ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ: TEORII, MECANISME ŞI CONDIŢII DE MANIFESTARE

CONF DR MIHAI MIRCESCU

Pieron). Mercier). Dors. Învăţarea constituie procesul de dobândire a experienţei individuale de comportare (A. Învăţarea constă în a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului (F. P.CÂTEVA DEFINIŢII ALE ÎNVĂŢĂRII Învăţarea reprezintă o modificare adaptativă a comportamentului (autoreglat) rezultând din experienţă (H. . Leontiev). N.

.

Învăţarea prin şoc = evenimentele şi crizele au catalizat învăţarea. simulare. Investigarea a ceea ce este verosimil să se întâmple. Identifica. Învăţarea inovatoare este: Anticipativă. cultivând aptitudinea de a: Lua iniţiative şi de a participa activ. .principiul „Tot păţitul e învăţat”. .şocul s-ar putea să fie fatal. surpriză. scenarii. Evită lecţiile prin şoc traumatizante. modelare. Inventează şi creează alternative noi.Învăţarea de menţinere = achiziţii de norme. Aptitudinea de a întâmpina viitorul. Economiseşte procesul valoros. prognoze. dar consumator de timp al experienţei trăite. Participativă. metode şi reguli fixe pentru a face faţă unor situaţii cunoscute. Calitatea de a evalua consecinţele de durată ale deciziilor. De a explica efecte secundare. acolo unde nu erau. Experimentarea situaţiilor substituite sau imaginare. Încurajează direcţiile dezirabile contra catastrofelor. Devine un pilon al învăţării prin: proiecte. . înţelege şi reformula problema. cultivând: Capacitatea de a face faţă situaţiilor noi. recurente. planuri.

Tipul II. Condiţii externe: Continuitatea: cu cât este mai scurt timpul dintre apariţia răspunsului învăţat şi apariţia întăririi. Sunt diferenţe în însişirea legăturilor stimul – răspuns (cei anxioşi formează mai repede reflexe). cu atât mai repede se va produce învăţarea. Repetarea perechilor de stimuli. Discriminarea stimulului: se dau doi stimuli apropiaţi  unul întărit. supărare.CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII Tipul I. Stingerea legăturii (clopoţel fără întărire). plăcere.5 sec. Stingerea: se omite întărirea. Condiţii externe: Continuitatea: stimulii: semnalizator şi cel necondiţionat în succesiune strânsă 0.  altul neîntărit. Condiţii interioare: trebuie să existe un act terminal care produce satisfacţie (cuvânt de laudă bine).5 – 1. ÎNVĂŢAREA DE SEMNALE: „A” a învăţat să se sperie de iepure (lovirea unei bare la apariţie) Condiţii interne (ce ţin de cel ce învaţă): Să existe un răspuns emoţional reflex tipic (frică. Kimble  învăţarea instrumentală. Repetarea: situaţiei stimulului are funcţie de selecţie a stimulilor ce urmează a fi discriminaţi. tresărire etc). . Generalizarea stimulului – apariţia răspunsului la alţi stimului asemănători. ÎNVĂŢAREA STIMUL-RĂSPUNS: ieşirea din cuşcă (ţinerea corectă a creionului) Thordike  învăţarea prin încercare şi eroare. Skinner  învăţarea operantă.

Tipul III. ASOCIAŢIA VERBALĂ: Învăţarea asociaţiilor în perechi: a da = donner Învăţarea eficientă necesită o verigă intermediară care deţine funcţia de mediere – codificare: Ex: A da – a dona – donner Picior – jambieră – jambe Pâmânt – terestru – terre Eficacitatea imaginilor vizuale ca intermediari.Generalizarea: legăturii învăţate la stimuli care seamană cu setul de stimuli folosiţi la învăţare. Repetiţia. Dormir = a dormi Roi = Rege . Condiţii interioare: învăţarea prealabilă a fiecărei conexiuni stimul-răspuns. Condiţii exterioare: Respectarea ordinii – a verigilor. ÎNLĂNŢUIREA MOTORIE ŞI VERBALĂ: conectarea într-o succesiune a unui ansamblu de stimuli-răspuns (efectuarea nodurilor. Veriga terminală să conducă la o stare de satisfacţie. utilizarea foarfecelor etc). Executarea lor în succesiune temporară. Discriminarea: întărirea diferenţiată este necesară pentru stabilirea discriminării stimulilor. Tipul IV. încheierea nasturilor.

budism). slabile.CARDINAL).(nervi cranieni olfactivi. text. spaţiu. clare.. Învăţarea verbală cu sens: necesită prelucrare interioară Învăţarea substanţei (ideilor) unui material se face mai repede decât a unui material fără sens.. culoare. mărime.Metoda părţilor progresive: se adaugă o nouă parte (un vers) pe măsură ce se repetă.. Tipul V. Concilierea integrativă (armonizarea) (similitudini şi diferenţe).. separat fiecare dintre lanţurile ce alcătuiesc ansamblul de învăţat. în prealabil. optici)”.. Învăţarea este susţinută de stimuli exterior „Olimpul.. simboluri. Copilul învaţă să răspundă diferenţiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingerea lor: formă. Cu cât este mai mare rezerva codificatoare. Idei ancoră discriminate. Opuse. Condiţii exterioare: . Ex: Figuri asemănătoare Figuri foarte neasemănătoare Condiţii interioare: elevul să-şi fi însuşit. Efectul interferenţei – retro sau proactivă. cu atât va fi învăţarea mai rapidă (LILI . Diferenţiere progresivă: întâi ideile generale şi apoi detaliile progresive. ÎNVĂŢAREA DISCRIMINĂRII: în interiorul a 5 medii: obiecte. Ideile cu sens se subsumează unei structuri cognitive existente (creştinism . imagini. evenimente.

