Jacques DUBOIS, Francis EDELINE, Jean-Marie KLINKENBERG, Philippe MINGUET, Frangois PIRE gi Hadelin TRINON, Descrierea domeniilor; Metalogismele,

in

RETORICA GENERALA (ed. fr. 1970), Bucuregti, Ed. Univers, 1974,p.41, p. 182- 192

Descrierea domeniiftir

l-2.1. Domeniul metaplasmelor Acest domeniu e cel al figurilor care aclioneazA

asupra aspectului sonor sau grafic al cuvdntului $i al unitdlilor inferioare cuvAntului, pe care descompun dupf, urmdtoarele modele:

il

Cuvcinl

: :

ansamblu de silabe (vocale gi consoane de sprijin) dispuse intr-o ordine pertinentA gi admilAnd repetiiia.

CuvAnt

ansamblu de foneme (sau grafeme) dispuse intr-o ordine pertinentd

admildnd repetilia.

gi

Fonem = ansamblu de trdsdturi distinctive ierarhizate, fhrd repeti{ie gi

lineard.

lird

ordine

Grafem:
structurii flazei.

ansamblu de trdsdturi distinctive {nu

inci definitiv formalizate)

1.2.2. Domeniul metataxeb

Este domeniul figurilor care aclioneazd asupra prin prezenla minimd a unor constituenli,

in

francezd., fraza se definegte

sintagmele. La rdndul lor, sintagmele se definesc prin apartenenta morfemelor din care sunt constituite la clase de morfeme. Sintagmele $i morfemele ocupd in secventa pozilii date. Vorn
avea deci:

Frazd:

ansamblu de sintagme qi morfeme, dispuse intr-o anumiti ordine gi admiland

repetitia.
7.2-3. Domeniul metasememelor

Un metasemem e figura care inlocuie$te un semem

prin altul, deci care modifici gruplrile de seme de gradul zero. Acest tip de figurd presupune

c[ un
Cuvafi = ansamblu de seme nucleare, Ibrd ordine intemd gi neadmiland repetitia.

[!ecupaj semantic sau o grupare de seme privilegiata de limbaj. In interiorul cu\enrului nu se poate deci vorbi de reperarea unui sem qi nici de existenla rn.,?rd,n, a semelor.
Dar se poate la fel de bine considera cA anumite cuvinte trimit indirect la un

intr-adevir, semul e o unitate infralingvisticl de naturI calitativi, I-_-t

iar ouvdntul,

un

Obiect:

ansamblu de pdr{i coordonate,

gi

c[

descompunerea obiectului

in pnrli (la nivelul

referentului) igi are corespondentul

lingvistic (la nivelul

Vom vedea totugi
cA

g"pd*),ambele

descompuneri putind

fi

desemnate prin cuvinte.

rezultatele acestor doui descompuneri sunt total diferite.

-l-

1.2.4. Domeniul metolosismelor

Par{ial, acesta e dorneniul vechilor ,,figuri de

gAndire" care modifici valoarea logici a frazei gi care nu sunt,

in

consecin.td, supuse
se

restricliilor lingvistice. Dac[ nu

se poate repeta un sem

in interiorul unui cuvAnt, in schimb

poate foarte bine repeta un cuvAnt intr-o frazd, qi a Gradul zero al unor asemenea figuri face

fortiori in unitatile de ordin

superior.

si intervin5, mai degrabd

decat criteriile corecliei

lingvistice, noliunea de ordine ,,logici" a prezentirii faptelor, sau cea a progresiei ..logice" a
ra!ionamentului.

Frazd = ansamblu de seme grupate in sememe (cuvintele) caracterizate prin ordine gi

ad m

ilrind reper.itia.

Metalogismele

0.

Generalitdli

Oricare ar

fi definilia

care

ise d5, gi chiar dacd ise

exactd intr-un limbaj

contestA ,,realitatea", ,,realul"

ii

apare omului de gtiinld ca acel ,,paradis

al iubirilor mature" care trebuie mereu regdsit

sau este

descoperit pentru a-i

fixa imaginea

a cdrui supremd calitate

obiectivitatea. Omul de litere ca qi omul de pe strad6, se acomodeazd greu cu respectul

datorat acestei sacrosancte obiectivitili. Fie

constrAngerile, el nu viseazd decdt sd

c[ ii

pare

amlgire,

fie cd ii
fixeazi

simte
c6nd

se sustraga. O neagd sau o incalcd. Se

asupra cuvintelor, cdnd asupra lucrurilor.

/iJ

Metatememele sunt cele care

ii

vin in aiul.or cand e vorba sd treaca si

de

semnificatie la alta. Ele ,,pervertesc" sensul cuvintelor pentru a ne face

credem cd un om

nu e un om, ci un leu, un crab sau un vierme. Un motan nu este un motan, ci un imparat, un

sfinx sau o femeie. Iar poetul, indiferent dacd e omul de pe stradd sau om de litere, ne lace sl
credem ceea ce crede el insugi, ne face
sA

vedem ceea ce vrea el

si vadi

qi foloseqte

,,figurile"

retorice numai pentu a ,desfigura" semnele. Dar, in loc de a,,perverti" astfel sensul cuvintelor, in loc de a lucra asupra lirnbajului,

retoricianul, amator sau profesionist, poate apela direct la obiectivitatea realitdtii aga cum
,,este" ea, pentru a se separa net de ea qi pentru a obline efecte din chiar aceastd distanfare.
0.1

Metasememe gi metalogisme

Fdri indoiali, nimic nu este mai putin ,,figurat" decdt o expresie de tipul: ,,Un chat
(rnotan) est un chat (motan)". Poate

fi

vlzr;r'td aici un

fel de devizi a omului de bun-sirrt. Or,

intrucat bunul sim! gi norma se presupun reciproc, e uqor de observat

in ce fel

poetul,

involuntar sau cel de meserie, le poate incilca, gralie metabolelor, pe amdndoui. Sd urmdrim,

de exemplu, ,,un prea frumos gi

blind motan" in mintea lui Baudelaire. Vom vedea imediat

cd

motanul D-lui Bunsirnl nu-;i va recunoagte semenii. Dans ma cenelle

clu.l ej?se promDne,

Ainsi qu'en son apparlement,

Un beau chat,

fort,

dotLx et charmanl.

(.)
familier du lieu; II juge, il prdside, il inspire
C 'est I'esprit

Toutes cho:'et Jans son empire:

Pe

ut-?tre esr-ilfce. est-il dieu?

fe4t

sM

e-er'a(

E adevirat cd divinizarea pisicii nu este metaforicd in anumite

'e'n

contexte socio-

culturale. Dacd pentru noi vaca este doar bund de muls, pentru hindugi ea este o fiintd divin6.

Acelagi lucru s-ar putea spune despre orice animal care frgureazd intr-un bestiar sacru. in

orice caz, in Occidentul secolului al XIX-lea, considerat indeobgte avid de literalitate,

expresia lui Baudelaire, in ciuda

fomei

sale interogative, ar

fi fost categoric calificatd

drept

Sd trecem acum la o expresie asemf,ndtoare cu cea precedenta,

in care insd intervine in ,,Acest

un demonstrativ sau, cum spun cu justele logicienii, un ,,circumstantial egocentric".

motan este un tigru"

G), ."t"fora

sq,!

q_

Metasemem qi metalogism se

asociaz in una gi aceeaqi expresie. Fird indoiald, avem de-a face cu o metaforA pentru

ci

asistim la un ,,transfer analogic de denominafii", care impune modificAnd sensul cuvintelor.

Dar este tot atat de limpede cd intrebuintarea demonstrativului trimite la o situatie concreta,

adici la o situa{ie aflatd dincolo de Iimbaj. Din

acest moment,

dacl analiza referentului aratd

cd fiinJa in disculie este intr-adevdr un motan, metalogismul este evident pentru toti, cu
excep{ia celui care tine sd sublinieze calitalile exceptionale ale motanului.
apare metalogismul

$i mai

evident

in paradoxul: ,,Acesta nu este un motan" (C). dar, pentru a aprecia acest

paradox, e necesard, pe de-o parte, examinarea referentului, pe de altA parte, relevarea cd fiin{a in discutie este cu adevarat un motan in sensul obiqnuit al cuvantului.

Aceste tri exemple ne vor permite

si

injelegem mai bine ce anume distinge

metasememul de metalogism, chiar dac6, aga cum (B) o arata, ele pot practic sd se afle in
aceeagi expresie.

(A). ,,Frumosul motan" al lui Baudelaire nuera,,zdnd" sau,,zeu" decdt pentru poet. $i

nu s-a instituit de atunci uzan{a de a considera cd motanul este zel sau zdnd. Dar daci

experienla la care Baudelaire se refer[ ar

fi

fost comund, dacd ea ar

fi dep[git

o circumstan{i

singulari, conceptul de,,motan" ar fi fost afectat qi metafora s-ar fi impus, cum ar fi putut s-o
facd

in alte contexte culturale, pdni la a deveni o judecatd de existenld. in (A) metalora

are

rolul pe care

i-l

ftxeazd lingviqtii. Ea este intr-adevar acel ,,factor atat de puternic al

gi

imbogSlirii conceptuale" de care vorbeqte Benveniste, cdci redistribuie semnificanli

semnificali, adici, dacd uzajul o ratifica, ea impune totodatd gi o modificare semanticd.

(B) (C). Altfel se pune problema in ceea ce priveqte metalogismul, fie el ,,pur", fie
asociat unui metasemem-

El poate modifica viziunea noastri

asupra lucrurilor, dar nu

afecteazd lexicul. Dimpotrivf,, el nu pune

in disculie ipostaza limbii in care se definegte. in

momentul in care este perceput, apare qi necesitatea de a lua cuvintele in sensul pe care unii
numesc ,,propriu".

il

rimdne o pip4 orice ar spune despre asta Magritte. A atribui unei miri inspAimant[toare calificativul de "binevoitoare" nu modifici conceplia noastrd despre bundvoinJd. $i dacl
pentru Th6ophile Gautier, ,,cerul este negru, pdmdntul este alb", antitez4 constituitd din doui hiperbole, nu schimbl cu nimic conceplia noastrd asupra culorilor.

...--

in ciuda paradoxului (C), un motan rimdne un

motan, dupd cum o pipd

in concluzie, metalogismul pretinde cunoagerea referentului pentnr a J'rrtea contrazice posibila descriere fideld a acestuia. Pe calea metasememelor asociate, se poate ajunge intdmpl[tor la modificarea sensurilor cuvintelor, dar, in principiu, aceastA modificare impotriva datelor imediate ale percepliei sau ale congtiin,tei. De acee4 se pare
este

ci

spre

egocentric, ceea ce inseamni a recunoa$te cd nu exist[ decdt metalogisme ale particularului.

Din (B) care, a$a cum

spuneam, este

expresie mixtd, s-ar putea extrage o judecati

universali asupra metaforei, dar nu s-ar putea face aceeaqi deducfle in privinta hiperbolei,
pentru cA ea nu existd decdt in relalie cu o stare de fapt pe care o neag6.

0.2.

Retorica veche qi retorica generali

Daca s-ar raporta terminologia noastrl la terminologia vechii retorici, s-ar putea spune

cf, lnetasememul este un troo

in

sensul pe care

i-l di

Fontanier

in al

sdu Manuel classique

este

pour l'6tude des tropes (Manual clasic pentru studiul tropilor). Dar metalogismul nu

echivalentul a ceea ce Fontainer numegte ,,figuri", dacl criteriul acesteia este substituirea

)nei L-/-

expresii prin alta, caci orice metabold ar

fi in felul acesta o ,,figurd". oricare ar fi forma

la un dai istic. in Figures

sa, metalogismul are

criteriu refi

(Figuri), Clrard Genette a propus, de curdnd, definirea figurii ca: ,,distanla intre semn gi sens
ca spaliu interior al limbajului" (p. 209). Chiar dacf, am inlelege acceptend cd ar

in ce consti acest,,spaliu",

fi

metaforic, el nu poate circumscrie $i metalogismul. Acesta pretinde, pentru

a ne exprima ca Genette, un ,,spatiu exterior", afla intre semn $i referent.

Definilia lui Genette

strimtl, pentru cA ea nu concepe ,desfigurarea" retoricd decdt in raport cu uzajul lingvistic. Or, actul vorbirii, redat contextului s5u, dovedeqte c[ este posibil, de exemplu, un
este prea

paradox, {br[ a impune nici o abatere in raport cu codul. Nu este obligatoriu sA existe ,,doi

termeni supugi comparaliei, doui cuvinte care se combini, un spaliu in care gdndirea si poati migca" (p. 214). Mai mult, nu este deloc necesar ca,,cititorul
sA poatd

se

traduce implicit o

expresie prin alta". Schimbarea de sens $i substitulia- care sunt criterii. respectir ale

tropulrO

gi ale ,,figurii", nu justificl metalogismul. Degeaba ne surprinde celebru paradox al lui Magritte (,,Aceasta nu este o pip6"), el nu reclamd nici o traducere gi, dacd compari doi
termeni, unul dintre ei este o stare de fapt gi nu o stare a limbii.

S-ar putea face observalia

ci

gdndirea nu existi

frrd limbaj qi cd, prin

urmare,

expresia lui Magritte este paradoxal[ pentu ca ea contrazice propozilia de fapt: ,,Aceasta este

o pipd". Dar este limpede c5, in

in
a inlelege

ocurenJd, faptul

e cel care conteazA, iar propozilia

nu

reprezinta in nici un mod sensul literal al ,,figurii", dacd suntem de acord cu vechea retorici

prin sens literal ceea ce autorul a vrut sA spun[. Aceasti propozi{ie este mai ales

ceea ce el ar

fi putut

sA spunA daca,

in loc de a pune in discu{ie realitatea, s-ar fi ocupat

de

descrierea ei.

Daci semnele lingvistice nu sunt suficiente pentru a indica metalogismul, no{iunile

traditionale de sens literal, de uzaj qi de abatere nu sunt suficiente pentru a-l explica.
Metalogismul dejine,
'-..---+_-....-.s

in

consecinlA, un

rol esenlial intr-o retorici ce se vrea generald

9i

debarasatd de obstacolele epistemologice care au ftanat dezvoltarea retoricii tradilionale. Se $tie cat ar

fi de utild o retorici in care n-am fi constrAngi sa recunoa$tem in metaboli acel

sens

literal mereu insesizabil. Le era ugor croceenilor

si

ironizeze sensul ,,prim" sau ,,propriu",

se

pentru cA uzajul care instituie acest sens, gi de care metabola este indrepulita sA

indepdrteze, este el insugi constituit din nenumirate abaterri. Dar studiul metasememelor ne poate da posibilitatea de a respinge obiectiile celor care,

fie ei croceeni sau

suprarealiqti,

refuzd

si admiti

cd o metaboli poate

fi

traductibild. E bine cunoscut faptul cd numai

metasememele cele mai comune

igi dezvdluie sensul lor literal. Metasememul nu trimite

l!15!icd adesea cd este posibil sd
se

descopere, prin sensul ,,figurat", diverse sensuri inrudite pe care limba standard cu mai multd uquriqld. CAnd citim:

,,Acest calm acoperig pe care pa$esc porumbei", nu suntem obligali

si

admitem,

conform principiilor vechii retorici, cA Valdry a vrut s5 spune,,mare", ci cA ar fi putut spune ,,mare", ,,ocean" sau orice altceva. Dac5, pe de

alti parte, vom

proceda ca suprarealigtii,

considerAnd metafora literal, ne inqeldm asupra intenliei lui Val6ry. ,,Acoperigul" pe care ni-l

arati e un acoperig care ,,pulseaz5". Nu sg poate, decdt ignordnd sensul poemului, si nu ne

dim

seama ce el ne vorbe$te despre mare, dar despre o mare care ar

fi, cum

zicea undeva

poetul, ,,la picioare", in fala celui care o contempli. Croce, Breton qi discipolii lor s-ar

fi

revoltat, fdrd indoiald, cu mai pulini violen{i

impotriva imperativului retoric, dacd retorica ar fi renun{at ea insigi s[ fie imperativi. Atunci
cAnd se confunda cu afta de

a vorbi qi de a scrie, stdtea ?n atribu{iile ei sI prescrie gi si

proscrie. Dar e posibilS gi o retorici

fdrl sfaturi pentru vorbitor sau scriitor, scopul

acesteia

fiind doar sI identifice intr-un discurs pe care psihanaliqtii l-ar numi ,,manifest" sensurile
,,latente" pe care metabola le sugereazl, repudiindu-le.

incetand sd mai fie o

Fciplini normativLrEleligq-p4le evalua nu abarerea, ci_

Acest amendament la teoria abaterii (care ar salva poate catahteza de soarla pe care i-

o rezeruA Fontanier qi Genette, subliniind ci sensul literal nu este decdt un sens posibil) nu
este suficient pentru studiul metalogismului. Retorica n-ar mai trebui

sI pund scriitorului

sau

retoricianului Halelor, atat de drag lui Du Marsais, eterna intrebare: ,,Ce a vrut sd spund?". Dar ea nu trebuie nici sd se mai limiteze la intrebarea: ,,Ce ar
supus normelor limbajului

fi putut

sA

spuni daci s-ar fi

in care

se exprim6?".

intr-adevir, incilcarea normei, care poate fi

condilia suficientd a metabolei, nu este gi condi{ia ei necesard.

{X.

este

fiaca celui care exceleazi intr-o meserie i se spune ,,un as", sensul aceste metafbre L cu atat mai limpede cu cit ea a intrat mai mult in limb[. Chiar atunci cAnd metafora era
,,proaspAt6", ar

inci

fi trebuit

sd

fii

neghiob ca

si confunzi

un om exceplional cu o carte de

joc, intr-atdt literalitatea transpdrea in metafori, nofiunea de supremalie servind ca mediant

intre expresiile curente

ti

expresia metaforica.lDar cand astdzi este desemnat astfel un cretin

notoriu, nici o referire la uzaj nu va evidenlia antifraza. Metasememul poate indica in ce

termeni ar mai putea fi el exprimat, chiar dacd traducerea lui ar recurge la o perifrazd, in cazul

-J

in care limbajul

consacrat, aga cum se intimpld mai totdeauna, nu posedd un echivalent. chiar

oricdt am investiga lexicul, niciodati nu vom gdsi echivalentul,

aproximativ, al unui simplul motiv cA este, in

Nu e vorba de un joc de cuvinte, cdci daci i-am atribui un sens propriu, acesta n-ar putea fi
dec6t un termen intemediar intre metalogism qi situalia apropiatd.

Aplicdnd briciul lui Occam vechii retorici, G6rard Genette a denunlat, pe drept cuvdnt

,,furia de a numi" care o obseda. intr-adevdr, un Lamy, un Du Marsais, un Fontanier,

asemenea

lui Linn6, au consacrat cea mai mare parte a eforturilor lor unei nesfirqite

inventarieri a,,speciilor" retorice, ftra a putea articula clasificdrile respective, existAnd mereu

posibilitatea de a descoperi sau inventa noi ,,specii". Dovada e

ci, la rdndul nostru,

noi

vorba de a descoperi veriga care lipseqte,

iq[. Dar scopul nostru este altul. Nu este ci de a defini opera{iile fundamentale fali de care

figurile qi tropii nu sunt decat cazuri particulare. Urmirind exhaustivitatea taxinomic6, cei
vechi au pierdut din vedere cd deseori e posibill ,,traducerea" unei metabole, sau, dacd vreJi, reducerea la alte metabole. Acest lucru se face cu deosebire sim(it mai ales metasememelor, pentru cd o metaforI, de exemplu, poate

in

dorneniul

fi

interpretati ca produsul a doud

sinecdoce. Singura traducere admish pdnd acum era reducerea la sensul literal, conceput ca o

,,substan!6"

in

raport cu care metabolele nu erau decdt niqte ,,accidente". De altfel,

prejudecata substanlialisti se face vinovatii qi de o altd eroare. O datl recunoscute qi denumite

intr-un mod convenabil, aceste ,,accidente" apar ele insele ca ,,substanliale". Natura lor

fixat[

o dat[ pentru totdeauna gi nu mai este vorba decdt de a le insera, corespunzltor, intr-un

repertoriu.SeuitIastfelcd@canusuntfiin!enaturalegi,in
incAntarea de

a Ie clasa, se omite insdgi construirea

[61-,1

imb4ul de'ine acel ..al

natrulea

repn" conrcstat de Breal- iar metabolele- investite cua existenta indenendentA- ascund- sub
numarut tor rmnresronant teg e care tEguvemeaza.

Inflalia verbali a vechilor autori de retorici a complicat mult problema distingerii tropilor de figuri. Pentru a o clarifica ar ajunge sd considerdm limbajul din
unui metalogism. Nu are importanld nici faptul c[ oricirui metasemem
persoectiv_a

functiei sale referen{iale. Conteazi prea pulin faptul c[ un metasemem are uneori va]oarea

se poate aplica o

proceduri metalogici. intr-o expresie care ne izbeqte prin echivocul ei, esenJialul este de a

nu sunt nici ,,specii", nici ,,monafle'*- Metalogismele sunt proceduri, opera{i\ manevre care pot dubla operalia Jat"'IfiU"t"H# qi care pot. de asemenea, de$i aceasta se intAmpld rar, sI fbcd abstrac{ie de
putea distinge metasememeul de metalogism. Metabolele

'

-"tua"*"*. r,,vrea

sI ne ddm seanra ce I Ca sa luam un exemplu elocvent, $tim cu totii cat este de l_ si spuni" o tacere. Totugi, daci unele tdceri sunt mai grditoare decat cuvintele, daci ele
greu

nu inseamni numai simpla absenld a cuvintelor, ticerea poate deveni o adevirati

rnetabo{

('

Marca ei, efectul ei sunt adesea ugor de recunoscut, mai greu este sA spunem in ce constd ea.

\ Cdnd e mormdntal6. complice sau obstinatd. ea are un anume sens/ uneori chiar loane adanc.

L-J

* N"s{'\C-

Cu toate acestea, rareori ea poate

fi traductibili in felul in

care cei vechi

acest

lucru. Sensul ,,propriu" nu e decdt posibil

si

sondezi nici

mdcar acea$a posibilitate. Iar cdnd o poti face, o laci recurgdnd aproape tot timpul la referent. Desigur, ea poate vorbi de existenla tAcerilor metasemice, pe care

explicA

cunoa;terea uzajului gi a contextului strict lingvistic. Cdnd, de exemplu, inrt-un text ad usum

delphini sunt omigi anumili termeni considerali prea indrizneli, cititorul avertizat restabilegte
cu uqurinld originalul,

cici uzajul admite asemenea manevre qi in

acest caz abia daci se poate

vorbi de o metabol[. Dar in majoritatea cazurilor, tdcerea nu-si dezvdluie sensul decdt prin
apelul la referent. Pentru a inlelege ticerea unui avocat, a unui acuzat sau a unui flecar
oarecare, pentru ca metabola sd poatd

fi

perceputd, trebuie ca referentul

si indice

ceea ce s-ar

fi putut spune gi nu s-a spus.@

faci? Nu

$i cum ar putea sa o ormal" SA iuzalul, cici acesta nu stabilegte in mod strict cind

intervinl tecerea. Poate cAnd nu este nimic de spus, dar in acest caz tAcerea nu mai este o

nu devine o metaboli decdt in cazul unei omisiuni gi nu e in{eleasd ca

metalogism decit daci omisiunea nu impiedici Sensul

si

se

injeleagl ceea ce s-ar

fi putut spuno.
de

ei ,,propriu", dacd ne mai putem exprima astfel, depinde atunci esen{ialmente

situajia manifestatd pe care o impune.

Aceea$i constatare e valabild $i pentru litotA, pe care noi o considerdm un metalogisnr.

