1. http://en.wikipedia.org/wiki/Blue_whale#External_links BALENA ALBASTRA si alte linkuri spre diferite site-uri cu informatii 2. http://www.iucnredlist.org/details/15421/0 ORCA 3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Clasificarea_mamiferelor_dup %C4%83_Feider_et_al.

,_1976 toate MAMIFERELE 4. http://www.scritube.com/biologie/animale/Cele-trei-specii-de-delfinidi115197101.php 11. Delfinii si oamenii sufera de maladii asemanatoare, au demonstrat cercetatorii intr-un nou studiu ce ar putea contribui la crearea de noi tratamente impotriva diabetului si la prevenirea cancerului uterin sau la determinarea efectelor potentiale ale poluarii apelor de coasta asupra oamenilor, potrivit AFP, citat de Mediafax. "Delfinii, ca si oamenii, sunt mamifere si regimul lor alimentar include pestii si fructele de mare pe care le consumam si noi", a declarat Carolyn Sotka, de la Administratia Americana a Oceanelor si Atmosferei (NOAA), principala coordonatoare a acestor studii, prezentate cu ocazia Conferintei anuale a Asociatiei Americane pentru Avansarea Stiintei (AAAS), in perioada 18 22 februarie, in orasul american San Diego. Delfinii sunt expusi in permanenta unor pericole de mediu diverse in ocean, precum anumite alge foarte toxice ce produc acid domoic sau diversi poluanti precum PCB (policlorobifenili), aceste substante fiind interzise in Statele Unite ale Americii inca din anii 70. Asemanarile dintre delfini si oameni fac din aceste animale marine adevarate "santinele ecologice si fiziologice" importante, care pot avertiza specialistii asupra "riscurilor sanitare", a explicat Sotka. Delfinii reprezinta astfel primul model natural de studiu pentru diabetul uman la adulti, deschizand calea catre descoperirea unui tratament eficient impotriva acestei maladii, care provoaca 5% din totalul deceselor anuale de pe glob. Potrivit acestui studiu, delfinii cu bot gros (Tursiops truncatus), specia cea mai raspandita, pot sa dezvolte in orice moment o stare fiziologica asemanatoare diabetului uman. Acest mecanism rezulta probabil din regimul alimentar al acestor cetacee, foarte bogat in proteine, insa sarac in glucide. Faptul ca oamenii si delfinii au creiere mari, necesitand concentratii ridicate de glucoza in sange, ar putea explica motivul pentru care doua specii diferite au dezvoltat mecanisme fiziologice similare pentru a metaboliza zaharul. Aceeasi cercetatoare a reamintit faptul ca genomul delfinului a fost secventiat, permitand efectuarea multor comparatii cu cel uman. Alte indicii colectate in cadrul acestui studiu au relevat faptul ca delfinii ar putea avea si alte maladii similare celor umane asociate diabetului, precum rezistenta la insulina cu hemocromatoza (concentratie excesiva de fier in sange) sau formarea calculilor renali.

Cercetatorii sunt de parere ca oamenii au dezvoltat rezistenta la insulina in timpul ultimei ere glaciare, pentru a-si mentine o concentratie minima de glucoza in sange. In mod similar, delfinii au dezvoltat aceeasi rezistenta la insulina atunci cand stramosii lor au ales sa traiasca in mediul acvatic, in urma cu 55 de milioane de ani, trecand de la un regim bogat in glucide, pe cand erau animale terestre, la o hrana puternic proteinizata. Un alt studiu efectuat de Universitatea din Florida, prezentat, joi, la San Diego, a relevat faptul ca delfinii, ca si oamenii, pot avea infectii cu papilomavirusuri, care insa nu declanseaza in cazul lor cancerul de col uterin, ca la oameni. http://www.greenreport.ro/pdelfinii-si-oamenii-sufera-de-maladii-similarep/

12.

Delfinul este un mamifer care face parte din familia Delphinidae, din ordinul Cetaceea,

este inrudid cu balenele si marsuinii, adaptat foarte bine la viata acvatica. Nu iese niciodata pe uscat, si nu este in stare sa se deplaseze intr-un alt mediu, decat in cel acvatic. Sunt creaturi acustice, acesta este simtul lor de baza, au un limbaj propriu de comunicare (complexitatea sunetelor emise este foarte mare). In libertate calatoresc cate 40 mile pe zi, pot inota intr-un loc dimineata, iar peste o ora sa fie la 25 mile distanta, hranindu-se sau socializand (in grupuri). Delfinii migreaza pe aceleasi rute de mii de ani. Sunt vanati pentru carne si cu scopul de a fi vanduti (pe sume mari) parcurilor de distractii din intreaga lume. Exista 40 de specii de delfini marini si 17 genuri diferite. Sunt cunoscute doua subspecii care apar in apele teritoriale romanesti ale Marii Negre: delfinul cu botul gros si delfinul comun. Delfinul cu botul gros (afalinul) Tursiops truncatus Are lungimea corpului de 2,80-4,10 m, greutatea de pana la 400 kg, aripioara dorsala curbata in directia cozii, botul scurt, cu maxilarul inferior mai lung fata de cel superior, are 40-52 dinti ascutiti, tronconici pe fiecare maxilar. Pielea de culoare brun-cenusie spre negru si violacee pe spate, iar pe burta de culoare cenusie deschis spre alb, capul si botul de culoare inchisa, deasupra ochilor prezinta o pata rotunda cenusie, iar fruntea porneste de la mijlocul botului. Delfinul cu botul gros traieste in grupuri, capabil sa faca salturi inalte afara din apa (in perioada imperecherii sau inaintea unei furtuni), poate inota cu o viteza de 30 km/ora, coboara la adancimi de 300 m si vede in apa pe o distanta de 2 m. La maturitate (cand are 4 ani) se imperecheaza primavara, o data la doi ani, apoi perechea se separa. Dupa o perioada de gestatie de 10-12 luni, femela fata un singur pui (sub apa), puiul este alaptat de 2-4 ori pe zi, timp de cateva luni (cca. 16 luni), laptele fiind proiectat cu putere, direct in gura puiului. Puiul este foarte mare din primele zile de la nastere si este capabil sa inoate. Se hraneste cu diferite specii de pesti (fiind un animal carnivor), se ajuta la capturarea prazii actionand in grupuri, si in caz de boala se sprijina intre ei (cel bolnav este ridicat la suprafata apei pentru a respira).

Mijlocul sau de orientare este emiterea de ultrasunete. Nu are simtul mirosului, are un simt tactil foarte sensibil (receptorii din piele), respira pe nari prin plamani, iar in timpul imersiunii (un timp de pana la 15 minute) isi poate reduce la jumatate ritmul cardiac, narile se inchid (datorita unor muschi speciali) pentru a impiedica intrarea apei. Cand sunt amenintati, dau niste semnale de avertizare, devin agresivi, isi deschid botul larg si dau cu putere din cap. Este ocrotit de lege, deci nu este o specie de vanat, si se intalneste (destul de rar) in zona Marii Negre. Denumirea stiintifica este Tursiops truncatus ponticus, genul Tursiops. Acestia se intalnesc des la malul Oceanul Pacific (zone cu climat moderat nordic), Marea Rosie, Oceanului Atlantic, si Oceanul Indian. Delfinul comun Delphinus delphis

