ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ: TEORII, MECANISME ŞI CONDIŢII DE MANIFESTARE

CONF DR MIHAI MIRCESCU

N. Dors. Leontiev). Mercier). Învăţarea constă în a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului (F. Pieron).CÂTEVA DEFINIŢII ALE ÎNVĂŢĂRII Învăţarea reprezintă o modificare adaptativă a comportamentului (autoreglat) rezultând din experienţă (H. Învăţarea constituie procesul de dobândire a experienţei individuale de comportare (A. . P.

.

cultivând aptitudinea de a: Lua iniţiative şi de a participa activ. surpriză. Inventează şi creează alternative noi. acolo unde nu erau. Aptitudinea de a întâmpina viitorul. înţelege şi reformula problema. cultivând: Capacitatea de a face faţă situaţiilor noi. modelare. recurente. Învăţarea inovatoare este: Anticipativă. . Economiseşte procesul valoros. De a explica efecte secundare. Experimentarea situaţiilor substituite sau imaginare. Participativă. scenarii. .principiul „Tot păţitul e învăţat”. dar consumator de timp al experienţei trăite. metode şi reguli fixe pentru a face faţă unor situaţii cunoscute. Identifica. Învăţarea prin şoc = evenimentele şi crizele au catalizat învăţarea. simulare.Învăţarea de menţinere = achiziţii de norme. Calitatea de a evalua consecinţele de durată ale deciziilor. Evită lecţiile prin şoc traumatizante. Încurajează direcţiile dezirabile contra catastrofelor. Investigarea a ceea ce este verosimil să se întâmple.şocul s-ar putea să fie fatal. planuri. prognoze. Devine un pilon al învăţării prin: proiecte. .

CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII Tipul I. cu atât mai repede se va produce învăţarea. tresărire etc). Discriminarea stimulului: se dau doi stimuli apropiaţi  unul întărit. Condiţii externe: Continuitatea: cu cât este mai scurt timpul dintre apariţia răspunsului învăţat şi apariţia întăririi. supărare. Skinner  învăţarea operantă. plăcere. Condiţii interioare: trebuie să existe un act terminal care produce satisfacţie (cuvânt de laudă bine).5 sec. Condiţii externe: Continuitatea: stimulii: semnalizator şi cel necondiţionat în succesiune strânsă 0. Repetarea perechilor de stimuli.5 – 1. Generalizarea stimulului – apariţia răspunsului la alţi stimului asemănători.  altul neîntărit. Repetarea: situaţiei stimulului are funcţie de selecţie a stimulilor ce urmează a fi discriminaţi. Tipul II. ÎNVĂŢAREA DE SEMNALE: „A” a învăţat să se sperie de iepure (lovirea unei bare la apariţie) Condiţii interne (ce ţin de cel ce învaţă): Să existe un răspuns emoţional reflex tipic (frică. . Stingerea legăturii (clopoţel fără întărire). Kimble  învăţarea instrumentală. ÎNVĂŢAREA STIMUL-RĂSPUNS: ieşirea din cuşcă (ţinerea corectă a creionului) Thordike  învăţarea prin încercare şi eroare. Sunt diferenţe în însişirea legăturilor stimul – răspuns (cei anxioşi formează mai repede reflexe). Stingerea: se omite întărirea.

Tipul III. ASOCIAŢIA VERBALĂ: Învăţarea asociaţiilor în perechi: a da = donner Învăţarea eficientă necesită o verigă intermediară care deţine funcţia de mediere – codificare: Ex: A da – a dona – donner Picior – jambieră – jambe Pâmânt – terestru – terre Eficacitatea imaginilor vizuale ca intermediari. Condiţii interioare: învăţarea prealabilă a fiecărei conexiuni stimul-răspuns. încheierea nasturilor. Repetiţia. Veriga terminală să conducă la o stare de satisfacţie.Generalizarea: legăturii învăţate la stimuli care seamană cu setul de stimuli folosiţi la învăţare. Dormir = a dormi Roi = Rege . ÎNLĂNŢUIREA MOTORIE ŞI VERBALĂ: conectarea într-o succesiune a unui ansamblu de stimuli-răspuns (efectuarea nodurilor. utilizarea foarfecelor etc). Condiţii exterioare: Respectarea ordinii – a verigilor. Executarea lor în succesiune temporară. Discriminarea: întărirea diferenţiată este necesară pentru stabilirea discriminării stimulilor. Tipul IV.

evenimente.. text. în prealabil. Învăţarea este susţinută de stimuli exterior „Olimpul... ÎNVĂŢAREA DISCRIMINĂRII: în interiorul a 5 medii: obiecte. simboluri. optici)”.budism). Idei ancoră discriminate.Metoda părţilor progresive: se adaugă o nouă parte (un vers) pe măsură ce se repetă.. Tipul V. separat fiecare dintre lanţurile ce alcătuiesc ansamblul de învăţat. Cu cât este mai mare rezerva codificatoare... Condiţii exterioare: . imagini. Concilierea integrativă (armonizarea) (similitudini şi diferenţe). clare. Efectul interferenţei – retro sau proactivă. cu atât va fi învăţarea mai rapidă (LILI .(nervi cranieni olfactivi. Ex: Figuri asemănătoare Figuri foarte neasemănătoare Condiţii interioare: elevul să-şi fi însuşit. Ideile cu sens se subsumează unei structuri cognitive existente (creştinism . culoare. slabile. Opuse. spaţiu.CARDINAL). Învăţarea verbală cu sens: necesită prelucrare interioară Învăţarea substanţei (ideilor) unui material se face mai repede decât a unui material fără sens. Copilul învaţă să răspundă diferenţiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea lor: formă. Diferenţiere progresivă: întâi ideile generale şi apoi detaliile progresive. mărime.