Un alt mod constă în a încadra obiectele într-o clasă şi să răspundă acestei clase ca întreg. Învăţarea unei reguli = problema de învăţare a unei succesiuni. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR DEFINITE ŞI A REGULILOR O regulă = capacitate internă care-i oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situaţii – stimuli cu o clasă de performanţe. ultima fiind în mod predictibil legată de prima printr -o clasă de relaţii. număr prim etc.perfect). temperatură. furios – regal. Numărul repetiţiilor creşte cu numărul lanţurilor ce urmează a fi discriminate. Cere-i elevului să demonstreze una dintre cele mai concrete exemplificări ale regulii. reguli) sunt mult mai rezistente la uitare decât formele simple ale capacităţilor învăţate. Tipul VI.Stimulii ce urmează a fi asociaţi unor diferite lanţuri să fie prezentaţi ca unul. Noţiuni: Concrete: pot fi indicate prin arătare. ÎNVĂŢAREA DE TIP REZOLVARE DE PROBLEME . Dificultatea învăţării este influenţată şi de gradul de similitudine dintre sensurile termenilor din lanţuri (ca într -o listă de tipul: supărat – zăpăcit. Abstracte: care implică relaţii dintre obiecte: masă. Întreabă-l într-un mod care solicită actualizarea noţiunilor învăţate anterior. Tipul VIII. = o înlănţuire de noţiuni. noţiuni din care se formează regula. Cere-i elevului să relizeze o formulare verbală a regulii Formele mai complexe (noţiuni. Foloseşte enunţuri (puncte de sprijin verbal) care-l vor duce pe elev la construirea regulii ca lanţ de noţiuni în ordine corectă. Informează-l pe elev cu privire la forma performanţei aşteptate la finele perioadei de învăţare. mânios . Tipul VII. ÎNVĂŢAREA NOŢIUNILOR Un mod în care individul poate învăţa să răspundă la grupuri de obiecte este prin discriminare.

Motivaţia şi atitudinea de încredere în învăţare sunt esenţiale pentru succesul învăţării. Principii de design al instruirii. trebuie să fie reactualizate deprinderile intelectuale necesare învăţării şi să fie activizate strategiile.D. Briges. Leslie J. Bucureşti. În învăţare sunt solicitate anumite deprinderi intelectuale. de o recompensă. Întărirea: învăţarea unui act nou este întărită când acel act este urmat de o satisfacţie.P. regăsirea informaţiei şi în organizarea procesului de rezolvare de probleme. Robert M. Repetiţia: asigură învăţarea temeinică şi reţinerea sigură a conţinutului („Repetitio mater studiorum est”).. Gagne. 1977 . Învăţarea este facilitată de un anumit gen de strategii de automanagement care guvernează comportamentul elevului în obţinerea. E.PRINCIPII ALE ÎNVĂŢĂRII Continuitatea: stimulul la care dorim să ni se răspundă trebuie să fie continuu în timp cu răspunsul. Actul învăţării impune prezenţa unei varietăţi de situaţii intrne care au fost învăţate anterior. ce trebuie formate. stocarea. Pentru ca învăţarea să aibă loc.

Presa Universitară Clujeană. Editura Polirom. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Editura Polirom. 1977 Mureşan Pavel. 1983. Teorii ale învăţării. 2005 Thorndike L. Editura Didactică şi Pedagogică.. Editura Politică. Editura Didactică şi Pedagogică. Teoria şi metodologia instruirii. 1981 Babanski I. Orizontul fără limite al învăţării. Lichidarea decalajului uman. Teorii ale limbajului. Editura Didactică şi Pedagogică. 1981 Ciolan Lucian. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. Ştiinţa învăţării. 1988. Bucureşti. Bucureşti. Învăţarea umană. x x x. Editura Ceres. Iaşi. Bucureşti. 1970. Bruner S. x x x. Învăţarea eficientă şi rapidă. Bucureşti. Ion-Ovidiu Pânişoară.BIBLIOGRAFIE: Adăscăliţei Adrian. 2008 Cojocaru Venera Mihaela. 1998. Pentru o teorie a instruirii. Editura Didactică şi Pedagogică. De la educaţia narativă la cea dialogică. Cluj. Mircea Maliţa. Bucureşti. Bucureşti. Luminiţa Iacob. Editura Polirom. Iaşi. Jerome. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky . Psihologie şcolară. Mahdhi Elmandjra. Editura Polirom. Învăţarea în şcoală – O introducere în psihologia pedagogică. 2008 Freire Pauolo. Bucureşti. coordonatori: Liliana Ciascai. 2010 Negreţ-Dobridor Ion.. coordonatori: Andrei Cosmovici. Iaşi. 1990. Editura Polirom. Edward. 1979. 2009 x x x. Învăţarea integrată. Iaşi. . 2007 Ausubel David P. Floyd G. Botkin James W. K. Iaşi. Neacşu Ioan. Maria Eliza Dulamă. Învăţarea eficientă: actualitate şi perspective. Optimizarea procesului de învăţământ. Bucureşti. Oana-Ramona Ilovan. Editura Politică. Robinson. Instruirea asistată de calculator. Editura Didactică şi Pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful