Sunteți pe pagina 1din 11

EFECTELE RADIATIILOR IONIZANTE

Sub numele de radiatii ionizante se cuprind atat radiatiile nucleare emise de nucleul atomic, cat si razele X.Radiatiile emise de nucleul atomic se datoresc fie fenomenului de radioactivitate(cand se emit radiatii , sau ), fie reactiilor nucleare (cand se mai pot emite protoni, neutroni sau particule rezultate din fisiunea nucleara). Radiatiile ionizante se clasifica dupa doua criterii: I. Dupa masa de repaus se impart in: 1. Radiatii electromagnetice, fara masa de repaus: radiatiile si X. 2. Radiatii corpusculare, cu masa de repaus: radiatiile (helionii), radiatiile (negatronii si pozitronii), neutronii, protonii, fragmentele rezultate din fisiunea nucleara. II. Dupa sarcina electrica se impart in: 1. Radiatii fara sarcina electrica: radiatiile , X si neutronii. 2. Radiatii cu sarcina electrica: radiatiile , , protonii si particulele cu asrcina electrica rezultate din fisiunea nucleara.

EFECTELE MOLECULARE ALE RADIATIILOR IONIZANTE


Radiatiile produc efecte biologice la nivel molecular prin actiune directa, indirecta si la distanta. a) efectul direct Absorbtia energiei radiatiilor duce la excitarea si ionizarea atomilor si moleculelor componente ale celulelor. Acesta reprezinta efectul primar fizicochimic. Toate componentele celulare, inclusiv proteinele citoplasmatice (enzimele), materialul cromozomic (nucleoproteidele sau compusii DNA cu proteinele) si moleculele de apa, sufera actiunea directa a radiatiilor. Efectele directe determina rupere de legaturi covalente sau coordinative cu denaturarea structurala si aparitie de noi compusi chimici (radioliza apei).

EFECTELE MOLECULARE ALE RADIATIILOR IONIZANTE


b) efectul indirect Ansamblul de modificari si transformari chimice pe care le sufera moleculele care au fost excitate sau ionizate de radiatii. Este secundar, datorat n special radicalilor liberi proveniti prin radioliza apei continute n tesut. Radioliza apei depinde de natura radiatiei, de energia ei si de prezenta oxigenului (n lipsa oxigenului radiatiile X si gnu descompun apa). Radicalii formati sunt deosebit de reactivi, au durata de viata scurta si sunt capabili sa declanseze reactii biochimice n lant, ceea ce determina amplificarea leziunilor directe.

EFECTELE MOLECULARE ALE RADIATIILOR IONIZANTE


Radioliza apei n sine nu determina un efect biologic direct. Numarul de molecule care sufera actiune directa este extrem de mic n raport cu numarul total de molecule prezente. Iradiind cu o doza de 1 R, un gram de tesut, se produc aproximativ 21012 ionizari si 1013 activari fata de 21022 molecule de apa existente n constitutia a 1g de tesut viu. Astfel, se poate aprecia ca numai o molecula de apa dintr-un miliard este ionizata, neglijnd ceilalti constituenti ai tesuturilor. Pentru a ioniza 50% din moleculele de apa prezente n 1g de tesut este necesara o iradiere cu o doza de 100 R/min timp de 200 de ani.

EFECTELE MOLECULARE ALE RADIATIILOR IONIZANTE


c) actiunea la distanta Prin fenomenul de transfer de energie actiunea finala a reactiei se desfasoara n alt loc al structurii biologice dect cel n care s-a produs absorbtia initiala de energie. Transferul energiei se realizeaza prin transmiterea intermoleculara si intramoleculara a energiei.

EFECTELE CELULARE
Cuanta de energie care patrunde n celula interactioneaza cu atomii si moleculele componente ale acesteia. Interactiunea fizica duce la aparitia unor procese radiochimice ce au ca rezultat modificarile nsusirilor biochimice si apoi a celor biologice ale celulei. Absorbtia de energie nu depinde de compozitia chimica a substantelor absorbante ci de cantitatea de substanta. Astfel, cea mai mare parte din energia incidenta va fi absorbita de componentele care ocupa cea mai mare parte din volumul celulei apa. Se stie ca majoritatea organismelor vii au n compozitia lor un procent mare de apa. La om si la mamifere el ajunge, n anumite tesuturi (muschi, creier) la 85%. Astfel, energia radiatiei ionizante patrunse n organism este absorbita n principal de moleculele de apa. Radioliza apei are efect biologic indirect datorita radicalilor liberi precum H si OH, H2O2 si alti oxizi organici, care se formeaza. Acestia, datorita potentialului chimic foarte mare, intra n reactie si modifica structura chimica a macromoleculelor esentiale pentru celule (proteine, acizi nucleici, enzime etc).

PROTECIA MPOTRIVA RADIAIILOR


Comisia Internationala pentru Protectia mpotriva Radiatiilor Ionizante (CIPR) stabileste valoarea DMA anuala, ca doza totala pe care o poate primi un om ntr-un an fara a suferi leziuni observabile (nu se tine cont de efectele genetice). Exista o evaluare stabilita a DMA pentru fiecare organ sau tesut n parte. Cele mai radiosensibile organe la om sunt maduva hematogena si gonadele (tesuturi cu grad mic de diferentiere si rata mare a diviziunilor celulare). DMA anuala este de 5 mSv/an, doza valabila si pentru gonade. Pentru oase si tiroida doza este 30 mSv/an. Din fondul natural de radiatii se absoarbe 1 mSv/an, iar din cel artificial, generat de surse create de om, 0.2 mSv/an. O radiografie abdominala produce 6.2 mSv, iar una pulmonara 0.27 mSv. O doza de 6 Sv duce la moarte n decurs de o luna.

PROTECTIA FIZICA

Protectia fizica se realizeaza prin: - marirea distantei fata de sursa - micsorarea timpului petrecut n apropierea sursei - utilizarea de ecrane protectoare Protectia chimica Se realizeaza cu ajutorul unor substante chimice radioprotectoare care se administreaza naintea iradierii si care maresc radiorezistenta organismului. Au drept scop diminuarea n special a actiunii indirecte a radicalilor liberi prin anihilarea acestora.

ADMINISTRAREA DE IOD
Administrarea de Iod la populatiile ce urmeaza sa fie expuse la nivele crescute de radiatii atmosferice are rolul de a mpiedica prin competitie acumularea la nivelul tiroidei a Iodului radioactiv ce contamineaza alimentele si apa potabila din zonele cu nivele ridicate de radioactivitate.