Informează-l pe elev cu privire la forma performanţei aşteptate la finele perioadei de învăţare. Un alt mod constă în a încadra obiectele într-o clasă şi să răspundă acestei clase ca întreg. Tipul VII. reguli) sunt mult mai rezistente la uitare decât formele simple ale capacităţilor învăţate. Învăţarea unei reguli = problema de învăţare a unei succesiuni. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR Un mod în care individul poate învăţa să răspundă la grupuri de obiecte este prin discriminare. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR DEFINITE ŞI A REGULILOR O regulă = capacitate internă care-i oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situaţii – stimuli cu o clasă de performanţe. Noţiuni: Concrete: pot fi indicate prin arătare. Numărul repetiţiilor creşte cu numărul lanţurilor ce urmează a fi discriminate. ultima fiind în mod predictibil legată de prima printr -o clasă de relaţii. Tipul VIII. Întreabă-l într-un mod care solicită actualizarea noţiunilor învăţate anterior. mânios . furios – regal. număr prim etc.Stimulii ce urmează a fi asociaţi unor diferite lanţuri să fie prezentaţi ca unul. Abstracte: care implică relaţii dintre obiecte: masă. Cere-i elevului să demonstreze una dintre cele mai concrete exemplificări ale regulii. Dificultatea învăţării este influenţată şi de gradul de similitudine dintre sensurile termenilor din lanţuri (ca într -o listă de tipul: supărat – zăpăcit. Cere-i elevului să relizeze o formulare verbală a regulii Formele mai complexe (noţiuni. temperatură. Foloseşte enunţuri (puncte de sprijin verbal) care-l vor duce pe elev la construirea regulii ca lanţ de noţiuni în ordine corectă. ÎNVĂŢAREA DE TIP REZOLVARE DE PROBLEME . noţiuni din care se formează regula.perfect). = o înlănţuire de noţiuni. Tipul VI.

Repetiţia: asigură învăţarea temeinică şi reţinerea sigură a conţinutului („Repetitio mater studiorum est”)..D.PRINCIPII ALE ÎNVĂŢĂRII Continuitatea: stimulul la care dorim să ni se răspundă trebuie să fie continuu în timp cu răspunsul. 1977 .P. stocarea. Întărirea: învăţarea unui act nou este întărită când acel act este urmat de o satisfacţie. regăsirea informaţiei şi în organizarea procesului de rezolvare de probleme. Învăţarea este facilitată de un anumit gen de strategii de automanagement care guvernează comportamentul elevului în obţinerea. Pentru ca învăţarea să aibă loc. Briges. Principii de design al instruirii. Robert M. de o recompensă. trebuie să fie reactualizate deprinderile intelectuale necesare învăţării şi să fie activizate strategiile. Motivaţia şi atitudinea de încredere în învăţare sunt esenţiale pentru succesul învăţării. Actul învăţării impune prezenţa unei varietăţi de situaţii intrne care au fost învăţate anterior. Leslie J. ce trebuie formate. E. Gagne. Bucureşti. În învăţare sunt solicitate anumite deprinderi intelectuale.

BIBLIOGRAFIE: Adăscăliţei Adrian. Instruirea asistată de calculator. Jerome. Editura Polirom. 2010 Negreţ-Dobridor Ion. Psihologie şcolară. Botkin James W. Ion-Ovidiu Pânişoară. Editura Polirom. Învăţarea umană. Iaşi. 1981 Ciolan Lucian. Învăţarea eficientă: actualitate şi perspective. Editura Didactică şi Pedagogică. coordonatori: Andrei Cosmovici. Floyd G. Editura Polirom. Pentru o teorie a instruirii. Bucureşti. 1983. K. De la educaţia narativă la cea dialogică. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. 2009 x x x. Editura Politică. 1988. Învăţarea integrată. Luminiţa Iacob. 2008 Cojocaru Venera Mihaela. Optimizarea procesului de învăţământ. 1977 Mureşan Pavel.. Bruner S. Teorii ale limbajului.. Bucureşti. Bucureşti. Cluj. Editura Polirom. Teorii ale învăţării. Bucureşti. Iaşi. Învăţarea eficientă şi rapidă. 1990. Editura Politică. 1970. Teoria şi metodologia instruirii. Editura Didactică şi Pedagogică. Presa Universitară Clujeană. Orizontul fără limite al învăţării. Mircea Maliţa. 2008 Freire Pauolo. Iaşi. Învăţarea în şcoală – O introducere în psihologia pedagogică. Robinson. Lichidarea decalajului uman. Bucureşti. Mahdhi Elmandjra. Neacşu Ioan. coordonatori: Liliana Ciascai. Bucureşti. Iaşi. Editura Didactică şi Pedagogică. Edward. Bucureşti. 1979. 1998. 2007 Ausubel David P. Maria Eliza Dulamă. x x x. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Editura Polirom. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky . . Ştiinţa învăţării. 2005 Thorndike L. 1981 Babanski I. Editura Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Oana-Ramona Ilovan. x x x. Editura Ceres. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful