramona Ilovan. Orizontul fără limite al învăţării. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Polirom. Editura Didactică şi Pedagogică. Botkin James W. Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Bruner S. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 2007 Ausubel David P. Pentru o teorie a instruirii. coordonatori: Liliana Ciascai.. Iaşi. 1970. 1988. 2009 x x x. Bucureşti. Învăţarea eficientă: actualitate şi perspective. Editura Polirom. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Presa Universitară Clujeană. 1981 Babanski I. Teorii ale învăţării. Jerome. Învăţarea eficientă şi rapidă. Iaşi. 1979. Mircea Maliţa.. Cluj. Mahdhi Elmandjra. Instruirea asistată de calculator. Învăţarea în şcoală – O introducere în psihologia pedagogică. Iaşi. Optimizarea procesului de învăţământ. Iaşi. Editura Politică. Editura Ceres. Robinson. Bucureşti. Editura Politică. K. Bucureşti. Editura Polirom. Bucureşti. Editura Polirom. 2008 Cojocaru Venera Mihaela. Teorii ale limbajului. 1981 Ciolan Lucian. coordonatori: Andrei Cosmovici. Lichidarea decalajului uman. Editura Polirom. 2005 Thorndike L. Iaşi. Maria Eliza Dulamă. Bucureşti. Învăţarea umană. 1977 Mureşan Pavel. Bucureşti. De la educaţia narativă la cea dialogică. x x x. 1983. 1990. Edward. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. Floyd G. . Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky . 1998. Psihologie şcolară.BIBLIOGRAFIE: Adăscăliţei Adrian. Teoria şi metodologia instruirii. 2010 Negreţ-Dobridor Ion. Bucureşti. x x x. Ion-Ovidiu Pânişoară. Ştiinţa învăţării. 2008 Freire Pauolo. Luminiţa Iacob. Editura Didactică şi Pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful