Sunteți pe pagina 1din 2

Omar Kyahham, Vanitas vanitatum Miresme cupe, harfe si bucle aurii: O, jucarii sfarmate de Vreme, jucarii!

Gnd, fapta, renuntare, virtuti cainti si rugi: Cenusi pe care Timpul le spulbera, - cenusi... Ce-s oamenii? Podoabe ce-atrna din tarie. Sosesc, se duc si iarasi sosesc aici sub soare. Din buzunarul humei si-a cerului cutie Mereu fapturi s-or naste, caci Dumnezeu nu moare. Spuneti-mi, ce aduse a lumii bogatie? Nimic, n mna timpul lasatu-mi-a doar vnt. Un foc sunt. Cnd s-o stinge, nimicu-o sa ramie. Am fost a lui Djem cupa; dar sparta - nimic sunt. Crearea ta si-a lumii, destinul ei si-al tau Sunt taine-aici si taine vor fi n veci si-n moarte. Surde-le ca unor pericole desarte. Caci pacea te-asteapta dincolo, -n negrul hau. Cereasca bolta pare o magica lanterna Si soarele e lampa. Iar lumea e-o cortina Pe care defileaza n hora lor eterna Imaginile noastre - rani negre n lumina. Nu plnge dupa ierii ce rupti ti-au fost din viata Si nu gndi la ziua ce nu stii de-o sa vie. Si ieri si mini si astazi iluzii sunt si ceata.

Att ai: clipa. Fa-o sa umple-o vesnicie. Bagdadul, Balkul, - spune-mi, ce s-a ales din ele? Fatala e si-o briza cnd floarea-i invoalata. Bea! Si evoca-n noapte, cu luna laolalta, Popoarele si evii stinsi rnd pe rnd sub stele. A lui Bahram palate refugiu-s de gazele. Unde cntau fecioare pndesc lei singuratici. Bahram, nentrecutul la prins magari salbatici Sub trei movile doarme. Magarii pasc pe ele.