ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ: TEORII, MECANISME ŞI CONDIŢII DE MANIFESTARE

CONF DR MIHAI MIRCESCU

. N. Mercier). Dors. Învăţarea constituie procesul de dobândire a experienţei individuale de comportare (A.CÂTEVA DEFINIŢII ALE ÎNVĂŢĂRII Învăţarea reprezintă o modificare adaptativă a comportamentului (autoreglat) rezultând din experienţă (H. P. Pieron). Leontiev). Învăţarea constă în a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului (F.

.

simulare. metode şi reguli fixe pentru a face faţă unor situaţii cunoscute. modelare. acolo unde nu erau. surpriză. Experimentarea situaţiilor substituite sau imaginare. Identifica. Învăţarea prin şoc = evenimentele şi crizele au catalizat învăţarea.principiul „Tot păţitul e învăţat”. . Inventează şi creează alternative noi. . recurente. Aptitudinea de a întâmpina viitorul. dar consumator de timp al experienţei trăite. înţelege şi reformula problema. Calitatea de a evalua consecinţele de durată ale deciziilor. Investigarea a ceea ce este verosimil să se întâmple. cultivând: Capacitatea de a face faţă situaţiilor noi. . Participativă. scenarii. De a explica efecte secundare. Devine un pilon al învăţării prin: proiecte. planuri. Economiseşte procesul valoros.Învăţarea de menţinere = achiziţii de norme.şocul s-ar putea să fie fatal. Evită lecţiile prin şoc traumatizante. Încurajează direcţiile dezirabile contra catastrofelor. cultivând aptitudinea de a: Lua iniţiative şi de a participa activ. Învăţarea inovatoare este: Anticipativă. prognoze.

Sunt diferenţe în însişirea legăturilor stimul – răspuns (cei anxioşi formează mai repede reflexe). tresărire etc). supărare. ÎNVĂŢAREA STIMUL-RĂSPUNS: ieşirea din cuşcă (ţinerea corectă a creionului) Thordike  învăţarea prin încercare şi eroare. Tipul II. Condiţii externe: Continuitatea: stimulii: semnalizator şi cel necondiţionat în succesiune strânsă 0. cu atât mai repede se va produce învăţarea.5 – 1.CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII Tipul I. Condiţii interioare: trebuie să existe un act terminal care produce satisfacţie (cuvânt de laudă bine). Stingerea legăturii (clopoţel fără întărire). plăcere.5 sec. Kimble  învăţarea instrumentală. ÎNVĂŢAREA DE SEMNALE: „A” a învăţat să se sperie de iepure (lovirea unei bare la apariţie) Condiţii interne (ce ţin de cel ce învaţă): Să existe un răspuns emoţional reflex tipic (frică. Condiţii externe: Continuitatea: cu cât este mai scurt timpul dintre apariţia răspunsului învăţat şi apariţia întăririi. Repetarea perechilor de stimuli. Skinner  învăţarea operantă. Generalizarea stimulului – apariţia răspunsului la alţi stimului asemănători. Stingerea: se omite întărirea. Repetarea: situaţiei stimulului are funcţie de selecţie a stimulilor ce urmează a fi discriminaţi. .  altul neîntărit. Discriminarea stimulului: se dau doi stimuli apropiaţi  unul întărit.

ASOCIAŢIA VERBALĂ: Învăţarea asociaţiilor în perechi: a da = donner Învăţarea eficientă necesită o verigă intermediară care deţine funcţia de mediere – codificare: Ex: A da – a dona – donner Picior – jambieră – jambe Pâmânt – terestru – terre Eficacitatea imaginilor vizuale ca intermediari.Generalizarea: legăturii învăţate la stimuli care seamană cu setul de stimuli folosiţi la învăţare. Condiţii exterioare: Respectarea ordinii – a verigilor. Dormir = a dormi Roi = Rege . Tipul III. Veriga terminală să conducă la o stare de satisfacţie. utilizarea foarfecelor etc). Discriminarea: întărirea diferenţiată este necesară pentru stabilirea discriminării stimulilor. Tipul IV. Executarea lor în succesiune temporară. Repetiţia. Condiţii interioare: învăţarea prealabilă a fiecărei conexiuni stimul-răspuns. încheierea nasturilor. ÎNLĂNŢUIREA MOTORIE ŞI VERBALĂ: conectarea într-o succesiune a unui ansamblu de stimuli-răspuns (efectuarea nodurilor.

clare. Învăţarea este susţinută de stimuli exterior „Olimpul. Ex: Figuri asemănătoare Figuri foarte neasemănătoare Condiţii interioare: elevul să-şi fi însuşit. Copilul învaţă să răspundă diferenţiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea lor: formă. imagini. spaţiu.... separat fiecare dintre lanţurile ce alcătuiesc ansamblul de învăţat.. evenimente. Concilierea integrativă (armonizarea) (similitudini şi diferenţe). simboluri. Învăţarea verbală cu sens: necesită prelucrare interioară Învăţarea substanţei (ideilor) unui material se face mai repede decât a unui material fără sens.Metoda părţilor progresive: se adaugă o nouă parte (un vers) pe măsură ce se repetă. Condiţii exterioare: . culoare. mărime.. Tipul V.(nervi cranieni olfactivi. Ideile cu sens se subsumează unei structuri cognitive existente (creştinism . Opuse. text.. ÎNVĂŢAREA DISCRIMINĂRII: în interiorul a 5 medii: obiecte. cu atât va fi învăţarea mai rapidă (LILI .CARDINAL). Efectul interferenţei – retro sau proactivă. Diferenţiere progresivă: întâi ideile generale şi apoi detaliile progresive. slabile. în prealabil. optici)”. Cu cât este mai mare rezerva codificatoare.budism). Idei ancoră discriminate.

Un alt mod constă în a încadra obiectele într-o clasă şi să răspundă acestei clase ca întreg.Stimulii ce urmează a fi asociaţi unor diferite lanţuri să fie prezentaţi ca unul. Învăţarea unei reguli = problema de învăţare a unei succesiuni. Noţiuni: Concrete: pot fi indicate prin arătare. Numărul repetiţiilor creşte cu numărul lanţurilor ce urmează a fi discriminate. Abstracte: care implică relaţii dintre obiecte: masă. Dificultatea învăţării este influenţată şi de gradul de similitudine dintre sensurile termenilor din lanţuri (ca într -o listă de tipul: supărat – zăpăcit. noţiuni din care se formează regula. Cere-i elevului să demonstreze una dintre cele mai concrete exemplificări ale regulii. Tipul VII. ÎNVĂŢAREA DE TIP REZOLVARE DE PROBLEME . Tipul VIII. furios – regal. reguli) sunt mult mai rezistente la uitare decât formele simple ale capacităţilor învăţate. temperatură.perfect). Cere-i elevului să relizeze o formulare verbală a regulii Formele mai complexe (noţiuni. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR Un mod în care individul poate învăţa să răspundă la grupuri de obiecte este prin discriminare. mânios . Informează-l pe elev cu privire la forma performanţei aşteptate la finele perioadei de învăţare. Tipul VI. Foloseşte enunţuri (puncte de sprijin verbal) care-l vor duce pe elev la construirea regulii ca lanţ de noţiuni în ordine corectă. ultima fiind în mod predictibil legată de prima printr -o clasă de relaţii. = o înlănţuire de noţiuni. număr prim etc. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR DEFINITE ŞI A REGULILOR O regulă = capacitate internă care-i oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situaţii – stimuli cu o clasă de performanţe. Întreabă-l într-un mod care solicită actualizarea noţiunilor învăţate anterior.

Actul învăţării impune prezenţa unei varietăţi de situaţii intrne care au fost învăţate anterior.P.. ce trebuie formate. stocarea. Robert M. În învăţare sunt solicitate anumite deprinderi intelectuale. Principii de design al instruirii. 1977 . regăsirea informaţiei şi în organizarea procesului de rezolvare de probleme. de o recompensă. Învăţarea este facilitată de un anumit gen de strategii de automanagement care guvernează comportamentul elevului în obţinerea. Bucureşti. Întărirea: învăţarea unui act nou este întărită când acel act este urmat de o satisfacţie. Leslie J. Briges.PRINCIPII ALE ÎNVĂŢĂRII Continuitatea: stimulul la care dorim să ni se răspundă trebuie să fie continuu în timp cu răspunsul. Gagne. Pentru ca învăţarea să aibă loc. E.D. Repetiţia: asigură învăţarea temeinică şi reţinerea sigură a conţinutului („Repetitio mater studiorum est”). trebuie să fie reactualizate deprinderile intelectuale necesare învăţării şi să fie activizate strategiile. Motivaţia şi atitudinea de încredere în învăţare sunt esenţiale pentru succesul învăţării.

Editura Didactică şi Pedagogică. Învăţarea integrată. . Editura Polirom. Editura Didactică şi Pedagogică. 1981 Ciolan Lucian. 1981 Babanski I. Robinson. 1970. De la educaţia narativă la cea dialogică. x x x. 1977 Mureşan Pavel. Orizontul fără limite al învăţării. Editura Polirom. 2005 Thorndike L. Editura Polirom. Învăţarea eficientă şi rapidă. 2009 x x x. Editura Ceres. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Ştiinţa învăţării. Iaşi. Bucureşti. 1988. 2008 Freire Pauolo. Învăţarea în şcoală – O introducere în psihologia pedagogică. coordonatori: Liliana Ciascai. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. Ion-Ovidiu Pânişoară. 1979. Iaşi. Psihologie şcolară. Editura Polirom. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Teorii ale limbajului. Bucureşti. Presa Universitară Clujeană. Cluj. Lichidarea decalajului uman. Floyd G. Bucureşti. 2007 Ausubel David P. Învăţarea umană. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Politică. Jerome. Editura Didactică şi Pedagogică. coordonatori: Andrei Cosmovici. Bucureşti. Botkin James W. Maria Eliza Dulamă. 1983. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky . K. Mircea Maliţa. Mahdhi Elmandjra. Bucureşti. Teoria şi metodologia instruirii. 1990. Neacşu Ioan. Bruner S. Oana-Ramona Ilovan. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Pentru o teorie a instruirii. Edward. Învăţarea eficientă: actualitate şi perspective. Editura Politică. Teorii ale învăţării. x x x. 1998. Iaşi. Iaşi.. Optimizarea procesului de învăţământ. Instruirea asistată de calculator. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE: Adăscăliţei Adrian. Editura Polirom.. Luminiţa Iacob. Bucureşti. Iaşi. 2010 Negreţ-Dobridor Ion. 2008 Cojocaru Venera Mihaela.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful