P. 1
MANAGEMENT ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE (Constantin Etco)

MANAGEMENT ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE (Constantin Etco)

5.0

|Views: 19,580|Likes:
Published by deceneu_
MANAGEMENT ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE

Constantin Etco
Editura Epigraf, Chişinău, Republica Moldova, 2006, 862 pagini
Tratatul reprezintă o noutate editorială de excepţie mult aşteptată de opinia medicală ,
el fiind consacrat „ ... învăţătorului şi îndrumătorului ..., ilustrului organizator al Ocrotirii
Sănătăţii , savantului şi pedagogului, Marelui Patriot, Nicolae Testemiţanu”.
Colectivul de coautori (opt la număr), specialişti recunoscuţi în managementul sanitar
sub conducerea Profesorului Constantin Eţco au structurat Tratatul în 24 capitole.
În capitolul 1 – Întroducere în Management. Evoluţia gândirii manageriale - sunt
prezentate noţiuni generale despre Management; se încearcă, şi desigur, se reuşeşte a
răspunde la întrebarea: „Ce este managementul ? Teorie sau practică, ştiinţă sau artă ?”
În următoarele nouă capitole autorii abordează problema managementului sistemului
sănătăţii, teoria dirijării ocrotirii sănătăţii, funcţiile managementului, elementele planificării
sanitare, procesul decizional în conducere şi rolul comunicării.
Începând cu capitolul 11 problema prioritară este rolul managementului în sistemul de
sănătate. Autorii tratează problema din punct de vedere a psihologiei manageriale,
creativitatea în management, etica managerială, managementul resurselor ş.a.
Prezintă un interes deosebit managementul conflictelor şi al stresului. Se evaluează
natura conflictului, cauzele şi se propun tehnici de soluţionare ale lor.
Managementul financiar, una din problemele esenţiale ale dirijării unităţii sanitare,
este un capitol important. Şi aici, autorii prezintă punctele cheie – informaţia, gestionarea şi
eficienţa economico – financiară.
În capitolul 20 se dau noţiuni despre calitatea serviciilor, metodica aprecierii calităţii,
rezultatul final fiind refacerea sănătăţii pacienţilor.
Capitolul 22 este dedicat sistemului informaţional al managementului, care stă la baza
dirijării şi supravegherii indicilor principali ai dezvoltării sistemului sanitar .
Un capitol aparte, cel de al 23-lea, prezintă managementul serviciilor medicale în
cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Acest capitol este un ghid important
pentru lucrătorii medicali. Aici se stipulează drepturile persoanelor asigurate, modul de creare
a fondurilor de asigurări medicale. Se argumentează influenţa asigurărilor de sănătate la
calitatea serviciilor şi oferirea unei autonomii financiare instituţiilor medicale.
Capitolul final este consacrat practicii managementului, autorul propunând o serie de
teste psihologice pentru folosirea în practica de dirijare. Testele sunt urmate şi de răspunsuri,
ceea ce permite autocontrolul cunoştinţelor în domeniu.
Micul dicţionar de termeni psiho-manageriali plasat pe un teren de 20 pagini este
alfabetul managerial al fiecărui utilizator al acestui tratat.
Bibliografia selectivă cuprinde 71 surse contemporane cu referire la autorii străini şi
autohtoni. Cele 20 de anexe completează şi finalizează tratatul, subliniind caracterul practic al
volumului apărut.
Nu în ultimul rând, am sublinia calitatea editării şi prezentării, limbajul contemporan
şi corect al ediţiei. Ne exprimăm convingerea că acest Tratat va fi de real folos studenţilor,
rezidenţilor, medicilor practicieni, conducătorilor sistemului de sănătate - tuturor celor
interesaţi în aprofundare cunoştinţelor în domeniul managementului sanitar.
Gh.P. Ghidirim, R. Şcerbina, E. Târcoveanu
Editura Epigraf, Chişinău, Republica Moldova, 2006, 862 pagini
Tratatul reprezintă o noutate editorială de excepţie mult aşteptată de opinia medicală ,
el fiind consacrat „ ... învăţătorului şi îndrumătorului ..., ilustrului organizator al Ocrotirii
Sănătăţii , savantului şi pedagogului, Marelui Patriot, Nicolae Testemiţanu”.
Colectivul de coautori (opt la număr), specialişti recunoscuţi în managementul sanitar
sub conducerea Profesorului Constantin Eţco au structurat Tratatul în 24 capitole.
În capitolul 1 – Întroducere î
MANAGEMENT ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE

Constantin Etco
Editura Epigraf, Chişinău, Republica Moldova, 2006, 862 pagini
Tratatul reprezintă o noutate editorială de excepţie mult aşteptată de opinia medicală ,
el fiind consacrat „ ... învăţătorului şi îndrumătorului ..., ilustrului organizator al Ocrotirii
Sănătăţii , savantului şi pedagogului, Marelui Patriot, Nicolae Testemiţanu”.
Colectivul de coautori (opt la număr), specialişti recunoscuţi în managementul sanitar
sub conducerea Profesorului Constantin Eţco au structurat Tratatul în 24 capitole.
În capitolul 1 – Întroducere în Management. Evoluţia gândirii manageriale - sunt
prezentate noţiuni generale despre Management; se încearcă, şi desigur, se reuşeşte a
răspunde la întrebarea: „Ce este managementul ? Teorie sau practică, ştiinţă sau artă ?”
În următoarele nouă capitole autorii abordează problema managementului sistemului
sănătăţii, teoria dirijării ocrotirii sănătăţii, funcţiile managementului, elementele planificării
sanitare, procesul decizional în conducere şi rolul comunicării.
Începând cu capitolul 11 problema prioritară este rolul managementului în sistemul de
sănătate. Autorii tratează problema din punct de vedere a psihologiei manageriale,
creativitatea în management, etica managerială, managementul resurselor ş.a.
Prezintă un interes deosebit managementul conflictelor şi al stresului. Se evaluează
natura conflictului, cauzele şi se propun tehnici de soluţionare ale lor.
Managementul financiar, una din problemele esenţiale ale dirijării unităţii sanitare,
este un capitol important. Şi aici, autorii prezintă punctele cheie – informaţia, gestionarea şi
eficienţa economico – financiară.
În capitolul 20 se dau noţiuni despre calitatea serviciilor, metodica aprecierii calităţii,
rezultatul final fiind refacerea sănătăţii pacienţilor.
Capitolul 22 este dedicat sistemului informaţional al managementului, care stă la baza
dirijării şi supravegherii indicilor principali ai dezvoltării sistemului sanitar .
Un capitol aparte, cel de al 23-lea, prezintă managementul serviciilor medicale în
cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Acest capitol este un ghid important
pentru lucrătorii medicali. Aici se stipulează drepturile persoanelor asigurate, modul de creare
a fondurilor de asigurări medicale. Se argumentează influenţa asigurărilor de sănătate la
calitatea serviciilor şi oferirea unei autonomii financiare instituţiilor medicale.
Capitolul final este consacrat practicii managementului, autorul propunând o serie de
teste psihologice pentru folosirea în practica de dirijare. Testele sunt urmate şi de răspunsuri,
ceea ce permite autocontrolul cunoştinţelor în domeniu.
Micul dicţionar de termeni psiho-manageriali plasat pe un teren de 20 pagini este
alfabetul managerial al fiecărui utilizator al acestui tratat.
Bibliografia selectivă cuprinde 71 surse contemporane cu referire la autorii străini şi
autohtoni. Cele 20 de anexe completează şi finalizează tratatul, subliniind caracterul practic al
volumului apărut.
Nu în ultimul rând, am sublinia calitatea editării şi prezentării, limbajul contemporan
şi corect al ediţiei. Ne exprimăm convingerea că acest Tratat va fi de real folos studenţilor,
rezidenţilor, medicilor practicieni, conducătorilor sistemului de sănătate - tuturor celor
interesaţi în aprofundare cunoştinţelor în domeniul managementului sanitar.
Gh.P. Ghidirim, R. Şcerbina, E. Târcoveanu
Editura Epigraf, Chişinău, Republica Moldova, 2006, 862 pagini
Tratatul reprezintă o noutate editorială de excepţie mult aşteptată de opinia medicală ,
el fiind consacrat „ ... învăţătorului şi îndrumătorului ..., ilustrului organizator al Ocrotirii
Sănătăţii , savantului şi pedagogului, Marelui Patriot, Nicolae Testemiţanu”.
Colectivul de coautori (opt la număr), specialişti recunoscuţi în managementul sanitar
sub conducerea Profesorului Constantin Eţco au structurat Tratatul în 24 capitole.
În capitolul 1 – Întroducere î

More info:

Published by: deceneu_ on Apr 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/03/2015

pdf

text

original

Etapele procesului decizional au fost prezentate în mod divers ca denu-
mire, număr şi conţinut. Nu este aici locul să fieprezentatetoatepunctelede
vedere, de aceea vom face o sinteză cît mai completă.
Prima etapă este identificarea(stabilirea)şi analiza problemei de rezol-
vat
,
adică sesizarea necesităţii, găsirea adevăratei probleme, diagnosticarea
şi definireaei,regulilederespectat,acordareadetimpsuficientinvestigaţii-
lor, delimitarea scopului de mijloace. Este ştiut că orice proces decizional se
declanşează atunci cînd în activitatea managerială a apărut o problemă care
trebuie rezolvată. Aici sînt importante două aspecte: primul – definireaexactă
a naturii şi dimensiunilor problemei, fapt pentru care se şi folosesc metode şi
tehnici; al doilea – deliberarea, justificatădefaptulcăînprocesulprelucrării
datelor se iau în consideraţie diversele laturi ale problemelor studiate, fără a

Capitolul VIII

230

uita ceea ce se ştie de multă vreme: o problemă bine pusă este deja pe jumă-
tate rezolvată.

Deoarece managementul este un proces de corelare a obiectivelor şi
resurselor, devine importantă clasificareaproblemelornesoluţionatedupă
importanţa lor. Disponibilitatea anumitor resurse şi mijloace de acţiune în-
deplineşte un rol limitativ în selectarea problemelor şi implicit în stabilirea
de priorităţi în rezolvarea lor. Cu acest prilej se soluţionează şi alte aspecte.
De exemplu: cine trebuie să ia decizia, cine o transpune în fapte şi cine mai
trebuie informat.

A doua etapă a procesului decizional este stabilirea obiectivelor, despre
care s-a vorbit şi la care vom reveni.
Cea de-a treia etapă este informarea, culegerea, selectarea şi analiza
informaţiilor necesare elaborării deciziei
. Este una dintre etapele de bază
ale acestui proces, în care sintetizarea esenţialului este o condiţie de primă
importanţă. Decidentul are nevoie acum de o imagine a întregii situaţii; creşte
importanţa diagnozei şi, pe lângă unele păreri şi convingeri personale, aran-
jarea raţională a datelor şi informaţiilor evocă şi existenţa unei logici proprii
acestui proces. Tratarea datelor şi a informaţiilor înseamnă de fapt toate ope-
raţiile – de la culegere pînă la prelucrare prin mijloacele de care se dispune:
automate, mecanice sau manuale, procese desfăşurate după legi, principii,
norme şi procedee, inclusiv experienţa proprie şi a altora, estimînd tot timpul
eficienţa.

Cea de-a patra etapă este cea a variantelor de acţiune, de soluţii posibi-
le
, cu avantajele şi dezavantajele respective. Elaborarea mai multor variante
de soluţii este bine-venită: cu cît numărul acestora este mai mare, cu atît este
mai dificilăalegereavarianteioptime,darsecreeazăavantajulpentrurezulta-
te mai bune. De aceea, este beneficanuserenunţachiardelaînceputlaacele
variante care nu corespund cu dezideratele afirmate.
Evaluarea variantelor are în vedere: experienţe trecute cu valoare ce poa-
te fimultredusăcîndseproducschimbărirapide;cercetareaştiinţificăceofe-
ră metode şi tehnici evoluate; tehnica de calcul cu ajutorul căreia se pot folosi
tehnici generale cum sînt modelarea, stimularea şi programarea; măsurări cu
unităţi de măsură băneşti, rate de investiţii etc. Există şi mulţi factori calita-
tivi, greu de cuantificat.Înacestcazsefaceapelladiversematriceşialtemij-
loace care pun în evidenţă varianta optimă, folosind capacitatea decidenţilor
de a modificaşicombinafactoriicalitativicuceicantitativi.
Alegerea variantei (soluţiei) optime de acţiune constituie cea de-a cincea
etapă
a unui proces decizional, care poate fidenumităfărăezitareadoptarea
deciziei cu care se încheie pregătirile, adică elaborarea. Alegerea semnificăop-

231

Procesul decizional în conducere

ţiunea, reţinerea uneia din variante, urmărind optimul decizional. Această op-
ţiune aduce rezultate bune cu cheltuieli mici, dacă analiza nu se reduce la „da”
şi „nu”, ci pătrunde adînc în investigarea avantajelor şi dezavantajelor. Varianta
optimă are valoare mare, deoarece angajează resursele factorilor decidenţi.
A şasea etapă este comunicarea (transmiterea) deciziei către cei care ur-
mează să o execute, ceea ce presupune o pregătire în acest sens: decidenţii
trebuie să coordoneze desfăşurarea acţiunilor potrivite deciziei, să o motiveze,
pentru ca ea să devină accesibilă, înţeleasă şi acceptată. Cu acest prilej se indică
procedeele şi metodele adecvate celor cuprinse în conţinutul acesteia, asigu-
rîndu-se cadrul organizatoric operaţional menit să finalizezedecizia.În această
etapă începe şi acţiunea de control asupra executării celor hotărîte. Deci, activi-
tatea decizională este nu numai proces, ci şi act care implică planificare,organi-
zare, control şi în toate împrejurările, analiza consecinţei deciziei luate.
A şaptea etapă este aplicarea deciziei, cu stabilirea programului de
măsuri, evaluarea cheltuielilor angajate, delimitarea responsabilităţilor, pre-
cizarea procedeelor de raportare a realizărilor, efectuarea corectărilor cînd
apar probleme noi. Realizarea deciziei presupune un ansamblu de acţiuni cu
termene şi responsabilităţi, dispoziţii detaliate pe baza cărora decizia capătă
forţă de act normativ obligatoriu. Pentru aceasta decidentul trebuie să ştie a
asculta, a duce tratative şi a delega.
Procesul decizional poate ficonsideratunsetdecunoştinţe şi practici
profesionale în vederea clarificării logice a problematicii deciziei. Unii speci-
alişti au semnalat astfel existenţa, în fapt, a două procese – unul de sintetizare
şi al doilea de multiplicare, fundamentînd şi o altă succesiune a procesului
decizional, pe faze a ciclului informaţie–decizie–acţiune, avînd elemente de
modelare şi analiză.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->