Cuvintele Chirnenei au putut, intrdnd in uzaj,

,,a nu

sd

treaci drept metasemem. Pentru cel informat,

litot.S

uri" poate insemna ,,a iubi". Trebuie spus cI expresia se impune ca

in vorbirea

Chimenei, pentru cd noi chiar termenii

ii

cunoagtem dragostea pentru Rodrique. Degeaba s-ar relua litota in ea nu va putea

lui Corneille,

fi respectatl ca atarc

decdt dacl sunt cunoscute

aceeagi

sentimente

la
in

care expresia se referi. Metasememele,

drept, pot impune

metodologie.

special, metafora in absentia nu apare ca metafora decdt dacd referentul ei

este cunoscut. ,,E un

tigru" nu e metaford decdt daci se face aluzia la un om sau la un anumit

fel de benzinf,. in fa{a cuqtii felinelor se poate spune: ,,este un tigru", fxri a cidea in retoricd.
Oricum, dacd metasememul pretinde o depIgire a limbajului, aceasta nu este decAt o operalie
care dezviluie metabola. Dacd Pascal ar trdi acum gi gi-ar comunica ,,cugetirile" unui prieten,

el ar putea spune despre un om care trece, pe un ton in care tristelea qi mdndria se impletesc: ,,Acest om pe care-l vezi nu este poate decdt o trestie, dar e

o trestie gdnditoare". El

va

intrebuinla

astfel

Metafora

omul-trestie s-a emancipat de acum inainte de orice situafie concretd, conceptul de fragilitate seruind ca termen mediant, fdrd sd mai fie nevoie de o raportare la referent. in Exercises

fu

style (Exercilii de stil), Raymond Queneau relateazi, acelaqi fapt divers intr-o mie de feluri.

Una din povestirile sale se intituleazi Litotes (Litote) gi s-ar putea crede, in conlonnitate cu

principiile vechii retorici, cA aceste litote au un sens literal, din moment ce in Notations (Nolallr) insugi autorul se obligd sa-l fixeze. Putem observa insi cA aceste Notations nu au
altd finalitate decdt aceea de a ne prezenta faptul divers. Ele sunt literale ?n sine. Queneau nu

oferd aici decAt un punct de vedere printre altele posibile gi care ar putea

fi

considerat,

convenlional, ca descrierea ,,simplI gi comuni" a faptelor prezentate. De fapt, chiar dacd

expresia e,,simpla $i comund", nu e sigur cd s-ar putea recunoa$te
descrierea fideld a faptelor

in

aceste ,,Notations" ne convingern de

in

cauzd,, cum ar

fi

fdcut-o Du Marsais. Ca

si

aceasti fidelitate, ar fi trebuit sd asistdm noi inqine la evenimentele despre care este vorba. Litota nu existd decat pentru cd Queneau o vrea. Flrd referent, nu putem afirma daci nu avem cumva de-a face, aici, cu o hiperboli sau cu un paradox. Dimpotrivd, cdnd ,,tipul" din Notations, tanArul ,,care nu avea un aer prea inteligent" din Litotes, este prezentat in M|Iaphoriquement (Metaforic) ca un ,,pui cu

git golaq",

recunoa$tem metafora, pentru cA

;tim, fhrd sd fie nevoie sd mai verificim, ca un om nu e un pui. De altfel, faptul cd pentru vulg anumili oameni sunt puii care asigurl domnia ordinei publice, confirmd ca aici e vorba
de o

simpli chestiune de cuvinte, cici nu trebuie

s5 vedem un

polilist pentru a $ti

cA nu e o

galinacee.

Nimeni nu ne opre$te sd ludm metalora lui Queneau ad literam gi si considerdm

ci

eroul din Exercices de style este un pui. Pe de alti parte, dacd consider[m Notations ca pe o
dare de seamd

fideli, putem sptne

cd Litotes iqi

meritl numele. Oricum ar fi,

aceste exemple

aratA cA nu este totdeauna suficient gi cd uneori

nici nu e necesar sd mdsurdm ,,distanja intre

semn qi sens". Sensul

gisim neap[rat sensul metaboler. de intim legate, incat existi

tendinta de a le confunda, dar, nu mai pu{in, existd gi interesul de a le distinge.