MEDICATIA SISTEMULUI RESPIRATOR

Principalele grupe de medicamente Principalele clase de medicamente sunt bronhodilatatoarele, decongestionantele, antitusivele. 1. Bronhodilatatoarele sunt adesea folosite pentru a usura crizele astmatice. De asemenea, combat ingustarea bronsiolelor provocata de acumularea de mucus in timpul unei bronsite cronice. Ele sunt utilizate pentru a trata o criza cu suflu greu sau pentru a o preveni. Anticolinergicele si bazele xantice sunt prescrise in principal pentru actiunea pe care o au in profilaxie. Calea de administrare cu cel mai mic risc de efecte secundare este inhalatia. Folosirea inhalatoarelor-dozatoare presupune o oarecare abilitate. Aerosolii nebulizatori comprima aerul cand traverseaza solutia de medicament. Dispozitivul trimite doze mari de medicament in plamani si reduc rapid dificultatile respiratorii. Mod de actiune Bronhodilatatoarele actioneaza prin relaxarea musculaturii bronsiolelor. Simpaticomimeticele si anticolinergicele intervin/actioneaza asupra semnalelor nervoase trimise la muschi de catre sistemul nervos autonom. Bazele xantice relaxeaza musculatura bronsiolelor, actionand direct asupra fibrelor musculare, insa actiunea lor in mod cert nu se cunoaste inca. Efecte Bronhodilatatoarele usureaza suflul in cateva minute. Administrate profilactic, cresc in cateva zile performanta fizica, iar la cei mai multi pacienti, numarul crizelor se rareste. Aceste medicamente genereaza efecte secundare minore. Simpaticomimeticele pot provoca palpitatii si tremuraturi. Colinergicele provoaca senzatia de uscaciune a gurii, perturba vederea si creeaza dificultati la urinare. Bazele xantice pot cauza dureri de cap si palpitatii. Riscuri si precautii Bronhodilatatoarele pot mari frecventa cardiaca. Din acest motiv, administrarea lor se face cu prudenta la bolnavii cu tulburari cardiace sau la cei cu hipertensiune arteriala, precum si la persoanele cu afectiuni tiroidiene. Anticolinergicele nu se folosesc de indivizii cu dificultati urinare sau de cei cu glaucom. Simpaticomimeticele sunt reprezentate de: efedrina, fenoterol, salbutamol, terbutalina. Anticolinergicele: tetropium. Bazele xantice: aminofilina, teofilina. 2. Decongestionantele vasoconstrictoare Cauza obstructiei nazale este inflamatia mucoasei care tapiseaza fosele nazale si, ca urmare, se produce in exces mucus, rezultat al inflamatiei. Aceasta este cauzata de o infectie (rinita) sau o alergie (de exemplu, la polen) si de aparitia unei crize spasmodice sau boala fanului. Congestia se poate produce la nivelul sinusurilor (cavitate osoasa plina cu aer) si provoaca sinuzita. Decongestionantele atenueaza inflamatia mucoasei si suprima producerea excesiva de mucus, blocand fosele nazale si sinusul. In momentul in care mucoasa nazala este iritata din cauza unei infectii sau alergii, vasele sangvine care iriga mucoasa sunt dilatate. Astfel, se aduna lichide in tesuturile vecine, rezultand cresterea mucusului. Decongestionantele apartin

grupei de medicamente simpaticomimetice. Acestea excita bronsia simpatica a sistemului nervos autonom. O astfel de excitatie antreneaza o constrictie a vaselor sangvine si, ca urmare, inflamatia mucoasei nazale si a sinusului. Rinitele banale nu se trateaza cu decongestionante, ci cu simple inhalatii din apa fiarta, la care se adauga o esenta aromatica (mentol, eucalipt). Se administreaza decongestionante cand inhalatia nu s-a dovedit eficienta, mai ales la persoanele predispuse la infectii ale urechii medii sau sinusurilor. Aceste medicamente pot fi gasite sub forma de picaturi sau preparate orale. Efecte Picaturile nazale actioneaza asupra congestiei in cateva minute. Administrate oral, actioneaza mai lent, insa durabil. Efectele secundare ale decongestionantelor sunt manifestate prin tremuraturi, accelerari ale ritmului cardiac. De aceea, nu trebuie folosite de cardiaci, hipertensivi sau hipertiroidieni. Administrate timp indelungat si in doze crescute, aduc initial o usurare, apoi antreneaza o revenire a congestiei. Decongestionante: efedrina, nafazolina, phenylefrina. 3. Antitusivele Tusea este un raspuns natural la iritatia plamanului si a cailor aeriene. Tusea are rolul de a debarasa aparatul respirator de substantele nocive. Cauzele care provoaca tusea sunt variate: infectii ale tractului respirator (bronsite, pneumonii), inflamatia cailor aeriene (astm), expunerea la substante iritante (fum, vapori de substante chimice etc.). Dupa natura cauzei care a provocat tusea, ea poate fi productiva (cu expectoratie) sau seaca. De regula, tusea este benefica, usurand expulzarea mucozitatilor sau a substantelor iritante. Astfel este facilitata vindecarea. Uneori, accesele repetate de tuse sunt total neplacute, crescand iritatia cailor aeriene. In acest caz este nevoie de medicamente care sa calmeze aceste accese. In cazul tusei productive se recomanda: mucolitice si expectorante care modifica consistenta expectoratiei. Efectul acestor medicamente este indoielnic. In cazul tusei seci, nu trebuie favorizata expectoratia. Este indicata inlaturarea reflexului tusei, actionand asupra zonei din creier care o comanda si care se gaseste in zona parietala (langa ochi). In acest caz se prescriu narcotice lejere, cum este codeina. Antitusivele de acest tip au caracter sedativ si produc somnolenta. Cum se aleg antitusivele? Se administreaza deseori antitusive care contin substante cu actiune contradictorie, de exemplu: un principiu activ pentru tusea productiva si un altul pentru cea seaca. Folosirea unui calmant in tusea productiva inseamna intarzierea vindecarii. Este bine sa se prescrie pentru fiecare tip de tuse un singur principiu activ. Cum medicamentele antitusive pot atenua simptomele si intarzia diagnosticul unei afectiuni grave, trebuie consultat medicul. De asemenea, nu evitati consultul medical daca tusea este insotita de alte simptome, cum ar fi: febra sau prezenta sangelui in expectoratie. Medicamentele folosite sunt mucoliticele si acetilcisteina.

BUCSA DANIEL 1C-AMG