Acest mamifer (comparativ cu delfinul cu botul gros) are corpul suplu, hidrodinamic, lung de 1,80-2,60 m, o greutate de pana la 75 kg, o forma mai eleganta datorita proportiilor. Botul ca un cozoroc, mandibula depaseste maxila, fruntea turtita (in partea anterioara), maxilarele au fiecare cate 40-50 dinti tronconici si ascutiti, inotatoarea dorsala are numai extremitatea posterioara recurbata in directia cozii. Culoarea pielii pe spate este brun-negricioasa cu reflexii verzui, pe burta este alb-argintie, lateral cu dungi alb-galbui sau cenusii (in lungul corpului). Este sociabil, traieste in grupuri de marimi diferite (10-100 indivizi), face salturi mari afara din apa, poate fi auzit de la departare, inoata cu o viteza de 40 km/ora (este unul dintre cele mai rapide cetacee). Marimea grupului variaza in functie de sezon. Este un mamifer carnivor, se hraneste cu cefalopode, crustacee, pesti, moluste bentonice si alte organisme. In apele Marii Negre delfinii vaneaza: bancuri de stavrizi, sprot, chefal, macrou, hamsii si sardele (actionand in grup). La maturitate (la varsta de 10 ani), toamna, se imprecheaza (o data la 2 ani), si dupa o perioada de gestatie de 10-11 luni, femela fata un pui (foarte rar doi), il alapteaza timp de 16 luni. Delfinul traieste 20-22 de ani, nu se vaneaza (fiind ocrotit de lege), este numit si delfin pontic. Denumirea stiintifica este Delphinus delphis ponticus, genul Dephinus. Traieste de-a lungul coastei, preferand ape cu adancimi medii si temperaturi de 10-20C Este un cetaceu specific pentru zona Marii Negre, prezent tot timpul anului in apele teritoriale romanesti (iarna, migreaza in partea de sud). Poluarea sonica, cantitatile mari de deseuri industriale si menajere, turismul si braconajul au efecte negative asupra zonelor populate cu delfini, astfel s-a constatat o scadere mare a numarului lor in Marea Neagra. http://dli.ro/delfinul.html

14. The skull of the dolphin has departed from the normal mammalian structure which allows the face bones to elongate greatly, therefore meaning that both the upper and lower jaws are unusually long. This can be done by compressing from front to back of

Craniul delfinilor a plecat de la structura normala a celui de la mamifere , care permite oaselor feei sa se alungeasca foarte mult, ceea ce nseamn c, att flcile superioare, cat si cele inferioare sunt neobinuit de lungi. Acest lucru poate fi

the skull so that certain parts overlap each other - like the sections of a folded up telescope). The skull has become tilted upwards in line with the spinal column and the cervical vertebrae (the neck) have become fused together in all species. The main bones of the upper jaw have been thrust backwards .This type of telescoping of the upper jaw may be associated with the well-known ability of dolphins to echolocate or use sonar. Other aspects of the skulls of dolphins also seem to be adapted for producing and receiving high-frequency sounds. The expanded and backward-shifted upper jaw bones hold a large volume of facial muscles, and these muscles focus upwards and in towards the blowhole. At the blowhole, the muscles are attached to a series of sacs in the soft tissues of the nasal passages between the external blowhole and the bony nasal openings on the skull. In each ear, the middle ear cavity is expanded into a complex sinus on the skull base. These sinuses help to isolate the right and left ears from each other, making it easier for the animal to tell the direction of a sound source. The periotic, the earbone that carries the organs of hearing and balance, is not fixed to the skull in dolphins. The external ear canal is vestigal. Sound is perhaps transmitted from the water to the internally placed ear boens via a thin 'pan-bone' in the lower jaw and a fatty channel from the pan-bone.

realizat prin comprimarea din fata catre spate a craniului, astfel nct anumite pri se suprapun . Craniul a devenit nclinat in sus n conformitate cu coloana vertebrala si vertebrele cervicale au fuzionat mpreun la toate speciile. Principalele oase ale maxilarului superior au fost mpinse napoi, lucru ce poate fi asociat cu abilitatea binecunoscuta a delfinilor, cea de ecolocare. Alte aspecte ale craniului la delfini, par a fi adaptate pentru producerea i primirea de sunete de nalt frecven. Extinderea i mutarea napoi a oaselor maxilarului superior, au facut ca acestea sa deina un volum mare de muschii faciali concentrati n sus i n faa orificiului nazal. La orificiul nazal, muschii sunt ataati intr-o serie de saci situati in tesuturile moi ale cilor nazale, intre orificiul nazal extern i deschiderile osoaselor nazale de pe craniu. In fiecare ureche, cavitatea urechii medii este extinsa ntr-un sinus complex la baza de craniu. Aceste sinusurile ajuta la izolarea urechii dreapte de cea stnga , ceea ce face mai usor pentru animal s identifice direcia sunetului. Perioticul, osul urechii care poart organele de auz i echilibru, nu este fixat de craniu la delfini. Canalul auditiv extern este vestigial.

http://library.thinkquest.org/17963/skeletal-structure.html delfini http://animaldiversity.ummz.umich.edu/accounts/Odontoceti/classification/ wikipedia